Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A ne ruga nseamn a ne nla spiritul i inima ctre Dumnezeu pentru a-I aduce laudele noas
re,a-i
expune grijile noastre si a-I implora ajutorul.
A ne nla spiritul ctre Dumnezeu nseamn a ne smulge din vrtejul treburilor omeneti a t
ror
atraciilor pmntului, fie pur materiale, fie intelectuale, dup gradul de cultur al fie
cruia. Ori ce
bucurie a trupului i a spiritului trebuie nlturat pentru a putea convorbi cu
Dumnezeu i a ne
drui Lui n ntregime.
A aduce lauda lui Dumnezeu nseamn a recunoate c toat fiina noastr este creat i-I apa
Lui. Deci ascultarea noastr o datorm numai Lui, cci suntem opera Lui i trebuie s ne nd
eplinim
misiunea pe care ne-a ncredinat-o El. Orice alt scop am vrea s atingem n viaa, n afara
voinei
lui Dumnezeu nu ne va aduce dect dezastru trupesc si spiritual. Noi suntem creai c
u un scop bine
determinat de Creatorul nostru i El ne-a pus la dispoziie toate mijloacele ca s-l a
tingem. Pentru
mntuirea noastr El ne-a druit totul, chiar pe unicul su Fiu, pe Iisus Hristos, ca mo
del de via i
descoperitor al voinei Sale. A fugi i a ne eschiva de la cunoaterea voinei lui Dumne
zeu, n ceea
ce privete sensul si scopul nostru n viaa i a ne furi unul personal dup
aprecierea noastr,
nseamn a ne condamna singuri la moarte venic. Astfel deci, pe bun dreptate, suntem da
tori .
s aducem cu laudele si mulumirile noastre Celui ce ne-a creat si nu ne-a
lasat prad propriilor
fantezii, conducndu-ne in mod greit, ci din contr ne-a artat clar si precis
calea de urmat prin
legile Sale. Mai mult ne-a trimis si modelul unic, minunat, nscut ca i noi di
n carne si snge si
avnd aceleai cerine ca ale noastre pe care le-a demonstrat n mod palpabil cu
m trebuie s le
rezolvm.
Cine l are pe Iisus de model n
it sensul vietii i pacea
sufletului lui.
1
----------------------- Page 2-----------------------
voina Stpnului i-a pierdut starea de fericire venic n care a fost ornduit la nceput
care
altfel ar fi putut s i-o pstreze. Uneltirile diavoului ns l-au determinat s-i satisfac
orinele i
poftele personale clcnd voina si porunca Creatorului, aa cum de altfel
face acum ntreaga
omenire, ca o motenitoare credincioas a primului si neasculttorului ei reprezentant
. Astfel, de la
primul act de neascultare al omului a intrat n lume moartea i suferin. Corpul nostru
se zbucium
n zadar, cci destinul lui este implacabil, dreptatea Creatorului trebuie s aib loc.
Totusi, dupa sfaturile multor sfinti de seama, si aceasta rugaciune este placuta
lui Dumnezeu, daca
are la baza ei veneratia si intentia de lauda adusa Lui.
De multe ori, atunci cand nu mai simtim o placere in rugaciune, cand mintea n
oastra nu se poate
concentra suficient, cand atentia ne lipseste, cand ne intristam, cand ne
deprimam si intrerupem
rugaciunea sub motivul ca nu suntem destul de apti pentru ea, am
anand-o pentru alta data si
asteptand sa ne vina dorinta de rugaciune, savarsim o mare greseala.
Rugaciunea nu trebuie considerata ca o senzatie placuta si lin
istitoare, ca pe un farmec al
imaginatiei inflacarate, nici ca pe lumina spiritului care ne descopera cu usuri
nta adevarul, nici ca
pe o consolare a suferintelor noastre. Toate acestea sunt daruri exte
rioare pe care Dumnezeu le
acorda din cand in cand alesilor Lui. Totusi, adevarata dragoste pentru Dumnezeu
nu cauta aceste
daruri, nu asteapta ca sa le aiba si apoi sa-L iubeasca pe Dumnezeu. Aceasta dra
goste este adevarata
renuntare de sine, ce se agata cu disperare si incredere oarba de Du
mnezeu, chiar in ariditatea
2
----------------------- Page 3----------------------inimii, in neputinta concentrarii atentiei, in renuntarea la orice suport
moral, la orice bucurie si
consolare personala. Adevarata dragoste nu asteapta clipe de extaz pentru a vorb
i cu Dumnezeu.
Astfel chiar daca in timpul rugaciunii, distractiile
turbura mintea / inima noastra,
intentia de a-L adora si a-L iubi pe Dumnezeu, aceea conteaza.
involuntare
si neinc
Un suflet care se roaga este un suflet care sufera, caci rugaciunea prin ea insa
si este o mortificare, o
suferinta corporala. Exista o pocainta mai meritorie si mai de valoare deca
t practica neincetata a
rugaciunii? Si fara a simti o sensibila consolare? Ce lepadare de sine formidabi
la este aceea de a se
ruga fara cel mai mic gust pentru aceasta, fara a simti vreo atractie, ba dimpot
riva, chiar o repulsie
pentru rugaciune!
Sublimul exemplu si ultimul efort al omului durerii a fost abandonarea totala si
renuntarea la orice
consolare in ultima clipa a vietii sale materiale. Agonia corpului omenesc
si clipa deprinderii lui
definitive de spirit este aceasta senzatie de abandonare totala.
Parinte, de ce m-ai parasit?
Cine va putea indura pana la sfarsit aceasta senzatie de abandonare total
a, aceasta lipsa de orice
consolare sensibila si trupeasca, acela isi va mantui sufletul.
Acest lucru este formidabil cu
neputinta de indurat si totusi, invierea lui Iisus ne da curajul, increderea si
bucuria ca cel ce renunta
la el totusi totalmente, acela ce nu-si mai cauta nici o consolare sensib
ila in minte, nici chiar in
rugaciune, acela ce-si pune ultima nadejde in Dumnezeu, chiar cand pare
parasit acela a invins
moartea, acela voieste ce voieste Dumnezeu.
Niciodata nu ne vom lecui de disperarea spiritului din timpul rugaciunii, prin i
ngrijorari si reveniri
fortate. Daca insa nu dorim aceste distractii si disperari, nu le vom avea. De t
eama lor ne pierdem si
mai mult puterea spirituala.
Cand dupa o rugaciune facuta cu efort si oboseala, constatam
ca mintea noastra a alunecat
permanent spre alte lucruri, este durerea ca ignoram puterea sacrificiului
si ca am fi dorit in mod
egoist sa simtim o placere si o alinare in fundul inimii. Dar atunci
cand nu renuntam la aceasta
dorinta, cand corpul nostru obosit nu permite sufletului sa se inalte, cand inim
a ramane uscata, iar
buzele abia au puterea sa pronunte cuvintele care de multe ori nu mai au sen
s pentru noi, ah!, ce
stare disperata. Dar ce sacrificiu si mortificare totala...
Sa ne rugam deci, sa inlaturam piedicile care constituie de fapt meritul rugaciu
nii.
3
----------------------- Page 4----------------------Necesitatea rugaciunii
A intreba daca rugaciunea este necesara inseamna a intreba daca ne putem dispens
a de Dumnezeu.
Ce este omul prin el insusi? Un neant, un intuneric plin de mizerie, supus degra
darii. Prin el insusi
este incapabil sa gandeasca si cum sa gandeasca si ce anume sa-si doreasca spre
binele lui adevarat.
Avem deci o mare nevoie de harul lui Dumnezeu pentru a cunoaste binele a nu-l c
onfunda cu raul
si a folosi mijloacele cele mai bune pentru a inlatura acest rau. Acest
a nu se obtine decat prin
rugaciune. Fara Mine nimic nu puteti face.
Cine se dispenseaza de rugaciune pierde ajutorul lui Dumnezeu si mintea lui rama
ne intunecata, iar
viata lui este o permanenta ratacire.
Dumnezeu acorda totusi harul Sau, fara sa fi cerut, celor ce au vocatia credinte
i innascuta in ei. Dar
acestia, daca vom cerceta bine au avut in familia si neamul lor o ruda credinci
oasa care s-a rugat
neincetat cu inima curata la Dumnezeu. Asa binecuvanteaza Dumnezeu pana la al sa
ptelea neam pe
cei ce-l iubesc.
Iisus ne indeamna: Cereti si vi se va da, bateti si vi se va deschide iata calea d
e a-si insusi harul si
mila lui Dumnezeu, calea de a capata lumina cea adevarata, cunostinta cea sigura
si nefalsificata.
Iar Iisus adauga: Rugati-va neincetat, iar Sfantul Pavel recomanda pocaitilor sai
sa se roage fara
intrerupere.Rugaciunea este asemanatoare respitatiei crestinului, care prin r
uga sa elimina aerul
corupt al secolului pentru a aspira in schimb spiritul datator de viata
al harului lui Dumnezeu,
spune Sfantul Ioan Crisostom, iar a inceta sa ne rugam este ca si cum am scoate
un peste din apa.
Rugaciunea este viata crestinului. Pentru a ne salva trebuie mai intai sa ne cun
oastem pe noi insine,
sa ne indepartam de frivolitatile si desertaciunile lumii, sa capatam o
cunostinta luminata asupra
adevaratelor noastre indatoriri. Ori acestea Dumnezeu ni le descopera in timpul
rugaciunii.
Cat de lipsiti de lumina sunt cei ce nu se roaga. Ei se conduc num
ai dupa pasiunile lor. Nu-si
purifica niciodata sufletul, nu-si pun problema sensului existentei lor,
traiesc ca animalele si se
apropie in mod inevitabil de pieirea definitiva.
Numai rugaciunea i-ar putea salva si degeaba se revolta impotriva lui Du
mnezeu ca lor nu le-a
daruit credinta. Ei insisi nu au dorit-o, caci daca ar fi dorit-o ar fi cerut-o,
iar Dumnezeu o daruieste
celui ce o cere cu sinceritate. Acesti oameni au preferat comoditatea vietii si
lenea in locul luminii
si al adevarului. Ei vor avea parte deci de ceea ce au ales si pe buna dreptate.
Acela ce stie sa se roage, acela stie sa traiasca bine, spune Sfantul Aug
ustin, iar Sfantul Efrem
spune: Rugaciunea este paznicul modestiei, fraul furiei, leacul i
----------------------- Page 6----------------------fagaduieste prin juramant ca vom primi tot ceea ce cerem in numele Lui. El nu ne
inseala, dar sa
devenim demni de El.
Rugaciunea este un leac care vindeca orice fel de rana, opreste orice lacrima, l
inisteste orice durere,
ea subjuga orice pasiune. Prin rugaciune nemultumirile si resent
imentele noastre se potolesc,
ingrijorarile dispar, nelinistea si nerabdarea inceteaza, iar evlavia si credint
a se mareste.
Iisus ne invata sa ne rugam unii pentru altii, iar acolo unde sunt adunati
mai multi si se roaga in
numele Lui, Dumnezeu coboara in mijlocul lor. Ceea ce unuia
ii lipseste, implineste si
complecteaza celalalt, ca niste membri infratiti ai aceleiasi unitati. Asa ne do
reste Dumnezeu: Pace
si armonie intre oameni. Rugaciunea celui drept este ascultata de Dumn
ezeu, chiar daca ea este
facuta pentru un pacatos. Sa priveghem si sa ne rugam caci nu stim ceasul cand v
om fi despartiti de
acest trup muritor. Oricand acest lucrui este posibil, sa fim deci gata oricand.
Sa nu ne temem de moarte, caci rugaciunea continua este arma sigura impotriva ei
. Fagaduiala lui
Dumnezeu este sincera, adevarata, este insusi testamentul lui Iisus in clipa mo
rtii pe cruce in fata
ucenicilor Lui. Iisus a ramas acelasi, constant in toate timpurile: Cerul si pam
antul vor pieri, dar
cuvintele Mele nu vor pieri. Deci sunt promisiunile Lui facute tuturor oam
enilor: orice om are
dreptul sa ceara si sa fie ascultat, si orice va cere, daca va fi spre mantuirea
lui, i se va da lui.
Rugaciunea este un arc cu care tintim inima lui Dumnezeu, spune Sfantul Efrem.
Si adauga el, ca
tot prin rugaciune strapungem pe dusmanii nostrii pe care ii dezarmam astfel.
In Vechiul Testament sunt foarte multe exemple despre eficacitatea rugaciunii: E
lizeu, care a orbit o
armata intreaga numai prin puterea rugaciunii; Iona, care striga pe Dumnezeu din
pantecele balenei;
Ieremia in inchisoare; Daniel in mijlocul leilor; Iov, care multumeste lui Du
mnezeu pentru toate,
etc. etc.
Rugaciunea este un sacrificiu, o mortificare placuta lui Dumnezeu. Ea
purifica inima si o face
capabila sa primeasca harul lui Dumnezeu si lumina spirituala. Ea este o convorb
ire sfanta, o dulce
unire intre om si Dumnezeu, o reimpacare intre Creator si opera Lui. Ea vindec
a in special bolile
spirituale. Ea alunga pe demoni ca si un bici. Ea dezvaluie omului tainele lui D
umnezeu mai mult
decat toata stiinta si cultura. Ea aduce pace inimii. Cel ce inceteaza
sa se roage se pierde pe el.
Viata este o permanenta lupta si pentru a invinge trebuie sa luptam cu
deci sa ne mai ingrijoram atat de painea cea materiala care satura doa
iar sufletul
flamand? Caci omul nu traieste numai cu paine, ci cu
cuvant iesit din gura lui
Sa cerem ca prima noastra grija sa fie de a obtine aceasta paine divina, iar marti
rajul nostru zilnic
sa fie o pregatire pentru acest ospat. Desigur sa nu ispitim pe Dumnezeu si sa n
u ne mai interesam
de treburile pamantesti, bizuindu-ne pe promisiunea lui Dumnezeu, ca toate ni se
vor da. In primul
rand sa cautam dreptatea lui Dumnezeu, Imparatia Cerurilor si apoi inte
resele pamantesti. Sa nu
dam prioritate celor de pe urma, dar nici sa le neglijam complet, adica sa nu de
venim de fapt niste
interesati in fond, sa-L iubim si sa-L slujim pe Dumnezeu in scopul de a ne da s
i a ne asigura ceea
ce este necesar trupului nostru. Daca toate celelalte ne sunt date, sa multumim
cu recunostinta lui
Dumnezeu, sa nu punem pret pe ele, sa nu ne deprimam si sa nu ne departam d
e Dumnezeu. Ce
rusinoasa si meschina ar fi dragostea noastra atunci. Sa rabdam ca Iov,
sa ne resemnam ca el aceasta este mantuirea noastra. Sa cerem deci darul de a ne lepada de noi insine
, de amorul propriu
de orgoliul care este cauza tuturor suferintelor omului.
Sa cerem curatenia, nevinovatia, mila de orice cuvant spurcat.
Sa cerem rabdarea si pacea
impotriva contrarietatilor. Sa cerem bunatatea si blandetea, amabilitatea si ing
aduinta fata de cei ce
ne provoaca.
Dupa ce vom cere toate aceste bunuri spirituale putem cere in rugaciunile n
oastre si ceea ce este
necesar trupului nostru, care de fapt este Templul Duhului Sfant. Deci vom
cere sanatate acestui
templu pentru ca Dumnezeu sa locuiasca in pace in el.
Sa cerem o viata lunga, nu pentru a ne inmulti greselile, ci pentru a lucra si a
adauga inzecit talantii
incredintati de Dumnezeu fiecarui om la crearea lui. Sa cerem bogatia,
nu pentru a ne satisface
pasiunile si dorintele noastre egoiste, ci pentru a ajuta pe cei suferinzi, a f
i pentru ei o bimefacere
trimisa de Dumnezeu la cererile lor.
7
----------------------- Page 8----------------------Sa cerem stiinta, nu pentru a ne ingamfa cu ea si a ne socoti superiori altora,
ci pentru a descoperi
adevarata lumina si pentu a o impartasi si altora, pentru binele tuturor.
Sa cerem prieteni adevarati, care constituie cea de a doua jum atate a
noastra. Ei ne completeaza
atunci cand sunt sinceri, credinciosi iar nu lingusitori, exploatatori ai pasiun
ilor noastre.
Sa cerem copii. Ei sunt binecuvantarea familiilor si comoara parintilor,
dar ei trebuie sa fie mai
mult copii lui Dumnezeu decat ai parintilor. Daca acesti copii tradeaza pe Dumne
zeu din dragoste
pentru parinti, mai bine nu s-ar fi nascut.
Sa ne rugam pentru altii. Este o datorie impusa din mila crestina. Aceasta ru
gaciune este cea mai
placuta lui Dumnezeu, ea este lipsita de interes propriu, constit
uie deci o lepadare de sine o
mortificare. Aceasta rugaciune constituie unirea intre suflete, pacea si armonia
pe pamant.
Conditiile in care trebuie sa ne rugam
Nu stim sa ne rugam, nu stim ce cerem. Pentru ca rugaciunile noastre sa devina e
ficace, ea trebuie
sa indeplineasca doua feluri de conditii:
1. Conditii indepartate sau negative
colelor care s-ar opune
eficacitatii rugaciunii noastre)
Reculegerea
trebuie
sa fie alta
calitate
a rugaciunii
noastre.
onsolarile sensibile si
placute de alta data. Intr-o astfel de rugaciune meritul creste mult, caci sufle
tul se forteaza, corpul
se mortifica, iar spiritul se fortifica si capata o noua vigoare.
c) Credinta si increderea fac de asemenea ca rugaciunea sa fie eficace. Sufletu
l trebuie sa fie bine
convins ca Dumnezeu poate si vrea sa asculte cererea noastra. Dumnezeu nu
ne poate insela si
increderea in El trebuie sa fie totala. Iisus mereu si mereu repeta ca de
vom avea credinta, vom
obtine tot ceea ce dorim, caci totul este cu putinta celui ce crede. Toate mirac
olele facute de Iisus sau bazat pe credinta celor ce-I cereau mila: Crezi ca pot face aceasta? sau Fie tie
dupa credinta
ta. Sau cand apostolii Il intrebau de ce ei nu puteau face anumite lucruri
, El le raspundea: Din
cauza necredintei voastre. Si numai un graunte de credinta sa fi avut si muntii d
in loc s-ar fi putut
muta. Nimic n-ar fi fost cu neputinta pentru cei ce cred.
Increderea in Iisus care a ramas acelasi ca si in primul secol al cre
stinismului, aceasta ne aduce
realizarea rugaciunii noastre.
Dar noi cei de astazi nu mai avem incredere, prin faptul ca nu mai vedem miracol
e petrecandu-se la
tot pasul. Ele nu mai sunt necesare in prezent, pentru ca religia crestina s-a c
onsolidat definitiv si
cine traieste si iubeste pe Iisus cu adevarat, acela vede zilnic minuni
in tot ce se intampla cu el
insusi. Iisus de altfel inca de pe atunci spunea: Fericiti cei ce nu vad
si cred, iar ucenicilor le
spunea: Vor fi multi care vor dori sa vada ceea ce vedeti voi si nu vor putea.
In toate vietile sfintilor s-au petrecut minuni cu ei insisi. Insuccesul rugaciu
nii noastre se datoreste
necredintei, indoielii. Daca veti putea crede raspunde Iisus celui ce-L intr
eaba de poate face o
minune cu fiul sau.
Puterea lui Dumnezeu este egala cu credinta omului. Daca totul este posibil celu
i ce crede, depinde
numai de el. Cine doreste mult, sa creada mult. Cel ce ezita si se indoieste est
e ca valul marii ridicat
si dus de vant.
d) Perseverenta rugaciunii, hotararea de a continua in cererea noastra cu
toate obstacolele ce se
ivesc, cu tot termenul indelungat in asteptarea implinirii cererii noa
stre, iata o calitate absolut
necesara pentru eficacitatea rugaciunii. Perseverenta presupune cont
inuitatea intentiei, vointei
noastre care urmareste cu indarjire mereu acelasi lucru. Aceasta face din viat
a noastra o continua
rugaciune, fapt pentru care ne amana Dumnezeu in rezolvarea dorintei noastre, to
cmai pentru a ne
face sa ne rugam mereu. Trebuie mereu sa va rugati, fara a slabi niciodata.
Dumnezeu are tot dreptul ca sa ceara sa ne rugam neincetat pentru glo
ect al perseverentei.
Cel ce iubeste pe Dumnezeu stie ca mai tarziu sau mai devreme Dumnezeu il va asc
ulta. Cereti si
vi se va da, mereu fara incetare, fara nerabdare.
e) Rugaciunea noastra sa fie facuta in numele lui Iisus Hristos
. El este singurul mediator sa
linisteasca revolta Tatalui, sa sfinteasca pe om, sa-l scape de pacat, cauza con
flictului dintre Creator
si opera Sa.
Neascultarea este poarta prin care a imtrat pacatul in lume si odata cu el moart
ea.
Iisus este modelul ascultarii, al supunerii in fata vointei lui Dumnez
eu. El a venit pentru a da
ascultare Tatalui, pentru a se oferi ca jertfa nevinovata in numele omenirii.
In numele Lui, a Lui Iisus, cerul se inclina, infernul tremura, iar pamant
ul Il preamareste pentru
imensa Lui binefacere adusa.
Tot ce vom cere Tatalui in numele Lui, vom obtine, aceasta ne-o asig
ura chiar El. Rugaciunea
noastra n-are nici o valoare daca nu este facuta in numele meritelor Lui. El nea imprumutat noua
meritele Lui pentru a ne face demni de a cere ceva lui Dumnezeu. El a construit
puntea de legatura
ce fusese rupta, odata cu neascultarea primului om. Biserica logodnica
lui Iisus intotdeauna se
roaga in numele Lui.
11
----------------------- Page 12----------------------f) Rugaciunea facuta prin intermediului Maicii Domnului are de asemenea darul de
a fi implinita.
Dupa Iisus, ea este imaginea cea mai perfecta a lui Dumnezeu. Ca mama
a lui Iisus, Ea are tot
dreptul sa ceara anumite favoruri Fiului Ei. Iar legea data de Dumnezeu lui Mois
e vorbeste despre
blestemul ce cade asupra fiilor ce nu-si respecta parintii. Ori Domnul nu se poa
te contrazice pe Sine
si Mama Lui intervenind penru noi, are dreptul de a fi ascultata. Duhul Sfant c
are a pregatit in Ea
sanctuarul viu in care trebuia sa vina Mantuitorul lumii si care de fapt este lo
godnicul Ei, cum oare
nu O va asculta in rugaciunile Ei? Maria este sora noastra, prin faptul ca Ea sa nascut din acelasi
sange al lui Adam, ca si noi, deci ea are o mila si o dragoste frateasca fata de
noi. In al doilea rand,
Ea este Mama noastra, prin Testamentul lasat de Iisus insusi inaintea mortii Sa
le. El a recomandat
atunci lui Ioan ca Mama Lui pe viitor, deci Mama tuturor oamenilor.
Iata cel mai pretios dar lasat de Iisus omenirii. Avem ca Mama spirituala pe ins
usi Mama Lui, Fiica
Tatalui si Sotia Duhului Sfant. Ce comoara de nepretuit de care insa
inocenta decat intr-un grup de copii crescuti sub indemnul unui misionar
devotat pentru slava si
dragostea lui Dumnezeu? Ei nu formeaza cu totii decat un suflet si o inima,
care striga catre cer.
Aceste implorari ale unor suflete nevinovate se ridica spre Dumnezeu ca fumul de
tamaie si obtin
gratia si mila Lui pentru cei ce-o cer prin acest fel de intermediari.
Rugaciunea micilor orfani a facut minuni in tarile unde s-a putut organiza acest
lucru. Si simultan
cu rugaciunile micilor ingerasi, cei in suferinta au fost indemnati ca la randul
lor sa faca rugaciuni
eceptionale, ca de exemplu: zilnic sa recite un Tatal nostru si de zece ori Bucurate Marie, timp
de o luna. Aceasta dupa cum era cazul. Efectele erau miracul
oase. Dumnezeu actiona prin
fenomene uluitoare si impenetrabile.
Unii au fost sfatuiti sa dea liturghii timp de zece sau mai multe zile, in timp
ce micutii azilului sau
fecioarele sarace si umile se prosternau in numele lor in fata Maicii Domnului s
i blandului ei Fiu.
Lui Dumnezeu Ii plac rugaciunile micilor inocenti, dar El vrea sa vada rabdarea
si credinta noastra,
El ne lasa multi ani in asteptare si deodata, cand nici nu ne asteptam, minunea
se produce.
13
----------------------- Page 14----------------------Pentru cei ce-si folosesc averile si bunurile lor in opera de binefacer
e si niciodata n-au lasat sa
plece de la usa lor un sarac nemiluit, pentru acestia, in
clipele lor de restriste si suferinte,
Dumnezeu nu ramane surd la cererile lor. Pentru cei ce au credinta, Dumnezeu pat
runde in viata lor,
implinindu-le rugaciunile.
Rugaciunile pentru cei morti au de asemenea o mare valoare.
Dupa spusele Sfantului Pavel
Sufletul care traieste prin credinta si care vede in cele mai mici intamplari act
iunea lui Dumnezeu
asupra sa, acela ne se mai mira cand survin cele mai grele incerca
ri pentru mantuirea lui si a
semenilor lui. Ce consolare minunata simte acesta in fundul su
fletului sau ranit de suferinta,
gandindu-se ca cerul nu l-a lovit decat spre a-l purifica si mai mult si
a-l face instrumentul milei
divine.
Tainele lui Dumnezeu sunt ascunse. Multe necazuri se intampla spre binele
nostru, iar noi nu ne
dam seama. Tot raul spre bine. Cei ce duc o viata retrasa, depar
te de lume, de agitatiile si
ambitiile ei, numai acestia inteleg rostul si mersul evenimentelor.
Oamenii in general in necazurile lor si in suferinte incep intai spre a incerca
14
----------------------- Page 15----------------------Prin rugaciune dezarmam iadul, dar sa ne rugam cum trebuie, sa ne pastram inocen
ta, sa fugim de
divertismentele lumii si de tot ceea ce ne indeparteaza de D
umnezeu. Sa-I vorbim Lui cu
simplicitate, ca un copil catre Tatal Sau, incredintandu-I temerile si
amaraciunile vietii noastre.
Chiar cand parem parasiti de El, sa ne incredem totusi impotriva oricarei aparen
te, in grija ce ne-o
poarta.
Prin intermediul Mariei si a Domnului Iisus, vom dezarma pe Dreptul Judecator.
MEDITATII
18 fragmente
1. Copii ajung n bratele lui Dumnezeu, fiindc ei sunt cel mai aproape de El. Modul
lor de a fi, e
cel mai iubit de Dumnezeu. nteleptii l nteleg pe Dumnezeu, ca pe o necesitate n expl
icarea lumii.
Copii l au, ca pe un tat de pe cellalt trm. Iat de ce copii sunt n Adevr, pe cnd nt
pe
dinafara lui. [Arsenie Boca, Meditatii, manuscris dactilografiat, pag. 26]
2. Cstoria are multe motive s fie tain. Cnd familia nu va mai fi ntemeiat pe tain, o
nii
vor fi o turm de fiare destrblate. [pag. 33]
3. Deosebirea, marea deosebire ntre noi si Iisus, e c Iisus n-avea vin, pe cnd noi t
oti avem vin.
Si iarsi, cea mai mare deosebire: Cel nevinovat, Iisus a primit crucea, n-a ocoli
t-o, nu s-a aprat de
ea, n-a stricat nevinovtia Sa, n-a amenintat stpnirea omeneasc ce-L rstig
nea, ci s-a purtat
blnd, ca Mielul lui Dumnezeu cu cei ce-L rstigneau, si-L huleau dup ce L-au rstignit
.
Noi, dimpotriv, cutm pe toate crrile, cum s scpm de cruce , cum s ne strigm nevinov
cum s ne ascundem pcatele si s strigm n gura mare, cruce grea avem de dus.
Ne numim crestini, dar ducem crucea trs si am fi buni bucurosi s scpm de ea. Noi fac
em de
rusine Crucea lui Hristos, dar si Crucea lui Hristos ne face pe noi de rusin
e. Cci s fim drepti :
nou nc nu ne-a ndesat nimeni cununa de spini pe cap, nc nu ne-a btut nimeni piroan
n
mini si n picioare, si nc nu si-a btut nimeni j oc de noi, cum si-a btut de Ii
sus. Dar, chiar
acestea toate de le-am ptimi, trebuie s rbdm pentru mntuirea noastr, asa cum
le-a rbdat
Hristos, tot pentru a noastr mntuire. Nu este o alt cale de mntuire, de ispsire a pcat
elor, dect
calea Crucii. Dac ar fi fost alta, Dumnezeu ne-ar fi artat-o pe aceea. [pag. 45]
4. n
l lui
pn
la
cinstea
de
colaborator
Viata nu e un scop n sine; numai un mijloc; e numai cadrul unui destin sau e n cad
rul unui destin.
Multi se tem de cuvntul destin, ca nu cumva s nsemneze predestin, prin urmare s se
trezeasc
ntr-o doctrin fr libertatea vointei, deci fr conceptul specific al responsabilittii ul
ime.
Cum s nu rspunzi de ce si-a dat Dumnezeu? Si cum s nu rspunzi, dac n-ai fcut ce ti s-a
dat s
faci? [pag. 85]
5. Blndetea si smerenia inimii, pe care ni le mbie Iisus odihn, nu le avem odihn dect
prin Iisus.
Cu alte cuvinte, persoana lui Iisus si rsfrnge blndetea si smerenia Sa prin n
oi si asa se face
liniste, altfel nu se face. Dar ce s ntelegem c toat odihna lui Iisus, care
n-avea loc unde s-si
plece capul, si pe care nu l-a vzut nimeni rznd, dar plngnd adesea, cum glsuie
ste traditia,
toat odihna lui Iisus nu-i dect o cruce a iubirii si sfsiere de mil, o zguduire a su
fletului de mila
surorilor lui Lazr, o sudoare de snge ce picur ca apa si nc o zguduire n suflet, cnd a
ea Iuda
s-L vnd.
Si totusi Iisus avea o odihn, odihna misiunii Sale n lume, care se mplinise
si se va mplini
deplin, orict vor scrsni mpotriv portile iadului. Dar s lum model un om dintre
noi, Sfntul
Ioan Gur de Aur, care mrturiseste c: mai multe sunt furturile care zbucium sufletul p
reotului,
dect talazurile care bntuie marea.
Linistea, odihna, nu ti-o d dect dorul de a mbrtisa destinul Su, e una cu noi; iar no
i nu suntem
singuri. Deci nu poti fi blnd si smerit cu inima, pn nu iesi din tine si te muti n I
isus. n tine esti
trufas si tulburat, n Iisus esti blnd si smerit si odihnit cu sufletul. Deci Iisus
e odihna noastr, de
aceea El se mbie mereu tuturor necjitilor si vamesilor lumii, s le fie dulam, s le fi
e inim, s le
fie ideal n viat. [pag.93, 94]
6. Un locuit de Dumnezeu e strmutat n alte evidente ale existentei. Prezenta lui p
rovoac lumea
si-o antreneaz ntr-un conflict de limit. Lumea nu mai are ce-i
face, dect s omoare
mrturisitorii, amgindu-se, c
contrazicea si-i mustra
linistea. [pag. 97]
prin
aceasta
scpat de
realitatea
ce-i
7. n toat lumea nu gsesti un lucru mai usor de fcut dect pcatele si iarsi nimi
nu pricepe
omul mai greu ca: Ce-i acela pcatul?, cnd petrece n el. De aceea pctuim cu usurint, da
ne
pocim anevoie! Alt privint care te mpiedic de la spovedit e c judec preotii, esti nem
ltumit
de preot, iar de care ai fi multumit, ti-e fric. La unul nu te las pcatele lui, la
altul nu te las s
mergi pcatele tale. [pag. 108]
8. Sunteti nemultumiti de preoti, dar care ce ati fcut pentru preoti, ca s fiti ma
i multumiti? Cerutati de la Dumnezeu un copil mcar pe care s-l nchinati slujiri i lui Dumnezeu? Cre
deti c vina o
poart numai ei, preotii ? Si sunt fii vostri. Cum i-ati nscut, asa-i aveti. Ce le
bgati de vin? Tot
poporul e rspunztor c nu are slujitor i mai strvezii spre Dumnezeu. Pop
orul si are n toate
privintele povtuitorii pe care i merit! Nu mai stati cu gnduri ucigase mpotriva copi
ilor, c nu
stiti n calea crui dar de la Dumnezeu te-ai gsit mpotriv, si ai s dai seam, ci nastet
copii cu
gndul s fie slujitorii lui Dumnezeu ntre oameni. [pag. 109]
Noi nu fgduim s-L urmm pe Iisus n marea cltorie interioar a ntoarcerii la Tat
prin
simpla noastr hotrre Providenta divin realizeaz treptat aceast dorint a noastr. Asa d
primul examen de admitere, examenul crucii. Pn aici noi eram o sum de dorinte si ar
anjamente
pmntesti, care ntunecau chipul lui Dumnezeu din viata noastr. Deci Crucea e
la acest loc al
hotrrii, linia naintea dorintelor noastre omenesti, peste care coboar Dumnezeu
o dung de-a
curmezisul. Providenta, urmrind interesul nostru vesnic, trimite peste socotelil
e noastre corecturi
divine. Toat aceast corectur o simtim ca o experient de cruce, trebuie s treac putin v
eme de
reculegere ca s pricepem c asa cum s-a ntmplat a fost cel mai bine, iar nu cum am fi v
rut noi
n ngustimea noastr. Suferinta aceasta care ne simplific treptat viata, care pune con
ditia crucii n
fat, e simbolul nesfrsitei posibilitti de desvrsire. [pag. 121, 122]
10. Invidiosul nu primeste doctor pentru boala lui si nu poate gsi leac tmduitor al
suferintei, desi
Sfnta Scriptur e plin de ele. El asteapt usurarea bolii numai ntr-un singur fel: s va
d prbusit
pe unul din cei invidiati. Captul urii lui e s vad pe cel invidiat, din fericit, ne
fericit, din norocos,
nenorocit. Pe unii oameni cu totul potrivnici, binefacerile i mb
lnzesc. Pe invidios ns,
binefacerile mai mult l nriesc, cu ct invidiosul are parte de mai mari faceri de bin
e, cu att mai
tare fierbe de ciud, mai mult se supr si se mnie. Multumind pentru darurile primite
si mai mult
se ctrneste de purtarea binefctorului. Ce fiar nu ntrece invidiosul prin rutatea nrav
i lui?
