CONSIDERATII PRIVIND VIATA MORALA A GETO-DACILOR REFLECTATA IN MARTURIILE LITERARE DIN DACIA PREROMANA Nicolae Hurduzeu Geto-dacii se vor evidentia ca ramura distinct a tracilor ine din sec. VIIL-VILi, Hr, avandu- si propria culturé materiala gi spiritual’, De regula, excepténd cele céteva stiri fumizate de Hecateu, Eschil, Pindar si Sofocle, istoria geto-dacilor incepe sa prinda contur abia cu Herodot. Demersul de fata se vrea a fi o incercare de reconstituire a vietii morale a geto-dacilor reflectaté in izvoarele literare cu referire la teritoriul Daciei preromane. Un rol important in reformarea vietii morale a geto-dacilor La avut cu siguranta religia zamolxiana care va impune odat& cu aparitia ei anumite norme morale. Intr-un pasaj celebru, Herodot mentioneaza ceea ce el a aflat de la grecii din Helespont si de la Marea Neagra despre credintele religioase ale getilor si mai ales despre zeul lor Zamolxis. Getii, spunea Herodot, “sunt cei mai viteji dintre traci si cei mai drepti”. “Ei se socot nemuritori si até in ce mod credinfa for este ca ei nu mor, ci cé cel care piere se duce la Zamolxis — divinitatea lor - pe care unii jl credeau acelasi cu Gebeleisis”. Cu privire ta numele divinitatii Zamolxis-Zamolxes, in literatura de specialitate s-a scris mult pe aceasta tema. In ce ne priveste vom utiliza denumirea folosité de Herodot si anume Zamolxis preferat de o serie de cercetaton'* Aparitia zamolxianismului si a moralei pe care acesta 0 instituie este greu de reconstituit. In izvoarele grecesti, Zamolxis apare abia in sec. V i. Hr.; pe de alté parte, daca se acorda credit “legendei pitagoreice”®, zamolxianismul ar data din sec. VI. Hr., cand s-au nascut si au activat cu succes 0 serie de mari reformatori precum Buddha, Zoroastru, Confucius, Lao-Tzi, Pitagora in fine, Herodot insusi presupune c& Zamolxis ar fi trait cu mult inainte de Pitagora®. Despre Zamolxis lordanes ne spune “cd cei mai multi scritori de anale” ne spun ca a fost un om “cu o eruditie de admirat’”, find comparat cu Anacharis, Thales si Pythagora gi situat alaturi de mari legiuitori Zoroastru gi Moise care au facut epoca in istoria popoarelor. De la Herodot aflam ¢& geto-dacii prezamolxieni “duceau o viata de saracie crunta si erau lipsiti de invataturs”, Cu privire la modul in care Zamoixis gi-ar fi rspandit invataturile si asupra modului in care sia impus “1H. Crisan, Spiritualitatea geto-dactlor, Bucuresti, 1968. p. 96. * Herodot, IV, 93. * Idem, IV. 94 +. Oltean, Religia dacilor, Bucuresti, 2002, p. 10. 5.0 serie de istorici au respins ideca legiturii dintre Pytagora gi Zamolxis. V. Parvan vorbeste de “legendele pitagorice” Wacia, Bucuresti, 1965, p. 169); Cetin si Dinu C. Ginrescu calified opinia in cawza ca pe 0 -poveste> (Istoria romanilor, vol. 1, Bucuresti, 1974, p. 69); iar H. Daicoviciu 0 considers ca nefiind altceva decat 0 anecdota greceasca” (Dacii, Bucuresti, 1965, p. 169) © Herodot. 1V, 96.Nicolae Hurduzeu personalitatea ne ofera stiri Strabon: “mai intai (Zamolxis s-ar fi facut preot al zeului celui mai slavit de ej, iar dupa aceea a primit si numele de zeu petrecdndu-si viata into pestera. pe care a ocupat-o el, si unde ceilalti nu puteau intra, Se intdinea rar cu cei de afara, cu exceptia regelui sia slujitoritor acestuia, Regele lucra in intelegere cu el, fiindcd vedea c& oamenii ajunsesera (datorita lui) mutt mai ascultatori decat inainte. Caci supusii lui credeau cA regele d& poruncile sfatuit de zei"® Reiese din spusele tui Strabon cA, inainte de Zamolxis, geto-dacii isi avusera zeii lor distribuifi ierarhic, deoarece in varful piramidei se afia un zeu suprem. Zamolxis a ocupat initial o functie preexistenta, iar mai tarziu s-a substituit divinitati traditionale inoculand populatillor geto- dace propriile sale concepte etice si religioase. Mai tarziu, Zamolxis a devenit el insugi rege®. Nu se cunosc imprejurarile in care s-a produs acest act, dar tinand cont de evenimentete de mai tarziu, cand lui Burebista-i succede Deceneu gi apoi acestuia Comosicus, ambii