Bucle aurii și cei trei urși

Picture
Au fost odată trei urşi care trăiau fericiţi într-o căsuţă din pădure. Într-o
dimineaţă, pentru micul dejun, Ursoaica pregăti nişte ovăz fiert în lapte. Umplu
apoi câte un castron pentru fiecare pentru Urs, pentru Ursulică şi pentru ea.
Dar cum mâncarea era încă fierbinte, ieşiră tustrei la o scurtă plimbare.
În vremea asta, o fetiţă pe care o chema Bucle-Aurii, trecând prin preajmă, intră
în căsuţă şi dădu cu ochii de castroanele pline cu ovăz şi lapte. Dacă ar fi
aşteptat până s-ar fi întors urşii, cu siguranţă ar fi invitat-o şi pe ea la masă.
Dar fetiţa, fără să mai stea pe gânduri, goli de îndată castronul cel mic! Apoi,
vru să se aşeze pe un scaun, ca să se odihnească.
Îl încercă pe cel al Ursului, apoi pe cel al Ursoaicei, dar văzu că erau prea mari
pentru statura ei. Până la urmă se aşeză pe scaunul lui Ursulică. Nici că se putea
altul mai potrivit pentru ea!
Se pare însă că fetiţa era cam grea, căci scaunul... trosc!, se rupse.
Apoi, Bucle-Aurii urcă la etaj, unde încercă cele trei paturi de-acolo. Iar cel
care i se potrivi cel mai bine se dovedi a fi tot cel al lui Ursulică.
În astă vreme, cei trei urşi se întoarseră din plimbarea lor şi văzură că mâncase
cineva toată fiertura din castronul cel mic...
Apoi observară că scaunul lui Ursulică fusese rupt! Iar când ajunseră în dormitor,
dădură peste Bucle-Aurii, adormită în
patul lui Ursulică! Cei trei începură să mormăie, supăraţi pe oaspetele nepoftit.
Numai că mormăielile lor o treziră pe fetiţă.
Şi, fireşte, Bucle-Aurii trase o sperietură zdravănă la vederea familiei de urşi!
Sări din pat, alergă pe scări, în jos, şi o zbughi din căsuţă! Iar de atunci, urşii
nici c-o mai văzură vreodată pe fetiţa cea curioasă şi neastâmpărată!
Sfârșit{\rtf1}