Instaurarea sistemului totalitar în Europa de Est. Statele comuniste.

România

Evenimentele petrecute după 23 august 1944, aruncă România în sfera de influenţă

sovietică, fapt cu consecinte majore în societatea româneasca bulversată de impactul celui de-
al doilea razboi mondial şi care dorea acum o revenire la normalitatea existentă în anii
'20. Astfel începând cu iunie 1944 în România este constituit un Front Democratic, Blocul
Partidelor Democratice (BPD) în componenţa căruia intra Partidul Comunist, Partidul Social-
Democrat şi Partidul Naţional-Ţăranesc. Următoarea etapă o constituie formarea unor guverne
de uniune, unde comuniştii deţin posturile permitând astfel impunerea la guvernarea în urma
presiuni sovietice, începând cu data de 6 martie 1945 a guvernului Groza, moment
considerat a fi ,,punctul 0 al comunismului românesc”. O altă etapă în procesul de trecere de
la un sistem politic de tip monarhist, la unul de ,,democraţie populară” a constituit-o abdicarea
silită a regelui Mihai I la 30 decembrie 1947 şi proclamarea Republicii Populare Române.
Noua orientare politică este ,,oficializată” prin Constituţia din 1948. În concluzie putem spune
că dintr-o ţară liberă am devenit o ţară ocupată, condusă autoritar, izolată faţă de Europa, dar
şi opusă ca principii restului Europei, referire evident la Europa Occidentală.

Bulgaria

Frontul Patriei, reunind partidele ţărănist, socialist şi comunist obţine la alegerile din
noiembrie 1945 peste 85% din voturile exprimate. De menţionat faptul că în aceste alegeri
frontul s-a prezentat cu liste comune, tactică specifică comuniştilor şi impusă de la Moscova.
Dispariţia oricărei opoziţii legale începând cu luna august 1947 duce în faza finală procesul de
sovietizare, care se încheie prin proclamarea republicii de democraţie populară şi intrarea
acesteia în deplină legalitate prin crearea cadrului legislativ necesar, al cărui prim pas l-a
constituit adoptarea noii constituţii care să statueze schimbările petrecute pe parcursul acestor
ani.

Polonia

Iunie 1945 se formează un guvern de coaliţie sub presiune Moscovei, iar la 30 iulie
1946 speculând aparenta reveniri la democraţie este organizat un referendum în care
comunişti obţin 68% din voturi, find vorba de aşa zişii ,,comunişti moscoviţi”. Coexistenţa
aparentă dintre cele două guverne poloneze-cel de la Londra din exil şi cel creat în Polonia-
duce la unificarea lor sub presiunile Moscovei, aparând astfel şi aici guvernul de uniune
caracteristic acestei etape a instaurări regimului comunist. În urma alegerilor desfăşurate sub
atenta supraveghere a Moscovei Bieloras Beirut devine preşedinte, iar Cyronkiewicz care era
socialist, însă apropiat de comunişti prim-ministru. În 1948 Partidul Muncitoresc Polonez
preia puterea în Polonia încheind astfel faza instaurări regimului comunist în această ţară.
Instaurarea sistemului totalitar în Europa de Est. Statele comuniste.

Ungaria

Situaţia Ungariei a fost asemănătoare cu cea a României. Astfel în noiembrie 1944 la

Szeged se formează un Front Naţional de Independenţă, alcătuit din reprezentanţii micilor
proprietari, naţional-ţărăniştilor, socialiştilor şi comuniştilor. Acest organism politic
desemnează în decembrie acelaşi an un guvern provizoriu care se află sub controlul unei
comisii militare condusă de mareşalul sovietic Vorosilov, cel însărcinat cu supravegherea
situaţiei politice din această ţară. Însă comuniştii ajung efectiv să deţină pârghii de control în
guvern abia odată cu înfiinţarea cabinetului Tildy în noiembrie 1945 când secretarul general al
Partidului Comunist Ungar, Rakosi va ajunge vicepreşedinte al Consiliului de miniştri. Odată
ajunşi să deţină portofoliile cheie în guvern şi având sprijinul Moscovei comunişti vor trece la
înlăturarea principalului adversar politic -Partidul micilor proprietari - care deşi nu avea
sprijin din partea Moscovei se bucură de cea a populaţiei, surclasând astfel partidul comunist.
Pretextul înlăturări acestuia de pe scena politică ungară la constituit arestarea secretarului
general Bela Kovaci la 25 februarie 1947 sub acuzaţia de ,,complot pucist" descoperit de către
poliţia maghiară în colaborare cu NKVD. Ungaria are o evoluţie invariabilă spre comunism
după fuzionarea partidului comunist cu cel socialist în iunie 1947 şi demisia forţată a
preşedintelui republici Tildy liderul Partidului micilor proprietari.