detinand in prealabil functia de mare preot, devenind apoi regi, este posibil ca Zamolxis s@ fi ajuns rege prin decesul celui care-l facuse partas la domnie. Astfel, Zamolxis si-a extins puterea sa regalé nu numai asupra paméntenilor, ci si asupra imperiului postexistential, devenind astfei “deopotriva regele tuturor oamenilor gi al tuturor zeitatilor — cArmuitorul, pritanul gi tatal lor — ba male si d&ruitorul pacii $i a razboiului"" Zamolxis devine astfel instanta capabila sd transpund, in viaté fiind, proiectele sale. Aceste proiecte nu vizau doar refigia, ci si ansamblul structurilor culturale. In acest scop trebuiau sa-si revitalizeze normele si valorile traditionale gi s4 se construiascd un nou ideal de viata capabil s& mobilizeze energiile morale geto-dace si in modul acesta s edifice forme noi de solidaritate aflate in acord cu mutatiile sociale intervenite. in zamolxianism “varsta de aur a omenirii’ devine atributul postexistentei paradisiace, al acelei nemuriri de dragul careia merita sa te chinui si sa te jertfesti pentru ao trai vesnic"’ D. Olteanu este de parere ca primul si cel mai important rit descris, cel apt sa aducd nemurirea, este retragerea in locuinta subterana a lui Zamolxis care “a pus sa i se cladeasca o sald de primire unde-i gazduia si-i ospaita pe cetatenii de frunte; in timpul ospetelor, ii invata cd nici el, nici caspetii lui si nici urmasii acestora in veac nu vor muri, ci se vor muta numai intr-un loc unde, irdind de-a pururea, vor avea parte de toate bunatatile... se facu nevazut din mijlocul tracilor, coborand in adancul incdperilor subterane, unde statu ascuns vreme de trei ani. Traci furd cupringi de parere de rau dupa el si-! jeliré ca pe un mort. in al patrulea an se ivi insd, iaragi in fata lordanes. Getica, in PERM, p. 413 “Strabo. VI 3.5 °'S, Sanie, Din istoria culturti si religie’ geto-dacice, fash. 1999. cap It " Dion Crysostomos. Discursuri, XH. 16. \S. Stoica, J iata morali a geto-dacilor, Bucuresti, 1984. p. 50.Consideratii privind viata moral a geto-dacilor tracilor si aga facu s4 creada toate spusele Iui"”*. Zamolxis repet probabil scenariul initial al zeului pe care-{ slaveste si care s-a nascut probabil din pamant sau intr-o pester asemeni altor divinitatl indoeuropene. Agadar, Zamolxis a fost om; nu om obignuit, ci rege. Platon este cel care ne-o spune la nici treizeci de ani dupa Herodot, prin urmare la inceputul primei jumatati a sec. al IV-iea. Platon spune prin cuvintele unui trac dintr-o conversatie cu Socrate asupra medicinii'®. Cu siguranta, “Zamolxis, regele si zeul nostru” era o formula care circula de multé vreme. Daca Platon a putut sé 0 inregistreze pe la 395 i. Hr."*, este sigur c& ea igi avea fundamentul intr-o realitate istorica, un Zamolxis care traise cu adevarat, Intr-o epoca destul de indepartata pentru a permite divinizarea regelui. $4 addugam cA in aceste vremuri indepartate regele era in acelasi timp mare prect. Amintirea cumulului acestor demnitati si functii transpare deja in textul citat de Platon, unde Zamolxis este prezentat drept cea mai inalta autoritate medical la traci, autoritate care era ~ se stie — rezervatd preotilor si mai ales marelui preot, in acelasi timp si mare mag. Aceasta amintire se precizeaz la Strabon, unde se spune cd Zamolxis la frecventat pe Pitagora si a vizitat Egiptul’®. “Dupa ce s-a intors in pattie, el si-a castigat mare trecere inaintea mai-marilor si a neamului sau, deslusindu-ie acestora semnele ceresti. In cele din urmé, I-a induplecat pe rege sa impartageagca domnia cu el, intrucat este in stare sa le vesteasca vrerile zeilor’™®. infatisand cu precizie inalta autoritate a lui Zamolxis, Strabon explica cum “regele, cand a vazut c& oamenii sunt mult mai supusi fat de el decat mai inainte ca fat de unul care le da porunci dupa indemnul zeilor, i-a dat tot sprijinul""”. Aceasta colaborare dintre preot gi rege era foarte veche, foarte intima, chiar organic&. Faptul se explica prin coexistenta acestor doua roluri in una si aceasi persoand