Ce slbticie nu depseste el prin cruzimea lui? Cinii, crora li se arunc o coaj se domes
icesc.
Leii crora li se poart de grij, se mblnzesc. Invidiosii ns, mai mult se irit
li se arat
ngrijire si atentie.
Rnile invidiei sunt adnci si ascunse si ele nu sufer vindecare, ca unele ce s-au nch
is n durerea
lor oarb, n ascunzisurile propriei sale suferinti. Cel invidiat poate s sca
pe si s ocoleasc pe
invidios, dar invidiosul nu poate scpa de sine nsusi. Tu, invidiosule,
dusmanul tu e cu tine,
vrjmasul ti-e continuu n inim, primejdia e nchis n adncul tu : esti legat cu un lant
durat,
esti prizonierul invidiei si nici o mngiere nu-ti vine n ajutor. A prigoni pe u
n binecuvntat de
Dumnezeu si a ur pe cel fericit, iat o nenorocire fr leac. [pag. 129, 130]
care a pierduto. Acesta-i singurul lucru pe care-l cere si Dumnezeu din partea omului. Ia
r sfintenia vietii o pot
avea si oamenii cu trup neputincios. De aceea, nou, preotilor ne-a dat Iisus
numai jumtate din
darul Su, rmnnd ca cealalt jum tate, nsusi s o ndeplineasc, cnd va
it
slbnogia omului "la nviere". Dar a doua nu se dobndeste fr prima. [pag. 214, 215]
13. Sufletul ce cuget la mrturisire, ca de o frn se mpiedic de la pcate. Iar cine n-a
frna, le
va face fr grij, fiind n ntuneric. Cnd lipseste mai marele nostru, s avem mcar chipul
i n
minte si despre tot ce am sti c s-ar scrbi, de ar fi de fat, s nu facem,
fie cuget, fie vorb, fie
lucru, fie hran, fie somn si orice alta de la acestea s ne ntoarcem. Atunci cunoast
em cu adevrat,
17
----------------------- Page 18----------------------cum e ascultarea noastr. Numai copii fr minte se bucur de lipsa dasclului lor. Ceilal
ti ns, o
socot o pagub.
Cel ce-si vdeste Pstorului su serpii ispitelor, credinta adevrat dovedeste; iar cinei ascunde, pe
drumul pierzrii se afl.
Cine va ajunge la cuget curat, ascult desvrsit pe Printele su, acela nu se va teme de
moarte, ci
ca pe un somn spre o alt viat i va fi.
Cel ce uneori ascult pe printele su, si alteori nu, se aseamn unui bolnav de ochi, ce
pune pe ei
odat ierburi tmduitoare, altdat var nestins. Cci zice: unul zidim si alt
l stricnd, ce au
folosit? fr numai osteneal n zadar!
15. Dac veti avea si rbdare n necazuri, s stiti c veti avea si Duhul Sfnt. Dar dac ve
i avea si
puterea de a multumi n necazuri, atunci strluceste Duhul Sfnt n voi. [pag. 236]
17. Multi ati mrturisit pcatele voastre si totusi cugetul v mai mustr. Oare de ce? D
e aceea, ori
c n-ati primit leacul dup mrimea ranei, ori c l-ati primit, dar nu l-ati fcut. Si
v mai mustr
cugetul chiar si dup ce ati mplinit toat pocania si dup ce veti fi ispsit pcatele ace
, pentru
c mai sunt pcate nemrturisite si pn ce nu le vei mrturisi toate si nu vei ispsi de
un voie
toate, nu vei avea pace cu prsul tu. Cci cugetul nostru, cnd ne mustr, s stiti c e gl
l lui
Dumnezeu n noi. Dac noi am fi cum trebuie, glasul acesta al lui Dumnezeu ne-ar nvta
tainele lui
Dumnezeu si ne-ar rpi n rai nc de pe pmnt, dar nu poate de multimea si greutatea pca
elor
noastre. De aceea ea ne tot mustr, c doar, doar ne va apuca lucrul ispsirii, lucrul c
urtirii. [pag.
282, 283]
18. Cu pcatele nemrturisite are Dumnezeu alt socoteal; tot socoteal milostiv, ns pe
ne
ustur. Stiind Dumnezeu ntngia noastr nu ne va lsa prsiti n ntunericul necunostintei
ne
trimite necazuri sau pocanie fr voie: dureri, pagube, vrajbe, tulburri, copii
slabi si orice alt
suferint.
18
----------------------- Page 19-----------------------
"M, nu toti din lume se prpdesc, nici toti din mnstire se mntuiesc"
Avea o putere de sintez deosebit, o putere de intuitie si o
putere de a cunoaste totdeauna
esentialul ntr-o chestiune. Cnd i puneai o problem, el imediat avea rspunsul.
Si de la el au
rmas si cuvinte scrise, n manuscrisele lui. De pild, cnd l-am ntlnit eu pentru prima d
at, mi-a si
spus un cuvnt, o formul. Zice: "M, nu toti din lume se prpdesc, nici tot
i din mnstire se
mntuiesc". Deci avea o posibilitate de a formula ceva.
Printele zicea c de dou ori trebuia s se ntlneasc omul cu el: o dat cnd i
si a doua
oar la moarte, si spun dac a fcut ce ia spus. Foarte corect! Ce rost are s me
arg cum merg
unii c si spun unul, c si spun altul, c un cuvnt de folos, c nu stiu c
poi adun la
cuvinte de folos si nu mplineste nimic!
19
----------------------- Page 20----------------------"Nasteti-v sfinti!"
Parintele Arsenie i ndemna pe oameni s nasc sfinti. Binenteles c pentru a naste sfinti
trebuie s
fi sfnt sau trebuie s tragi de tine spre idealul sfinteniei. Si cnd ncepem
s ne ocupm de noi
nsine, putem s ne cunoastem, s aflm negativele noastre, s cunoastem ncrctura dat de
si
pus n noi, s-o rezolvm, dar aceasta cere timp si osteneal.
Asa obisnuia s spun printele Arsenie, care urmrea pentru oameni o minte dreap
t si lucruri
drepte si ndreptate de mintea cea bun. Valoarea acestui cuvnt o intuiesc toti cei c
e l aud, si asta
se ntmpl des, cci noi l aducem naintea vizitatorilor si nchintorilor nostri, mai ales
unci cnd
au prilejul s vad o pictur a printelui Arsenie reprezentnd Adormirea Maicii Domnului,
pictur
n fata creia se opresc cu admiratie multi dintre cei ce viziteaz Mnstirea
Brncoveanu de la
Smbta. Mintea se strmb n urma patimilor si se ndreapt pe msura curtirii de pat
Cnd
mintea se ndreapt, vede lucrurile drept, deci asa cum sunt ele. "In mintea strmb si
lucrul drept se
strmb". Asta le place la multi, am bgat de seam c le place. Cnd le spun c Printele a
c
"n mintea strmb si lucrul drept se strmb", oamenii rd n general. De ce rd? Pentru c
seama c asa e. Numai c e greu s stii cnd ti-e mintea strmb.
"Cea mai lung cale este calea care duce de la urechi la inim"
Cea mai lung cale este calea care duce de la urechi la inim, adic de la informatie
la convingere.
Oameni de informatie religioas sunt mai multi dect cei ce au convingeri religioase
. E necesar si
informatia, care adeseori se face prin auzire. Dar a rmne la informatie
nseamn doar a fi la
nceputul drumului "la urechi". Pn la inim mai e o cale lung, "cea mai lung cale".
20
----------------------- Page 21----------------------"Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse"
Cuvntul acesta ne aduce aminte de un cuvnt asemntor, cu circulatie mai ales n lumea d
in Apus:
"Un sfnt trist este un trist sfnt". Printele a fost ntotdeauna pentru
optimism, pentru bucurie,
credinta noastr fiind "izvor de bucurie", crestinismul fiind "religia bucuriei"
. Domnul Hristos le-a
spus ucenicilor Si :"Acestea vi le spun ca bucuria Mea s fie ntru voi si ca bucur
ia voastr s fie
deplin" (Ioan 15, 11).
Este si aceasta o cugetare la care e bine s lum aminte. Are si mustrarea rostul si
puterea ei, dar ea,
ca constrngere, doar nvinge, ns de convins nu convinge. De la nvingere pn la convinger
e o
cale lung; poate tot att de lung ct cea de la informatie la convingere,
ct cea de la urechi la
inim.
"Iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pctos este mai mare dect iubirea celui ma
i mare sfnt
fat Dumnezeu"
Printele Arsenie a zis o vorb ct lumea asta de mare ba mai mare dect lumea asta! , si
anume
o zis asa: "Iubirea lui Dumnezeu fat de cel mai mare pctos i mai mare dect iubirea c
elui mai
mare sfnt fat de Dumnezeu. Nu poate iubi un sfnt pe Dumnezeu, ct ar fi sfntul de mare,
ct
iubeste Dumnezeu pe cel mai mare pctos; si-l asteapt; si vrea s-l primeasc; si alearg
aintea
lui, dup cum citim n pilda cu fiul risipitor, unde se spune c tatl nu l-a aste
ptat pe fiul care se
ntorcea; l-a asteptat ntr-un fel, dar cnd l-a vzut c vine nu l-a mai tinut locul: a a
lergat naintea
lui, ca s-l primeasc, s-l mbrtiseze, s-l srute, s-l ajut e, s-l aseze iarsi
a din care a
plecat. Pentru c din inima lui fiul n-a plecat niciodat! El a rmas
n inima tatlui asa cum
rmnem noi n inima lui Dumnezeu, n inima Mntuitorului nostru Iisus Hristos, n inima Mai
cii
Domnului, orict de deprtati am fi, oricte rele am face. Pn trim n aceast viat Dumnez
ne prseste. Noi putem s prsim pe Dumnezeu, dar Dumnezeu nu poate s ne prseasc pe noi
Cu
referindu-se la trup,
Cine vrea s vin dup Mine, s se lepede de sine, s-si ia crucea n fiecare zi si s-mi urm
ze Mie.
(Luca 9, 23)
Lepadarea de lume are dou trepte. nti ne lepdm de lumea din afar si de tot ce ne-ar pu
tea tine
legati de ea. n al doilea rnd ne lepdm si de toate asemnrile noastre
luntrice cu lumea.
Acestea sunt patimile, nravurile si toate slbiciunile noastre personale.
Dac am rmne n lume ne-am face una cu lumea. Dac ns vrem s urmm lui Iisus,
i
trebuie s desvrsim lepdarea de lume cu lepadarea de sine. Lumea aceasta este e
ul, egoismul,
este iubirea si ncntarea de sine, e suportul plcerii si al complacerii n lumea
aceasta. Egoismul
este rdcina tuturor patimilor. Iar lepdarea de sine este uscarea acestei rdcini si pr
ima conditie a
urmrii lui Hristos.
Dac iesim din lume scpm de vedere si auzire. Cu aceasta mai slbesc putin si patimile
noastre.
Dar ca s ne desprindem deplin din puterea lor trebuie s tiem odraslele si rdcina prin
nevointa
de fiecare zi a lepdrii de sine. Aceasta e simtit de firea noastr cea pieritoare ca
o cruce pe care
de fapt moare omul nostru cel vechi. Nu putem urma lui Iisus dect omornd n tot ceas
ul patimile
noastre.
Pentru nceput urmarea lui Iisus chiar rostul acesta l are: de a ne desprinde f
irea de patimi iar n
locul lor a deprinde virtutile.
Lepdarea de sine nu este cu neputint sau nfrngere. Dimpotriv, e desctusarea unei foart
e mari
puteri sufletesti. Mrturie la ndemn ne stau nssi prilejurile. Dac
e cstigm, adic ne
comportm prin ele dup Duhul lui Dumnezeu, simtim n suflet o pace si o crestere sufl
eteasc. Pe
cnd dac le pierdem, adic ne comportm dup om sau dup patimi, simti
m o tulburare, o
mustrare de constiint si o mputinare sufleteasc. Lepdarea de sine
dovedeste credinta si
dragostea pe care o avem ctre Iisus. Din aceasta izvorste o mare trire sufleteasc. L
epdarea de
sine trebuie s ne-o facem a doua natur, ca s ne nsoteasc toat
calea clugriei si s
caracterizeze clugria.
n felul acesta seac izvorul si rdcina patimilor.
trebuie ntelese bine mijloacele si foarte bine cunoscut calea. Mai nti fiti de-a dre
ptul ucenicii lui
Iisus, cum au fost apostolii, dar putem fi niste ucenici mai smeriti al unui slu
jitor al lui Iisus, cum
este duhovnicul. Clugria nu se nvat att din crti ct din aceast ucenicie.
23
----------------------- Page 24----------------------Voturile sau fgduintele monahale au rostul de a desprinde rnd pe rnd patimile care s
tric firea
noastr si primejduiesc mntuirea. Primejdia cea mai mare a patimilor de cpetenie est
e aceasta, c
duc sufletul la necredinta n Dumnezeu prin faptul c prind sufletul si trupul numai
de viata aceasta
desart.
tiind Iisus c patimile opresc sufletul de la calea Sa, ntruct l lipesc de viata aceas
ta, ne-a cerut s
ne lepdm de tot ce avem, s urm familia, ba s urm si propria noastr viat n conditiile
i
acesteia (Luca 14, 26). Clugria stabileste o alt nrudire ntre oameni: ruden
ia cea dup Duh.
Cstoria si copiii i prsesti nainte de a-i avea si n-o iei pe calea aceasta. Aceasta es
te voia sfnt
pe propria ta viat vzut dup chipul veacului acestuia. Aici si dovedesc sfaturi
le evanghelice
temeiul. Astfel, srcia de bun voie ne izbveste de lcomie, de iubirea de
argint si de lene.
Fecioria biruie desfrnarea. Iar ascultarea neconditionat omoar mndria, invidi
a, mnia, slava
desart si ntristarea.
Dintre cele trei fgduinte cea mai grea e ascultarea, pentru c are de biruit mai mul
t patimile mintii
care discut cu Dumnezeu n loc s asculte fr discutie.
gciunea
sunt dou mijloace prin care curtim firea de patimi. Toti oamenii care s-au apropia
t de Dumnezeu
si-au smerit sufletul cu rugciune si post. i Iisus a postit 40 de zile punn
d postul nceptur a
vestirii mprtiei lui Dumnezeu, desi Lui nu-I trebuia, fiind neptimas.
Temeiurile mai adnci ale postului si rugciunii le gsim tot la Botez. Adncul f
iintei noastre se
mbrac n Hristos. n acest adnc al mintii, sau n altarul inimii dup
expresia printilor, se
slsluieste Hristos, izgonind afar pe satana, care se retrage n s
imtiri. De aici puterile
potrivnicului, patimile, se silesc s nvluie si s prind vointa din nou n mrejile sale.
Cu trupul ns nu putem trata dect prin post. El nu stie si nu recunoaste convinger
i. De aceea el
trebuie uscat, ncet si cu socoteal, fiindc n mocirla uscat porcii patimilo
r nu mai vin s se
scalde.
Ca s zdrnicim puterea potrivnic care lucreaz prin simturi patimile plcerii, slbim
prin post
aceste simturi si nchinarea lor ctre plcere. Un organism topit cu postul nu
mai are putere s
schimbe convingerile constiintei.
Dar mai bine de jumtate din numrul patimilor sunt ale mintii. Postul lucreaz si asu
pra acestora.
E lucru de mirare, zice Ioan Scrarul, c mintea fiind netrupeasc de la trup se spurc
si se ntunec
24
----------------------- Page 25-----------------------
Sufletul este mai de pret dect toat materia lumii pentru c n el e sdit de la obrsie po
ibilitatea
desvrsirii. Pe de alt parte si firea ntreag suspin dup artarea fiilor lui Dumnezeu (R
ni 8,
19), adic dup ndumnezeirea omului. n cale st infirmitatea firii si o putere potrivnic
nevzut
care caut s nfrneze sufletul de la un zbor mai nalt dect viata veacului
acestuia. i fiindc
puterile nu erau egale, Dumnezeu S-a fcut om si ca om a biruit pe ispititorul, nvtn
du-ne si pe
noi lupta. A ntrit firea noastr si slsluindu-Se ntru noi prin botez
ne-a fcut fptur nou
asculttoare de Dumnezeu. Dar de la noi att se cere: s punem n lucrare aceste ajutoar
e.
pentru
dragostea
de
Du
Dac vede vicleanul c nu isprveste surparea cu ispitele atunci arunc n minte hule mpotr
iva lui
Dumnezeu. Covrsirile acestui mndru s nu sperie pe nimeni cci nu spurc pe om, nici s
nu le
bgm n seam.
Dar nici o viat sporit nu e crutat de bntuieli: fie cu vederi amgitoare si t
rgnd ctre slava
desart, fie cu nfricosri grozave ducnd ctre iesirea din minti. n
calea celor dinti avem
lepdarea de vederi, cci mai de folos este a ne vedea pcatele dect a vedea ngerii
, iar n calea
celorlalte avem lepdarea de sine n grija lui Dumnezeu. Pe puti
ni credinciosii si molatecii
vicleanul i scoate din lupt cu evidenta neputintei cu care i arun
c n dezndejde, iar ctre
smerenie le nchide calea prezentndu-le-o ca umilire. Pe calea aceasta le
macin sufletul ntre
dezndejde si nemultumire, de unde ajung la mnia persecutiei. Adu
n la conflict, se nchid
25
----------------------- Page 26----------------------sufleteste n prejudec ti si asa alunec din calea sfnt n calea profan
chiar chimic. La
acestia lepdara de sine a fost mereu un lucru de sil sau fr convingere.
sa
sau chiar n
Trupul si Sngele Lui din Sf. mprtsanie se lupt cu trupul si sngele nostru mpotriva pa
imilor,
sfintind trupul si arznd patimile. n perioada ascetic murim lumii si nou nsi
ne mpreun cu
Hristos, n viata mistic. S nu uitm ns c nainte de nviere a
sptmna patimilor,
rstignirea, prsirea, umilirea, moartea, ngroparea si pogorrea la iad, dragostea uceni
cului trecut
prin cele mai grele cumpene sufletesti, uscciunile, prsirile, ntuner
icul umilirii de moarte.
Acestea constituie purificarea pasiv si curtesc si ultimele rdcini
ale patimilor, realiznd
neptimirea.
Ca dovad, din cel mai adnc mormnt si prsire suntem rpiti afar fr veste de sfnt
dumnezeiasc. Din cea mai adnc bezn fulger lumina contemplatiei divine plin
de Har si
adevr. De la acest moment al luminii divine ncepe viata mistic,
adic unirea fpturii cu
Dumnezeu. Aceasta este asemnarea nu prin fire ci prin har.
Sunt mnstiri n asa fel organizate nct nimeni nu se culc pn nu si-a spus gndurile rel
nu s-a mpcat din inim cu fratele su cu care s-ar fi nvrjbit peste zi si pn nu ia
tare de la
toti. Spovedania deas si cercetarea constiintei au rostul de a slbi din fire depr
inderile patimilor si
a pune n loc deprinderile bune sau virtutile contrare patimilor.
27
----------------------- Page 28-----------------------
O alt msur de ajutor n biruinta asupra firii ne-o d citirea Dumnezeiestilor Scripturi
. Este Duhul
lui Dumnezeu n crtile Sf. Scripturi, de aceea citirea ei zideste duhovniceste. Dar
si pentru aceasta
trebuie putin preocupare. Mai nti trebuie nvtat aceast carte a lui Dumnezeu ctre
ameni,
adic nteleas n rostul ei de revelatie, nteleas n cadrul ei istoric, n sfortarea ei de
mentine n
constiinta poporului ales asteptarea descoperirii desvrsite n Iisus Hristos. Va
loarea spiritual a
Scripturii nu se pierde n istoria pe care o cuprinde. De aceea Biblia e si singur
a carte a creia date
istorice au si o neistorie pe care o cuprinde. De aceea Biblia e singura carte a
creia date istorice au
si o memorie duhovniceasc.
De Acelasi autor sunt si scrierile ascetice ale Sfintilor Printi si scri
erile Evanghelice si scrierile
sfintilor. n concluzie, citirea cu socoteal a Dumnezeiestilor Scripturi aprinde
si hrneste sufletul
cu gndurile lui Dumnezeu care nu sunt ca gndurile omului.
La aceste nevointe ale rbdrii nu e bine s nzuim dect pe msura nsntosirii firii de pa
La
nceptori, deprinderea rbdrii ncepe cu ocara. nceputul trebuie ntrit cu rbdarea, pent
Asa ncepe smerita cugetare: formalizeaz mintea. Smerita cugetare e nceputul smeren
iei, care nu
e o virtute a firii sau expresia neputintei. Izvorul smereniei e darul lui Hrist
os. Nu de la oameni, nici
din crti, nici de la ngeri, ci de la Mine v nvtati c sunt blnd si smerit cu
inima si veti afla
odihn sufletelor voastre (Matei 11, 29). Suntem n furtun cu sufletul numai atta vr
eme ct trim
la suprafat, la expresia cea mai dinafar a vietii. Cnd ns ne mai adncim sufletele acol
o unde ne
asteapt Hristos de la Botez, sau de la oricare alt Tain, primim cuvn
tul Lui care mprstie
furtuna. El este izvorul smereniei care reechilibreaz sufletul din bntuielile mndri
ei. De la aceast
experient ncepnd, iubim Crucea lui Hristos si crucea noastr, cu firea p
rimim si credem c
tierea voii proprii e ntr-un cuvnt curtirea de patimi.
seamn. Mirenii mai vin la mnstire pentru rugciune, clugrii nu se mai duc n l
s se
odihneasc. Toate profesiunile au vacant sau concediu numai clugria nu. Asa ceva
ar nsemna
ncetarea clugriei. Se duc ns la mare trebuint n interesul de obst
al mnstirii. Haina
clugreasc l face pe clugr vzut si cunoscut de toti. Unii l iubesc, altii l ocr
l
trebuie s se fereasc n sufletul lui de cel ce-l iubeste ca s nu fie rnit de slav
a desart, precum
trebuie s se fereasc si de cei ce-l ocrsc ca nu cumva poate din nepsa
rea lui s fie hulit
Dumnezeu. De aceea clugrii nu umbl printre oameni cu ochii pe ei, ctnd cunoscuti sau
dorind
s stea de vorb, ci si vd de cale cu gndul la Dumnezeu.
Toti clugrii care pentru neaprat trebuint au mers prin orase au simtit trebu
inta ocrotirii lui
Dumnezeu. Rugciunile celor din mnstire i-au nsotit ca o mn de aprare. Un drum n lume
face dovada statorniciei n calea cea duhovniceasc. De altfel nici nu se trimit din
mnstire dect
cei mai statornici n clugrie. n ce const primejdia ? Firea omeneasc a fost asemnat cu
ii,
patimile cu focul. Dac te atingi cu focul clti fiind, patimile amortite prin nfrnare
se aprind prin
simpla vedere.
Clugrii triesc ntr-un altfel de foc al Duhului Sfnt. Acesta se stinge cn
d se apropie de ei
ntinciunea prin simturi. Alt grij pe care trebuie s o aib monahul e la felul
vorbelor pe care
trebuie s le aud sau s le stvileasc. Chipul monahului a trezit ntotdeau
na si n tot locul
mncrimea de limb a mirenilor. Ei caut oarecum fie s defaime modul acesta de viat, fie
s-l
fericeasc pe al lor.
Clugrul s se fereasc, din constiint de
asa sau
asa. Ct priveste mntuirea, aceasta are
i alege viata
care i place sau de care se simte n
grilor, dar nu stiu
niciodat pe vreunul din sfintii care s fi
Mirenii vd pe clugri prin patimile de care sunt stpniti ei si nu le vine a crede c-i c
u putint si
o viat de virtute. Virtutea e nenteleas, ba uneori e numit ftrnicie. Asa frate clugre
uie
pe oameni n dragostea ta cea din mult rugciune si vei vedea trezindu-se n necunoscut
ii cu care
stai de vorb si o scnteie dumnezeiasc, pe care nu si-o pot exprima ci numai o suspi
n.
29
----------------------- Page 30-----------------------
M-am rstignit mpreun cu Hristos; si nu eu mai triesc, ci Hristos trieste n mine. i via
a mea de
acum, n trup, o triesc n credinta n Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit si S-a dat p
e Sine nsusi
pentru mine
(Galateni 2, 20).
Asadar Hristos este fptura cea nou a monahului sau monahul n Hristos este
fptur nou (II
Corinteni 5, 17). El este nluntru si nafar, blnd si smerit, hotrt si linistit
Tulburarea celor
dinafar nu-l sminteste din aceste nsusiri sufletesti, dimpotriv, el
aduce liniste. Chipul cel
dinluntru si cel dinafar al monahului sunt ntr-o deplin armonie, printr-unul strvzi p
e cellalt.
Toti stim c nluntrul nostru stau ascunse mrgritarul, comoara, talantul si alta
rul mprtiei lui
Dumnezeu. nluntrul nostru avem asadar posibilitatea sfinteniei. Dar
posibilitatea nc nu e
realitatea. De la sine numai, posibilitatea sfinteniei nu se transform n sfintenie
.
n viata duhovniceas credinta hotrt poate face ca posibilitatea sfinteniei s se
transforme n
realitatea sfinteniei. Este nevointa monahului. Fr nevoint ntins, sustinut de convinge
re, orice
posibilitate real va rmne numai posibilitate sau chiar se va transforma n imposibili
tate.
De pild multi vin la clugrie cu o prere bun despre ei nsisi, prere pe care nemr
isit si-o
pstreaz si n mnstire. Prerea sau iubirea de sine e o form subtire a mndriei
mnstire
viseaz sfintiri si litanii si viat fericit iar cnd aici dau de severitate
a luptelor cu patimile, de
tierile dureroase ale pedepsirii ntru toat fapta bun, visul se destram si ncepe de
zamgirea si
nemultumirea, camuflrile mndriei. Dac cel n cauz si nchide sufletul de
re povtuirea
duhovniceasc pentru c aceasta taie amgirea de sine din care creste dezamgirea, bobu
l de gru
se schimb n tciune si se crede gru nederpttit. Aceasta este iubirea de sine pe
care o mentine
mndria si punctul de vam al diavolului. Sufletele slbnogite de mndrie st
au totusi pururea
ncordate n legitim aprare de ctre orice ndregtori, gata s-si apere dreptatea si s
ustifice
ntristarea, s-si explice ei mai bine cauza si niciodat nu simte trebuint s ascu
lte si s urmeze,
dac este o cale mai presus de ce pot ei pricepe. Asa se explic ndeprtrile, mputinrile
i chiar
ntunecrile de la rostul luminos al clugriei.
Sufletul dus n robie e j efuit pe dat de toat agoniseala sa duhovniceasc. Aceasta-i
contabilitatea
fricosului: zarafii cu banii lor falsi fur talantii nostrii buni.
Acum monahul lenes de mntuirea sa ncepe s uite ntelesul celor ce are de fcut, se mult
umeste
numai cu intrarea n clugrie ca si cum cu aceasta si-ar fi ajuns scopul. Potoleste rv
na de rzboire
cu slbiciunile firii patimilor, mbrcmintea sa de lupttor al duhului pierde nsemntatea
i de la
nceput. Sandalele nu mai alearg pe calea gtirii evangheliei pcii, calea duhului, ci
o iau iarsi pe
calea pmntului. Nici nu observ monahul molatic de minte cnd a fost scos din lupt si r
edus la
un simplu cuier de haine clugresti. Cu alte cuvinte nu vede c a ajuns o
mizerie czut ntre
tlhari, un mincinos ala Domnului Hristos. Dac monahul se complace ntr-o asemenea clu
grie de
uniform si nu-l doare stingerea luminilor sufletului su - ntristarea e chipul unui
suflet cu luminile
stinse - nseamn c a dat n micime de suflet si a ajuns un om de nimic. Potrivit acest
ei ndreptri
el caut alt hran sufletului su: lauda oamenilor, aprobarea voilor sale. D
e povtuitorii si se
desparte sufleteste, judecndu-i si gsindu-le tot felul de pricini. Asa se cuibrest
e viclenia n suflet
si l face pe monah om cu dou fete, morminte vruite pe dinafar, nengrijit pe dinuntru,
ipocrit.
Prinderea sufletului ntr-o viat dinafar de duh prin trtele vietii e tot una cu ducere
a lui iarsi n
temnita patimilor. Cnd monahul a realizat ftrnicia, a ajuns pe punctul de a prsi
clugria. n
30
----------------------- Page 31-----------------------
ochii lui toti sunt ftarnici, e o victim nevinovat a nedrepttilor, de aceea osndindui, iese dintre
ei. De aici se vede destul de limpede c mndria singur, chiar sub cea mai subtire fo
rm a sa, cum
e prerea de sine, dac nu e tiat din rdcini e n stare s risipeasc din suflet to
ta dup
duh. Nu e mndria urciunea pustiului ? De aceea cnd te crezi bun s stii c esti nebun s
i s astepti
ocara ca s te curtesti. ntunecarea aceasta ns ne aduce aminte de nvinuirile pe
care le-a adus
Iisus peste capul celor ce ftrniceau virtutea. Astzi pentru obrazele celor din ndrtnic
ie prsesc
lupta clugrii. Biserica ncearc pedepsirea, scoaterea din monahism, afurisir
ea sau caterisirea.
Crestinii nu au de nvtat nimic bun de la acesti dezertori si mincinosi. Biserica p
rin slujitor ii ei nu
face degrab lucrul acesta, dar ce nu poate rugmintea poate pedeapsa.
Plata neascultrii de Biseric este pierderea mntuirii. ndrtnicii dau asadar de primejdi
a pierzrii
ca s se dezmeticeasc. Asa se ntmpl cnd se ntreste fariseul si slbeste vamesul.
nezeu,
ci oameni hotrti care duc trirea crestinismului pn la ultimele lui consecinte
de disciplin si
31
----------------------- Page 32----------------------frumusete. Altfel Hristos nu ne-ar fi spus c mprtia lui Dumnezeu - chiar aceasta lunt
ric - se ia
cu nval si nvlitorii pun mna pe ea si ndrzniti, Eu am biruit lumea.
