Decizia nr.

274 din 28-ian-2015

Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, Decizia nr. 274 din 28-ian-
2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei. Obiectul acţiunii
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, sub nr. 763/54/2012, reclamantul P.C. în contradictoriu cu
pârâta A.N.I., a solicitat instanţei să dispună anularea Raportului de Evaluare nr. 15626/G din 15 martie 2012, emis, de
pârâta, apreciind că nu se află în stare de incompatibilitate.
În motivarea contestaţiei, reclamantul arată, în esenţă, că în mod greşit s-a reţinut starea de incompatibilitate începând
cu data de 19 iunie 2008, deoarece ar fi deţinut atât funcţia de primar al com. Terpezita, judeţul Dolj cât şi calitatea de
comerciant persoana fizică având în vedere că nu a desfăşurat acte de comerţ ci o activitate specifică celei de
agricultor, obiectul de activitate al Întreprinderii familiale al cărui membru a fost, fiind cultivarea cerealelor şi plantelor
leguminoase.
La termenul de judecată din 27 septembrie 2012 a fost depusă o completare la acţiune, invocând nulitatea raportului
de evaluare, având în vedere că raportul de evaluare, a fost efectuat în baza unei sesizări anonime.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 237/2013 a Curţii de Apel Craiova a fost respinsă cererea de suspendare a judecării cererii,
formulată în raport de dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., fiind respinsă ca nefondată şi acţiunea formulată
de reclamantul P.C. prin care a solicitat anularea Raportului de Evaluare nr. 15626/G/II din 15 martie 2012 întocmit de
A.N.I.
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut, în esenţă, că cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluţionarea
Dosarului penal nr. 4431/P/2012, având ca obiect săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz
de fals privind reclamaţia adresată A.N.I. şi atribuită fraudulos numitului A.G., înscris care a stat la baza raportului de
evaluare, este nefondată având în vedere că dosarul penal nu poate avea o influenţă directă în soluţionarea prezentei
cauze, raportul A.N.I. fiind întocmit la sesizarea din oficiu a acestei instituţii.
Excepţia nulităţii raportului de evaluare, excepţie invocată prin cererea completatoare la acţiune, a fost respinsă,
instanţa reţinând că A.N.I. a parcurs procedura sesizării din oficiu cu privire la respectarea de către reclamant a
regimului juridic al incompatibilităţii şi conflictelor de interese.
Starea de incompatibilitate a fost reţinută în temeiul sesizării din oficiu întrucât, sesizarea formulată de persoana fizică
a vizat doar averea reclamantului nu şi conflictul de interese sau incompatibilitate.
Pe fondul cauzei, instanţa analizând conţinutul dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele
măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a reţinut că legiuitorul a reglementat situaţia
de incompatibilitate rezultată din deţinerea simultană a funcţiei de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al
municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean cu calitatea de comerciant persoană fizică.
Din documentele aflate la dosarul cauzei şi din susţinerile ambelor părţi se reţine că reclamantul nu a contestat că de la
data alegerii în funcţia de primar a deţinut şi deţine în continuare calitatea de reprezentant/membru în întreprinderea
familială.
Ceea ce susţine reclamantul este faptul că nu poate fi echivalată calitatea de membru în întreprinderea familială cu
aceea de comerciant persoană fizică.
Actul normativ care reglementează modalitatea de constituire şi funcţionare a întreprinderilor familiale îl reprezintă
O.U.G. nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile
individuale şi întreprinderile familiale, act normativ care la art. 31 prevede că" Membrii întreprinderii familiale sunt
comercianţi persoane fizice de la data înregistrării acesteia în registrul comerţului şi răspund solidar şi indivizibil pentru
datoriile contractate de reprezentant în exploatarea întreprinderii cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost
constituit, şi, în completare, cu întreg patrimoniul, corespunzător cotelor de participare prevăzute la art. 29 alin. (1)."
Aşadar, membrul în întreprinderea familială dobândeşte calitatea de comerciant de la data înregistrării acesteia în
registrul comerţului.
Conform certificatului de înregistrare din 22 martie 2010, "P.E.C. Î.F." a fost înregistrată în registrul comerţului la data
de 29 iunie 2005, aceasta fiind aşadar data de la care membrii întreprinderii, inclusiv reclamantul a dobândit calitatea de
comerciant.
Chiar în Acordul de constituire al întreprinderii familiale, la art. 9, este reluată prevederea legală potrivit căreia de la data
înregistrării în registrul comerţului membrii întreprinderii dobândesc calitatea de comerciant.
