Norvegia

Norvegia sau Regatul Norvegiei este în termeni oficiali, o monarhie

constituţională cu un sistem de guvernare democratic parlamentar condusa de Maiestatea
Sa Regele Harald V al Norvegiei; un stat în Europa de Nord, situat în vestul Peninsulei
Scandinave, între Oceanul Atlantic (Marea Nordului), Oceanul Arctic (Marea Barents şi
Marea Norvegiei), Federaţia Rusă, Finlanda şi Suedia. Este divizat in 19 districte. Oraşe
principale ale Norvegiei sunt: Oslo (capitală statului), Bergen, Trondheim, Stavanger,
Kristiansand, Drammen, Skien, Tromsø şi Molde.
Norvegia ocupă partea vestică a Peninsulei Scandinave, având 2.542 km de
graniţe. Teritoriul ţării este străbătut de Alpii Scandinavici, munţi vechi, în mare parte
erodaţi, cu aspect de platouri în zona centrală, puternic accidentate de văi adânci,
dominate de culmi muntoase, cu piscuri înalte (alt. max. 2469 m vf. Galdhøpiggen), în
sud-vest, scăzând în înălţime spre nord-est şi coborând brusc spre vest, formând aici
ţărmurile abrupte şi crestate de fiorduri. Pe litoral, câmpiile ocupă suprafeţe foarte
restrânse. Alte piscuri sunt : Glittertind (2405 m), Snøhetta (2286 m), Rondane (2183 m),
Gausta (1883 m), Borge (1703 m). Este strabatuta de rauri preum Glomma, Otra, Lagen,
Klar, Tana si numeroase lacuri, dintre care mai mari sunt Mjøsa, Femunden, inclusiv cel
mai adânc lac din Europa Hornindalsvatnet — 515 m. Clima este temperat-oceanică
influenţată de curenţii de ape calde. Munţii sunt acoperiţi la mari înălţimi de gheţari şi
zăpezi persistente, iar la altitudini mai joase de păduri de conifere.
Moneda nationala a tarii este Coroana Norvegiana (Krone) iar 1 Krone = 100
Øre. Produsul Intern Brut pe cap de locuitor calculat in anul 2008 este de 61.915 Euro iar
Produsul Intern Brut pentru intreg anul 2008, 295,2 miliarde Euro. Repartitia PIB-ului pe
sectoare este urmatoarea: 2,4% - agricultura, 41,9 % - industrie si 55,7 % - servicii. Cu
acest PIB, Norvegia se claseaza pe locul 4 in lume.
In anul 2007, Norvegia a inregistrat o crestere a PIB-ului cu 3,9 %. Deasemenea
in 2007, statul norvegian gestiona exporturi in valoare de 140,3 miliarde de dolari, cu
principali parteneri precum: Regatul Unit (26,3%), Germania (12,3%), Olanda (10,2%),
Franta (8%), Suedia (6,5%), SUA (6,2%) si importuri in valoare de 77,24 miliarde dolari
cu parteneri principali: Suedia (14,7%), Germania (13,6%), Regatul Unit (16,9),
Danemarca (6,4%), China (6,1%), SUA (4,8%) si Canada (4,3%).
Economia norvegiană este caracterizată în general drept o economie mixtă – o
economie de piaţă capitalistă cu o componentă clară a influenţei statului.
Ca şi în restul Europei de Vest, extinderea majorităţii industriilor norvegiene a
fost reglementată în mare parte de drepturile privind proprietatea privată şi sectorul
privat. Cu toate acestea, unele activităţi industriale sunt deţinute sau administrate de stat.
Proprietatea statului şi regularizarea sectorului privat fac ca economia norvegiană să fie
clasificată drept un amestec de economie de piaţă şi economie planificată. Administrarea
de către stat ia forma impozitării, impunerii de taxe şi acordării de subvenţii. Aceasta este
vizibilă, de asemenea, în programele de autorizare şi în reglementarea unor elemente ca
mediul de lucru, procedurile contabile, poluarea şi produsele. În anii ’90, proprietatea
statului asupra industriei a fost direcţionată mai mult înspre investiţiile pur financiare.
Sectorul industrial este în mare parte proprietate privată, dar statul este cel mai
important deţinător al unora din cele mai mari corporaţii norvegiene, ca Statoil sau Norsk
Hydro. Statoil (compania petroliferă norvegiană deţinută de stat) ocupă o poziţie
dominantă în industria exploatării zăcămintelor submarine de petrol din Norvegia,
precum şi în industriile petro-chimică, de rafinare şi de comercializare a petrolului.
