Nuferii sunt florile cu cele mai multe

semnificatii in mitologie, simbolizand: forta de

creatie, nemurirea,sanatatea,gloria sau linistea
sufleteasca.Pentru egipteni, in antichitate nuferii
erau cele mai frumase flori.Legenda spune ca soarele
a rasarit prima data dintr-o floare de nufar.

Pe malul imensului fluviu Amazon trăia printre mlaştini, liane şi mii de vietăţi,
un trib de indieni, ca multe altele din aceasta parte a lumii. Potopul de ape le
oferea oamenilor  peşte din destul, dar pe cât de uşor şi-ar fi putut găsi hrana,
pe atat de periculos era pescuitul, pentru că oricând puteau întâlni pe lacomii
piranha, caimanii sau uriaşul anaconda. Unii locuitori culegeau fructele
pădurilor sau chiar cultivau pământul. Cu toate acestea viaţa lor era grea şi
plină de primejdii.

Într-unul din aceste triburi trăia o fată de o frumuseţe nemaivăzută. Fata iubea
acele locuri, care aveau frumuseţea lor, dar simţea în adâncul inimii că există
lumi mult mai bune şi mai frumoase. Deseori se plimba noaptea. Se oprea,
mirosea aerul înmiresmat şi privea cerul. Era uimită de strălucirea stelelor, iar
în visele ei cele mai îndrăzneţe şi-ar fi dorit să fie una dintre ele. Dar şi mai
mult decât stelele o atrăgea frumuseţea şi lumina dumnezeiască a lunii. Naia,
căci acest nume îl avea frumoasa de pe malul Amazonului, se aşeza uneori
pe trunchiul unui copac şi privea ore în şir minunile nopţii şi ale cerului.
Uneori, în priveghiul ei, o însoţeau câteva prietene.

Într-o noapte, una dintre ele zise:

- Ce-ar fi să încercăm să ajungem la stele?
- Cum aşa? întrebă Naia uimită.
- Să ne urcăm în vârful celui mai înalt copac, propuse alta.
Aşa au făcut. Dar ajunse sus, mare le-a fost dezamăgirea. Stelele erau mult
prea sus. Naia rămase mai mult timp în vârful copacului, privind depărtările. În
acel moment din spatele unei movile înalte apăru luna. Naia o privi fascinată.
Aşa cum se vedea acum, părea că, dacă ai fi fost în vârful movilei, ai fi putut
să o atingi cu mâna. O bucurie adâncă o cuprinse pe fată.

A doua zi plecă spre movila care se vedea în depărtare, fără să mai ţină
seama de pericolele locului. Ajunse spre seară. Încet, încet, urcă până în vârf.
Apăru şi luna, dar era foarte departe. Naia aşteptă până regina nopţii ajunse
deasupra capului ei, dar parcă se ridicase şi mai sus. În sufletul copilei se
strecură mai întâi o părere de rău, care încet-încet se transformă în
deznădejde. Coborî colina cu ochii în lacrimi şi ajunse pe malul Amazonului.
Pe apă se oglindea chipul lunii, parcă chemând-o la ea.

Atunci, fără să stea pe gânduri, Naia se aruncă în apele adânci, cuprinzând

luna cu bratele. Nimeni nu a mai văzut-o pe fată de atunci.

Se spune că, luna, privind de sus, se tulbură de ceea ce a văzut. Pentru că nu

avea puterea să o ia pe fată la ea, o transformă într-o floare frumoasă,
parfumată. Acum Naia putea să privească luna cât dorea, iar razele acesteia
chiar o mângâiau uneori. Floarea este albă în noaptea în care înfloreşte iar în
nopţile următoare se colorează în roz, bucurându-se parcă de frumuseţea şi
parfumul primite în dar, precum şi de mângâierile delicate ale lunii.
Ce simbolizeaza nuferii?

Simbolismul nuferilor poate fi urmarit inapoi in antichitate, jucand un rol important in

diferite culturi din intreaga lume. De la frumusete la iluminare, nuferii reprezinta emotiile
resimtite de noi. Iata cateva semnificatii ale nuferilor, bazate pe diferite culturi si practici
ceremoniale in diferite tari din intreaga lume.

Semnificatiile nuferilor in Egipt

In Egiptul Antic, floarea de lotus reprezenta unitatea oamenilor din tara. Crinul (simbol al
Egiptului de Sus) impreuna cu floarea de papirus, simbol al Egiptului de Jos, erau
folosite pentru a desemna o tara unita. Egiptenii antici au apreciat, de asemenea,
nufarul albastru, pe care il considerau o reprezentare a soarelui si un simbol al
renasterii. O alta iconografie religioasa a nufarului in Egipt se invarte in jurul Mitului
Creatiei, oamenii castigand inspiratie spirituala. Nufarul simbolizeaza, de asemenea,
ciclul vietii - nastere si moarte. Pilonii templelor dinEgiptul Antic aveau forma
de nuferi infloriti din pamant.

Simbolismul nuferilor in Orient

Inspre continentul asiatic, nufarul are un simbolism complet diferit. In Bangladesh, este
floarea nationala si este nelipsit din ceremoniile religioase. Viata si dragostea este
reprezentata prin aceasta frumoasa floare. Deoarece nufarul produce flori si fructe in
acelasi timp, reprezinta universalitatea. In context religios, nufarul este considerat sacru
de catre budisti si hindusi.
In cultura budista, iluminarea este asociata cu aceasta floare. Diferite culori ale florilor
de lotus au reprezentari diferite in cultura budista antica, iar practica este inca
respectata. De exemplu, un nufar rosu simbolizeazadragoste si pasiune si este
considerat a fi lotusul inimii. Iconografia nufarului violet este puterea mistica, in timp ce
nufarul alb reflecta puritatea spirituala.
Cea mai mare zeitate este reprezentata de un nufar roz iar lotusii albastri sunt adesea
asociati cunoasterii. In arena spirituala a hinduismului, conceptul de inviere este
simbolic reprezentat de un nufar. Acest lucru se datoreaza faptului ca noaptea (sau pe
timp de noapte), nuferii usi inchid florile si le deschid la prima raza de soare. (vezi si flori
care se deschid noaptea). Acesta este, de asemenea, un simbol de puritate. Chiar daca
planta creste in mal, este pura si fara pete.

Alte conotatii simbolice ale nufarului

In unele culturi, sunt alese flori in functie de semnificatie pentru a decora buchetele de
mireasa. Unele mirese contemporane aleg nuferi pentru buchetele lor, deoarece
acestea reprezinta castitatea si puritatea inimii si a sufletului. In culturile occidentale,
elocventa sau gratia si dragostea indepartata este reprezentata simbolic denuferi.
 Legenda Lebedei