Temeiul ndrznelii celei dup Dumnezeu este nvierea Sa din morti, dovada att
de puternic a
dumnezeirii Sale. Pe cuvntul Lui, de Dumnezeu dovedit, avem si
noi ndrzneal si curaj
mpotriva lumii si a mortii din noi. Acesta-i temeiul strfund al uceniciei noastre,
a crei capt este
nvierea sufletului nc din veacul acesta, n lumina veacului viitor. Pentru o a
stfel de rostuire a
vietii e clugria si ea cere smerenie si curaj. Smerenia si curajul s-ar prea doi t
ermeni opusi. Cu
toate acestea, n viata duhovniceasc ei se armonizeaz, ba se si
completeaz. Absenta sau
mputinarea unuia slbeste pe cellalt si ntre ei trebuie tinut un echi
libru. Cci viata crestin
orientat numai spre umilint ia o nftisare de sclavie spiritual, de pipernicire la
liter si pierde
curajul. Deasemenea, orientarea numai spre ndrzneal personal si spre
profetism distruge
bisericitatea si sobornicitatea crestinismului, provocnd fie erezie,
fie schism, deci pierde
smerenia. De aceea pstrarea capacittii de ncadrare n disciplin a
unui suflet face dovada
armoniei si valorii sale. Clugria slbeste n suflete slabe si se ntreste n suflete mari
Dar pilda celor de pe urm aprinde curajul celor dinti. Voturile monah
ale au obligativitate de
constiint. De Dumnezeu ascultm neconditionat toat viata si fr abatere. Dac ns povtui
Rostul spiritual si-l mplineste monahismul prin disciplinarea firii dup sfaturi
le evanghelice. Prin
aceasta monahul nevoitor se izbveste de patimile firii si se face cu nepu
tint artarea unei alte
forme de viat dup Duhul Sfnt. Viata mai presus de fire dovedeste constrngtor si totu
si simplu
existenta lui Dumnezeu. Mintea obisnuit, chiar a celei mai nzestrate si cultivate
firi, nu poate face
dovada decisiv nici c este, nici c nu este Dumnezeu, pentru c mintea firii acesteia
e tot att de
dibace de a dovedi si afirmatia si negatia unuia si aceluiasi lucru. De aceea fi
lozofii si-au dat seama
de viclenia ratiunii. tiinta cnd se pronunt n materie de religie, de asemenea a iesi
t din domeniul
su, care este studierea meteriei si a legilor ei pentru folosul practic al oameni
lor. Iar religia nu face
stiint ci constiint. Cci oamenii nu triesc numai cu pine. De aceea despre Dumnezeu ni
menea
nu poate gri cu competent absolut dect numai El nsusi, cnd strluceste slava
a pe chipul
fiilor Si, sfintii. i totusi oamenilor le mai rmne libertatea s se ndoiasc. Aceste exe
plare rare,
32
----------------------- Page 33----------------------sfintii, apar printre oameni din vreme n vreme si aduc n ei chipu
l lui HristosCare a dovedit
desvtsit pe Dumnezeu-fiind stlpii Bisericii. Acesta este rostul de cpetenie
al monahismului:
trirea crestinismului pn la tensiunile desvrsirii, cnd existenta lui Dumnezeu devine u
n fapt de
natura evidentei absolute pentru toti. Clugrii care realizeaz monahismul sunt
n lume fcliile
aprinse ale lui Dumnezeu. Ceilalti, care nu-l realizeaz, umbl cu ele stinse, iar p
entru nfrngerile
lor morale Dumnezeu este hulit printre oameni (Romani 2, 24). Dar nu acestia cal
ific monahismul,
ci cei dinti.
Rostul cultural este mai modest, totusi de mare pret si el. Ei au mpletit r
ugciunea cu munca, o
munc de rbdare, o munc de constiint. Clugrii s-au ocupat de copierea crtilor sfinte.
stfel,
monahilor din pustia Sinai le datorm cel mai vechi manuscris ntreg al Noului
Testament. Mai
trziu au nceput s-si ilustreze crtile sfinte cele mai des folosite
, dintre care ne-a rmas o
minunat psaltire. Tot clugrii au fost primii iconari si aprtori a
i icoanelor n perioada
mpratilor iconoclasti. n toate artele minore unde a trebuit migal si rbdare deosebit
gsim pe
clugri. De la ei avem obiecte bisericesti de mare valoare arti
stic. Printre primii care au
mbrtisat inventia lui Gutenberg, tiparul, au fost clugrii. Primele tiparnite
la noi le-au nfiintat
clugrii. Prin munca lor s-a asigurat unitatea limbii romnesti.
Rostul social e si mai nensemnat si totusi asa de mare. Mai nti munca dezinteresat a
clugrilor,
care-i izbveste de lene, e un model de constiint. Clugrii lucreaz orice ca pentru Dum
nezeu nu
ca pentru oameni (Coloseni 3, 23). n vremea noastr constiinta fat de munc nce
pe s fie un
factor de mare pret n construirea viitorului oamenilor. Munca iese din stadiul pe
depsei si trece n
cel al consacrrii, capt o sfintenie pentru constiinta cu care e fcut.
Clugrii triesc n viata de obste avnd totul de obste. Deci ei au adus pn
n zilele noastre
amintirea vie a primelor comunitti crestine din Ierusalim si Alexandria, unde se m
prtea fiecruia
dup cum avea fiecare trebuint (Fapte 4, 35). Deci clugrii prin viata lor de obste su
nt o icoan
strveche a lumii noi. Comunismul la obrsiile lui a fost crestin si va fi si la sfrs
it.
Clugrii si mai ju stific rolul lor social si prin faptul c sunt totdeauna n lupta Bise
ricii crestine
pentru marea cauz a vremurilor noaste : pacea ntre popoare. Rugciunea
pentru pacea a toat
lumea clugrii o fac la toate slujbele lor n biseric, zi si noapte. Pacea nu e numai
un bun social ci
si un bun spiritual al oamenilor, de aceea noi ne rugm pentru pa
ce, pentru c la urma urmei
Dumnezeu detine pacea. Astzi armele nu sunt numai ucigtoare ci pustiit
i pentru care
oare.
pricin ? Pentru o mai dreapt repartitie a bunurilor ntre toti oamenii. Toate religi
ile pmntului sau unit n lupta pentru pace, toate semintiile pmntului si mintile limpezi sunt n
ideea de pace.
Niciodat ntre cei mai deprtati si deosebiti nu s-a vzut asa o unire ca n a cere pacea
. Acesta e un
lucru mai presus de oameni, de aceea pacea va nvinge rzboiul. Convingerile un
ite n dreptatea
cauzei sunt o putere n care intr si toti clugrii. N-a auzit Avraam de la Dumnezeu c d
ac vor fi
si numia zece drepti nu va pierde cetatea ? (Facere 18, 32) Iat ce nebnuite rostu
ri pot avea acesti
oameni sraci cu duhul, care sunt si clugrii.
Purtarea monahului fat de superior si fat de obste, fat de ascultri si fat de bunuril
e mnstirii
n calea vietii duhovnicesti nu sporesti dect pe temeiul ncrederii totale n povtuitori
i ti: staretul
sau stareta si duhovnicul. Ascultare si dragoste s ai ctre toti din obste, d
ar ctre povtuitorii ti
mai ales, pentru c ei rspund naintea lui Dumnezeu de sufletul tu. Asa
dar, de ce s poarte
rspunderea aceasta suspinnd ? Purtarea monahului descoper adevrata sa trire
, dac are o
credint de adncire sau o credint de suprafat. n cazul dinti va fi pururea cuviincios s
i smerit, n
cazul al doilea ndrznet si obraznic. Cuviinta sau obrznicia purtrii arat ce duh are
n inim n
33
----------------------- Page 34-----------------------
cazul acela. Strile sufletesti molipsesc prin surprindere. De aceea e bine ca povt
uitorii s griasc
totdeauna din constiinta slujirii lui Hristos, ca n fata lui Hristos, si atunci
vor fi blnzi ntru dojan
si smeriti ntru mustrare, altfel mustrarea lor nvinge dar nu convinge. Niciodat nu
trebuie s uitm
c prin purtarea de grij a printilor lum ndreptare de la Dumnezeu. Cnd uitm lu
rul acesta
cdem n ntristare. Altii au uitat ndemnul care grieste ca unor fii:
Fiul meu, nu dispretui certarea Domnului, nici nu-ti pierde cumptul cnd esti mustr
at de El. Cci
pe cine l iubeste Domnul l ceart si pe tot fiul pe care-l primeste l bate cu varga
(Evrei 12, 5-6).
Acesta este examenul purtrii, esti n stare s vezi n mustrare grija lui Dumnezeu de
tine sau numai
o treab de administratie ? De aici se alege folosul sau ncepe pierderea de vreme.
Purtarea fat de obste dovedeste si mai bine cum suntem cu adevrat. Fat de povtuito
ri, ca mai
mari, avem o purtare, iar noi ntre noi alt purtare. Aceasta dovedeste cu cte fete
umblm. Dac
avem pe Hristos n inim, ctre toti avem aceeasi fat, fcnd toate ca pentru Dumneze
u, date n
chivernisirea obstii pentru neputinta firii. Asadar de la asezmntul inimii n duhul
lui Dumnezeu
izvorste toat purtarea monahului ctre cel dinafar, iar cele dinafar, dup modul
cum le face,
sporesc duhul celor dinluntru.
Urmarea lui Hristos stabileste o altfel de rudenie ntre oameni dect cea
dup trup. ntre cei ce
iubesc pe Dumnezeu mai mult dect orice altceva se stabileste o rudenie duhovnicea
sc. Acestia se
adun laolalt n obsti si mplinesc unul din cuvintele lui Iisus: Tot cel ce se leapd de
avutiile sale
si pentru Mine prseste mam, tat, sotie si copii - se ntelege, nainte de a le lua - ns
tit va lua
nc n viata aceasta si avutie si tat si copii - desi cu necazuri - iar n ve
acul ce va s fie viata
vesnic. Iat rudenie, iat avutii de obste ale mnstirii, desi si cu necaz
uri, dar dttoare de
ndejde a vietii vesnice.
Mama si rudeniile Mele sunt cei ce fac cuvntul lui Dumnezeu, din pricina
aceasta rudenia mea
dup trup rmne pe planul al doilea ca important. Clugria dezleag pe monahi de o
ligatiile
ngrijirii familiei n lume. Cu toate acestea, legtura nu e rupt ci rmne n dreapta c
mpnire a
situatiilor si a celei mai bune solutii. Dac dai staretului toat grija ta, o dai s
i pe aceasta, si cum va
rndui, asa va rmne. Prea mult ntlnire cu rudele nu e bun, pentru c ele aduc griji le
esti,
tnguirea c au fost prsite si felul de a gndi dup lume. Sunt totusi rude
care se bucur cu
adevrat de calea noastr. O viat mbunttit a noastr le-ar fi singura mngiere si bucur
ar cntri n sufletul lor mai mult dect amrciunile. Acesta-i primul folos sufletesc ce s
e asteapt
de la noi. Iar al doilea e acela al rugciunilor pentru mntuirea lor.
n ascultri fr crtire
zice preotul. La viclene gnduri s te astepti, care vor s zdruncine ho
trrea de a merge prin
greutti n urma lui Hristos. Acestea vor s te ntoarc napoi de la calea Duhului iarsi la
calea firii.
Firea trebuie tmduit de fric n fata suferintei. Pentru dobndirea vietii duhovnicesti
trebuie s
birui si toat dragostea firii, chiar si dragostea de printii dup trup. Nici
dragostea de sine nici
dragostea de slav s nu mai ai. Nu mprti sufletul tu ci adun-l din toate si d-l ntreg
Hristos.
De toate s fii srac, ca s atrni ntru totul de Dumnezeu. Oamenii te vor defima, nentele
du-ti
viata, dar nu uita c nici viata lui Iisus nu au nteleso cei ce L-au rstignit.
Oamenii prea legati de fire nu au nteles niciodat vietuirea cea mai presus de fi
re, de aceea s-au
temut de aceia cu o astfel de vietuire ca de un ru, ca de o mustrare
si i-au fcut mucenici. Iar
cuviosii au trit o viat de bun voie, o viat de mucenici. Vietile Sfintilor ne s
unt nou hran si
curaj n urmarea lui Hristos, precum si convingerea c e cu putint aceast urmare. Hris
tos fcnduSe om ne-a dat nou aceast putint.
Cu toate acestea viata dup Hristos nu e
nici o viat cu minuni.
Lepdarea de sine si crucea rezum toate
rea cea veche si ne
prevestesc mult umilint n lumea aceasta. Dar
dovada
c viata noastr e dup Dumnezeu. ntru aceasta
i. Cu
avea cu fi
trupul ne amrm pentru greutatea virtutilor dar cu sufletul ne bucurm pentru plata p
e care o aduc.
Fratele e ntrebat dac poate mrturisi aceast conceptie de viat. Cu Harul lui Hristos a
cest fel de
vietuire e cu putint. Preotul se roag n continuare lui Dumnezeu, amintind si fratel
ui c dragostea
lui Dumnezeu fat de cel mai mare pctos e mai mare dect dragostea celui mai mare sfnt
pentru
Dumnezeu, de aceea Dumnezeu nu uit de om cum uit omul de Dumnezeu. De aceea El sti
e dorul
fratelui si adaug la acesta puterea Sa, spre mplinirea poruncilor Sale.
Sfaturile evanghelice prin fgduint solemn devin porunci. Cel mai frumos dar pe care l
putem
face lui Dumnezeu e s ne druim Lui pe noi nsine, pe viat. Dumnezeu primeste si mbrtise
az,
apr si ntreste un asemenea dar. Abia cu aceast druire a dragostei prindem
putere asupra
greuttii, asupra neputintei si cptm curaj n nevointe. Un duh nou se slsluieste
u noi din
clipa aceasta. l avem noi mai de demult, dar acum a prins el inima noastr n razele
lui. Cci duh
dumnezeiesc este dragostea care a fcut sfinti.
numai acesta e factorul sufletesc hotrtor n cile omului. n adncul fiintei sale omul e
libertate.
Acesta e darul lui Dumnezeu fcut omului, prin care l-a deosebit de to
at fptura vzut si l-a
nrudit cu ngerii si cu aceasta l-a fcut capabil si de viat ngereasc. Clugria e asadar
logodn
cu modul mai presus de veac al vietuirii ngeresti.
Fratele afirm definitiv libertatea constiintei sale n fata Celui ce-i va desvrsi lib
ertatea. Logodna
aceasta ncepe ns cu foarfecele, unelte care taie vlul necunostintei de Dumnezeu de p
e suflet sau
mrejile patimilor de pe minte. La aceast tiere nu numai c te nvoiesti, dar sruti
si foarfecele,
mijloacele fizice sau morale cu care se face aceast rupere a sufletului si a mint
ii de patimi. Aceasta
a fost ultima zi din viat n care ai mai avut preri personale si voint proprie.
De la logodna cu
ngerescul mod de viat sub o nou lege, tierea voii si a toat prerea ti este lege.
ceasta o ai
chiar din mna lui Hristos. n lumea nevzut sunt mii si milioane de fiinte si numai o
singur voie
a lui Dumnezeu este. Prin clugrie intri n aceast lume ca s completezi
locul cetei a doua
ngeresti pe care Dumnezeu a hotrt s-l mplineasc cu oamenii care, n trup greoi fiind, b
ruie n
lupte pe ngerii cei czuti prin neascultare. De aceea, ca s sui
la sfrsitul zilelor la aceast
destinatie cereasc, trebuie s nveti firea de a nu avea pe pmnt alt voie dect n
mai voia lui
Dumnezeu, precum e si n cer. Ce rost mai au aceste foarfeci ? Foarfecele, povtui
rile, mustrarea,
dojenirile, ocara au rostul tierii patimilor, cci cu tierea voii se taie toat patima
. Iar al doilea rost
al foarfecelor este venirea la cunostinta adevrului care este Hristos.
Adevrul este fiint vie. Noi ns suntem fiint, dar prins n amgiri. Trebuie tiate amgi
s
fiintm n Adevr, adic n Hristos. El e usa
la casa
Tatlui, iar Duhul e cheia
cruia Fiul i deschide. Aceasta-i cunostinta adevrului cu noi, cu calea
noastr dup Duh, cu
destinatia noastr cereasc. Pe acest nteles lupttorul primeste nume nou, du
p al unuia dintre
sfintii care bine s-au nevoit. De aici ncepnd, de la darea numelui, monahul e un n
ou botezat, care
si ntelege personal Botezul. Aceasta nu e repetarea primului Botez,
ci nnoirea lui. Viata lui
viitoare, desi continuat pe pmnt, va avea s fie o slav a Sfintei Treimi. ntreaga Sfn
Treime
si face slas ntr-un ales. Chematii sunt multi, dar vin numai cte unii care
se aleg. Cu acestea
ncepe noua mbrcare n Hristos, din afar vzndu-se cele ce urmeaz.
Mai nti o cmas alb, hain luminoas a Sfntului Duh, Harul luminii dumnezeiesti care st
e
pentru totdeauna mohorciunea ntristrii din patimi si lumineaz firea cu
slav dumnezeiasc.
Acum e logodna cu darul luminii de pe Tabor, urmeaz lucrarea de o viat si nmult
irea lui pn
cuprinde n dumnezeiasc vpaie nu numai sufletul ci si trupul. Aceasta e haina noas
tr, haina de
lumin pentru ziua de nunt a Fiului, care este la sfrsitul veacului acestuia s
i nceputul veacului
viitor.
Urmeaz paramanul a crui nsemnare, ca s n-o uitm, e scris pe el :
Luati jugul Meu c este bun si sarcina Mea usoar
. Iar din prooroci:
Dat-am spatele Meu spre bti si obrazul Meu spre plmuire si fata Mea n-am ferit-o de
scuipri
. Iisus e artat de Revelatie si ca
nger de mare Sfat
37
----------------------- Page 38----------------------, ca unul ce a
i de mare Sfat
Dumnezeu ne logodim
chip,
cci nu sunt aceste
Crucea aminteste de toat lucrarea de mntuire, de umilirile prin care a trecut Iis
us nevinovat, de
desvrsita j ertf de Sine. La aceeasi cale ne fgduim si noi, printre ocri si
scuipri, cci noi
vrednici suntem de acestea. Jertfa Mntuitorului a dat Crucii putere de
alungare a mestesugirii
potrivnice. Crucea este podoaba Bisericii, Crucea este ntrirea credinciosilor si d
racilor ran.
Arm mpotriva diavolului crucea Ta ne-ai dat
cnt Biserica.
Dulama nu are dect nsemntatea culorii negre, semnul lepdrii de lume. Lumea mbrac hai
e
colorate, clugrul stinge de pe sine culorile cu viata curat a pocintei.
Fclia nu este o simpl luminit sau simpl candel aprins. nsemntatea ei n rnduiala cl
e mult mai cuprinztoare si vrea s spun c noi nsine trebuie s ne transformm ntr-o fcl
oi
suntem pietrele, lemnele sau jertfa de bun voie pe altarul lu
i Ilie, altarul de dovedire al
adevratului Dumnezeu. Iar de foc se va ngriji Dumnezeu. Dovezile existentei Ce
lui Preasfnt cele mai strlucite dovezi - sunt sfintii n lumina dumnezeiasc. Acesti biruitori asu
pra firii, asupra
zidului, a vlului necunostintei de Dumnezeu, aduc irezistibil pe oameni s dea slav
si s cunoasc
pe Dumnezeu. Asa au strlucit ca soarele: Avva Sisoe, Avva Pamvo, Avva Sil
uan, Avva Simeon
Noul Teolog, Sf. Serafim de Sarov, ca s nu pomenim dect pe cei mai cunoscuti.
Dup ce noul monah a primit
Duhului, preotul l
binecuvinteaz.
toat
al
rbat n
lumea aceasta toat calea ascetic, prezentat n icoana clugrului rstignit pe cruce, inte
iorizat,
cu fcliile aprinse, desi n afar patimile i strig toate:
D-te jos de pe cruce
39
----------------------- Page 40----------------------. Cu acestea, noul monah este dus ntr-o stran. Asa i se d un loc n Biserica lupttoare
. i continu
Sf. Liturghie n care se iveste rugciunea pentru noul lupttor al Duhului: s fie a
coperit de ctre
sgetile potrivnicului si ajutat de Dumnezeu ca s petreac n smere
nie, dreapt credint si
neprihnire, ca s biruie firea cea veche a patimilor si s creasc ntr-nsul omul cel n
ou, Hristos.
Ectenia continu:
meu,
de
cine
voi
ept n lupt
nu e a firii omenesti nici a virtutii tale ci a harului lui Hristos
si a tot ajutorul lui Dumnezeu.
Apostolul se ncheie cu un stih de smerenie din Psalmi, dup care lupttorul prin fire
a sa e srac, un
neputincios, dar care poate striga n constiinta sa ctre Dumnezeu si e au
zit si izbvit din toate
necazurile lui. De la cunoasterea acestei srcii din fire, a srciei noastre d
e duh, de aici ncepe
mbogtirea noastr n Dumnezeu.
Evanghelia clugriei reaminteste pe scurt c unui ucenic Iisus i cere: capacitat
e sau putere de
dragoste, capacitate sau putere de suferint, mai exact spus de j ertf, i cere o ncre
dere neclintit n
biruinta asupra patimilor si asupra puterii potrivnice, iar ca o ncununare i cere
curajul smereniei
sau al umilirii. Cu aceste nsusiri sufletesti se ajunge la odihna sufletului sau
neptimirea. Acestea
se pot ajunge nc n veacul acesta, iar n veacul viitor ucenicul va intra n ziua c
ea nenserat a
odihnei.
Sf. Liturghie continu, iar la vremea dumnezeiestii mprtsiri vine si noul monah, cci d
up cum
la primul Botez e rnduit si Sf. mprtsanie asa si la al urmrii lui Hristos.
din biseric si merge la staret sau egumen pentru blagoslovenie si dulce povtuire.
Acesta l nvat
iarsi despre nsusirile sufletesti cu care se realizeaz clugria: ascultarea de Hristos
, lepdarea de
voia proprie, smerenia si celelalte, din care l-a luminat si pe el
Duhul lui Dumnezeu n calea
aceasta. i adnceste n suflet statornicia si dragostea de aceast aleas cale:
Asa s-ti fie toate zilele vietii tale n clugrie ca ziua cea dinti.
De acum, fiule, nfloreste unde te-a chemat si te-a sdit Dumnezeu.
Amin.
Rugaciuni
parintele Arsenie Boca
Doamne Iisuse Hristoase, ajut-mi ca astzi toat ziua s am grij s m leapd de mine nsum
cine tie din ce nimicuri mare vrajb am s fac, i astfel, innd la mine, Te pierd pe Tine
.
Doamne Iisuse Hristoase ajut-mi ca rugaciunea Prea Sfnt Numelui Tu s-mi lucre
ze n minte
mai repede dect fulgerul pe cer, ca nici umbra gndurilor rele s nu m ntunece, c iat mi
t n tot
ceasul.
Doamne, Cela ce vii n tain ntre oameni, ai mil de noi. Vino i Te slluiete ntru noi,
cu Tatl i cu Duhul, c Duhul Tu cel Sfnt Se roag pentru noi cu suspine negrite, cnd gr
l i
mintea noastr rmn pe jos neputincioase.
Doamne, Cela ce vii n tain ntre
desvrii
suntem, ct eti de aproape
rin micimile noastre, ci
lumineaz lumina Ta peste noi ca s
iaa Ta,
lumina i bucuria noastr, slav ie.
Ganduri
sufletele
noastre
i ct
Te
deprtm
- Sfntul Duh;
- duhul omului;
- duhurile rele;
- fire = fiar; mintea nclcit.
- rzboiul nevzut.
- Cstoria calea firii;
- Clugria calea mai presus de fire;
- Despre unitate i unificare; prin lepdarea de sine, ascultare i smerenie.
Firea natural cuprinde: instincte, neputine i patimi.
Fgduinele clugriei: srcia, fecioria i ascultarea.
Prin strmutare, sltm de la fire la calea cea mai presus de fire.
Ascultarea Mntuitorului: pn la moarte pe cruce.
Despre convertirea Mariei Magdalena i alungarea celor apte demoni sau pcate.
- Oamenii i apr viaa, sinele i eul. Prin egoism i ncurc calea i mersul duhovnicesc
- Lupta ntre Dumnezeu i satana pe terenul minii i inimii omului.
- Porunca lepdrii de via
- Crucea ca nivel de lepdare de sine
- n Ghetsimani Mntuitorul se lupt n rugciune cu sinele omenesc.
Satana lupt ca s te nclceasc prin judecare a altora i crteli - o rdcin a vrajbei (
aburei
= nemulumirea, instinctul, rupe zgazul rnduielii, te ndeamn s iei dintr-o ascultare
care i se
pare lan sau temni; aceasta este situaia de lupt ntre trup i suflet, ntre bine i
terenul
minii i inimii noastre.
Instinctul se rzvrtete.
Cu ct eti mai luptat de instinct, cu att eti mai rzvrtit.
Tinereea trebuie disciplinat.
Instinctul poate rbufni i periclita sntatea mintal.
Rspuns la Horezu:
Am venit s-mi vd greelile!!!
Am simit c acest cuvnt a venit din alt loc.
42
----------------------- Page 43-----------------------
ne lsm prini de macaraua care ne ridic la alt nivel de existen. S ne convertim cu toat
iina.
- Porunca iubirii : s nu-i ngdui separarea sau judecata altora.
- Predica de pe Munte - rugciune pentru cei ce ne necjesc.
- Neascultarea e caracteristic mireniei, nu clugriei.
- Aprarea (dreptului - propriu) cu smerenia se exclud; e ca i apa cu
focul.
Despre pocina ntristat, disperat sau dezndjduit.
- Unde-i ru, acolo-i bine;
- Unde-i ru, acolo sunt eu.
- Unde ne merge bine, acolo nu sporim.
Clugria e o continu ispire i splare a firii, se spal iubirea de sine, menajarea de
e, boala
crurii de sine.
S te bucuri cnd eti crucificat pe nedrept.
Unde-i mai greu, acolo te cureti mai sigur.
Acolo unde nu eti cioplit, eti un necioplit.
Clugrii de azi de la coada veacului.
Ispirea Mntuitorului pe cruce pentru noi.
Necesitatea judecii universale.
Urmaii te vor acuza sau te vor ridica.
Gnduri i sfaturi duhovniceti
sub mila
Domnului care le hrnete, primete rugciunile noastre, sufletele le sfinete, trupurile l
e curete,
cugetele le ndrepteaz, gndurile le curete i aa ne izbvete cu aceast nvtur.
dac nu-l
44
----------------------- Page 45----------------------Patriarhul Justin - Orict de fascinant ne-ar prea Paradisul fiecare din noi vrea s
ajung n el ct
mai trziu. E legarea de viaa aceasta.
De cte ori loveti n cineva, de cte ori judeci pe frate, s tii c nu te mai poi ruga. R
unea ta
nu-i primit, ascultat, ci este lepdat.
Ori de cte ori calci voia lui Dumnezeu, la sfatul ispititorului, te izolezi de f
ratele tu, te dezbini,
atunci puterea celui ru crete asupra ta i numai bine ajungi pe dinafar de cale. La u
nificarea cu
Dumnezeu se ajunge prin desvrita lepdare de sine, ascultarea, smerenia i dragostea.
Cu puterea voastr numai, nu putei face nimic, c i acesta este un dar al lui Dumnezeu
.
Neascultarea nu are smerenie, nu are lepdare de sine, nu are ascultare.
Ascultarea i lepdarea de sine este cam una i aceeai.
Firea voastr, aa cum ai adus-o de acas, e firea natural care cuprinde:
instincte, neputine,
patimi i venind cu ea n mnstire trebuie cu ajutorul lui Dumnezeu s o aducei ntr-o (sta
e) cale
mai presus de fire.
Cele trei fgduine ale clugriei - (Numai cu ascultare, lepdare de sine, smerenie i drag
ste poi
nvinge firea natural deczut) - trebuie trite, realizate, cci dac rmi n
cu tiina lor
teoretic, nu realizezi strmutarea de pe linia fireasc ptima pe calea mai presus de fir
e La care
te-ai angajat.
Prima condiie a urmrii Domnului Hristos este lepdarea de sine, adic urmarea Domnului
Hristos
- El a fost asculttor pn la moarte i moarte ruinoas pe Cruce, asculttor cu prop
ia lui via
cci zice: Pild v-am dat vou. Srac a fost nct n-a avut unde s-i plece capul
ria
desvrit a avut-o, cci El nu s-a nscut dup ornduirea fireasc. Observm aceas
aria
Magdalena venind cu gnduri de ispitire, nu s-a putut apropia de El, pn ce n
u au prsit-o cei
apte diavoli - patimi de cpetenie (mndria, lcomia, desfrul, iubirea de argini, mni
, invidia,
lenea).
Asculttor pn la moarte, pentru noi.
Rugciunea e porunc, postul e porunc, iubirea de vrjma e porunc i de asemenea moar
ea e
porunc, mai puin popularizat ntre oameni. Dar oamenii ce fac? i apr viaa ast
pr
sinele, i apr egoismul lor, i i ncurc mersul lor duhovnicesc.
n mintea omului se d lupt ntre Dumnezeu i diavol.
Dumnezeu e ascuns n poruncile Sale i satana mpiedic mplinirea voii lui Dumnezeu.
Zice n Sf. Scriptur: Cine vrea s vin dup Mine, s se lepede de sine, s-i
crucea sa n
fiecare zi i s-Mi urmeze Mie.
E pomenit crucea aici, ca nivel de lepdare de sine, lepdare de via, adic por
unca morii i
Domnul Hristos o avea. Prob este rugciunea din grdina Ghetsimani. Mntuitorul lupt cu
sinele
omenesc. Doamne dac este cu putin dar nu dup voia Mea ci voia Ta i mai adaug oare n
pentru ceasul acesta am venit? (al jertfei, al morii). - Cnd Petru vrea s-L
opreasc l numete
SatanaSatana lupt s strice aceste fgduine, voturi, s te nclceasc, aruncndu-te n crte
nemulumiri. Acestea sunt rdcini ale vrajbei ntre tine i fratele. n psalm spune:
e este mai
frumos dect s locuiasc fraii n unire. Mai medical explicat: Domnul Hristos mldia cere
e
omul nou. Lstarii firii vechi sunt patimile. Seva slbatic trebuie conver
tit i canalizat spre
mldia cereasc.
Cnd se ia talantul? tim c atunci cnd ne botezm primim pe lng Persoana Domnului Hristos
Legea ispirii:
Calea clugriei ar fi i o cale a ispirii pentru ceilali, te lupi cu propriile-i g
i care vin pe
cale genetic, biruindu-i neputinele tale n contul alor ti: frai, prini, etc.
Mntuitorul a ispit pentru noi prin cruce dar cu o not deosebit c i-a certat dumanii.
46
----------------------- Page 47-----------------------
2.
Faza a doua dup aceast biruin, caracterizat prin darurile Sfntului Duh, care rid
ic mintea
la stri de credin luminat.
Sfinii au fcut nevoine grozave i au ajuns la starea lui Adam nainte de cde
re cnd fiarele n
prezena lor, leapd starea lor de fiare. Sfinii iubesc toat fptura lui Dumnezeu.
Cei care triesc n Duhul lui Dumnezeu, n vremea vmilor trec prin ele ca o flacr i sunt
sistai
de ngeri.
Se pltete fapta cu care ai asuprit pe altul.
Bolile sunt o pedeaps sau un drept al satanei de a te chinui n lumea ace
asta. Boala este ultima
mil a lui Dumnezeu cu omul care a ntrziat cu pocina, cu cel care nu se gndete la mntu
.
Adevrul v va face liberi.
Adevrul ca persoan real.
Oamenii iau chipul celui pe care l slujesc sau iubesc.
Dac nu ne smerim prin pricepere, ne smerim prin vinovie. V asigur c Cineva v vede aa c
m
suntei.
Cei care vorbesc, vorbesc dup darul ce li s-a dat de Dumnezeu, iar asculttorii
se folosesc dup
credina ce o dovedesc.
S ne mbuntim din zi n zi cci este cine s ne ajute.
La concepia de via a omului, Dumnezeu e atent i-i rnduiete anii.
Pentru unii btrneea e canon, pentru alii e minte i nvtur: V folosii n msu
cci nu ascultai de mine ci de cine trebuie.
Sinele - lumea din luntru sau stratul de mizerie interioar pus peste Chi
pul lui Dumnezeu din
suflet, subcontientul, motenirea ereditar.
Exist n noi un tron i o cruce.
Cnd noi stm pe tron, Domnul Hristos st pe Cruce i invers.
Crucificrile sunt mijloacele de lepdare de sine.
Trebuie s alungi mult mizerie din suflet, s dai de filonul de aur al Chipului
lui Dumnezeu din
tine.
Nimicurile i fleacurile i frmieaz puterea i energia; orice gunoi trebuie mturat. l
funcie de contiina ta, ct vrei s fii de curit.
* * *
Despre spovedanie:
Orice gunoi trebuie mturat. l mturi n funcie de contiina ta, ct vrei s fi de
. Hula -
terminologia unei huliri a fost primit vreodat cu voia acceptat sau plcut i pe parcurs
nu te-ai
curit de acest gnd canonete i se ine scai de tine.
48
----------------------- Page 49-----------------------
a
vrea la o intensitate pe via i pe moarte.
Aspecte ale relaiei dintre neurologie, endocrinologie i duhovnicie.
Omul are aproximativ 13 milioane de neuroni care au nevoie de hran i mediu:
1)
Oxigenul, pe care hematiile din snge l duc la creier;
2)
Glicogenul este zahrul special preparat de ficat pentru neuroni;
3)
Hormonii, adic produsul glandelor endocrine;
4)
Somnul - dreptul la somn e obligatoriu, omul moare dup opt zile de nesomn;
5)
O concepie de via necesar neuronilor.
Glandele: apofiza i hipofiza.
Una comand producerea de hormoni pe toat verticala. Apofiza comand s nu se produc acet
i
hormoni.
49
----------------------- Page 50-----------------------
ntre concepia de via i aceste glande este o legtur. Astfel, ntr-un fel
uncioneaz toate
glandele endocrine cnd un om are de exemplu concepia de via a lui Epicur
i urmailor si
bazat pe plcere. Aceasta va frna producerea i echilibrul sistemului endocrin. ns
cnd ai cea
mai bun concepie de via, adic revelaia cretin, atunci nu se mai produ
acest exces de
hormoni care s te desfrneze sau s te dezechilibreze.
Concepia de via este aceea n care te integrezi trup i suflet.
Prin aceasta se modific pozitiv structura celulelor ntregului corp, se armoniz
eaz de tot necazul
celor rele i al durerii.
