UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA

FACULTATEA DE CHIMIE, BIOLOGIE, GEOGRAFIE

DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE
SPECIALIZAREA GEOGRAFIA TURISMULUI

Norvegia
Disciplina: Geografia Europei

Studentă: Zdrendea Larisa

Profesor coordonator:
Asist. Univ. Dr. Zisu Ionuț

Timișoara
2018

1
 Cuprins

Cuprins

1. Introducere

1.1 Poziție geografică

1.2 Relieful

1.3 Clima

1.4 Apele

1.5 Vegetația

1.6 Fauna

1.7 Solurile

2. Istoria

3. Populația și așezările

4. Economia

5. Țara fiordurilor și a aurorei boreale

6. Concluzii

Referințe

2
 1. Introducere
Norvegia este una dintre cele mai bogate ţări, de unde şi nivelul de trai foarte ridicat.
Beneficiază totodată de un puternic sistem de asistenţă socială şi de venituri substanţiale
datorită industriei petroliere.

1.1 Poziție geografică

Este situată în partea occidentală a peninsulei Scandinave, în Europa NV-ică. Se
învecinează la N cu Marea Barents, V și S Marea Norvegiei, NE Rusia și Finlanda; E Suedia.
Teritoriul Norvegiei se desfășoară pe cca. 27o longitudine și 13o latitudine nordică.(Lungu
2004)

Fig. 1 Localizarea pe hartă ( http://www.maphill.com/norway/maps/physical-map/shaded-relief-outside/ )

1.2 Relieful
Teritoriul Norvegiei este format din rocile cele mai vechi ale Terrei (preterozoice și
paleozoice) dispuse în structuri, reduse ca altitudine datorită eroziunii îndelungate. Relieful
este dominat de Alpii Scandinaviei , care au luat naștere în orogeneza caldonică din silurian.
Au o lungime de peste 1200 km, prelungindu-se până în Scoția și Arhipelagul Svalbard. Cu
toată vechimea lor mare, nu trec de 2000 m, decât foarte rar (ex. în masivul fotundheim cu vf.
Glittertind 2471 m și vf. Galdhöppingen 2469 m – altitudinea maximă a Norvegiei. Alpii
Scandinaviei se caracterizează prin forme tipice de teren: fjeld (podișuri netezite de calotă
glaciară cuaternară) horn (vârfuri piramidale) și fyord (văi sinuoase, strâmte, foarte adânci cu
pereți abrupți invadate de apa mării). Terminația la ocean a versantului occidental a Alpilor
Scandinaviei corespunde țărmului celui mai crestat al Europei. Limbile ghețarilor cuaternari
care coborau din platoul de gheață au scupltat văi glaciare , invadate azi de mare. Din

3
numeroase fiorduri care dantelează Vestul Norvegiei cele mai importante sunt: Trodheim
(181km), Hardanger, Vest-Fyord. Cel mai mare fiord din lume se găsește în Norvegia. Sogne
în lungime, ede 225km și adânc de 1248m. Acest țărm (lung de peste 21000km) este
completat cu numeroase insule care formează Skiaergaard (,,grădina cu stânci”), utile
navigației. Dintre insule, cele mai mari sunt: Arhipelagul Lofoten, Magerö etc.(Lungu 2004)

1.3 Clima
Clima în zona de coastă este temperat-oceanică. Fațada vestică a Alpilor Scandinavici
primește cea mai mare cantitate de precipitații (peste 2500mm/an) în special între Nord-Fjord
și Stavanger, deoarece aici se disting munții cei mai înalți, orientați pe direcția N-S,
perpendicular pe direcția vânturilor de Vest. Pe coasta atlantică iernile sunt foarte blânde în
comparație cu partea orientală a Norvegiei datorită curentului cald Gulf-Stream. La Bergen, în
ianuarie, temperatura medie este de 2oC, -4oC la Oslo, -10oC în valea Glomma din SE.
Norvegia nu are decât două anotimpuri. Vara, tot mai rece spre N și iarna, tot mai blândă spre
S. Alpii Scandinaviei sunt acoperiți de ghețari (ghețari de tip norvegian cu limbile glaciare
suspendate deasupra fiordurilor).(Lungu 2004)

1.4 Apele
Întrucât Alpii Scandinaviei sunt situați lângă țărmul atlantic, râurile nu sunt decât pe
versantul oriental. Acestea au lungimi mici, paralele între ele și coboară în trepte formând
cascade: ex. Gaula, Orkla, Bygdin etc. Lacurile sunt numeroase: ex. Mos, Halldal,
Hornindalsvatnet (cel mai adânc din Europa 514m).(Lungu 2004)

1.5 Vegetația
În Norvegia este specifică pădurea de conifere, formată din pinul silvestru, bradul
nordic care acoperă 23%din teritoriu. Munții sunt lipsiți de pădure, trecerea spre pădurea de
conifere localizându-se printr-o pădure de mesteceni.(Lungu 2004)

1.6 Fauna:lupul, hermelina, zibelina, vulpea polară, lupul cenușiu, ursul brun,
cașalotul, broasca de baltă. Elanul este cunoscut în Norvegia pentru dimensiunea și forța sa și
este adesea numit skogens konge, „regele pădurii”.