Odată, demult, demult, trăia într-un sat dintr-o

ţară îndepărtată, o femeie săracă şi văduvă, care avea
doar o fetiţă mică, dar cuminte şi foarte frumoasă.
Lebăda, căci aşa se numea fetiţa, în timp ce
creştea, se făcea tot mai cuminte şi frumoasă, încît
întreg satul o lăuda şi o da pildă celorlalţi copii iar
cînd împlini vîrsta de şapte ani, mamă-sa o trimise la
şcoală, unde ea învăţa de minune. În sfîrşit era o
comoară de fată.
Tocmai în anul cînd Lebăda isprăvi şcoala, se
întîmplă ca mamă-sa să se îmbolnăvească greu şi să
moară.
Sărmana fată, rămasă singură, fără nici un sprijin
şi fără nici o mîngîiere, fu luată de un om mai cu
stare, ca s-o crească; dar degeaba. Nu mai avea
mîngîierea de mamă şi apoi copiii acestuia o sîcîiau.
Într-una din zile, ea se hotărî să plece în lume,
că poate va găsi un loc mai bun. Zis şi făcut. Pîndi
pînă ce toţi ai casei erau duşi după treburi, se furişă
prin fundul grădinii şi cînd ajunse la drumul mare, o
luă la fugă, pînă ce ieşi afară din sat. Era o zi caldă
de vară. Lebăda mergea pe drumul prăfuit, gîndindu-se
cum alţi copii stau fără grije la casele părinţilor
lor, pe cînd ea trebuie să rătăcească cine ştie cît,
pînă cînd va găsi un adăpost. La joc nici nu se mai
gîndea.
Nu după mult timp, zări o pădure prin care trebuia
să treacă. Ajunsă acolo, ea se aşeză pe iarbă, să se
răcorească, iar mai tîrziu se afundă printre copaci, să
caute flori şi fructe de pădure.
Dar, deodată băgă de seamă că se însera. Un fior îi
străbătu toi corpul. Ce să facă ? Nu mai găsea drumul
şi apoi unde să se ducă noaptea ? Întunericul se cobora
din ce în ce şi odată cu dînsul, nori groşi şi negri
prevesteau sosirea unei furtuni.
Lebăda, speriată, începu să alerge încoace şi încolo,
spre a găsi drumul, dar vai ! rătăcise de-a binelea.
 Deodată, un fulger roşu brăzdă cerul. Urmă un
bubuit puternic şi un vînt vijelios începu să bată cu
furie. Furtuna sosise. Sărmana fată, plîngînd şi
tremurînd de spaimă, se adăposti lîngă un arbore gros,
ascunzîndu-şi faţa în mîini, spre a nu mai vedea nimic
în prejurul ei.
În curînd îi veni în minte cum mamă-sa o învăţase,
ca în timp de furtună să zică: „Tatăl nostru”. Repede
se ridică în picioare şi, cu mîinile împreunate, şopti
printre lacrămi rugăciunea.
Dumnezeu, care întotdeauna ascultă ruga copiilor
cuminţi îi veni în ajutor.
Ca prin minune furtuna încetă iar fata văzu aproape
de ea o femeie nespus de frumoasă, îmbrăcată cu o haină
luminoasă iar în picioare purta pantofi ţesuţi din fir
de aur, cu cîte o stea pe vîrful fiecăruia. Părul său
auriu, asemănător cu razele de soare, se revărsa în
valuri bogate pe spate şi peste umeri iar copacii îşi
plecau crengile pînă la pămînt, ca şi cum i s-ar fi
închinat.
- Fetiţa mea - îi spuse minunata făptură - eu sînt
Zîna-Zorilor şi auzindu-ţi rugăciunea, am venit să te
iau cu mine; ştiu că eşti orfană şi nu ai pe nimeni de
aceea vei merge la palatul meu, unde vei trăi în cea
mai mare fericire.
Fata uimită şi de vederea zînei, şi de norocul ce-o
aştepta, nu putu mai mult decît să-i mulţumească. Ca de
o putere nevăzută se pomeni ridicată în sus şi se văzu
plutind pe deasupra munţilor, cîmpiilor, satelor şi
oraşelor pînă ce se lăsară departe, departe, la porţile
unui minunat palat de cristal, care avea douăsprezece
turnuri de aur şi în vîrful fiecărui turn strălucea
cîte un luceafăr.
Era palatul zînei. Îndată aci, Lebăda fu îmbrăcată
cu veşminte scumpe şi i se dădu serviciul de
supraveghetoare a personalului palatului, care era
compus din felurite păsări şi animale.
Trecînd un timp oarecare de viaţă îmbelşugată,
Lebăda se schimbă cu totul de cum fusese şi-n loc de
fată smerită, cuminte şi miloasă, deveni mîndră şi
începu să persecute bietele păsări şi animale, ba pe
care i se părea că nu-i intră în voie, le biciuia şi nu
le da de mîncare.
Răbdară bietele fiinţe o bucată de vreme dar cînd
văzură că nu mai e chip de scăpare, se adunară în
ascuns, ca să se sfătuiască cum să scape de pacoste.
În sfîrşit, după multă trudă, se găsi tocmai o
cioară zburlită, care să vină într-ajutor. Păşi în faţa
tuturor şi zise:
- Eu am găsit gîndul cel mai bun de scăpare şi tot
eu îl voi duce la îndeplinire.
Şi, după ce le spuse gîndul său, toate lighioanele
începură să sară de bucurie, încît ridicară un nor de
praf şi fulgi, de se speriară şi ele.
Într-o seară pe cînd Lebăda se plimba pe aleile
grădinii, cioara cu pricina îi ieşi în cale şi după ce
se tăvăli de mai multe ori pe jos, ca semn de
plecăciune, zise:
- Dragă fată, fie-mi iertat că îndrăznesc dar mai
toate lighioanele ne-am hotărît să te alegem ca stăpîna
noastră.
Lebăda, mirată de cele auzite, răspunse:
- Dar cum se poate una ca asta ? Nu aveţi de
stăpînă pe zînă ? Şi apoi, cum pot eu să-i iau locul ?
- Îţi voi spune eu cum - zise cioara - numai dacă
vrei.
Lebăda căreia îi convenea de minune aceasta,
răspunse:
- Bine, vreau, numai spune-mi cum să fac.
Atunci cioara urmă:
- Fură cheia de argint de la palatul zînei, du-te
în turnul cel mai înalt, deschide uşa de acolo şi
intră. Vei vedea o baie de aur plină cu lapte şi, dacă
tu te vei scălda în ea, vei deveni ca zîna, iar dînsa
nu va mai avea nici o putere.
Lebăda, ispitită şi mîndră că va deveni zînă, se
duse repede, fură cheia şi intră în camera de baie a
zînei. Dar n-apucă să se înmoaie bine în baie, că se
întîmplă ceva ciudat.
 Văzu cu groază cum tot trupul i se acoperi cu pene
albe, cum mîinile i se prefăcură în aripi, picioarele
în labe ca de gîscă iar capul i se prefăcu în cioc. Vru
să ţipe, dar glasul îi era piţigăiat.
Înţelegînd că a fost pedepsită de Dumnezeu pentru
mîndria şi nesocotinţa ei, ieşi cum putu şi îşi luă
zborul pînă se lasă pe un lac...
Şi de atunci, pluteşte mereu pe ape, căindu-se de
greşeala pe care a făcut-o...
dată, demult, demult, trăia într-un sat dintr-o ţară îndepărtată, o femeie
săracă şi văduvă, care avea doar o fetiţă mică, dar cuminte şi foarte
frumoasă. Lebăda, căci aşa se numea fetiţa, în timp ce creştea, se făcea tot
mai cuminte şi foarte frumoasă, încât întreg satul o lăuda şi o da pildă
celorlalţi copii, iar când împlini vârsta de şapte ani, mamă-sa o trimise la
şcoală, unde ea încăţa de minune. În sfârşit, era o comoară de fată.
Tocmai în anul în care Lebăda isprăvi şcoala, se întâmplă ca mamă-sa să se
îmbolnăvească greu şi să moară. Sărmana fată, rămasă singuă, fără nici un
sprijin şi fără nici o mângâiere, fu luată de un om mai cu stare, ca s-o
crească. Dar degeaba, nu mai avea mângâierea de mamă, şi copiii o tot
săcăiau.
Într-una din zile, ea se hotărî să plece în lume, că poate va găsi un loc mai
bun. Pândi până ce toţi ai casei erau duşi după treburi, se furişă prin fundul
grădinii şi, când ajunse la drumul mare, o luă la fugă, până ce ieşi afară din
sat.
Era o zi caldă de vară. Lebăda mergea pe drumul prăfuit, gândindu-se cum
alţi copii stau fără griji la casele părinţilor lor, pe când ea trebuie să
rătăcească cine ştie cât, până când va găsi un adăpost. La joc nici nu se mai
gândea.
Nu după mult timp, zări o pădure prin care trebuia să treacă. Ajunsă acolo,
ea se aşeză pe iarbă, să se răcorească, iar mai târziu se afundă printre
copaci, să caute flori şi fructe de pădure. Dar, ceodată, băgă de seamă că se
înseră. Un fior îi străbătu tot corpul. Ce să facă? Nu mai găsea drumul şi
apoi unde să se ducă noaptea?
Întunericul se cobora din ce în ce şi, o dată cu dânsul, nori groşi şi negri
prevesteau sosirea unei furtuni. Lebăda, speriată, începu să alerge încoace şi
încolo, spre a găsi drumul, dar vai, se rătăcise de-a binelea.
Deodată un fulger roşu brăzdă cerul. Urmă un bubuit puternic, iar un vânt
vijelios începu să baă cu furie. Furtuna sosise. Sărmana fată, plângând şi
tremurând de spaimă, se adăposti lângă un buştean gros, ascunzându-şi
faţa în mâini, spre a nu mai vedea nimic în jurul ei. În curând îi veni în minte
cum mamă-sa o învăţase, ca în timp de furtună să zică “Tatăl nostru”.
Repede se ridică în genunchi şi, cu mâinile împreunate, şopti printre lacrimi
rugăciunea.
Dumnezeu, care întotdeauna ascultă ruga copiilor cuminţi, îi veni în ajutor.
Ca prin minune furtuna încetă, iar fata văzu aproape de ea o femeie nespus
de frumoasă, îmbrăcată cu o haină luminoasă, iar în picioare purta pantofi
ţesuţi din fir de aur, cu câte o stea pe vârful fiecăruia. Părul său auriu,
asemănător cu razele de soare, se revărsa în valuri bogate pe spate şi peste
umeri, iar copacii îşi plecau crengile până la pământ, ca şi cum i s-ar fi
închinat.
- Fetiţa mea, îi spuse minunata fpătură, eu sunt Zâna-Zorilor şi auzindu-ţi
rugăciunea, am venit să te iau cu mine. Ştiu că eşti orfană şi nu ai pe
nimeni, de aceea vei merge în palatul meu, unde vei trăi în cea mai mare
fericire.
Fata, uimită şi de vederea zânei, şi de norocul ce-o aştepta, nu putu mai
mult decât să-i mulţumească. Ca de o putere nevăzută se pomeni ridicată în
sus şi se văzu plutind pe deasupra munţilor, câmpiilor, satelor şi oraşelor
până ce se lăsară departe, departe, la porţile unui minunat palat de cristal,
care avea douăsprezece turnuri de aur şi în vârful fiecărui turn strălucea
câte un luceafăr. Era palatul zânei.
Îndată aici, Lebăda fu îmbrăcată cu veşminte scumpe şi i se dădu serviciul
de supraveghetoare a personalului palatului, compus din felurile păsări şi
animale.
Trecând un timp oarecare de viaţă îmbelşugată, Lebăda se schimbă cu totul
de cum fusese şi-n loc de fată smerită, cuminte şi miloasă, deveni mândră şi
începu să chinuie bietele păsări şi animale, ba pe care i se părea că nu-i
intră în voie, nici mâncare nu le da.
Răbdară bietele fiinţe o bucată de vreme, dar când văzură că nu mai e chip
de scăpare, se adunară în ascuns, ca să se sfătuiască cum să scape de
pacoste. În sfârşit, după multă trudă, se găsi tocmai o cioară zburlită, care să
vină într-ajutor. Păşi în faţa tuturor şi spuse:
- Eu am găsit ideea cea mai bună de scăpare şi tot eu o voi duce la
îndeplinire.
Şi, după ce le spuse planul său, toate lighioanele începură să sară de
bucurie, încât ridicară un nor de praf şi fulgi, de se speriară şi ele.
Într-o seară, pe când Lebăda se plimba pe aleile grădinii, cioara cu pricina îi
ieşi în cale şi după ce se tăvăli de mai multe ori pe jos, ca semn de
plecăciune, zise:
- Dragă fată, fie-mi iertat că îndrăznesc, dar mai toate lighioanele ne-am
hotărât să te alegem ca stăpână a noastră.
Lebăda, mirată de cele auzite, răspunse:
- Dar cum se poate una ca asta? Nu aveţi de stăpână pe zână? Şi apoi, cum
pot eu să-i iau locul?
- Îţi voi spune eu cum, zise cioara. Numai dacă vrei.
Lebăda, care îi conveneea de minune aceasta, răspunse:
- Bine, vreau, dar numai spune-mi cum să fac.
Atunci cioara urmă:
- Fură cheia de argint de la palatul zânei, du-te în turnul cel mai înalt,
deschide uşa de acolo şi intră. Vei vedea o baie de aur plină cu lapte şi,
dacă te vei scălda în ea, vei deveni ca zâna, iar dânsa nu va mai avea nici o
putere.
Lebăda, ispitită şi mândră că va deveni zână, se duse repede, fură cheia şi
intră în camera de baie a zânei. Dar n-apucă să se înmoaie bine în baie, că
se întâmplă ceva ciudat. Văzu cu groază cum tot trupul i se acoperi cu pene
albe, cum mâinile i se prefăcură în aripi, picioarele în labe ca de gâscă, iar
Simbolul lebedei în miturile lumii antice

