Cuprins

Capitolul 1 Caracteristici generale ale Norvegiei si Danemarcei ……………………….…..2

1.1. Norvegia – scurt istoric si particularitati ……………………………...….….2

1.2. Danemarca – prezentare generala ……………………………………...….….4

Capitolul 2 Danemarca versus Norvegia – economia celor doua state ………………….….6

Capitolul 3 Relatiile politice Norvegia-Danemerca………………………………………....13

Capitolul 4 Relatii economice Danemarca- Norvegia…………………………………….....15

Concluzii ………………………………………………………………………………………..23

Bibliografie ……………………………………………………………………………...….…..25

1
 Capitolul 1 Caracteristici generale ale Norvegiei si Danemarcei

1.1. Norvegia – scurt istoric si particularitati

Norvegia este una dintre regiunile cele mai vechi ale Europei. Ea si-a obtinut independenta
abia in 1905 dupa o lunga dominatie daneza urmata de o stapanire din partea Suediei.
Norvegienii, au ales in urma a doua referendumuri nationale sa ramana in afara Uniunii
Europene.
Faptul ca Norvegia este una dintre cele mai vechi regiuni locuite, este atestat si de pesterile
pictate si monumentele din piatra gasite pe teritoriul ei, care dateaza inca din Epoca Bronzului.
Incepand cu secolul al IX-lea , vikingii norvegieni si-au inceput cuceririle din Marea Nordului si
Atalanticul de Nord, ajungand pana in Groenlanda sub domnia lui Erik cel Rosu. Fiul acesteuia,
Leif Erikkson a reusit ami tarziu sa devina primul european care a atins tarmul Americii de Nord.
In secolele urmatoare, in ciuda luptei interne pentru putere, Norvegia a traversat o perioada fasta
din punct de vedere politic si economic, perioada in urma careia teritoriile sale s-au extins prin
anexarea Groenlandei si a Islandei. Odata cu anul 1319, Norvegia a intrat in lunga perioada de
dominatie straina, inceputa de regele Magnus Eriksson (1316 - 1374) care a domnit in Norvegia
si Suedia. Mai tarziu, Margareta I, a realizat unificare celor trei regate ale Danemarcei, 
Norvegiei si Suediei in Uniunea de la Kalmar (1397). Aceasta uniune avea sa se destrame in anul
1513 prin retragerea Suediei. Norvegia, slabita de molima care a omorat aproape o treime din
populatia tarii, a ramas provincie a Danemarcei in secolele care au urmat.
Intr-un final, in anul 1905, norvegienii au hotarat printr-un referendum national sa dizolve
Uniunea cu Danemarca proclamandu-si astfel independenta. In anii ce au urmat, tara a cunoscut
o dezvoltare economica remarcabila, datorita in mare masura sporirii flotei sale comerciale.
Aceasta dezvoltare a luat sfarsit odata cu criza economica din 1929. Ramasa independenta in

2
Primul Razboi Mondial, Norvegia avea sa fie cucerita in timpul celui de-al Doilea Razboi
Mondial, de catre trupele germane. La incheierea razboiului, Norvegia a devenit membru
fondator al Natiunilor Unite.

In urma a doua referendumuri, primul tinut in 1972, iar cel de-al doilea in 1994, norvegienii
au respins ideea aderarii la Uniunea Europeana. In ciuda acestui fapt , Norvegia se straduieste sa
intretina relatii bune cu statele din UE si este un aprig sustinator al extinderii Uniunii catre est.

Norvegia este o monarhie constitutionala, actuala Constitutie fiind adoptata la 17 mai 1814.
Puterea executiva apartine regelui, care incredinteaza Guvernului exercitarea efectiva a acesteia,
iar Parlamentului (Storting) puterea legislativa.

Guvernul Norvegiei asigura populatiei numeroase servicii sociale. Toate familiile cu mai
mult de un copil primesc o alocatie anuala pentru fiecare copil sub 16 ani, incepand cu al doilea.
Aceste familii pot primi si ajutor financiar pentru a plati chiria. Guvernul garanteaza tuturor
persoanelor angajate un concediu platit de patru saptamani.
Familiile numeroase cu venituri medii sau mici platesc taxe nationale mici sau chiar deloc, iar
taxele lor locale sunt reduse. Legea Asigurarilor Nationale, care a intrat in vigoare in 1967, a
combinat multe programe sociale existente. Toti norvegienii sunt obligati sa participe la acest
sistem. Acesta include pensii de vechime in munca, reconversie profesionala si ajutoare pentru
mame, orfani, vaduve si vaduvi si persoane cu handicap. Alta schema de asigurari asigura
ingrijire medicala si spitalizare gratuita pe langa plata salariilor in in timpul in care angajatii sunt
bolnavi. Costurile acestor scheme sunt suportate de catre persoanele asigurate, angajatorii lor, de
administratiile locale si de guvern.