1.7 Solurile: sunt lipsite de humus, ex: leptosoluri, podzoluvisoluri etc.

2. Istoria
În secolul al X-lea, regele Harald Hårfagre este cel care reuşeşte să unifice ţara sub
forma unui singur regat. Pentru următorii 400 de ani liderii norvegieni acaparează Islanda şi
Groenlanda. În acest moment Norvegia capătă un statut de mare putere comercială. Din
păcate însă, tara este lovită de ciumă la finele secolului al XIV-lea şi jumătate din populaţie
piere. Tot atunci Norvegia intră într-o uniune cu Danemarca care durează până la începutul
secolului al XIX-lea. Urmează apoi uniunea cu Suedia, iar abia în 1905 îşi câştigă

4
independenţa. Odată realizat acest lucru, ţara renunţă la tradiţionala neutralitate. Economia se
dezvoltă rapid odată ce încep exploatările petroliere în anii ’70. Cetăţenii votează în 1994
împotriva intrării în UE.

3. Populația și așezările
Populația Norvegiei a evoluat sub aspect numeric continuu ascendent: în 1800:
882900 loc.; 1900: 2,2 mil. loc.; 1980: 4,09 mil. loc. și 2000: 4,48 mil. loc. Structura etnică
relevă o predominare a norvegienilor (97,1%), la care se adaugă laponi, suedezi, bulgari etc.
Densitatea maximă a populației se înregistrează în S (cca. 2/3) și minimă în N (sub 3
loc./km2). Limba oficială este norvegiana, vorbită de 96% din populația totală. Aceasta face
parte din ramura germanică a familiei lingvistice indo-europene.(Lungu 2004)
Cu un spor natural de peste 3%0 Norvegia are un echilibru demografic și o speranță de viață
de peste 77 ani.(Marin 2005)

Fig. 2 Creșterea populației în Norvegia (https://tradingeconomics.com/norway/population )

Mai mult de 2/3 din populație este concentrată în extremitatea sudică, îndeosebi de-a
lungul țărmurilor, aici aflându-se, practic toate orașele principale, inclusiv capitala,
Oslo.(Neguț 2005) Principalele orașe sunt: Bergen, Trondgeim, Kristiansand, Baerum,
Tromso, Stavanger, Frederikstad.(Lungu 2004)

4. Economia
Prezența unor resurse de subsol (petrol, gaze, cupru, zinc), a hidroenergiei cu o
importantă pondere în balanța energetică, a pădurii furnizoarede materie primă îndeosebi
pentru industria celulozei și hârtiei, a pescuitului tradițional și din ce în ce mai modernizat, a
potențialului mijloacelor de transport, mai ales cel maritim pentru piața mondială, fac din
această țară o putere economică de referință cel puțin pentru spațiul nord-european, fapt
exprimat și de PNB de peste 20.000 dolari pe cap de locuitor.

5
 Aproape 100% din energia electrică se obține din hidrocentrale. Ele se găsesc
amplasate în regiunea fiordurilor sau pe râurile care străbat regiunea de fjeld și de tundră. De
altfel Norvegia ocupă locul întâi pe glob la producția de energie electrică pe locuitor.
O altă sursă energetică o contituie petrolul și gazele exploatate din Marea Nordului și
cu perspective în Marea Norvegiei.
Industria siderurgică se bazează pe resursele interne (fier, cupru, zinc) dar și importate
(minereuri de fier din Suedia). Norvegia este însă un mare producător al aluminiului aproape
exclusiv pe bauxită importată. O importanță deosebită o are industria construcțiilor de mațini
care realizează: mijloace de transport (nave pentru transportul materiilor prime, al produselor
industriale, autovehicule, utilaje petroliere).
Industria de exploatare și prelucrare a lemnului constituie o activitate tradițională fiind
prezentă începând cu extremitatea nordică până în regiunea Oslo.
Agricultura. Suprafața arabilă împreună cu fânețele și pășunile dețin 3% din suprafața
țării iar cca. 25% din suprafața rămasă este ocupată de pădure. Se cresc ovine și bovine.
Dintre cereale se cultivă mai cu seamă orzul.
Norvegia ocupă unul din primele locuri din Europa în ceea ce privește pescuitul.
Transporturile. Condițiile naturale , îndeosebi relieful și clima, stânjenesc uneori
transportul. Peste 40% din transporturi îl ocupă cele pe apă (navale). Norvegia ocupă unul din
primele locuri în lume în ceea ce privește flota comercială.(Marin 2005)