Pentru aceasta avem 0 dovada decisiva in termenii prin care erau desemnati preoti: ei nu erau numai @cooeBeit, “piosii’, ca majoritatea oamenilor din popor, dar gi xnota si nohorat, “intemeietori’, “intemeietorii cetatilor’’®. Zamolxis a fost rege, preot si profet la inceput, apoi a fost divinizat. Orice bnuialé de euhemerism in explicatia lui Poseidonis gi in cea a lui Strabon dispare gratie urmatoarei precizari: “acest obicei (divinizarea preotilor-sfetnici ai regelui) a dainuit pana in vremea noastra: dupa datina, mereu se gasea un astfel de om care ajungea sfetnicul regelui, iar ta geti acest om era numit chiar zeu". Strabon a fost contemporan cu Burebista si Deceneu gi a putut s4 verifice nemijlocit traditille getice. $i a constatat c divinizarea lui Deceneu se incadra intr- © traditie vie si activa pana in epoca sa "* Herodot, loc.cit 3 Platon. Charmides 156. “7 Coman, Zamolxis, in Zamolxis, 11 / 1939, p. 318. ° Herodot, foc.cit ‘© Strabon, Vi, 3.5. 7 Tbidem. 8 Tidem VI, 3.3. © thidem VIL, 3.5. 213Nicolae Hurduzeu Zamolxianismut propunea 0 mentalitate deosebité de cea mediteraneané oferind un curs cu totul aparte gandirii geto-dacilor. Getii nu se supuneau regelui decat cu conditia ca acesta s& ia deciziile in acord cu sfatul zeilo®®. Acest sfat ji venea de la zeu prin intermediul marelui preot; cand acesta era divinizat, regele primea ordinele divine prin succesorul sau. Dar “sfatul zeilor’ poate fi ecoul indepartat al unui vechi politeism. Zeul get actiona deci asupra tuturor actiunilor politice, sociale, morale si religioase ale natiunil. Astfel, el era - am spus-o deja — marele invatator al natiunii, Zamolxis actiona asupra sufletului natiunii prin intermediu! preotilor sai al “intemeietorilor”" sai, al “intemeietorilor cetatilor@. in calitate de profet si mare preot, el instruia si consacra preoti pentru popor. Informatie pe care ni le dau Poseidonis si Menandru despre moralitatea gi, in acelasi timp, despre imoralitatea anumitor triburi race, precum mysienii $i getii, sunt atat de contradictori, incat Strabon insusi, care le-a adunat, le evidentiaza caracterul paradoxal. La 0 cercetare mai atenté a textelor lui Strabon care infatiseaz obiceiurile tracilor reiese c& mysienii gi getii, sau cel putin uni dintre ei, duceau o viata extrem de sobra. "Ei se feresc de produsele de came, dintr-o anumita credinta religioasa, de aceea nu se ingrijesc nici de cresterea animalelor. Ei se hrénesc cu miere, lapte si branzd, tréind in pace, drept care sunt numiti SeoosPert $i KkanvoBotor™.” Majoritatea acestor mysieni pe care Homer ji calificase drept “nobilii Aptov™ traiau, ca getii, celibatari, trecand drept cei mai “drepti dintre oameni”® si duceau o existenté independent, ca filosofii cinici*®. Getii nu erau doar “cei mai viteji si mai drepti’””, dar “aveau un zel aparte pentru religie"”®. De aceea “se ablineau de la orice hrané de care”®, daca poporul traia in acest fel, care trebuie sa fi fost conceptia despre viat& a clerului Strabon spune: "Mai sunt traci care traiesc fara femei: acestia se numesc intemeietori. Ei sunt socotiti sfinti datorita cinstei lor si traiesc fara teama’™. Prin urmare, erau 0 clas& socialé aparte, bucurandu-se de privilegiul extraordinar de a trai "fara teama” in mijlocul natiunil. Erau considerati sfinti, lumea supunandu-se indrumaii lor fara a cracni. Probabit ca erau constituiti in ordine monastice $i supugi unei vieti severe si virtuoase™’. Erau mesagerii si apostolii iui Zamolxis prin intermediul marelui preot. invatau poporul sobrietatea prin abstinenta de °° Ibidem. 