Agricultura şi piscicultura sunt deţinute de particulari, mai puţin aproximativ zece la sută
din pădurile productive, care sunt proprietate a statului.
În cadrul sectorului bancar, există bănci de stat pentru cele mai importante
industrii (agricultură, pescuit, industria grea), pentru municipalităţi, pentru dezvoltarea
regională, pentru locuinţe şi pentru educaţie. Statul a fost şi este un deţinător important al
unor staţii hidroelectrice şi centrale electrice. Chiar dacă statul are monopolul asupra
căilor ferate şi serviciilor poştale, companiile deţinute de stat care au fost înfiinţate în
aceste sectoare beneficiază de o oarecare autonomie în administrare, ceea ce implică o
expunere tot mai mare la presiunile concurenţei.
Implicarea statului în industria norvegiană scade treptat, economia aliniindu-se la
procesele de dereglementare şi privatizare care au loc peste tot în lumea industrializată.
Industria Norvegiei - Industria maritimă
Norvegia este naţiunea maritimă cea mai diversificată din Europa şi este
respectată în întreaga lume pentru calitatea transportului său maritim, pentru
echipamentele sale şi pentru capacitatea de explorare a noi segmente de piaţă. Economia
maritimă a Norvegiei – un mănunchi de industrii legate de sectorul transporturilor
maritime şi al acvaculturii, care se extinde în permanenţă – include o gamă tot mai variată
de produse şi servicii.
Şantiere navale specializate
Industria norvegiană de construcţii navale cuprinde peste 50 de şantiere, de
dimensiuni mici şi mijlocii, competitive pe plan internaţional şi avansate din punct de
vedere tehnic. Sectorul este centrat în principal în jurul reparaţiilor şi al construcţiei de
vase specializate, cum ar fi vasele transportatoare de produse chimice, vasele de pescuit
de ultimă generaţie, navele frigorifice, vasele de aprovizionare a platformelor petroliere,
catamaranele rapide, navele cablier şi vasele de prospecţiuni seismometrice.
Echipamente navale şi de pescuit de ultimă generaţie
Industria norvegiană de echipamente navale s-a dezvoltat în acelaşi timp cu
creşterea constantă a flotei norvegiene. Producătorii de echipamente navale oferă o gamă
largă de produse de vârf – de la vinciuri şi soluţii de iluminare a navelor la cele mai
avansate sisteme electronice de stabilitate şi de manipulare a încărcăturilor. Echipamentul
specializat pentru vasele de pescuit de coastă şi în larg reprezintă un alt segment de piaţă
important. Echipamentele de pescuit moderne şi durabile, cum sunt năvoadele
triunghiulare, plasele de pescuit, motoarele, vinciurile, macaralele şi echipamentele de
manipulare a peştelui, precum şi sistemele avansate de navigaţie şi de manevră le permit
pescarilor să localizeze, să prindă şi să transporte captura cât mai eficient posibil.
Echipamente pentru acvacultură
În ultimele trei decenii, acvacultura norvegiană s-a situat în prima linie a
dezvoltărilor globale. Furnizorii de produse pentru acvacultură din această ţară au
elaborat şi produc o gamă largă de echipamente pentru creşterea peştilor, inclusiv sisteme
de reproducere, de prindere şi de hrănire, echipamente de monitorizare şi tehnologii de
transformare a cărnii de peşte.
Resursele marine
Industria piscicolă reprezintă coloana vertebrală a economiei de pe ţărmurile
norvegiene. Pescuitul, acvacultura şi transformarea produselor din peşte asigură peste 30
000 locuri de muncă. Valoarea anuală a exporturilor provenite din acest sector este de
circa 30 miliarde coroane norvegiene, ceea ce îl face unul din cele mai mari sectoare de
export din Norvegia. Prin urmare, este extrem de important pentru ţara noastră să asigure
buna gestionare a resurselor marine vii.
