A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama 

ca fiind regele junglei. În fiecare

zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.
Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.
Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.
Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.
Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.
Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.
Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.
Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.
Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.
Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.
Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.
Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.
Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.
Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.
Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.
Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.
Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.
Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.
Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.
Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.
Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.
Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.
Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.
Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.
În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la
concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.
A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.
Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.

Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.

A fost odată un leu rău și foarte mândru, care se autoproclama  ca fiind regele junglei. În fiecare
zi mergea să vâneze fără milă și omora multe animale pe care le transforma în hrana sa.

În curând, animalele începu să se îngrijoreze. Așa că au decis să se întâlnească și au ajuns la

concluzia că dacă leul continuă așa, atunci nici un animal nu va supraviețui. Așa că s-au apropiat
de leu și i-au făcut o propunere. În fiecare zi, animalele aveau să-i trimită leului în adăpost câte
un animal, pentru ca astfel, toate animalele să trăiască liniștite tot restul zilei pentru că leul n-ar
mai fi mers la vânat. Leului îi plăcu ideea.

Așa că, începând din ziua următoare, leul trebuia să aștepte în ascunzătoarea sa câte un animal ca
hrană, ceea ce s-a și întâmplat pentru multe zile. În sfârșit venise rândul unui bătrân, dar înțelept
iepure, care fuse obligat să devină hrana leului pentru acea zi.
Dar iepurele a decis că trebuie să se sfârșească această situație. Așa că, înainte de a ajunge la
adăpostul leului, iepurele a ales un drum ocolitor și astfel a întârziat. Leul extrem de furios urlă
la iepure și îl întrebă de ce a întârziat. Iepurele îi spuse că a fost alergat de un alt leu mai
puternic, care se proclama ca fiind regele junglei.

Când leul auzi acest lucru s-a enervat foarte tare și-l rugă pe iepure să-i spună unde l-a văzut pe
acel leu care se credea mai puternic decât el. Atunci, iepurele îl duse la o fântână și îi spuse
leului că celălalt leu este înăuntru. Când leul se uită în interiorul fântânei își văzu propria
reflecție în apă, dar a crezut că era celălalt leu. Răcnea de furie, iar reflecția făcu la fel. Extrem
de supărat, leul sări în fântână să se lupte cu celălalt leu, dar și-a găsit sfârșitul din cauza prostiei
lui.