Gheorghe Ioana Virginia

Cls a XII A

NORVEGIA

Suprafaţa: 324220 km2

Aşezare geografică: între latitudinea nordică 57°57’ -71°10’
respectiv longitudinea estica
43°0’-31°10’.
Populaţie: 4299231 locuitori
Densitatea populatţei: 14 locuitori/km2
Capitala şi oraşul cel mai mare: Oslo (473344 locuitori)
Limba oficială: Bokmal (este limba literară, numită şi “limba
cărţii”) şi Nynorsk (norvegiana nouă) introdusă la sfârşitul
secolului XIX.
Produse importate: produse din industria de maşini, vapoare,
vehicule, metale neferoase, fier, oţel, combustibili, textile.
Produse exportate: produse din industria de maşini, metale
neferoase mai ales aluminiul, tiţei şi derivatele ei, gaze naturale,
vapoare, produse din industria hârtiei, peşte, produse de fier şi
oţel.
Moneda oficială: coroana norvegiană (1 coroana=100 lire).
Produs intern brut (PIB): 110400 milioane dolari SUA.
Formă de stat: monarhie.
 NUME OFICIAL: Regatul Norvegiei.
SITUAREA: Este asezata în Europa Nordica (peninsula Scandinava).
VECINI: (5 181 km) Oceanul Atlantic (Marea Nordului, Marea
Norvegiei), si Oceanul Arctic (Marea Barents) – 2 650 km (21 189 km cu
fiorduri si golfuri), Rusia (196 km), Finlanda (716 km), Suedia (1 619 km).
SUPRAFATA: 323 758 km2 (locul 66 ca întindere), este împartita în
19 districte, ziua nationala fiind 17 mai (ziua Constitutiei).
CAPITALA: Oslo, situata în sud-estul tarii la extremitatea fiordului
omonim, în zona Nurmark, având o suprafata de aproximativ 453 km2; 499
693 locuitori (1998 circa 800 000 locuitori aglomeratie urbana - 1996. Oslo
(Gurile lui Lo) este fondat în 1048 de catre regele Harald III Hardraade si
devine, sub Haakon V. Magnusson, capitala regatului, ramânând, dupa
1319 (data unirii cu Suedia), principalul centru cultural al tarii. Centrul
administrativ al Norvegiei autonome (1814) în alinata personala cu Suedia,
apoi din 1905 al Norvegiei independente, capitala statului suveran. Oslo
este în prezent cel mai mare centrul comercial al tarii. În cadrul industriei
(care asigura 1/5 dinproductia industriala globala a Norvegiei), principala
ramura o constituie prelucrarea metalelor si constructia de masini (circa ⅓
din productia Norvegiei), nave, unelte, electronica, electrotehnica, masini-
unelte; percum si alte industrii: chimica, textila, alimentara. Oslo reprezinta
un important nod de transport: punct de convergenta a mai multor cai
ferate si sosele; portul, desi nu cel mai mare din Norvegia asigura ⅓ din
exporturile tarii; aeroportul international (Fornebu). Principalul centru
cultural-stiitific al tarii si unul dintre cele mai importante din Europa de Nord:
Academia de Stiinte si Litere, universitati si alte institutii de învatamânt
superior, peste 30 de societati stiintifice si institute de cercetare, 10
biblioteci mai mari (printre care si cea a Universitatii), 13 muzee si galerii
de arta mai importante (Muzeul Popular Norvegian, Galeria Nationala de
Arta), 5 teatre, dintre care unul de opera si altul de balet, orchestra
simfonica.
MONUMENTE: Cetatea Arkeshus (secolele XIV-XV), Palatul regal
(1825-1848), Primaria (1931-1950), Biserica lui Gol (secolul 12),
Catedrala/Domkirke (sfarsitul secolului XVII), case vechi (secolele XVII-
XIX), casele memoriale Amundsen, Nansen, numeroase statui.
RELIEFUL: Norvegia ocupa partea de vest a peninsulei Scandinavia
si este o tara muntoasa, strabatuta pe directia sud-sud-vest-nord-nord-est
de lantul Alpilor Scandinaviei (1 800 km lungime). Fiordul Trondheim, din
Gheorghe Ioana Virginia
Cls a XII A

