Simon Cheia 03.24.

2020

Proiect la geografie

Norvegia

Norvegia , oficial Regatul Norvegiei, este un stat suveran și unitar, guvernat ca o monarhie, al cărui
teritoriu cuprinde partea de vest a Peninsulei Scandinave, plus insula Jan Mayen și arhipelagul Svalbard.
[a] Insula Petru I din Antarctica și Insula Bouvet din zona subantarctică sunt teritorii dependente și nu
sunt considerate părți ale Regatului. Norvegia revendică și o secțiune din Antarctica, cunoscută sub
numele de Țara Reginei Maud. Până în 1814, Regatul cuprindea și Insulele Feroe (din 1035), Groenlanda
(1261) și Islanda (1262), și până în 1468, deținea și insulele Shetland și Orkney.

Norvegia are o suprafață totală de 385.207 km și o populație de 5.328.212 de locuitori. Țara are o lungă
frontieră spre est cu Suedia (1.619 km lungime). Norvegia se mai învecinează cu Finlanda și cu Rusia la
nord-est și, peste Strâmtoarea Skagerrak, la sud, cu Danemarca. Norvegia are o coastă extinsă, la
Oceanul Atlantic de Nord și la Marea Barents.

Regele Harald al V-lea din dinastia germană de Glücksburg este actualul Rege al Norvegiei. Erna Solberg
a devenit prim-ministru în 2013, înlocuindu-l pe Jens Stoltenberg. Monarhie constituțională, în Norvegia
puterea în stat este partajată între Parlament, Cabinet și Curtea Supremă, așa cum se stabilește
Constituția din 1814. Regatul s-a format prin fuziunea mai multor mici regate. Prin tradiție, Regatul
există în permanență din anul 872 dupa Hristos și lista de monarhi norvegieni cuprinde peste șaizeci de
regi și principi.

Norvegia este împărțită atât politic, cât și administrativ, pe două niveluri: județe și municipii. Poporul
Sami are o anumită autonomie și influență asupra teritoriilor lor tradiționale Parlamentul Samiși Legea
Finnmarkulu. Norvegia menține legături strânse cu Uniunea Europeană și cu Statele Unite ale Americii, și
este membru fondator al Organizației Națiunilor Unite, NATO, Consiliului Europei, Tratatului Antarctic și
Consiliului Nordic; membru al Spațiului Economic European, și face parte și din Spațiul Schengen.

Țara își menține o combinație de economie de piață și stat pe model socialist nordic, unde există un
sistem sanitar universal și sistem de asistență socială cuprinzătoare. Norvegia are vaste rezerve de
petrol, gaze naturale, minereuri, cherestea, fructe de mare, apă dulce, și hidroenergie. Industria
petrolieră reprezintă aproximativ un sfert din produsul intern brut al Țării. Pe cap de locuitori. Norvegia
este cel mai mare producător mondial de petrol și gaze naturale în afara Orientului Mijlociu.

Țara are al patrulea cel mai mare venit pe cap de locuitori din lume în clasamentele Băncii Mondiale.
Conform clasamentului care include teritorii și unele regiuni, Norvegia se află pe locul al unsprezecelea.
Din 2001 până în 2006,și apoi din nou din 2009 până în 2015, Norvegia a avut cel mai mare Indice de
Dezvoltare Umană din lume. Norvegia s-a clasat în fruntea clasamentului Indicelui Legatum al
Prosperității) timp de șapte ani la rând, până în 2015.
Numele provine din cuvântul norvegian vechi „calea nordului” sau „drumul care duce spre nord”, cum
numeau geații și danii coasta de vest a Norvegiei, în contrast cu „calea sudului” pentru Germania, și
„calea estului” pentru Marea Baltică. Varianta în română este o latinizare a acestei denumiri.

Primii locuitori au fost cultura Ahrensburg, o cultură a paleoliticului superior din timpul Dryasului
recent, ultima perioadă de frig de la sfârșitul glaciațiunii Weichsel. Cultura este numită după satul
Ahrensburg, aflat la 25 km nord-est de Hamburg în landul german Schleswig-Holstein, unde au fost
descoperite teci de săgeți și bâte. Cele mai vechi urme de ocupație umană în Norvegia sunt găsite de-a
lungul coastei, unde imensa banchiză de gheață din ultima eră glaciară s-a topit mai întâi între 11.000 și
8000 î.e.n. Cele mai vechi descoperiri sunt unelte de piatră datând din 9500 până la 6000 î.e.n.,
descoperite în Finnmark ,cultura Komsa, în nord și Rogaland ,cultura Fosna, în partea de sud-vest. Cu
toate acestea, teoriileduc catre două culturi cu totul diferite

Descoperiri mai recente efectuate de-a lungul întregii coaste au dezvăluit arheologilor că diferența
dintre cele două poate fi pur și simplu atribuită diferitelor tipuri de instrumente și nu diferitelor culturi.
Fauna zonei de coastă oferea un mijloc de trai pentru pescari și vânători, care circulau de-a lungul
coastei de sud pe când interiorul era încă acoperit cu gheață. Acum se crede că aceste așa-numite
popoare „arctice” au venit din sud și au urmat coasta spre nord mult mai târziu.

În partea de sud a țării au fost descoperite așezări umane datând din preajma anului 5.000 î.e.n.
Descoperirile din aceste situri oferi o idee mai clară despre viața popoarelor de vânători și pescari.
Așezările au forme variate și cea mai mare parte sunt realizate din diferite tipuri de piatră; cele din
perioadele mai târzii sunt realizate cu mai multă pricepere. Au fost găsite și inscripții în piatră (de
exemplu petroglife), de obicei, în apropierea locurilor de vânătoare și de pescuit. Ele reprezintă vânatul,
cum ar fi cerbi, reni, elani, urși, păsări, foci, balen, și pești în special somon si halibut, toate vitale pentru
modul de viață al popoarelor de pe coastă. Sculpturile de la Alta, Finnmark, cel mai mare astfel de sit din
Scandinavia, au fost realizate la nivelul mării între 4200 și 500 și marchează înaintarea uscatului în urma
ridicării nivelului mării după sfârșitul ultimei ere glaciare.

În toată Norvegia se găsesc peisaje spectaculoase.Coasta de sud-vest și cea de nord ale Norvegiei
prezintă unele dintre cele mai impresionante peisaje de coastă din lume. National Geographic a listat
fiordurile norvegiene drept cea mai mare atracție turistică a lumii] Aici se poate observa fenomenul
nopților albe (vara în preajma solstițiului), precum și aurorele boreale.

Indicele de Performanță Ecologică calculat de Universitatea Yale, Universitatea Columbia și Forumul

Economic Mondial plasează Norvegia pe locul al șaptesprezecelea, imediat după Croația și
Elveția.Indicele se bazează pe riscurile ecologice pentru sănătatea umană, pierderea habitatelor și
schimbări produse emisiile de co2. Indicele penalizează Norvegia pentru supraexploatarea crescătoriilor
de pește, dar nu menționează vânătoarea de balene practicată în apele norvegiene sau exportul de țiței.

Eu am ales aceasta tara deoarece am fost uimit de frumusetile acesteia precum ,,Casele colorate din
Bergen”, ,,Amvonul’’ sau ,,Insulele Lofoten” sau chiar ,,Castelul Akershus’’. Ar mai fi si faptul ca am rude
in aceasta tara.