ACADEMIA ROMANA

INSTITUTUL DE LINGVISTICA ,,IORCU IORDAN - AL. ROSETTI"

Dre TToNARLtL
EXPLIeATIV al
LIMBII ROMANE

{E
UNIVERS
ENCICLOPEDIC
Bucuregti,2016

:E*_
 Al, a, s.m. 1. Prima literi a alfabetului limbii romdne. # Expr. De ta a la
z = de la inceput pdnd la sfargit; totul, in inhegime_ 2. Sunet notat cu
ace-aste litere (vocald deschisd nerotunjitd mediald). [pl. si: (.,t, n.\ a-ur|
A2 interj. (De obicei repetat) Exclamatie care exprimd: surprindere,
admiratie, entuziasm; pldcere, satisfaclie; necaz, supdrare; regret;
indignare, reamintirea bruscd a unui lucru omis: ah. Onomatopee.
A3 prep. 1. (Preceda infinitivul scurt ca forme-tip- a verbului) A /ucra.
Z (Exprimd un raport de comparalie sau de asemdnare) Miroase a pdmAnt.
+ ln semn de... Fluierd a pagubd.3. (lntrd in compunerea unor adverbe,
lo€utiuni adverbiale gi prepozilionale s,i a unor substantive gi adjective in
care este inclus fot) De-a dreapta, atoatevdzebr, atotputernic.
Aa prep. (Formeaze numerale distributive). De cate... 3 saci - Lat. ad.
a g0 de
- Din fr. d.
,k9-
A5- Element de compunere care indicd absenla, excluderea etc. Amoral,
anhidru. lvat.i an-l Din fr. a-.
AALENIAN, -4,,-aalenieni, -e, s.n., adj. 1. S.n. Jurasicul mediu
caracterizat prin cinci zone cu amoniti gi lamelibranhiatul Trigonia navis.
2 Adj. Care apa(ine aalenianului (1), privitor la aalenian.lPr... a-a-te-ni-anl_
Din fr. aal6nien.
ABAI interj. (inv.) (in propozilii interogative) CuvAnt care exprimd mirarea
sau atrage atentia cuiva c6nd i se vorbeste. Onomatopee.
-
ABA2, e) abale, s.f .'1. lesdturd groasd de tdnd, de obicei atbd, din care
se confeclioneazd haine lar5negti; dimie, pdnurd. 2. Sort de aba (1). * Din
tc. aba.
IBAC, abace, s.n. 1. lnstrument de calculat alcetuit dintr-un cadru cu
vergele pe care se pot deplasa bile (colorate). 2. Tabel sau diagramd care
permite rezolvarea imediatd a unor calcule. fr. abaque, lat. abacus.
ABACA" abace, s.f . (Arhit.) Partea superioard- Dina capiteluiui unei coloane
ABATAJ, abataje, s.n. 1. Operatie de tdiere sau de extragere a unui
minereu sau a unei roci dintr-un zdcdmAnti p. ext. loc unde se execule
aceaste operatie. 2. Operatie de dobordre a arborilor (in exploatdrile
forestiere). 3. Tdiere, sacrificare a vitelor la abator. i Ansamblu de operalii
ficute in abator de la introducerea animalelor in sala de tdiere p6nd la
trangarea cdrnii. 4. Operalie de inclinare a unei nave mici in vederea
repardrii, curdlSrii etc. Din fr. abaftage.
ABATEI, abali, s.m. -1. Titlu dat sup-riorului unei abalii; persoana care
are acest titlu. 2. Titlu onorific acordat unor preoti catolici; persoane care
poartd acest titlu. it. ab(b)ab.
ABATE2, abitt, vb. - Din
lll. 1. Tranz., reft. 9i intranz. A (se) indeparta (de ta o
directie iniliald, fil. dela o norme fixati, de la o linie de conduitd etc.). i
Refl. Si tranz. A se opri sau a face sd se opreascd in treacbt undeva sau la
cineva (parasind drumul initial). 2. Refl. (Despre fenomene ale naturii,
calamitSli, nenorociri) A se produce in mod violent. 3. Refl. si intranz. A
trece cuiva ceva prin minte, a-i veni o idee, o toane, un capriciu; a i se
nlzeti. 4. Tranz. A intrista, a deprima, a mahni, a descuraja. Vestea I-a
abetut.5. Tranz. A dobori la pdmdnt. Lat. abbattere, (4, S) din fr. abattre.
ABATERE, abateri, s.l.'1. Actiunea- de a (se) abatd si rezultatut ei. +
^
incilcare a unei dispozilii cu caracter administrativ sau disciplinar.
2. Diferenla dintre valoarea efeclivd sau valoarea-limitd admisd a unei
mdrimi 9i valoarea ei nominalS. *
(Tehn.) Diferenta dintre dimeniunea reald
gi cea proiectatd a unei piese. V. abatd.
-
ABATESA" abatese, s.f. Cdlugdritd care conduce o abatie. Din it.
abbadessa. Cf. lat. abbatissa. -
ABATIZA, abatize, s.f. (Mil.) Dispozitiv de apirare fecut din copaci tAiati
gi culcati cu v6rful spre inamic sau din crbci infipte in pdmdnt.
abattis. - Din fr.

care face legatura cu arhitrava. Din fr. abaque, lat. abacus.
-
ABAGER, abageri, s.m. (Reg.) Abagiu.
- Din abageriel.
ABAGERIE', abagerii, s.f. Atelier sau industrie de thaine de) aba2.
ABAT6R, abatoare, s.n. Loc special amenajat unde se sacrificd
animalele in vederea obtinerii cdrnii, sub control sanitar-veterinar.
abattoir. - Din fr.

Abagiu + suf. -irie. - ABATIE, abatii, s.f . Mdndstire catolica cu statut special (impreund cu
ABAGERIE 2 s.f. Meseria de abagiu. Abager + suf. -ie. averea, domeniile ei), condusd de un abatel sau o abatesa 9i care depinde
ABAGIU, abagii, s.m. Persoand care - se ocupe cu fabricarea sau cu de un episcop sau direct de pap52. Din it. ab(b)azia.
vAnzarea abaleiz; abager. Din tc. aba$y. ABAZIE, abazii, s.f . -
(Med.) Tulburare nervoase manifestate prin
ABAJ0R, abajururi, s.n.-Dispozitiv fixai in jurul unei limpi destinat se necoordonarea migcerilor in mers, datorate disfuncliei aparatului vestibular.
dirijeze lumina intr-o anumite directie. [Pl. ii: abajurel Din fr. abasie. -
ABANDON, abandonuri, s.n. 1. Pdrisire impoirivJregulilor - Din fr.morale
abat-jour.
si a ABATqT, -A, abdtufi, {e, adj. Care este descurajat; trist, deprimat.
obligaliilor materiale a copiilor, a familiei etc_ 2. Pdrdsire a unui bun sau V. abate2. -
renuntare la un drept. 3. Renunlare la continuarea participdrii intr-o probd ABC s.n. 1. Enumerarea primelor litere ale alfabetului. 2. Fig. inceput al
sportivS. fr. abandon. unei arte, al unei stiin!e. lCil.'. abecel- Din fr. abece.
ABANDONA,- Din abandonez, vb. l. 1. Tranz. A pirdsi pe cineva (lds6ndu-l ABCES, abcese, s.n. Acumulare de puroi, bine delimitatd de tesuturile din
fere sprijin sau ajutor); a renunla la ceva. i Refl. Fig. A se ldsa cuprins, in jur printr-o membrani de tesut conjunctiv. Din fr. abces,
mod exagerat, de un sentiment, de o emolie, de anumite preocupiri. ABDICA, abdic,vb.l. lntranz. A renunta la - tron.1Fig. A renunta la ceva,
Zfranz. gi intranz. A renunla la continuarea participdrii la o intrecere a ceda (in fala greutdlilor). Din fr. abdiquer, tat. abdicare.
sportivd. Din fr. abandonner. -
ABDICARE, abdicdri, s.f. Acliunea de a abdica. V. abdica.
-
ABANDONARE, abandondri, s.f. Actiunea de a abandona: pirdsire. ABDOMEN, abdomene, s.n. 1. Parte a corpului,- intre torace si centura
V. abandona. - pelviani, in care se gasesc stomacul, ficatul, pancreasul, splina, rinichii si
ABANDONAT, -4, abandonafi, 4e, adj. Care a fost pdrisit. * Spec_ intestinele; pantece, burte, foale. 2. (Biol.) Partea posterioara a corpului la
(Despre copii nou-ndscuti) Care a fost pdrdsit de cdtre mamd. artropode.
V.abandona. - - Din fr., lat. abdomen.
ABDOMINAL, -A, abdominali, -e, adj. Care apa4ine abdomenutui, privitor
ABANOS, abano$i, s.m. Lemnul din specii de copaci exotici, greu, tare, la abdomen; ventral. + Cavitate abdominatd = cavitale cuprinsi intre
foarte durabil, de culoare neagre, folosit pentru fabricarea unor mobile de peretii abdomenului ('l).
lux, a instrumentelor muzicale de suflat etc. (Dyospyros). # pir de abanos - Din fr. abdominal.
ABDOMINALGIE, abdominalgii, s.f. (Med.) Durere abdominatd. Din fr.
= pdr negru-lucios. Din tc. abanoz.
- abdominalgie. -
ABDUCTOR/ABONAT