Potrivit DEX, LÉBĂDĂ,  lebede, s.f. 1. Gen de păsări acvatice, mai mari decât gâsca, cu pene albe
sau (rar) negre și cu gâtul lung și arcuit (Cygnus); pasăre care face parte din acest gen. ♢ Cântecul
lebedei = ultima operă sau manifestare (înainte de moarte) a unui mare creator sau interpret. 2.
(Art.) Constelație din emisfera boreală; Crucea. – Din sl. lebedĩ.

Așadar termenul a pătruns în limba română prin slavonescul “lebedi”. Denumirea științifică
“cygnus”(lat.) provine la rândul ei din greaca veghe unde semnifica “pasăre închinată lui Apollo”. Dar
Appolo era zeul Soarelui la greci, zeul luminii. Legatura dintre lebădă și lumină este însă mult mai
evidentă în etimologia termenilor “swan”, “schwan”. Jung este cel care a făcut o apropiere între
radicalul “sven” și termenul sanscrit “svan”care înseamnă “a fremăta”. În opinia lui Jung “cântecul
lebedei” nu este decât manifestarea mitică a izomorfismului etimologic dintre lumină și cuvânt”.
Toate popoarele Antichității au considerat lebăda o pasăre imaculată, care prin grație, penaj și
colorit constituie o vie epifanie a luminii. Ea apare in diferite mituri și legende unde e simbolul femeii
frumoase, ori simbolul statorniciei în iubire sau simbolul poetului, al preotului sfânt, al druidului
îmbrăcat în alb.

Misterioșii hiperboreeni considerau că aceasta pasăre migratoare e  legătura prin care ei comunicau
cu popoarele mediteraneene. Se știe că Apollo s-a născut la Delos într-o zi de 7 și că în ziua aceea
niște lebede sfinte au ocolit de 7 ori insula, fapt ce l-a determinat pe Zeus să îi dăruiască la na ștere,
pe lângă liră, și un car la care erau înhămate lebede albe. Se spune că acestea l-au dus mai întâi în
țara lor, pe țărmul oceanului, în patria vânturilor dinspre miazănoapte, la hiperboreenii ce trăiesc sub
un cer pururi senin.