Norvegia detine rezerve uriase de petrol si gaze descoperite in anul 1969 si numeroase alte
resurse naturale de cupru, pirita nichel, plumb, peste si paduri /lemn, resurse hidroenergetice. In
ceea ce priveste rezervele de petrol si gaze, acestea sunt evaluate pentru perioade de 40 - 50 de
ani, si, respectiv 100 de ani. In perioada scursa de cca 30 de ani de la descoperirea primului
zacamant petrolier, campul Ekofisk, cantitatea de petrol si gaze exploatata si vanduta se
estimeaza la cca 30% din rezervele totale existente. La data de 31.12.2005, totalul rezervelor
petroliere accesibile in zona platoului continenetal norvegian (NCS/Norwegian Continental
Shelf) era de 13 miliarde m3 aproape identica cu cea din 2004 de 12,9 miliarde m3 ,datorita

3
unor 6 descoperiri facute pe parcursul anului precedent. Rezervele nedescoperite totalizau 3,4
miliarde m3 , reprezentand 39% din resursele totale ramase, compuse din 1160 milioane m3
petrol, 340 milioane m3 gaze condensate si 1900 miliarde m3 gaze naturale.
Norvegia apreciaza ca detine cca 52% din rezervele de petrol si 27% gaze naturale totale pe
care le detine Europa.

1.2. Danemarca – prezentare generala

Danemarca este cea mai veche monarhie europeană. Cel mai important oraş al său este
capitala Copenhaga, centrul social, politic, economic şi arhitectural al ţării. Acest oraş a început
să se dezvolte încă din secolul al XII-lea pe locul unui sat pescăresc şi a devenit unul dintre cele
mai importante oraşe din continent. Farmecul vechilor sate pescăreşti a fost păstrat până astăzi,
chiar dacă în zilele noastre Copenhaga este un oraş modern.
Astăzi acesta este renumit mai ales pentru libertatea de exprimare pe care o oferă, pentru
farmecul vechii culturi nordice şi nu în ultimul rând pentru arhitectura sa specifică. Restul
teritoriului Danemarcei este preponderent rural şi este considerat locul ideal pentru agricultură
sau pentru a te retrage din viaţa agitată din marile oraşe.

Danezii au prosperat chiar daca tara lor este saraca in resurse naturale. Ei exporta numeroase
produse ca sa poata plati combustibilii si metalele pe care trebuie sa le importe pentru propria lor
industrie.
Danemarca este renumita prin produsele sale agricole, in special unt, branza, sunca si alte
alimente prelucrate. De asemenea, este renumita pentru frumosul design al obiectelor: mobila,
portelan si argintarie. Danemarca este una din marile natiuni navigatoare ale lumii.
Dintotdeauna, pescuitul a jucat un rol important in economia daneza. Bogatia in peste a apelor
din jurul coastelor si din Marea Nordului ne asigura ca pescuitul ramane industria preponderenta.

Inca din 1890, Danemarca a dezvoltat multe programe sociale de succes. Sistemul ofera
asigurari in caz de accidente, rani grave, boala, batranete, somaj si moartea sotului sau sotiei.
4
Orice persoana care traieste in Danemarca poate beneficia de aceste programe.
Majoritatea asiguratorilor sunt societati private agreate de guvern, cu costuri de asigurare
impartite intre persoana asigurata, angajator si guvern. Si guvernul ofera cateva asigurari, mai
ales ajutor pentru batrani si vaduve.

Cea mai sudică ţară din Scandinavia atrage turişti şi investitori prin aspectul pitoresc şi rural
combinat cu farmecul capitalei Copenhaga. Economia Danemarcei este una dintre cele mai
stabile, cu reglementări stricte, cu o rată a şomajului foarte mică şi cu cel mai mare salariu
mediu, respectiv 4.200 de euro1, şi cu toate că preţurile sunt mari, piaţa imobiliară este în
continuă creştere.

Preţurile pieţei imobiliare sunt relativ mici dacă ne raportăm la nivelul de trai, însă cu mult
peste preţurile din Uniunea Europeană. Interesul investitorilor pentru piaţa imobiliară a crescut în
ultimul timp, odată cu terminarea construcţiei podului ce leagă capitala Copenhaga de Suedia
peste Marea Baltică.

Cele mai populare zone din Copenhaga în ceea ce priveşte piaţa imobiliară sunt centrul
oraşului şi cartierele din port. Restul teritoriului Danemarcei este în mare măsură rural, cele mai
aglomerate zone fiind coastele, mai ales din vest şi nord. În zonele aflate în vecinatatea mării,
proprietăţile sunt mai scumpe din cauza turismului de vară practicat aici.

Danemarca a devenit membra a Uniunii Europene in 1973, dar nu si a Uniunii Monetare

Europene.

1
http://www.danemarca.dk/index.php?c=3077

5
 Capitolul 2 Danemarca versus Norvegia – economia celor doua state

Economia Danemarcei

Danemarca face parte din grupul de tari cele mai dezvoltate membre ale OCDE, ceea ce se
reflecta si in distributia productiei intre diferitele sectoare economice. Traditional, Danemarca a
fost considerata o tara agricola, cu mari exporturi de alimente prelucrate. Exporturile
agroalimentare sunt inca mari dar ponderea agriculturii a scazut la mai putin de 5% din PIB.
Productia industriala reprezinta circa 20%, constructiile circa 5%. Insa, sectorul care domina de
departe este cel tertiar, al serviciilor, cu aproximativ 46%. Acesta include comertul,
transporturile, institutiile financiare.