Regimul internaţional de gestionare
Majoritatea pescuitului norvegian se face în Zona Economică Exclusivă
Norvegiană. Împreună cu zona protejată de pescuit din jurul arhipelagului Svalbard şi cu
zona de pescuit din jurul Jan Mayen, apele aflate sub jurisdicţia norvegiană acoperă circa
2 milioane km2. Majoritatea stocurilor de peşte din care pescuieşte Norvegia sunt
împărţite cu alte ţări. Prin urmare, cooperarea în vederea gestionării acestora este
esenţială. Norvegia a negociat o serie de acorduri cu ţările vecine, în cadrul cărora părţile
au convenit să se reunească în mod regulat pentru a decide în privinţa regimurilor de
gestionare şi a distribuirii cotelor.
Cele mai importante astfel de acorduri au fost încheiate cu Rusia şi cu UE. În
plus, statele aflate pe coasta Atlanticului de Nord-est au încheiat acorduri privind
heringul norvegian care îşi depune icrele primăvara şi macroul norvegian. Pescuitul din
regiunile aflate în afara zonelor economice naţionale este gestionat de Comisia pentru
Pescuitul în Atlanticul de Nord-est (NEAFC) în cooperare cu statele de pe coastă.
Stocurile de foci din Gheţurile de Est sunt gestionate de Comisia Norvegiano-
Rusă pentru Pescuit. Comisia pentru Mamiferele Marine din Atlanticul de Nord
(NAMMCO) este un forum de cooperare pentru conservarea, gestionarea şi studierea
mamiferelor marine în general. Vânătoarea balenelor Minki este gestionată unilateral de
Norvegia, deoarece Comisia Internaţională pentru Vânătoarea de Balene (IWC) nu s-a
mai aflat din 1982 în poziţia de a stabili cote pentru această vânătoare.
Reglementarea pescuitului
Pentru majoritatea populaţiilor, cantitatea totală permisă (CTP) pentru exploatare
se alocă prin negocieri în temeiul acordurilor internaţionale. Prin urmare, reglementările
naţionale se referă în principal la modul în care se face distribuţia geografică a cotelor
ţării respective, în decursul anului şi între diferitele grupuri de pescari şi tipuri de
echipamente de pescuit. În Norvegia, industria piscicolă şi autorităţile din domeniu
cooperează la întocmirea regimului de reglementare. Ministerul Pescuitului este însă cel
care ia deciziile finale privind măsurile de gestionare.
Industria de prelucrare - Norvegia este un producător foarte important de hidro-
energie. Aproape o treime din această energie se foloseşte la producţia de metale, produse
chimice, petrochimice, minerale, hârtie şi pastă de hârtie. Industria de prelucrare este cel
mai mare sector exportator al Norvegiei, dintre cele situate pe teritoriul ţării. Utilizarea
aproape în exclusivitate a hidro-energiei permite operarea mai economică şi mai puţin
poluantă a instalaţiilor respective decât în majoritatea celorlalte ţări.
Metale
Norvegia este un important furnizor mondial de metale ca aluminiul, magneziul şi
feroaliajele, şi este unul din cei mai mari producători şi exportatori de aluminiu primar
din lume. Semifabricatele din aluminiu sunt utilizate de către consumatorii finali în
domenii cum ar fi construcţiile, transportul şi ambalajele. Feroaliajele ca ferosiliciul,
feromanganul şi ferocromul sunt utilizate în principal la producerea oţelului. Norvegia
produce, de asemenea, aliaje, zinc, nichel şi cupru.
Produse chimice
Construit de Norsk Hydro, primul complex hidro-energetic de mari dimensiuni
din Norvegia a fost terminat în 1907. Cea mai mare centrală electrică din Europa la acea
vreme, complexul a fost destinat furnizării de energie pentru producerea de îngrăşăminte
agricole. Norsk Hydro este în prezent cel mai important furnizor de nitrat, de
îngrăşăminte combinate, de uree şi amoniac din Europa. Fiind ţara cu cele mai mari
exploatări de petrol şi gaze naturale de pe continent, Norvegia este, de asemenea, o sursă
a materiilor prime folosite la producţia maselor plastice cum sunt monomerul de clorură
de vinil şi policlorura de vinil (PVC). Produse ca vopsele, adezivi, detergenţi, alginaţi şi
produse chimice de sinteză fină formează un alt sector al industriei chimice norvegiene.
 Hârtie şi pastă de hârtie
Combinaţia dintre resursele forestiere importante şi hidro-energia puţin
costisitoare îi asigură Norvegiei şi un rol semnificativ pe pieţele mondiale ale hârtiei şi
pastei de hârtie. Circa 90 % din producţia de hârtie şi pastă de hârtie a ţării se exportă.