În lumea celtică, orice făptură de pe tărâmul celălalt care dintr-un motiv sau altul pătrunde pe
tărâmul acesta, ia înfățișarea lebedei. De aceea și Banshee apare cu chip de lebădă și de aceea ea
simbolizează stările superioare sau angelice ale ființei umane pe cale să se elibereze și să se
întoarcă la Principiul Suprem.  Într-o poveste a lui Andersen, bobocul cel urât devine lebădă, într-o
altă poveste a lui,  o fată  vrăjită,  sângeroasă, se înfățișează sub forma unei lebede negre. Se
îndrăgostește și, din dragoste pentru soțul ei, va găsi antidotul blestemului prin scufundarea de trei
ori în apa purificatoare.

În miturile egiptene, lebăda clocește “oul lumii”, poate și pentru că lebăda semnifică unirea
contrariilor apă/foc, pamânt/apă. Tot din ou s-au născut și Dioscurii, după ce Zeus a sedus-o pe
Leda. Și, desigur, în ou cu ei era și frumoasa Elena, cea care va stârni Războiul Troian, de aici și
expresia “ab ovo”, pe care am explicat-o altădată.

Cântecul de lebădă are și el o simbolistică bogată. Este cântecul plecării…, dar și cântecul chemării
la împreunare…poate fi interpretat astfel ca un jurământ elocvent al unui îndrăgostit…, fiindcă atunci
când iubirea moare, sufletul moare…, că lebăda moare cântând și cântă murind…
Traditii si legende romanesti - Lebada - mesagerul Soarelui
Undeva, intr-o localitate aproape necunoscuta in Romania, Saratenii-Vechi,
in judetul Ialomita, se vad si astazi ruinele unui templu, a carui poveste o
mai stiu cativa localnici. Se spune ca in aceste locuri ar fi trait pe vremuri
Appolo, zeul Soarelui si Artemis, zeita vanatorii, pana la inaltarea lor catre
ceruri. Preotii care oficiau cultul divin erau urmasii fiilor lui Boreas si ai
Chionei, barbati vajnici si inalti, facuti anume pentru a rezista in acele locuri
salbatice dar atat de pline de mister.
Urmariti-i pe istoricii antici:
“Cand acestia, la soroc, fac serviciul divin solemn sau ruga, atunci zboarã
acolo stoluri nenumãrate de lebede din muntii pe care ei ii numesc Ripai si
aceste lebede, dupã ce inconjoarã mai intai templul cu zborul lor, ca si
cand ar voi sã-l purifice, se lasã apoi in jos in curtea templului, al cãrei
spatiu este foarte larg si de cea mai mare frumusete. In timpul serviciului
divin, pe cand cantãretii templului intoneazã laude zeului Apollon cu un fel
de melodii ale lor proprii, si pe cand cobzarii acompaniazã cu cobzele lor in
cor melodia cea foarte armonioasã a cantãretilor, tot atunci si lebedele se
asociazã si ele la cantãrile lor uguind impreunã; si este de notat cã aceste
lebede nu fac nici o gresealã, ca sã cante cu sunete disonante ori
neplãcute, ci intocmai ca si cum ele ar urma tonul si inceputul dat de
conducãtorul corului, astfel cantã si ele impreunã cu cantãretii cei mai
deprinsi in melodiile sacre. Terminandu-se apoi imnul, acest cor al pãsãrilor
se retrage, ca si cum ele si-ar fi indeplinit datoria lor obisnuitã pentru
sãrbãtoarea zeului, ar fi ascultat si ele toatã ziua cinstirile ce s-au fãcut
zeilor, au cantat impreunã si au desfãtat si pe altii".
Traditia spune ca lebedele sunt foste preotese ale soarelui. Atunci cand
vrasmasii au atacat locurile respective, au impresurat templul ca sa-l
jefuiasca si sa le batjocoreasca pe neprihanitele preotese. Rugile lor
fierbinti catre zeul soarelui au ramas fara raspuns. Atunci toate in cor s-au
rugat lui Zamolsis sa le salveze. Si se spune ca din senin s-a pornit un vant
napraznic si ca atunci cand vantul a ajuns deasupra templului, preotesele
s-au transformat  in niste pasari minunate, de culoarea inocentei, cu un gat
lung. Iar templul a fost inconjurat de un nor de ceata, nemaifiind fii vizibil.
Barbarii care au indraznit sa patrunda dincolo de ceata nu au mai gasit
calea de intoarcere.
Pasarea vrajita
Radacina romaneasca a cuvantului lebada provine de la libida, care
inseamna vrajita, fermecata, nume pe care il regasim si la unele localitati
dacice. Dacii cinsteau aceste pasari divine. Numele constelatiei Lebada
arata consideratia pe care acesti o acordau pasarii divine. Se stia ca
lebedele purtau spre cer carele de lupta in care se gaseau sufletele eroilor
morti in lupta. Doar cei viteji erau astfel inaltati de aceea dacii considerau o
onoare deosebita moartea in lupta, considerandu-se ca insusi zeul suprem
ii intampana pe cei morti in razboaie. Importanta sacra a lebedei rezida si
din aceea ca heraldic, o regasim pe o serie de sigilii si paftale, despre unele
din acestea spunandu-se ca ar fi apartinut misteriosului popor al sbarabilor,
cei “vinovati de renasterea spirituala permanenta a poporului nostru, cei
care, amestecati printre noi, au avut si au grija ca romanii sa nu-si piarda
mostenirea ancestrala si radacina spirituala.
Ritual pentru vindecarea galcilor
In unele sate inca mai intalnim practici stravechi, ritualuri si imnuri
inchinate acestor preotese ale Soarelui, ca o legatura directa dintre cel ce
se roaga, omul de rand si divinitatea. Astfel, in localitatea Costesti, printre
descantecele folosite de babele vindecatoare si de unii vraci, mai exista
unul deosebit din care se poate desprinde fascinatia pe care lebedele au
avut-o asupra stramosilor nostri.
“ Pe cea garlã repede / Veni o lespede / Cu totul albastrã, / Cu puii albastri,
/ 
Cu pliscul de fier. / Cum ajunserã, cum se risipirã, / Cum ajunserã, cum se
zdrobirã. / Asa sã se risipeascã, / Sã se zdrobeascã galcile lui .... / Acu-i
lunã si cu stele, / Acu-s galcile lui ...  / Mane nu-i nici lunã, nici stele, / Nici
galcile lui ...!/”
Unii istorici au indraznit sa afirme ca descantecul vine din vremurile atlante,
stiut fiind faptul ca regii atlanti purtau la anumite ceremonialuri vesminte
albastre. 
Satenii spun ca descantecele lor au fost lasate de o batrana care ar fi trait
in urma cu 2 - 300 de ani in urma in acele locuri. Autoritatile o considerau
nebuna, dar taranii isi duceau la ea pe cei dragi aflati in suferinta. Si
batrana ii atingea pe bolnavi si rostea vorbe intr-o limba pe care n-o
intelegea nimeni. Atunci cand a simtit ca i se apropie sfarsitul, batrana le-a
spus ca la moartea sa se va inalta la ceruri intr-un car tras de pasari albe si
ca satul lor va fi binecuvantat si ocrotit de Dumnezeu. Dar nimeni nu a luat
in seama vorbele ei pana in ziua in care nu a mai fost gasita in casa. Desi
au cautat-o pentru a-i ingropa trupul, acesta n-a fost niciodata recuperat.
Si abia atunci cand au vazut ca pe lacul lor si-a facut cuib o lebada, toti si-
au adus aminte de vorbele batranei si s-au temut de puterile divine care
actionasera si pe care ei, oameni simplii, nu le puteau intelege.
Ritual pentru alungarea deochiului
Probabil ca exista putine persoane care sa nu fii vazut pe cineva din jurul
sau ca i se face brusc rau sau sa nu fi auzit ca doctorii nu reusesc sa
stabileasca un diagnostic pentru vreun pacient. Si aceiasi bolnavi, dusi la o
batrana descantatoare sau la vreun vraci, si-au revenit in mod spectaculos.
Chiar si in fata evidentei, unii raman sceptici. Se spune ca mecidina nu este
suficienta pentru a vindeca bolile duhului. Oare stramosii nostri si nu numai
ei erau lipsiti de cultura atunci cand tratau nu doar trupul ci si spiritul?
Lucru pe care medicina moderna il ignora aproape cu desavarsire. Nu este
suficient sa opresti evolutia unei boli. Trebuie sa mergi pe firul ei pana la
radacina. Acolo trebuie facuta vindecarea. Fara a ma erija in aparator sau
acuzator al practicilor magice, va prezint un descantec de deochi cules
dintr-un sat din Oltenia.
Scepticii sa o considere o lectura ca oricare alta, iar cei ce cred sa stie ca
invataturile vechi ne vor ocroti mereu viata si sanatatea. Deci, o persoana
deocheata trebuie sa stea in pat, pe spate, cu capul la nord, picioarele
orientate catre sud si privirea indreptata catre rasarit. Cel ce descanta ii va
tine mana stanga in dreapta lui si ii va face cate 3 cruci inainte si dupa
fiecare descantec, care trebuie rostit de 3 ori. Dupa ce e rostit a treia oara,
bolnavul trebuie sa-si schimbe pozitia.
“Pasãre albã, / Codalbã, / Sus te suisi, / Jos plesnisi. / Plesneascã ochii
ramnitorilor, / Plesneascã ochii deochetorilor! / Cine a ramnit / A plesnit, /  
Si a rãmas ... curat, / Lumanat, / Ca argintu' strecurat. / Descantecul meu /
Leacul i-l da Dumnezeu. “
Eliszar
 Toata viata-i o poveste …..mai
vesela, mai trista….fiecare lucru isi
are povestea sa.
Iata povestile lucrusoarelor pe
care ti le-am trimis.
Dupa cum vezi nu numai
magarul Andrei are o poveste.
De ce bem cafea? Pentru aroma sa, pentru energia pe care ne-o dă sau în scop
terapeutic? Pentru atmosfera din jurul ceştii sau a cănii în care este servită? Cafeaua
este consumată după un ritual sau după cutumele diferitelor regiuni?

