re dar este pacea inimii în viaţa creştinului.

Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,

pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.
Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.
re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără lacr re
dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii, pacea
conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge omul
duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se pierde.
Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de post cu
zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.
Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.
re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.
Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.
re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.
Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.
re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.
re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.
Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.
re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.
Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.
re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.
Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.
re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.
Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.
Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.
re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.
Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.
re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.
Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.
re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.
re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.
Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.
re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.
Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.
re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.
Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.
re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.
Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.
Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.
re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.
Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.
re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.
Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.
re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.
re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.
Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.
re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.
Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.
re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.
Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.
re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.
Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.
Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.
re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.
Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.
re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.
Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.
re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.
re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.
Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.
re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.
re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.
Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.
re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.
Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.
re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.
Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.
re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.
Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.
Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.
re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.
Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.
re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.
Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.
re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.
re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.
Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.
re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.
Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.
re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.
Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.
re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.
Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.
Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.
re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.
Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.
re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.
Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.
re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.
re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.
Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.
re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

re dar este pacea inimii în viaţa creştinului. Pacea simţirilor, pacea gândurilor sau a minţii,
pacea conştiinţei şi pacea inimii, cea mai înaltă treaptă a păcii dumnezeieşti, la care poate ajunge
omul duhovnicesc pe pământ. Însă această pace foarte greu se dobândeşte şi foarte repede se
pierde. Pentru dobândirea ei ne trebuie ani îndelungaţi de nevoinţă, de rugăciuni cu lacrimi, de
post cu zdrobire a inimii, de pocăinţă, priveghere şi milostenie.

Iar dacă suntem nebăgători de seamă, pacea Duhului Sfânt încet se retrage de la noi.
Ajunge doar un singur gând de mândrie, o părere de sine, puţină lenevire la rugăciune, la post,
sau învoire cu gândurile cele necurate şi îndată ne simţim tulburaţi, singuri, părăsiţi şi fără
lacrimi.

imi.