Mica steluță

A fost odată o steluță mică de tot, de mărimea unei insecte. Această steluță trăia în
spațiu, lângă părinții ei care erau niște stele uriașe. Steluța era foarte curioasă și
întotdeauna voia să știe totul despre orice. Își dorea foarte mult să călătorească să
vadă tot ce se întâmplă în jurul ei, dar părinții nu o lăsau deoarece era prea mică
pentru a pleca de una singură și îi spuneau mereu că va trebui să mai crească.

Într-o zi văzu o mică planetă albastră. Planeta i se părea atât de frumoasă, încât
steluța uită de regulile pe care părinții ei le stabilise și plecă să vadă planeta de
aproape. Dar a zburat atât de repede încât s-a rătăcit în scurt timp și nu a mai știut
unde îi este casa.

Când a ajuns pe planeta albastră, care era, de fapt, planeta Pământ, oamenii și
animalele au crezut că steluța era un licurici foarte strălucitor și toți voiau să o
prindă. Steluța fugi cât putu de repede și se ascunse sub o frunză. Cei care au văzut
frunza mișcându-se, au crezut că este o fantomă și au fugit mâncând pământul
îngroziți de ceea ce văd. Mica steluță s-a distrat pe seama disperării lor, speriindu-i
pe toți pe care îi întâlnea.

Cum mergea ea, ajunse pe un munte unde trăia un dragon uriaș. Mica steluță
încercă să sperie și dragonul, dar ce nu știa ea era că dragonul mânca fantome. Și-a
dat seama de asta când s-a simțit înconjurată de dragon și de flăcările ce ieșeau din
gura lui spre ea. Din fericire era o steluță extrem de fierbinte, astfel că a reușit să
scape de dragon și de gura lui plină de flăcări.

Oricum i s-a făcut o frică de moarte, iar asta în combinație cu tristețea cauzată de
lipsa părinților, au făcut-o să plângă un timp, dar cum noaptea căzuse peste
pământ, i-a venit o idee care ar putea să o ajute să-și găsească părinții. Plecă spre
un munte foarte înalt și găsi un bolovan uriaș. Apoi, privind spre cer, s-a ascuns în
spatele bolovanului, apoi a apărut iar, s-a ascuns iar, și tot așa.

Cum părinții ei erau foarte îngrijorați și o căutau peste tot, au văzut lumina
propagată de mica steluță apărând, dispărând și iar apărând la distanță. Subit, ei
zbură către ea. Așa că, mica stea a gustat din aventura sa și a învățat multe lucruri,
dar nu a mai vrut să plece singură.