ABDUCToR, -OARE, abductori, -oare, adj. (Despre mugchi) Care a ABJUDECA, abjidec, vb. l. Tranz. A anula, a suspenda un titlu, un drept
suferit o abductie.
- Dins.ffr.. Migcare
ABDUCTIE, abduclii,
abduct€ur.
prin care se indepdrteaza un membru
elc., printr-o hoterare judecetoreascd. Din
- de lat. abjudicar€.
ABJUDECARE, abjudeceri, s.f. Acfiunea a abjudecagrezultatul ei.
sau un segment al acestuia de axul median al corpului. Din fr. abduction. V. abjudoca. -
-
ABECEDAR, abecedare, s.n. Manual elementar pentru inveFrea scrisului ABJURA, abjtr, vb. L Tranz. A renega pubtic o credin!5 religioasd, o
qi a cititului; azbucoavnd, bucoavnd. *
Fig. Carte care cuprinde notiunile de doctrine, o perere etc. Din fr. abjurer, lat. abjurar€.
bazA dintr-un anumit domeniu. Din lat. abecedarius, fr. ab6c6daire. ABJUMRE, abjurdri, - s.1. Acliunea de a abjura Si rezultatul ei.
-
ABERANT, -A, aberanli, {e, adj. Care se abate de la tipul normal sau -
V. abjura.
corect, care constituie o aberalie (1),
abenans, -ntis.
absurd.
- Din fr. aberrant, lat. ABI-ACTARE s.f. Ablactatie. Cf. lat. ablactare.
- trepbte gi progresivd de ta alimentatia
ABLACTATIE s.f. 1. Trecere
ABERATIV, -4, aberativi, -e, adj. (Rar) Care este departe de adevir, care
exclusiv lactate a sugarului la o alimentatie diversificatd; ablactare.
!ine de aberalie (1). Din fr. abenatif.
- s.1.1. Abatere de
ABERAIE, aberalii, la ceea ce este normal sau corect.
2. Oprire a secretiei lactate la femeile la care aldptarea este contraindicate
sau inutil;. Din germ. Ablaktalion.
ABIATIV,- ablative, s.n. Caz al declindrii in unele limbi, care exprima
2. Defectiune a unui sistem optic, care duce la oblinerea unor imagini
neclare, deformate elc. # Aberalie vizuald -- astigmatism. Aberalia tuminii
despd(irea de un loc, punctul de plecare, instrumentul, cauza sau alti
= varialia aparenti a poziliei unui astru pe cer daiorita miscSrii pimantului
in jurul Soarelui, in jurul axei proprii, 9i faptului cd lumina se propage cu circumstanld. # Ablativ absolut = construclie sintacticd specificd limbii
vitezd finitd. 3. Ceea ce este inadmisibil, absurd; absurditate, ineptie, latine, alcetuite dintr-un substantiv (sau un pronume) gi un participiu la
prostie. Din fr. aberation, lat. abenatio. cazul ablativ, av6nd rol de propozitie circumstan{iali. Din fr. ablatif, lat.
- ablativus. -
ABEROSCOP, aberoscoape, s.n. lnstrument care servegte la observarea
defectului de distorsiune pe care il prezinti un ochi anormal. Din fr. ABL{IE, abtafii, s.f .1. Transportare (prin actiunea vantului, a apelor sau
abenoscope. - a ghelarilor) a materialului rezultat in urma dezagregdrii solului sau a
ABHORA, abhorez, vb. l. Tranz. (Livr.) A avea ure, dezgust, aversiune rocilor. 2. indepSrtare chirurgicald a unui organ, J unui membru al
fale de cineva sau de ceva. Din fr. abhofier, lat. abhorTere. corpului omenesc, a unei tumori etc. 3. Fenomen fizic prin care un corp
ABIA adv. 1. (Modal) Cu- greu, cu greutate; anevoie. 2. (Cantitativ, care strabate atmosfera cu mare vitezd pierde din substanta, devenind
incandescent prin frecarea cu aerul. [Pr.: 1r:-u-.
intensiv) Foarte putin, aproape deloc. 3. (Temporal) De foarte pulini
vreme; de indatd ce, numai ce; chiar atunci, tocmai. 4. Cel putin; micar, Din fr. ablation, lat. ablatio, -onis. - Var.: abl6$0ne s.f.] -
ABI-AIIINE s.f. v. ablalie.
barem.
- Lat. ad vix. AgLAUf, abtauturi, s.n. (Lingv.) Apofonie. germ. Ablaut.
ABIENTIN s.n. Substan!5 rdginoasd extrase din lemnul de brad, care se
prezintd sub formd de cristale incolore, solubile in apd 9i in alcool. ABLEFARIE, abtefarii, s.f. Malformalie congenitale- Din caracterizatii prin
lPr.: -bi-en-l Din fr. abi6ntin. absenla parfiald sau totald a pleoapelor. Din fr. abl6pharie.
- abietacee,
ABIETACEE, s.f. Pinacee. [Pr.: -br-e-.] Din fr. abi6tac6e.
-
ABLEGAT, ablegali, s.m. Trimis extraordinar al papei.
ABIETINEE, abietinee, s.f. Pinacee. [Pr.: -br,e-.] - Din fr. abi6tin6€. ABLEPSIE, ablepsii, s.f . (Med.) Cecitate. - Din fr. ablfuat.
Din fr. abtepsie.
-
AB[L, -A, abili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care este indemdnatic, iscusit, -
ABLUTIUNE, abtuliuni, s.f. Spdlare rituale a corpului prescrisd de unele
priceput, dibaci. * $mecher, descurcdre!. religii pentru purificare. lPr.: -!i-u-l
- Dinofr.persoand
ABILITA, abilitez, vb. l. T'anz. 1. A califica
habile, lat. habilis.
in urma unui - Din fr. ablution, lat. ablutio, -onis.
ABNEGA" abn6g, vb. l. (Rar) Tranz. A tdgidui, a nega, a renunta la
examen pentru un post universitar; a atesta. 2. A imputernici. Din fr. cineva sau ceva. Din lat. abn€garE.
habiliter, lat" habilitare. - -
ABNEGARE s.f. (Rar) Abnegalie. V. abnega.
ABILITARE, abititdi, s.f . (Rar) Acliunea de a abitita gi rezuttatul ei. - p6nd ta sacrificiu); abnegare.
ABNEGAIE s.f. Devotament (dus *
V. abilita. - Renunlare; sacrificiu voluntar.
ABILITATE, abifiEti, s.f. (La sg.) indemAnare, iscusinld, pricepere, ABNORM, A, abnormi, -e, adj. - Din fr. abn6gation.
(Rar) Anormal, neobignuit. Din germ.
dibecie. + (La pl.) Deprinderi, obiceiuri, gmecherii, giretlicuri. Din fr. abnorm- -
habilitri, lat. habilitas, -atis. -
ABNORMIATE, abnormitdti, s.f. (Rar) Anomalie; enormitate; lucru, fapt
ABOGEN, -A, abiogeni, -e, adj. (Biol.; despre medii) Care este lipsit de neobignuit. Din germ. AbnormitAt.
viatS; (despre procese) care are loc, care se petrece fdrd participarea materiei -
ABOLI, abolesq vb. lV. Tranz. A desfiinla o institufie, o stare sau anumite
vii. [Pr.: -br'-o-] Din fr. abiogene.
-
ABIOGENEZA s.f. Conceplie dupd care originea materiei vii trebuie
uzanle; a anula in mod legal gi oficial o lege, o hoterare etc. Din fr. abolir,
-
lat. abolere.
ceutata in materia fdrd viali. [Pr.: -bi-o-l Din fr. abiogendse.
care are -ca obiect siudierea elementelor
ABOL[RE, abotiri, s.I. Acfiunea de a aboli gi rezultatul ei; abotiliune.
ABIOLOGIE s.f. Disciplind
V. aboli. -
anorganice. lPr.: -bi-o-l Din fr. abiologie.
- -ce, adj. Lipsit de viald,
ABI6TIC, -A, abiotici, incompatibil cu viata
ABOLIT|oNISM s.n. Migcare politicd aparutd la sf6rgitul sec. XVlll, care
urmArea desfiinlarea sclaviei negrilor din SUA, Franla, Marea Britanie;
- Din fr. abiotique.
lPr.: -bi-o-l
ABIOTROFIE, s.f. Scedere a vitalitatii unui organism sau a unui organ din
p. gener. migcare politicS, socia16 care susline desfiintarea sclaviei.
cauza unor defecte ereditare de dezvoltare sau a lipsei factorilor nutritivi, lPr.: -!i-o-j- Din fr. abolitionnisme.
fapt care determind slSbirea capacitdtrii de adaptare-aparare. [Pr.: -bi-o-l- ABOLITIONIST, -4, abotilionigti, -sle, s.m. 9i f. Adept al abolitionismului.
lPr.: -lio:l Din fr. abolitionniste.
Din fr. abiotrcphie. -
ABOLITIUNE, aboliliuni, s.f. (lnv.) Abolire. [Pr.: -fr'-u-.] *
Din fr. abollton,
ABI0ZA s.f. 1. Stare lipsitd de vialA. 2. Procedeu de conservare a
produselor alimentare de naturd animale 9i vegetalS, bazat pe distrugerea lat. abolitio, -onis.
totalS a microorganismelor existente in produs prin termo-, foto-, ABoLLA s.f. Manta militard la romani. *
Cuv. lat.
chimiosterilizare sau prin iradieri ionizante. lPr.: -bio-l ABOMINAHL, -A, abominabili, -e, adj. lnfiordtor, groaznic; dezgustitor,
- Din fr.h6u1.
AB[S, abrburi s.n. (Adesea fig.) Prdpastie adancd; genune,
abiose.
Din ur6t. Din fr- abominable, lat. abominabilis.
fr. abysse, lat. abyssus. - -
ABONA, abonez, vb.l. Tranz. 9i refl. (Cu determindri introduse prin prep.
ABISAL, -4, abisali, -e, adj. 1. De abis. * Care se afli sau care trdiegte ,,1a") A(-gi) face un abonament. + Refl. Fig. (Fam.) A veni in mod regulat
la mari ad6ncimi in meri sau in oceane. Regiune abisald. Animal abisal. undeva, a fi un obignuit al casei. Din fr. abonner.
2. Care se referd la subcongtient, al subcongtientului. Din fr. abyssal.
-
ABONAMENT, abotnamente, s.n. Convenfie prin care, in schimbul unei
-
ABITATIE s.f. (Jur.) Drept de folosint5 a unei case de locuit care este pro- sume, o persoand obtine, pe o anumitd perioad6, dreptul de a folosi
prietatea altuia. Din fr. [droit d']habitation. anumite servicii publice, de a asista la spectacole, de a cdldtori cu mijloace
-
ABITIR adv. (Fam. 9i pop.; numai la comparativ) Mai mult, mai bine, mai publice de transport, de a primi o reviste, un ziar etc.; (concr.) inscris care
tare (dec6t...). *
Din tc. beter ,,mai reu". atestd aceastd convenlie; sumd pletite pentru oblinerea acestui drept.
ABJECT, -\ abjecli, -fe, adj. Care comite fapte reprobabite; ticdlos. i Din fr. abonnement. -
Care inspird repulsie, dispre!; josnic, netrebnic, mizerabil. Compoftament ABONARE, abondri, s.f . Acliunea de a (se) abona. V. abona.
-
abject.
- Din fr. abject, lat. abjectus. ABONAT, -A" abonali, -fe, s.m. qi f., adj. (Persoand) care beneficiazd de
ABJECTIE, abjeclii, s.f . Fapte, atitudine abjecti; ticilogie, josnicie.
-
Din un abonament. i
Fig. (Fam.) (Persoand) care vine in mod regulat undeva.
fr. abjection, lat. abjectio. V. abona. -