Producătorii norvegieni de pastă de hârtie oferă diferite feluri de pastă, inclusiv pasta
sulfat cu fibre scurte şi cu fibre lungi, care este o componentă importantă a hârtiei de ziar.
Protecţia mediului înconjurător
Poluarea cauzată de industriile de prelucrare din Norvegia face obiectul unor
„taxe ecologice”, care asigură că consumatorul suportă costurile unei producţii
nepoluante. În ultimii zece ani, emisiile de substanţe nocive au scăzut cu 90 %, iar
emisiile de gaze cu efect de seră au scăzut cu circa 10 %.
Energia electrică - Norvegia este pe locul şase în lume ca producător de
hidroenergie. Sectorul hidroenergetic norvegian a fost creat pentru a contracara variaţiile
în furnizarea naturală a apei către centralele electrice şi pentru a adapta producţia la
schimbările cererii în funcţie de sezon. O serie de rezervoare pot stoca apa din anii cu un
surplus de precipitaţii, pentru a fi utilizată în anii cu precipitaţii reduse, ceea ce facilitează
coordonarea cu ţările care utilizează electricitatea generată de sistemele de energie
termală. Schimburile de energie dintre Norvegia şi alte ţări au loc sub auspiciile Nordel
sau Nord Pool – schimbul nordic de energie.
În mod tradiţional, creşterea cererii de electricitate a fost satisfăcută prin
construirea de noi facilităţi hidroenergetice. Cu toate acestea, la mijlocul anilor ’90,
Guvernul a luat decizia să construiască două centrale electrice pe gaz. Introducerea
energiei generate de gaz a stârnit discuţii aprinse în Norvegia şi a fost întâmpinată cu
proteste din partea ecologiştilor.
S-au făcut cercetări importante şi în domeniul energiei nucleare, dar Storting
(Adunarea Naţională Norvegiană) a renunţat la planurile de introducere a unor centrale
nucleare în 1979.
Electricitatea destinată gospodăriilor din Norvegia se distribuie printr-o reţea de
voltaj slab de 230 şi 400 V şi de voltaj înalt de 22 kV, furnizată de o reţea electrică
naţională unei reţele electrice regionale, distribuită apoi local la un voltaj cu mult mai
scăzut. Centralele electrice de dimensiuni mari sunt construite cu un voltaj de 300-420
kV pentru a putea transporta energia pe distanţe lungi. Diferitele sisteme din Norvegia
sunt unite între ele de reţeaua electrică naţională. Acest lucru facilitează coordonarea
internă şi schimbul de energie şi asigură utilizarea optimă a centralei electrice individuale
în diferite condiţii de producţie. Cablurile trase în ţările vecine permit o coordonare
similară şi schimburi de energie dincolo de graniţele naţionale.
Petrolul şi gazele naturale - Norvegia este al doilea mare exportator de gaze din
lume, iar în ceea ce priveşte exporturile de petrol, ocupă locul al şaptelea. Industria
petrolieră produce o treime din bugetul statului (2008). Circa 140.000 de persoane sunt
angajate în societăţi din domeniul petrolului, iar efectul asupra celorlalte industrii este
considerabil. În bugetul pe 2009 valoarea rezervelor de petrol rămase pe platforma
continentală a Norvegiei a fost estimată la 5.100 miliarde coroane norvegiene. Mai puţin
de 40 la sută din rezervele estimate de petrol ale Norvegiei au fost extrase. Pe platforma
continentală a Norvegiei activitatea este foarte intensă. În 2008 s-au produs 242 de
milioane de m3 standard de produse petroliere. Acestea sunt echivalentul consumului
anual a mai mult de 100 de milioane de gospodării norvegiene.
Activitatea de producţie de petrol şi gaze se face în Marea Nordului, Marea
Norvegiei şi în Marea Barents
Lider mondial în competenţă şi tehnologie – După mai bine de 40 de ani de
producţie de petrol şi gaze în mările cu una dintre cele mai dificile vremi din lume,
Norvegia a dobândit cunoştinţele şi experienţa necesare pentru extragerea resurselor de
petrol într-un mod eficient şi sigur. Dobândirea de către norvegieni a experienţei în
domeniul petrolului a fost un element important din politica Norvegiei referitoare la
petrol.