În consecinţă, instanţa de fond a apreciat caracterul neîntemeiat al susţinerilor reclamantului care, deşi îşi recunoaşte
calitatea de membru în întreprinderea familială, neagă, în pofida dispoziţiilor legale, calitatea de comerciant, fiind fără
relevanţă aspectele legate de faptul că nu a încheiat niciun contract cu vreo instituţie a statului sau că nu a făcut acte
de comerţ în sensul cumpărării produselor pentru a le vinde.

pag. 1 10/12/2021 : office23@cdep.ro

 Decizia nr. 274 din 28-ian-2015
Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 237 din 6 iunie 2013 a Curţii de Apel Craiova a formulat recurs, reclamantul P.C. solicitând,
în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei în vederea suspendării judecării până la
finalizarea Dosarului penal nr. 4431/P/2012 de a cărei soluţie depinde şi soluţionarea cauzei de faţă.
În subsidiar, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi rejudecând cauza pe fond, să fie admisă
contestaţia formulată şi anulat Raportul de evaluare nr. 1562/G/II din 15 martie 2012 emis de A.N.I.
În motivarea recursului, recurentul arată că în mod greşit instanţa a respins cererea de suspendare a judecării cauzei,
având în vedere că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
În speţă, infracţiunile pentru care s-a început urmărirea penală au o influenţă hotărâtoare asupra modului de
soluţionare a cauzei, atât timp cât la baza Raportului de evaluare contestat a stat un înscris pentru care s-a dispus
începerea urmăririi penale.
Raportul de evaluare este nul din punct de vedere procedural, având în vedere că acest raport s-a efectuat în baza unei
sesizări anonime, interzisă de prevederile legale.
Lucrarea este fundamentată pe o petiţie semnată de un anume A.G., persoana care însă nu există, sesizarea care a
stat la baza întregii proceduri de evaluare şi verificare a A.N.I. fiind făcută de o persoană cu identitate falsă.
Sesizarea făcută de numitul A.G. este o petiţie în care nu sunt trecute datele de identitate ale persoanei, situaţie în care
în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 7 din O.G. nr. 27/2002 în sensul că "Petiţiile anonime şi cele în care sunt trecute
datele de identitate ale persoanei nu se iau în considerare şi se clasează".
Sesizarea ulterioară, din oficiu, s-a întemeiat pe relatările din petiţia unanimă, care nu trebuia luată în considerare.
Nu se poate reţine sesizarea din oficiu, în condiţiile în care în raportul contestat se specifica doar că la lucrarea de faţă a
fost conexată sesizarea din oficiu nr. 7423/2012, fără a se specifica modalitatea în care s-a făcut, în raport de
dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 176/2010.
Faţă de actele de la dosar, este evident că toate actele de procedură şi toate etapele obligatorii au fost efectuate în
baza sesizării anonime şi nu în baza celei din oficiu, motiv pentru care acestea sunt lovite de nulitate.
Chiar dacă, A.N.I. a dispus conexarea lucrării făcute în baza sesizării anonime cu o sesizare din oficiu, nu se poate
reţine legalitatea raportului în condiţiile în care sesizarea din oficiu s-a conexat cu un document lovit de nulitate.
Pe fondul cauzei se susţine că, în mod greşit a fost reţinută starea de incompatibilitate a reclamantului care nu are
calitatea de comerciant persoană fizică, noţiunea de comerciant fiind definită de art. 7 din C. com.
Simplul fapt că o persoană fizică este înregistrată în Registrul Comerţului nu îi conferă calitatea de comerciant, iar
săvârşirea unor acte singulare de comerţ nu acordă celui ce le-a făcut calitatea de comerciant prevăzută de art. 7 C.
com.
Reclamantul nu a desfăşurat activităţi comerciale în nume propriu şi nici ca o profesie obişnuită, obiectul de activitate al
întreprinderii familiale al cărui membru a fost, fiind cultivarea cerealelor şi plantelor leguminoase.
Nu a făcut acte de comerţ în sensul cumpărării în scopul de a revinde ci a folosit seminţele din producţie proprie, le-a
cultivat şi, apoi o dată sau de două ori pe an, întreprinderea familială le-a vândut.
Atât judecătorul fondului cât şi inspectorul A.N.I. s-au mărginit a analiza mecanic dispoziţiile art. 31 din O.U.G. nr.
44/2008 şi art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 16/2003 fără să analizeze scopul şi spiritul legii.
A fi membru într-o asociaţie familială nu determină automat calitatea de comerciant iar măsura propusă de A.N.I. şi
menţinută de instanţă este rezultatul unei interpretări eronate a legii fără a se analiza dacă activitatea reclamantului a
fost a unui comerciant şi în ce măsură aceasta ar fi în realitate incompatibilă cu funcţia de primar al unei comune.