2
 ABORDA / ABSOTUNZARE

ABORDA, abordez, vb. l. 1. lntranz. (Despre nave) A acosta la tirm. * A ABRUTIZAT, -Au abrutizali, -fe, adj. (Care a devenit) insensibil, care gi-a
se alipi de o alta nava, bord la bord (pentru a o ataca). 2.Tranz. A incepe pierdut insugirile morale, specific umane; insensibil, brutal. V. abrutiza.
studierea unei probleme, a trata o problemd, a incepe o discutie. * A se ABSCISA, abscise, s.f. Simbol care indice lungimea gi sensul segmen- -
apropia de cineva pentru a-i vorbi. Din fr. aborder. tului cuprins intre un punct fix al unei drepte 9i un punct dat de pe dreapte.
ABORDABL, -A, abordabili, -e,- adj. Care poate fi abordat; p. ext. * Una dintre coordonatele carteziene, care servegte la stabilirea poziliei
accesibil. Din fr. abodable. unui punct in plan sau in spatiu. Din fr. abscisse, Iat. abscissa [linea].
-
ABORDAJ, abordaje, s.n. 1. Asalt, atac al unei nave (de cetre o alte ABSCIZIE, abscizii, s.f . (Med.)-Taiere a unei pd(i sau a unui organ al
navl).2. Ciocnire accidentald intre nave ori intre o nava gi un obstacol. corpului. lPr.: -zi-e-.
Din fr. abordage. - - Var. abscizirlne s.f.l - Din fr. abscission.
ABSCIZIUNE s.f. v. abscizie.
ABORDARE, aborddri, s.f. Acliunea de a aborda. V. aborda. ABSCONS, -A, abscongi, -se, adj. Greu de inleles; ascuns, tainic; (voit)
- Bdgtinag, autohton,
ABORIGEN, -4, aborigeni, -e, adj., s.m. 9i f. (Livr.)
- Din fr. abscons, lat. absconsus.
obscur.
indigen. Din fr. aborigdne. ABSENT, -A, absenli, -te, adj. 1. Care nu e de fa!i, care lipsegte. 2. Fig.
-
ABORTIV, -A, aboftivi, -e, adj., s.n. (Biol.) 1. Adj. Care se produce inainte Care nu este atent la ce se petrece in jurul lui; distrat. Din fr. absent, lat.
de vreme, prematur; care nu a evoluat in intregime. Fetus abortiv. Boatd absens, -ntis. -
abortivd.2. Adj., s.n. (SubstanlS sau mijloc) care provoacd avortul. ABSENTA, absentez, vb. l. lntranz. (Despre persoane) A lipsi dintr-un loc
fr. abortif, lat. abortivus. - Din (unde ar fi trebuit sd se gdseascd), a nu fi de fati. Din fr. (s')absenter,
ABMCADABRA interj. Cuvant cabalistic cdruia i se atribuia puterea lat. absentare. -
magicd de arealiza un lucru supranatural. Din fr., it. abracadabra. ABSENTE[SM s.n. 1. Absenld indetungati a delindtorului unei proprieteti
ABRACADABRANT, -A, abracadabranli,- -te, adj. Cu totut neobignuit; funciare, pe care o exploateazi printr-un intermediar. 2. Absenteism
ciudat, bizar; inc6lcit. parlamentar = practicd folosit5 mai ales de deputalii aflali in opozilie,
- Din fr. abracadabrant.
ABRA$, -A, abragi, -e, ad1. (Pop.) 1. (Despre cai) Ndrdvag; (despre oameni) constand in neparticiparea la sesiunile parlamentului, cu scopul de a
rdu, violent. 2. (Despre actiunile omului) Fdri niciun rezultat; neizbutit, ?ntazia sau de a impiedica adoptarea unor legi.
nereugit. $ Expr. A iegi abrag = a nu izbuti. [Var.: iabr69, -a adj.] Din tc. ABSENTEIST, -A, absenteigti, -sfe, adj., s.m. - Dinf.fr.(persoan6)
absent6isme.
- 9i care
abrag. practic5 absenteismul. Din fr. absent6iste.
ABRAZARE, abrazdri, s.f. (Rar) Abraziune (2).-Cf.fr. abrasion- -
ABSENTA, absenle, s.f. 1. Lipsd a unei fiinte sau a unui obiect din locul
ABRAZIUNE, abraziuni, s.f. 1. Proces de eroziune a ldrmurilor din cauza unde ar fi trebuit sd se afle. * (Concr.) Semn cu care se noteaze aceaste
valurilor mdrii. 2, Roadere a unui corp ca urmare a frecerii lui de alt corp lipsd. 2. Pierdere bruscd gi de scurte duratd a cunogtintei, intalnitd in
abraziv sau mai dur; abrazare. lPr.: -zi-u-] Din fr. abrasion. epilepsie. 3. Fig. Neatenlie, indiferentd a cuiva. Din fr. absence, lat.
ABRAZ[V, -A, abrazivi, -e, adj., s.n. -(Corp, materiat dur) care are absentia. -
proprietatea de a roade prin frecare. Din fr. abrasif. ABSIDAL, -A adj. v. absidial.
ABRAZoR, abrazoare, s.n. Unealtd - alcetuita dintr-un materiaj abraziv ABSIDA, abside, s.f . Nigd semicirculard sau poligonali care inchidea
(natural sau artificial), folositd la prelucrarea prin agchiere. Cf. nava centrale a unei bazilici romane. * incbpere semicirculard destinatd
abraziune- - altarului in bisericile cregtine. Din fr. abside, lat. absida.
ABREVIA, abreviez, vb. l. Tranz. A prescurta (in scris sau in vorbire) un ABSIDIAL, -A, absidiali, -e, -adj. Care line de absidd; privitor la absidd.
cuvAnt, un titlu etc.; a nota ceva printr-un simbol, printr-o sigl5. [Pr.: -vr'-a] lPt.: -di-all - Var.: absid6l, -a adj.l Din fr. absidal.
Din lat., it. abbreviare. ABSlDlOl,A" absidiole, s.f. 1. Mici -absida laterale la unele bazilici romane.
- ABREVIAT, -A, abreviati, -fe, adj. (Despre cuvinte, titluri etc.) Care a fost 2. Micd absidd l6ngd altar la bisericile cregtine.lPr.: -di-o-l-Din fr. absidiole.
