Povestea bunicii

Intr-o seara,nu de Craciun,ci asa,intr-o seara ca oricare alta,stateam la povesti cu

bica(adica bunica din partea tatalui).
Cu ea stau mereu de vorba,si imi da multe sfaturi,iar acest lucru imi place foarte mult.
Asa,stand intre perne pe canapea,o intreb zambind:
-Bica,pe vremea ta venea Mos Craciun?
Ofta adanc,nu stiu daca ii dadura lacrimile,dar sunt sigur ca ochii ei erau umezi si
incepu sa povesteasca:
-Pe vremea mea era tare tare simplu,dar foarte emotionant si frumos.
,,Mama mea facea cate un cuptor de placinte si cozonaci si miroseau foarte frumos a
scortisoara si alte mirodenii.Veneau copii multi cu colinda.Mergeam si eu sa colind pe
matusa si pe cativa vecini.Tatal meu canta la fluier si eu impreuna cu sora mea mai
mica,incepeam:
,,O ce veste minunata,
In Betleem ni-se-arata,
Cerul stralucea,Ingerii veneau,
Pe-o raza curata’’
Suna asa de frumos si cu adevarat parca cerul stralucea mai tare,si ne uitam sa vedem
ingeri.Nu erau,dar ni se parea ca ii vedem.
Nu primeam bani,ca acum,primeam turtite colorate,nuci,colaci si mere.
Eram tare bucuroase!Imbracate cu hainute noi si cu bocancei de piele,eram cele mai
fericite.
Pe drum tot intrebam:
-Taticule,la noi vine Mos Craciun?
-Nu stiu,om vedea.
Cand ne intorceam acasa ne tot uitam dupa Mosul,dar nu-l vedeam.
In casa,in camera ,,de curat” ne astepta un brad inalt pana la tavan,plin de bomboane si
ciocolatele mici,globuri mari si mici de toate culorile,turte,nuci,mere si beteala colorata
rasucita sau scarite de staniol.
Pe crengi se punea multa vata,ca si cum s-ar fi asternut zapada.
Ne bucuram ca aveam brad,dar ne parea rau ca nu l-am vazut pe Mos Craciun.
Mama zicea ca a lasat bradul si poate se intoarce.
La cel mai mic zgomot simteam ca imi sare inima din piept.
Si,deodata,pasi greoi se auzeau pe gang,se uita pe fereastra,apoi intra in casa.
-Ati venit copii?
-Da,spun eu cu glas stins.
-Unde ati fost?
-Cu colinda.
-Ia sa va aud!
Si noi incepeam:,,O ce veste minunata…”
-Aveti carnete de note?Ia sa le vedem!
Ii intindeam carnetele,dar nu ne prea apropiam.Tremuram,ca abia recitam poeziile sau
spuneam rugaciunea,,Tatal nostru”

1
In carnete aveam numai 10,caci,cum incepea trimestrul,mama ne ameninta ca ne vede
Mos Craciun.
El era de statura nanasului Coprian si vocea era cam ca a lui,ba chiar cizmele semanau
perfect.La fata nu-l puteai vedea din cauza barbii si a mustatii.
Ne spunea ca numai dupa ce sfinteste popa bradul,la Boboteaza,cand umbla cu
aghiazma din casa-n casa,putem manca dulciurile din pom.
Mai desfaceam noi cate-o bomboana si puneam un mototol de hartie in staniol,dar daca
ne prindea mama,era vai de noi.
Si de la Craciun la Boboteaza ne uitam la ciocolate si bomboanele atarnate de pom.
Cam asa era la noi de craciun”

Bica a oftat adanc,din nou,si mi-a zis ca daca-ar fi cu putinta sa dea timpul inapoi,n-ar
vrea se schimbe cu nimic Craciunul.

Simon Cheia
Clasa a 6a B