A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti, a fost odată un arici

ca oricare altul: nici prea mare, nici prea mic, nici prea frumos, nici deosebit de
urât, nici tânăr, dar nici bătrân. Și ariciul nostru locuia pe un câmp din
apropierea unui sat de câmpie. Avea o viață liniștită: privea răsărituri și apusuri
spectaculoase, discuta cu prietenii iepuri sau șoricei, mânca, dormea, visa.

Dar oamenii construiau tot mai mult, luând din zonele sălbatice, iar animalele se
înghesuiau tot mai greu în locurile rămase. Ariciul nostru se simțea din ce în ce
mai inconfortabil îngrămădit de noii lui vecini. Când privea răsăritul, câte un
iepure bătrân ronțăia cu zgomot o tulpină fragedă, iar la apus câte un șobolan îi
tăia calea cu prada proaspăt vânată. Dacă încerca să doarmă, câte un arici bătrân
sforăia atât de tare de îi era imposibil să închidă ochii. Iar hrana se împuțina
periculos de repede.

Văzând atâta adunătură de dobitoace, țeposul nostru și-a dat seama că vin vremuri
grele. Cel mai tare se temea ca nu cumva oamenii, sătui de forfotă și distrugeri,
să încerce a-i rări.

Ceea ce s-a și întâmplat. Nu a durat mult până când buldozerele și escavatoarele au

sosit pe câmp și s-au pus pe săpat, cărat, construit.

Iepurii și șoarecii au reușit să se salveze primii, găsindu-și rapid alte locuințe.

Ariciul, cu picioarele lui mici și neputincioase, a realizat că acesta ar putea fi
sfârșitul. A traversat cât a putut de repede strada și a trecut de un gard. Acolo
era din nou liniște, verdeață, loc de stat și de visat. Părea chiar Raiul.

Dar știți cum este în viața reală: nu doar că o nenorocire nu vine niciodată
singură, dar întotdeauna ceea ce pare prea frumos, nu are mari șanse să fie și
adevărat! În nici câteva secunde, o namilă blănoasă și băloasă s-a repezit spre el
să-l înghită. Ariciul a spus în gând ultima rugăciune și s-a transformat într-un
ghem de ace, sperând doar la un sfârșit rapid și fără suferință.

Dar a fost salvat de o mână de om și o lopățică de plastic. Apoi îngrijit, hrănit,

curățat, pus într-o casă nouă, în care poate iar privi răsărituri și apusuri
spectaculoase, discuta cu noi prieteni, mânca, dormi, visa.

Și am încălecat pe o șa și v-am spus povestea așa. V-a plăcut povestea mea?