PERDÁF, perdafuri, s. n. (Înv.) Radere de jos în sus, în contra direcției în care crește părul.

◊ Expr. (Fam.) A da (sau a trage) cuiva un perdaf = a certa, a mustra aspru pe cineva.

ACHIESÁ, achiesez, vb. I. Intranz. (Livr.) A accepta condițiile dintr-o acțiune juridică. ♦ A renunța
la atacarea unei hotărâri judecătorești. [Pr.: -chi-e-] – Din fr. acquiescer.

INGURGITÁ, ingurgitez, vb. I. Tranz. A înghiți (mai ales un aliment).

PIZMUÍ, pizmuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A avea pizmă, a invidia pe cineva; p. ext. a dușmăni, a
urî pe cineva.

BETEȘÚG, beteșuguri, s. n. 1. (Pop.) Infirmitate, invaliditate. ♦ Fig. Defect moral; cusur.

♦ Fig. Defecțiune. 2. (Reg.) Boală.

AVERSIÚNE, aversiuni, s. f. Sentiment de dezgust sau de antipatie profundă față de cineva ori
de ceva

MEGALOMÁN, -Ă, megalomani, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care are o părere exagerat de
bună despre calitățile sale; grandoman. 2. (Persoană) care suferă de megalomanie (2).

COBELIGERÁNT, -Ă, cobeligeranți, -te, adj., s. m. și f. (Stat, armată etc.) care se află în război
alături de un aliat contra unui inamic comun

BELIGERÁNT, -Ă, beligeranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se află

în stare de război. Armate beligerante. –
Din fr. belligérant, lat. belligerans, -ntis.
BELIGERÁNȚĂ s. f. Situația în care se află un beligerant; stare de război.

INDISOLÚBIL, -Ă, indisolubili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi desfăcut, rupt,
destrămat, care este de nezdruncinat. (Mai ales despre legăturile care unesc lucrurile,
fenomenele) Care este atît de strîns, de solid, de trainic, încît nu poate fi rupt, desfăcut sau
destrămat; care este de nezdruncinat.
 AZIMÚT s. n. Unghi format de planul meridianului unui loc cu planul vertical care trece prin locul
respectiv și printr-un punct dat. Azimut necontrolat

DISIPÁ, pers. 3 disipează, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Tehn.) A risipi, a pierde energia sau a o elimina
sub formă de căldură. 2. A face să dispară (sau a dispărea) prin împrăștiere (norii, ceața etc.).
Disipeaza

fariseismsubstantiv neutru

 1. Duplicitate, fățărnicie, ipocrizie.

inadvertență- 1. Lipsă de atenție, sinonime: neatenție omisiune scăpare

 Greșeală comisă din neatenție.
 Neconcordanță, nepotrivire.