Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci

când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.
Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.
În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând
o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.
Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.
În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând
o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.
Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.
Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.
În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând
o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.
Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.
În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând
o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.
Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.
Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.
În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând
o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.
Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.
În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând
o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.
Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.
Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.
În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând
o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.
Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.
În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând
o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.
Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.
Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.
În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând
o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.
Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.
În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând
o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.
Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.
Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.
În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând
o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.
Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.
În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând
o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.
Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.

Și iată cum juriștii par să nu înțeleagă importanța (practică) majoră a idealurilor (mai ales atunci
când ele sunt incluse în legea fundamentală a statului). Nu pretind că voi rezolva eu (aici) o
problemă atât de complicată, dar sper măcar că pot declanșa o dezbatere (reală) cu privire la o
temă care mi se pare expediată în derizoriu pe nedrept. În definitiv, măcar acum, la 30 de ani de
la Revoluție și la mai mult de 15 ani de la revizuirea Constituției cred că este necesar să începem
să discutăm la modul serios[7] despre aceste idealuri.

În primul rând, calificarea (constituțională a) evenimentelor din decembrie 1989 ca reprezentând

o „revoluție” reprezintă un element important[8]. Chiar dacă termenul pare a legitima o anumită
privire asupra istoriei, el sugerează de asemenea și existența unei mișcări populare și a unor
idealuri care au animat-o. Din păcate, nu există (încă) un studiu istoric dedicat analizei
(sociologice a) dorințelor oamenilor ieșiți în stradă la Timișoara, București sau în alte orașe[9]ale
țării în acele zile. De altfel, ar fi extrem de greu de găsit dovezi contemporane evenimentelor,
căci nimeni nu avea timp de așa ceva atunci. Putem însă să intuim care erau aceste „idealuri” din
parcurgerea unor documente (programatice sau normative[10]) ale perioadei.