Nemiloasa boal a sufletelor omeneti, microb strecurat n rana sufletului, cuiele dia
volului btute
n pomul vieii omeneti, smulge-le cu cletele rugciunii i-i unge durerea cu harul Sfint
i Taine.
Scap-te de satana - l-ai cunoscut poate la o njurtur. O, i e aa de viclean. Cci spune
Sfntul
Iacob c limba i are locul ei ntre mdularele noastre, dar spurc tot trupul i vr n fl
vieii.
Crezi c njurtur a te stmpr sau i sporete puterile?
E numai o morfin a sufletului - te uureaz pentru o clip i te ncarc de amrci
entru o
venicie.
Fii hotrt!
ncearc, i ai s vezi ct poate un om care vrea s fie curat.
Un nger bun dorete s te ajute, nu-l refuza.
Sau poate ai ajuns robul buturii, de ncaz, din necumptare, din patimi? O!
nu tii c beia e
culcuul satanii n sufletul ameit?
N-ai vzut c unde-s blriile se ascund erpii i viperile? Dar n bl
beiei (turburarea
sngelui i a creerului) nu se ngrmdesc erpii patimilor - murdria trupeasc i sufleteas
be
jo snice i glume necontrolate, njurturi, desfru i altele?
Adu-i aminte c Sfntul Apostol Pavel scrie corintenilor c nici furii, nici nesioii de
veri, nici
O, tii omule, c din prima i ultima zi a vieii tale alergi mereu. i transpori sufletul
pre limanul
mpriei lui Dumnezeu, n crua trupului tu.
Te-ai gndit cum s-i pregteti aceast cru: Nici un om chibzuit nu ncarc
sau
altceva n carul su, pn nu-l pregtete mai nti: -l lungete, pune lanuri, prjin i i
povara pe care dorete s o transporte.
Dac pentru ncrctura unei poveri obinuite ne pregtim crua cu atta grij, cu att mai
trebuie s ne pregtim crua trupului cu lanurile nfrnrii, pentru ca s putem transporta
ace
sufletul nostru.
Dac noi oamenii nu ndrznim s ncrcm o cru nepregtit, cu att mai vrtos Domnul nos
nu va revrsa Harul Su ntr-un trup nengrijit i un suflet pustiit.
Nu o spun eu, ci Sfntul Apostol Pavel, care zice: orice facei cu cuvntul sau cu lucr
ul, toate s le
facei ca pentru Domnul. n numele Domnului Iisus i prin El s mulumii lui Dumnezeu Tatl
ar
vorbirea voastr s fie cu sare dreas i nu cu grab s asculte zbavnic s vorbeasc. Zbav
mnie dac cineva socotete c e cucernic, dar nu-i ine limba n fru, ci
mgete inima,
cucernicia acestuia este zadarnic.
De aceea cnd vorbeti, omule, gndete-te c vorba ta rmne scris n sufletul celui ce o a
s te zideti pe tine i pe el cu fiecare cuvnt - i el i tu suntei ai lui
Hristos care pentru noi
cretinii este temelia vieii noastre. Iar pe aceast temelie care se zidete aur, argin
t, pietre scumpe,
50
----------------------- Page 51-----------------------
lemn, fn, trestie, lucrul fiecruia se va face cunoscut. l va da pe fa ziua Domnului prin foc. i
dac lucrul pe care l-a cldit va rmne, va lua plat. Nu uita c eti o crmid duhovnicea
marea cldire a Bisericii lui Hristos.
Rmi cuminte n acest zid socotindu-te legat de celelalte crmizi cu mortarul iubirii.
Nu te smulge din linia acestui zid duhovnicesc rotunjindu-i cuvintele dintr-o frmntt
ur curat a
gndurilor i arde-le n cuptorul minii luminate i apoi le trimite p
e marele antier al vieii
omeneti.
Cldirea construit astfel, niciodat nu se va prbui.
Fericii cei ce mor n Domnul cci faptele lor vin cu ei - triesc n venicie.
Omule, trebuie s-i schimbi viaa - reteaz cu foarfeca voile tale
- crengile rele: sudalmele,
neascultrile i va rmne un pom care nu va putrezi n veac - este cuvntul lui Dumnezeu.
n fiecare zi citete, de poi mcar un verset, un capitol sau un psalm, de care s-i leg
i gndurile
mutndu-te de la cele striccioase la cele venice; dnd astfel de lucru gndului, nu-l ve
i mai lsa s
zmisleasc pcatul care s nasc fapte ruinoase.
Las-te nfurat sufletete cu o asemenea funie i vei fi ridicat spre mpria lui Dumneze
mprie nu este de mncare i butur, ci pace i dreptate i bucurie ntru Duhul Sfnt.
Nu uita deci c Cel ce s-a jertfit pentru a noastr mntuire, ne-a ndemnat s ne jertfim i
noi.
Mntuirea sufletului are un revers hotrt.
Ce dar binecuvntat de Dumnezeu este apa pentru viaa oamenilor. O bem i ne stmprm setea
cu
ea - dar mai ales ne rcorete trupul nfierbntat de trud i ne splm h
ele murdare i ce
minunat te simi cnd eti curat.
Un cretin tie c are i suflet - oare sufletul nu se murdrete trind n via? Dar ce est
Vezi, abia atunci ai biruit pe diavolul cel a toat lumea vrjma, strictorul pcii i ru f
rul al
tuturor oamenilor.
Ai vrea s-i vezi soarele luntric urcnd dintr-un frumos rsrit pe ceru
l propriei tale viei?
ncearc atunci s simi sear de sear stnd de vorb cu tine, ntrete-te cu mtnii, cu u
cu o rugciune, cu smerenie, uurndu-i sufletul i sporind astfel n dragoste pentru tot o
mul.
Fiecare zi s-i fie n faa ta - vei ctiga curajul i vei simi mna harului Dumnezeiesc
eaz
mpreun cu tine.
Viaa oamenilor este o brazd de plug tras peste ogorul anilor ajuni spre cap tul de ho
tar.
De aceea trage brazda propriei tale viei ct mai dreapt; nltur greelile, abaterile
iar de le-ai
svrit, ndreapt-le pn nu nnopteaz i pn nu nghea, fcnd tot binele de care eti
pn cnd plugul sufletului mai poate trage brazda pe curmtura vieii
tale. Sub ndrumarea
gndurilor curate i a milei Marelui Dumnezeu, adu-i mereu aminte ct de plc
ui sunt cei ce
voiesc pacea.
52
----------------------- Page 53----------------------Pn la Dumnezeu, nu este nici jo s, nici sus, nici aproape, nici departe, pentru c
Dumnezeu este
pretutindeni i de aceea este mai aproape de tine dect sufletul i trupul tu, nu
mai s tii s afli
aceast apropiere prin credin i rugciune.
Domnul este aproape de toi cei ce-L cheam cu toat inima.
Facerea de bine sau milostenia
Ar trebui s-i scriu Cuvioase, dar i voi scrie cnd vei fi aa, dac n zilele viitorulu
junge
i cuvios printe: Patericul l-ai citit i studiat; Sf. Isaac Sirul, Sf
. Simeon Noul Teolog de
asemenea. Filocalia iari.
Studiul e una - l pot face toi. Acoperirea cu viaa ns o pot face din cnd n cnd abia c
nii,
unde i unde, cte unul ntr-o sut de ani.
N-ai avut parte de studiul, care odat era miezul i splendoarea Teologiei: Mistica,
definit tiina
ndumnezeirii omului.
Nu-i destul s tii clugria; trebuie s-i i nvei calea, s-i deprinzi o fire nou, fire
lui
Dumnezeu ntre fii oamenilor.
Pentru asta trebuie valorificarea practic, progresiv a darurilor naterii din nou de
la Botez.
Eti tu un convertit? i trieti tu viaa n Hristos n care eti botezat, mbrcat n fire
nit
din Cer pentru mntuirea ta, care eti n lumea, care toat zace n ru?
Ai ajuns tu aa devreme ca vrst, convingere i eviden a tririi
s, n atotprezena
dogmatic a lui Dumnezeu, ca s reziti la ispitirile meteugite
ori simple de tot, ale
vicleanului vrjma, care n attea prilejuri te-a dovedit slab?
Hri
i une
Ori tu tocmai viaa cea mai presus de natur eti juruit s o dovedeti real i posibil n
iinele
nepricepute ntre care ar fi s trieti viaa ta pmnteasc.
Nu le lsa s te ngrmdeasc cu dragostea lor, care mult mai are pn s fie toat
dup
Dumnezeu. Nu le lsa s-i intre n chilie; vorbete cu ele numai n biseric. De-ar fi cu pu
in nici
s nu te vad dect n biseric. Deci departe de tine amestecul n partidele lor pe absol
orice
motive - motive ale vrajbei.
54
----------------------- Page 55-----------------------
S faci cea mai net distincie ntre aceste dou viei, nti pentru tine. Cci i tu ti do
u o
faci, pn ce nu eti deplin i definitiv convertit al prezenei Domnului Hristos n propria
ta temni
i puintate de dragoste. Cci vezi cte iubete chiar i monahul pe lng Domnul Hristos.
Ci nu se iubesc pe sine n contul Domnului Hristos? Sunt adic furai de
la acela un lucru
trebuiete spre cte altele, care toate dac nu despart totul, dar slbesc dra
gostea cea unic de
Toate vor trage de tine n jos, c n-au alt putere. Sunt pline de netiin, de uitare i de
nebgare de
seam asupra minii i fr grij de propria lor mntuire.
Nici una nu poate nva rzboiul nevzut i ca urmare nu progreseaz
duhovnicete; nu le
intereseaz parc.
Citete i toat atenia Filocalia toat, dar nu n fug, ci adncind n minte toate datele
uhul
n care scriau din experien (din lucrare), sfinii scriitori ai acestei dum
nezeieti ndrumri. Nu
vorbi mult i nu te mprtia c pierzi adncimea i dai n superficialitate.
Te tiu neasculttor, dei te lauzi cu nu tiu ce ucenicie; dar numai ucenic nu mi te
-ai dovedit de
cte ori te-am rugat, cte bine tii.
Ca atare bnuiesc c vei pi multe necazuri i nfrngeri tocmai pentru c nu te pricepi s
cele venice n locul celor vremelnice; nu prinde Adevrul putere de via n viaa ta, ci nu
ai rele
de care este plin lumea i locul unde, s zicem c vei fi. Ai grij!
i-am spus odat s faci un prim exerciiu cu tine acolo: s nu rzi. E cel mai simplu exe
rciiu al
unui om care vrea s nceap calea smeritei rugciuni i ateni!
Iat, i dau aceast ascultare: s isprveti cu rsul; deoarece acolo, cu rsul tu de toat
tu n
jo s i nu mai eti ce trebuie s fii. Iisus n-a fost vzut niciodat rznd n aceast
e care-l va
rstigni. Verific-te ct mai des cu Predica de pe Munte. nva-o, adncete-o, trietedup
normele ei nseteaz, flmnzete omul cel nou, cel venit din cer, pe care-l ai n
ne arvun a
mpriei lui Dumnezeu dinluntrul tu.
55
----------------------- Page 56----------------------Ai aflat de la Sf. Simeon Noul Teolog c trebuie s fim contieni de Iisus Hristos pe c
are-l avem n
Leciile despre monahism sunt destul de bine scrise. Dar vezi nu au efect asupra
lui, pentru c nu
are preocuparea de via i de moarte a acestei teme i pentru c nu se poate transpune rst
ignit pe
cruce din scena Venii la Mine.
Acestea sunt ultimele cuvinte ale Pr. Arsenie pentru Pr. Daniil
Sfaturi
Mrire Tatlui i Fiului i Sfntului Duh i acum i pururea i n vecii vecilor. Amin.
Fiindc ai sporit mult cu numrul, e cu neputin ca s pot vorbi cu fiecare. O s vorbesc d
aceea
odat cu toi.
Lucrul care ne arde pe toi este pocina - pocania, pe care-o trimite Dumnezeu
ori vrem, ori nu
vrem. De aceea mai bine s ne pocim de bun voie, s nu ateptm s ne tri
it Dumnezeu
pocina prin necazuri de tot felul. Cci pricinile pentru care Dumnezeu ne trimite ne
cazurile sunt
pcatele noastre. Necazurile sunt mila lui Dumnezeu cu noi.
Acum, cteva feluri de pcate deosebite, ca astfel s le putei pricepe pe toate.
O s ascultai astzi despre durerile voastre nsui.
I. Betesugurile trupului
Din trei pricini se betejete trupul:
1. din lipsa postului
2. din natere
3. din desfrnare
1. Trupul se umple de otrvuri din lipsa postului. Carnea e o otrav i se mistuie tot
cu ajutorul unei
otrvi: fierea - veninul.
2. Din natere pentru c fie mama fie tatl n-a fost treaz cnd s-a zmislit copilul. Fugii
de brbai
cnd sunt ameii de cap.
3. Din desfrnare pentru c trec de msura cuvenit i ncepe s-i doar spatele, spin
a, alele,
slbesc nervii, devin iuoi, nerbdtori. Toate astea pentru c nu i-au nfrnat poftele. E
ai ca
bogatul care srcete. Aa i trupul care i-a mncat toat vlaga.
pe care toi l pltesc cu vrajba. De aceea toi trebuie s intre la cuminenie i s se legi
sc dac
suntei aa.
3. Din curvii nemrturisite fcute nainte sau dup cstorie. Astfel au intrat ntr-o cas
cu o
pecete drceasc pe sufletul i pe trupul lor. i pentru c nu s-au mrturisit acel
pcat are s le
sparg casa tocmai pentru c n-au omort pe diavolul care e cel care face acest lucru.
4. Lcomia de avere a unui printe cnd i-a mritat fata sau i-a cstorit fecior
O asemenea
cstorie nu ine pentru c s-a fcut cu o lucrare a diavolului. De o vei mrita p
e fata ta numai
pentru avere cstoria lor va sfri cu vrajb i cu spargerea casei aceleia. Prin urmare cu
minii-v
prinilor cu sfaturile cnd v mritai fetele sau v cstorii feciorii.
5. Nepotrivirea de vrst, cci sunt prini care i mrit fetele de 14-15 ani tot
lcomie de
avere sau numai ca s-o tie mritat. i la 17-18 ani fata lor e vduv i cu un copil.
Asta pentru
nepotrivirea de vrst pentru c ce poate face o copil fa de un vljgan. Acesta e pcat n
a lui
Dumnezeu. De aceea casa aceea nu ine ci se sparge. i prinii aceia trebuie s recunoas
c c au
dac nu le pzesc cum s aib linite? Cci de nu pzete cineva poruncile lui Dumnezeu pze
ale diavolului i atunci te arzi.
7. i mai vine vrajba i din petrecerea fr post. Cei ce se umplu de mrire sunt cei
plini de fiere
care se nmulete n corpul omului atunci cnd mnnci carne mult i cnd nu poste
de
fiere fiind se umplu de mnie i astfel i sar n cap. Aa pentru o vorb ct de nensemnat
u
o bucat de lemn care i se pare c nu st la locul ei, i sare n cap celuilalt.
8. i-o ultim pricin este desfrnarea tuturor. Dar soii cum desfrnaeaz cnd sunt le
ii? Aa
bine cci nu mai in nici o seam de miercuri, vineri, de zilele de post, de srbtori. Nu
mai in nici
o rnduial. i bate Dumnezeu nernduiala ca s se fac rnduial.
III. Alte din durerile voastre sunt pagubele n curte i n vite, n agoniseala voastr
i-acum iat pricinile pentru care trimite Dumnezeu pocanie asupra heiului (avutului
) vostru:
De aceea nainte de a o amesteca cu ale tale d-i ap sfinit cu fin. Cci s tii c pc
i-asupra pmntului pe care-l calci i-asupra vitelor. Cnd a fost izgonit Adam din Rai D
umnezeu
a blestemat pmntul : spini i plmid s dea i n sudoarea feei s-i ctige pinea. Ia
dureri s nasc. O greeal a noastr atrn asupra ntregii averi.
5. Cineva se ine de vrji asupra ta iar tu nu ai ocrotirea lui Dumnezeu asupra ta.
Cineva lucreaz cu
diavolul asupra ta i asupra vitelor tale. i tu tnjeti, i vitele tale tnjesc. i de ce p
t lucra aceste
puteri? Pentru c tu nu ai ocrotirea lui Dumnezeu ca s nu mai poat lucra duhurile re
le, vrji torii i
altele attea toate. Curete-i trupul tu prin post, f sfetanie, pune-i o cruce n curt
te
lui Dumnezeu s te ocroteasc.
6. i ai pagub i pentru c pe curtea pe care stai sau pe pmntul pe care lucrezi apas ju
inte
sau nedrepti. S luai seama s nu tiai o brazd din pmntul care nu este al vostru cc
moarte. Se poate s mai ai asupra curii i alte pcate. i fi cumprat acea curte cu bani m
uncii ntro vreme cnd triai n desfrnare, aici sau n America. De aceti bani dei i-ai munc
t nu te vei
folosi cci i asupra lor atrn i apas pcatele de cnd i-ai muncit. i te urm
mnezeu
pn n pnza alb. Pentru ce? Pentru c nu le mrturiseti, pentru c i-i erpi n sn, i
las ca s te mute.
7. Apas blestemele prinilor sau a altuia asupra casei tale sau asupra ta.
8. Sunt omoruri sau sinucideri fcute pe curtea ta sau ce e mai des, copii lepdai ngr
opai ici colo.
Ba n gunoi, ba lng-o altoaie i copiii lepdai sunt pcate strigtoare la cer.
9. Stpnii au pcate nemrturisite din tineree sau mai pe urm i nu le-au ispit. C nu-i
s
le spui sub patrafir. Trebuie s le i ispeti de bun voie. De aceea vine btaia lui Dumne
eu peste
tot, peste cmp, peste vite i peste tot lucrul minilor tale.
IV. Copii ndrtnici, neasculttori, necredincioi, desfrnai
58
----------------------- Page 59-----------------------
Toi prinii luai aminte! Ceilali de asemenea ca s nu alunecai n aceleai. Copii ndr
din urmtoarele pricini :
1. Prinii n-au pzit niciodat postul i nu s-au putut nfrna de la pofta trupeasc i aa
t
zilele i vremile nengduite care sunt acestea: miercurile, vinerile,
duminicile, srbtorile i
posturile ntregi. Aceasta e o categorie, un fel de vremi nengduite. Toi acetia sunt n
easculttori
de prini i ndrtnici pentru c nici prinii nu au ascultat de porunca lui Dumnez
pzirii
zilelor obinuite. ntrebai-v cugetul i v va spune ce-i ngduit altfel i vei ved
i
vei plnge i voi i aa vei ispi pcatul n care i-ai zmislit. Desigur c v doare dar
ai fi fcut nu v-ar durea.
2. Mamele nu s-au pzit pn la curie deplin i aa se nasc copii ce se umplu de bube i p
ri.
i dac n vremea aceea tatl a mai fost i beat se nate un copil ce va fi slbnog fie cu m
ea fie
cu trupul sau cu amndou. Iat cum vei avea pocanie de la Dumnezeu n propriul tu rod.
3. n vremea sarcinii nu te-ai pzit de brbat. De aci muli copii se nasc mori, mor tine
ri sau dac
triesc alunec n curvie pentru c s-a ntiprit pecetea curveasc pe ei nc din snul maic
Se
gsete asta n Sfnta Scriptur. Cci toate prin care trece mama n vremea celor nou luni,
bune
fie rele, se ntipresc i-n copil. Cnd va crete mare toate i vor rsri n cale.
Mrire Tatlui i Fiului i Sfntului Duh. i acum i pururea i n vecii vecilor. Amin.
Dintre toi cei care au avut de la Dumnezeu o slujb ctre oameni chemtorii la pocin au
ost cei
mai curajoi cci toi au acoperit chemarea cu viaa recunoscndu-se ntre pctoi cei dint
a fost nevoie i-au chemat la pocin cu preul vieii lor. Cci cuvntul lor a fost deschis,
curat de la
Dumnezeu i uciga de rele. Toi au vorbit tare i rscolitor de via, de suflet. V-am spus
cestea ca
s v deprindei cu chemarea la pocin i cu felul ei de a fi, ca s rzbat i-n urechile
Din cuvntul trecut v aduc aminte ca s afle toi c nu vor fi spovedii i mprtii la m
dect cei ce de aici nainte vor ine posturile aa cum sunt rnduite de Biseric. Prinii n
u nscut
din trup iar Biserica din ap i din Duh; i mai mare este naterea duhovniceasc a Biseri
cii dect
naterea trupeasc a prinilor. De la naterea duhovniceasc - Botezul - am pr
imit pe ngerul
pzitor tot n Biseric - de aceea se boteaz copii mici, orice ar zice alii - care s ne a
pere de toat
primejdia vzut i nevzut.
Deci dac Biserica ne nate ne i crete i printre poveele cu care ne crete spre msura b
lui
desvrit este i postul. Trebuie deci s-i ascultm porunca i s postim. Sfi
prini cei de
demult au bgat de seam c toate relele de la stomac ncep, de aceea am zis vorb aspr c p
stul
este poarta i patrafirul este ua iar toi ceilali ne fur vremea.
Astzi, din darul lui Dumnezeu urmeaz s v dovedesc s credei toi: lupta postului cu rele
e sau
despre felul cum ucide postul patimile.
Relele sau pcatele sunt de trei feluri. Iat-le:
1. pcate mpotriva noastr nine.
2. pcate mpotriva aproapelui.
3. pcate mpotriva Duhului Sfnt, mpotriva adevrului.
60
----------------------- Page 61-----------------------
Toate aceste trei feluri sunt i pcate naintea lui Dumnezeu, cci
tu nu eti al tu ci al lui
Dumnezeu. Prin urmare i pcatele pe care le faci mpotriva ta sunt ntocmai i pcate mpotr
va lui
Dumnezeu. De aceea, fiindc eti fiul lui Dumnezeu.
Astzi s struim cu deosebire asupra pcatelor mpotriva noastr nine
asupra pcatelor
mpotriva aproapelui.
Pcatele mpotriva noastr nine duc la nvrtoarea inimii - o cunoatem cu toii, o cunosc
dar ele mai duc i la ntunecarea simirii de Dumnezeu. Sunt cele apte pcate
de cpetenie sau
pcate de moarte: mndria, iubirea de argint, desfrnarea, lcomia, pizma, mnia i
lenea. ntre
acestea apte se afl i rdcina relelor: lcomia stomacului sau dumnezeul
cel mnccios al
trupului. Acesta trebuie ars cu postul i scos afar! Cci de nu va fi ars i scos afar i
at s vedei
cum crete i se ntinde acest pom al diavolului, acest dumnezeu mincinos al trupului.
i anume iat
cum: lcomia stomacului odrslete dintr-o dat din rdcin o puzderie de ramuri di
care mai
artoase sunt trei: mnia, desfrnarea i iubirea de avere.
Trebuie s mai tii un lucru i anume c pcatele sau patimile au dou fee: una a omului i
a
diavolului, sau dou laturi: una vzut i-a doua nevzut. De acolo din umbr sunt
conduse i
sporite toate patimile noastre. Diavolul, marele sforar al relelor,
are slugi sau cpetenii pentru
fiecare patim.
Aa s nelegei cum ntotdeauna patimile le-au numit Sfinii prini prin chiar dracii
Astfel:
dracul lcomiei de avere, dracul lcomiei stomacului, dracul mniei, dracul curviei i c
eilali. Le-au
numit aa pentru c aceste pcate sunt conduse din umbr de diavolul i le-au numit dup cpe
enia
care lucreaz din umbr.
tii din Noul Testament c din Maria Magdalena care s-a apropiat de Iisus cu gnd ispit
itor Iisus a
scos apte draci. n ea erau toate cele apte cpetenii ale rului. i tot din
fiere i li se rup telefoanele - c aa le zic la nervi - i cea mai uoar vorb i aprinde
chinuie
grozav i ei la rndul lor i chinuie pe alii.
Deschidei ua ca s aud i cei de afar. Deschidei-o bine. Dar deschid
care nu
Mrire Tatlui i Fiului i Sfntului Duh. i acum i pururea i n vecii vecilor. Amin.
Foarte adesea m uit la voi cum venind de la deprtri mari, rupi de oboseal, cu pinea sr
cului
n strai, alergai la mnstire i rmnei zile de-a rndul ca s auzii cuvnt.
Dac cineva s-ar uita la voi prin paginile Sfintei Scipturi ar spune cele spu
se de proorocul Agheu
ctre jidovii care nu mai mergeau la Biseric i nu mai voiau s zideasc templul di
n Ierusalim.
Aceste cuvinte vi se potrivesc i vou. i tot din cauza asta vi se ntmpl ceea
ce spuneam, c
ostenii de la mari deprtri, cu merindea sracului n strai. Vi se ntmpl pentru vremea
mergeai la biseric, la biserica voastr din sat, unde acelai cuvnt vi s-ar fi vestit nc
din tineree.
Cuvntul s-a vestit dar voi ai tndlit i-ai rmas acas cnd se vestea cuvntul. Cci de
s nvei s faci lucrul lui Dumnezeu ca s se coboare peste tine i peste casa ta binecuvnt
rea lui
Dumnezeu dac n-ai fost la Biseric.
Dar nu numai c n-ai fost la biseric i nu v-ai ngrijit de casa lui Dumnezeu, dar nu vai grijit nici
de Biserica pe care o avem n noi, cci aa se spune c trupul nostru este templu a Duhu
lui Sfnt. i
pe acesta l-ai lsat s se drapene.
Iat cuvintele lui Agheu care se potrivesc aa de bine i nou. Cci cum
s nu se potriveasc
cuvintele Scripturii la toi. Cuvintele lui Dumnezeu tuturor se potriv
esc. i iat mustrarea lui
Dumnezeu printr-unul din prooroci fcut jidovilor pentru c nu mergeau la biseri
c. Iat cum i
lumineaz i cum i ndeamn s i repare biserica:
Ai tot ateptat s avei mult, dar iat c avei puin. Ai strns mult i Eu am risipit tr
Pentru ce? Din pricina templului acestuia care este drmat, iar voi zorii cu lucrul,
fiecare pentru
casa lui! De aceea cerul se va ncuia i nu-i va mai da roua sa i nici pmntul road
a sa. Eu am
chemat secet pe pmnt i peste muni, peste gru i peste vin i peste tot ce crete d
;
peste oameni i peste dobitoace i peste toat strdania minilor voastre(Agheu 1.9-11).
Le spune Domnul prin proorocul Agheu aceste cuvinte pentru c nu mergeau la b
iseric i nu-i
reparau templul din Ierusalim. Iar vou astzi, cnd venii de la mari deprtri cu mult ost
neal i
cu pinea sracului n strai, vi se potrivesc aceste cuvinte pentru c lucrurile s-au ntor
. Cci ct
a fost biseric n sat voi tndleai cu alte lucruri. Cine poate zice c
nu i s-a fcut cunoscut
cuvntul lui Dumnezeu nc din tineree?! Iat c acum trebuie s venii pn
s facei
osteneal ca asta.
i de-ar fi fost mnstirea ntr-un loc unde a-i ajunge cu i mai mult osteneal, cu i m
lt
greutate, s tii c i acolo v-ai duce, aa de mare e durerea cnd usc Dumnezeu viaa oam
Ce e de fcut?
Astea-s i necazurile care apas peste toi i care v aduc pe voi la mnstire. Pent
u necazurile
voastre ostenii. Cci numai prin necazuri scoate Dumnezeu pe oame
ni din epeneal, din
uscciunea vieii. Iar necazurile te vor ustura tot mai tare pn cnd vei cuta s te tmdu
Cci iat ce pricin are cu noi Dumnezeu. Nu cu noi cci doar suntem fiii Lui ci cu rele
le noastre.
Asupra relelor, pcatelor, frdelegilor noastre atrn sabia lui Dumnezeu. Necazuril
e acestea v
ustur i din pricina lor vine apoi i uscciunea vieii voastre. Dac necazurile sunt pri
cina pentru
care venii aici, apoi pricina pentru care vi le trimite Dumnezeu sunt frdelegile vo
astre.
Cum s scpm de sabia lui Dumnezeu care atrn asupra noastr sau de pcatele nemrturisite
pe acestea le urmrete sabia lui Dumnezeu? Proorocul i mpratul David zice: <<Mrturisi
voi
Domnului frdelegea mea>> i ndat a ridicat - a nlturat - pedeapsa pcatului meu. Ce tr
Dumnezeu :
ngduie ca brbatul tu, vecina ta, copilul tu s-i spun cuvinte de ocar ca a
s-i aduci
aminte de pcatul tu i s te ndrepi. i dac tu ai uitat sau i-a fos
ne s-l mrturiseti
preotului - i nu trebuia s-i fie ruine ci ruine de pcatul tu numai - pentru aceast
a ngduit
Dumnezeu s-l auzi din gura altuia i cu toate c tu juri c nu eti vinovat de aa ceva, i
um nici
nu eti, dar ai acel pcat din tineree i nu l-ai mrturisit. Ast
a e pricina vrajbei : pcatele
nemrturisite.
i cnd pricepi vrajba cu rostul ei, trimis fiind de la Dumnezeu, atunci recunoate-i pc
atul tu i
spune-l sub patrafir ca s nu mai atrne pedeapsa lui Dumnezeu asupra ta <<Mrturisi-vo
i pcatul
meu>> i ndat va nltura pedeapsa pcatului meu. Cci zice n alt loc: Multe sunt btil
ajung pe pctos; iar pe cel ce se teme de Domnul, mila l va ntmpina(Ps 31.11). Da, neca
zurile
sunt mila lui Dumnezeu cu noi oamenii. Cum te-ai teme de un arpe pe care l-ai ave
a n buzunar iai face ce-ai putea numai s scapi de el, ai arunca i haina de pe tine cu el cu
tot numai s scapi,
cci poate guri buzunarul i s te mute, tot aa s facei i cu pcatele.
De aceea v spun s facei spovedanie curat cum n-ai fcut n viaa voastr. Iar de v vei
aminte i de pcatele pe care vi le-a adus aminte soul, vecina, propriul copi
l, apoi rugai-v i
pentru gura slab care v-a atras luarea aminte cci prin aceea lucrarea lui Dumnezeu
s-a fcut.
Credei voi lucrul acesta?! Apoi inei-l minte. Pentru cel care te ocrte roag-te,
ca pentru un
binefctor, ntoarce-te cu buntate spre el i-i va ntoarce i Dumnezeu faa cea lu
s spre
64
----------------------- Page 65-----------------------
tine. Biruii rul cu binele cci de partea binelui e Dumnezeu i oare nu e mai tare
Dumnezeu ca
rul?
Lipii-v inima de lucrul lui Dumnezeu cci zice Domnul: cheam-m pe mine n ziua necazului
tu i te voi ajut a. Nu mai chemai pe dracul, pe bat-l Crucea, cci dac tot pe el l che
el v
va ajuta i el v va aduce risip i moarte.
Deci lipii-v de cele ale lui Dumnezeu. i chiar de v trimite necazuri, apoi vi le tri
mite cu rost. i
de-ndat ce vei mrturisi pcatul tu Domnul va ridica pedeapsa pcatului tu. i chiar de v
r mai
veni necazuri asupra ta tu nu le vei mai socoti necazuri ci mila lui Dumnezeu cu
tine i aa vei iei
biruitor asupra lor. De aceea rugai-v pentru cei care v blestem. i asta st scris! Cci
lucru bun
fac dar nu vedei voi.
Cum v-am mai spus, toi cei ce vrei s coboare umbra lui Dumnezeu
peste viaa voastr, s
dobndii ocrotirea lui Dumnezeu peste casa voastr i peste ostenelile minilor voastre,
curii-v
sufletele voastre cu rugciuni, cu spovedanie curat i cu post. i vei vedea cum are s vi
e mila lui
Dumnezeu i ocrotirea lui Dumnezeu asupra ta i asupra a tot lucrul minilor tale. Ami
n.
(Cuvnt inut n Sfnta Biseric n ziua de 25.02.1942)
Din cuvntrile
printelui Arsenie Boca
Lucrul clugrului este: curia minii, curia inimii, rugciunea nencetat, contii
atotprezenei Sfintei Treimi n sufletul curit de patimi (cei trei uriai : netiina, ui
area, negrija),
dobndirea darurilor: a smereniei, a dragostei dumnezeieti, a luminii tabo
rice, deci contiina,
dobndirea ndumnezeirii.
Cu ct ni se ntmpl necazuri mai grele i ni se d i timp n cale, cu att s avem conving
Dumnezeu e cu noi i ne poart de grij de mntuire. Ca atare nu avem nicidecum dreptul
s dm
vina pe nimeni de ce ni se ntmpl ce ni se ntmpl. Dimpotriv, tiind rostul necazurilor
em
s ne rugm pentru cei ce ne blestem, putem face bine celor ce ne fac ru, cci n realitat
e ne fac
bine. Totul este s tim i s credem acestea c din mna lui Dumnezeu ne vine btaia i nu
e
msura de trebuin, Tatl nostru fiind drept i iubitor de oameni. Lund lucrurile cum
trebuie n
puin vreme poi ctiga ani ndelungai.
