NEOLOGISME

VORACITÁTE s.f. Poftă de mâncare foarte mare; lăcomie

TERATÍSM s.n. (Med.) Malformație, monstruozitate congenitală
RAPÁCE adj. invar. Răpitor; hrăpăreț, apucător, lacom
ORDURÍE s.f. (Liv.) Murdărie, gunoi
LAXITÁTE s.f. (Liv.) Moliciune, lipsă de rezistență. ♦ (Med.) Mobilitate
crescută a unei articulații
LUXURIÓS, -OÁSĂ adj. desfrânat, lasciv, concupiscent
OBLITERÁRE s.f. Acțiunea de a (se) oblitera și rezultatul ei; dispariție,
ștergere, obliterație
LASITÚDINE s.f. Oboseală, plictiseală.
INAPETÉNT, -Ă adj. fără poftă de mâncare, fără apetit.
INDIMENTICÁBIL, -Ă adj. (Liv.) De neuitat
INELUCTÁBIL adj. v. iminent, inevitabil.
INSIDIÓS, -OÁSĂ, insidioși, -oase, adj. Care caută să înșele; viclean,
perfid, șiret
INSOLVÁBIL, -Ă, insolvabili, -e, adj. Care nu-și poate plăti datoriile
INTEMPESTÍV ~ă (~i, ~e) Care se produce pe neașteptate, la timp
nepotrivit, inoportun, neoportun, nepotrivit.
IZOBÁR ~ă (~i, ~e) fiz. (despre transformările de stări) Care se
produce la o presiune constantă
LACHÉU, lachei, s.m. 1. Servitor în casele aristocrate îmbrăcat în
livrea; fecior, valet
LALOPATÍE f. Stare patologică constând în tulburarea vorbirii
LANGURÓS, -OÁSĂ adj. Galeș; sentimental
LANIFÉR, -Ă adj. Care poartă lână; păros
LAPALISÁD//Ă ~e f. Afirmație naivă care provoacă râsul
LAVÍNĂ s.f. Avalanșă de zăpadă sau de pietre
LEXÉM, lexeme, s.n. Cuvânt sau parte de cuvânt
MANDATÁR, -Ă s. m. f. 1. cel căruia i s-a dat un mandat (1);
împuternicit
MANSUETÚDINE s.f. (Livr.) Blândețe, bunătate; îngăduință, răbdare;
milă, omenie
MARIVODÁJ s.n. (Franțuzism) Limbaj galant, subtil; amabilitate
artificială
MERCURIÁL1, mercuriale, s.n. Listă zilnică oficială de prețuri la
produsele alimentare, care se afișează în piețe
SEDIȚIÓS adj., s. v. răsculat, răzvrătit, re-bel, revoltat.
MIÁSMĂ, miasme, s.f. Emanație rău mirositoare; duhoare, putoare,
exalație MISONEÍSM s.n. (Livr.) Sentiment de neîncredere sau
aversiune față de orice noutate, schimbare.
MUÁBIL, -Ă, muabili, -e, adj.(Livr.) Schimbător.
MUNIFICÉNT, -Ă, munificenți, -te, adj. (Livr.) Foarte darnic; generos.
MUTUÁL, -Ă, mutuali, -e, adj. Care se face în mod reciproc și simultan.
NAUPATÍE, naupatii, s.f. (Med.) Rău de mare
OBLÓNG, -Ă, oblongi, -ge, adj. Care este mai mult lung decât lat;
lunguieț, alungit
OBSCURANTÍSM s.n. Stare de înapoiere culturală; atitudine ostilă,
refractară față de tot ce reprezintă progres.
ONCTUÓS, -OÁSĂ, onctuoși, -oase, adj. Unsuros, gras, uleios.
OPULÉNT, -Ă, opulenți, -te, adj. (Livr.) Bogat, îmbelșugat, abundent;
voluminos, masiv.
ORÁJ, oraje, s.n. (Met.) Fulger însoțit de tunet.
ORTOEPÍE f. 1) Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul regulilor
de rostire corectă.
OSCITÁNT, -Ă adj. (Liv.) Neglijent, neatent, neîngrijit.