zona centrala, împarte Norvegia în doua mari regiuni naturale: Norvegia

septentrionala, care este ocupata de platourile Finnmark, cu altitudini în
general sub 700 m, strabatute de masive izolate (între care Rastegaissa 1
069m) si de muntii Kjolen (700-1000 m altitudine). Norvegia meridionala
este ocupata de podisuri înalte si de munti ce culmineaza la 2 469 m în
vârful Galdhopiggen (altitudinea maxima din tara). Eroziunea glaciara a
avut un rol important în modelarea peisajului norvegian: circuri glaciare, vai
în forma de „U” si circa 1 700 ghetari actuali, care însumeaza 4 600 km2
(cea mai întinsa suprafata ocupata de ghetarii din Europa). Tarmurile foarte
articulate (masoara 21 189 km)prezinta spre Oceanul Atlantic numeroase
fiorduri, unele printre cele mai mari din lume (Trondheimsfjorden 180 km,
Sognefjord 204 km, Hardangergfjorden 183 km). De-a lungul coastelor se
însiruie circa 150 000 de insule, insulite si stânci.
CLIMA: Clima este influentata de latitudine si relief, dar moderatade
apele calde ale Curentului Norvegiei (parte a sistemului Gulf Stream).
VEGETATIA: Variaza în functie de altitudine si latitudine, si este
aproape absenta pe o anumita suprafata. Padurile (în principal conifere)
ocupa circa ¼ din suprafata Norvegiei fiind prezente în podisurile si
câmpiile sudice. Fauna este specifica peninsulei Scandinave. Numeroase
zone sunt ocrotite printre acestea se afla 13 parcuri nationale.
POPULATIA: Este de 4 429 000 locuitori – 1998 (1800: 883 000 loc;
1900: 2 240 000; 1950: 3 270 000; 1990: 4 247 546); natalitatea 13,7‰,
mortalitatea 10,1‰, sporul natural este de 3,6‰ (1997); speranta de viata
la nastere (1996): 75 ani (masculin); 81 ani (feminin); populatia urbana
75% în anul 1997. Pincipalele orase (mii de locuitori-1998):
1. Bergen 225,4
2. Trondheim 145,8
3. Stavanger 106,9
4. Baerum 97,1
5. Kristiansand 70,1
6. Frederikstad 66,7
7. Tromso 57,5
Norvegieni sunt circa 98%; 40 000 laponi; 12 000 finlandezi. Mai mult
de /3 din populatie este concentrata în extremitatea sudica, îndeosebi de-a
2

lungul tarmurilor, aici aflându-se, practic,

toate orasele principale, inclusiv capitala.
CULTE: Protestantism (evanghelisti-luterani) 89%; catolicism;
islamism.
ISTORIA: Teritoriul Norvegiei populat treptat dupa retragerea, acum
10 000 de ani, a ghetarilor ultimei glaciatiuni, este locuit în antichitate de
triburi germanice. Neântrecuti navigatori, vikingii întreprind în secolul VIII-XI
îndraznete expeditii care-i poarta din Norvegia pe Coastele Angliei, Frantei
(atunci Normandia), în Islanda, Groenlanda si chiar în America de Nord si
Marea Mediterana. Micile regate sunt unite în 872 de catre regele Harald I
Haarfager. La începutul secolului XI este adoptat crestinismul în 1153 este
înfiintat primul episcopat pe teritoriul norvegian, la Trondheim, iar în prima
jumatate a secolului XVI este introdusa Reforma. În 1261, regatul
norvegian îsi extinde autoritatea asupra Groenlandei, iar un an mai târziu si
asupra Islandei. La stingerea dinastiei întemeiata de Harald I, regele
suedez Magnus al-II-lea Eriksson devine si suveran al Norvegiei, astfel, din
1319 si pâna în 1905 Norvegia numai fiinteaza ca stat suveran, ci este
inclusa în alte constructii statale. Împreuna cu Islanda, Suedia si Finlanda,
Norvegia face parte între 1397-1523 din uniunea de la Kalmar, al carei
Hegemon este Danemarca. Înfrângerea Danemarcei, aliat al Frantei în
razboaiele napoleoniene, are ca urmare semnarea tratatului de pace anglo-
danez de al Kiel din 14.01.1814, prin care uniunea danezo-norvegiana este
dizolvata iar Norvegia este cedata de regatul danez Suediei.
La 07.06.1905 aceasta uniune personala este denuntata si Norvegia
îsi proclama independenta. La 18.11.1905 parlamentul îl alege pe Carol din
dinastia Glucksburg, fiul suveranului Danemarcei Frederic al VIII-lea ca
rege al Norvegiei încoronat sub numele de Haakon al VII-lea. În primul
razboi mondial Norvegia este neutra, iar în cursul celui de-al doilea razboi
mondial este ocupata de trupele Germaniei naziste, regele si guvernul
refugiindu-se la Londra.
Membru fondator al NATO în 1949, Norvegia nu accepta instalarea
de baze ale acestei aliante pe teritoriul sau.