La început Norvegia a utilizat cunoştinţele companiilor străine, dar astăzi
industria petrolieră este bine dezvoltată şi este competitivă pe plan internaţional. Acest
lucru se aplică nu numai companiilor petroliere, dar şi industriilor furnizoare şi
institutelor de cercetare. Tehnologia norvegiană este recunoscută în întreaga lume, iar
furnizorii norvegieni de tehnologie subacvatică sunt liderii pieţei mondiale. În 2007
industria furnizoare din domeniul pertolului şi gazelor a atins cifra de 195 miliarde
coroane, jumătate din această sumă fiind produsă pe pieţele externe.
Industria petrolieră şi a gazelor stimulează de asemenea inovaţiile şi dezvoltarea
tehnologică în alte sectoare al industriei norvegiene.
Industria furnizoare a crescut semnificativ
O serie întreagă de companii s-au specializat pe furnizarea de produse şi servicii
industriei petroliere, astfel încât în scurt timp a apărut o industrie furnizoare tot mai
dezvoltată, competentă şi avansată tehnologic. Alte firme prestează servicii specializate,
cum ar fi transportul, cercetările seismice, soluţii tehnice, testare şi analiză, securitate şi
întreţinere.
Mediul şi regiunile nordice
Norvegia va deveni lider mondial în domeniul tehnologic şi al protecţiei mediului
şi consideră că este important ca industria petrolieră să nu intre în conflict cu mediul
înconjurător. De aceea efortul de a implementa o politică în domeniul captării şi stocării
carbonului (CCS) este un important pas în această direcţie. Autorităţile urmează o
strategie pro-activă pentru Regiunea de Nord, cu scopul de a întări cooperarea dincolo de
graniţele ţării şi de a facilita intensificarea transferului de experienţă între state. Un efort
concentrat, pe termen lung, în Regiunea de Nord va avea de asemenea efecte pozitive
asupra unor zone îndepărtate.
Serviciile
În 2005, Norvegia a exportat servicii în valoare de aproximativ 193 miliarde NOK
(aproximativ 24 miliarde EURO), din care circa jumătate (42%) provin din industria
transporturilor maritime. În total, serviciile reprezintă sub un sfert (22 %) din exporturile
globale ale Norvegiei.
Utilizarea resurselor naturale bogate ale Norvegiei prezintă provocări enorme.
Clima aspră, iernile lungi, relieful accidentat şi cele mai dificile mări din lume trebuie
învinse de fiecare dată. Astfel, întreprinderile norvegiene au generat nu numai profit, ci
au stimulat de asemenea dezvoltarea unor resurse sub formă de cunoştinţe tehnice. Toate
companiile norvegiene moderne de consultanţă care activează în domenii cum ar fi
tehnologia marină, hidro-energetica, ingineria resurselor minerale, acvacultura, industria
pescuitului, silvicultura, industria petrolului şi gazelor naturale îşi au originea în mod
direct sau indirect în multe industrii naţionale ale ţării.
Sectoarele industriale moderne depind de un sector al transporturilor eficient.
Serviciile norvegiene de transport includ companiile de transport maritim, agenţii
maritimi şi comisionarii de transport, transportatorii aerieni de mărfuri şi firmele de
logistică. Deşi are o populaţie de numai 4,6 milioane, Norvegia deţine circa 10 % din
flota mondială şi are una din cele mai mari flote comerciale din lume. Norvegia este
probabil singura ţară din lume care deţine o industrie marină atât de mare şi de diversă.
Pe lângă activităţile de consultanţă tehnică, firmele norvegiene oferă o varietate
din ce în ce mai mare de alte servicii, în domenii diverse cum sunt finanţele şi asigurările,
serviciile juridice şi de audit, consultanţa de marketing, management şi relaţii publice.
Mai mult, un număr mare de firme private de consultanţă şi instituţii publice şi semi-
private din domeniul cercetării şi al dezvoltării, care au relaţii strânse cu universităţile,
colegiile universitare şi cu alte centre de învăţământ şi de cercetare, oferă servicii de
consultanţă în întreaga lume.
Fondul Naţional pentru Cercetare şi Inovaţie - În 1999, Guvernul a creat un
fond pentru cercetare şi inovaţie menit să asigure o finanţare mai stabilă pe termen lung
pentru cercetarea Norvegiană. Fondul a fost capitalizat prin vânzarea de obligaţiuni ale
statului şi în 2005 a reprezentat aproximativ 36 miliarde coroane norvegiene. Profiturile
din investiţii sunt utilizate pentru susţinerea priorităţilor structurale (internaţionalizare,
cercetare pură şi inovaţie bazată pe cercetare) şi aspectele pe termen lung a priorităţilor
tematice Resursele fondului vor fi folosite pentru îmbunătăţirea calităţii activităţilor
norvegiene de cercetare.