prescurtat. lPr.: -vi-afl V. abrcvia. ABSINT, (2) absinturi, s.n. 1. B5uture alcoolice tare, de culoare verde, cu
-
ABREVIATM -4, abreviativi, -e, adj. (Rar) Care indice o prescurtare, gust amar, preparatd cu uleiuri eterice de pelin, anason gi alte plante
care abreviazd. lPr.: -vi-a-l Din fr. abr6viatif. aromatice. 2. Po{ie de absint (1). Din fr. absinthe.
-
ABREVIATOR, abreviatori, s.m. (Rar) 1. Functionar al cancelariei papale.
-
ABSOL0T, -A, absoluf| {e, adj., s.n., adv. 1. Adj. Care estel.
2, Persoand care prelucreazd restrdngdnd sau face rezumatul scrierilor independent de orice condilii gi relatii, care nu este supus nici unei restrictii,
unui autor. lPr.: -vi-a-l
- Din fr. abr6viateur. care nu are limite; necondilionat, perfect, desavargit. *
Monarhie absolutd
ABREMAIE, abrevialii, s.f. (inv.) Abreviere. lPr.: -vi-a-- Var.: = formd de guvernim6nt in care puterea legislativd, puterea executivd si
abrcvialiune s.f.l Din lat. abbreviatio, -onis, fr. abr6viation. - cea judecetoreascd se afle in mainile monarhului; monarhie in care
-
ABREVIATIIINE s.f. v. abrevialie. suveranul are puteri nelimitate. 2, S.n. Principiu vesnic, imuabil, infinit,
ABREVERE, abrevieri, s.f. Ac{iunea de a abrevia gi rezultatul ei; (concr.) care, dupe unele conceptii filozofice, ar sta la baza universului. + (Fil.)
Spirit absolut, idee absofute sau eu absolut = factor de bazi al universului,
cuvant, titlu etc. prescurtat; prescurtare, abrevialie; simbol- [Pr.: -vi-e-l-
V. abrevia. identificat cu divinitatea. 3. Adj. (Despre fenomene social-economice, in
legitur5 cu noliuni de cregtere sau de scidere cantitativ5) Considerat in
ABROGA, abr6g, vb. l. Tranz. A anula o lege, o dispozilie oficiale. * Din
raport cu sine insugi gi nu in comparalie cu alte fenomene asemdndtoare;
lat. abrogare, fr. abroger.
care se afle pe treapta cea mai de sus. + Adever absolut = adever care nu
ABROGARE, abrogeri, s.f. Acliunea de a abroga. * V. abroga. poate fi dezmintit. 4. Adj. (Mat.; despre mdrimi) A cdrei valoare nu dep:nde
ABROGAT, -4, abrogali, {e, adj. (Despre acte, dispozilii etc.) Anulat. de condiliile in care a fost mdsurat sau de sistemul la care este raportat. g
V. abroga. -
Valoare absolutd = valoarea aritmeticd a rdddcinii pitratului unei merimi.
ABROGATIE, abrogalii, s.f. (lnv.) Anulare, suprimare a unei tegi, a unui 5.Adj. (Lingv.; in sintagma) Verb absolut= verb tranzitiv care are
act normativ.
- Din lat. abrogalio, fr. abrogation.
ABRUDEAN, -A, abrudeni, -e, s.m., adj. 1. S-m. Persoana originare sau
complementul neexprimat, dar subinteles. Il. Adv. (Servegte la formarea
superlativului) Cu totul, cudesdvargire; exact, intocmai, perfect.
locuitor din oragul Abrud. 2. Adj. Care apa(irie Abrudului sau abrudenilor, Argumentare absolutjustd. *
(intdrind un pronume sau un adverb negativ)
referitor la Abrud ori la abrudeni. (n.pr.) + su1. -gaa.
- Abrud
ABRUDEANCA, abrudence, s.f. l.Femeie originare sau locuitoare din
N-a venit absolut nimeni. Din lat. absolutus, fr. absolu.
-
ABSOLUTISM s.n. Regim politic propriu monarhiei absolute; putere
oragul Abrud. 2. (Art.) Numele unui dans popular ardelenesc cu migcare absoluta a unui monarh. + Absolutism lummaf = regim politic aperut in sec.
moderatS; melodie dupd care se executi acest dans. Abrudean + suf. -cd. XVlll 9i caracterizat prin receptivitatea suveranilor la progres. Din fr.
ABRUPT, -A, abrupli, -te, adj., s.n. 1. Adj., s.n. -(Po4iune de teren) cu absolutisme. -
panti foarte inclinate- 2. Adj. Fig. (Despre stil) Firi legdturd, inegal. ABSOLUTIST, -A, absolutigti, -sle, adj. Care apa4ine absotutismutui,
3. (Despre un organ) Tarator, repent. Din fr. abrupt, lat. abruptus. privitor la absolutism, bazat pe absolutism. Din fr. absolutiste.
ABRUTZ{ abrutizez, vb. l. Tranz. -gi refl. Aface s5-9i piardd sau a-gi ABSOLUTZA, absotutizez, vb. l. Tranz. A-atribui in mod eronat unui fapt
pierde insugirile morale, specific umane; a deveni sau a face s6 devind sau unei idei o valoare absolutd prin ignorarea caracterului relativ, condi-
insensibil, asemdndtor cu un animal, cu o brutS; a (se) indobitoci, a (se) lionat, limitat de celelalte laturi sau insugiri ale faptului sau ideii respective;
dezumaniza.
- Din fr. abrutir.
ABRUTIZANT, -4, abrutizanli, -fe, adj. Care abrutizeazb. Din fr.
a considera in mod gregit o laturd a unui lucru ca o entitate de sine
stdtdtoare, rup6nd-o de ansamblul cdreia ii apartine. + sul. -iza.
abrutissant. - ABSOLUTIZARE, absotuilzeri, s.f. Acliunea de a absotutiza - Absolutgi rezultatul
ABRUTZARE, abrutizdri, s.f. Acliunea de a (se) abrutiza. V. abrutiza. ei. V. absolutiza.
- -

