FETITA CU CHIBRITURI

HANS
CHRISTIAN
ANDERSEN
 Totul s-a petrecut in noaptea ultimei zile a anului.
Inca de dimineata ningea fara incetare si de aceea era foarte frig

Dar trecatorii erau fericiti si cu pachete mari sub brat se grabeau spre
casa pentru a sarbatori sosirea noului an.
Toti erau fericiti inafara unei fetite pe care tatal ei o scosese aproape
dezbracata si desculta in ger pentru a vinde chibrituri.
,,-Cumparati chibrituri domnilor!”
,,-Doriti chibrituri? Cumparati chibriturile mele!”-ii ruga fetita pe trecatori.
.
Dar toti erau prea ocupati pentru a o baga in seama pe biata fetita.
La un moment dat, dorind sa treaca strada, a fost cat pe ce sa fie strivita
de o trasura.

Papucii i-au sarit din picioare si biata fetita a ramas desculta.

Oricum nu-i foloseau, erau rupti si prea mari pentru ea.
Fusese o zi rea pentru dansa si nimeni nu-i cumparase nimic.
N-avea prin urmare nici un ban si-i era foame si frig. Biata fetita!
Se opri si se ghemui intr-un colt dintre doua case ..
. Isi stranse piciorusele sub dansa. Frigul o patrundea din ce in ce mai mult,
si totusi nu-i venea sa se duca acasa; ducea inapoi toate chibriturile, si nici
un banut macar. Tatal sau are s-o bata; si afara de asta, si acasa era tot
asa de frig. Locuiau tocmai sub acoperis si vantul sufla in voie, cu toate
ca fusesera astupate crapaturile cele mari cu paie.
Manutele ei erau aproape inghetate de frig.
Poate daca ar aprinde un chibrit s-ar incalzi putin si ar putea merge
mai departe.Doar un singur chibrit!
Ce lumina ciudata!
I se paru fetitei ca sta langa o soba mare de fier, care avea deasupra
un capac lucios de arama. Inauntru ardea focul si era asa de cald.
Isi intinse piciorusele spre soba ca sa si le incalzeasca, dar flacara
se stinse si soba disparu.
Atunci fetita mai aprinse un chibrit.
Zidul in care batea lumina se facu straveziu ca o panza subtire.
Fetita putu vedea, intr-o odaie, o masa acoperita c-o fata alba,
pe care sclipeau portelanuri subtiri; in mijloc era o gasca fripta umpluta
cu prune si cu mere ce raspandeau un miros placut. Dar si aceasta
disparu cand se stinse chibritul.Mai aprinse inca unul. Deodata vazu...
un pom frumos de Craciun mare si impodobit cu podoabe de tot
felul, care pareau ca-i zambesc. Bucuria fetitei a fost de scurta
durata, chibritul s-a stins iar bradul a disparut.
 Mai aprinse inca un chibrit si se facu o lumina mare,

in mijlocul careia era bunica ei in picioare,... si era asa de stralucitoare,...

o privea bland si duios!
Bunica era singura care o iubise dupa moartea mamei, dar se prapadise
si ea.
-Bunico, striga fetita, ia-ma cu tine! Cand s-o stinge chibritul, stiu ca n-o sa
te mai vad. Ai sa pieri si tu din fata ochilor mei, ca si soba de fier, ca si
gasca fripta, ca si frumosul pom de Craciun.
Aprinse repede toate chibriturile ce-i mai ramasesera in cutie
caci voia s-o vada mereu pe bunicuta ei.
Se facu o lumina ca ziua. Niciodata bunica nu fusese asa de frumoasa
O lua pe fetita in bratele ei...
si amandoua zburara vesele in stralucirea aceea, sus, sus...
printre ingeri.
Si nu mai era acolo nici frig, nici foame, nici griji.
...erau la Dumnezeu!
Dar in coltul dintre cele doua case, cand se lumina de ziua, zacea jos
fetita, cu obrajii rosii, cu zambetul pe buze...zgribulita
cu gramajoara ei de cutii cu chibrituri, din care o cutie fusese arsa.
"A vrut sa se incalzeasca"! zise cineva.
Nimeni nu stia ce frumuseti vazuse fata, si-n ce stralucire intrase
impreuna cu bunica, in ziua Anului nou.
Aceasta a fost trista poveste a fetitei cu chibrituri.
Fie ca sarbatoarea Craciunului sa le aduca tuturor copiilor
dragoste, caldura,bunatati pe masa si daruri sub brad!