Akedia

Introducere: ........

Ce este akedia?

Akedia este duhul moleșirii noastre, atunci când noi, uitam de chamerea noastră, săvâșim
virtuțile cu lenivie și nepăsare, părăsind de tot nevoința cucerniciei. Și drept aceea akedia poate fi
numită som greu și moarte a sufletului (Surs: Arhimandritul Fotie Spasskii)

Akedia este o stare nefirească a sufletului, este o boală care, atunci când devine serioasă și
îndelungată, poate deveni din cale afară de primejdioasă și poate pricinui moartea nu doar a
duhului, prin dejnădejde, ci și a trupului însuși, prin distrugerea lui. (Arhiepiscopul Inochenie al
Hersonului)

Akedia este opusă trezviei și se caracterizează prin inactivitate, inerție, în virtutea sătrii
deprimate a duhului.

Care sunt urmările akediei și cine este predispus către aceasta?

Akedia fiind patimă de nebiruit, slăbește trupul, iar în trupul slăbit slăbește și sufletul; amândouă
fiind slăbite, vine patima dulceții, molșirea trupului, iar patima dulceții mișcă opofta...Și așa fiind
biruit omul, cade (Sursa: Sf Grigorie Sinaitul)

Cei mai predispuși către această patimă sunt cei care duc viață sihăstrească, cu alte cuvinte
monahii, dar nici mirenii nu sunt scutiți de o formă mai puțin severă a akediei
Obârșia akediei este îndoită.

Părinții asceți ne dau următorul răspuns: akedia vine fie din pricini firești (osteneala peste
măsură), fie de la draci. Deci, există o akedie naturală, care provine din epuizare, iar alta de
origine demonică. Akedia de facutră demonică vine atunci când vrăjmasul îl vede pe om că se
lenevește, ori stă degeaba și năvălește asurpa sufletului slab, neînarmat, săbindu-l și mai mult
legându-l cu lanțurile sale. Astfel, pricinile patimii akediei se afla în noi, mai exact lenevia, statul
degeaba, nepăsara și lipsa lucrării inimii.

Cauzele năvălirii akediei.

Arhiepiscopul Inochenie al Hersonului identifică 4 cauze majore:

1) Akedia pote veni din părăsirea vremelnică de către harul lui Dumnezeu. Pentru ca cel aflat în
stare de har să nu se mândrească, soctind că meritul este al propriilor calități, câteodată harul se
depărtează și se ascunde cu totul. În acel suflet apare întunericul, rppceala, amorțeala, și toată
akedia.

2) Akedia vine din luncrarea duhului întunericului. Dacă vrăjamsul nu poate prinde sufletul, în
calea lui spre cer, cu plăcerile simțurilor, dacă nu-l poate înșela cu bunătățile și desfătările lumii,
se folosește de alt mijloc și aduce asupra lui o stare de apăsare lăuntrică. În acea stare sufeltul
este ca un călător pe care l-a prin pe neașteptare ceața și nu vede nici în față, nici în spate, nu știe
ce să facă, își pierde prezența de spirti și cade în nehotărâre. Acestui fel de akedie îi sunt supuși
cei care s-au nevoit mult pe calea virtuții și au biruit deja ispitele care vin prin simțuri.

3) Al treilea izvor al akediei este firea noastră, căzută, necurată, neputincioasă, omorâtă de păcat.
Atâta timp cât acținăm egoist, plini de duhul lumii, și suntem supuși lucprii patimilor, firea este
în noi vesele și vioaie, Acestui fel de akedie ăi sunt supuși în primul rând păcătoșii după ce se
întorc la Dumenzeu.

4) Întâmplările triste din viață cum ar fi: moartea unei rude sau a unei persoane dragi, pierderea
statutului social, averii și alte necazuri. Akedia poate veni și de la anumite gânduri deosebit de
întunecate și apăsătoare, atunci când sufletul se lasă pradă acestora și nu privește lucrurile în
lumina credinței și a Evangheliei. De pildă, omul poate cădea ușor în akedie dacă stă să cugete
adesea la nedreptatea din lume, la faptul că drepții au aici necazuri și suferă, iar necerdincioșii o
duc bine.

Care sunt simptomele akediei?