Spre deosebire de cele mai multe tari avansate economic, dezvoltarea industriala in
Danemarca nu este legata de o baza proprie de materii prime. Industria daneza este dominata, in
mare masura, de prelucrarea usoara si reprocesare, productia fiind caracterizata printr-un inalt
grad de specializare, in domenii particulare, bine definite. Ca urmare, industria daneza este
predominant bazata pe IMM-uri: peste 80% din companiile prelucratoare au sub 20 angajati.
Doar 1000 companii au peste 100 de angajati, insa mai mult de jumatate din forta de munca din
industrie este cuprinsa in acetse companii.

Industria manufacturiera este dominata de nise de productie mici sau mijlocii de inalt
standard tehnologic destinat, in principal, utiizatorilor profesionisti. Datorita acestei structruri
complexe si versatile, industria manufacturiera daneza in ansamblu, nu este atat de sensibila la
schimbarile pe piata mondiala, ca alte tari cu industria coincentrata in cateva sectoare.

Totodata, in ultimii ani, tot mai multe companii daneze cu interes in a-si dezvolta
exporturile si-au plasat facilitatile de productie in tari in care costurile de productie sunt mai
scazute. Progresele in transporturi si tehnologia comunicatiilor au facilitat acestora dirijarea catre
alte parti ale lumii a unor parti din procesul tehnologic, cu scopul de a-si mari marja competitiva
si de a obtine acces la calificari si competente ce nu sunt disponibile in Danemarca.

6
 In ultimii ani, agricultura a suferit schimbari structurale, care au condus la o specializare
crescanda si la ferme considerabil mai mari comparativ cu media pe UE. Circa 60 la suta o
constituie productia animala, indeosebi produse lactate si carne de porc. Agricultura detine circa
15 la suta din exporturi.

In momentele in care exportatorii danezi de produse agricole s-au confruntat cu extinderi

ale UE s-au inregistrat progrese, apreciindu-se ca si extinderea actuala ar fi un avantaj pentru
agricultura daneza. Extinderile Uniunii cu Grecia, in 1981, cu Spania si Portugalia in 1986, ca si
cu Suedia, Finlanda si Austria in 1995, au avut ca urmare cresterea cu 150% a exporturilor
agricole daneze in UE, in primii 5 ani ulteriori extinderii. Aceasta constituie, insa, o medie
ponderata, veniturile din export fiind diferite de la tara la tara implicata in procesul extinderii. In
termeni procentuali, castigurile cele mai mari le-a adus Portugalia, iar cele mai mici, Austria.

Situata la intrarea in Marea Baltica si servind drept pod spre Scandinavia, Danemarca are
o lunga traditie in comertul exterior. Exporturile si importurile contribuie cu aproximativ 31% si,
respectiv, 26% la suta la formarea PIB (2003), facand din Danemarca o economie foarte deschisa
si competitiva. Dimensiunile reduse ale pietii interne au facut ca producatorii sa-si caute clientii
in afara. Ca rezultat, industria prelucratoare este puternic orientata catre export si, in ultimii 10
ani, Danemarca a inregistrat o balanta de plati excedentara, datorita cresterii accelerate a
exporturilor.

In 2004, exporturile daneze de marfuri au totalizat 61,3 miliarde euro. Cele mai mari
piete de export sunt Germania, Suedia si Marea Britanie. 76% din totalul exporturilor consta in
produse industriale. Grupele de export cele mai importante sunt masinile si instrumentele
electrice, produsele farmaceutice, chimicalele, carnea si produsele lactate, pestele, mobila,
motoarele si confectiile textile.

Importurile daneze de marfuri in 2004 au totalizat 53,7 miliarde euro, din care 72%
provin din tarile UE. Bunurile de folosinta directa in comert si industrie reprezinta partea cea mai
mare. Majoritatea sunt bunuri manufacturate care sunt reexportate dupa o procesare ulterioara.

Al doilea mare grup de importuri sunt bunurile de consum, ce reprezinta 30%. Importul
de combustibili formeaza circa 3% din total, in prezent Danemarca fiind autosuficienta in
energie.

7
 Tarile invecinate sunt, de departe, cele mai importante piete de export. Germania,
singura, absoarbe circa 20% din exporturile daneze. Traditional, Suedia si Marea Britanie detin
si ele parti mari din exporturile daneze. In exporturile catre tarile UE predomina masinile si
utilajele, produsele farmaceutice si cele agricole.

In general, Danemarca are usoare excedente cu tarile UE. Aproximativ 70 la suta din
totalul importurilor daneze provin din tarile UE, in timp ce exporturile corespunzatoare
reprezinta 65 la suta. In ultimii ani exporturile daneze catre SUA au crescut semnificativ, in timp
ce pietele din Europa Centrala si de Est, ca si din Orientul Indepartat detin, in prezent, o parte
importanta din exporturile daneze. Exporturile sunt, totodata, superioare importurilor, pe pietele
importante ale Europei de Est si ale Asiei (exclusiv Japonia).