OSUÁR, osuare, s.n. 1. Loc sau construcție în care sunt depuse
osemintele rezultate din deshumări
ÓȚIU s.n. (Liv.) Lenevie, trândăvie; tihnă
PARCIMONÍE, parcimonii, s.f. (Livr.) Avariție, zgârcenie, calicie. ♦
PARÚRĂ, paruri, s.f. 1. Podoabă de lămâiță (2) și beteală pe care o
pun miresele pe cap
PATENTÁT adj. v. brevetat, evident, învederat, notoriu, patent, vădit.
PECUNIÁR adj. v. bănesc, financiar.
PELUCÍD, -Ă adj. Translucid, transparent
PENURÍE s.f. (Livr.) Lipsă a unor lucruri necesare; spec. lipsă a
mijloacelor de trai; sărăcie, mizerie
PERDÍȚIE, perdiții, s.f. Stare de decădere morală în care se află cineva;
pierzanie
PEREMPTÓRIU adj. v. categoric, cert, evident, incontestabil,
indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic,
neîndoios, netăgăduit, sigur, vădit.
PERIEGÉZĂ, periegeze, s.f. (Livr.) Călătorie
PESTILÉNT adj. v. contagios, infecțios, mo-lipsitor.
PLACÍD, -Ă, placizi, -de, adj. Calm, potolit, liniștit, blajin; exagerat de
calm, indiferent, flegmatic, pasiv
PLANTURÓS, -OÁSĂ, planturoși, -oase, adj. Cu forme pline, gras;
voinic, zdravăn, masiv.
PLÉCTRU, plectre, s.n. Placă mică de metal, de os, de celuloid sau de
alt material, cu care se ciupesc coardele unor instrumente musicale
POLIFÁ//G ~gă (~gi, ~ge) și substantival (despre ființe) Care
folosește pentru nutriție toate felurile de hrană; care mănâncă de
toate; omnivor.
PÓLIS, polisuri, s.n. Formă de organizare statală în Grecia antică; oraș-
stat în Grecia antică.
PRELÁT, prelați, s.m. Înalt demnitar bisericesc.
PROFERÁ, proferez, vb. I. Tranz. (Livr.) A rosti, a pronunța (cu voce
ridicată) blesteme, amenințări
PROLAȚIÚNE s.f. 1. (Lingv.) Pronunțare. 2. Discurs, vorbire
PROTUBERÁNȚĂ s.f. Ieșitură în afară a unui obiect, a unui organ etc.;
proeminență
RABÁT, rabaturi, s.n. Reducere de preț față de prețul cu amănuntul al
mărfii.
REBARBATÍV, -Ă, rebarbativi, -e, adj. Cu aspect respingător, aspru,
urât.
RECELÁ, recelez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A păstra și a ascunde un
obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. ♦
Refl. A se ascunde, a se refugia.
REPREHENSIÚNE, reprehensiuni, s.f. Mustrare, reproș; blam
RESÓRT1 resoárte n. 1) Domeniu sau sector de activitate
RIGÓLĂ, rigole, s.f. 1. Șanț mic sau amenajare specială făcută de-a
lungul străzilor, între marginea părții carosabile și bordura trotuarelor,
având rolul de a colecta apele superficiale și de a le dirija la un punct
de descărcare
ROZÁRIU1, rozarii, s.n. (În Biserica catolică) 1. Culegere de rugăciuni
pentru Fecioara Maria.Loc în care se plantează trandafiri. – Din fr.
rosarium, it. rosario.
RUPOFOBÍE s.f. Teamă obsedantă, maniacală de murdărie
SACRILÉGIU, sacrilegii, s.n. Profanare a lucrurilor considerate sfinte
sau, p. ext., a unui lucru care trebuie respectat; necinstire, pângărire.
SAGÁCE, sagaci, -ce, adj. (Livr.) Care pricepe ușor și repede ceva;
perspicace, ager, pătrunzător
SALTIMBÁNC, saltimbanci, s.m. Actor de circ cu mimică bufă, care
execută exerciții ușoare de acrobație.clovn.
SALVGARDÁRE s. v. apărare, ferire, ocrotire, păzire, protejare.
SCABRÓS, -OÁSĂ, scabroși, -oase, adj. (Livr.) Necuviincios, indecent;
nerușinat, murdar, scârbos
SEDIȚIÓS adj., s. v. răsculat, răzvrătit, re-bel, revoltat.
