Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din

decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].

Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].
Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa
cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din
decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în
seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al
puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-
lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de
glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o
construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ,
de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi
a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice
inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului
comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale
occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar
unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile
revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN
dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul
organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi,
respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături
de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul de drept socialist,
fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail Gorbaciov,
conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem democratic
pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva severei politici
de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu
pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul
conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de drept şi ale
democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător
suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un comentator,
„[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega exclusiv şi
automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989, care cuprindea
obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege nr. 2/1989,
deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de guvernare
între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi de statul
de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către Mihail
Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui sistem
democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român împotriva
severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus înlocuirea
acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care mențineau
neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale statului de
drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul puterii, ca
deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine sesiza un
comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le putem lega
exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22 decembrie 1989,
care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior în Decretul-lege
nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia noii structuri de
guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale statului sovietic şi
de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără conţinut real de către
Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi statornicirea unui
sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta poporului român
împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic represiv nu şi-a propus
înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail Gorbaciov, (…) care
mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau cetăţeanul în centrul
puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13]. Dar, așa cum foarte bine
sesiza un comentator, „[d]acă vorbim de idealurile revoltei populare din decembrie 1989, nu le
putem lega exclusiv şi automat de Comunicatul FSN dat publicităţii în seara zilei de 22
decembrie 1989, care cuprindea obiectivele enunţate de noul organism al puterii, reluate ulterior
în Decretul-lege nr. 2/1989, deoarece comunicatul şi, respectiv, decretul-lege reflectau oscilaţia
noii structuri de guvernare între poziţionarea ei alături de politica de glasnost şi perestroika ale
statului sovietic şi de statul de drept socialist, fundamentat printr-o construcţie teoretică fără
conţinut real de către Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, de tip occidental. Revolta
poporului român împotriva severei politici de austeritate economică şi a regimului politic
represiv nu şi-a propus înlocuirea acestora cu pachetul de reforme sovietice inițiate de Mihail
Gorbaciov, (…) care mențineau neștirbit rolul conducător al partidului comunist, ci cu principiile
fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei constituţionale occidentale care aşezau
cetăţeanul în centrul puterii, ca deţinător suveran al acesteia şi beneficiar unic al ei”[13].