Tehnologia ICT - Industria tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor (IC&T) a
devenit noul sector de marcă al Norvegiei. În prezent, aceasta este a doua industrie din
Norvegia, calculat conform cifrei de afaceri, care nu doar sporeşte bogăţia, ci este de
asemenea şi un furnizor important pentru alte activităţi comerciale şi pentru sectorul
public. Industria cuprinde o gamă largă de companii, de înaltă tehnologie care crează
telecomunicaţii noi, produse hardware, software şi de electronică industrială şi oferă
servicii de consultanţă.
Participarea Norvegiei la comerţul internaţional
Populaţia Norvegiei reprezintă mai puţin de 0,1 % din populaţia mondială, astfel,
din acest punct de vedere, Norvegia este o ţară mică. Totuşi importanţa economică a
Norvegiei depăşeşte cu mult faţă de ceea ce indică populaţia. Conform statisticilor OMC,
în anul 2004, Norvegia s-a situat pe locul 28 în lume în ceea ce priveşte exportul de
mărfuri şi pe locul 37 la importuri.
Comerţul extern echivalează cu aproximativ 37 % din PIB-ul Norvegiei. Norvegia
are cote substanţiale de piaţă în anumite sectoare. În prezent, Norvegia se află printre
primii cinci exportatori în sectoarele de peşte şi fructe de mare, de petrol brut şi servicii
maritime din lume şi are cote substanţiale în sectoarele metalelor uşoare şi al
echipamentelor de navigaţie precum şi pentru o serie de servicii maritime ca de pildă
clasificarea, consultanţa şi asigurările maritime. Structura comerţului exterior al
Norvegiei este diferită de cea majorităţii ţărilor industrializate. Conform statisticilor
OCDE, produsele industriale reprezintă aproximativ 85% din exportul total de produse al
ţărilor OCDE, în cazul Norvegiei această cifră este de 28%. Totuşi, reputaţia Norvegiei
de furnizor de materii prime, trebuie înţeleasă în lumina faptului că segmente majore din
industria sa de materii prime implică cunoştinţe şi tehnologii de vârf, chiar dacă
produsele finite nu sunt considerate produse procesate industrial. Industria exploatării
petrolului este un exemplu bun, în care tehnologia şi know-how-ul au devenit la rândul
lor afaceri tot mai importante cu o cotă de bunuri şi servicii de export care au atins un
nivel semnificativ.
Chiar exporturile de mărfuri tradiţionale au crescut pe tot parcursul anilor ’90, în
termeni absoluţi, procentul lor de venit total din exporturi a scăzut de la 36 % în 1991 la
31 % în 2001. Bineînţeles, această parte este afectată semnificativ de fluctuaţiile preţului
petrolului.
Exporturile norvegiene de servicii au crescut substanţial în ultimii ani, ajungând la
aproximativ 176 miliarde coroane norvegiene în 2004. Sectorul maritim produce circa
jumătate din veniturile exporturilor de servicii. Printre alte tipuri de servicii, cele
financiare şi comerciale s-au ridicat cel mai mult în ultimul deceniu, deşi creşte
substanţial şi importanţa serviciilor legate de industria petrolului. Creşterea veniturilor
din exportul de petrol şi gaze naturale a redus procentul veniturilor din exportul de
servicii de la circa 28 % în 1991 la aproximativ 24 % în 2004. Serviciile sunt din ce în ce
mai importante pe piaţa mondială a exporturilor. Tendinţa opusă care se înregistrează în
Norvegia se datorează creşterii exporturilor de petrol care sunt mai mari decât exporturile
de servicii.
Din punct de vedere geografic, exporturile norvegiene se concentrează asupra
pieţelor dezvoltate din Europa, America de Nord şi Asia.
Patrimoniul mondial - Patrimoniul Mondial UNESCO conţine zone sau obiecte
care reprezintă elemente de neînlocuit ale patrimoniului cultural sau natural al lumii.