Se spune că Honore de Balzac consuma şi peste 50 de ceşti cu cafea într-o zi. Seara,

la ora 18.00, servea o cină uşoară, după care se odihnea până la ora 1, când se apuca
de scris timp de şapte ceasuri. Dormea apoi până la ora 9.30, când se trezea şi se
reapuca de scris, până la ora 16.00.

Urmau două ore de plimbări sau vizite, până la ora 18.00, când ciclul era reluat.

În fiecare dimineaţă, Ludwig van Beethoven număra 60 de boabe de cafea din care îşi

pregătea ceaşca care îl ajuta să lucreze până la amiază.

Dragostea pentru cafea a regizorului David Lynch s-a făcut simţită şi în celebrul serial

Twin Peaks, în care agentul Cooper era un mare iubitor şi consummator al acestei
licori. Este cunoscut că David Lynch consumă de la zece până la douăzeci de ceşti de
cafea pe zi. El spune că secretul este să te opreşti la ora 17:30.

Rutina lui Soren Kierkegaard includea trei lucruri – scrisul, plimbările şi multă cafea. El

avea un mod inedit de a-şi prepara cafeaua: turna mult zahăr într-o ceaşcă, apoi turna
cafeaua tare, neagră şi fierbinte peste piramida albă de zahăr.
Se spune că celebra licoare neagră a salvat-o pe Marilyn Monroe în ziua nuntii ei cu
Arthur Miller. Uitând că rochia de mireasă pe care şi-a comandat-o era crem, Marilyn şi-
a cumpărat voal alb.

Actriţa a avut ideea salvatoare de a înmuia voalul în cafea, asortând astfel cele două
piese vestimentare.

La prima vedere pare o simplă băutură neagră, aromată şi amară, dar în realitate este
un produs de mare complexitate şi cu o lungă istorie.

Cafea dimineaţa, la prânz şi seara; cafea cu prietenii, partenerii de afaceri sau familia.

Istoria cafelei

Sunt multe legendele legate de existenţa cafelei. Una dintre ele spune că în secolul al
IX-lea, în Etiopia, păstorul de capre Kaldi ar fi observat că animalele din turma sa sunt
mult mai active după ce au consumat fructele roşii ale unui arbust. A dus boabele unui
călugăr de la o mănăstire din apropiere, dar acesta le-a aruncat în foc. Aroma plăcută s-
a răspândit în toată încăperea. Respingând această idee, a luat boabele prăjite şi le-a
aruncat într-o cană cu apă fierbinte. Se spune că această licoare i-a ajutat pe călugări
în lungile ore de meditaţie şi rugăciune. Povestea a apărut scrisă, pentru prima dată,
într-un document din 1671.

O altă legendă atribuie apariţia cafelei şeicului Omar din Mocha (Yemen), exilat într-o
peşteră. Printre fructele consumate în pustietate erau şi cele de cafea.

Penru că erau amare, el a prăjit şi fiert boabele, băutura rezultată salvându-i viaţa. Se
spune că povestea lui Omar a ajuns la Mocha, iar el a fost sanctificat.

Pe lângă aceste poveşti, prima menţiune legată de existenţa cafelei datează din secolul
al XV-lea – Mănăstirea Sufi din Yemen.

Se presupune că boabele de cafea au fost descoperite în Etiopia, regiunea Kaffa şi au

intrat în lumea arabă prin Egipt şi Yemen.
Şi drumul cafelei a continuat…

Prima cafenea din lume a fost deschisă la Constantinopol în 1475.

Cafeaua a ajuns în India, Indonezia, America, dar şi Italia, unde a fost deschisă prima
cefenea din Europa, în 1645 (Veneţia).

Olandezii au fost primii care au importat pe scară industrială şi au cultivat-o în propriile

colonii din Java şi Ceylon. Tot ei au introdus-o în Japonia, în secolul XVII.

Originea cuvântului: de la regiunea Kaffa sau de la cuvântul “quahwek” care în limba

arabă înseamnă “stimulent”.

În secolul următor, cafeaua se răspândise deja în Orientul Mijlociu, Persia şi Turcia.

Cafeaua în lume

Cultura modernă a cafelei îşi are originea în Europa de Vest, în secolul al XVIII-lea.
Răspândită astăzi pe tot globul, este preparată şi consumată diferit de la o ţară la alta.

În Turcia, cafeaua se consumă tare, neagră şi dulce, preparată la nisip,

o infuzie fină, fără urmă de zaţ.

Apa rece în care a fost adăugată cafea este încălzită la foc mic, apoi dată în clocot de
câteva ori. După ce s-a “odihnit” puţin, se adaugă peste zahărul din ceşti.

În Grecia, procedeul este asemănător, cu diferenţa că zahărul cubic este înmuiat în

alcool, căruia i se dă foc.

Austria, plină de cafenele elegante şi rafinate, se mândreşte cu wiener melange, o

cafea servită cu lapte fierbite şi topping de cremă de lapte.

În Franţa, este celebră cafe au lait, servită cu laptele adăugat în ceaşcă sau separat, pe
farfurioară.

Tot în Franţa, se mai serveşte şi ”za faux” o cafea mai slabă, pe care împătimiţii băutori
o numesc “suc de șosete”, de pe vremea când, pentru filtrarea zaţului, erau folosiţi
ciorapii.

În Italia, ţara natală a espresso-ului, cel mai răspăndit este espresso simplu, dar şi cafe
con panna, cu topping de frişcă dulce. Şi lista poate continua cu cappuccino,
macchiato, lungo, ristretto, romano.