Conform IMD World Competitiveness Yearbook 2005, intr-un clasament ce cuprinde 60

de economii nationale si regionale, Danemarca este apreciata ca a saptea economie a lumii in
privinta competitivitatii economice, fiind depasita doar de SUA, Hong Kong, Singapore, Islanda,
Canada si Finlanda.

Companiile daneze pentru a-si mentine marja concurentiala trebuie sa fie foarte
competitive, altfel marfurile daneze devin prea scumpe. Nivelul inalt al costurilor de productie in
Danemarca face necesar ca strategia celor mai multe companii sa urmareasca realizarea de
produse de inalta calitate, apte de a fi vandute la preturi mai inalte comparativ cu cele ale
concurentei (asa-numitele « upmarket products »).

Circa 40% din exporturile daneze constau in « upmarket products » - definite ca produse
de export care sunt cel putin cu 15% mai scumpe decat produsele concurente din alte tari UE. In
aceasta privinta, Danemarca ocupa locul 4 intre tarile« UE 15 », dupa Irlanda, Suedia si
Germania.

Cresterea preturilor la petrol si declinul dolarului fata de euro, desi a creat unele
dificultati exportatorilor danezi, se apreciaza ca acestia infrunta cu bine conjunctura, in
ansamblu. Se estimeaza ca, o crestere cu 10 dolari barilul a preturilor titeiului ar reduce cu circa
o patrime procentuala cresterea PIB, in Danemarca. Aceasta nu a fost, insa, in masura sa
pericliteze actuala relansare economica, si din motivul ca Danemarca, fiind un exportator net de

8
petrol si energie din petrol, la preturile mari actuale, inregistreaza surplusuri in contul curent si in
finantele publice.

In prezent, economia daneza arata semne pozitive, cu o productie in crestere, somajul in

scadere, inflatie moderata si excedente atat fiscale cat si la balanta de plati externa. Intre 2004-
2006, cresterea economica se estimeaza sa atinga o medie de 2,25%, dupa o crestere medie de
numai 0,75% in intervalul 2001-2003.

Conform statisticilor Comisiei Europene publicate in toamna 2005, Danemarca detine cea
mai buna pozitie intre tarile UE 15, in privinta finantelor publice : excedentul reprezinta 3,8%
din PIB, urmata fiind de Finlanda (1,9%), Suedia (1,5%) si Spania (0,2%). Toate celelalte state
UE 15 au deficite in finantele publice. Procentul datoriei publice din PIB, de 37%, plaseaza
Danemarca pe locul 3 in UE 15, dupa Luxemburg si Irlanda. Rata somajului este in continua
scadere, de la aproape 6% in 2003, la putin peste 5% preconizata in 2006. In acelasi timp,
incadrarea pe piata muncii, in aceeasi perioada, se estimeaza sa creasca cu circa 1,3%.
Conform acelorasi statistici ale Comisiei, intre tarile UE 15 cu cea mai
scazuta rata a somajului, Danemarca se afla pe locul 2, dupa Irlanda, cu 4,2% (definitia
armonizata, ca procent din forta de munca). In fine, aceleasi statistici plaseaza Danemarca pe
primul loc intre tarile UE 15, ca procent de atragere a fortei de munca din randul populatiei
active (grupa de varsta intre 15-64 ani).

Danemarca continua sa indeplineasca criteriile de convergenta prin ratele de schimb

stabile, inflatie, ratele dobanzii si finantele publice. Rata inflatiei la preturile de consum de 0,9%,
se afla sub 2,1%, media din zona euro.

Danemarca este un factor economic activ pe plan mondial, iar prosperitatea sa este
produsul unei integrari crescande in comunitatea internationala, din punct de vedere economic,
cultural si politic. Drept urmare, evenimentele si evolutiile internationale au devenit elemente
vitale in procesul decizional al companiilor daneze.

O economie mica si deschisa precum cea a Danemarcei, ale carei performante sunt strans
legate de ale celoralalte tari din UE si mai ales ale tarilor invecinate, este, ca urmare, foarte
dependenta de o Piata Interna Europeana functionala.

9
 Economia Norvegiei

Politica guvernamentala a Norvegiei are ca obiective principale eliminarea somajului,

dezvoltarea economica, cresterea nivelului de trai in general si mentinerea unui ritm crescator de
dezvoltare pe termen lung.

Dinamica economica a Norvegiei a condus la formarea unui PIB de 205 miliarde euro la
sfarsitul anului 2004 cu o crestere totala in volum de 3,1% fata de anul precedent si 238 miliarde
euro in 2005 ( avantajat si de rata de schimb ) cu o crestere de 2,3% fata de 2004. In aceste
conditii Norvegia detine PIB-ul per capita cel mai ridicat din Europa, de cca 44,7 mii euro in
2004 si 51,5 mii euro in 2005.

Stabilitatea economiei este evidentiata printr-o inflatie relativ stabila la 2,5% in anii
precedenti, cu o imbunatatire in 2004 la nivel de 0,4% si 1,8% in 2005, prevazuta la 2,6% in
2006. Valoarea redusa a inflatiei este asigurata si de o balanta comerciala pozitiva, determinata
de un volum ascendent al exporturilor de cca 80 miliarde euro in 2003, 88 miliarde euro in 2004
si 108 miliarde euro in 2005 si importuri de 59 miliarde euro in 2004 si 66 miliarde euro in 2005.

