DECIZIE nr. 2.

769 din 4 octombrie 2006

Contract de cesiune parti sociale. Rezolutiune partiala.
EMITENT: ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - SECŢIA COMERCIALĂ

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 1 august 2004, reclamantul B.U.R. a
chemat în judecată pe pârâtul M.D.F. pentru a se dispune rezoluţiunea
parţială a contractului de cesiune părţi sociale autentificat sub nr. 1044
din 23 iulie 2003 la birou notar public.
În motivarea acţiunii reclamantul arată că s-a încheiat contractul de
cesiune nr. 1044/2003 fără respectarea prevederilor art. 114 - art. 117 din
Legea nr. 31/1990 republicată prin legea societăţilor comerciale, deoarece
nu s-a întrunit A.G.A. pentru a aproba modificarea actului constitutiv.
Tribunalul Comercial Argeş, prin sentinţa comercială nr. 253/C din 29
noiembrie 2004, a respins acţiunea formulată de reclamant cu motivarea că
deşi în cauză au fost acordate 3 termene de judecată pentru administrarea
probelor, reclamantul nu a înaintat dovezi pentru a susţine obiectul
cererii, cum este reglementat de art. 109 coroborat cu art. 167 Cod
procedură civilă, în sensul că, oricine pretinde un drept împotriva altei
persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanţei competente şi să
administreze probe pentru dovedirea acesteia.
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat apel susţinând că
instanţa a fost lipsită de rol activ deoarece în măsura în care a apreciat
ca insuficiente probele, trebuia să pună în discuţia părţilor necesitatea
suplimentării lor.
Sub aspectul fondului litigiului, reclamantul a arătat că trebuia
observat faptul că pârâtul nu a formulat întâmpinare şi apărări cu privire
la pretenţiile din acţiune, aşa încât a apreciat că acestea sunt dovedite.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios
administrativ, prin decizia nr. 20/A-C din 23 februarie 2006, a respins, ca
nefondat, apelul reclamantului cu motivarea că reclamantul era dator să-şi
dovedească pretenţiile iar probele ce se impun administrate trebuie cerute
în condiţiile art. 112 şi 132 Cod procedură civilă
În termen legal, reclamantul B.U.R. a declarat recurs împotriva
hotărârii instanţei de apel.
Prin motivele de recurs invocate, reclamantul a arătat că în speţă
apreciază că nu au fost luate în considerare toate aspectele legale
aferente unei corecte soluţionări a cauzei.
Astfel, susţine că potrivit dispoziţiilor art. 195 alin. (1) din Legea
nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, era necesară întrunirea A.G.A.
întrucât se află în situaţia modificării actului constitutiv al societăţii,
unul dintre asociaţi renunţând la drepturile sale asupra părţilor sociale
prin transmiterea acestora către o altă persoană nu dobândea calitatea de
asociat.
Mai susţine recurentul că în urma contractului de cesiune intervenit
între părţi, trebuiau îndeplinite formalităţile prevăzute de art. 203 alin.
(1) din Legea nr. 31/1990 şi anume, înscrierea transmiterii părţilor
sociale în registrul comerţului şi în registrul de asociaţi ai societăţii,
formalităţile de esenţa contractului de părţi sociale, fără de care
calitatea sa de asociat era doar una formală, teoretică, fără
aplicabilitate în plan practic, neavând nici o semnificaţie în faţa
societăţii, a asociaţilor şi nici în faţa legii.
Recurentul apreciază că motivarea instanţei de apel conform căreia din
redactarea contractului de cesiune nu rezultă că intimatul şi-ar fi asumat
o obligaţie pe care nu a îndeplinit-o, nu este pe deplin corectă şi în
conformitate cu regulile de interpretare aplicabile contractelor.
Astfel, consideră că nu era necesară stipularea în contractul de
cesiune şi a altor clauze deoarece legea stabileşte obligaţii de la care nu
se poate deroga, indiferent că sunt sau nu menţionate într-un contract,
prevedere care se regăseşte în art. 970 alin. (2) Cod civil, care
precizează că "ele obligă nu numai la ceea ce este expres întrânsele, dar
la toate urmările ca echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţiei, după
natura sa".
Pentru motivele invocate prin recurs motivat în drept pe dispoziţiile
pct. 9 al art. 304 Cod procedură civilă, recurentul a solicitat admiterea
recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi pe fond admiterea acţiunii.
Recursul declarat de reclamant nu este fondat.
Analizând decizia atacată, în raport de motivele de recurs invocate,
Înalta Curte constată că hotărârea este legală.
Susţinerile recurentului că era necesară întrunirea A.G.A. pentru că
era vorba de o modificare a actului constitutiv al societăţii şi că
trebuiau îndeplinite formalităţile de înregistrare şi înscriere a
menţiunilor privitoare la aceste modificări la Oficiul Registrului
Comerţului sunt întemeiate, dar din contractul de cesiune încheiat nu
rezultă că aceste obligaţii îl priveau exclusiv pe intimatul-pârât.
Astfel, corect a reţinut instanţa de apel că reclamantul nu a probat că
a uzat de căile legale pentru convocarea A.G.A. cât şi pentru înregistrarea
modificărilor în registrul comerţului.
În consecinţă, hotărârea atacată fiind legală, recursul reclamantului
urmează a fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive în numele legii decide
Respinge recursul declarat de reclamantul B.U.R., împotriva deciziei
nr. 20/ A/C din 23 februarie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, secţia
comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2006.

-------