Convenţia privind Patrimoniul Cultural a fost redactată în 1972 în scopul protejării
speciale a siturilor cu valoare universală care trebuie conservate ca parte a patrimoniului
mondial destinat generaţiilor viitoare. Norvegia a ratificat Convenţia în 1977, iar pe lista
patrimoniului sunt înscrise patru situri din această ţară: Cartierul "Bryggen" din Bergen
(1979), Oraşul minier Røros (1980), Picturile rupestre din Alta (1985), Arhipelagul Vega
(2004), Fiordurile Geirangerfjord und Næerøyfjord din vestul ţării (2005), Arcul geodezic
Struve (pe teritoriul Norvegiei) (2005), Biserica “Stavkirke” din Urnes (1979)
Patrimoniul architectural - Patrimoniul arhitectonic norvegian cuprinde
numeroase tipuri diferite de clădiri, de la ruine, biserici din lemn şi alte tipuri de
construcţii medievale la clădiri diverse, mai recente, şi instalaţii complexe. Mare parte
din vechiul patrimoniu arhitectonic al Norvegiei este legată de agricultură.Mediul
construit este o parte importantă a capitalului total al Norvegiei.
Astfel, administrarea patrimoniului arhitectonic implică o bună utilizare a
unei importante părţi din investiţiile totale ale societăţii, atât din punct de vedere
economic, cât şi ecologic. S-a demonstrat, în urma cercetărilor, că întreţinerea clădirilor
vechi, şi nu demolarea acestora pentru a construi altele în loc reduce în mare măsură
poluarea şi deşeurile şi reprezintă, de asemenea, o economie de energie. Altfel spus,
protejarea clădirilor contribuie în mod direct şi într-o măsură importantă la dezvoltarea
durabilă.Norvegia are un registru cuprinzător al clădirilor vechi, care sunt toate
înregistrate într-un sistem unic la nivel naţional. Aceste informaţii sunt puse la dispoziţia
autorităţilor locale din întreaga ţară într-un registru oficial care cuprinde proprietăţile
imobiliare, alte clădiri şi adresele acestora (Registrul GABCele 28 de biserici din lemn de
pe teritoriul Norvegiei sunt considerate o contribuţie importantă la patrimoniul cultural
mondial. Directoratul pentru Patrimoniu Cultural a lansat un program special destinat să
asigure conservarea tuturor bisericilor din lemn norvegiene
Patrimoniul cultural - Patrimoniul cultural al unei ţări include toate urmele
activităţii umane descoperite în mediul înconjurător. Acestea sunt surse de informaţii de
neînlocuit privind viaţa şi ocupaţiile oamenilor din diferite epoci şi dezvoltarea
aptitudinilor artistice şi tehnice de-a lungul timpului. Deoarece monumentele, siturile şi
mediile culturale sunt resurse care nu pot fi reînnoite, administrarea lor trebuie făcută pe
termen lung. Monumentele şi siturile culturale sunt surse de experienţe emoţionale şi
estetice unice, iar din acest motiv societatea modernă nu are decât de câştigat din
conservarea şi utilizarea activă a patrimoniului său.
Directoratul pentru Patrimoniu Cultural răspunde de administrarea tuturor
monumentelor şi siturilor arheologice şi arhitectonice, precum şi a mediilor culturale, în
conformitate cu legislaţia din domeniu. Directoratul activează în cadrul Ministerului
Mediului şi joacă un rol central în managementul ecologic public. Fiecare district are un
serviciu care se ocupă de conservarea culturală, în strânsă legătură cu administrarea
generală a chestiunilor culturale. Acest serviciu are drept sarcină să consilieze
administraţia districtului în problemele legate de conservarea culturală şi să asigure că
monumentele şi siturile protejate, împreună cu mediile culturale, sunt luate în considerare
în cadrul proceselor de planificare la nivel de district şi de municipiu. Sámediggi
(Parlamentul Lapon) are aceleaşi sarcini ca şi serviciul de patrimoniu cultural al
districtului, pentru regiunile cu populaţie laponă.
Muzeele de Arheologie administrează săpăturile şi investigaţiile
monumentelor şi siturilor arheologice.
Muzeele Maritime se ocupă de monumentele aflate la malul mării.
În conformitate cu regulamentele privind patrimoniul cultural din Svalbard,
Biroul Guvernatorului este cel care administrează conservarea culturală în această
regiune.