Relatiile comerciale ale Norvegiei sunt dominante in general si traditional implementate

in UE si EEA unde se regasesc mai mult de 75% din totalul exporturilor de marfuri si servicii,
din care cca 20% in Marea Britanie, alti parteneri majoritari fiind Suedia si Germania.

Somajul care in perioada 1993 – 1994 a cunoscut un varf de exceptie de peste 6%, este in
prezent sub control si a atins o valoare de 3,9% in anul 2002, 4,5% in 2003 – 2005 si prevazut
3,8% pentru 2006.

Exporturile nete de petrol au totalizat 1 miliard de barili in anul 2004, reprezentand

impreuna cu gazele naturale 46% din total, in 2005 situandu-se la nivelul de 50,2% din total.
Recent STATOIL, cea mai mare companie petroliera cu capital majoritar de stat a hotarat
privatizarea partiala, cca 76% pe total in 2 etape ultima in perioada 12 – 16.07.2004 reprezentand
21% ( cu un aport de cca 180 mil euro la buget ), dar majoritatea si decizia pentru aceasta
companie strategic nationala ramanand la dispozitia statului.

10
 Tabel nr.1 Principalii indicatori macroeconomici ai Norvegiei

Sursa:

In ceea ce priveste pozitia Norvegiei pe plan international in calitate de producator de

petrol inclusiv NGL si gaze lichefiate, aceasta ocupa in 2004 locul 7 cu o productie de 3,2
millioane barili pe zi dupa Rusia ( 9,2 ), Arabia Saudita ( 9,02 ), SUA ( 7,62 ), Iran (3,96), Mexic
( 3,83 ), si China ( 3,49 ), depasind Canada ( 3,08 ), Venezuela ( 2,60 ) si EAU ( 2,35 ).

In acelasi timp Norvegia se situeaza mondial pe locul 3 in calitate de exportator de petrol

cu 2,93 milioane barili / zi, dupa Arabia Saudita ( 7,04 ) si Rusia ( 6,47 ), urmata de Iran ( 2,47 ),
Venezuela ( 2,10 ), Nigeria ( 2,04 ), EAU ( 2,01 ), Kuweit ( 2,01 ), Mexic ( 1,76) si Irak ( 1,51 ).
Exporturile de petrol impreuna cu gazele naturale au fost in 2003 in proportie de 44% din total,
in 2004 situandu-se la nivelul de 46% din total, iar in 2005 la 50%.

11
 In 2005 exporturile totale ale Norvegiei au ajuns la 862 mld NOK, din care exporturile de
produse la 670 mld NOK, incluzand navele si platformele petroliere ( care in 2004 au reprezentat
cca 2,5%, iar in 2005 1% ), inregistrand o crestere de 18% fata de anul 2004, conform analizelor
statistice norvegiene. Balanta comerciala a crescut cu 37% fata de cea din anul 2004, fiind
determinata de volumul importurilor care a fost de 530 mld NOK. Din totalul exporturilor,
petrolul si gazele naturale au reprezentat 50,2%, mai mare cu 4 procente decat cea din 2004, dar
in valori absolute productia de petrol a fost mai redusa cu 3% fata de 2004, ajungand la 257 mil
m3 oe.

Exporturile de servicii au avut o cota de 22% din total – 192 mld NOK, fiind constituite
din transporturi, activitati petroliere, posta si telecomunicatii si servicii financiar bancare.

Partenerul principal a Norvegiei este UE cu exporturi reprezentand 70,9% din total si

importuri de 69,4%. Ca destinatii se remarca Suedia pe total schimburi comerciale, in ambele
sensuri, cu 51,5 mld NOK reprezentand 12,7% din total exporturi si 32 mld NOK reprezentand
14,7% din importuri. Ceilalti parteneri ai Norvegiei in ceea ce priveste importurile sunt in
ordinea valorilor inregistrate Germania , Danemarca si Anglia, urmand apoi China si SUA. In
ceea ce priveste exporturile, pe primul loc se gaseste Anglia, urmata de Germania, SUA, Olanda
si Danemarca.

Conform ultimei situatii a investitiilor, la sfarsitul anului 2003 Norvegia inregistrase un

capital total de 553 miliarde NOK, echivalentul a 69,12 miliarde euro, plasat in proportie de 60%
in UE. Companiile din domeniile extractiei petrolului si gazelor naturale, industria
manufacturiera, mine au avut o cota de 69% din totalul investitiilor. Aproape 80% din investitiile
norvegiene au fost plasate in America de Nord, Suedia, Anglia, SUA, Danemarca, Olanda,
Canada si Germania fiind destinatiile principale, care au adus venituri nete incluzand dividendele
si dobanzile la un nivel de 2,6 miliarde euro, reprezentand cca 4% din volumul investit.

12
 Capitolul 3 Relatiile politice Norvegia-Danemerca

A existat o perioada in care  Scandinavia a fost dominată de două mari formaţiuni statale şi
politice: regatul Suediei, care includea şi Finlanda, şi monarhia duală Danemarca-Norvegia,
condusă de casa regală daneză de Oldenborg.

