ntr-o zi văzu o mică planetă albastră.

Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de

regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.
Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.
Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.
Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.
Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.
ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.
Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.
Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.
Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.
Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.
ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.
Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.
Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.
Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.
Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.
ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.
Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.
Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.
Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.
ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.
Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.
Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.
Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.
Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.
ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.
Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.
Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.
Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din av ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât
steluța uită de regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a
zburat atât de repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.
Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.
ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.
Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.
Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.
Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.
Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.
ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.
Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.
Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.
Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

entura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.
ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.
Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.
Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.
Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.
Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.
ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.
Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.
Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.
Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.
Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.
ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.
Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.
Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.
Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.
Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.
ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.
Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.
Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.
Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.
Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.
ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.
Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.
Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.
Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.
ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.
Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.
Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.
Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.
ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.
Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.
Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.
Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.
Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.
ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.
Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.

ntr-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât steluța uită de
regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de aproape. Dar a zburat atât de
repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și animalele au
crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o prindă. Steluța fugi cât putu de
repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut frunza mișcându-se, au crezut că este o
fantomă și au fugit mâncând pământul îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama
disperării lor, speriindu-i pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță încercă să sperie și
dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a dat seama de asta când s-a simțit
înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din gura lui spre ea. Din fericire era o steluță
extrem de fierbinte, astfel că a reușit să scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de lipsa părinților,
au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste pământ, i-a venit o idee care ar putea
să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi,
privind spre cer, s-a ascuns în spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina propagată de mica
steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei zbură către ea. Așa că, mica stea a
gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri, dar nu a mai vrut să plece singură.