&:.
-TEft
ABSOLUTORIU / ABURI

ABSOLUTORIU, -lE, absolutorii, adj., s.n. t. Adj. (Jur-) Care absotvd, ABSTMCTIZANT, -A, abstractizanli, te, adj. Care abstractizeazd.
care iartd o vind, un delict, o greseale. 2. S.n. (inv.) Certificat de absolvire Abstractiza + suf. -anf. -
a unei gcoli superioare. absolutorius, (2) germ. Absolutorium.
ABSOLUITJNE, absotutiuni,- Din lat.
s.f. 1. lertare de pedeapsd a unui acuzat
ABSTRACTIZARE, abstractizdri, s.f. Operalie a gandirii prin care se
separe ceea ce nu este separat sau separabil in realitate, de considerare
cAnd fapta imputate nu este prevezute de lege sau cand sevarsirea ei a fost a unui lucru independent de legeturile lui, a unei substanle independent de
justificatd. 2. lertare a pecatelor, datd de obicei de papi2. lpr.: -p-g1 p'n atributele ei sau invers; abstractie. * Trecere de la concret la abstract.
fr. absolution, lat. absolutio, -onis. - V. abstractiza. -
ABSOLVENT, -A, absotventi, -fe, s.m. 9i f. Persoane care a terminat un ABSTMCIE, abstraclii, s.f. Abstractizare; (concr.) lucru abstract. *
ciclu sau o forme de invdtdmdnt. Din germ. Absolvent, lat. absolvens, -ntis. Expr. A face abstraclie de... = a nu lua in considerare; a ignora. [Var.:
-
ABSOLVENTA, absolvente, s.f. Terminare a unui ciclu sau a unei forme abstracliine s.f.l
de inv5famdnt; absolvire. Din absolvent. - Din fr. abstraction, lat. absfactio, -onis.
ABSTRACTION[SM s.n. 1. TendinlS care acord; abstracliunilor aceeagi
-
ABSOLVI, abs6tv, vb. lV. Tranz. 1. A termina un an gcolar, un ciclu sau o valoare cu aceea a realitetilor concrete. 2. Artd abstractd. [pr.: -p-61 p,n
formd de invdtdmAnt. 2. A scuti pe cineva de pedeapse; a ierta. Din fr. abstractionnisme. -
germ. absolvieren, Iat. absolvere. - ABSTRACTIONIS\, -A, abstraclionigti, -ste, adj., s.m. 9i f. 1. Adj. Care
ABSOLV{RE, absotviri, s.f. Acjiunea de a absolvi gi rezultatul ei; apatine abstractionismului, referitor la abstractionism. 2. S.m. 9i f. Adept al
absolvenld.
- V. absolvi.
ABSORBANT, -A, absorbanli, -fe, adj., s.n. 1. Adj., s.n. (Substante) care
abstraclionismului. [Pr.: -ll-o-.]
ABSTRACTITJNE s.f. v. abstracfie.- Din fr. abstractionniste.
absoarbe lichide sau vapori. * (Substanle) care reline o parte din ABSTMGE, abstrdg, vb.lll. Tranz. A desprinde o insugire independent
particulele sau din energia radiati de o surse. 2. Adj. Fig. Care intereseazd, de obiectul sau de obiectele cerora le apa4ine; a judeca izolat, in afara unui
care captiveazS; cetre care se indreaptd toate preocupdrile cuiva.
- Din fr. abstraire (dupe tuge).
Din fr. context.
absorbant. - ABSTMGERE, abstrageri, s.f. (Rar) Actiunea de a abstrage gi rezultatul
ABSORBI, abs6rb, vb. lV. Tranz. 1. A suge, a inghiti, a incorpora o ei. * V. abstrage.
substanlS etc. + A reline o parte din particulele sau din energia radiante ABSTRUS, -A, abstrugi, -se, adj. (Livr.) Neclar, confuz, incurcat. Din fr.
care cade pe un corp. 2. Fig. A preocupa in mod intens; a captiva. abstrus. -
fr. absorber (dupd sorbr). - Din ABSURD, -A, absurzi, -de, ad)., s.n. 1. Adj. Care contrazice gAndirea
ABSORBIRE, absorbiri, s.f. Acliunea de a absorbi si rezultatul ei. logicS, care nesocotegte legile naturii gi ale societalii, contrar bunului-simt;
V. absorbi. - ilogic. $ Loc. adv. Prin absurd = admil6nd un rationament fals, o situatie
ABSORBIT, -4, absorbiti, -fe, adj. 1. Supt, inghitit; incorporat. 2. Fig. aproape imposibild. i Reducere la absurd = metoda de demonstrare a
Preocupat, captivat. unui adever, ardt6nd cd punctul de vedere contrar este fals. 2, S.n. Ceea
- V. absorbi.
ABSORBITOR, -OARE, absorbitori, -oare, adj., s.n. 1. Adj. Care ce este absurd (1).
absoarbe. 2. S.n. Dispozitiv folosit pentru recoltarea prin absorbtie a - Din fr. absurde, lat. absurdus.
ABSURDITATE, absurditdli, s.f. Caracterul a ceea ce este absurd (1);
probelor de aer in scop analitic- lucru, idee, conceplie absurdd; prostie, ineptie.
Absorbi + suf. -for.
ABSORBTIE, absorblii, s.f. 1. -Fenomen fizic prin care un corp lichid sau absurdihs, -atis. - Din fr. absudit6, lat.
solid incorporeazd prin difuzie din afard o substante oarecare. 1 Micgorare ABTIBILD, abtibitduri, s.n. 1. lmagine in culori imprimat5 pe un strat
sau anulare a intensitetii unei radiatii care trece printr-un corp. 1 Fenomen sublire de colodiu, care se aplicd pe o suprafald netede, umezindu-se gi
optic caracteristic lentilelor ochelarilor de vedere de a retine, filtra etc. dezlipindu-se de pe h6rtia pe care a fost lipit. 2. Fig- (La pl.) Nimicuri, fapte
razele de lumini care deuneaza ochiului. 2. Proces de pdtrundere a apei, mdrunte; mici gmecherii. Din germ. Abziehbild.