De pild: nemai nvinovind pe nimeni de relele ce i le-a pricinuit, pe neobservate cons
tai iubirea
de Dumnezeu i de oameni ce-i lumineaz i-i nclzete sufletul i suferina i devine nu
uoar sau chiar plcut, dac nu chiar dispare.
Au fost pelerini rui care ajunser ca nici pe draci s nu mai dea vreo vin. C n realitat
e nici ei nu
chinuiesc pe nimeni fr nvoirea i msura de la Dumnezeu. Suferinele le au toi oamenii p
ntru
c le merit. Clugrii ns le cunosc rostul de la Dumnezeu i nu defaim pe nimeni.
Avva Sisoie: Nu e mare lucru s fie cugetul cu Dumnezeu, ci mare este s te vezi pe
tine sub toat
zidirea.
Un animal cnd sufer caut singurtatea, numai omul caut s fac parad din suferin.
Aa de ateni trebuie s fim cu sufletul nostru ca i cnd am locui n cas cu un arpe. C a
.
Smerenia se cldete pe ruinele mndriei.
Dac nu folosim mintea deplin, cdem n desndejde (adic cu rugciuni i meditaii s
ituale Sfnta Scriptur).
Folosete-te de lacrimi pentru a dobndi mplinirea oricrei cereri, cci foa
rte mult se bucur
Stpnul cnd te rogi cu lacrimi.
Rugciunea este pregtire necesar pentru a primi darurile spirituale,
numai dorina dup
Dumnezeu i rugciunea i deschid lui Dumnezeu un loc n inima noastr. Rugciunea este chei
a cu
care deschidem poarta cerului i mpria lui Dumnezeu.
65
De cte ori loveti n cineva, de cte ori judeci pe fratele, s tii c nu te poi ruga. Rug
a ta nui primit, ascultat, ci este lepdat. Ori de cte ori calci voia lui Dumnezeu la sfatul
ispititorului, te
izolezi de fratele tu, te dezbini i atunci puterea lui crete asupra ta ...
Dumnezeu nu mai are ali stpni. Dumnezeu nu se face cu sila stpn, dovad c nu
silete pe
nimeni s-L iubeasc, ns dac vezi, te pricepi. Acum n scurt vreme se ntmpl multe de a
sufletele.
Dac cu adevrat avem trebuin de ceva, avem trebuin de mult minte. Tot ce face
omul, fie
PCTOSUL. E numele lui Iisus. nti cu gura apoi cu mintea ptrundem dinafar spre nluntru
nostru ctre Iisus Care la rugciunea noastr bate rzboi cu potrivnicul din gnduri i ne i
zbvete
de asupririle patimilor. Rugciunea minii sau a inimii are temeiul acesta descoperi
t de nsui Iisus
c "fr Mine nu putei face nimic" n privina izbvirii de patimi deci
privina mntuirii.
Rugciunea minii are i stri superioare, cnd izbvindu-se patimile se deapn de
sine fr
cuvinte ntr-o nesfrit dragoste de Dumnezeu, de oameni i de toat fptura.
Rzboiul nevzut sau despre patimi (ispite)
Sufletul este mai de pre dect toat materia lumii pentru c n el e sdit de la obrie po
itatea
desvririi. Pe de alt parte i firea ntreag suspin dup artarea fiilor lui Dumnezeu(Ro
)
adic dup ndumnezeirea omului. n cale st infirmitatea firii i o putere potrivnic nevzu
re
caut s nfrneze sufletul de la un zbor mai nalt dect viaa veacului acestuia. i fiindc
erile
nu erau egale Dumnezeu S-a fcut om i ca om a biruit pe ispititorul nvndu-ne i pe noi l
pta. A
nviat firea noastr i slluindu-se n noi prin botez fptura nou asculttoare de Dumneze
de la noi att se cere: s punem n lucru aceste ajutoare. Tot rzboiul nevzut al patimil
or urmrete
abaterea sufletului din ascultarea de Dumnezeu i toat nevoina clugrului e s sporeasc a
east
ascultare. Potrivnicul are dou feluri de ispite: prin plcere i prin durere. Cu prim
ele umbl s ne
amgeasc iar cu celelalte umbl s ne constrng s socotim plcerea ca bine i durerea ca r
aceast meteugire ar restrnge nzuinele sufletului numai la o via comod n veacul aces
clugrul are ctre primele nevoine nfrnri pentru dragostea de Dumnezeu iar c
e celelalte
lepdarea de sine pentru dragostea de oameni. Dac vede vicleanul c nu isprvete ...
Nichifor Crainic
Scrisoare ctre printele Arsenie Boca
A fost o vreme cnd te-am tiut pictor de suflete dup modelul Domnului nostru Iisus H
ristos. Ce
vreme nltoare cnd toat ara lui Avram Iancu se mica n pelerinaj, cntnd cu zpada p
piept, spre Smbta de Sus, ctitoria voievodului martir! O fi fost aa de la Dumnezeu
ca toat acea
bulboan spiritual uria s se desumfle la comand ca i cum n-ar fi fost?
Nimic ntunecat n aceast primvar care mbrac cu plai nflorit bolile bisericii. E o lu
tonuri deschise ctre lume ca spiritul i chipul Mntuitorului cobort s ne aduc lumina de
sus, ce
iradiaz din pictura Sfiniei Tale. E un stil nou, e o pictur nou, dup viziunea nou pe c
are o pori
n suflet.
67
----------------------- Page 68-----------------------
nezeescul ei
Fiu. Cea care plutete vizionar peste Sinodul de la Efes e fcut din attea n
uane i numai din
nuane nct nici nu pare pictur, ci o apariie vaporoas i diafan care, cu cerescul Prunc
rae,
apare s ntreasc pe sinodali c ea e ntr-adevr Maica lui Dumnezeu Theotokos.
Not:
Aceast scrisoare a fost dat de Nichifor Crainic ucenicului su spiritual Pri
ntele Arsenia Boca
dup ntlnirea de cteva ceasuri pe care au avut-o n toamna anului 1971, n biseri
ca din satul
Drgnescu din Bucureti, pe care Printele ncepuse s o picteze.
Dup mai multe convorbiri avute n Bucureti, Nichifor Crainic a venit s pecetluiasc, cu
iubirea
i competena cu care scrisese Nostalgia Paradisului, valoarea picturii ucenicului su
ajuns printe
duhovnicesc de statur filocalic.
Monahia Zamfira Constantinescu
Preluat din revista Gndirea (seria nou)
Printele Daniil Stoenescu
28 Noiembrie o zi cu cruce...*
Oare nu ardea n noi inima noastr cnd ne vorbea pe Cale la Smbta, Prislop, Drgnescu
Sinaia i ne tlcuia Scripturile?"(cf. Luca 24,32)
Patericul ne relateaz despre un frate care, mergnd odat la chilia avvei Arsenie cel
Mare din Schit
i trecnd pe lng fereastr, aruncndu-i privirea spre nluntru, i-a
dat s-l vad, din
rnduial i iconomie dumnezeiasc, pe btrnul clugr n rugciune nvluit peste tot ca
foc de focul luminii harului Duhului Sfnt cci, spune Patericul era vrednic acel
frate de a
vedea astfel de lucruri minunate.
Pentru cei ce l-au cunoscut i recunoscut, pentru cei ce l-au ascultat i urmat pe
Printele Arsenie
Boca (29 sept. 1910 28 nov. 1989 ) ziua de 28 noiembrie deja nscris cu
cruce roie n
calendarul vieii noastre ne este n anul bisericesc ca o fereastr prin care cu dragost
e i dor ne
aruncm privirea minii ca i ucenicul din Pateric nspre personalitatea harismatic ca
par
de foc a celui care a fost, este i va rmne de-a pururi pent
ru ortodoxia, spiritualitatea i
monahismul romnesc al veacului XX Printele Arsenie, Omul lui Dumnezeu.
r de acolo
la "fereastra celulei" unei temnie din anii 50 pe care privind un gardian (ca uce
nicul din Pateric)
l-a vzut pe Printele Arsenie n rugciune nvluit ca de un foc pentru ca n sfr
68
----------------------- Page 69----------------------aprindem ca o lumnare la crucea mormntului Sfiniei Sale de la Prislop, de care se
cuvine s ne
apropiem ca de un rug aprins ca s primim lumin din lumin.
Binecuvntat este poporul din care s-a ridicat un astfel de om pn la statura vrstei de
plintii n
Hristos (Efes. 4,13), ocrotit este ara noastr care are un astfel de mijlocitor
ctre Dumnezeu i
vie este Biserica care a avut un astfel de slujitor ce nu a fcut compromisuri spi
ritului vremii n
trecutul ncheiat la numai cteva zile dup svrirea Sfiniei Sale din aceast via (28 no
22 decembrie 1989!). Pentru c astzi, ntr-o vreme plin de incertitudini cnd lumea i so
cietatea
n care trim se aseamn tot mai mult cu un inut al Gherghesenilor bntuit de felurite du
i,
curente i ideologii care nu sunt de la Dumnezeu, ne dm seama c a
-l fi ntlnit cndva,
cunoscut, ascultat, crezut i urmat dup puteri pe Printele Arsenie Boca la o rspntie
vieii
noastre, este aproape egal cu faptul de a fi fost contemporani cu un adevrat prof
et biblic, apostol
neotestamentar sau Sfnt al Bisericii Ortodoxe! Aceasta este deci
imaginea i icoana clar i
definitiv ca un reflex al picturii bisericeti de la Drgnescu i Prislop a Printe
Arsenie,
zugrvit naintea ochilor i nluntrul sufletului nostru de razele unei lumini ce coboar a
de pe
Tabor, ct i din norii Parusiei
De aceea, lsnd n seama lui Dumnezeu rnduirea vremii n care lumina s fie pus n sfeni
timpului care ese n tain odjdi ile sfinilor i le sculpteaz racla s adevereasc tu
r i
popor", locul Icoanei Printelui Arsenie n catapeteasma neamului nostru romnesc cret
inesc i
de Hristos iubitor, mrturisim c cel puin n vremile pe care le trim astzi i n viito
opiat
despre Printele Arsenie, despre activitatea i lucrrile Sfiniei Sale, se cuvi
ne mai mult i mai
bine s se tac, dect s se vorbeasc
Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, pentru rugciunile Prea Cuviosului Print
elui nostru
Arsenie Ieromonahul, rmi cu noi, n toate zilele, cci este spre sear i zilele rele s
unt". (cf. Lc.
24,19; Mt. 28,20; Efes. 5,16).
Protos. Daniil Stoenescu
comuna
Vata
de Sus, judetul
Hu
De mic copil manifest nclinatie spre studiu si spre artele frumoase. Urmeaz
scoala primar n
comuna natal, apoi liceul la Brad ntre 1924-1928, iar din 1928 cursurile Institu
tului Teologic de
grad universitar din Sibiu unde este remarcat de Pr. Prof. Dumitru Stniloae ca un
student eminent,
fiind licentiat n teologie n 1932.
Continu studiile la facultatea de Belle Arte din Bucuresti (1932-1936)
si urmeaz doi ani si
cursurile Faculttii de Medicin din Cluj, pe care ns nu le ncheie.
ntre anii 1938-39 face un pelerinaj la muntele Athos de unde, revenind n tar se nch
inoviaz n
anul 1939 la mnstirea Smbta de Sus si la scurt timp este hirotonit diacon si preot.
69
----------------------- Page 70----------------------n
dup
70
----------------------- Page 71----------------------NTMPINRI
Interviuri cu Printele Teofil Prian
realizate de Sabin Vod
PARTEA A III-A
Varia
~ cuvinte si cuvntri ~
Cinstirea Sfintei Cruci
Cinstirea Maicii Domnului
Cinstirea sfintilor
Mnstirea - locul mplinirilor
Femeile gnditoare de Dumnezeu
Smnta si pmntul inimii
Neo-isihasmul romnesc
Printele Arsenie Boca
mbunttirea sufletului
Rugciunea de toat vremea
Despre isihasm
Sfntul Pantelimon - ndemn la milostivire
Slujirea tinerilor n Biseric
Cinstirea Sfintei Cruci
Suntem cinstitori ai Sfintei Cruci pentru c ne-am pomenit n aceast lume ca cinsti
tori ai Sfintei
Cruci. Si e firesc s fim cinstitori ai Sfintei Cruci pentru c Biseric
a noastr este cinstitoare a
Sfintei Cruci. Sunt multe prilejurile n care Biserica noastr pomeneste puterea ci
nstitei si de viat
fctoarei Cruci. Cinstim Sfnta Cruce pentru c asa ne nvat Biserica, pentru c asa face B
serica,
pentru c asa fac crestinii cei buni. Cinstim Sfnta Cruce pentru c stim c Sfnta Cruce
este altarul
de jertf pe care s-a adus ca j ertf pe sine Mntuitorul nostru de bunvoie. Cin
stim Sfnta Cruce
pentru c n ea vedem materializat iubirea lui Dumnezeu fat de oameni. Stim c Dumnezeu
este
iubire (In. 4, 8) si stim c Sfnta Cruce este o mrturie despre iubirea lui Dumnezeu
Tatl, care L-a
dat pe Fiul Su ca oricine crede n El s nu piar, ci s aib viat vesnic (In. 3, 16). Est
mrturie
despre iubirea lui Dumnezeu Fiul, care din iubire S-a rstignit pentru
noi si pentru a noastr
mntuire. Cinstim Sfnta Cruce ca fiind fata lui Dumnezeu ndreptat ctre oame
ni. Si cinstim
Sfnta Cruce nu numai ca artare a iubirii lui Dumnezeu fat de oameni, nu numai ca al
tar de jertf,
ci si ca semn al biruintei prin nviere "c, iat, a venit prin Cruce bucurie la toat
lumea", spunem
71
----------------------- Page 72-----------------------
ta Cruce,
si Maica Domnului. ntr-o alctuire de la Ziua Crucii, vorbind cu Ma
ica Domnului, pomenim
Sfnta Cruce si zicem: "Rai de tain esti, Nsctoare de Dumnezeu, care ai o
drslit nelucrat pe
Hristos, ntru care lemnul Crucii cel de viat purttor pe pmnt s-a sdit. Pentru
aceasta nltat
fiind acum (se ntelege lemnul Crucii), nchinndu-ne lui, pe tine te mrim". Este o legt
ur ntre
Maica Domnului si Crucea Domnului nu numai n sensul c Maica Domnului a
stat la Crucea
Domnului, ci si n ntelesul c Biserica noastr are n vedere si Crucea Domnului
, si pe Maica
Domnului. Si, n sfrsit, am nvtat multe despre Maica Domnului pe parcursul viet
ii noastre si
putem nvta, si anume cinstim pe Maica Domnului pentru c a ales-o Dumnezeu Tatl, pent
ru c
din ea s-a ntrupat Dumnezeu Fiul, pentru c Duhul Sfnt s-a pogort peste ea. Cinsti
m pe Maica
Domnului pentru c ngerul binevestitor a zis: "Bucur-te cea plin de dar, Domnul
este cu tine"
(Lc. 1, 28), pentru c Sfnta Elisabeta, sub puterea Duhului Sfnt n prezenta
Maicii Domnului
care-L purta pe Domnul Hristos n pntecele ei a zis "Binecuvntat
esti tu ntre femei si
binecuvntat este rodul pntecelui tu si de unde mie cinstea aceasta ca s vin Mai
ca Domnului
meu la mine?" (Lc. 1, 42-43). O cinstim pentru c a cinstit-o o femeie di
n popor care, uimit de
cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos, a ridicat glasul si a zis "Feric
it este pntecele care te-a
purtat si pieptul la care ai supt" (Lc. 11, 27). O cinstim pe Maica Domnului p
entru c au cinstit-o
toti sfintii si n-avem cum s n-o cinstim pe ceea ce este mrirea a toat lumea, care
din oameni a
rsrit si pe Cuvntul, pe Fiul lui Dumnezeu L-a nscut. O cinstim pe Maica Domnului ca
ceea ce
este mai cinstit dect heruvimii si mai mrit fr de asemnare dect serafimii.
Cuvnt nregistrat la Mnstirea Brncoveanu
72
----------------------- Page 73----------------------n luna februartie 1998 si difuzat pe RRC
Cinstirea sfintilor
Biserica Ortodox cinsteste sfintii pentru c-i
Sfintii sunt sfintii lui
Dumnezeu si cinstindu-i pe sfintii lui Dumnezeu,
care este minunat
ntre sfinti. "Veniti s ne nchinm si s cdem la
mnezeu,
Cela ce esti minunat ntru sfinti, pe noi cei ce-Ti
finti pentru c
sfintii sunt prietenii lui Dumnezeu, cinstim pe sfinti pentru c i-a ales Dumnezeu
, cinstim pe sfinti
pentru c-i alegem si noi pe sfinti ca ocrotitorii nostri, cinstim pe sfinti pentr
u c ei se roag pentru
noi. "Sfintilor mucenici care bine v-ati nevoit si v-ati ncununat, rugati-v Domnul
ui s mntuiasc
sufletele noastre". "Mrire Tie Dumnezeului nostru, lauda Apostolilor si
bucuria Mucenicilor, a
cror propovduire este Treimea cea de-o fiint si nedesprtit". Sunt cuvinte
cu care suntem
obisnuiti. "Pe toti sfintii pomenindu-i, iar si iar cu pace Domnului s ne rugm" spun
em la Sfnta
Liturghie. Pomenim pe sfinti la zilele hotrte pentru pomenirea lor, ne rugm sfintil
or s ne ajute
si nou s urmm calea de sfintenie, calea pe care au urmat-o ei, i cinstim pe sfinti p
entru c dorim
si noi s fim sfinti si pentru c dorim s fim sfinti, ne folosim de darurile Mntuitoru
lui nostru Iisus
Hristos, care sunt puse n atentie ca Sfintele sfintilor, ca Sfinte pentru cei sfi
nti, ca Sfinte pentru cei
ce vor s fie sfinti, ca Sfinte pentru cei care vor s nmulteasc numrul sfintilor.
Cuvnt nregistrat la Mnstirea Brncoveanu
n luna februarie 1998 si difuzat pe RRC
un astfel de loc? ntrebarea este fireasc pentru c Sfntul Ioan Gur de Aur observ n "P
edicile
despre pocint" c Adam fiind n Rai a czut si c Lot fiind n Sodoma s-a mntuit. Observ
s-a mntuit pe o grmad de gunoi, iar Saul nu s-a mntuit n palat mprtesc. Dac lum ami
acest cuvnt al Sfntului Ioan Gur de Aur, constatm c nu locul, ci asezarea sufleteasc l
ajut pe
om ca s fie mplinit. Dar dac ne mai gndim apoi c Sfntul Petru Damaschin spune c a v
"care
pretutindenea esti si toate le mplinesti". Sfntul Marcu Ascetul are cuvntul:
"credinta neclintit
este un turn ntrit si Hristos se face toate celui ce crede". n acest
cuvnt al Sfntului Marcu
Ascetul ntelegem c mntuirea, c mplinirea vine prin Hristos. "Hristos s se slsl
sc prin
credint n inimile voastre", le scrie Sfntul Apostol Pavel crestinilor din Efes (Ef
es. 3, 17). Toate
acestea ne duc la gndul c, de fapt, mplinirea tine de suflet si nu de loc, de un lo
c anume. Si totusi
73
----------------------- Page 74-----------------------
tii, cutati s
cunoasteti ce este plcut si desvrsit si nu v asemnati chipului acestui veac, ci schim
bati-v prin
nnoirea mintii" (Rom. 12, 2). Nelinistile, toate nemplinirile, toate zbuciumrile, t
oate nemplinirile
vin de acolo c omul nu se supune cu mintea Domnului Hristos si caut el niste lucru
ri care nu tin
de liniste si de mplinire si ar trebui s fim cumva, cu o j en n
sufletul nostru, cnd avem
nempliniri si nemultumiri pentru c asta nseamn c nu ne-am ntlnit nc cu Domnul Hristo
La Schimbarea la Fat, Sfntul Apostol Petru a zis: "Doamne, e bine s fim aici". Ar
trebui s zice
si noi, despre noi nsine, n raport cu Taborul vietii noastre - cei din mnstire, "Doa
mne, e bine s
fim aici".
La nvierea Sa din morti, Domnul Hristos a dat ucenicilor Si bucurie si cei doi c
are mergeau spre
Emaus erau cu inimile arznde de prezenta Domnului Hristos, iarsi un se
mn de bucurie si de
mplinire. Mai departe, la nltarea la cer a Domnului nostru Iisus Hristos, ucenici
i s-au ntors n
Ierusalim cu bucurie mare. Si nu erau ntr-un loc anume, cum nu erau nici mcar n lo
cul nltrii,
cci s-au ntors de acolo "cu bucurie mare", binenteles purtnd n suflet binecuvntarea
pe care a
dat-o Domnul Hristos si purtnd n suflet nchinarea pe care au adus-o ei Domnului Hri
stos.
Ne confruntm de multe ori, unii dintre noi, si cu oameni nempliniti care
au trit ani si ani n
mnstire. Oameni nempliniti care ar putea s aib bucurie din darul
lui Dumnezeu, din
rugciunile Maicii Domnului, din mijlocirile sfintilor din slujbel e Bisericii, di
n darurile Bisericii, si
totusi nu au. Nu pentru c nu sunt n locuri favorizante pentru bine, ci pentru c nu
stiu s caute si
nu stiu cutnd s gseasc pe Cel prin care vine mplinirea - Hristos care "se face to
ate celui ce
crede" si pe Cel de la care vine "toat darea cea bun si tot darul desvrsit".
Ar fi cazul s ne ntrebm, n situatii de felul acesta, de confruntare cu noi nsine si d
e cercetare de
noi nsine, la vreme de ndreptare: ct multumire purtm n suflet? ct mplinire avem din
ce
74
----------------------- Page 75----------------------facem, din ceea ce gndim, din ceea ce vorbim, din
oi nsine si
dac vedem c nici n "locul mplinirilor" nu avem
e,
ntrebat fiind ce a gsit n calea aceasta,
i, a zis: "s m
defaim pe mine nsumi". Smerenia este un mijloc de
s care
zice: "cel ce se smereste pe sine se va nlta", iar darul lui Dumnezeu se d celor sm
eriti. "nvtativ de la Mine c sunt blnd si smerit cu inima", a zis Domnul Hris
tos, "si veti avea odihn
sufletelor voastre". Amin.
nregistrare realizat la Mnstirea Brncoveanu
de la Smbta de Sus, 4 octombrie 1996
lgiu. Se face o
legtur, pe care binenteles c n-au fcut-o mironositele, dar pe care o
face Biserica. "Si s
mergem s ne srguim ca si magii, si s ne nchinm, si s aducem miruri n loc de
daruri". Nu
aducem aur, tmie si smirn cum au adus magii, ci aducem miruri n loc de daruri Celui
ce, nu n
76
----------------------- Page 77-----------------------
Hristos a nviat.
Iubiti credinciosi, femeile purttoare de mir si-au artat cinstirea pe care o purta
u n inima lor, dar
nu si-au artat-o prin mirurile pe care le-au pregtit, pentru c nu mai era
trebuint de ele, dar
cinstirea cea din inim a rmas pentru totdeauna lucrtoare si de la femeile mironosit
e putem nvta
s fim si noi cinstitori ai Mntuitorului nostru Iisus Hristos. Cu ce, iubiti credin
diosi? Noi ce putem
s-i aducem Domnului Iisus Hristos ca s ne aflm n lucrarea femeilor mironosite? Mirur
i nu avem
de unde, dar Biserica noastr zice asa: "S mnecm cu mnecare adnc si n loc de mir, cnt
dat Domnul Hristos pace Apostolilor Si, c de fiecare dat cnd s-a ntlnit cu ei, le
-a zis "Pace
vou" (In. 20, 2; Lc. 24, 36) si le-a dat binecuvntare, cci la cer s-a nltat binecuvntn
(Lc. 24,
51).
S ne nvredniceasc bunul Dumnezeu si pe noi s fim gnditori de
Dumnezeu ca femeile
purttoare de mir, s aducem si noi cinstire Mntuitorului ca femeile mironosite, s-L a
sezm si noi
n sufletul nostru cu cinstirea pe care i-a artat-o Domnului Hristos Iosif din
Arimateea, care L-a
asezat n mormnt, s avem si noi bucuria ntlnirii cu Dumnezeu cum
au avut-o femeile
mironosite, s avem si noi binecuvntarea Domnului nostru Iisus Hristos, care se ara
t mai ales n
iertarea pcatelor si atunci vom fi prtasi nvierii Domnului nostru Iisus Hristos, de
acum si pn-n
veac. Amin.
Mrire Tatlui si Fiului si Sfntului Duh. Amin. Hristos a nviat!
Predic tinut la Mnstirea Brncoveanu de la Smbta de Sus
n Duminica a treia dup Pasti, a Mironositelor, 3 mai 1998)
clar - cuvntul lui Dumnezeu. Cuvntul lui Dumnezeu aduce rod bun n pmntul cel bu
n. Dac
Domnul nostru Iisus Hristos si-a sfrsit pilda si tlmcirea ei cu cuvintele "
Cel ce are urechi de
auzit s aud", nseamn c lucrurile acestea sunt foarte importante pentru noi. E importa
nt s stim
c pmntul cel bun i reprezint pe oamenii care, cu inim curat si bun primesc cuvntul s
rod ntru rbdare. E important s stim c pmntul mpresurat de spini, n care nu ajunge sm
cea bun - cuvntul lui Dumnezeu s rodeasc, i reprezint pe oamenii aceia car
e, sub povara
grijilor si a bogtiei si a plcerilor vietii, nu ajung s vad n sufletu
l lor rodind cuvntul lui
Dumnezeu. Cel ce are urechi de auzit s aud si s stie si s nu uite, s tin
minte c pmntul
pietros este pmntul inimii acelor credinciosi care se bucur de cuvntul lui Dumnezeu
, dar care
atunci cnd ajung n mprejurri constrngtoare, n mprejurri mai grele, se leapd de cu
lui Dumnezeu si n aceia smnta cea bun nu aduce rod. Cei ce au urechi de a
uzit s aud c
78
----------------------- Page 79-----------------------
pmntul cel bttorit n care nici mcar nu prinde rdcin cuvntul lui Du
sunt acei
oameni care auzind cuvntul ndat l si uit. Si Domnul Hristos spune chiar c diav
olul, satana,
mpotrivitorul ia cuvntul din inima lor - si acum fiti atenti - ca nu cumva creznd s
se mntuiasc.
De ce ia diavolul cuvntul lui Dumnezeu din inima celor care nu-s intere
sati pentru cuvntul lui
Dumnezeu? Ca nu cumva s fie interesati, ca nu cumva s primeasc cuvntul lui Dumnezeu,
ca nu
cumva creznd n cuvntul lui Dumnezeu, s se mntuiasc. Sunt multe locuri n Sfnta Evanghe
Iisus Hristos, ncredintat fiind c se va vindeca. A zis Domnul Hristos ctre ea: "ndrzne
ste, fiic,
credinta ta te-a mntuit" (Mt. 9, 22). Ca s avem n noi cuvntul lui Dumnezeu si ca c
uvntul lui
Dumnezeu primit n sufletul nostru prin credint s fie roditor spre mntui
re, este de trebuint
credinta. Ctre Iair, mai marele unei sinagogi care avea o fiic pe moarte si care s
-a dus la Domnul
Hristos, rugndu-L pentru fiica lui, Domnul Hristos a zis: "Voi veni n casa ta si s
e va tmdui". Si
cnd Iair a aflat c copila lui a si murit, nu numai c era pe moarte cum
o stia el, si-a pierdut
credinta. Si atunci a zis Domnul Hristos: "ndrzneste, crede numai si se va mntui"
(Lc. 8, 50). A
struit Domnul Hristos ca oamenii s aib credint. S aib credint n cuvntul lui Dumneze
nu se ndoiasc. Sfntul Isaac Sirul spune c "casa credintei este mintea de copil si in
ima curat". Si
avea de unde s stie Sfntul Isaac Sirul c credinta se ntreste n inima curat, pentru c
itit si el
desigur din Sfnta Evanghelie cuvntul Domnului Hristos c cei care au inim curat si bun
aceia
aduc rod ntru rbdare. Multi dintre credinciosii nostri sunt ispititi de gndul c ar p
utea nainta n
credint, c ar putea nainta ntr-o viat curat, ntr-o viat deosebit, dac ar cunoaste m
tul
Marcu Ascetul, ns, atrage atentia asupra faptului c cunostinta singur, cum zice Sfnt
ul Apostol
Pavel, l ngmf pe om, iar mplinirea cuvntului este mntuitoare. Cred
nta nelucrtoare,
"cunostinta singur l ngmf pe om, ndemnndu-l la nelucrare, iar iubirea zideste, ndemn
la rbdarea tuturor". E cuvntul Sfntului Marcu Ascetul.
Iubiti credinciosi, uitm, prea mult uitm. Uitm cnd vrem s cunoastem mult. Nu
acesta este
lucrul de cpetenie. Uitm lucrul acesta si mai ales uitm c Domnul Hristos a zis "Feri
citi sunt cei
curati cu inima, c aceia vor vedea pe Dumnezeu". Sunt bune si studiile, e
bine si s cunosti, s
cunosti multe, dar cel mai bine e s-ti cunosti sufletul, s-ti cunosti inima, s stii
cum te raportezi tu
ca om la ceea ce-ti spune Dumnezeu. Un printe cu viat mbunttit si cu cunostint deose
it,
care a trit cndva si la mnstire la Smbta, printele Arsenie Boca, a zis c "studii teo
ice pot
cunoaste si pgnii". Lucrul de cpetenie este s ai cunostint de Dumnezeu. Si mi-a pus n
fat o
alctuire din catavasiile de la nltarea Domnului, prima catavasie,
care zice asa: "Cu
dumnezeiescul nor fiind acoperit gngavul - e vorba de Moise a spus legea cea scris de
Dumnezeu". Cum s-a ajuns la aceasta? Ni se spune mai departe: "C scutu
rnd tina de pe ochii
mintii, vede pe Cel Ce este", adic pe Dumnezeu, care s-a prezentat pe Sine, zicnd
: "Eu sunt Cel
Ce sunt", vede pe Dumnezeu, vede pe Cel Ce este -" si se nvat cunostinta Duhu
lui, cinstind cu
dumnezeiesti cntri", e vorba de cunostinta pe care i-o d Duhul Sfnt,
iar rezultatul este c
cinsteste cu dumnezeiesti cntri. Deci, textul este urmtorul: "Cu dumnezeiescul nor
fiind acoperit
gngavul, a spus legea cea scris de Dumnezeu, c scuturnd tina de pe ochii mint
ii", norul fiind
Duhul Sfnt, nlturnd ceea ce se mpotriveste cunostintei, s zicem asa preconceptiile, da
c vreti,
care nu tin de Dumnezeu, "scuturnd tina de pe ochii mintii", scuturnd urmrile
pcatului care
79
----------------------- Page 80----------------------ntunec mintea, ntunec cunostinta, scuturnd tina de pe ochii mintii, nlturnd tina de
ochii
mintii, "vede pe Cel Ce este", l vede pe Dumnezeu. Cum l vede pe Dumnezeu? Cum po
ate omul
s vad pe Dumnezeu? Stiti cum l poate vedea cel mai bine? Stiind c nu-L poate vedea.
Cnd are
constiinta aceasta c eu orice as face nu pot vedea pe Dumnezeu, pentru
c "Dumnezeu e mai
presus de ceea ce poate omul cugeta si spune", zice Sfntul Simeon Noul Teolog. Si
de aceea "vede
pe Cel Ce este", pentru c stie c nu-L poate vedea si se pleac cu mintea. T
ot Printele Arsenie
zicea c "noi avem mintea care discut cu Dumnezeu, n loc s se supun fr discutie".
Deci, vede pe "Cel Ce este si se-nvat cunostinta Duhului", se-nv
at o alt cunostint dect
cunostinta din carte. Sfntul Ioan, cel care a scris Scara, spun
e asa, referindu-se la cuvntul
Domnului Hristos: "nvtati-v de la Mine c sunt blnd cu inima si veti avea
odihna sufletelor
voastre". "nvtati-v, nu de la om, nu de la nger, nu din carte, ci de la Mine, de la
lucrarea Mea
cea din voi si veti avea odihn sufletelor voastre de patimile cele ce v hrtuiesc pe
voi".
Deci, iubiti credinciosi, aceasta trebuie s avem noi n vedere la ceea ce a spus Do
mnul Hristos, s
avem inim curat: "Fericiti sunt cei curati cu inima c aceia vor vedea
pe Dumnezeu". S ne
gndim la aceea c cei cu inim curat si bun aduc rod ntru rbdare. Pe ce temei
Pe temeiul
credintei n cuvntul lui Dumnezeu. Pe temeiul cuvntului semnat n sufletele noastre. S
stiti c
nu-i fr important faptul c Biserica noastr are rnduieli ca n aceast vreme de toamn c
seamn grul, s se citeasc din Sfnta Evanghelie pilda cu semntorul. Binenteles c
Hristos n-a vrut s le dea oamenilor o lectie de agricultur. Domnul Hristos a luat m
prejurri din
agricultur, din plugrie ca s-i nvete pe oameni lucruri mai presus de lumea aceasta,
s-i nvete
despre un alt semnat. C nu exist numai semnatul de gru, c nu exist numai sem
tul de
plante, ci exist si un semnat spiritual, un semnat duhovnicesc. Eu,
de pild acuma, semn.