Danemarca şi Norvegia aveau astfel condiţii naturale favorabile navigaţiei pe distanţe lungi
iar acest avantaj le-a dat posibilitatea să-şi formeze o îndelungată tradiţie navală încă din
perioada vikingilor. În perioada Evului Mediu Danemarca şi Norvegia au fost regate separate dar
în anul 1380 acestea s-au unit sub sceptrul unui rege danez. Uniunea a durat pînă în anul 1814
cînd harta Europei a suferit modificări politice în urma războaielor napoleoniene astfel încît
Norvegia a fost nevoită să încheie o nouă uniune cu Suedia. În anul 1905 Norvegia şi-a dobîndit
independenţa încheind un ciclu de peste 500 de ani de dominaţie străină.

În momentul în care Norvegia a semnat tratatul de alianţă cu Danemarca, automat

îndepărtatele sale posesiuni din Atlanticul de Nord şi-au urmat patria mamă devenind parte
integrală din imperiul regelui danez. Printre aceste posesiuni se numărau insulele Feroe, Islanda
şi Groenlanda care în epoca vikingilor au fost colonizate de emigranţi norvegieni. Cînd Norvegia
a părăsit uniunea cu Danemarca coloniile nord-atlantice au rămas sub suveranitate daneză. Şi în
ziua de astăzi fac parte din comunitatea daneză cu excepţia Islandei. Islanda a tăiat definitiv
legăturile cu Danemarca în timpul celui de-al doilea război mondial cînd insula a fost ocupată de
britanici (1944 ) în timp ce Danemarca a intrat sub ocupaţie germană devenind republică
independentă. Insulele Feroe au primit statutul oficial de ţinut danez în 1821 şi au devenit astfel
parte integrantă a Danemarciei. Din acest motiv, insulele au fost incluse în constituţia
democratică daneză din 1849. 

In urma Revoluţiei Franceze care punea un accent puternic pe drepturile omului opinia
publică europeană a început să se manifeste din ce în ce mai puternic împotriva comerţului cu
sclavi astfel încît Danemarca va promulga o lege (1803) prin care se interzicea comerţul cu
sclavi. Din acest motiv forturile din Africa vor intra în declin pentru a fi transferate în anul 1850
britanicilor în urma unei plăţi simbolice. În afară de cîteva nume de locuri daneze în Ghana,
acţiunile daneze din Africa de Vest nu au lăsat nicio urmă.  

13
 Norvegia este membru in cele 4 Consilii regionale, respectiv Consiliul Ministerial Nordic,
Consiliul Artic, Consiliul Barents si Consiliul Statelor de la Marea Baltica. De asemenea
Norvegia face parte din: OSCE, AELS, OMC, FMI, BERD si Spatiul Economic European
(EEA).

Referitor la acordurile economice existente intre Norvegia si Danemarca pot fi amintite

urmatoarele:

In 2004 - Acordul de cooperare in domeniul energie incheiat intre Ministerul Economiei

si Comertului din Danemarca si Ministerul Petrolului si Energiei din Norvegia
In 2001 - Acordul Bilateral de Schimbare a Climatului intre Norvegia si Danemarca,
semnat in 2001 la Oslo
In 1993 - Acordul de liber schimb intre Danemarca si statele membre AELS (Norvegia
este membra AELS), semnat la 01.02.1993 si intrat in vigoare la 01.05.1993
In 1992 - Schimb de note – Protocol pe probleme de agricultura intre Norvegia si
Danemarca, semnat in decembrie 1992
In 1991 Acordul intre Danemarca si Regatul Norvegiei privind promovarea si protejarea
reciproca a investitiilor, semnat la Oslo, intrat in vigoare la data de 23.03.1993. Durata
valabilitatii este de 15 ani, cu prelungire prin tacita reconductiune pe alte perioade de 15
ani
In 1980 – Acordul intre guvernul Danemarcei si guvernul Regatului Norvegiei privind
transporturile rutiere internationale de marfuri si persoane, semnat la Oslo, intrat in
vigoare in 1981. Durata valabilitatii este un an, cu prelungire prin tacita reconductiune pe
noi perioade de cate un an
In 1980 - Conventia intre Danemarca si Regatul Norvegiei pentru evitarea dublei
impuneri asupra veniturilor si averii, semnat la Oslo si intrat in vigoare in 1981. Durata
valabilitatii – nedeterminata
In 1980 - Acordul pe termen lung privind cooperarea economica, industriala si tehnica
intre guvernul Danemarcei si guvernul Regatului Norvegiei. Durata valabilitatii este de
10 ani, cu prelungire prin tacita reconductiune pe perioade de cate un an

Capitolul 4 Relatii economice Danemarca- Norvegia

14
 Încetinirea economică ca urmare a crizei creditelor a lovit, în general, toate ţările nordice,
inclusiv Norvegia şi Danemarca, însa cea mai afectată a fost Islanda, consecinţele fiind foarte
grave. Cu toate acestea economiile nordice sunt printre ţările din Occident cu cele mai bune
performanţe macroeconomice din ultimii zece ani. Danemarca, Finlanda, Norvegia şi Suedia s-au
concentrat pe valori constante ale exporturilor, in ultimii ani acestea avâmd un trend ascendent.
În acelaşi timp, şomajul este scăzut în majoritatea Ţările nordice în comparaţie cu restul de
Europei.