Patrimoniul arheologic - Monumentele arheologice sunt cele mai vechi urme ale
activităţii umane. Cea mai veche descoperire din Norvegia e reprezentată de ruinele unei
aşezări de pe insula Magerøy din Finnmark, care datează de circa 12 000 de ani. Primul
act legislativ privind protejarea monumentelor arheologice a fost introdus în 1905. Acesta
a fost modificat de-a lungul anilor, pentru a se conforma schimbărilor din societate şi
dobândirii de noi cunoştinţe privind diferitele tipuri de monumente şi situri. Legea
Patrimoniului Cultural protejează în mod automat toate monumentele şi siturile
arheologice şi arhitectonice anterioare anului 1537. De asemenea, clădirile anterioare
anului 1649 sunt şi ele protejate în temeiul acestei legi.
În prezent, obiectivul Norvegiei este să protejeze şi să conserve un număr
reprezentativ de monumente şi situri arheologice din diferite epoci şi cu caracteristici
variate.
Siturile arheologice din Norvegia includ localităţile unde s-au descoperit cioplituri
în piatră care datează din perioada preistorică. Pietrele cioplite descoperite în Scandinavia
sunt o parte importantă a patrimoniului cultural mondial.
Directoratul pentru Patrimoniu Cultural a lansat un program care să
asigure conservarea ciopliturilor rupestre din piatră descoperite în Norvegia.
În Norvegia există în jur de 90 de situri din perioada medievală. Deşi majoritatea
sunt biserici, siturile includ de asemenea rămăşiţe de mănăstiri, castele şi fortăreţe.
Recent, Direcţia pentru Patrimoniu Cultural a creat un program pentru protejarea acestor
ruine.
Specialitati culinare - Norvegia este recunoscută pentru excelentele sale
preparate pe bază de produse proaspete, în special peşte. Puteţi găsi somon afumat,
gravlaks (somon sărat) şi păstrăvi în majoritatea restaurantelor, dar puteţi mânca şi o
bogată varietate de peşti proaspeţi, cum sunt codul, dracul-de-mare şi halibutul. Heringii
şi fructele de mare sunt şi ei foarte populari – încercaţi o pungă de crevete proaspete
direct din barca pescarului, împreună cu o bere rece ca gheaţa, servite chiar pe chei!
Dacă vă place carnea, nu ar trebui să părăsiţi Norvegia fără să fi gustat carne de
ren, de elan, de cerb sau de cocoş de munte. Serviţi-o cu un sos de smântână – iar dacă
adăugaţi şi un pahar de vin roşu de calitate, obţineţi o masă pe cinste.
Brânza din lapte de capră preparată într-un anume fel (brunost) este o specialitate
norvegiană. Acest fel de brânză maronie, dulce, nu este prea cunoscută în afara ţării, dar
norvegienii de toate vârstele o adoră. Carnea uscată sau afumată (spekemat) sub formă de
şuncă sau cârnaţi uscaţi este o mâncare de vară extrem de apreciată în Norvegia.
Spekemat se serveşte de obicei cu o felie de pâine crocantă de grosimea unei napolitane
(o altă specialitate norvegiană), cu smântână şi cu omletă, şi cade întotdeauna mai bine
dacă este însoţită de o bere norvegiană bună sau de un păhărel sau două de aquavit.
 În ultimii ani, mai mulţi bucătari şefi norvegieni au câştigat premii internaţionale
la prestigioase concursuri culinare. Ei au contribuit la ridicarea standardelor
restaurantelor norvegiene şi la dezvoltarea unei bucătării moderne bazate pe produsele
norvegiene tradiţionale.
Portul Popular - Drapelul, costumele populare, peisajul si casele sunt cele mai
importante simboluri ale unitatii nationale. Steagul (cu un fond rosu si dungi albastre
conturate cu alb) este detinut si fluturat nu doar de agentiile publice ci si de multe
persoane private.
De Ziua Constitutiei (17 mai) cetatenii participa la festivitati publice imbracati in
culorile rosu, albastru si alb si purtand stegulete.
Un numar mare de femei si barbati detin costume populare. Bazat pe traditii
locale taranesti, costumul femeilor este alcatuit din camasa, vesta, fusta lunga, ciorapi
reprezentativi si pantofi; fiecare decorate cu ace de argint si alte podoabe. Datorita
prosperitatii din ultimele decenii, au fost elaborate costume diferite, individuale care sunt
considerate corecte si potrivite pentru festivitati sau intalniri formale. Design-ul si
culorile costumelor variaza de la o localitate la alta pentru ca fiecare district, fiecare fiord
are un costum distinct.