Bunele maniere legate de cafea sunt învăţate din copilărie, când fiecare este educat că
un cappuccino se comandă până în ora 12.00.
În anul 1901, Luigi Bezzera a inventat primul aparat de espresso, care a fost
perfecţionat în 1946, când a apărut băutura cappuccino (denumită după culoarea
robelor călugărilor Capuchin).

Portughezii preferă cafeaua tare, cum ar fi o Bica: un shot de espresso tare şi amar.

Şi în Japonia, cafeaua a devenit o băutură importantă, căreia i-a fost asociată o

sărbătoare, pe 1 octombrie. Deşi recunoscuţi ca mari consumatori de ceai, consumatorii
de cafea, o preferă pe cea de foarte bună calitate.

Pentru reducerea ridurilor şi îmbunătăţirea aspectului pielii, japonezii fac baie într-un
amestec format din cafea şi pulpă de ananas.

În Statele Unite ale Americii, celebră este caffee americano, o cafea diluată cu multă
apă. Poate din acest motiv, pentru americani, dimensiunile unei cafele mici corespund
în Europa unei cafele mari.

“Pauza de cafea”, adusă de scandinavi, apare în America încă din secolul al XIX-lea, ca
metodă de odihnă la locul de muncă, dar şi ca încurajare a consumului.

Studiile arată că americanii beau 400 de milioane de ceşti de cafea pe zi, ceea ce face
din Statele Unite cel mai mare consummator de cafea din lume.

În lumea arabă, cafeaua tare şi aromată este oferită musafirilor alături de curmale, iar
refuzul este considerat o ofensă adusă gazdei, care o serveşte înainte de masă.

29 septembrie, Ziua Internaţională a Cafelei

 “Cafeaua trebuie să fie neagră ca
diavolul,fierbinte ca iadul,pură ca un
înger şi dulce ca dragostea “
Tallerand

Cafeaua este potiunea magica ce ne trezeste dimineata si aduga

un plus de savoare vietii noastre.Cafeaua trebuie sa fie neagra ca
noaptea, tare ca moartea dar dulce ca iubirea, spune un vechi proverb
turcesc
Orice s-ar spune, aroma cafelei de dimineaţă este unică. Considerată de unii un rău necesar, de alţii un pretext, un
imbold sau o sursă de inspiraţie, cafeaua a devenit o prezenţă constantă în viaţa noastră. Dar ca să obţinem o cafea
reuşită, pe lângă talent, trebuie cunoscute câteva reguli. Altfel, totul este în zadar…

Cartea de vizită a gazdei

Cafea poate fi cartea de vizită a gazdei. În cafea se simte dacă gazda ştie să se facă preţuită, să-şi arate rafinamentul
sau dacă o face din obligatie. Francezii spun că, atunci când cafeaua este ispititoare şi gazda devine încântătoare.

Legenda cafelei

Efectul energizant al boabelor de cafea a fost descoperit, se pare, de un păstor din Etiopia. El a observat că oile
deveneau mult mai active după ce mâncau fructele roşii ale unei plante ciudate. Încercandu-le el însuşi, şi-a dat
seama ce efect minunat au aceste fructe. Dar istoriicii sunt de o altă părere. Ei spun că primele boabe de cafea au
fost aduse în Etiopia (de unde a pornit şi legenda) de vapoare din Yemen, unde cafeaua fusese descoperită încă din
secolul al VI-lea. Apoi vestea s-a răspândit şi, odata ce cafeaua a ajuns în oraşe precum Cairo sau Mecca, ea a
devenit cu adevărat faimoasă.

Balzac bea 50 de cafele pe zi

Se spune că Balzac bea 50 de cafele pe zi, Gingis-Han îşi prepara cafeaua singur iar Napoleon punea pe jar, şapte
ibrice deodată. Robespierre era mare băutor de cafea, iar Jean Jaques Rousseau adulmeca în primul rând aroma
cafelei de dimineaţă şi abia apoi celelalte arome ale naturii.
Cafeaua turcească

Aroma cafelei turceşti, spuma, ritualul, amestecate laolaltă, adaugă un plus de magie cafelei turceşti. Ea se serveşte
fierbinte, în ceşcuţe mici fără mânere (fincan). După ce se bea, obiceiul este ca respectiva ceşcuţă să fie întoarsă,
conţinutul lăsat să se aşeze, apoi gazda ghiceşte viitorul oaspetelui, în zaţul de cafea care se formează.

Cafeaua la ibric

În primul rând, apa folosită pentru prepararea cafelei nu trebuie luată de la robinet. Izul de clor influenţează aroma.
Apa se măsoară cu ceşcuţa din care se bea cafeaua şi se pune la fiert. Dacă cafeaua se bea cu zahăr, atunci se adaugă
câte o linguriţă rasă în apă, iar dacă se bea cu miere, aceasta se pune la sfârşit. Când apa este călduţă, se pun două
linguriţe de cafea pentru fiecare ceaşcă. Totul se amestecă şi se lasă să fiarbă până când fiertura devine mai vârtoasă,
dar să nu ajungă să dea în clocot. Atunci, se mai ia un vârf de linguriţă de cafea şi se presară, în ploaie, deasupra. Se
amestecă în continuare, iar caimacul obţinut se pune în ceşti. Cafeaua rămasă în ibric se lasă să fiarbă până dă în
clocot, după care, se toarnă peste caimacul din ceaşcă. Pentru un plus de savoare, în ceaşcă se pune o linguriţă de
rom sau de coniac. Alături de cafea, pe o farfurie, se poate pune frişcă bătută. Ceştile nu se servesc pline ochi.
Nivelul potrivit este la cinci milimetri sub bordura cănii

Un alt mod de preparare:

Este nevoie de o plită cu focar, jar şi cenuşă încinsă. În ibricul cu apă rece se introduce cafeaua şi zaharul. Se pune
ibricul pe plita încinsă şi se aşteaptă veghind. Înainte de a începe să dea în clocot, ibricul se ia de pe plită şi se
îngroapă în cenuşa încinsă, cam 30% din înălţimea ibricului şi se supraveghează atent. Cafeaua trebuie să fiarbă
mocnit, fără să dea în foc. Ideal ar fi să dureze 10-15 minute, dar daca “se umflă” trebuie retrasă din cenuşă. Reuşita
se va cunoaşte după stratul gros de caimac format.

Cafelele mCafea vieneză. Se face un amestec de cafea solubilă, smântână dulce (nefermentată), sirop, îngheţată de
vanilie, ciocolată amară rasă şi se lasă la frigider. Înainte de servire, se mixează bine, se introduce un cub de gheată,
se ornează cu ciocolată rasă şi se serveşte.
Cafea irish. Se pun câte două bucăţi de zahar cubic (mic) în fiecare pahar, 50 ml whisky, cafea tare şi foarte caldă.
Separat, se mixeaza câte o linguriţă de smântână nefermentată, care se toarnă în pahare încet, ca să rămână la
suprafaţă.
Cafea braziliană. Se fierbe în apă un amestec egal de cafea, cacao şi zahăr, omogenizate în prealabil. Se toarnă în
ceşti şi se serveşte caldă.
Cafea vieneză melange. Se bat patru gălbenuşuri, cu 125 g de zahar pudraă. Se adaugă cafea caldă şi lapte fiert,
bătând în continuare, până apare o spuma slaba. Se toarna în pahare mari, încălzite şi se acoperă cu smântână.
Filtru, expresso sau presată

