Inv.

Moisă Monica
Sc. cu cls. I-VIII Luna
Structura Luncani

LEGENDA ALBINEI ŞI
A PĂIANJENULUI

O femeie saraca avea doi copii: un baiat si o

fata. Ei au plecat în lume, spre a-si câstiga cele
necesare traiului. Baiatul a intrat ucenic la un
tesator de pânza, iar fata cara pietre pentru
zidari. În ceasul mortii, mama îsi chema copiii
lânga ea. Fata a venit imediat, dar baiatul nu a
vrut sa vina. Mama l-a iertat, dar dupa moartea
ei, fata s-a prefacut în albina, iar baiatul în
paianjen. De atunci, paianjenul traieste singur,
vesnic singur, fara frate si fara surori si fara
parinti. El fuge de lumina si vesnic îsi tese
pânza prin locuri întunecoase, si e posomorât
si suparat, iar oamenii îl urgisesc si, oriunde îl
afla, îi strica pânza si pe el îl fugaresc si îl
omoara. Albina, de atunci, este vesela si toata
ziua zboara de pe o floare pe alta si traieste cu
parintii ei, cu fratii si cu surorile ei la un loc.
Oamenii o iubesc si o vad cu drag, caci ea cu
toti îsi împarte ceea ce aduna si tuturor le da
mierea ei. 
 Încredinţează fluturelui dorinţa ta

Conform unei legende indiene, dacă cineva doreşte să îşi îndeplinească o dorinţă,
trebuie să prindă un fluture şi să-i şoptească acea dorinţă. Apoi fluturele va fi eliberat.
Deoarece el nu poate scoate nici un sunet, nimeni nu va cunoaşte acea dorinţă cu
excepţia Marelui Spirit care aude şi vede tot. Drept recunoştinţă pentru eliberarea
fluturelui, Marele Spirit indeplineşte acea dorinţă...
 LEGENDA
BUBURUZEI
De Eugen Jianu

Au iesit ghioceii albi, brindusele galbene si toporasii albastrii. Albinele isi deretica
stupul; ca miine or sa iasa la treaba. Mieii zburda pe pajistile abia dezgolite de nea. In
ograda, gainile scurma si cotcodacesc. Toata lumea are treaba; nimeni nu sta
degeaba.

Mingiiata de soare, buburuza cea mica si rosie a iesit si ea. din crapaturile scoartei
copacului uride a stat pitita pana atunci. A facut ochii mari si s-a uitat in jur. Asa cum
statea pe scoarta cenusie a copacului, parea o farima dintr-o piatra pretioasa rosie.
Avea si scapari de rubin cand vreo raza o mingiia pe spate.
Buburuza s-a intristat.
—  Ce mica si neinsemnata sunt. Toate in jurul meu au un rost, numai eu nu.
Nimeni nu ma baga in seama!.
zicand acestea si-a desfacut larg aripile lasindu-le purtata de-o boare de vint. Asa a
ajuns pe prisma unei case, iar de acolo pe mina unui copil care se juca.
—  Bunicule, s-a bucurat copilul, uite o buburuza. Ce giza micuta si dragalasa, l-o fi
frig... Dar de acuma, gata! Nu te mai necaji, bu buruzo. Am sa te incalzesc eu! Si co-
pilul a ridicat incetisor mina catre soare si-a mingiiat cu drag stropul rosu care ii
inflorea palma. Apoi a suflat incetisor asupra-i.
—  Hai du-te, buburuzo! incalzeste-te la soare!
S-a bucurat buburuza. A inteles ca, mica si neinsemnata cum e, are si ea un rost pe
lumea asta. E cea dintii giza care se arata primavara.
E, cum s-ar zice, o vestitoare curajoasa.