2 thidem VIL, 3.3, Flavius Josephus © Strabon, VIL, 3.3 * thidem. * thidem. % Ibidem VI. 3.4 ® Herodot, 1V, 94. ® Strabon, Vil, 3.4 * Thidem * Strabon, VII, 3.3 °1V, Parvan, Getica, Bucuresti, 1982, p. 162 Amtichitat tudaice, XNUL, 1, 5, 22 214Consideratii privind viata moral a geto-dacilor la came, vin si de la orice exces™. Le predicau mai ales abstinenta sexuala, celibatul. Este probabil ca mentionatii mai sus ~ “sarmanii” — s& fi fost un ordin monastic myso-get, desi Strabon, ctiticandu-t pe Homer, nti prezinta ducand viata scitilor. Acesti "sarmani” predicau, precum faceau probabil si ceilalti cdlugari geti, desconsiderarea vietii de pe pamant, dispretul fata de trup si puritatea sufietului. Preoti geti indeplineau in acelasi timp rolul de judecdtori, aga cum se potrivea oamenilor mai presus de orice repros. Vorbind despre Comosicus, succesorul iui Deceneu, lordanes ne spune c& era deopotriva rege si mare preot. “Judeca poporul cu maxima dreptate”™. ‘Acesti preoti geti devin treptat cea ce fuseserd in timpurile primitive, cand preotul si regele erau una, cand erau cu adevarat “intemeietorii’: ei sunt civilizatori. In calitate de emanatii ale lui Zamolxis™, preotii fi continuau opera potrivit indicatilor sale; dar inaintea lor, Zamolxis insusi a fost cel care trasase opera civilizatoare a getilor. intr-un celebru capitol despre venerarea profetilor si despre ghicitori in calitate de factori civilizatori, Strabon enumera urmatoarele personaje: Amphiaraos, Trophonios, Orfeu, Mussaios, ‘vechiul zeu al getilor’ Zamotxis, Pitagora si “contemporanul meu Deceneu, profetul lui Boirebistas”, Ahaikaros la bosforeeni, gymosofistii la indieni, magii la persi, caldeenii la asirieni, tyrrenienii finand horoscopul nasterii la romani, Moise si succesorii sai. De aceea, “si vii gi mori, profetii ne aduc ordine si imbunatatiri din partea zeilor’. Dar Zamolxis este inainte de toate un nomotet, un legislator. Diodor caruia, ca si lui Strabon, Ti place s schiteze tablouri ale elementelor comune din diferitele culturi, observa, dupa Hecataios din Abdera, c& “se povesteste cd la persi Bunul Zeu gi-ar fi incredintat legile tui Zarathustra; la fel, la cei ce se numesc getii nemuritori, Vatra Comund gi le-a incredintat pe ale sale {ui Zamolis; la evtei, lao, cdruia i se spunea zeu, gi le-a incredintat pe ale sale lui Moise”. Prin urmare, Zamolxis este marele legislator, Zarathustra gi Moise al getilor. Dar legile erau dictate, prin divinitatea suprema, prin aceasta incamare a spiritului etem. De aceea nici unul dintre gefi, nici maar regele, nu va face un pas far a consulta zeul prin marele preot. Devenind ecoul unei alte traditi, lambilichos relateaz4 c& in urma operei sale religioase, sociale si legistative, Zamolxis a fost considerat cel mai mare dintre zeii getilor™. lordanes, care Ti compileaza atat de stangaci si uneori atat de nefericit pe autorii anteriori, il prezint&é pe Zamolxis ca cel de-al treilea dintre marii civilizatori ai getilor, dup& Zeutas gi Deceneu; lordanes i! considera pe Deceneu un incomparabil civilizator al getilor. Zamolxis si preolii sai erau astfel garantii si promotorii ordinii sociale gi ai civilizatiei poporului get. Autorii greci si latini mai tarzii care subliniazé fr incetare rolul gi importanta de ® Strabon, VII, 3.5 ® Jordanes, Getica, tn IPIR, It, p. 413 1, Coman, Zamolxis, in Zamolxis, I , 1939, p. 326 * Strabon, XVI, 2. 39. °°], Coman, op.cit., p. 327. > Diodor din Sicilia, Biblioteca istorica, in EPIR, 1, 94, 2 % Tambilichos, Viata lui Pithagora, in FHDR, Tl, Bucuresti, 1970, p. 19 ~ 20 215Nicolae Hurduzeu civilizator a lui Zamotxis urmeaza, in aceasta privinta, teoria bine cunoscuta a ganditorilor greci potrivit cdreia intemeietorii religiilor sunt in acelasi timp intemeietorii culturi, Marii preoti erau civilizatorii acestui popor prin rolul lor in guvernarea politica si moral a natiunii Bemerkungen im Bezug mit dem Moralleben der Geto-Daker reflektiert in die literarischen Quellen der vorrémischen Dakien (Zusammenfassung) Die Geto-Daker wurden in ihren geistigen Auserungen von der zamolxianischen Religion beeinflusst. Ein anderes Einfluss Uber das Glauben und moralischen Benehmen tragte auch die ruralische wirtschaftliche Wertelemente der Sachkultur bei. Die mehrhaft der literarischen Quetlen sind griechisch und sind im allgemein kritisch presentiert, immer im guten Zigen dargestelit und im Antitesys mit dem geistigen Leben der zivillfersierten griechisch- rémischen Welt 216