Preparată astfel, gustul cafelei nu se schimbă, dar farmecul cafelei de altădată rămâne doar o amintire…
Mituri frecvente despre cofeina si cafea
Miturile despre cafea pot fi impartite in doua categorii. In
prima intra relatarile slab sau deloc argumentate din punct
de vedere istoric, privitoare la originea si "circuitul" bauturii
in lume. A doua categorie, mult mai bine reprezentata si
importanta pentru sanatatea noastra are la baza
exagerarea calitatilor fizico-chimice ale cafelei. Se stie
insa ca pana in secolul al XIV-lea, cafeaua a fost pregatita
intr-un mod similar cu vinul, fiind utilizata in cadrul
ceremoniilor religioase si trecand abia mai tarziu in spatiul
profan. O istorie apocrifa datand de pe la 1400,
povesteste despre un pazitor de capre yemenit, pe nume
Khaldi, care a observat cum caprele sale deveneau
neastamparate si energice dupa ce mancau fructele rosii
care cresteau in tufisurile necunoscute de pe aceste
meleaguri.
Uimit de comportamentul lor, Khaldi a dus fructe la o
manastire din apropiere, unde staretul a fiert fructele in
apa. Acesta a obtinut un lichid amar dar aromat, foarte
stimulator, care alunga oboseala si somnolenta
  
Cealalta poveste este aceea a unui dervis musulman care
a fost condamnat de dusmanii lui sa rataceasca prin
desert si astfel sa moara de foame. In delirul sau, tanarul
a auzit o voce care ii spunea sa manance fructele dintr-un
arbore de cafea din apropiere. Dervisul a incercat sa
inmoaie fructele in apa si cand nu a reusit, pur si simplu a
baut lichidul acela. Interpretand supravietuirea si energia
sa ca pe un semn de la Dumnezeu, s-a intors la ai sai si a
raspandit credinta si reteta acestei bauturi.

Cele 10 beneficii ale cafelei pe care nu le stiai !

 Te-ai gandit vreodata ca acea ceasca de cafea pe care o bei dimineata

sau la pranz, poate avea efecte uimitoare asupra sanatatii tale? Atat timp
cat nu exagerezi si nu devii dependenta de ea, cafeaua poate lucra in
beneficiul tau. Odata ce intreci limitele, o vei consuma in defavoarea ta.
Nu uita! Nu depasi doza zilnica recomandata de cofeina, adica cel mult 3
cesti medii de cafea, daca vrei sa nu de vii dependenta! Acum afla care
sunt cele     10 beneficii ale cafelei - nectarul lumii arabe! 
1. Sporeste atentia si te binedispune!
2. Previne diabetul si bolile vasculare
3. Previne cancerul
4. Relaxeaza femeile insarcinate
                                                                                                               
                                                                                                             
In timpul celor 9 luni de sarcina, fara sa-ti fie teama, poti consuma zilnic
orice dintre: 200 ml cafea, 200 ml ceai sau 6 tablete de ciocolata        
5. Iti prelungeste viata!
Este mai mult decat clar ca 1, 2 sau maximum 3 cesti medii de cafea nu iti
pot face rau daca esti complet sanatoasa                                      
6. Iti face parul sa straluceasca si tenul sa radieze de
frumusete!                                                                              
Pentru un ten curat si proaspat: peste zatul ramas de la o ceasca cu cafea
pune un albus de ou si putina aloe vera proaspat tocata. Amesteca bine si
aplica pe fata prin miscari circulare, de masaj. Lasa sa se usuce, apoi
curata bine cu apa calda.
7. Ajuta digestia si procesul de
slabire!                                                                                          
Se ard in jur de 350 calorii prin consumul a 2 cesti de cafea zilnic.
8. Stimuleaza activitatea fizica intensa!
9. Alunga migrenele si respiratia
grea!                                                                                
Cafeaua te scapa si de o durere puternica de cap, deoarece are
proprietatea de a dilata vasele de sange.
10. Te scapa de
celulita!                                                                                                           
      

Întrebuintarile practice ale zatului de cafea

Cafeaua are mai multe utilizari decat s-ar crede. Poate fi folosita pentru
gradinarit, ca produs de curatat, insecticid sau chiar pentru ingrijirea
animalelor de companie. Inainte de a arunca zatul sau restul de cafea
ramas de dimineata este bine sa stii ce alternative ai. Iata cateva dintre ele:
● Zatul de cafea poate fi folosit ca fertilizant pentru flori ce prefer solul
usor acid ca azalea, rododendron, camelii, tufe de trandafiri. Zatul,
amestecat in pamant, elibereaza nutrienti ce imbogatesc solul si il fac mai
acid.                                                                                                    
●La baza plantelor:
Zatul de cafea poate fi folosit ca îngrăşământ, deoarece este bogat în azot,
fosfor şi potasiu. 
Puteţi să-l adăugaţi in pamantul de inglobare a plantelor şi este un nutrient
suplimentar. 
Puteţi aplica, de asemenea, la suprafaţa pământului, urmand sa-l udati.In
cele din urma, care va ajunge treptat la rădăcini.
El are reputaţie ca fiind un hidrofug bun împotriva insectelor şi a unor
viermi: afide, muste, furnici, nematozi ..
●Compostare si plantare:
In compost, zatul de cafea are rolul de accelerator . Atentie sa nu adaugati
in exces, caci in doze mari cafeaua devine un inhibator de
crestere”cafeaua in exces ucide”
Mai putin cunoscut este faptul ca ea poate ajuta si rasadurile din gradina
voastra.
In acest sens el trebuie depozitat intr-o cutie deschisa pentru a evita
aparitia mucegaiului.
In momentul semanarii se amesteca semintele mici ( a caror culoare este
deschisa) cu zatul ( a carui culoare este inchisa), contrastul de culoare
ajutand la distribuirea uniforma a semintelor. Si ca bonus, zatul va elimina
unele insecte care pot ataca rasadul.
●Pune cafea macinata pe un capac si aseaza-l in frigider pentru a elimina
mirosurile neplacute de mancare. 
●De asemenea, cu zatul de cafea poti spala caserolele si tocatoarele din
plastic ce au capatat miros de mancare.                                                
● Cu ajutorul cafelei poti colora bucatele de material sintetic, hartie sau
chiar oua pentru Pasti.
●Zatul de cafea este recomandat si pentru a tine insectele la distanta.
Imprastie-l in locurile in care banuiesti ca permit patrunderea insectelor in
casa, curtea sau gradina ta.
●De asemenea, cu ajutorul zatului de la cafea poti tine pisicile la distanta.
Protejeaza-ti ghivecele cu flori de pisici presarand cafea macinata si
bucatele de coji de portocala.                         
● Incaltamintea sport a carui interior miroase urat poate fi curatata cu
ajutorul zatului de cafea.        
●Pentru a indeparta praful de semineu toarna zat de cafea inainte de a-l
curata. Astfel vei diminua cantitatea ce se ridica la curatarea
semineului.                                                                  
●In cazul in care nu poti scapa de mirosul de
tigara al scrumierei imprastie putin zat si foloseste o carpa pentru a o
curata.                                                                                           
●Pentru frumusete:
Zatul de cafea este excelent pt exfoliere ( atentie insa, nu este recomandat
pt fata, piele fiind foarte sensibila).
Se amesteca cu putin ulei vegetal si se intinde pe corp. Este bogat in
cafeina , aceasta substanta fiind prezenta in multe tratamente pt slabit.
Poate fi folosit si cu rol de cataplasma( parte bolnava) mai ales in umflaturi.
●Pentru  anti-miros:zatul il puteti arunca in chiuveta pt a elimina mirosul
resturilor ramasa pe teava sau in frigider, absorbind astfel mirosul neplacut.

 
SCOATEREA PETELOR DE CAFEA

Scoaterea petelor proaspete de cafea se face cu apa calda si

detergenti                                           
Petele vechi se tamponează cu glicerină, apoi cu apă caldă şi în final cu apă oxigenată. Se
poate încerca şi presărarea de sare de bucătărie peste pata
umezită.                                                                
Petele de cafea au o culoare caracteristica maro - galbuie pana la maro - inchis. 

