Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ceea ce avea,
totuși, ea și nu aveau altele era un ghinion cumplit. Orice încerca să facă, se
lovea de câte un nenoroc.
Văzând că n-o scoate nicicum la capăt, s-a relaxat. A început să privească în jur
la vecinii și prietenii din pădure și a realizat că accidente de tot soiul se
întâmplă și altora. A încetat deci să se plângă și a învățat să ceară ajutorul
punctual, atunci când simțea nevoia.
Și uite așa, bufnița noastră ghinionistă a început să simtă că ar putea fi cea mai
norocoasă înaripată din pădure.
Iar eu am încălecat pe o șa și v-am spus povestea așa. V-a plăcut povestea mea?