Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Puteai spune ca Mapi era un ghemotoc de blana doar ca in loc de blana avea tepi. Asa
ca orice alt arici, Mapi are undeva la 10 000 de tepi care il ajuta sa se fereasca de
pradatori. Are labutele la fel ca mainile unui om, si anume, are cate 5 degetele la fiecare
mana. Dar asa cum sunt aricii, si eroul nostru are mici defecte. Defectul sau major este
ca nu aude prea bine. Dar in schimb are simtul olfactiv foarte dezvoltat.
Astfel povestea se intampla in anotimpul verii, cand plantele sunt inverzite, cand florile
au inflorit si cand toate animalele padurii se joaca unele cu celelalte cantand si topaind
fiind fericite in natura.
Acesti oameni au dormit peste noapte in cort si au facut focul. Au cantat, s-au bucurat si
apoi au mers la culcare. Facand atat de multa galagie, majoritatea animalelor s-au dus
sa vada despre ce e vorba. Ajungand acolo primii, iepurii se ascundeau prin tufisuri
urmarind ce faceau oamenii. Pana si caprioarele s-au dus sa verifice deoarece nu erau
obisnuite sa vada oameni in mijlocul padurii. Dupa un spectacol pentru oameni, dar si
pentru animalutele noastre, acestia s-au culcat. La fel au facut si animalele. S-au intors
in casutele si cuiburile lor si s-au dus la culcare.
Dar dimineata, oamenii plecasera la rasarit. Acestia au uitat in schimb focul aprins si nu
mai erau de gasit. A sarit o scanteie direct pe iarba uscata din jurul focului si aceasta s-
a aprins. A inceput sa arda si a dat nastere unui foc care risca sa fie extrem de mare
datorita vantului care batea si il intetea.
Dar fiind dimineata, toate animalutele ieseau din casele lor pentru a se apuca de treaba
de zi cu zi. Cand Mapi simte imediat mirosul de ars datorita simtului sau olfactiv foarte
dezvoltat.
- O fi din cauza oamenilor care au dormit aici noaptea trecuta? Intreba veverita.
- Nu stim, dar trebuie neaparat sa facem ceva altfel ar putea sa ajunga focul la noi si sa
ne distruga casele si proviziile noastre!
- Vrabiutelor! Fugiti si dati de veste peste tot in padure ca toate animalele sa mearga la
lac si sa care apa catre foc!
Zis si facut. Mapi le-a dat ordine tuturor animalelor cu ce sa faca pentru a ajuta la
oprirea focului. Dar era greu de implinit deoarece focul deja era mare si nu mai aveau
cum sa il stinga.
Dar eroul nostru, Mapi, a stat si s-a gandit la o solutie. A realizat ca daca nu faceau
ceva, toata padurea avea sa ia foc si sa isi piarda toate animalele casa si proviziile de o
viata! Astfel s-a dus de unul singur sa vorbeasca cu termitele.
- Termitelor, ajutati-ne!
- Aoleu, pai si noi ce facem? Termitele au inceput sa alerge ca nebunele in toate partile.
Astfel Mapi vorbeste cu termitele si pun planul la cale. Ursii carau trunchiurile de copaci
de mult doborate ce erau prin padure iar termitele mancau lemnul astfel incat sa faca o
gaura in mijlocul lor. Toate animalele lucrau pentru a stinge focul. Termitele si
ciocanitorile mancau lemnul iar furnicile carau aschiile de lemn din calea animalelor pe
cand restul animalelor adunau apa in gusele lor si o varsau in gaurile trunchiurilor de
copaci. Ursii ridicau trunchiurile si le carau pana la locul cu pricina unde focul era mare
si le rostogoleau acolo.
A durat aproape o zi de munca, dar la sfarsitul zilei focul a fost stins si animalele au
invatat din nou de ce sunt prietene unele cu celelalte. Fara ajutorul fiecarui animalut din
padure, nu ar fi reusit sa isi salveze casutele.
Iar micutul Mapi ajunsese eroul padurii pentru ca a simtit de la o distanta asa de mare
focul si a pus la cale un plan pentru stingerea acestuia. Toti cei ce au facut glume pe
seama lui si au ras de el si-au cerut scuze si Mapi a ajuns sa fie cel mai fericit animalut
din padure. Pana la adanci batraneti el a fost respectat si toata lumea ii vorbea frumos
incercand sa il ajute. Nimeni nu a uitat ce a facut pentru a salva padurea.
Morala povestii: nu judecati pe nimeni dupa aparente. Daca un copil are un defect, nu
radeti de el. Pentru ca poate intr-o zi el va fi singurul care va va intelege cu adevarat
cand veti avea o problema si va va ajuta. Fiti cuminti.