●In cazul matasii colorate, se poate incerca indepartarea petelor cu o solutie de acid lactic 5
% , dupa care se spala bine cu apa.
●Petele de pe tesaturile de in , bumbac sau matase artificiala se curata cu hipoclorit de
sodiu. Daca solutia decoloreaza tesatura , sau daca pata se afla pe lana sau matase
naturala , se clateste bine portiunea patata cu apa rece si apoi se aplica o solutie de apa
oxigenata 3 % , dupa care se spala cu multa apa.
Ce cafea prefera?
Crezi sau nu....astrele au ceva de zis in legatura cu gustul fiecaruia pentru
cafea. Afla din timp ce cafea sa-i comanzi prietenului tau data viitoare cand
iesiti la cafenea.

Berbec.-Primul la rand,  trei doze de expresso si berbecul si-a vazut de

drum.
Taur- Cappucino- simplitate infasurata in lux pentru stapanul lumii
materiale.
Gemeni-Cafea dubla cu lapte, jumatate decofeinizata jumatate normala.
Rac-Comodul Rac se simte perfect cu o mocha, tot confortul unei cacao.
Leu-Macchiato. O prezentare grozava cu destul avant pentru intreg grupul.
Fecioara-Precizia este pe primul loc. Fecioara prefera Caffe Americano.
Balanta-Balanta isi gaseste echilibrul intr-o Café au Lait.
Scorpion-Opteaza pentru intreaga senzualitate a unei Breve
Latte.                            
Sagetator-Un caramel rece cu lapte  suna bine pentru el.
Capricorn-Intotdeauna eficient, el gaseste ca un mic espresso isi face
treaba.
Varsator-Un ceai natural de zmeura este o alternativa racoritoare pentru
cafea. Depaseste limitele societatii moderne dovedind cafeina inutila.
Pesti-Intr-o buna zi, ceaiul va inlocui cafeau definitiv si Pestele va fi
deasupre tuturor. 
Cu zodiile la Cafea
Una dintre cele mai vechi metode de " comunicare", fara indoiala, este o
banala invitatie la cafea. Un studiu recent, la care au participat peste 18 mii
de persoane, releva faptul ca intre preferinte si personalitate exista o
stransa legatura. In acest sens, se pot observa 7 tipuri de personalitate, pe
care va invitam sa le cititi, impreuna cu 12 invitati de seama...
●Daca partenerul comanda o cafea tare
Acesti oameni tind sa fie responsabili, ambitiosi si agresivi. Independenti si
pragmatici in relatii, va fi o provocare sa scoti la suprafata latura lor
romantica. 
●Daca partenerul comanda cafea cu lapte
Aceste persoane sunt foarte relaxate, linistite. Sunt oarecum traditionalisti
in relatii si se simt confortabil in rolurile tipice ( barbatul plateste nota,
deschide usa femeii, etc. )
●Daca partenerul comanda o cafea mocca sau ciocolata calda
Daca a comandat acest tip de bautura inseamna ca te afli in fata unui
romantic caruia ii place sa fie indragostit. Tine minte ca uneori sunt foarte
temperamentali si nu te poti baza pe ei.
●Daca partenerul comanda o cafea mocca / bautura de ciocolata rece
Spontane, aceste persoane sunt foarte seducatoare si prefera surprizele si
creativitatea in ceea ce priveste intalnirile. Dar daca iti doresti o relatie pe
termen lung, nu uita ca pentru ei viitor inseamna 5 minute incepand din
acest moment.
●Daca partenerul prefera combinatii de ceai, lapte, cafea si alte ingrediente
Deseori stresati si nerabdatori, aceste persoane au tendinta de a fi mai
retinute si timide in relatii. Asa ca va trebui tu sa faci prima miscare.
●Daca partenerul comanda Cappuccino / Frappe
Plini de ambitie si optimism energic, aceste persoane dau totul - inclusiv in
relatii. Cateodata sunt foarte entuziasti si exagereaza. Din acest punct de
vedere, au nevoie de un partener care sa ii infraneze.
●Daca partenerul comanda produse decofeinizate
Aceste persoane sunt mai mult discipoli decat lideri. Sunt persoane care
acorda sprijin partenerilor si devin serioase cand vine vorba de viata,
dragoste si cariera.
Citate celebre despre... cafea!
                                                                                 
●A bea este omenesc, a bea cafea este divin
●In spatele fiecarei femei de succes sta destul de multa
cafea (Stephanie Piro)
●Cafeaua trebuie sa fie neagra ca iadul, tare ca moartea
si dulce ca dragostea. (proverb turcesc)
 ●Ciocolata, barbatii, cafeaua, unele lucruri trebuie sa fie
cat mai bogate.
Cred ca daca as fi femeie as folosi cafeaua ca
parfum. (John Van Druten)    
 ●Ce dulce este cafeaua ! Mai dragatoasa decat o mie de
saruturi, mai dulce decat vinul muscat   Johann Sebastian
Bach (Cantata Cafelei) 
 ●Nicio cafea nu poate avea gust bun daca nu bucura mai
intai narile cu o aroma dulce (Henry Ward Beecher)  
 ●Cafeaua fara cofeina este inventia diavolului.
●Nimeni nu poate intelege adevarul pana cand nu gusta
din dulceata cafelei (Seicul Abd-al-Kadir).
 ●In clipa in care te pregatesti sa bei o ceasca de cafea
fierbinte si tare, seful iti va cere sa faci ceva care dureaza
exact pana in clipa in care cafeaua s-a racit.
●Cafeaua este o bautura care te adoarme daca nu o bei
(Alphonse Allais)    
       
şi acum... o pauza de cafea meritata din plin!!!!!!!!!
O ceaşcă de cafea împarţită cu  prietenii
este fericire gustata şi timp bine petrecut.

Deoarece distanta dintre noi este prea

mare sper ca vei savura in fiecare
dimineata aceasta cafea impreuna cu
mine !
Măgarul, călărit de un unchiaş, / Îl duce fiul de dârlog, / Şi nici nu au intrat încă-n oraş, / Că trei
muieri, cam slobode, mă rog, / Îi dau cu tifla: / ”– Cum? Nu ţi-e ruşine / Să-ţi laşi copilul desculţat pe
jos / Şi să te care el pe tine? / Şi mai şi râzi, bătrâne puturos!” / Bătrânul n-are ce să spuie / Și,
ocărât cum fuse, în zadar, / Opreşte-n loc, descalecă şi suie / Numaidecât băiatul pe măgar, / Şi ia
dârlogul, ca să-l ţie el. / Gândindu-se la cele întâmplate. / Unchiaşul, cam slăbuţ şi mitiel, / O ia
scâlciu prin târg cu greutate. / Dar doi moşnegi înjură pe băiat: / ”– Îţi şade, nesimţitule, frumos / Să
stai acolo cocoţat / Şi laşi pe taică-tu pe jos?” / Băiatul sare iute de pe şa. / Şi tatăl şi copilul se-
ntrebară: / ”– Ce facem de ne-o merge tot aşa? / Cu o găină-n traistă, / La târg nu-i mare treabă. /
Dacă ştiam, al dracului să hie / Şi ochii să le iasă, / Nu mai plecam cu noaptea-n cap, Ilie. / Mai bine
ne-am întoarce, băiatule, acasă.” / Se chibzuiesc, mai stau, se mai frământă, / Se uită înainte şi-
napoi, / Şi cu nădejdea târgului înfrântă, / Încalecă măgarul amândoi. / Dar o nevastă şi un gospodar
/ Îi întâlnesc pe drum, la o răscruce, / Şi-i plâng: / ”– Nenorocitul de măgar / S-a-ncovoiat şi nu-i mai
poate duce.” / Mai rămânea să facă o-ncercare, / Să ia de-acuma dânşii măgarul la spinare.
Urzica de altadata.........

Urzica de ieri........

Urzica sau urzicuta de azi !