Anul Nou

Era o seară de 31 decembrie. Era frig și ningea. La o

familie înstărită, pe când toți ai casei stăteau în jurul sobei, se
auziră bătăi în poartă. Nemulțumit, tatăl strigă:
- Cine ești și ce vrei?
- Sunt un bătrânel înfrigurat, se auzi de afară. Vă rog, puteți
să-mi dați și mie găzduire în seara aceasta? Vă voi răsplăti
însutit!
- N-avem nevoie de răsplata ta! Deja avem de toate. Du-te la
altcineva!
Bietul bătrânel merse mai departe. Se opri la altă casă și
ciocăni.
- Imediat, se auzi o voce posacă.
Ușa se deschise și în prag apărură un om cu soția lui.
- Cine ești tu? întrebară ei uitându-se la bătrânelul scund, cu
părul și barba înălbite de vreme și încălțat cu opinci. Purta în
spate un sac mare și misterios.
- Sunt un călător bătrân și ostenit, răspunse el. Vă rog frumos,
mă găzduiți în seara aceasta în casa voastră? Vă voi răsplăti
mult, mult!
Dar primi același răspuns. Bătrânelul merse și la a treia casă.
Bătu în poartă.
- Imediat deschidem! se auziră niște voci de copii.
După câteva clipe, ușa se deschise și apărură în prag trei copii.
Erau doi băieți și o fată, îmbrăcați modest, ceea ce dovedea că
erau destul de săraci.
- Bună seara! strigară ei voioși. Cine sunteți? Cred că vă este
frig, haideți repede în casă!
Mama copiilor făcu un ceai fierbinte și tatăl lor aruncă niște
lemne în foc. Aranjară masa și îl poftiră pe musafir. Mâncarea
era simplă, dar gustoasă și pregătită cu drag. Bătrânelul începu
să le povestească:
- Vin de foarte, foarte departe. Aveam o călătorie lungă de
făcut, dar m-a prins întunericul și nu am putut merge mai
departe. M-am oprit la două case, dar nu m-au primit. Voi
sunteți primii oameni amabili pe care îi întâlnesc în călătoria
mea.
După ce mâncară, bătrânelul se adresă copiilor:
- Copii, haideți să vă spun niște povești.
Și începu să le povestească din tinerețea lui. Erau întâmplări
adevărate și captivante. Apoi spuse familiei:
- Haideți afară să aprindem niște artificii.
Dar tatăl spuse:
- Noi suntem oameni săraci, nu avem artificii.
Bătrânelul însă duse mâna la spate și scoase din sac o cutie
mare. O deschise și copiii scoaseră strigăte de bucurie:
- Artificii!
Într-adevăr, în cutie erau îngrămădite multe artificii: mici și
mari, colorate și albe. Târând cutia după ei, copiii ieșiră afară,
urmați de bătrânel și de părinții lor. Începură să aprindă
artificiile. Unele zburau, altele pocneau, altele făceau lumină…
Era un adevărat spectacol! După aceea, au intrat cu toții în
casă și s-au dus la culcare. Afară continua să ningă.
A doua zi, familia se trezi dis-de-dimineață. Ninsoarea
încetase, dar se așternuse un strat gros de nea. Bătrânelul încă
dormea. Tatăl puse lemne pe foc, după cum îi era obiceiul, și
mama făcu un ceai. Copiii țopăiau în jurul focului, așteptând
ca bătrânelul să se trezească. Și aceasta nu dură mult, căci în
curând se auziră pași. Ușa se deschise și bătrânelul intră cu
zâmbetul pe buze.
- Bună dimineața, copii! Ce mai faceți voi?
- Bună dimineața! Așteptam să veniți, ca să vă servim cu o
prăjitură cu mere făcută în casă.
Bătrânelul le mulțumi și începu să mănânce. Cât de gustoasă
era! După ce o termină, își spălă farfurioara, se duse și la mama
copiilor, ca să-i mulțumească, dar ea spuse:
- Nu eu am făcut-o, ci copiii!
Atunci bătrânelul se întoarse spre copii, spunându-le:
- Mulțumesc mult pentru prăjitură, copii harnici! A fost
grozavă!
Apoi, adresându-se întregii familii, spuse:
- Mulțumesc frumos pentru călduroasa găzduire! Acum
trebuie să plec, căci mai am mulți oameni de vizitat.
Cu toții erau vădit dezamăgiți.
- Dar înainte să plec, mai am ceva să vă dau.
Și, ducând mâna la spate, mai scoase din sac câteva cutii mari.
Ochii copiilor sclipeau de curiozitate. Bătrânelul luă cutiile și le
aruncă în aer. Acestea dispărură de parcă n-ar fi fost. Copiii,
nedumeriți, întrebară:
- Unde sunt?
Bătrânelul le spuse:
- Nu vă neliniștiți, aceste cadouri conțin tot ce e bun pentru
anul viitor: fericire, sănătate, mult spor la muncă…
- Dar cine sunteți? întrebară părinții, radiind de bucurie.
- Sunt Anul Nou…

Acest bătrânel bate și în ziua de azi la ușile tuturor. în Și celor

ce îi deschid, le aduce numai fericiri.