Semn prin cuvnt, aduc cuvntul lui Dumnezeu n inimile voastre si voi l primiti. Unii c
a pmnt
prin ceea ce spunem, nmultitori de semnat, aducem seminte n sufletul altora si s fim
cu grij ca
s aducem numai ceea ce e frumos si bun. Am ascultat odat un preot vorbind la noi l
a mnstire,
un preot venit din strintate, un preot romano-catolic. A tinut o mes n pdure si am fo
st si ctiva
dintre noi, si a vorbit n limba francez pentru cei pe care-i avea n grij si sa referit la pilda cu
semntorul si mi-a rmas de atunci o idee foarte important. A semnat printele acel
a n inima
mea, cum a fost curat, necurat, dar n orice caz am retinut de la el, n-a venit vrjma
sul s-mi ia
cuvntul din inim, nu am verificat cu alte lucruri, pentru c nu am avut cum s-l verif
ic pentru c
era o idee, dar o idee important si eu o pun la inim, iubiti credinciosi, si atunc
i nseamn c si eu
semn n sufletele voastre aceast idee semnat de altul n inima mea. Asa merg lucruri
le. Unul
primeste, seamn mai departe, cellalt aude, duce si el mai departe, numai s fie cu gr
ij ce duce.
Si ce-a spus printele acela? A spus c a zis Domnul Hristos despre cele pat
ru feluri de pmnt:
pmnt bttorit, pmnt pietros, pmnt cu spini, pmnt bun. Si zicea el, si asta mi-a plc
tare, si nu m-a slujit mintea s m gndesc la asta mai nainte s-l fi auzit pe el. A zi
s c acelasi om
poate s fie uneori pmnt bttorit, alteori poate s fie pmnt pietr
pentru cuvntul lui
Dumnezeu, alteori poate s fie pmnt cu spini si alteori poate s fie pmnt care reprezint
inima
curat si bun. Tare mi-a plcut mie ideea asta. Si asa mi-a plcut de tare c n-am putut
s n-o spun
si aici, fiind vorba de pilda cu semntorul.
Deci s ne gndim, iubiti credinciosi, mai ales la aceste dou lucruri: c mntuirea-i pri
n credint si
s ne cercetm dac suntem n credint, cum zice Sfntul Apostol Pavel n Epistola a d
ua ctre
Corinteni: "Cercetati-v pe voi dac sunteti n credint" (II Cor. 13, 5).
Si, sigur, voi, cei care
sunteti aici sunteti n credint, pentru c credinta v-a adus aici, credinta v-a
tinut la sfnta slujb,
credinta v ntreste n gnduri bune, credinta v tine aproape de Biseric. Si sunt bucuros
e toti, si
v felicit pe toti c aveti atta credint ct s v aduc n fata lui Dumnezeu dum
a sfnta
slujb.
S multumim lui Dumnezeu toti, s multumiti si fiecare dintre voi pentru aceast
credint ct o
aveti. Numai c credinta nu trebuie s fie numai n cuprinsul slujbei si numai n cupri
nsul bisericii,
ci s mergem mai departe si s-o ducem ntre oamenii ntre care trim si s le dovedim c cuv
tul
lui Dumnezeu este viu si lucrtor n viata noastr si poate fi viu si lucrtor n viata al
tora. Si s nu
uitm niciodat c numai inima curat ne apropie de Dumnezeu. Cunostinta nmultit poate s
e
deprteze de Dumnezeu, cunostinta nmultit si de multe feluri poate s ne duc la co
nfuzii si la
nedumeriri, dar cine are inim curat nu se poate s nu simt prezenta lui Dumnezeu n ea
, inima
curat si bun. De aceea a zis c uneori putem s fim un fel de pmn
t pentru cuvntul lui
Dumnezeu, alteori alt fel de pmnt. S fim cu grij s fim mai ales pmnt roditor, pmnt b
avem inim curat si bun, ca s avem si rod nmultit, rod de fapt bun, s aducem bucurie
ul
nostru, s nu suprm pe nimeni, iar smnta pe care o rspndim s fie smnt care s rodea
spre binele nostru si spre binele celor din jurul nostru, spre laud
a lui Dumnezeu, spre mrirea
Mntuitorului nostru Iisus Hristos, care ne-a spus o astfel de pild si ne-a atras a
tentia s ascultm
cuvntul si s-l mplinim. Amin.
81
----------------------- Page 82----------------------Cuvnt la Duminica a XXI-a dup Rusalii (Pilda Semntorului),
Biserica Sfntul Nicolae, Paraclis Universitar din Bucuresti, 1 1 octombrie 1998
Neo-isihasmul romnesc
nalt prea Sfintite Printe Arhiepiscop Iosif, iubiti credinciosi, pentru c a fost af
irmat ideea c mi
plac versurile, si versurile scrise de Zorica Latcu, pentru c s-a cntat Acatist
ul Bunei Vestiri, mi
voi ncepe cuvntul cu niste versuri, si anume, cu o alctuire intitulat Fil din Acatist
, care mie mi
place foarte mult si care, sigur, o s v plac tuturor:
"Bucur-te, leagn alb de iasomie,
ctre care-n roiuri fluturii coboar,
Bucur-te, raza stelei din vecie,
sipot care curge lin cu ap vie,
Bucur-te, Maic, pururea Fecioar,
dulcea mea Marie.
Bucur-te, floare fr de prihan,
alb ca argintul noptilor de var,
spicul cel de aur vesnic plin cu hran
mirul care vindeci orice fel de ran,
Voi ncepe spunndu-v c odat, nalt Prea Sfintitul Mitropolit Antonie, de la Sibiu, m nt
a, pe
mine, fiind eu duhovnic la Mnstirea de la Smbta de Sus - n tinda raiului, n locul mpl
nirilor,
82
----------------------- Page 83----------------------n
ic "Doamne,
Iisuse", c fac lucrul acesta ei nsisi, c se ndeamn unii pe altii, ci e o organizatie
numit Pentru
Isihasm, care tine, de vreo ctiva ani, n fiecare lun, de obicei n prima luni din lun,
o conferint
si pe care aproape toate le-am tinut eu. Aceasta este Asociatia pent
ru Isihasm. n felul acesta
vorbindu-se, am putea zice c exist un neo-isihasm romnesc.
Acum, ns, se pune o ntrebare: Poate exista un clugr fr s fie isihast? Am putea zice c
te
exista, si am putea zice c nu poate exista! Mai nti de toate, orice clugr trebuie s-si
urmreasc
mbunttirea sufleteasc si s ajung la starea de linistire. Neptimirea,
up Sfntul Marcu
Ascetul, este starea de linistire. Cine a ajuns la linistirea sufleteasc a ajuns
la neptimire. n slujba
Sfntului Maslu, n a cincea rugciune se spune, vorbind cu Domnul Hristos: "Cel ce
miluiesti cu
linistirea". Pn n-ajunge omul la liniste nc n-a ajuns la isihie, deci
nu e isihast, nu poate fi
isihast. Cum se poate ajunge la liniste? Un clugr trebuie s ajung la liniste, pentr
u c acesta este
ntre altele si rostul lui, de a se linisti. Retragerea din lume, n gene
ral, este si pentru ncetarea
tentatiilor, celor din afar, ca un fel de linistire. Numai c linistirea
aceasta trebuie realizat si
luntric, nu numai dinafar. Se poate ntmpla s ai liniste dinafar si s n-ai liniste nl
; si se
poate ntmpla si invers, s n-ai liniste n afar, s triesti n zgomot, s triesti pr
ameni si
totusi s ai liniste interioar. Se poate realiza lucrul acesta? Da, se poate. De
ctre cine? De ctre
cine vrea s poat si de ctre cine se angajeaz la lucrul acesta. Orice candidat la clugr
ie, cnd se
face slujba de clugrire, slujba de tundere n monahism, primeste ceea ce numim noi
metanii, sau
metanie, un obiect de felul acesta, care este un sir de noduri, o at nnodat, care a
re un rost, un rost
spiritual desi este un obiect material. Cnd i se d candidatului la clugrie obiectul
acesta, n slujba
de clugrie se spune asa: "Fratele nostru - i se spune numele - primeste
sabia duhului, care este
cuvntul lui Dumnezeu, spre rugciunea din tot ceasul ctre Hristos" si apoi, sl
ujitorul slujbei de
clugrie, adresndu-se candidatului, spune asa: "C esti dator n toat vremea, a avea n m
nte, n
inim, n cuget si n gura ta numele Domnului Iisus si a zice, Doamne, Iisuse Hri
stoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieste-m pe mine, pctosul." Aceasta este rugciunea cu
care se mntuiesc
clugrii.
Toat lumea stie c cultura are rostul de a slefui pe om, de a-l cultiva. Dar cultur
a are limitele ei. Pe
lng cultur ti mai trebuie ceva. Eram cndva la noi, la Mnstirea Brncoveanu de la Smb
83
----------------------- Page 84-----------------------
A zis odat printele ctre unul: "M, tu esti sinteza harababurii din casa voastr". De
ci, printele
si ddea seama de anumite lucruri, pe care ceilalti nu le observau, sau treceau pe
lng ele, sau n
orice caz nu aveau posiblitatea s le formuleze asa de fain: "Tu esti s
inteza harababurii din casa
voastr" Deci, dac vrei s stii cine esti, cerceteaz-te si vezi de
unde ai venit! Si printele,
binenteles c stia toate lucrurile acestea, c noi nu ncepem propriu-zis de la concepe
rea noastr, ci
ncepem cu rdcini, mai departe, Dumnezeu stie de unde, i cumulm pe printii nostri, pe b
unicii
nostri.
Eu aveam o bunic, mama mamei, zicea cte cineva de un nepot al ei: "Seamn cu dumneata
". Si
ea zicea: "Pi numai de-ar semna cu mine, c-i bine". Vedeti, sunt niste lucruri pe
lng care noi
trecem usor. Adevrul este c fiecare dintre noi suntem o sintez, a unei harababuri,
a unei linisti,
Dumnezeu stie cum suntem, cine suntem. Dar lucrurile acestea trebuie r
ezolvate, si dac nu le
rezolvm noi, nu le rezolvm niciodat si nu le rezolv nimeni. Si atunci printele
stiind lucrul
acesta, si avnd capacitatea aceasta de a intui esentialul n orice chestiune, ca si
cnd ar fi zis ctre
mine: "Uite ce-i, tu vrei s te faci clugr? Pi ti spun eu ce s faci tu, dac vrei s te
i clugr.
Nu te faci clugr, dar faci ce fac clugrii: zici rugciunea cu care se mntuiesc clugrii
Si mi-a
spus s zic: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine, pctos
ul". Mi-a
zis asa: "S-o zici cu gndul, deci cu cuvntul gndit, nu cu cuvntul vorbit,
desi se poate si cu
cuvntul vorbit, e voie, dar s-o zici cu cuvntul gndit". Nu mi-a dat nici o explicat
ie, binenteles c
s-a gndit la asta, ca s o zic cu cuvntul gndit pentru c lupta se d n g
, si atunci ca s
scoatem din lucrare gndurile negative, trebuie s avem gnduri pozitive; nu mi-a fcut
nici un fel
de teorie, ci mi-a zis asa: "Zici n gnd, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnez
eu, miluieste-m
pe mine, pctosul", lipesti de respiratie rugciunea, n felul urmtor: ntre respiratii zi
ci "Doamne",
trgnd aerul n piept, odat cu asta zici "Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu" si dnd
aerul afar
din piept, o dat cu asta zici, "miluieste-m pe mine, pctosul". Att mi-a spus, despre
altceva nu
mi-a spus nimic. Am mai vorbit noi de una, de alta, am plecat, mi-am vzut de
scoal, am fcut
liceul, am fcut Teologia si dup unsprezece ani m-am fcut clugr. Deci, nainte cu
unsprezece
ani de a m face clugr, stiam rugciunea cu care se mntuiesc clugrii si foloseam r
gciunea
ct o puteam folosi. Interesant, ns, c Printele nu mi-a dat directiva s iau l
egtura cu vreun
practicant al rugciunii, cu vreun duhovnic, cu cineva care s m ndrumeze, doar mi-a s
pus s m
84
----------------------- Page 85-----------------------
angajez la rugciune. Nu mi-a spus ct s zic, de cte ori s zic, ct timp s stau n rugci
s am
o pravil ct timp s zic rugciunea, dar s-o zic. Binenteles c mi-am vzut de treab,
m-am
gndit niciodat c trebuie s o fac cu exclusivitate, dar am stiut de rugciune
si de cte ori mi
aduceam aminte ziceam: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mi
luieste-m pe mine,
pctosul", cum m-a nvtat printele: ntre respiratii; "Doamne", trgnd aerul n pie
"Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu", dnd aerul afar: "miluieste-m pe mine, pctosul". Binente
les nu
e absolut necesar s se fac asa, dar asa m-a nvtat printele, eu asa am fcut.
mbunttirea sufletului
Si am nceput s m ocup de chestiunea mea personal, de mbunttirea
sufletului meu, o
mbunttire care nu se poate realiza altfel dect ocupndu-te de tine nsuti.
nti trebuie s desfiintezi negativele din tine, cte sunt, de unde sunt, de unde le-ai
mostenit, toate
astea trebuie desfiintate. Cum le poti desfiinta? Pi nu le poti desfiinta altfel
dect cernd ajutorul
lui Dumnezeu, pentru c mntuirea nu ti-o realizezi tu, ci mntuirea ti-o r
ealizeaz Dumnezeu,
mpreun cu tine, adic mntuirea e cum e cultura : nu poti avea cultur, dac nu te ocupi d
e cultur.
Tot asa e si cu credinta, dac te ocupi de credint, ai credint, dac nu te
ocupi de credint, n-ai
credint, ti scade si credinta, ct o ai.
Si am nceput s rscolesc prin mine, si am nceput s-mi dau seama: domnule, stai p
utin c duc
ncrcturi. Eu, de fapt, nu stiam atunci cte am stiut dup aceea si cte mi-am explicat du
p aceea.
mi veneau tot felul de gnduri strine, tot felul de gnduri cu care nu
m-as fi putut prezenta
oriunde si oricnd. Cci asa le spuneam eu, la tineri n special, cnd am nceput s spovede
sc si m
ntrebau anumite lucruri, le spuneam c acelea sunt gnduri bune pe care le p
oti scoate la iveal
oriunde si oricnd, si dac nu-s asa, nseamn c ceva nu-i n regul, c ceva n
bine. Si am
constatat eu tot felul de gnduri si expresii si fel de fel, si mizeri
a din suflet ct o poate avea
cineva de vrsta mea, de agoniseala pe care o aveam eu atunci, din mediul n care er
am, din trecut
si din prezent, m rog, toate lucrurile acestea se cumuleaz. Pentru
c omul zice: m uit, de
exemplu, m uit la un film necuviincios; bun, te uiti, dar dup aceea l derulezi tu n
Si cum zic, am nceput s rscolesc prin mine, cu rugciunea, adic eu nu stiam, ziceam "D
oamne,
Iisuse Hristoase" si hop!. apreau gndurile rele. M gndeam, domnule, poate c cu toat lu
mea se
ntmpl asa, numai c oamenii nu spun, dup cum nu spuneam nici eu.Si m-a ajutat foarte m
ult, sa limpezit ncet, ncet sufletul, dar nu stia nimeni s-mi spun; eu, de fapt, nici n-av
eam pe cine s
ntreb, cci printele nu a zis s ntreb pe cineva; si eu cred c printele n-a zis s ntre
pentru
motivul c stia c nu am pe cine ntreba. Dac vrei s ntrebi pe cineva, pe cine s ntrebi,
acela
care nu stie, nici n-a auzit de lucrul acesta? Pe acela care nu face? Cum s-l ntre
bi, el nu stie nimic.
Si s stiti, uite-s la vrsta mea de saptezeci de ani, eu declar, acum, aici, n Frant
a, c eu nc n-am
85
----------------------- Page 86----------------------ntlnit un om, despre care s fiu sigur c-i isihast. Am auzit c cutare are rugciunea min
tii; erau
presupuneri c cutare este rpit la cele sfinte. De exemplu, printele
Serafim, de la noi de la
mnstire, era un om absent, n general din lumea asta, dar nu era absent pentru c era
prezent n
cer, era absent pentru c era absent si gata. Si unii ziceau: "A, pi nu, c printele
Serafim, zice, e
cu gndul n lumea cealalt, de aia e asa". Eu s stiti c l-am apreciat foa
rte mult pe printele
Serafim. Dar nu l-am apreciat pentru lucruri pe care nu le avea. Adic am cuta
t s fiu realist n
toate privintele. Dac m-am dus si am ntrebat pe cineva despre rugciunea de toat vrem
ea, despre
rugciunea mintii, de obicei, cei pe care i-am ntrebat mi-au spus ce puteam s stiu s
i eu de oriunde
din crti. Dac l-am ntrebat pe Printele Cleopa, mi-a spus c cutare de la Valaam nu sti
u ce spune,
acela nu stiu ce spune, pe acelea le gsec n crti domnule, pe mine m intereseaz o expe
rient vie
a omului, cum e cu treaba aceasta. C spune Sfntul Grigorie de Nyssa asa,
Acum de exemplu, sunt preocupri de astea pentru isiham, si la noi n tar, si student
ii, te ntreab
ntotdeauna cum e cu rugciunea de toat vremea, la ce performante se ajunge, cum e cu
lumina de
pe Tabor, cum e cu asta, cum e cu cealalt? Binenteles c le spui totdeauna ce poti s
le spui, dac
n-ai ajuns pe Tabor, nu poti s stii ce-i pe Tabor. Dar noi ne rugm si zicem: "Strl
uceasc si nou
pctosilor, lumina Ta cea pururea fiitoare, pentru rugciunile Nsctoare
i de Dumnezeu,
Dttorule de lumin. Slav Tie!" Noi cerem lucrul acesta. Dar cnd putem s spunem c am int
at
n lumin si c am rms n lumin? Am putea s spunem cnd am putea ajunge
a experienta
Sfntului Simion Noul Teolog, care n legtur cu lumina aceasta si cu Dumnezeu Lumin, a
lsat
un imn din imnele dragostei, care are urmtorul cuprins:
"Cum de foc esti ce tsneste si esti val rcoritor?
Cum de arzi, si-alini ndat, cum m faci nemuritor?
Cum de faci din vamesi ngeri, si-ntunericul lumin?
Cum de scoti din iad, si cum de curtesti pe cei din tin?
Cum tragi bezna n lumin, cum de noaptea o cuprinzi?
Cum de m prefaci cu totul, inima cum o aprinzi?
Bine, dar acestea sunt niste experiente ale Sfntului Simion Noul Teolog,
eu pot s zic cuvintele
astea, dar dac nu le si simt puterea, nseamn c spun cuvintele altuia asa cum facem n
oi, de pild,
cnd ne rugm, cnd spunem rugciunile din psalmi sau rugciunile noastre, zicem de
exemplu:
"Ct de minunate sunt lucrurile tale Doamne, toate cu ntelepciune le-ai fcut" si de
fapt cuvintele
astea sunt niste cuvinte exterioare pe care le-au zis altii si le zicem si noi.
Or, n rugciune trebuie
s te identifici cu ceea ce zici pn la asa msur, nct s nu mai poti gndi altceva. S t
ezi
de Dumnezeu, cum ar zice Sfntul Isaac Sirul: "nc n-a cunoscut pe Dumn
ezeu cel ce nu se
minuneaz de Dumnezeu". Gnditi-v ce diferent mare este ntre un om ce
se minuneaz de
Dumnezeu si care rmne cumva nclestat n gndul la Dumnezeu, cum ar zice Vasile Voicules
cu,
n poezia Colind:
"Nu dorm, ci nclestat de grea minune
stau n mut rugciune.
S m misc nu se cuvine,
cci cu harul care vine,
raiul tot se afl-n mine".
n realitate lucrurile au un rost al lor si noi ne gndim la lucruri la care poate D
umnezeu nu vrea s
ne duc n lumea asta. De exemplu, cum e cuvntul acela al Sfntului Simion Noul Teolog
pe care
l-am pomenit, sau al Sfntului Isaac Sirul c pe Dumnezeu l cunosti numai atunci cnd t
e minunezi
de Dumnezeu. Dar noi trebuie s stim c nici pe Tabor nu au fost toti Apostolii. Din
doisprezece au
fost trei. De ce trei? Pentru c attia a dus Domnul Hristos pe Tabor. Puteau s fie s
i mai multi de
doisprezece, si din cei saptezeci. N-avem de unde s stim noi tainele lui
Dumnezeu. Ceea ce ne
intereseaz pe noi este s ne angajm spre binele nostru si spre binele altora. Pentru
c s stiti, c
dup ce ti se limpezeste mintea, toate le vezi altfel. Si natura
o vezi altfel, o vezi fptura lui
Dumnezeu. Dar noi nu putem renunta la viata liturgic, la Sfintele Taine, la
Sfnta Euharistie, la
Sfnta Liturghie, la rnduielile Bisericii cu gndul c nlocuim aceasta cu rugc
iunea de toat
vremea. Rugciunea de toat vremea de fapt, nu este o formul pe care o repeti. Formul
a aceasta,
"Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine, pctosul" este o
rugciune
care te ajut, dar care nu nlocuieste. Gnditi-v, de pild, la o alctuire de la Sfntul
aslu, poate
v-a pus-o cineva n atentie: "Pe tine Precuratul palat al mpratului ceresc, ceea ce
esti mult ludat,
te rog curteste mintea mea cea ntinat cu tot felul de pcate, si-o f locas nfrumusetat
al Treimii
celei Dumnezeiesti, ca s laud si s mresc puterea ta si mila ta cea nemsurat, fiind
mntuit eu,
netrebnicul, robul tu." Pe aceasta nu o poti nlocui cu o alt rugciune, ori o zici pe
asta, ori nu o
mai zici, cci n-ai alta de nlocuit. Rugciunea: "Doamne, Iisuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu,
miluieste-m pe mine, pctosul", te ajut s te supraveghezi, s te priveghezi pe tine. De
cte ori
trebuie s zic cineva ctre Dumnezeu, miluieste-m, ca s-l miluiasc Dumnezeu? De ex
emplu,
mie nu mi-e fric, c m voi duce dincolo, n lumea cealalt, si o s stau n fata lui Dumnez
u, n
fata Mntuitorului, si o s zic: "Doamne, miluieste-m", cci nu cred c o s pot s zic
ltceva n
fata Mntuitorului dect: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mil
uieste-m pe mine,
pctosul". Si asta am zis o viat ntreag, si asta o zic, si m gndesc c
va zice Domnul
Hristos: "Da, ai putut s-o mai zici de vreo dou milioane de ori si n-ai zis". Sig
ur! De ce? Pentru c
asta nu este o chestiune cu care sunt dator, este o chestiune care m
ajut. Ct? Ct faci, att te
ajut. Ct zici, att ai. La ce se ajunge cu vremea? Am pomenit de cuvntul Sfntului Simi
on Noul
Teolog. Acolo ar trebui s se ajung. S-L vezi pe Dumnezeu, un foc care tsneste si s-L
vezi val
rcoritor, s-L vezi pe Dumnezeu cuprinznd ntunericul, s-L vezi pe Dumnezeu lucrnd n vi
ta
ta, s-L vezi pe Dumnezeu rbdnd ruttile tale, si asa mai departe, toate astea s
le ai, si ti se
87
----------------------- Page 88----------------------lumineaz mintea cu vremea, dar pn atunci te ntlnesti cu mizeria din ti
ne, te ntlnesti cu
acumulrile negative, cu impresiile, interpretezi impresiile n sens negativ, le cup
rinzi n sufletul tu
ntr-un fel sau altul si apoi se ajunge la ceea ce poate ajunge omul.
Ceea ce trebuie s urmrim noi cnd e vorba de isihasm, de linistire, de isihie, este
de fapt s ni se
limpezeasc sufletul, s putem sta n fata lui Dumnezeu. Cnd a fost nevoie s iau de la M
itropolit
aprobare s fac Teologia nu a fost de acord, adic el nu a fost de ac
ord de fapt, nu s nu fac
Teologia, dar a fost un concurs de mprejurri, care m-a defavorizat pe mine. Pentru
c eu am avut
un gnd principal, si n loc s spun gndul secundar, am spus gnd
ul principal. Si atunci
Mitropolitul, binenteles c si eu dac eram Mitropolit tot asa fceam, i-am zis c vreau
s m fac
preot, si atunci Mitropolitul a zis: "Nu se poate."
Zice: "S ai lumin n suflet". Asta este lucru important, s ai lumin n suflet. Or, lumin
a din suflet
o aduce rugciunea, preocuparea aceasta de a sta n fata lui Dumnezeu,
de a te sti n fata lui
Dumnezeu, de a tine seama de Dumnezeu, de a te raporta la Dumnezeu, legtura cu Du
mnezeu nu-i
o simpl mod: "Uite, e fain c ne ntlnim, c e bine, e fain c suntem de un g
. Nu numai
atta, ci constiinta c noi suntem cluziti de Dumnezeu, c Dumnezeu e viata no
astr, c viata
noastr e ascuns cu Hristos n Dumnezeu, cum zice Sfntul Apostol Pavel, c exist o unire
ntre
omul de rnd si Dumnezeu care-i milostiv si iubitor de oameni.
Eu am scris undeva, am tinut n mai multe locuri o conferint intitulat "Dumnezeul me
u", cum vd
eu pe Dumnezeu, ce cred eu despre Dumnezeu, cum e Dumnezeul meu. Pentru c fiecare
om are o
idee a lui despre Dumnezeu. Goethe spune: "Wie einer ist, so ist sein Gott , d
arum ist der Gott so
oft zum Spott" (Cum este cineva, asa este si Dumnezeul su, de aceea Dumn
ezeu este batjocorit
att de des), cum e cineva, asa e si Dumnezeul su. Ideea despre Dumnez
eu este o idee foarte
felurit. De ce? Pentru c oamenii sunt foarte, foarte feluriti. Si atun
ci trebuie s avem o idee
corespunztoare, binenteles bazat pe Evanghelie, bazat pe Scriptur, bazat pe credinta
noastr.
Toate lucrurile acestea se realizeaz interior, n msura n care ti se limpezeste sufle
tul. Dac nu ti
se limpezeste sufletul, vezi tulburarea din suflet, nu vezi pe Dumnezeu n l
umina cunostintei de
Dumnezeu.
"Rsrit-a lumii, lumina cunostiintei".
asta, ar
putea s-o foloseasc, si s-ar sili s-o foloseasc? ns cineva care se angajeaz la rugciun
ea aceasta,
la alte rugciuni, la toat viata liturgic, la asceza Bisericii, la post si la tot ce
cere Biserica, cine se
sileste pentru aceasta, cu ajutorul lui Dumnezeu, ajunge la limpezirea sufletulu
i, ori c este clugr,
ori c nu este. Cum spunea printele Arsenie: "Nu toti cei din lume se prpdesc, nic
i toti cei din
mnstire se mntuiesc." Asta e realitatea!
Deci, rugciunea asta e de mare, mare important si aduce satisfactii sufletesti si
bucurii pe care nu
ti le poate da nimeni din lumea aceasta. Eu am avut experienta aceasta si
dau mrturie depre ea.
Eram elev de liceu n Timisoara, mergeam la scoal, si cam o jum tate de or fceam de la
internat
88
----------------------- Page 89----------------------pn la scoal. De cte ori mergeam singur, de dimineat ziceam: "Doamne, Iisuse Hristoas
e, Fiul
lui Dumezeu, miluieste-m pe mine, pctosul" si simteam o bucurie, de parc m ridica cin
eva pe
sus. Gndeam c nici nu mai pot suporta mai mult bucurie. Asa c eu recomand din toate
puterile
mele rugciunea aceasta, ct o pot face oamenii n conditiile lor, pentru c nici eu nu
m-am gndit
niciodat s fac performante. Eu m-am tinut de ceea ce se spune la slujb:
"Toat viata noastr, lui Hristos Dumnezeu s o dm". De asta m-am tinut, si am zis: "N
ou ni se
cere o viat nnoit, o viat dup voia lui Dumnezeu", si dac trim viata aceasta cu rugci
ne
ajutm. Binenteles c rugciunea aceasta: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fi
ul lui Dumnezeu,
miluieste-m pe mine, pctosul", nu-i dect o rugciune de cerere, deci nu e forma cea ma
i nalt a
rugciunii. Noi ar trebui s ajungem la rugciunile pe care le rostim n ecfonisele Sfin
tei Liturghii,
de exemplu: "C Sfnt esti Dumnezeule si tie mrire nltm", "C bun si iub
tor de oameni
Dumnezule esti si tie mrire nltm", "C Tu esti sfintirea noastr si tie mrire nl
"C al
Tu este a ne milui si a ne mntui si tie mrire nltm", "C Dumnezeul milei si al ndurri
i al
iubirii de oameni esti si tie mrire nltm". Cnd ajunge m la constiinta aceasta, nu la
formule de
rugciune, ci la constiinta c lucrurile acestea sunt realitti, si sunt d
e fapt realitti pentru noi,
atunci se schimb toat viata interioar, si atunci ajungi la liniste, la isihie, la i
sihasm. Fr asta nu
poti ajunge, ct ai vrea s ajungi, cci nu se poate. Binenteles c oamenii de rnd nu pot
s fie pea
mult preocupati de lucrul acesta, dar ct pot, e bine s fie.
Eu m-am trezit ntr-un sat de oameni credinciosi, sat care acum nu mai exist, dar n
u c l-a drmat
cineva cu buldozerul, nu, s-a drmat singur. S-a drmat c nu-i mai intereseaz pe o
ameni ce-i
interesa odinioar, c nu mai stiu de Dumnnezeu, c nu mai stiu de Maica Domnnului,
c nu mai
stiu de rugciuni de dimineat, c nu mai stiu de rugciuni de sear, c nu mai stiu de rugc
uni la
mas, c nu mai stiu de attea si attea lucruri care stiau; atunci erau luc
ruri pe care oamenii le
fceau fr ntrerupere si fr sminteal. C se stia, bagi pinea n cuptor,
zice Nichifor
Crainic:
"Cnd pinea-n cuptor semna cu arama,
bunica si mama
scotnd-o sfielnic cu semnele crucii,
purtau parc moaste cinstite si lucii
iar pinea - aburind cu dulce miros
prea c e fata lui Domnul Hristos".
Despre isihasm
89
----------------------- Page 90----------------------Acum, stimati asculttori, ct priveste isihasmul, neo-isihasmul, s zicem
asa, cci de asta era
vorba, procupare sau idee de isihasm, de linistire, de rugciune, e mai mult acum n
tara noastr, n
Romnia dect era odinioar, sunt mai multe preocupri si de Filocalie, desi eu am ntlnit
oameni,
de exemplu, care au fcut un festival "Filocalia" si pn la urm n-au stiut ce autori s
unt cuprinsi n
primul volum din Filocalie. Nu-i destul, dar n orice caz exist mai mult procu
pare: gnditi-v,
dousprezece volume de Filocalie, s le ai n fat, s poti s le citesti, nu e putin s poti
s le citesti
pentru c sunt mii de idei si dac sunt mii de idei, n-ai cum s le tii minte dect
dac le studiezi.
Din cte gnduri sunt n Filocalie, ti se mplnt unele n minte. De exemplu eu, c
am citit
prima dat Filocalia, m-am ntlnit cu niste gnduri care mi-au rmas
pentru toat viata, de
exemplu, de la Sfntul Marcu Ascetul: "Cnd ti aduci aminte de Dumnezeu, nmulteste rugc
iunea,
ca atunci cnd l vei uita, Domnul s-si aduc aminte de tine". Asa mult mi-a plcut mie c
uvntul
acesta!
E ceva extraordinar! Ceva asemntor stiu de la printele Placide Deseille, poate unii
l cunoasteti,
care fiind la Sfntul Munte si trecnd pe la noi mi-a spus c la Sfntul Munte este un
cuvnt care
zice asa: "La Dumnezeu s te gndesti ca la Dumnezeu nu ca la om, si s-L respiri p
e Dumnezeu
cum respiri aerul". E foarte important asa, adic lucrurile se leag un
ele de altele si dac esti
proecupat, ti d Dumnezeu n minte fel de fel de gnduri bune, mai scoti
si tu la iveal niste
gnduri cum a scos printele Arsenie c: "n mintea strmb si lucrul drept se strmb". Pi,
ta
e ca din Filocalie! "n mintea strmb si lucrul drept se strmb", vrei s faci
lucru drept, nti
ndreapt mintea, c dac nu, mintea ti strmb lucrul drept. Sunt asa multe lucruri, da
mie mi
pare ru c lucrurile acestea sunt lucruri pe care eu personal, dac nu eram la mnstire
, degeaba
m puneati s v spun acum ceva de neo-isihasm, cci nu stiam nici de isihasm, numai
trziu am
aflat eu de treburile acestea. Si cnd m-am dus la Teologie si le-am
spus la colegi cum e cu
"Doamne Iisuse", ziceau: "Te rtcesti dac nu ai un ndrumtor"; m gndeam: bine, dar
atunci
nseamn c rugciunea nu are nici o eficient, adic eu cer de la Dumnezeu s m aj
si cnd
colo mi trebuie un om ca ndrumtor. Dar nu-mi trebuie! Dumnezeu s m aju
te, si mi-ajut
Dumnezeu, m ajut trimitndu-mi omul dac e necesar. Dar eu v spun nc o dat: eu nc nu
constiinta, acum la saptezeci de ani, c m-am ntlnit cu cineva care are rugciunea de
toat vremea
si care este un adevrat isihast. Nici n tar, nici n alt parte, cti oameni am cunoscut.
ct o s putem s fim si binecuvntarea lui Dumnezeu va fi peste noi, c, zice Sfntul Ion S
crarul,
dac nu te rogi, se mputineaz rugciunea si e mai putin bine si n lumea aceasta.