NKVD = Direcţia Principală a Securităţii Statului + poliţie secretă a Uniunii Sovietice

Cehoslovacia

Începuturile sovietizării acestei ţări stau în Tratatul de prietenie dintre Cehoslovacia şi

Uniunea Sovietica încheiat în urma întrevederi din decembrie 1943 dintre, Edvard Benes-
şeful guvernului cehoslovac, aflat în exil la Londra şi Stalin, acord prin care primul permite
accesul comuniştilor în viitorul guvern ce se va forma în ţară după eliberare. Ca urmare
Frontul Naţional (care include în rândurile sale începând cu martie 1945, partidele Popular,
Socialist-naţional, Socialist-democrat şi comunist aparţinând celor două etni majoritare-cehe
şi slovace) stabileşte un program de acţiune comun la Kosice, pentru ca în urma alegerilor din
1945 sa se formeze un guvern de uniune la 5 aprilie 1945. Cu ocazia alegerilor desfăşurate în
anul următor comuniştii obţin un procent de 38% din voturile liber exprimate, devansându-i
astfel pe aliaţii lor din cadrul Frontului naţional. Însă datorită faptului că politica dictată de la
Moscova cerea acapararea întregii puteri se creeze o tensiune internă în ţară ca urmare a
presiunilor exercitate de către comunişti pe diverse căi, ce va culmina cu demisia în februarie
1948 a 12 miniştrii moderaţi. În urma presiunilor exercitate asupra sa de către sindicate şi
miliţie, preşedintele ţării Edvard Benes, se vede nevoit a forma la 25 februarie 1948 un nou
guvern, în care comuniştii deţineau 12 posturi din 20. Odată numit noul guvern acesta se
ocupă de organizarea alegerilor legislative, care au avut loc la 30 mai 1948 şi au fost câştigate
de către Frontul Naţional, cu 6.431.000 de voturi din 8.000.000 de electori înscrişi pe liste,
transformând astfel Cehoslovacia în ,,democraţie populară".
Instaurarea sistemului totalitar în Europa de Est. Statele comuniste.

Iugoslavia

În acest caz vorbim de o situaţie diferită referitoare la poziţia comuniştilor. Facem referire
la suportul pe care comuniştii locali îl aveau în ţară ca urmare a poziţie adopatate de aceştia pe
parcursul razboiului, având o contribuţie semnificativă la înfrângerea germanilor. La 20
octombrie 1944 când Aramata Roşie ajunge la Belgrad găseşte deja o structură de conducere
comunistă gata formată. Din aceasta făceau parte şi Iosif Tito. În vara anului următor -
august 1945- Tito încheie un acord cu şeful guvernului iugoslav de la Londra (gen. Subacic)
şi se crează astfel un Front de Eliberare. Formarea unui guvern de uniune este un prilej pentru
comunişti de a acapara puterea deţinţnd 23 de portofoli din 25 de ministere. Ca urmare a
evoluţiei situaţiei politice şi a consolidări poziţiei lui Tito, relaţiile acestuia cu regele Petru I
se deterioarează. Următoarea etapă fiind organizarea de alegeri cu frontul, desfăşurate în 11
noiembrie 1946 şi câştigate de către comunişti cu un procent de 90% din voturile exprimate.
Ca urmare a câştigării alegerilor de către comunişti, aceştia proclamă Republica Federativă
Yugoslavia la 29 noiembrie 1946, iar în ianuarie 1947 noua republică are şi o constituţie pe
măsura transformărilor sale, inspirată binenţeles după model sovietic.

Germania de Est

Imediat după înfrângerea Germaniei, URSS a început să izoleze zona estică şi să o

transforme într-o regiune satelit din punct de vedere economic.
Uniunea Sovietica dorea să obţină avantaje rapide şi maxime din propria zonă de ocupaţie.
U.R.S.S. a început controlul asupra Germaniei de Est înaintea Conferinţei de la Potsdam,
concentrându-şi atenţia în continuarea Partidului Comunist şi stabilirea unui sindicat
centralizat, sub control comunist.
Creată la 9 iunie, administraţia militară sovietică a autorizat, sub directa conducere a
mareşalului G.K.Jukov, crearea a patru partide democratice antifasciste: Partidul Comunist
German(K.P.D), Partidul Social-Democrat (S.P.D.), Partidul Creştin-Democrat (C.D.U.) şi
Partidul Liberal (L.D.P.D.).
Un partid Comunist-German a fost înfiinţat aproape imediat în Berlin, dar organizarea lui nu
a fost deloc uşoara. Sovieticii i-au plasat rapid pe comuniştii germani în pozitii cheie în
Berlin şi în întreaga zonă de est. Partidul Comunist German a avut însă greutăţi în
transformarea sa într-un partid naţional majoritar întrucât germanii îi detestau pe ruşi
privindu-i ca ocupanţi.
A fost aranjata o fuziune între germani şi social-democraţi, fiind creat la începutul anului
1946, Partidul Social Unit, asociat al administraţiei militar sovietice.