a substantelor minerale gi organice, precum gi a gazelor in celulele -
ABTIGU{, abliguiesc, vb. lV. (Fam.) 1. Refl. A se imbdta. 2.Tranz. Ada
organismului. # Absorblie intestinald = petrunderea in sange 9i in limfd a (cuiva) o bdtaie (usoard). *
Fig. A face (cuiva) un rdu. 3. Tranz. A modifica
produgilor rezultati din digestia alimentelor. 3. incrucigare repetate a unei date, un text etc. pentru a corespunde mai bine scopului urmarit; p. ext. a
rase perfectionate cu una ameliorat5 in scopul imbunatelirii radicale a falsifica. Et. nec.
acesteia. [Var.: absorbfirine s.f.]
-
ABSORBTIUNE s.f. v. absorbfie. - Din fr. absorption, lat. absorptio, -onis. ABTIGUIRE, abliguiri, s.f. (Fam.) Acliunea de a (se) abligui. V. abligui.
-
ABTIGUIT, -A" abtiguiti, ie, adj. (Fam.) 1.Beat.2. Modificat; p. ext fatsifi-
ABSTENTIONfSM s.n. Ablinere demonstrativd de la exercitarea dreptului cat. V. abtigui.
de vot; doctrind care sustine aceaste atitudine. [Pr.: -t:-o-.] Din fr.
-
ABTINE, ablin, vb. lll. Refl. A se stepani, a se reline, a se ?nfr6na (de
abstentionnisme. - 1a...). * A nu se pronunta, a nu-gi exprima pdrerea sau votul; a se tine
ABSTENTIONIST, -A, abstentionirti, -ste, adj., s.m. si f. 1. Adj. Care departe de o activitate. Din fr. (s')abstenh (dupd lrne).
apatine abstentionismului, privitor la abstenlionism. 2. S.m. si f. Adept al ABTINERE, abtineri, -s.f . Acliunea de a se abline 9i rezuttatul ei.
abstentionismului. [Pr.: -f'-o-.] Din fr. abstenlionniste. V. abfine. -
ABSTENTIUNE, abstentiuni, - s.f. (Rar) Abstinenla. lPt.: -ti-u-l Din fr. ABULIC, -A, abutici, -ce, adj., s.m. 9i f. (Persoand) care suferi de abulie.
abstention. - Din fr. aboulique. -
ABSTINENT, -A, abstinenli, -te, s.m. 9i f. Persoand care igi impune ABULIE, abulii,s.f . Boali psihici caracterizate prin lipsa mai mult sau mai
restrictii de la m6ncare, bduturd, satisfacerea unor necesitdti fiziologice etc. pulin pronuntatd a vointei; nehotdr6re, inedie. Din fr. aboulie.
Din fr. abstinent, lat. abstinens, -nlis. -
ABUNDA, perc.3 abrtnde, vb. l. lntranz. 1. A fi, a se gasi din belgug, in
- ABSTINENTA, abstinen.te, s.f. 1. Faptul de a-gi impune restrictii de ta mare cantitate; a prisosi. 2. A avea, a contine; a folosi din belgug. Din fr.
mancare, biuturi, satisfacerea unor necesitdti fiziologice etc.; abstentiune. abonder, lat. abundare. -
2. (Ec. pol.; in sintagma) Teoria abstinenlel = teorie prin care capitalul Si ABUNDENT, -4, abundenti, -te, adj. Care este in cantitate mare, care
acumularea lui rezultd din ablinerea proprietarilor de la consumul personal abunde; bogat, imbel$ugat. Din fr. abondant, lat. abundans, -ntis.
- *
exagerat.
- Din-A,fr.abstracli,
ABSTRACT,
abstinence, lat. abstinentia.
-te, adj., s.n. 1. Adj. Care este gandit in mod
ABUNDENTA s.f. Cantitate mare, belgug, bogdlie, prisos.
Din abundenld = mult, in cantitate mare. Din fr.
Loc. adv.
abondance, lat.
separat de infeligarea materiala, de exemplele particulare, de ansamblul abundantia. -
concret (senzorial) din care face parte; care este detasat de obiecte, de ABUR, aburl s.m. 1. Vapori de apl. 2. Ceala rard. 3. (Rar) Adiere. 4. Fig.
fenomene sau de relatiile in care existd ln realiiate. * Loc. adv. in abstract Suflare ugoard (a vdntului), boare. Cf. alb. a v u I | .
= pe bazd de deductii logice, teoretice, fdrd legdturd cu datele sau cu faptele -
ABURCA, abtrc, vb. l. Tranz. si refl. (Pop.) A (se) urca, a (se) sui
concrete. 2. S.n. Moment al procesului cunoagterii care constd in c5prandu-se, a (se) cetera; a (se) ridica de jos, de la pim6nt. Et. nec.
desprinderea mintald a determindrilor fundamentale, generale ale obiectului Cf. u rca. -
studiat. + Artd abstractd = arta care nu cauta si
reprezinte elementele ABUREALA, abureli, s.f .1 . Aburi condensati in piceturi foarte fine care se
realitStii obiective; ade nonfigurativ5, abstractionism. 3. Adj. Conceput in depun pe obiecte. 2. Exalatie, miros. 3. Fig. (Rar) Adiere. Aburi +
mod prea general, prea teoretic; p. exl greu de inteles din cauza lipsei de suf. -eald. -
ilustrdri concrete. 4. S.n., adj. (Cuvant) care are sens abstract (.1). # ABURI, aburesc, vb. lV. 1. Tranz. 9i refl. A (se) acoperi cu picdturi fine
Abstract verbal = substantiv care provine dintr-un verb 9i exprimd actjunea provenite din condensarea aburilor (1). 2. lnfianz. A scoate, a produce
verbului respectiv. Din lat. abstEc-tus, germ. abshaK, fr. abstrait. aburi (1). 3. Refl. Fig. (Rar) A se aprinde, a se inrosi, a se imbujora (la fa{d).
-
ABSTRACTZA, abstractizez,vb. l. Tranz. si intranz. A efectua o abstrac- 4.franz. Fig. A atinge ugor (ca o suflare).1 lntranz. (Rar; despre vdnt) A
tizare. Abstract + suf. -iza. adia. Din abur.
- -