Se zice c la Dragomirna se ducea cte un frate si zicea ctre un printe de acolo: "Prin
te, am venit
si eu aici, la mnstire." Si printele zicea: "Bine frate, bine c
-ai venit, c abia s-o nmulti
rugciunea" si dup ce sttea ct sttea, zicea fratele: "Printe, m-am socotit s nu mai sta
pe aici".
Iar printele rspundea: "Du-te frate, c abia s-or mputina ispitele".
Trebuie s stim, totusi, c nmultind rugciunea, nmultim binele. Dac se renunt la rugciu
la
slujb, la Liturghie, la Euharistie, la toate cele necesare, se slbnogeste firea, si
degeaba vrei s fii
altfel, c nu te poate nici convinge, nici nvinge nimeni.
D-apoi ce s v mai spun? Asta este, nu v-am prezentat neo-isihasmul romnesc, pentru
c, de fapt,
preocupri de isihasm exist, oamenii caut s fac ceva, ns nu putem s spunem c n cutar
sunt unii si altii care au realizat ceva sau ct au realizat, Dumnezeu i stie pe
toti, El are robii lui
90
----------------------- Page 91----------------------ascunsi, noi nu ne putem luda cu altii. S dea Dumnezeu s putem s stm n fata Lui cu rea
lizrile
noastre. Si atunci dac nu o s fie altii, o s fim noi si tot o s fie cineva. C vom fi
cu performante,
c vom fi fr performante, asta e alt treab. Dumnezeu ne primeste cum suntem.
S stiti c mie totdeauna mi-a plcut Evanghelia pentru realismul ei. Niciodat nu m-am
gndit cum
zic unii: "A, pi dac n-ai credint destul, nu-ti d Dumnezu". Nu se stie, ti d Dumnez
u dup
credinta pe care o ai. Important este s te angajez i cu credinta pe care o ai. Ta
tlui fiului lunatic nu
i-a spus: "Dac n-ai destul credint, n-am ce-ti face". Dimpotriv, l-a ajutat cu credi
nta ct a avuto. "De poti ceva, ajut- ne nou, fie-ti mil de noi, cred Doamne, ajut necredintei mel
e" (Mc. 9, 2224) si tot l-a ajuta t Domnul Hristos. Important este s tinem de Dumnezeu,
s nu ne rzletim de
Dumnezeu si dac nu ne rzletim si dac folosim mijloacele acestea, rugciunea aceasta,
"Doamne,
Iisuse" si alte rugciuni; s stiti c eu nu sunt numai pentru rugciunea aceasta, "Doa
mne, Iisuse",
se pot spune si alte multe rugciuni, rugciuni liturgice, si n trecut si n Pateric, d
ac cauti, gsesti
si alte rugciuni cu care s-au mntuit oamenii. De exemplu, Sfntul Ioanichie zicea: "
Ndejdea mea
este Tatl, scparea mea este Fiul, acopermntul meu este Duhul Sfnt, Treime Sfnt mrire
",
aceasta era rugciunea lui. Si noi putem zice cuvinte din psalmi, nu trebuie neapr
at, tot timpul s
zicem "Doamne, Iisuse", putem s zicem: "Mare esti Doamne si minunate sunt lucruri
le Tale si nici
un cuvnt nu este deajuns spre lauda minunilor Tale", putem s zicem:
"Ct de minunate sunt
lucrurile Tale Doamne, toate cu ntelepciune Le-ai fcut", putem s zicem: "Slvesc
u-Te c sunt
minunat ntocmit" si altele si altele, cte ne pot veni n minte, s le zicem. "Pe Tine
Te ludm, pe
Tine bine Te cuvntm, Tie ti multumim, Doamne si ne rugm Tie Dumnezeului nostru", "De
tine
se bucur ceea ce esti plin de dar toat fptura, soborul ngeresc si neamul omenesc; cee
a ce esti
biseric sfintit si rai cuvnttor, lauda fecioriei din care Dumnezeu s-a ntrupat si pru
nc s-a fcut,
Cel ce este mai nainte de veci. Cci bratul tu scaun l-a fcut si pntecele tu mai desf
at dect
cerurile au lucrat. De tine se bucur ceea ce esti plin de dar toat fptura, mrire tie"
. Ei, dac le
stii, le zici, dac nu, nu le zici. Eu de obicei cnd spovedesc pe cineva ntreb: "Sti
i s zici Cuvinese cu adevrat?" De ce? Pentru c atunci cnd m-am spovedit eu la Printele A
rsenie, el a zis
"Cuvine-se cu adevrat" dup ce mi-a dat dezlegarea. Si Prea Sfintitul Lu
cian, care e acum la
Tomis, la Constanta, cnd a fost Episcop vicar la Sibiu, ne punea pe noi s zi
cem "Cuvine-se cu
adevrat" si dup aceea ne ddea dezlegarea. Si m-am nvtat si eu asa si ntreb pe oameni:
stii s
zici "Cuvine-se cu adevrat"?, cu ocazia aceasta verific dac cuno
sc rugciuni ctre Maica
Domnului.
"Stii s zici Cuvine-se cu adevrat?". Zice, stiu. Zic eu, zii! Face: "Cuvine-se cu
adevrat". Si vine
odat o femeie si zic: stii s zici Cuvine-se cu adevrat? Ea zice: "stiu
". Eu zic, zii! ea face:
"Cuvine-se cu adevrat". Eu zic: Nici nu stii despre ce este vorba. Ea
dup mine: "Nici nu stii
despre ce este vorba". S stiti c noi rdem dar lucrurile acestea spun ceva desp
re starea noastr,
despre neo-isihasmul nostru romnesc. Stimati asculttori, s stiti c eu tin la niste
lucruri asa din
toate puterile mele, acum mai si glumesc. n fond, asta e realitatea. Eu, de exemp
lu, tin foarte mult
s mearg lumea la biseric, pi dac nu vine cineva la biseric, dac nu merge la biseric..
sta l
si ntreb la spovedit: "Mergi la biseric?", "Pi Printe, c nu prea", "Cnd ai fos
t ultima dat?",
zice unul : "Numai acum opt ani". Zic eu: "M, dac n-or fi trecut opt?" , zice
"Da, au trecut opt,
cnd m-am cununat, atunci am fost ultima oar". n sfrsit, eu dac nu merge cineva la bis
eric, pe
acela la pgni l numr, nici n-am ce vorbi cu el. Nu c: "Las c ne ntelegem noi". Domnul
, ori
mergi la biseric si dup aceia vii la mine, ori de acum n-am ce vorbi cu tine. "Pi,
c s vedeti..",
nici un. mergi la biseric! cum merg eu, trebuie s mergi si tu. C nu vei putea n toat
e duminicile,
nu vei putea. Zic ctre unul: "Tu ce faci cnd nu mergi la biseric?" zice: "M uit la t
elevizor". Zic:
"stii ce nseamn asta? Asta nseamn s ai televizorul n fat si pe Dumnezeu n spate!" Sc
b,
zic acum, du-te la biseric, s ai pe Dumnezeu n fat si televizorul n spate. Sau l ntre
pe unul:
"Cnd te-ai spovedit ultima dat?" zice "Pi atunci si atunci, ce stiu eu, de mult, d
e mult vreme".
Pi zic: "Trebuie s te spovedesti n toate posturile!" Bine. Vine anul urmtor si-l ntr
eb: "Cnd teai spovedit ultima dat?" zice "Anul trecut n postul Pastelui". Zic: "La cine?" "La
dumneavoastr".
91
----------------------- Page 92-----------------------
Pi zic, "M nu ti-am spus s te spovedesti n toate posturile?". "Mi-ai spus, printe, da
r acum ce s
fac?". Si-apoi eu zic: "Acum ce s fac eu cu tine, c nu m-ai ascultat?". Nu-i destu
l preocupare. Se
creeaz si niste mode: sunt unii care, de exemplu, se mprtsesc mereu; eu nu am nimic m
potriv.
As vrea s se mprtseasc credinciosii la toate Liturghiile dac e vorba. Cci dac se mp
"C milostiv si iubitor de oameni, Dumnezeu esti si Tie mrire ti nltm: Tat
ui si Fiului si
Sfntului Duh, acum si pururea si n vecii vecilor. Amin".
nalt Prea Sfintite Printe Arhiepiscop Andrei, distincti printi si iubiti credincios
i, cuvintele acestea
cu care mi-am nceput cuvntarea, se rostesc la sfintele slujbe, prin ele vorb
im cu Dumnezeu si-I
spunem lui Dumnezeu-Tatl, lui Dumnezeu-Fiul si lui Dumnezeu-Duhul Sfnt
c-i milostiv si
iubitor de oameni. Mrturisim aceasta n legtur cu Dumnezeu si i
spunem c i aducem
multumire pentru c e milostiv si iubitor de oameni si i aducem mrire, binenteles, du
p puterea
noastr si aceasta o facem acum si o facem totdeauna, o facem n vecii vecilor. Aduc
em mrire lui
Dumnezeu pentru c "cu vrednicie si cu dreptate este a ne nchina Tatlui si Fiului si
Sfntului Duh,
Treimii celei de o fiint si nedesprtit".
Aducem mrire lui Dumnezeu pentru c vrem s ne unim, de fapt, cu heruvimii si n
chipuim pe
heruvimi la Sfnta Liturghie tocmai pentru c aducem ntreit sfnt cntare Prea Sfintei Tre
imi.
Aducem mrire lui Dumnezeu mpreun cu ngerii cnd zicem "Sfnt, Sfnt, Sfnt Domnul Savaot,
plin este cerul si pmntul de mrirea Ta"; aducem mrire lui Dumnezeu pentru c asa se cu
vine si
pentru c asa ne ndrum Sfnta noastr Biseric.
92
----------------------- Page 93-----------------------
Si, pe msur ce ne apropiem de Dumnezeu, pe msur ce ncepem s cunoastem ceva din mretia
lui Dumnezeu, i aducem mrire lui Dumnezeu, pentru c nu putem altfel; i aducem mrire p
entru
c stim c Lui I se cuvine toat mrirea, nu numai ct aducem noi, nu numai cte putem noi a
uce,
ci toat mrirea I se cuvine lui Dumnezeu. Din aceast toat mrire carei I se cuvine, noi
aducem
mrire lui Dumnezeu pentru c este sfnt si iubitor de oameni, pentru c este
bun si iubitor de
oameni, pentru c este milostiv si iubitor de oameni, pentru c
este Dumnezeul nostru si
Mntuitorul sufletelor noastre. Facem ce fac ngerii n cer. Aducem laud lui Dumnezeu,
pentru c
laud lui Dumnezeu aduc ngerii; aducem mrire lui Dumnezeu dup puterea noastr, p
entru c
Dumnezeu e bun si iubitor de oameni, pentru c Dumnezeu e "Dumnezeul milei si al nd
urrilor si
pe care i-o aducem unui sfnt prin cuvnt, e bun cinstirea pe care i-o
e bun cinstirea pe care i-o aducem unui sfnt prin laudele rnduite de B
pe care o aducem oricrui sfnt sub ndrumarea Biseri
dar, iubiti
mai de cpetenie cinstire pe care i-o putem aduce unui sfnt, este
Cum putem noi s ne asemnm cu Sfntul Mare Mucenic Pantelimon, fr s fim doctori?
l a
fost doctor, a primit dar de la Dumnezeu s fie doctor si a fost doctor fr de argint
i, adic unul care
n-a umblat dup averi cnd tmduia si noi, care nu suntem doctori, cum putem s fim as
emenea
sau mcar s urmm ceva, din ct se poate, pe Sfntul Pantelimon, doctor fr de arginti? Sti
i cum,
iubiti credinciosi? S facem noi, la puterile noastre, ceea ce ne-a dat nou Dumneze
u s facem. Vin
la mine uneori oameni care mi cer ajutoru l, cer ajutorul Bisericii
si ntotdeauna le spun, cnd
lucrurile sunt mai presus de puterea noastr: cu putere omeneasc nu putem face
nimic. Singurul
lucru pe care poti s-l faci tu, ca unul care ai necazuri, este s rabzi ne
cazurile si s te rogi lui
Dumnezeu, pentru c numai Dumnezeu mai poate limpezi necazul pe care l ai.
E adevrat c Dumnezeu poate toate si face unde crede El c trebuie fcut ceva, unele su
ferinte le
vindec, pe altii care sufer i ntreste s duc suferinta; asa c gndurile lui Dumnezeu n
le
stim, stim doar s primim ceea ce rnduieste Dumnezeu pentru noi si pentru a noastr mn
tuire si n
conditiile noastre, s facem pentru noi si pentru altii ceea ce putem face.
M gndesc, iubiti credinciosi,
naum n fata
Domnului Hristos. Ei nu puteau
ar, totusi
ceva puteau: s-l duc n
ocalie, spune c
Sfintii Evanghelisti, cei patru
au dus pe slbnogul
93
----------------------- Page 94----------------------din Capernaum n fata Domnului Hristos si ne duc si ei n fata Domnului Hristos. Ne
dau o putere
sufleteasc din darul lui Dumnezeu.
Nu suntem doctori, nu suntem tmduitori, dar mngietori putem fi, alinto
ri de suferint cu
putere omeneasc, cu dorint de bine pentru cel care sufer, asta o putem face si noi;
si dac facem
cele la msurile noastre, face si Dumnezeu prin noi, ceea ce nu putem face noi num
ai prin puterea
noastr. Si atunci, iat c suntem si noi pe calea Sfntului Mare Mucenic Pantelimon.
Sfntul Pantelimon a fost doctor fr de arginti, adic n-a umblat dup averi si s-a multu
mit cu ceea
ce putea avea din rosturile lui si nu cerea de la nimeni s-i plteasc pentru
ceea ce fcea. Spre
binele lui. Putem s fim si noi asa, s nu umblm dup interese pmntesti cnd suntem de a
utor
celor pe care ni-i trimite Dumnezeu n fat.
S stiti, iubiti credinciosi, c atunci cnd Domnul Hristos a rnduit lucru
l acesta, s iubim pe
aproapele nostru, a avut n vedere pe orice om care ne vine n fat, pe care ntr-un fel
, Dumnezeu
ni-l trimite n fat, Dumnezeu ni-l face aproape de noi, Dumnezeu ni-l aduce
lng noi. Spunea
cineva, si pe bun dreptate, c cel mai nsemnat om din lumea aceasta este omul de lng t
ine, de
care atrn mntuirea ta. n Pateric se spune: "de la aproapele este viata si moartea c,
dac ajutm
pe aproapele nostru, lui Dumnezeu i sluji m, dac-l smintim pe a
proapele nostru, lui Hristos
gresim".
Domnul Hristos a vrut s ne apropie de orice om. Este adevrat c noi, de multe ori ui
tm c avem
o porunc de la Dumnezeu: s iubim pe toti oamenii, chiar si pe
vrjmasii nostri. n Sfnta
Evanghelie care s-a citit astzi, chiar la nceput s-au spus cuvintele: "Aceasta v p
oruncesc vou",
fiti atenti, aceasta v poruncesc vou, deci nu v ndemn aceasta sau v dau o sugestie, n
u v dau o
ndrumare ci v dau o porunc. "Aceasta v poruncesc, s v iubiti unii pe altii". Domnul H
ristos
vrea s ne iubim unii pe altii cum ne-a iubit El pe noi, cum ne iubeste El pe noi
si cuvintele acestea
le rosteste ctre ucenicii si, pe care ntr-adevr i iubea.
Vrea Domnul Hristos lucrul acesta, s ne iubim unii pe altii. Vin la mine unii oam
eni dup cuvnt
de folos. De la o vreme ncoace, stiti ce cuvnt de folos le spun? "S ne iubim unii
pe altii ca ntrun gnd s mrturisim". E un cuvnt de la Sfnta Liturghie. Sau le mai spun: "Dup
aceasta vor
cunoaste oamenii c sunteti ucenicii mei, dac veti avea iubire unii ctre altii". S
i cine-i iubitor, e
milostiv.
Sfntul Pantelimon a fost milostiv, a fost dttor de multumire, a dat multum
ire n jurul lui, cu
minunile pe care le-a fcut si pe care i-a dat Dumnezeu s le fac. A lucrat cu puteri
le pe care le-a
pus Dumnezeu n el. Si noi trebuie s facem la fel, s lucrm la msurile
noastre, cu puterile
noastre, dar, n orice caz s fim preocupati si ocupati de gndul de a nmulti iubirea.
Nu s-ar putea zice c oamenii n-au iubire si c nu se iubesc unii pe altii, mcar n cer
curi restrnse
si n situatii speciale, dar aceasta nu o fac dup porunc. Domnul Hristos ne d o
porunc, s ne
iubim: "aceasta v poruncesc, a zis Domnul Hristos, s v iubiti unii pe altii" si a m
ai spus Domnul
Hristos c cea mai mare porunc de care atrn toat legea si proorocii, este porunca iubi
rii.
Stim despre Sfntul Pantelimon c a fost mucenic. Ce nseamn s fie cineva mucen
ic? Si-a dat
viata pentru preamrirea lui Dumnezeu, si-a dat viata pentru credint. Si a ajuns
la aceasta, stiti de
ce, iubiti credinciosi? Pentru c s-a ntlnit cu Domnul Hristos. Nu numai c
a stiut de Domnul
Hristos, nu numai c s-a gndit la Domnul Hristos, nu numai c a ncercat s se apropie de
Domnul
Hristos, ci chiar s-a ntlnit cu Domnul Hristos. A avut atta sigurant n
legtur cu Domnul
Hristos nct a primit mai bine s moar dect s se lepede de credinta n Hristos. Pe noi n
nea pus nimeni n situatii din acestea, de limit, de margine. Nu ne-a pus nimeni n nis
te confruntri
94
----------------------- Page 95-----------------------
de felul acesta. Dar ne pune totusi Dumnezeu de multe ori la ncercare, de fapt, n
u ne ncearc El pe
noi, pentru c El stie ce avem de fcut, dar ne d situatii n care s ne ncercm n
i nsine si s
vedem unde suntem. Si dac stim c Dumnezeu e milostiv si noi trebuie s fim milostivi
, si dac nu
suntem milostivi, nu suntem ca Dumnezeu; si dac stim c Dumnezeu e iubitor de oamen
i si noi nu
suntem iubitori de oameni ci, poate, uneori, chiar urtori de
oameni, nu ne asemnm cu
Dumnezeu.
Si dac nu facem aceasta, s-i iubim pe oameni si s fim milostivi fat de oameni nu num
ai cu fapta
material, si cu asta ct se poate, dar cu bunvointa, iubiti credinciosi, s se simt omu
l de lng noi
nvluit de noi, nc nu ndeplinim porunca iubirii. Cnd iubesti pe cineva, mai ales l aduc
n tine,
l porti n tine, dac nu-l porti si n tine, nc nu-l iubesti; dac-l tii numai n afar de
, nc nu-l
iubesti. Or, noi trebuie s-l purtm n noi nsine pe cel pe care l iubim pentru c
asa e iubirea,
aduce n tine.
Iubiti credinciosi, iubirea impropriaz, adic pe cel pe care l iubesti, l aduce n suf
letul tu si n
felul acesta se nmulteste si bucuria si fericirea, iubirea e fericire.
De aceea a rnduit Domnul
Hristos s ne nmulteasc iubirea, ca s se nmulteasc fericirea.
Nou nu ni se cere s mrturisim pe Domnul Hristos n fata mortii, cum
fost mrturisitor al
credintei Sfntul Pantelimon. De ce? Pentru c mprejurrile nu sunt
e asa fel, dar ne cere
Dumnezeu s-l mrturisim cu viata noastr, n toate mprejurrile de viat,
buni, s fim
milostivi, s fim iubitori, s fim ierttori, s fim ngduitori, s fim rbdtori, s
erea,
s ne gndim la neputinta omeneasc.
a
d
s f
trecem
Printele Arsenie Boca, Dumnezeu s-l odihneasc!, mi-a spus cndva un cuvnt; de fapt, nu
mie ci
unui printe, pe atunci student la teologie, un cuvnt pe care eu l socotesc cel mai
important cuvnt
pe care l-am auzit de la el din cte stiu c le-a spus si le-a scris, anume:
"s ai ntelegere fat de
neputinta omeneasc". S fim ngduitori, s fim ierttori, s fim binevoitori si a
unci suntem pe
calea Sfntului Mare Mucenic, doctor fr de arginti si tmduitor Pantelimon.
Iubiti credinciosi, asadar s nu uitm cuvintele pe care le spunem la sfin
tele slujbe, vorbind cu
Dumnezeu: " c milostiv si iubitor de oameni, Dumnezeu esti si Tie mrire nltm Tatlui si
Fiului
si Sfntului Duh, acum si pururea si n vecii vecilor" si mai ales s ne gndim c aces
t cuvnt nu
este spus pentru o clip, ci este un cuvnt spus ntr-o clip pentru vesnicie.
S fim buni, s fim milostivi, s nu ne dm pace pn nu suntem asa cum ne vrea Dumnezeu, ca
s
ne binecuvnteze Dumnezeu si s fim si noi miluiti cu cei milostivi, d
up cuvntul Domnului
Hristos: "fericiti cei milostivi, c aceia se vor milui".
95
----------------------- Page 96-----------------------
nalt Prea Sfintite Arhiepiscop, iubiti credinciosi, dragi tineri, sunt bucuros
c am ajuns aici; sunt
ntr-o biseric n care vin de dou ori pe an, n postul Crciunului si n postul Pastilor. V
n invitat de
nalt Prea Sfintitul Andrei si de studenti s le spun cuvnt de nvttur, iar n aceast b
c vin
pentru c sunt prieten cu printele Florin Botezan, asa c, as putea spune, ai
ci vin pentru c m
cheam prietenia.
ntotdeauna cnd stau n fata tinerilor pentru c tinerii se pregtesc pentru viat,
tinerii sunt modelabili, tinerii doresc mai mult si mai bine, au energie, a
i slujesc lui
prin calittile pe care le are tineretea.
Deci, orice tnr n Biseric vine cu capacitatea lui, vine cu pregtirea lui, vine
cu pregtirea pe
care urmeaz s o fac n continuare, vine n Biseric cu ceea ce este si cu ceea ce poate.
Ca s-I
slujesti lui Dumnezeu n Biseric trebuie mai nti s apartii lui Dumnezeu, s fii al lui D
umnezeu.
Poi s-I slujesti lui Dumnezeu n Biseric dac esti ucenic al Mntuitorului
Hristos, dac esti
doritor de a te depsi pe tine nsuti, conducndu-te dup principiile Evangheliei. Cinev
a care vrea
s-I slujeasc lui Dumnezeu, s se mntuiasc trebuie s-L aib pe Hristos mai nti ca nvt
s fie ucenic al Mntuitorului.
n cartea Faptele Sfintilor Apostoli e scris c mai nti, n Antiohia, ucenicii sau numit crestini
(Fapte 11, 26). Nu e vorba numai despre cei 12 ucenici, nu e vorba numai de ce
i 70 de ucenici, ci
de toti crestinii care se numeau pn atunci ucenici, si de atunci ucenicii
s-au numit crestini. Nu
poate cineva s fie crestin dac nu e ucenic al lui Hristos, dac nu se la
s modelat de Domnul
Hristos, dac nu caut s intre n rnduiala hotrt de Domnul Hristos.
n legtur cu aceasta as vrea s aduc exemplul unui tnr, tnrul cel bogat, un om care e c
scut
din Sfnta Evanghelie, trei din cei patru evanghelisti istorisesc cele ntmplate cu tnr
ul bogat.
Eram student la teologie n anul I sau al II-lea (acum 50 de ani) cnd a venit la no
i mitropolitul de
atunci, Nicolae Blan, la un curs. A venit vorba despre tnrul cel bogat. A cerut
mitropolitul un
96
----------------------- Page 97----------------------Noul Testament. I s-a dat si el a citit din Sfnta Evanghelie de la Marcu c Domnul
Hristos a privit
la el, la tnr, si i-a fost drag de el. Am citit Noul Testament cu mult timp nainte
de a fi la Teologie
si am citit despre tnrul bogat de mai multe ori dar nu m-am oprit
niciodat la afirmatia c
Domnului Hristos i-a fost drag de tnrul bogat. Dar, de atunci ncoace, m-am gndi
t adeseori si
ntotdeauna m-am gndit cu drag la omul de care i-a fost drag Domnului Hristos. Nu n
i se spune de
ce i-a fost drag Domnului Hristos de tnrul bogat, dar ntelegem din Sfnta Evanghelie
c Domnul
Hristos a privit la el dup ce tnrul bogat a spus c a mplinit poruncile pe care i le-a
pus n atentie
Domnul Hristos si dup aceea e scris c i-a fost drag de el. E o bucurie pentru noi
s ne gndim la
un om pe care Domnul Hristos l-a cuprins n inima Sa. E o bucurie s stim c au exista
t oameni de
care i-a fost drag Domnului Hristos n mod special si stiind aceasta, s ne gnd
im cum am putea
face ca s intrm si noi n atentia Domnului Hristos si ca s-i fie drag Domnului Hristo
s de fiecare
dintre noi. Asta nseamn c fiecare dintre cei care vor s fie ca tnrul cel bogat s stie
e anume
cere Domnul Hristos de la el si s fac ceea ce Domnul Hristos cere. Tnrul bogat l-a nt
rebat pe
Domnul: "Ce s fac s mostenesc viata de veci?" Domnul Hristos i-a spus: "Dac v
rei s intri n
viat pzeste poruncile, mplineste poruncile". Tnrul a ntrebat care porunci. Domnul Hr
istos a
zis: "s nu ucizi, s nu curvesti, s nu furi, s nu depui mrturie mincinoas, s cinstesti
e tatl tu
si pe mama ta". Sunt cinci porunci din Decalog. Deci, Domnul Hristos nu i-a spu
s toate poruncile
din Decalog, ci numai cinci dintre ele la care a adugat, dup Evanghelia de la Mate
i, "s iubesti pe
aproapele tu ca pe tine nsuti", iar dup Evanghelia de la Marcu "s nu nseli pe n
imeni". Sunt
sapte porunci care trebuie neaprat mplinite si dac le mplinim, ne asemnm cu tnrul cel
gat
care a spus: "toate acestea le-am mplinit". Domnul Hristos a privit la el si i-a
fost drag.
putint la
Dumnezeu". Asta nseamn c Domnul Hristos mplineste ceea ce omul nu poate mpl
ini, dac
omul se angajeaz s mplineasc ceea ce poate s mplineasc.
mpreun cu tnrul cel bogat as vrea s mai prezint un tnr, anume acel tnr care a av
inci
pini si doi pesti si le-a oferit Domnului Hristos care, cu cinci pini s
i doi pesti a sturat mare
multime de oameni. Domnul Hristos a primit ceea ce I-a oferit tnrul si asta nseamn c
e bine ca
orice tnr s aib ceva s-I ofere Domnului Hristos, ca Domnul Hris
tos s aib ce s
binecuvnteze. Dac cineva se formeaz n felul acesta la tinerete, n copilrie si mai trzi
, se face
vrednic ca Domnul Hristos s lucreze cu el, devine colaborator
al Domnului Hristos pentru
mplinirea lucrurilor celor bune.
M gndesc n acelasi timp la un text din Epistola Sfntului Apostol Pavel ctre Tit, un
de e scris
ceva n legtur cu ceea ce trebuie s fac btrnii, btrnele si tinerii. Vo
ezenta ndemnul
Sfntului Apostol Pavel, n ceea ce priveste toate aceste categorii pentru c ndemnuril
e lui pot fi
97
----------------------- Page 98-----------------------
mplinite de ctre toate categoriile, deci si de ctre tineri. Este vorba de textul di
n Tit 2,1-5: "Spune
btrnilor s fie treji, cinstiti, ntregi la minte, sntosi n credint, n dragoste si n
Vedeti,
cuvintele acestea, chiar dac sunt adresate btrnilor, se potrivesc foarte bine si ti
nerilor. Si tinerii
trebuie s fie treji, cinstiti, ntregi la minte, sntosi n credint, n drag
ste si n rbdare. Mai
departe spune Sfntul Apostol Pavel: "Spune btrnelor s nu fie invidioase, s nu fie rob
ite de vin
prea mult si s nvete bine". Deci, cuvintele acestea adresate btrnel
or, femeilor btrne, se
potrivesc foarte bine pentru toate categoriile de oameni si pentru toti tinerii.
S aib n nftisarea
lor o sfnt cuviint, s nu fie invidiosi, s nu fie robiti de vin prea mult si
s nvete de bine. Si
spune mai departe Sfntul Apostol Pavel de ce anume s fie asa, "ca s ntelepteasc pe ce
le tinere,
s-si iubeasc brbatii, copiii, s fie curate, gospodine, s fie cumptate, ca s nu fie vor
it de ru
cuvntul lui Dumnezeu."
duhovnic mi-a spus s m pregtesc n asa fel ca s lucreze Dumnezeu cu mine. Nici el, nic
i eu nam stiut atunci cum va lucra Dumnezeu n mine. Am ncercat s-mi mplinesc datoria si am
simtit
c Dumnezeu lucreaz cu mine. Am ajuns la mprejurri de viat n care mi-am dat seama c eu
si
nu altcineva eram cel mai potrivit om cu care a lucrat Dumnezeu atunci.
Am cutat s m depsesc si s m druiesc. Asa mi-a spus printele meu duhovnic: s te deps
si s de druiesti; s m depsesc n credint si s m druiesc n iubire. Era ceea ce spune
Apostol Pavel n Epistola ctre Galateni, c ceea ce se cere este "credinta lucrt
oare prin iubire".
Este ceea ce spunea Sfntul Apostol Pavel n Epistola ctre Corinteni, "de as
avea atta credint
nct s mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt", n-am nici o valoare.
Deci, un tnr care vrea s se angajeze ntr-o lucrare, oricare ar fi ea, n Biseric, trebu
ie mai nti
s se angajeze n lucrarea modelrii de sine. S-L aib pe Domnul Hristos nvttor, s fie e
nic
al Domnului Hristos, s aib mintea care I se supune lui Dumnezeu, n loc s discute cu
Dumnezeu,
s i dea drepate lui Dumnezeu, s fac ceea ce a fcut Simon Petru cnd i-a
spus Dumnezeu:
"mn la larg si lsati mrejele ca s pescuiti" iar el a rspuns: "toat noaptea ne-am trud
it si n-am
prins nimic, dar pentru cuvntul Tu, pentru c Tu zici asa, arunc mreaja n mare" si a
scos multime
mare de peste. De ce? Pentru c L-a ascultat pe Domnul Hristos si de a
ceea a vzut minune si
minune vede oricine care se supune cu mintea fat de Domnul Hristos.
Deci, iubiti tineri, asta este ceea ce trebuie s fac un tnr, si n special un tnr, pent
u c fiecare
dintre noi st n fata vietii cu ceea ce suntem.
Fericitul Augustin spunea: "copilul este tatl omului mare". Se pare c n-ar fi av
ut dreptate, dar a
avut pentru c din punct de vedere moral nu poate ajunge cineva mare nainte de
a fi copil, deci
omul mare l mosteneste pe copil si-l duce mai departe prin tinerete n cealalt vreme
a vietii sale si
la btrnete e rezumatul vietii. Btrnii au trecutul n spate, iar tinerii au viitorul n f
at.
La slujba Cununiei, si slujba Cununiei se face pentru tineri, preotul
se roag pentru cei care se
cstoresc spunnd: "Binevoieste s-si petreac viata lor fr prihan, n chip
rosabil si s
ajung la btrneti fericite cu inim curat mplinind poruncile". Este o rugciune
are priveste
98
----------------------- Page 99----------------------toat viata si care tine pn la sfrsitul vietii si cu rezultatul ei trecem n lu
mea de dincolo prin
moarte.
Sfrsesc aceste consideratii punndu-v n atentie si o urare. La noi, l
a mnstire au venit doi
crestini din Germania acum treizeci de ani si ne-au spus c
la o institutie bisericeasc din
Germania, o institutie de ajutorar e a epilepticilor, la intrare e scris asa: "
Pace celor ce vin, bucurie
celor ce rmn, binecuvntare celor ce pleac". Nou ne-au plcut tare mult cuvintele a
cestea si
atunci ei au scris n cartea de onoare a mnstirii: "Pace celor ce vin,
bucurie celor ce rmn,
binecuvntare celor ce pleac doresc doi crestini din Germania tuturor celo
r ce n urma lor vor
vizita aceast mnstire".