Creștinul cuprins de akedie începe să împuțineze rugăciunea, psalmodierea, citirea, cugetarea la

cele dumnezeiești, privegherea, ostenelile trupești și toate lucările de sufle folositare, și să fie
nepăsător față de acestea îngăduind în schimb statul degeaba. Neavând trezvia minții, luare-
aminte la sineși și împreună-vorbire cu Dumnezeu, el vorbește mutl cu oamenii, nescodtin drept
păcat vorbirea deșartă, luare în deșert a celor sfinte, osândirea și clevetirea. Pe lângă acestea mai
intervine și aplecarea spre curvie, iubirea de amterie, mânia, întistarea, lipsa de nădejde, iubirea
de slavă deșartă, mândria și multe alte patimi. (Surs: Arhimandritul Fotie Spasskii)

După aceea, akedia pricinuiște o asemenea slăbiciunea a trupului și foame la ceasul al cincilea și
al șaselea (orele 11-12) ca și cum omul cu pricina ar fi istovit de o călătorie îndelungată și de o
muncă foarte grea sau ca și cum ar fi postit negru două-trei zile. (Sursa: Sf Ioan Cassian)

Akedia nu-i îngpduie celui curpind de ea să se roage cu râvna obișnuită a inimii, nici să tragă
folos de pe urma citirii cărților sfinte, nu-l lasă să fie liniștiti și blând cu oamenii,îl face
nerăbdător și incapabil în privința tuturo îndatoririlor sale. (Sursa: Mitropolitul Nicolae
Moghilevski)

Metode prin care putem trata akedia.

Arhiepiscopul Inochenie al Hersonului ne oferă 6 pași pentru tratarea akediei:

1) Indiferent din ce cauze a venit akedia, primul și utlimul mijloc împotriva ei este rugăciunea. În
rugăciune, omul ajunge nemijlocit înaintea feței lu Dumnezeu. Stând în dreptul soarelui n-ai cum
să nu fii luminat și să nu simți căldura duhovnicească. Pe lângă aceasta, rugăciue atrage harul și
ajutorul de Sus, de la Duhul Sfânt, iar unde este Duhul Mângâietor, acolo nu mai este loc pentru
deprimare.
2) Citirea și ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, mai ales Noul Testament, este un leac putenic
împotriva akediei.

3) Dumnzeieștiel slujbe, și mai ales Sfintele Taine ala Bisericii, sunt de asemena un mare leac
împotriva akediei pentru că în Biserică nu este nu este loc pentru el. Toate tainele, mai ales Taina
Spovedanei și ce a Euharistiei, sunt îndreptare către împotriva duhului întunericului și a
slăbiciunii firii noaste.

4) Convorbirile cu oamenii bogați în duh creștin, reprezindă de asemenea un antidot împotriva

akediei. Stând de vorbă ieșim mai mult sau mai puțin din întunericul lăuntric în care sufletul se
scufundă din pricina akediei. Când discută, în omul deprimat se deschid, se poate spune,
adâncurile duhului său, lăsând să pătrundă și căldura duhovnicească. Pe laângă aceasta, făcând
schimb de păreri și simțăminte primim prin discuție, de la cel cucre stăm de vorbă o anumită
putere și voiciune.

5) Cugetarea la lucuri mângâitoare. Fiind în această stare, gândurile fie sunt cu totul încetinite fie
se învârt în jurul unor lucuri triste, depriamnte. Pentru a scăpa de akedie trebuie să facem efortul
de a ne gândi la cele opuse ei. De exemplu, dacă akedia a venit după moartea unui om îndrăgie,
în loc să rătăcim mereu cu gândul la mormântul lui, este recomadnta să ne mutăm gândul la cer,
unde estea acum duhul lui, închipuindu-ne ziua învierii de obște, când toți nu vom mai fi
despărțiri de ei apropiați.

6) Îndeletcnicirea cu efortul fizic alunga de asemena akedia. Omul deprimat nu este în stare să
facă efort. Dar este nevoie de o forțare și prin urmare trebuie să înceapă să facă totuși un minim
de efort și să cintinuie chair dacă nu are spor. În urma mișcării se învioarează la început trupul,
apoi și duhul, și se simte o voiciune. Când omul face efort fizic, gândul se abate treptat de la
lucurile cre aduc mâhnirea și asta înseamnă foarte mult în tratarea akediei.

,,Akedia o tămăduiște rpbdarea și săvîrșirea cu multă obărșie și frică de Dumnezeu a tot ce avem
de săvârșit” (Sf Ioan Scărarul)