4
 ABURfRE / ACAIU

ABURIRE, aburiri, s.f. Acliunea de a (se) aburi gi rczultatui ei. + confectionarea mobilelor de lux; mahon (Swietinia mahagoni). * Lemnul
Expunere a unor materiale textile, lemnoase etc- sau produse finite la acestui arbore. 2. Adj- invar. De culoare maro-rogcat, ca a lemnului de
acliunea aburilor (1) in vederea ameliorerii unor insugiri, a ugurerir acaju (1).3. S.n. Culoare aclu (2). fr. acajou.
prelucrdrii lor ulterioare etc. V. aburi. ACALMIE s.f. Potolire sau incetare - Din
temporari a miscdrii v6ntului sau
-
ABURIT, 4,, aburili, {e, adj. Acoperit cu aburi (1); care scoate aburi, din 1 in
valurilor. Fig. Rdstimp de linigte cadrul sau dupd o perioadd
care ies aburi. * Fig. Aprins la fate; imbujorat; inrogit; infierbantat (de frdmAntatd. Din fr. accalmie.
-
superare). V. aburi. ACANA adv. v. hacana.
-
ABUR6S, -OASA, aburogr, -oase, adj. (Rar) Acoperit cu aburi (1); din ACANT s.m. v. acante.
care ies aburi; ca aburii. Abur + suf. -os. ACANTACEE, acantacee s.f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate
-
AB{2, abuzuri, s.n. f . incdlcare a legalitSlii; (concr.) faptd itegatit.* Abuz respandite mai ales in regiunile calde, cu frunze opuse, flori dispuse in
de putere = delict sdvArgit de cineva prin depdgirea atributiilor sale. Abuz raceme s,i fructe capsule, al cerei tip este acantai (9i la sg.) planta din
de incredere= inselaciune care conste in insugirea ilegald, instrdinarea aceastd familie. fr. acanthac6es.
sau refuzul de restituire a unui obiect incredintat spre pdstrare sau spre ACANTA, acante,- Din
s.f .1. Nume dat mai multor specli de plante erbacee
utilizare. Abuz de drept= delict care constd in exercitarea unui drept cu decorative din familia acantaceelor, ale cdror frunze mari, penate, uneori
nesocotirea scopului sdu social-economic. 2. intrebuintare fbrd masure spinoase, 9i rddacini sunt folosite in medicine (Acanthus). 2. Ornament
a unui lucru; exces. * Loc. adv. Prin abuz= abuziv, exagerat. 3, (Rar) arhitectonic caracteristic capitelurilor corintice gi compozite, care imita
Eroare care constd din exagerarea unui fapt, a unei pdreri etc. Din fr. frunzele de acantd (1). [Var.: ac6nt s.m.] Din fr. acanhe, lat. acanthus.
Sus, lat. abusus. - ACANTOCEFAL, acantocefati, s.m. (La- pt.) Clasd de viermi parazili ne-
ABUA, abuzez, vb. L lntranz. 1. A uza de ceva in mod exagerat; a face matelminti, cu o trompe retractila inconjurate de cdrlige de apdrare; (9i la
abuz (1). 2. A comite ilegaliteti, nedreptali, profit6nd de o situatie, de un tiflu sg.) vierme din aceastd dase (Acanthocephala).
sau de putere. Din fr. abuser. - Din fr. acanthoc6phale.
ACANTOZA, acantoze, s.f. BoalS de piele caracterizati prin prezenta
ABUZ[V, -4, -abuzivi, -e, adj. 1. Exagerat, excesiv. 2. (Despre acliunite unor pete pigmentate, ingrogate pe diferite pe4i ale corpului. Din fr.
omului) Arbitrar, ilegal; (despre oameni) care comite un abuz (1), care acanthose. -
abuzeazd de puterea sa. Din fr. abusif, lat. abusivus. ACAPARA, acaparez, vb. l. Tranz. A cumpera toate mirfurile sau
AC, ace, s.n. 1. Micd -ustensild de o!el, sublire, ascutitd gi lustruit5,
o
anumita categorie de mirfuri de pe pia!5 (pentru specule); a pune stepanire
prevdzutd cu un orificiu prin care se trece un fir, care serveste la cusut. $ (in mod silnic, necinstit) pe...1 P. ext. A-gi insusi totul pentru sine in dauna
Expr. A avea (sau a gdsi) ac de cojocul cuiva = a avea mijloace de a infrana altora. Din fr. accaparer.
sau de a pedepsi pe cineva. A cdlca (sau a umbla) ca pe ace = a merge -
ACAPAMRE, acapardri, s.f. Acliunea de a acapara.- V. acapara.
incet, cu grijd. A scdpa ca prin urechile acului = a scdpa cu mare greutate. ACAPARATOR, -OARE, acaparatori, -oare, adj., s.m. 9i f. (persoand)
Nici cAt un verf de ac = extrem de mic, foarte putin, aproape deloc. A cduta carc acaparcaze. Acapara + suf. -for.
acul in carul cu fAn = a se apuca de o muncd zadarnicS. 2. (Cu determindri) - adj., loc. adv. (Despre muzicd sau despre o formatie
A CAPPELLA loc.
Nume dat unor obiecte asemdndtoare cu un ac (1), avdnd diverse coralS) Fdrd acompaniament instrumental. Loc. it.
*
intrebuinldri. Ac cu gdmdlie. Ac de siguranld. Ac de pdr. Ac de masind = ACAR, acan, s.m. Muncitor feroviar care- manipuleazi dispozitivele de
ac pentru magina de cusut. Ace de gheald = cristale de gheate, subliri gi actionare a acelor de macaz gi asigurd intrelinerea acestora; macagiu.
ascutite, care se formeazd iarna. 3. Piesa sub formd de ac (1) la unele Ac + suf. -ar. -
instrumente de mdsuri sau in medicind. Ac magnetic. Acul busolei. Acul de ACARET, acareturi, s.n. 1. Constructie auxiliar5 care tine de o
I
seingd. Macaz. 4. (Biol.) Organ de apdrare gi de atac al unor animale, gospoddrie. 2. (La pl.) Unelte de gospoddrie, mai ales agricole. Din tc.
in formi de ghimpe sau de vArf ascufit. *
Organ in formd de ac (1) sau de akaret. -
ghimpe care acopere pielea unor animale, folosit pentru aplwe. Acele ACARIAN, acarieni, s.m. (La pl.) Arahnide mici, cu capul, toracele gi
ariciului. 5. Frunzd ingustd, ascutitS, caracteristice coniferelor. 6. Com- abdomenul de obicei nediferenliate, unele dintre ele fiind purtdtoare de
puse: acul-doamps;= plantd erbacee din familia umbeliferelor, cu flori albe germeni ai unor maladii grave; (gi la sg.) exemplar din acest ordin.
9i cu fructe terminate cu un cioc lung (Scandix pecten veneris); ac-de-mare
= peste marin, lung gi ascutit, in formd de andrea, acoperit cu pleci osoase
lPr.: -ri-anl
- Din fr. acarien.
ACARICID, acaricide, s.n., adj. (Substant5) care omoard acarienii.
(Syngnathus rubescens). Lat. acus. fr. acaricide. - Din
ACACA s.f. v. acacie. -
ACARIMTA, acainate, s.f. (La pl.) Ordin de pesdri alergatoare cu
ACAOE, acacii, s.f . Nume dat arborilor sau arbustilor tropicali din familia sternul lipsit de careni gi cu aripi reduse; (9i la sg.) pasire care face parte
leguminoaselor, cu flori albe sau galbene, cultivali ca plante ornamentale, din aceastd clasa; ratite.
pentru industria parfumurilor gi pentru extragerea gumei arabice (Acacia) - Din lat. acarinatus.
ACARIOZA, acarioze, s.f. Nume dat unor boli de piele contagioase,
[Var.: ac6cia s.f.] Din lat., fr. acacia. parazitare (la oameni gi la animale), provocate de acarieni. [Pr.: -r'-o-.]
-
ACADEA, acadete, s.L Bomboane preparatd din zahdr topit. Din tc. Din fr. acariose. -
akede. - ACARNITA, acarnile, s.f. (Reg.) Acdrild. + suf . -arnitd.
ACADEMIC, -4, academici, -ce, adj. 1. Care tine de academie, privitor la -Ac f,g. la locul natal, in sau
ACASA aOv. in sau spre casa in care locuiegti;
academie. # Titlu academic = diplomd oblinutd intr-o gcoala de grad c5tre patrie. + Cei de-acasd= rudele apropiate, familia; p. ext. conationalii.
universitar. 1 (Substantivat, m.; inv.) Membru al Academiei Rom6ne. * Expr. A9a (sau acum) mai vii de-acasd = acum inleleg sau admit ce spui.
2. Distins, solemn; de o corectitudine exageratd; conventional. + St7 +
A3 cas5-
academic = manierd in artd in care subiectui este tratat in genul studiilor de - ACATAFAZIE, acatafazii, s.f. Tulburare psihicd constand in
gcoala de arte academic5 (1); stil sobru, corect, gtiintific, conven.tional gi imposibilitatea respectdrii ordinii corecte a cuvintelor in vorbire. Din fr.
rece. Din fr. acad6mique, lat. academicus. acataphasie. -
-
ACADEMICAN, -A" academicieni -e, s.m. qi f. Membru (de onoare sau ACATAGRAFIE, acatagrafii, s.f- Tulburare psihicd manifestatd prin
titular) al unei academii- lPr.i -ci-anl- Din fr. acad6micien. imposibilitatea respectdrii ordinji corecte a cuvintelor in scris. Din fr.
ACADEMIE, academii, s.f. 1. Societate de invdlali, de literati, de artigti acatagraphie. -
etc. creata pentru dezvoltarea gtiinlelor gi a artelor; inalta institutie culturalS ACATALECIC, acatatectice, adj. (in metrica greco-latine, in sintagma)
care reunegte pe cei mai de seame savanti $i artigti. 2. $coald de Vers acatalectic (Si substantivat, n.) = vers cdruia nu-i lipseste nicio silabd.
inv-fdm6nt superior. [Acc. 9i: (dupd lal.) acaddmiel- Din fr. acad6mie, lat. Din fr. acatalectique.
academia. - ACATALEPSIE, acatatepsii, s.f. 1. Stare de spirit caracteristicd unei
ACADEMISM s.n. 1. Atitudine estetici promovand imitatia necondilionatd persoane sceptice, care nu se mai strAduiegte sd caute solutii.
a creajiilor artei antice gi ale Renagterii. 1 TrdsSturi caracteristici oricirei 2. Nesiguranld in punerea unui diagnostic la un bolnav. Din fr. acatalepsie.
ade care cultive un ideal de frumusete canonice, conventionale, manieristd. -
ACATIST, acatiste, s.n. 1. lmn 9i slujbi bisericeascd ortodoxd in cinstea
2. Fel de a se comporta academic (2), rigid, rece. Din fr. acad6misme. Fecioarei Maria sau a unor sfinli. 2. Listd de nume datd preotului spre a se
-
ACADIAN, -A" acadieni, -e, s.n., adj. 1. S.n. A doua perioadd a cambrianului. ruga pentru persoanele inscrise pe ea. +
Expr. A da acatiste (sau un
2.Adj. Care aparJine acadianului (1), privitor la acadian. lPr: -di-anl- Din fr. acatist) =acere preotului s5 rosteascd anumite rugeciuni pentru
acadien. indeplinirea unei dorinle. [Acc. 9i: acaifisd Din sl. akatist[.
ACAJU, (1) acaju, s.m., adj. invar., s.n. 1. S.m. Arbore din regiunea -
ACAI, acaYi, s.m. (Reg.) SalcAm. [Var.: acefiu s.m.] Din magh. akec.
tropicald a Americii, al cSrui lemn, de culoare rogiatice, este intrebuintat la ACATIU s. m. v. acat. -