Daca veti intreba vreodata un taran din satele cuprinse intre Brasov, Fagaras si
Sibiu daca a auzit de
parintele ARSENIE BOCA, fata lui se va lumina ca o zi de duminica. Te va prinde
de mana, te va
duce in casa, aratandu-ti-l pe perete, printre icoane. In satele d
in Muntii Fagarasului, parintele
Arsenie e un sfant. La zece ani de la trecerea lui intre drepti, magia fortei sa
le duhovnicesti e mai
puternica astazi ca niciodata, pilda vietii sale - un indreptar. Oamen
ii au nevoie de Dumnezeu.
99
----------------------- Page 100----------------------Martir al Bisericii Ortodoxe, suferinta parintelui Arsenie Boca e rascump
arata deplin de iubirea
profunda a celor care l-au cunoscut. Sunt mii! De la ei incepe legenda
Pe mormantul parintelui Arsenie Boca iarba nu se ofileste niciodata, nici macar
in iernile cele mai
crancene. In noiembrie, de ziua parintelui, e potop de lume la Manastirea Prisl
op. Mii de oameni
vin aici, asculta de la un cap la altul cuvenitele slujbe de pomenire, s
aruta apoi crucea si pleaca,
neuitand sa ia cu sine un pumn de pamant sfintit, spre protestul vreunui preot
din preajma, care ii
cearta cu blandete: "Ajunge, oameni buni, ca o sa dezgoliti sicriul".
Parca nici un duhovnic nu a fost mai iubit decat parintele Arsenie.
Fagarasenii - cel putin - il
venereaza si ii spun, fara ocolisuri: Sfantul. Multi l-au cunoscut si
stiu ce spun. Nu l-au parasit
niciodata, urmandu-l de la Sambata la Prislop si de acolo, mai dep
arte, la Draganescu, langa
Bucuresti. Si acum, in vorbele fagarasenilor amintirile dau in clocot.
Parca ar fi fost ieri: inalt,
frumos la chip, cu ochi puternici si patrunzatori, imbracat in rasa alba
si vorbind cu glas tunator
fiecaruia, dupa greutatea pacatului savarsit:"Cati copii ai, femei
e?". "Doi", raspundea sfioasa
femeia... "Si cu restul ce-ai facut?"
Multe se spun despre parintele Arsenie Boca. A fost un sfant? Avea
darul rugaciunii inaintevazatoare? Iesea el, asa cum se zice, prin usile ferecatuite ale celulei de la S
ecuritate? Pe zi ce trece,
oamenii care l-au cunoscut cu adevarat sunt tot mai putini si mai batran
i. Te intereseaza sa afli
adevarul, dar el aproape ca nu mai conteaza. Exagerata sau nu, imaginea parintel
ui Arsenie apartine
de acum legendei...
Vazator cu duhul
Nu e usor sa scrii despre un om atat
rintelui avea partile ei
ascunse, tainuite de privirile oamenilor,
Valea Sambetei - un
loc aproape inaccesibil, sapat in
i de stanca, pe care parintele
sculptase chipul Maicii Domnului,
unor
pereti
salbaticia
prapastios
muntilor
in altar
meditatie.
de
rugaciune
si
din cauza racelii din biserica, unde isi desavarsea opera - imnul
pictural inchinat lui Hristos,
liturghia imaginii si a trairii estetice. Satenii din Draganescu aproap
e ca nu-l luau in seama. "Ii
spuneam Pictorul", isi aminteste Gheorghe Marinescu, astazi cel mai batran om di
n sat. "Venise la
parintele Bunescu sa picteze biserica si era foarte retras. Abia acum imi dau s
eama de ce intorcea
spatele multimii, facand cu degetul la gura - semn ca e urmarit si ca nu poate s
a vorbeasca. Am stat
mai mult timp in preaj ma parintelui, parandu-mi-se un om ca oricare altul. N-am
avut ochi sa vad,
desi avea mare putere : imblanzea animalele doar cu o privire si nu puteai sa-i
ascunzi nimic. Iti stia
cugetul si gandul cel mai ascuns. Imi amintesc cum i-a spus unui taran din Fagar
as, care isi lasase
traista cu mancare in curtea bisericii: <<De ce te ingrijesti de nimicuri? T
raista ta e pazita>>. Si
intr-adevar, plecand de la el, omul si-a gasit bagajul cu doi caini mari alaturi
, stand ca niste paznici.
Mi-e greu sa va raspund la intrebari. Se spune despre el ca era vizionar si
proroc. Eu stiu doar ca
101
----------------------- Page 102----------------------aici, la Bunesti, cat s-a trudit sa picteze biserica, era foarte cumpatat si la
mancare, si la vorba; ca
muncea fara mila, facandu-si singur mortarul si canonindu-se pe schele, pana noa
ptea tarziu, incat
parintele Bunescu, privind picturile, zicea toropit de emotie: <<Parinte, ai pus
o intreaga dogmatica
pe perete. Tu nu pictezi, ci predici fierbinte pe ziduri>>. Vorbele acestea le i
nteleg abia acum.
In sinea lui, trebuie sa fi suferit mult. Ii parea rau ca nu mai poate s
luji in biserica, iar cand isi
amintea de Prislop, ofta cu amaraciune, acolo avand - din cate am inteles un loc anume in care
dorea sa fie inmormantat. Stia sa rabde, insa. Chiar daca in ultimii ani s
labise si era bolnav si de
plamani si de ficat, nu l-am auzit niciodata cainandu-se. Ii parea rau ca nu le
putea vorbi oamenilor
asa cum dorea, dar tot el, imi amintesc, a zis odata: <<Niciodata nu
-i poti multumi pe toti. La
Sambata, stateam si 36 de ore in spovedanie. Nimeni nu mi-a zis: Du-te, parinte,
sa te odihnesti>>.
Asa era Pictorul nostru - neluat in seama de bucuresteni, dar iubit ca un sfant
de fagaraseni. A stat
cu noi, dar n-am stiut sa-l pretuim. Cand apareau pe drum fagarasenii, cu traist
ele grele si umflate,
satenii din Bunescu ziceau cu invidie si rautate: <<Ia uite cum ii c
ara numai bunatati>>. Daca
oamenii ar fi stiut ca in straiti nu era decat o paine mare, ardeleneasc
a, de 4-5 kilograme, s-ar fi
rusinat cu totii."
*
Parintele Arsenie Boca va muri pe 28 noiembrie 1989 si va fi inmormantat cinci
zile mai tarziu la
Prislop, in locul ales chiar de el, in prezenta a 2000 de oameni. Si aici su
nt multe taine si lucruri
inca nelamurite. Multi din cei cu care am vorbit sunt convinsi ca par
intele a fost schingiuit de
Securitate, ca avea unghiile de la maini smulse si ca inainte de a muri si-a ave
rtizat calaii: "Spunetii lui Ceausescu ca nu mai apuca Craciunul". Altii, care s-au ingrijit de
inmormantarea parintelui,
spun dimpotriva ca a murit de moarte buna la Manastirea Sinaia, ca
slabise din cauza muncii
epuizante si a numeroaselor boli pe care le avea. Conteaza mai putin teama si re
tinerile unora de a
vorbi despre acest lucru. Mai devreme sau mai tarziu, adevarul va iesi oricum la
iveala. E limpede
ca parintele Arsenie Boca nu a fost un om obisnuit si ca Dumnezeu a lu
crat prin el neintrerupt.
Timp de aproape 50 de ani cat a durat regimul comunist, de-a dreptul sau cu subt
ilitate perfida, s-a
incercat ascunderea parintelui si a numelui sau. Faptul ca imaginea lui tasneste
acum, la zece ani de
la moarte, mai stralucitoare ca oricand, e semn ca cei fara prihana isi
au plata lor, la adapost de
invidia patimasa a lumii acesteia.
Sincer sa fiu, cand am aflat ca parintele Arsenie Boca a trecut in cele sfinte a
bia in 1989, ceva din
adancul fiintei mele s-a cutremurat. Intreaga mea viata mi-am
petrecut-o alaturi, la nici 15
kilometri, de un mare duhovnic - de un urias. Faptele si cugetul ma indeamna sa
refuz ideea ca am
fost contemporan cu parintele. El apartinea, oricum, unei alte lumi
- cea a oamenilor drepti si
adevarati. Nu intamplator, la Prislop, pe mormantul sau iarba si florile nu se o
filesc niciodata.
SORIN PREDA
Marturii ardelenesti
Baglazan Dumitru (71 de ani) - Porumbacu de Sus
"In fiecare noapte, la orele 12.00, se deschideau singure usile inchisorii"
Eu am avut un unchi,
Eram tanar si mergeam
Brasov unde mai ramaneam
Mergeam seara
cu el prin oras, pe unde
lat ceea ce va povestesc
in continuare.
102
----------------------- Page 103-----------------------
105
----------------------- Page 106----------------------neintrerupte si care nu se va mistui niciodata, pentru ca biserica aceasta
e o temelie a neamului
nostru romanesc de pretutindeni.
Suspinele nu contenesc, episcopul incearca parca sa-si pastrez
e cumpatul, le spune acum
satenilor ce-a mai facut de cand a fost plecat, le povesteste simplu si s
incer, ca un frate de-al lor,
taran tocmai intors dintr-o indepartata calatorie. Precum stiti, oameni buni, asa
a vrut Dumnezeu,
ca dupa o viata petrecuta in cele mai induhovnicite manastiri si biserici ale A
rdealului - Sambata,
Bodrog, Prislop si Densus - sa fiu randuit pastor al fratilor nostri roman
i din Banatul sarbesc. In
acesti doi ani si ceva de cand nu ne-am vazut, vreau sa va spun ca am avut cam
mult de lucru pe
acolo.
Pentru ca daca aici erati 300 de suflete care incalziti pietrele acestei
sfinte biserici, acolo, in alta
tara, mi-a dat Dumnezeu peste 40 de biserici, in pastorire 23 de preoti si pest
e 30.000 de romani
ortodocsi care n-au mai avut episcop la Varset de 160 de ani. A trebuit sa merg
sa slujesc in aproape
fiecare biserica, sa ajung acolo unde n-a ajuns episcop roman niciodata, un
de n-a fost Liturghie
arhiereasca niciodata, si pe toti sa caut sa-i imbarbatez, sa-i ins
ufletesc, sa le trezesc sperante.
Pentru ca noi, din fericire, ne-am nascut in acest Hateg binecuvanta
t, dar nu va dati seama ce
inseamna sa fii roman, dar sa te nasti, sa traiesti si sa mori strain, departe d
e ai tai. De aceea, rodnic
cred c-a fost timpul petrecut la Densus, dar sper ca la fel de rodnica sa fie se
derea mea dincolo de
granita, caci parca mai mare nevoie este de mine acolo unde-i mai greu. Maine di
mineata, in zori,
ma voi intoarce la Varset. Si-as vrea sa va zic ca asa cum va iubesc pe voi si i
mi e dor de voi cand
sunt departe, asa ii iubesc si pe romanii de acolo si marturisesc ca mi-e dor de
ei cand sunt aici. Va
imbratisez pe fiecare in parte, va binecuvantez arhiereste si ma socotesc ferici
t si onorat ca episcop
ca am trecut prin aceasta adevarata scoala de la Densus!
Afara, dincolo de peretii intre care s-au zidit taranii densuseni, sezan
d pe lespezile romane, in
iarba, la umbra pomilor ce se revarsa peste cimitir, sunt alti zeci si zeci de o
ameni veniti de departe,
doar ca sa-l vada pe acest ultim ucenic al celui supranumit sfantul de l
a Sambata Fagarasului,
parintele Arsenie Boca.
Slujba se termina, parintele Daniil coboara in intunericul rece si g
ol, ca de grota, al bisericii,
apoi reapare invesmantat in negru, sprijinindu-se in toiagul sau arhieresc cu ma
ner de argint, razand
oamenilor. E miezul zilei, dar nu voi putea vorbi cu Sfintia Sa decat la mi
ezul noptii. Va asculta
ofurile si va povatui pe fiecare pelerin in parte, va participa la sfintire
a monumentului unui erou
taran ucis in inchisoarea de la Gherla, isi va vedea parintii din satul vecin, H
atagel.
Dor de parintele Arsenie
E trecut de unsprezece noaptea, stam amandoi pe o banca, in fata protopopia
tului din Hateg. Ma
retrag discret spre capatul bancii si chiar ma bucur ca e intuneric - poate
nu-mi va putea observa
emotia. Caci emotie adevarata este sa stai fata in fata la ceasul acesta tarziu
si tainic cu unul din cei
mai apropiati fii duhovnicesti ai unui sfant... Episcopul pare obosit, isi tine
chipul in palma dreapta,
putin intors catre mine, cele doua taieturi ale pleoapelor sunt acum ca doua li
nii, de parca nici nu
m-ar mai privi, de parca dupa aceasta intreaga zi agitata, de umblatura pr
in lume, ar cauta sa se
reintoarca in sine insusi. Il intreb mai intai despre taranii hategani, ii
spun ca nicicand n-am mai
vazut niste enoriasi care sa-si pretuiasca atat de mult preotul, il rog s
a-mi vorbeasca despre Tara
Hategului, despre... despre ce vrea el sa-mi vorbeasca si eu tot m-as simti in n
oaptea asta mai bogat.
Tara Hategului?... Atata pot zice: e Paradisul meu pamantesc. Toate radacini
le fiintei mele sunt
aici, in campiile de la poalele Retezatului. Fara densusenii pe care i-ati vazut
dimineata la biserica
n-as fi ceea ce sunt. Nu i-am castigat cu ceva. I-am iubit, i-am iubit pur si simp
lu. Am plans cu
cei care au plans, m-am bucurat cu cei care s-au bucurat,
am incercat, dupa micimea mea
omeneasca, sa iau asupra mea toate bucuriile si necazurile unei paroh
ii intregi. Ei sunt eu. Le
datorez enorm si parintilor mei, tarani nascuti in Densus, imi amintesc cum sa
rmanul tata incarca
trenuri in gara, ca sa castige bani, sa ma mai dea inca o toamna la scoala. Sa in
cerci sa-i privesti pe
oameni cu ochi curati, asta imi spunea tatal meu. Aceleasi cuvinte avea
m sa le aud, mult mai
tarziu, din gura marelui meu calauzitor, parintele Arsenie Boca...
106
----------------------- Page 107----------------------Despre parintele Arsenie nu prea vrea sa vorbeasca. Chiar daca ar vrea, zic
e ca n-ar trebui. Ca na sosit inca vremea. De sapte ani de zile a scris o carte a clipelo
r petrecute in preajma marelui
duhovnic. O carte intreaga, terminata, dar nu vrea sa o publice, nici macar s-o
arate cuiva. E marea
taina a vietii sale. Simt, simt ca n-a sosit timpul!... Dupa aproape 13 ani, des
pre parintele Arsenie
inca se vorbeste in termeni mult prea lumesti. Dar se va vedea mai tarziu, eu in
draznesc sa spun ca
Arsenie Boca a fost pentru Romania asemeni Sfantului Serafim de Sarov pentru mar
ea Rusie. Ce vas putea spune eu acuma? Inca de copil, am simtit nevoia unui povatuitor. Mereu.
Am simtit-o pana
in ultima fibra a fiintei mele, pana in ultima picatura de sange. Simteam in su
flet un gol ce trebuia
umplut, o sete, stiam ca el trebuie sa existe. Stiam ca va veni. Poftim, in a
nul doi de facultate, pe
cand eram student la Teologie in Sibiu, am facut intamplator o calatorie la Dra
ganescu, aproape de
Bucuresti, acolo unde parintele Arsenie era mutat de Securitate cu domicil
iu fortat si unde picta
biserica satului. Din prima secunda in care l-am vazut, mi-am dat seama ca el es
te. Intr-un anume
fel, cred ca si el ma astepta. O, Doamne, sa nu scrieti... Cum v-as putea exp
lica asta asa, in doua
cuvinte? Nu se poate! Legatura dintre un duhovnic si ucenicul sau e mai presus d
ecat aceea dintre
parinte si fiu, e mai presus de fire. A doua oara cand am fost la Draganescu, e
ra biserica plina de
lume, iar el a iesit din altar si a trecut printre toti acei oameni si nu stiu c
um a ajuns in spatele meu
si mi-a pus mainile pe umeri si mi-a spus... ce importanta are ce mi-a spus? De
atunci, viata mea a
fost altfel. N-a mai curs la intamplare. Dumnezeu a randuit-o astfel incat sa tr
ec prin aceleasi locuri
prin care a trecut si Preacuviosul Arsenie. Parintele m-a trimis la Manas
tirea Sambata, unde am
intrat ca frate in monahism si am stat doi ani, intre 1982 si 1984.
El mi-a zis apoi sa ma duc la
Bodrog, acolo am fost tuns calugar. Tot el m-a trimis la Sfanta Manastire Prisl
op, unde am stat ca
preot slujitor intre 1986 si 1996, acelasi numar de ani ca si Sfintia Sa: zec
e. Aici venea si parintele,
cam din doua in doua luni, iar intalnirile acelea de taina mi-au ramas in suflet
ca niste mari comori.
Si tot parintele Arsenie mi-a profetit, foarte demult, c-am sa fac doctoratul in
tr-o tara straina, dar tot
ortodoxa. Iata ca dupa atatia ani de la moartea Sfintiei Sale, am ajuns sa-mi f
ac studiile de doctorat
tocmai in Thesalonik, Grecia. Din banii adunati in cei patru ani ca
t am fost bursier acolo, am
cumparat un petic de pamant in Muntii Retezatului, chiar unde
incepe paradisul rezervatiei
naturale. Pe acel pamant, intre anii 1999 si 2000, am ridicat un schit mi
cut, de maici, cu hramul
Schimbarea la fata. L-am ridicat ca multumire pentru tot binele pe care mi l-a dar
uit Dumnezeu
in viata mea: studiile teologice, viata monahala, dar mai ales Densusu
l si intalnirea cu Arsenie
Boca. Apoi am fost trimis departe...
V-am asteptat ca pe-un soare!
Ai mila, Doamne
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, de mine, pacatosul, ei bine, abia at
unci incepi sa cunosti
adevarata fericire. Cum am ajuns la cei 22 de ani ai mei sa constientizez existe
nta lui Dumnezeu?
Datorita greutatilor si incercarilor prin care am trecut si care mi-au ote
lit vointa si capacitatea de
lupta, dar care, paradoxal, mi-au intarit si credinta. Deoarece traim in
Romania, o tara adusa cu
buna stiinta in pragul falimentului, as dori sa le transmit un mesaj romanilor c
are se zbat ca si mine
sa supravietuiasca: Oameni buni, aveti credinta in Dumnezeu si luptati pentru
viata dvs. Luptati
pentru a trai omeneste, luptati pentru a va bucura de fiecare cli
pa din viata, dar nu luptati cu
incrancenare, ci cu seninatate in suflet si cu rugaciune. Nu permiteti gr
eutatilor de zi cu zi sa va
tulbure sufletul, nu va lasati zdrobiti de duritatea vietii si, mai presus de or
ice, nu rupeti legatura cu
Dumnezeu.
Pentru a va explica cum am ajuns eu sa fiu aproape incontinuu fericit, nu
ar trebui sa folosesc
decat un cuvant: dragostea. Desi este greu, nu lasati iubirea din sufletul dvs.
sa moara, caci atunci
nu veti mai fi oameni intregi, ci doar palide umbre, franturi de om. Nu uitati c
uvintele apostolului
Pavel: De-as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste n
u am, facutu-m-am arama
sunatoare si chimval rasunator. Si de-as avea darul proorociei si tainele toate
le-as cunoaste si orice
stiinta, si de as avea atata credinta, incat sa mut si muntii din loc, iar drago
ste nu am, nimic nu sunt.
Si de-as imparti toata avutia mea si de-as da trupul meu ca sa fie ars, iar drag
oste nu am, nimic numi foloseste (...) Si acum raman acestea trei: credinta, nadejdea, dra
gostea. Iar mai mare dintre
acestea este dragostea.
Sunt de acord cu dvs. ca este greu sa-ti pastrezi iubirea fata de semeni atunci
cand primesti, aproape
zilnic, lovituri de la cei asemeni tie, atunci cand esti calcat in pic
ioare, umilit, dezumanizat. Dar
incercati! Incercati, deoarece aceasta este singura noastra sansa de a
nu trai degeaba, incercati,
deoarece doar dragostea (sub toate formele ei) da sens vietii noastre. Iisus a s
pus ca prima porunca
109
----------------------- Page 110----------------------din Lege este de a-L iubi pe Dumnezeu cu tot cugetul si sufletul nostru, iar cea
de-a doua porunca,
asemeni celei dintai, este de a-l iubi pe aproapele nostru ca pe noi insine. In
momentul in care va
detasati, macar pentru 5 minute, de greutatile cotidiene, lasand cop
ilul din dvs. sa respire, iar
dragostea sa infloreasca in suflet, veti fi pe drumul ce duce catre fericire. In
momentul in care veti
ajunge sa va bucurati de fiecare noua zi, de fiecare raza de soare, de
Fagarasului si Brasov
Preot NICOLAE BABOIA
(Porumbacu de Sus - Brasov)
"Dupa mine, parintele Arsenie Boca este un sfant. Daca altii recunosc sau nu l
ucrul asta, e treaba
lor"
L-am cunoscut pe parintele Arsenie Boca in urma cu vreo 30 de ani, la Manastirea
Schitul Maicilor
din Bucuresti. Era in "67. Pe vremea aceea, parintele era acolo cu
domiciliu fortat. Am fost,
chipurile, cu o icoana degradata, ca sa ne-o refaca. In Tara Fagarasului, se inc
etatenise obiceiul ca,
inainte de a-si intemeia o familie, preotii tineri sa treaca
pe la parintele Arsenie. Fiindca
110
----------------------- Page 111----------------------intentionam sa ma logodesc, am fost si eu cu viitoarea mea sotie la el, pentru a
ne binecuvanta si a
ne da sfaturi. Ne-a privit si ne-a spus fiecaruia felul nostru de-a fi. Cu toate
ca atunci parca nu ne-a
venit sa credem, de-a lungul anilor ne-am dat seama ca a avut dreptate. "Da, a z
is el, va potriviti, va
completati unul pe altul." Ne-a binecuvantat, apoi m-a luat deoparte: "Frat
e Nicolae, mi-a spus,
cand vii de undeva, sa-i aduci totdeauna sotiei tale o floare. E gingasa si se v
a bucura".
Cititor al inimii
De-a lungul timpului, mi-am dat seama ca parintele Arsenie era un cititor al ini
mii. Dupa mine, el
este un sfant, iar daca altii recunosc sau nu lucrul asta, e treaba lor. Caci ad
esea intre oameni sfintii
nu sunt cunoscuti. Chiar si Mantuitorul s-a aratat oamenilor si ac
estia nu L-au vazut, nu L-au
cunoscut. Viata sfintilor este tainica. Departe de ei gandul de a-si afirma in v
reun fel sfintenia, caci
ei se smeresc. Declar fara nici un fel de retinere: pentru mine, parintele Arsen
ie a fost un prooroc al
zilelor noastre, un om al lui Dumnezeu, pe care putini l-au cunoscut cu
adevarat, atat dintre cei
mari, cat si dintre cei mai mici. Avea, de exemplu, darul inainte vederii - fapt
pe care cei de astazi
se cam retin a-l recunoaste, si poate pe drept cuvant. Nu e bine sa ne hazarda
m in afirmarea unor
lucruri ca acestea! Dar in ce ma priveste, mai ales in calitate de preot, trebui
e sa recunosc ceea ce
este adevarat, ceea ce am trait si-am vazut, stand alaturi de el.
Aici, in Tara Fagarasului, parintele Arsenie a fost mai respectat si mai iubit c
a nicaieri. Ca dovada a
acestui respect, noi - satenii din Porumbacu de Sus - l-am pictat in biserica.
Sigur, nu in randuiala
canonica a bisericii - nu poti declara pe cineva sfant, pana nu este recunoscut
de Sfantul Sinod - ci
intr-un fel de randuiala de suflet si constiinta, care ne-a indemnat sa-i facem
dreptate si sa-l trecem
printre sfintii romani. I-am spus pictorului sa scrie: Sfantul Parinte Arsenie d
e la Prislop.
Puterea de a sti gandurile
Nu pot sa spun ca eram in permanenta in preajma lui, dar niciodata nu ii simteam
lipsa, pentru ca
efectiv imi dadeam seama ca, daca-i cer ajutorul, ma ajuta oriunde as fi. Avea p
uterea asta de a-ti sti
gandurile. De pilda, am trimis-o odata pe cumnata noastra la el, pentru ca eram
nemultumit de ceea
ce realizasem in parohia mea pana atunci, din punct de vedere spiritual. Si l-a
m rugat sa ne spuna
ce sa fac ca sa-i apropiem si mai mult de biserica pe credinciosii de
la noi. El a spus (va redau
intocmai): "Sora Maria, du-te si spune-le la parinti (eram preotii de la doua pa
rohii invecinate) caci
cu forta nu se poate mantui nimeni. Sa-si faca datoria si atat. Cine vrea
sa vina la biserica, vine!
Cine nu - nu il putem mantui cu forta". Cand tocmai realizam pictura bisericii,
ne-a trimis vorba :
"Grabiti-va, ca vor veni vremuri mai grele si o sa fie un timp cand n-o sa mai p
uteti face nimic". Si
intr-adevar, la un an dupa Revolutie, n-am mai putut face nimic cu putinii
bani ai micii noastre
parohii.
Minuni
Cat parintele Arsenie era la Prislop, socrul meu a ramas trei luni de zile la ma
nastire si a lucrat. Intro zi, vine un cetatean pe numele lui Ilie, bolnav. De la intrarea in manastire,
parintele, care era sus
pe un deal, l-a intampinat cu intrebarea: "Cum e Ilie, asa-i ca-i pacat?". Omul
acela se impartasise
cu nevrednicie. A vazut ca toata lumea merge la impartasit si s-a dus si
el, beat. Si pe urma s-a
aprins impartasania in el si a alergat la toti medicii, in toata tara
, si nimeni nu-l putea ajuta cu
nimic. Si atunci, a auzit de parintele Arsenie si s-a dus la manastire.
Si parintele i-a spus si pe
nume, si i-a spus si ce pacat a facut, fara sa-l fi vazut pana atunci. Pa
rintele i-a dat indrumare ca
trebuie sa ramana la manastire trei luni, ca sa poata fi lecuit. Dupa o luna, om
ul s-a dus la parinte si
i-a spus: "Eu vreau sa merg acasa la copii si la nevasta". Parintele i-a spus: "
Nu te duce, ca nu te-ai
vindecat". "Ba, eu vreau sa ma duc." "Mai, iar te-apuca, stai aici, ca inca
nu te-ai vindecat". Si a
111
----------------------- Page 112-----------------------
plecat omul si iar i-a fost rau. Cand incepea sa arda impartasania inauntru, zic
e ca tipa si se zbatea
tulburat. Si atunci s-a intors inapoi si a ramas trei luni de zile si s-a lecuit
.
Multi dintre credinciosii pe care i-am intalnit in calitate de preot de-a lun
gul timpului mi-au spus
despre minunile parintelui. Unele dintre acestea sunt pe cat de simple, pe atat
de greu de explicat.
De pilda, imi spunea o doamna de la oras ca sotul ei era tare betiv si nu stia c
um sa scape de aceasta
patima. A fost la parintele Arsenie si l-a rugat cu lacrimi in ochi sa se roage
pentru indreptarea lui.
Si, intr-o buna zi, acestui om dintr-o data i-a pierit orice atractie fata de ba
utura...
In ultimii ani de viata, parintele Arsenie era complet detasat. Iti vorbea
exact ca un trimis al lui
Dumnezeu, care nici nu se plange si nici nu ia parte la bucuriile efemere ale
acestei lumi. Avea o
raspundere serioasa, apostoleasca, o autoritate spirituala extraordinara.
Cuvantul lui iti patrundea
pana in inima si simteai ca-ti cunoaste sufletul. Puterea lui duhovniceasca era
de dincolo de cuvant.
Moartea
La Biserica Draganescu, parintele Arsenie pictase un calugar rastignit pe cruc
e. Multi credinciosi
zic ca s-a pictat pe dansul, dar cu certitudine nu se stie nimic. Nici cauzele m
ortii nu sunt prea clare.
Parintele Horia, care era peste vale si care l-a cunoscut mai indea
proape, a spus ca a fost la
Ceausescu cu cateva luni de zile inainte de moarte si i-a spus: "Vezi ce faci,
ca nu este bine, da-le
mancare la oameni, da-le libertate, ca nu e bine". Dupa ce a iesit de acolo, l-a
urmarit Securitatea si
la iesirea din Bucuresti au fost somati sa se opreasca. Soferul nu voi
a sa opreasca. Parintele i-a
spus: "Opreste, ca te impusca, te omoara, si tu ai copii. Pe mine o sa ma maltra
teze, dar de mine nu
ramane nimic in urma". Si atunci soferul a oprit. Au venit doi securisti, l-au
scos din masina, l-au
batut cumplit si de acolo i-a venit sfarsitul. Ce spun este din auzite si nu est
e sigur.
Dupa cum este stiut, inmormantarea a fost in vremea lui Ceaus
escu si se fereau oamenii sa
vorbeasca despre parinte, ba unii dintre noi au refuzat sa fie fotografiati, ca
sa nu se poata dovedi ca
au participat la inmormantare. A fost o minune ca am putut tine un necrolog, cat
de scurt, pentru ca
nu ne dadeau voie sa vorbim. Inainte de moarte, parintele Arsenie ne-a avertizat
: "Sa nu vorbiti!".
Dumnezeu a facut o minune, ca atunci cand am ajuns la mormant cantaretii nu mai
cantau, nimeni
nu mai vorbea nimic, era un moment de suspendare. Si atunci, am zis catre maic
a stareta si catre
parintele Daniel: "Imi dati voie sa spun cateva cuvinte?". Intr-un fel
, poate le-a parut rau dupa
aceea, pentru ca am avut cam mult curaj atunci. Am spus: "Iubiti credinciosi, ne
dam noi seama pe
cine am adus aici? Nu am adus un om de rand, eu, nevrednicul, am adus pe umar un
sfant. Un sfant
am adus, nu un om oarecare. Invatatura pe care acest sfant ne-a dat-o, ci
ne va fi mai intelept va
pune-o la inima si va pune-o in practica". La urma, maica stareta mi-a spus ca a
m exagerat cand am
spus ca este un sfant. I-am spus: "Maica stareta, iti dau un raspuns - sfan
tul Ioan Iacov a lasat in
scris: <Sa va rugati pentru iertarea pacatelor mele, ca sunt sigur ca ma voi duc
e in iad, pentru ca nu
am indeplinit voia lui Dumnezeu>. Si a ramas douazeci de ani in mormant si dupa
douazeci de ani
s-a descoperit trupul sau ca sfinte moaste, ca n-a putrezit. Eu am credinta ca
peste ani de zile, ne
vom inchina moastelor parintelui Arsenie". Cand m-am intors acasa, m-au
provocat oamenii in
biserica, intrebandu-ma: "Cum a fost, parinte, la inmormantarea parintelui Arsen
ie?". Atunci, spune
sotia mea, m-am dezlantuit in biserica si am spus tot ce aveam pe suflet. Can
d m-am intors de la
biserica, ea mi-a spus: "Mananca, ca acum ai facut-o! Vine Securitatea s
a te ridice". Nu am avut,
din fericire, dupa aceea probleme pentru ca era in noiembrie 1989, cand lucru
rile se precipitau si
nimeni nu mai avea timp sa ne ia din scurt.
Un an de zile dupa aceea, la primul parastas, maica care-l ingrijise boln
av pe parinte mi-a spus:
"Puteti vorbi, parinte, dar numai adevarul sa-l spuneti". Si numai adevarul l-a
m spus. Era o ploaie
rece, marunta si deasa: "Iubiti credinciosi, dati la o parte umbrelele, p
entru ca aceasta nu este o
simpla ploaie, ci acestea sunt lacrimile pe care parintele Arsenie Boca le-a
varsat pentru poporul
112
----------------------- Page 113----------------------acesta". Si nu am gresit, pentru ca dupa inmormantare mi-a marturisit cin
eva ca, intr-adevar, la
Sambata, cand predica, parintelui ii curgeau lacrimile ca dintr-un izvor.
Parintele-calugar DOMETIE
Manastirea Sambata - Fagaras
(decedat in 1995)
"A fost mot, din Tara Motilor"
Acest sfant prea cuvios parinte a fost mot din Tara Motilor. S-a nascut in sa
tul Vata de Sus, langa
Brad, judetul Hunedoara, din parinti bine credinciosi, Iosif si Cristina. Tatal
sau cunostea meseria
de pantofar si-l punea pe fiul sau sa invete sa bata cuie de lemn, si acesta le
rupea si povestea ca-l
batea cu cureaua cu care tinea papucii.
A mai avut si o sora, pe care o chema Constanteana, si care a murit de tanara. I
iata.
113
----------------------- Page 114----------------------114