STATUL: Monarhie constitutionala, regat ereditar, conform

Constitutiei promulgate la 17.05.1814 si amendate ultima data în 1990.
Puterea legislativa este exercitata de un parlment unicameral (165 membri-
alesi prin vot direct pentru un mandat de 4 ani). Pentru dezbaterea
propunerilor Parlamentul se împarte în doua camere: 39 fiind alesi, de
catre ceilalti membri, în Camera Superioara; restul de 126 formând
camera inferioara. Puterea executiva de Consiliul de Stat alcatuit din prim-
ministru si cel putin 7 consilieri de stat. Consiliul numit de rege conform
vointei Parlamentului, fata de care Consiliul este raspunzator. Seful
statului: monarhul. Partide politice: Partidul Laburist Norvegian, Partidul
Progresului, Partidul Conservator, partidul Crestin democrat.
ECONOMIA: Tara cu economie dezvoltata bazata pe o industrie
Gheorghe Ioana Virginia
Cls a XII A

diversificata si servicii îndeosebi transport si comert. Dispune de importante

rezerve de hidrocarburi (peste un miliard tone de petrol si 2 400 de m3 de
gaze; mari zacaminte sunt: Statfjord, Ekofisk, Gullfaks, Eldfisk) în Marea
Nordului, intrat în exploatare, la începutul deceniului 8, cu o productie în
crestere (cca. 160 de milioane tone de petrol si peste 30 miliarde m3 de
gaze, detinând locul II al petrol si IV la gaze naturale în Europa, pe glob
locurile VII si respectiv VIII. Acestea asigura cca. 1/7 din PIB si de regula,
cca. ½ din export; au fost descoperite zacaminte de hidrocarburi si în
Marea Norvegiei, dar nu au fost înca introduse în exploatare. Norvegia are
un bogat potential hidroenergetic bine valorificat (aproape întreaga
productie de energie electrica este obtinuta în hidrocentrale; Norvegia
ocupând locul I la productia de energie electrica/loc) si care a permis
dezvoltarea electro-metalurgiei, fierului, cuprului, zincului si mai ales a
aluminiului. Alte ramuri ale industriei perlucratoare sunt constituite de nave
maritime, rafinarea petrolului, de industria chimica si textila, de prelucrarea
lemnului, prelucrarea pestelui. Agricultura este orientata spre cresterea
animalelor îndeosebi pentru carne sau lapte ori pentru pielicele. Datorita
conditiilor pedo-climatice terenurile cultivate sunt restrânse. Norvrgia
dispune de o puternica flota maritima-comerciala (locul III pe glob) si are o
balanta comerciala net excedentara, în principal datorita hidrocarburilor.
Comertul exterior: (este exprimat în miliarde coroane-1998) 607 in
care 313 export (bunuri manufacturate 41,3%-masinile si echipamentele de
transport reprezentând 15,1% din totalul exporturilor, petrol si gaze
naturale 39,4% , metale 11,3%, produse agro-alimentare 9,6%) si 284
import (masini si echipamente de transport 42,7%, produse chimice 8,8%,
materii prime minerale 6,4%, produse agro-alimentare 6,1%, textile si
confectii 1,7%). Principalii parteneri:
-Suedia 12%
-Marea Britanie 12,5%
-Germania 12,4%
-Danemarca 7,7%
-S.U.A. 7,1%
-Franta 6,0%
-Olanda 5,4%
TURISMUL: 3 300 000 turisti straini în 1996; venituri din turism: 2,41
miliarde de $. Principalele obiective: capitala si împrejurimile (Fiordul
Omonim, colinele împadurite Numark, cu numeroase lacuri), fiordurile
reprezinta totodata principale trasee ale calatoriilor turistice cu vaporul.
Limba oficiala: norvegiana, Moneda1 Krone=100 Ore.
Industria şi materiile prime
Ramurile industriilor bazate pe energie electrică, industria
electronică şi metalurgia, s-au dezvoltat paralel cu valorificarea
energiei produse de hidrocentrale. Astăzi, energia electrică este
deja prezentă în producţia interprinderilor în proporţie de 99 %.
Începând din 1966, componente de baza al economiei norvegiene
sunt şi zăcămintele de petrol şi gaze naturale din adâncurile Mării
Nordului. Este însemnat mineritul de cupru, nichel şi pirita.
Transportul
Gheorghe Ioana Virginia
Cls a XII A

Accesul în zonele înalte ale munţilor este greoi din cauza

precipitaţiilor abundente. Din linia ferată cu lungimea totală de
4027 km, 67% este electrificată. Legatura dintre zonele ţării este
realizată prin intermediul reţelei de drumuri cu o lungime de
89737 km. In zonele din vecinatatea litoralului circulaţia se
realizează prin intermediul vapoarelor. Norvegia se poate mândri
cu flota ei comercială, una dintre cele mai mari din lume