Tabel nr.2 Indici macroeconomici 2008

Sursa: Eurostat, OECD, the Danish central bank and national statistical institutes

În ultimii zece ani, creşterea economică în Danemarca a fost aproape în concordanţă cu

cea a Europei de Vest, definită ca cele 15 ţări din UE înainte de extindere. Celelalte patru
Ţările nordice au avut toate o crestere sensibil mai mare de Produsul intern brut (PIB).

15
 Astfel, în 2008 Danemarca şi Suedia au înregistrat valori negative in ceea ce priveste rata
de crestere economică. Cu toate acestea, ţările nordice au un nivel mai ridicat de prosperitate
decât în UE-15, în cazul în care prosperitatea este calculat ca PIB-ul pe cap de locuitor. PIB-ul
pe cap de locuitor al Norvegiei este cu 72 % mai mare ca media UE-15, Norvegia fiind de fapt
una dintre ţările cu cel mai înalt standard de viaţă.

Graficul nr. 1 Creşterea economică anuală în 2008 în ţările nordice

Sursa: Eurostat and national statistical institutes.

Graficul nr. 2 Evolutia PIB/per persoană în ţările nordice

16
 Sursa: Eurostat and national statistical institutes

Sectorul de servicii include comerţul cu amănuntul şi cu ridicata, hoteluri, restaurante,

transporturi, comunicaţii, servicii financiare, vanzare imobiliare, închirieri, servicii de afaceri şi
alte servicii cum ar fi de predare şi de îngrijire a copiilor, persoanelor bolnave şi
vârstnici - servicii prestate de obicei de către sectorul public în Ţările nordice. Sectorul
serviciilor a crescut foarte mult în toate ţările nordice şi conturile pentru aproximativ trei pătrimi
din totalul persoanelor angajate. Danemarca, Norvegia, Suedia au cea mai mare parte a
populaţiei ocupate în sectorul serviciilor, adică 75-80 % din cei angajaţi.

Graficul nr. 3 Ponderea angajaţilor în sectorul serviciilor

17
 Relaţiile de cooperare de ordin atât politic cât şi economic au fost foarte puternice
dealungul istorie între Norvegia şi Danemarca, fiind tot mai accentuate în ultimele decenii mai
ales prin prisma poziţiilor geografice cât şi a tratatelor semnate.

Principale produse exportate de Norvegia în Danemarca sunt: mase plastice,

îngrăşăminte, hârtie, minerale, oţel, lemn.

Tabel nr.3 Principalele exporturi norvegiene în Danemarca

18
 Sursa: Eurostat, OECD, the Danish central bank and national statistical institutes

Deasemeni Danemarca exportă spre Norvegia produse precum servicii, produse

metalifere, alimente şi animale vii, cereale, produse manufacturate, mobilă

Evoluţia schimburilor dintre Norvegia şi Danemarca a cunoscut o pantă ascendentă până la

apariţia crizei, aşa cum reiese şi din tabelul următor.

Graficul nr. 4 Evolutia exporturilor din Danemarca in Norvegia

19
 2002 2003 2004 2005 2006

Sursa: Statistics of Norway, http://www.ssb.no

Graficul nr. 5

2002 2003 2004 2005 2006

Sursa: Statistics of Norway, http://www.ssb.no

Graficul nr. 6 Evolutia exporturilor Norvegiei in Danemarca

20
 2002 2003 2004 2005 2006

Sursa: Statistics of Norway, http://www.ssb.no

Graficul nr. 7

2002 2003 2004 2005 2006

Sursa: Statistics of Norway, http://www.ssb.no

Rapoartele privind relaţiile economice dintre Norvegia - Danemarca arată discrepanţe

care pentru exporturile din Norvegia s-au schimbat treptat din 1992 în condiţiile în care
importurile daneze au fost mai mici decât cele norvegiene, astăzi importurile daneze fiind cu
peste 30% mai mari decât exporturile norvegiene.

21
 La 28.02.2010 volumul total al schimburilor comerciale norvegiano-daneze a fost de 9,90
mld. euro (-0,57% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2009). Exportul a înregistrat 3,44 mld euro
(+10,65% faţă de februarie 2009) iar importul a fost de 6,46 mld. euro (-5,57% faţă de februarie
2009). Soldul balanţei comerciale, de -3.02 mld. euro, este deficitar părţii norvegiene. Ponderea
schimburilor comerciale norvegiano-daneze în totalul comerţului exterior al Norvegiei este de
8,38%.

La 31 martie 2010 erau înregistrate în Norvegia 1650 societăţi comerciale cu participare

daneză de capital, cu un volum total de investiţii de 5,3 mld de euro (locul 2 în topul
investitorilor străini).

Principalele domenii în care s-au făcut investiţii daneze de capital sunt: transporturi,
industria alimentară, zootehnie, comerţ interior şi comerţ exterior.

