Doi copii mici stteau langa foc intr-o noapte friguroasa de iarna.

Dintr-o data au
auzit o bataie usoara in usa si au fugit sa deschida.
Acolo, in frig si intuneric, statea un alt copil fara pantofi, imbracat in haine
subtiri si ponosite. Tremurand de frig, copilul le-a cerut celor doi sa intre sa se
incalzeasca si el.

„Da, intra!” au strigat amandoi copiii; „iti vom da locul nostru langa foc. Intra!”
L-au indrumat pe micutul strain langa foc si si-au impartit cina cu el, dandu-i si
patul lor, urmand ca ei sa doarma pe o banca tare.

Peste noapte, cei doi au fost treziti de o muzica dulce, ce incanta urechile si,
privind afara, au vazut o ceata de copiii in haine stralucitoare ce se apropiau de
casa lor. Cantau la harpe aurite, iar aerul era incarcat de melodie.

Deodata, copilul strain s-a ridicat inaintea lor, fara sa ii mai fie frig, fara sa
mai arate saracacios, scaldat de o lumina argintie.

Atunci, vocea lui blanda a spus””Mi-a fost frig si M-ati primit inauntru. Mi-a fost
foame si M-ati hranit. Am fost obosit si Mi-ati dat patul vostru. Eu sunt Iisus,
copilul, ce pribegesc prin lume pentru a aduce pacea si bucuria tuturor copiilor
buni.
Asa cum voi Mi-ati daruit Mie, fie ca si acest copac sa va dea fructe bogate in
fiecare an”.

Spunand acestea, El a rupt o crenguta din bradul ce crestea langa usa, apoi a
plantat-o in pamant si a disparut.
Crenguta insa a crescut si s-a facut copac mare, ce in fiecare an dadea fructe
mari, aurii, pentru cei doi copii buni.