SEPÚLCRU, sepulcre, s.n. (Livr.) Mormânt
SIBÍLIC, -Ă, sibilici, -ce, adj. (Adesea adverbial) De sibilă, profetic; p.
ext. enigmatic, vag, neclar; sibilin
STIPÉNDIU, stipendii, s.n. (Înv.) Ajutor în bani acordat unui elev sau
unui student sărac, bursă; p. gener. subvenție
STOCÁSTIC, -Ă, stocastici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. (Despre fenomene)
Care se produce întâmplător, care este legat de hazard
SUBROGÁ, subrog, vb. I. Tranz. (Jur.) A înlocui pe cineva în exercitarea
anumitor drepturi sau obligații; a înlocui un bun cu altul în cadrul unui
patrimoniu, al unor raporturi juridice; a substitui
SUPLÍCIU, suplicii, s.n. Tortură, caznă, chin fizic. ♦ Fig. Suferință
morală, durere sufletească mare
ȘEVALIÉRĂ, șevaliere, s.f. Inel gros pe care sunt gravate embleme,
inițiale
TÁNTUM ÉRGO loc. s. 1. începutul unui imn liturgic creștin. 2. (fig.)
spunere a unor lucruri în față, declarație dechisă.
TELEÁST s.m. Specialist al televiziunii
TELÓM s.m. (Bot.) Parte tânără a unei plante; mlădiță, vlăstar
TENUITÁTE f. rar Finețe deosebită; subtilitate.
TEREBRÁȚIE s.f. (Liv.) Perforație, sfredelire, găurire.
TOM, tomuri, s.n. Fiecare dintre părțile unei lucrări, ale unei opere de
proporții mai întinse, formând adesea o unitate independentă și
purtând, de cele mai multe ori, un număr de ordine; volum. Tomul doi.
♦ P. gener. Carte, operă, lucrare
TOR, toruri, s.n. 1. Mulură rotundă cu profil convex de la baza sau de
la capitelul unei coloane. 2. Corp geometric care rezultă din rotirea
unui cerc în jurul unei axe situate în planul cercului, dar care nu trece
prin centrul cercului
TRANSIGÉNT, -Ă, transigenți, -te, adj. (Livr.) Care cedează ușor, care
face concesii și compromisuri; conciliant.
TRANZIÉNT, -Ă, tranzienți, -te, adj. (Livr.) 1. Tranzitoriu. 2. Care trece
(repede); trecător, efemer
TRIPOTEUR s.m. (Franțuzism) Persoană care face afaceri dubioase;
speculant, falsificator
TRUFÁ vb. tr. 1. a garnisi cu trufe (2). 2. (fam.) a împăna, a umple (cu).
3. a înșela, a duce de nas; a escroca
TURPITÚDINE, turpitudini, s.f. (Livr.) Faptă rușinoasă, josnică,
mârșavă
ULTRAGIÉRE, ultragieri, s.f. Acțiunea de a ultragia și rezultatul ei;
ofensare, jignire, insultare
UMOÁRE, umori, s.f. 1. Lichid intercelular constituind mediul în care
trăiesc celulele organismelor
VACILÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Nehotărât, mobil, schimbător
VÁCUUM, vacuumuri, s.n. 1. (Fiz.) Vid. 2. Aparat în care se
concentrează o soluție, prin fierbere în vid, la temperaturi joase
VANDÁBIL, -Ă, vandabili, -e, adj. (Despre mărfuri) Care poate fi
vândut.
VELÓCE adj. v. iute, sprinten, vioi.
VENÚST, -Ă, venuști, -ste, adj. (Livr.) Care are o frumusețe feminină
voluptoasă.
VERNÁL adj. v. primăvăratic.
VINDICATÍV, -Ă, vindicativi, -e, adj. (Livr.) Răzbunător
VITRÓS, -OÁSĂ, vitroși, -oase, adj. Care are aspect sticlos;
asemănător sticlei, ca sticla
VITUPERÁȚIE, vituperații, s.f. (Livr.) Blamare, defăimare, denigrare
VAGÁNT, vaganți, s.m. Poet medieval de limbă latină, rătăcitor, care
cânta bucuria de a trăi; goliard