În ceea ce priveşte domeniile investitiilor norvegiene in Danemarca sunt urmatoarele:

 industrie 58,1%
 agricultura 14,1%
 comert cu ridicata 10,4%
 servicii profesionale 8,7%
 comert cu amanuntul 3,5%
 turism 2,3%
 transporturi 1,4%

Concluzii

22
 Dacă în perioada Evului Mediu Danemarca şi Norvegia au fost regate separate, în anul
1380 acestea s-au unit sub sceptrul unui rege danez, respectiv monarhia duală Danemarca-
Norvegia, condusă de casa regală daneză de Oldenborg. Această uniune ce cuprindea teritoriile
actuale ale Danemarciei şi Norvegiei, plus ducatele Schleswig şi Holstein a reprezentat primele
forme de cooperare dintre cele două state, cooperare bazată în primul rând pe condiţii naturale
favorabile navigaţiei pe distanţe lungi iar acest avantaj le-a dat posibilitatea să-şi formeze o
îndelungată tradiţie navală încă din perioada vikingilor. Uniunea a durat pînă în anul 1814 cînd
harta Europei a suferit modificări politice în urma războaielor napoleoniene astfel încît Norvegia
a fost nevoită să încheie o nouă uniune cu Suedia. În anul 1905 Norvegia şi-a dobîndit
independenţa încheind un ciclu de peste 500 de ani de dominaţie străină.

Odată cu proclamarea independenţei, relaţiile diplomatice dintre Danemarca şi Regatul

Norvegiei au fost stabilite la nivel de legaţie la 20 mai/3 iunie1905 şi au fost întrerupte la 15 iulie
1944, după ocuparea Norvegiei de către Germania nazistă. La 31 mai 1946, relaţiile diplomatice
au fost reluate şi la 14 noiembrie 1947 au fost ridicate la nivel de ambasadă, prin deschiderea de
ambasade la Copenhaga şi Oslo.

În mod tradiţional, relaţiile bilaterale au fost deschise şi prieteneşti, fiind caracterizate

prin contacte frecvente şi schimburi de vizite la nivel de stat, guvernamental şi parlamentar,
precum şi printr-o cooperare activă în toate domeniile.

Astfel, în baza numeroaselor tratate incheiate schimburile economice au cunoscut un

trend ascendent, în special în ultimile decenii, când cele două state au fost principali parteneri.
Astfel rapoartele băncilor naţionale a celor două state evidenţiază faptul că Norvegia este al
patrulea stat ca nivel al investiţiilor în Danemarca, şi al doilea ca destinaţie a investiţiilor
daneze.

Investitiile daneze in strainatate 2009 (mld DKK)

 1. Marea Britanie 35,9

2. Norvegia 32,2 (4,32 mld. euro)

3. Elvetia 30,2

23
 4. Olanda 22,9

5. Suedia 18,5

Investitiile straine in Danemarca 2009 (mld. DKK)

 1. SUA 86,6

2. Suedia 69,6

3. Marea Britanie 32,0

4. Norvegia 25,7 (3,44 mld. EUR)

5. Olanda 16,3

În ultimul deceniu, cooperarea dintre Norvegia şi Danemarca s-a intensificat întru-un ritm
foarte rapid, fiind orientată spre crearea unei pieţe cu un grad ridicat de deschidere şi integrare.
Însă, în ciuda întăririi relaţiilor de cooperare dintre cele două state, lupta pentru supremaţia
asupra celor mai importante pieţe zonale şi pentru protejarea propriilor sfere de influenţă
continuă să sporească competivitatea celor două economii. Fiecare dintre cele două state are, ca
obiectiv fundamental, menţinerea poziţiilor dominante asupra zonei de care aparţin, precum şi
extinderea propriei arii de influenţă.

Astfel, printre factorii esenţiali, care susţin necesitatea intensificării parteneriatelor

încheiate de cele două state în dezvoltare, se numără: atractivitatea pieţelor de desfacere ale celor
trei ţări, pe de o parte datorită dimensiunii lor, pe de altă parte datorită forţei de muncă înalt
calificate; menţinerea stabilităţii în zona Scandinavă,; disponibilitatea materiilor prime şi a
rezervelor de petrol şi gaze naturale, specifică celor două state; în contextul crizei economice au
înţeles că este de preferat să acţioneze ca o entitate integrată, prin intermediul acordurilor
bilaterale încheiate.

Bibliografie

24
 Nordic Anuarul Statistic 2010
http://www.norden.org/en/publications/publications/2010-001
 Raportul anual privind schimburile comerciale si situatia principalilor indicatori
economici ai statelor nordice

 Raportul anual al Bancii Nationale a Danemarcei pe 2010

http://www.nationalbanken.dk/DNUK/Statistics.nsf/side/

 Raportul anual al Bancii Nationale a Norvegiei pe 2010 http://www.norges

bank.no/en/about/published/publications/annual-report---new/2010-annual-report/

Webografie

Banca Centrala a Norvegiei http://www.norges-bank.no/

Banca Centrala din Danemarca http://www.nationalbanken.dk
Institutul de Statistica din Norvegia http://www.ssb.no
http://www.danmarkstate.dk
http://www.norway.com
Fondul Monetar International http://www.imf.org
Banca Central Europeana http://www.ecb.int

25