5. Țara fiordurilor și a aurorei boreale

În Norvegia, de-a lungul coastei, pe alocuri, marea pătrunde adânc în sălbăticia

munţilor şi formează binecunoscutele fiorduri. Navigând în fiordurile norvegiene, se poate
observa un peisaj pe care foarte puţine locuri îl pot oferi. De pe punte se poate admira
peisajul maiestuos, cu stânci abrupte înălţându-se pe ambele părţi. Deasupra, apa şi gheţarii
formează cascade care curg pe versanţii aproape verticali ai munţilor.
Pe stâncile înguste se văd ferme mici, abandonate, dovadă a vieţii dure şi însingurate trăite pe
aceste meleaguri până de curând.
În această zonă se găsesc sate mici, împrăştiate, iar oamenii fac aceste fiorduri uşor
accesibile. Când cobori din barcă, la capătul fiordului, poţi merge într-o plimbare cu ghid pe
un gheţar sau pe un traseu montan sau poţi poposi la restaurante care servesc mâncare
tradiţională. Fâşii de fiord şi zone montane de pe coasta de vest a Norvegiei se află pe lista
Patrimoniului Mondial UNESCO. Mulţi declară că aceste zone sunt cele mai frumoase din
întreaga lume datorită culorilor vii şi a aerului proaspăt.

6
 Fig. 3. – 4. Fiordul și aurora boreală în Norvegia (https://amiiko.ro/descopera/aurora-boreala/ )
(http://www.croaziere.net/blog/fiordurile-norvegiene-sfaturi-de-navigare/ )

Capul Nord din Finnmark este unul dintre multele locuri frumoase din Norvegia de
Nord, unde se pot vedea luminile nordului, cunoscute şi sub denumirea de aurora boreală.
Să vezi luminile nordului este o experienţă fascinantă şi mistică. Luminile apar cel mai
frecvent la sfârşitul toamnei şi iarna/primăvara devreme. Lunile octombrie, februarie şi martie
sunt cele mai bune luni pentru observarea aurorei boreale. Frecvenţa cea mai înaltă a
luminilor nordului este între orele 18.00-1.00.
Pentru a putea observa cât mai bine spectacolul, ar trebui evitate nopţile cu lună plină şi
locurile luminate, deoarece, în aceste condiţii, experienţa păleşte în intensitate. Teoretic,
luminile nordului pot fi vazute de oriunde din Norvegia. Totuşi, cele mai bune locuri sunt
dincolo de cercul polar, în nordul Norvegiei.
Uneori, luminile nordului se întâlnesc în dansul lor pe cer, portocaliu, purpuriu, verde şi roşu
metalic. Alteori, sunt simple perdele de verde sau un mănunchi de lumină. Luminile nordului
sunt de fiecare dată altfel. Probabil nu este surprinzător că spectacolul luminilor nordului a
creat tot atât de multe legende câţi oameni le-au privit.
Fenomenul are diferite denumiri în limba Sami. Spre exemplu, acestea sunt cunoscute sub
denumirea Guovssahas, care înseamnă lumina ce poate fi auzită. Tradiţional, poporul Sami a
asociat luminile nordului cu sunetul.
În perioada vikingă, luminile nordului erau armurile Walkyriilor, răspândind o ciudată lumină
tremurătoare. Conform legendei japoneze, a concepe un copil sub luminile nordului înseamnă
noroc. (Dimache 2012)

6. Concluzii

Norvegia este o destinație pe care, cu siguranță, trebuie să o vizitezi, măcar odată în

viață, deoarece este una dintre cele mai frumoase țări din lume. Istoria Norvegiei este foarte
spectaculoasă, în special datorită vikingilor care au cutreierat pe vestitele lor corăbii mările
lumii, dând dovadă de o vastă cultură înrădăcinată în trecut.

7
 Referințe
Neguț, S. et al., 2005. Enciclopedia statelor lumii, Editura Meronia, București

Lungu, M., 2004. Statele lumii, Editura Steaua Nordului, Constanța

Marin, I. et al., 2005. Europa – geografie regională, Editura Universitară, București

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/pe-scurt-despre-norvegia accesat în 26.12.17

https://www.curierulnational.ro/Specializat/2012-08-01/Norvegia+-
+tara+fiordurilor+si+a+aurorei+boreale accesat în 28.12.17

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/pe-scurt-despre-norvegia accesat în 28.12.17