5
ACAUSTOBIOLIT / ACEFAL [E

ACAUSTOBIOLIT, acaustobiolite, s.n. Roce sedimentare de origine de plata emise de intreprinderea furnizoare. 1 Semndturi de aprobare
organicd, necombustibild. lPt.: -ca-uslo-bi-o-.1 fr. acaustobiolite. pusi pe o polild prin care semnatarul se obligi sa pleteasca la scaden_id
ACAUSTOBIOLITIC, -A, acaustobiolitici, -ce, - Din
adj. (Geot.) Referitor la suma din polita respective; accept. f
Manifestare a vointei de a dobandi un
acaustobiolit. lPr,: -ca-us-to-bi-o-l
- Dinin fr.careacaustobiolitique.
ACARITA, acdrile,s.f . (Pop.) Cutiuld se pestreazd ace, ata gi alte
anumit drept ori de a primi o succesiune sau o oferte de incheiere a unui
contract. V. accepta.
mdruntisuri necesare la cusut: acarnitS. Ac + suf . -eriE. -
ACCEPTOR, -OARE, acceptori, -oare, ag., s.m. (Fiz.) (Atom de natura
nCAiAnen ao1. invar. v. acdtdrii. - strdind) care poate primi un electron suplimentar, determinand aparilia unui
ACATARII adj. invar. (Pop. 9i fam.; de obicei ta comparativ) ,1. (Despre gol pozitiv in masa unui semiconductor. Din fr. accspteur.
lucruri) Care poseda calititi corespunzdtoare scopului sau destinatiei; bun, -
ACCEPTIE, acceptii, s.L lnleles, sens, valoare a unui cuvdnt, a unui afix
frumos, de seamd. 2. (Despre oameni) De treabd, cumsecade, vrednic, cu etc. [Var.: acc€ptiUne s.f.] Din fr. acception, lat. acc€ptio, -onis.
calitdli deosebite. [Var.: acdtdrea adj. invar.] -
ACAfAvU. I v. agala. - Et. nec. ACCEPTIIINE s.f. v. acceplie.
ACCES, (1) accesuri, (2) accese, s.n. 1. Posibilitate de a petrunde, drept
ACATARE s. f. v. agdfare. de a ajunge pdni intr-un loc sau pane la o persoand; p. ext. intrare. *
Cale
ACATAT, -A adj. v. agdfat. (sau drum, gosea) de acces = drum care face legdtura cu o gosea
ACAJAnAvo I v. cdtdra. importanta, cu o localitate etc. Rampe de acces= portiune de drum in
AGATATOR, -OARE adj. v. aseFtor. pantd care permite urcarea vehiculelor pe o s-osea mai inaltd, pe un pod
ACCEDE, acced, vb. lll. (Livr.) lntranz. A avea acces ('l), a ajunge la etc. # Expr. A (nu) avea acces = a (nu) avea permisiunea se mearge
ceva, undeva. * Din fr. acc6der. undeva, a (nu) avea voie si pitrundd undeva. 2. Ansamblu de tulbureri
ACCEDERE s.f. Faptul de a accede. accede. clinice ale organismului care se manifeste brusc, in stare de sanetate
ACCELERA, accelerez, vb. l. Tranz. 1.-V. A iu!i, a grdbi o migcare, o actiune; aparenti gi care se repetd de obicei la intervale variate. * lzbucnire
a urgenta, a zori. 2. A mdri viteza. Din fr. acc6l6rer, lat. accelerare. violente (9i trecetoare) a unei stdri sufletegti. Din fr. accds, lat. accessus.
ACCELERANDO adv. (lndici -modul de executare a unei lucrdri
-
ACCESA, accesez, vb. l. Tranz. 1. (lnform.) A intra intr-o retea, intr-un
muzicale) Din ce in ce mai repede. program etc. pentru a afla date sau informatii. 2. A obfine o finanlare.
- Cuv. de
ACCELERARE, acceterdri, s.t. Acliunea
it.
a arcelera Si rezultatul ei; A accesa fonduri europene. * Din engl. access.
iulire, grdbire, urgentare, zorire. V. aoe€lera. ACCESARE, accesdri,s.!. Acliunea de a accesa Si rezultatulei. -V. accesa.
-
ACCELERAT, -A, acceterafi, -fe, adj., s.n. 1. Adj. Care este iutit, grebit; ACCESAT, A, accesali, -te, ad!.'1. (lnform.; despre retele, programe
care are o frecvenla mai mare decdt cea normal;. Ritm accelerat. etc.) ln care s-a inlrat pentru a afla date sau informatii.2. (Despre finanldri)
Care a fost oblinut.
Resphalie acceleratd.2, S.n. Tren cu vitezd mai mare decat a personalului
(9i care nu opregte in toate garile).
- V. a@esa.
ACCESIBL, -\ accesibiti, -e, adj. La care se poate ajunge ugor; care
V. accelera.
-
ACCELERATOR, -OARE, acceleratori, -oare, adj., s.n., s.m. 1. Adj. Care este la indem6na cuiva; care poate fi ugor procurat; care se poate intelege
accelereaze. 2. S.n- Mecanism care permite accelerarea turatiilor unui u$or.
- Din fr. accessible, lat. accessibilis.
ACCESIBILITATE s.f. insugirea de a fi accesibil.
motor; pedala care comandd acest mecanism. *
lnstalalie pentru Din fr. accessibilit6,
-
accelerarea microparticulelor. 3. S.m., adj. (SubstanF) care se adaugi lat. accessibilitas, -atis.
unor materiale pentru a miri vileza unor reactii chimice sau a unor procese ACCESI0NE, accesiuni,s.f . Mod de dobdndire a proprietetii rezultand din
fizico-chimice. fr. acc6l6rateur. alipirea naturale sau prin interventia omului a unui bun la un alt bun mai
ACCELERAIE, - Dinacceleralii, s.f. Cregtere a vitezei unui corp mobil in important, apa(indnd altei persoane. [Pr.: -sr'-u..] Din fr. ac@sion.
raport cu unitatea de timp. + Acceleralie gravitalionald = acceleratia pe ACCESoRIU, -lE, accesorii, adj., s.n. 1. Adj.,- s.n. (Obiect, piesd,
care o au corpurile in cddere libere. [Var.: accelerati{ne s.f.] dispozitiv) care constituie un element secundar, anex, incidental,
acc6l6ration, lat. acceleratio, -onis. - Din fr. complementar. 2. Adj. (Despre drepturi, cereri etc.) Secundar in raport cu
ACCELERATIUNE s.f. v. acceleraJie. alt drept sau alte cerere, dar legat de acestea 9i supunandu-se ca atare
ACCELEROGRAF, acce I e rog rafe, s. n. Accelerometru care inregistreazd unor condilii de fond gi de procedurd comune. Din fr. acc€ssoire, lat.
acogssorius. -
accelerafiile.
- Din fr. acc6l6rographe.
ACCELEROMETRU, accelerometre, s.n. 1. Aparat cu care se masoare ACCIDENT, (1,2,3,4,6) accidente, s.n., (5) acctdenfi s.m. 1. S.n.
acceleratiile, indeosebi la vehiculele aeriene. 2, Transductor Eveniment fortuit, imprevizibil, care intrerupe mersul normal al lucrurilor
electromecanic de mdsurat structurile vibrante. (provocdnd avarii, reniri, mutilSri sau chiar moartea). f Fapt intdmpldtor,
- Din fr. acc6l6romdte.
ACCENT, accente, s.n. 1. Pronunlare mai intensd, pe un ton mai inalt etc. banal, care aduce nenorocire. 2. S.n. (Fil.) insu$ire trecdtoare, neesen-
a unei silabe dintr-un cuvent sau a unui cuvant dintr-un grup sintactic. i tiald a unui lucru. 3. S.n. (Geogr.) Neregularitate a solului. 4. S.n. (Lingv.;
Semn grafic pus de obicei deasupra unei vocale pentru a marca aceasti in sintagma) Accident fonetic = modificare intampldtoare a unui sunet, fdrd
pronunlare sau altd particularitate de pronuntare. Accent ascutit. Accenl caracter de lege. 5. S.m. (Muz.) Alteralie. * Semn care indicd aceasti
circumflex. Arcent grav. + Expr. A pune accentul (pe ceva) = a scoate in modificare a intonatiei unei note. 6. S.n. (Med.) Fenomen neagteptat care
survine in cursul unei boli.
relief, a da atenlie deosebite (unei probleme). 2. Fel particular de
pronuntare specific unui grai, unei limbi sau unei stdri afective. 3. Scoatere
- Din fr. accident, lat. accidens, -ntis.
ACCIDENTA, accrdentez,vb.l.f.anz. si refl. A (se) r6niintr-un accident.
in relief a unui sunet muzical prin amplificarea sonoritSlii sau prin Din accident. -
prelungirea duratei lui. Din fr. accent lat. aoosntus. ACCIDENTAL, -4, accidentati, -e, adj. intampldtor; incidental. i
-
ACCENTUA, accentuez, vb. l. 1. Tranz. A marca prin accent (1). i Secundar, neesential. Din fr. accidentel.
A sublinia, a interi, a pune in evidentS, a reliefa. 2. Refl. Fig. A
Fig. -
ACCIDENTARE, accidendi, s.f. Faptul de a (se) accidenta.-V. acdd€nh.
se
intensifica. lPt.'. -tu-al- Din fr. accentuer. ACCIDENTAT, -A, accidentati, 4e, adl. 1. (Adesea substantivat)
ACCENTUARE, accentudri, s.f. Acliunea de a (se) accentua.lPr.: -tu-a-l (Persoan6) care a fost victima unui accident. 2. (Despre un teren, un drum
V. accentua. etc.) Care prezinte neregularitdli. accidenta. Cf. fr. accident6.
- ACCENTUAT, -A, accentuafi, {e, adj., adv. 1. Adj. (Despre vocale,
-V.
ACCIDENTA, accidenle s.f. Lucrare tipografici de tip special care
silabe, cuvinte) Care poartd accentul, care este scos in relief. 2. Adj. Fig. folosegte in mod variat literele, liniile gi ornamentele in scopul realizdrii unor
lntensificat. 3. Adv. (lndicd modul de executare a unei bucSli muzicale) efecte de reclamd. Din germ. Alaidenz.
Puternic, forzato. [Pr.: -tu-at]- V. accentua. ACCE s.n. v. accizA.
-
ACCEPT s.n. Consim!6m6nt scris pe o polild, prin care o persoani, ACCIZA, accizez, vb. l. Tranz. A aplica accize la mdrfuri, bunuri de
desemnati de emitentul polilei, se obligd sd achite beneficiarului, la consum etc. De la accizd.
scaden!5, suma de bani din polile. * incuviinlare, aprobare. Din germ.
-
ACCZARE, accizdri, s.f . Acliunea de a acciza. V. acciza.
Alcept, lat. acceptus. - ACCIZA, accize, s.n. 1. lmpozit indirect care -se percepe in unele fdri
ACCEPTA, acc6pt, vb. l. f-anz. A fi de acord cu...; a primi, a consimti asupra unor obiecte de consum. 2. (inv.) Taxd de consumatie, de barieri
se...; a admite, a aproba, a incuviinla. i A suporta, a tolera. gi vamala. [Var.: acciz s.n.]
aooepter, lat. acceptarc. - Din fr. ACEFAL, -A, acefati, -e, adj.
Din fr. accise.
- (Zool.; despre unele animale inferioare) FSrd
ACCEPTABIL, -A, acceptabili, -e, adj. Care poate fi acceptat; cap. Din fr. ac6phale.
satisfdcitor. -
- Din fr. acceptable, lat. acceptabilis.
ACCEPTARE, accephri, s.f. Actiunea de a accepta si rezultatul ei. 1
ACEFALIE s.f. 1. (Zool.) Lipsd a capului, specificd unor animale infe-
rioare. 2. (Med.) Monstruozitate congenitale (incompatibla cu via.ta) care
Consimldmdnt al intreprinderii cumpdrdtoare pentru achitarea unei cereri consta in lipsa capului la fdt. Din fr. ac6phalie.
-