Inspectorii de integritate şi instanţa de fond trebuia să analizeze situaţia de fapt în sensul de a stabili dacă activitatea
efectivă a reclamantei în asociaţie îl face incompatibil cu funcţia de primar.
Intimata A.N.I. a formulat întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului în raport de dispoziţiile art. 3021 alin. (1)
lit. c) C. proc. civ., excepţie respinsă de instanţă în şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2014.
Pe fondul cauzei, intimata solicita în esenţă, respingerea recursului ca nefondat pentru aceleaşi motive expuse şi în
întâmpinarea formulată în primul ciclu procesual.
Prin notele scrise depuse la dosar în data de 28 ianuarie 2015, recurentul a invocat noi motive de recurs, subsumate
dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., motive ce nu vor fi analizate, fiind depuse peste termenul prevăzut de art.
301 raportat la art. 303 pct. 1 C. proc. civ., motivele noi invocate nefiind motive de ordine publică în sensul dispoziţiilor
art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Hotărârea instanţei de recurs
Analizând sentinţa recurată în raport de criticile formulate cu respectarea dispoziţiilor art. 301 şi 303(1) C. proc. civ., în
limitele investirii şi ţinând cont de dispoziţiile legale incidente se constată că recursul este nefondat.
Prima critică formulată de recurent vizează aplicarea eronată a dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
pag. 2 10/12/2021 : office23@cdep.ro
 Decizia nr. 274 din 28-ian-2015
Dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. reglementează un caz de suspendare facultativă a judecăţii, norma în
discuţie având caracter permisiv, şi anume când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o
înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se da.
În cauza de faţă, în şedinţa publică din 6 iunie 2013 reclamantul a solicitat instanţei să dispună suspendarea judecării
cauzei până la soluţionarea definitivă a plângerii penale formulate de A.G., plângere ce formează obiectul Dosarului nr.
4431/P/2012.
Din petiţia aflată în copie la fila 63 - 64 dosar fond, rezultă că numitul A.G. a formulat plângere penală împotriva unui
autor necunoscut sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals.
La dosarul cauzei nu au fost depuse acte din care să rezulte susţinerea reclamantului în sensul că în Dosarul penal nr.
4431/P/2012 s-a dispus începerea urmăririi penale dar în raport de conţinutul plângerii formulate, instanţa de fond în
mod corect a respins cererea de suspendare, având în vedere că Raportul de evaluare contestat a fost întocmit în
baza sesizării din oficiu a A.N.I., iar soluţia ce urmează a fi dată în dosarul penal nu are o influenţă hotărâtoare asupra
hotărârii din prezenta cauză.
Prin raportul de evaluare s-a constatat starea de incompatibilitate a reclamantului P.C., raport întocmit în baza sesizării
din oficiu, iar dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. evocă ipoteza când acţiunea civilă este sau devine
dependentă de soluţia ce s-ar da în acţiunea penală.
Nu trebuie ignorate nici dispoziţiile art. 22 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora hotărârea definitivă a instanţei penale
are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a
vinovăţiei acesteia.
Este evident că soluţia ce urmează a fi dată în Dosarul nr. 4431/P/2012 ca urmare a plângerii penale formulate de A.G.
pentru săvârşirea infracţiunii de fals sub semnătură privată şi uz de fals, nu poate avea o "înrâurire hotărâtoare asupra
hotărârii ce urmează a fi dată" în sensul dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Asupra oportunităţii suspendării în ipoteza prevăzută de art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., apreciază instanţa de
judecată, norma în discuţie având un caracter permisiv (C.C., Decizia nr. 262 din 15 octombrie 2002) iar în raport de
situaţia de fapt şi drept expusă, se constată de instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale
incidente, motivele de recurs vizând suspendarea judecăţii nefiind întemeiate.
Cu privire la excepţia nulităţii Raportului de evaluare nr. 15626/G/II din 15 martie 2012 emis de A.N.I., se constată că
instanţa de fond în raport de situaţia de fapt şi drept reţinută în mod corect a respins excepţia.
Este adevărat că la data de 10 iunie 2011, numitul A.G. a formulat o sesizare la A.N.I., înregistrată sub nr. 1527 dar
din conţinutul sesizării aflate la fila 14 - 17, dosar fond, rezultă că prin sesizarea menţionată au fost semnalate aspecte
cu privire la averea numiţilor P.C., primarul com. Terpezita, judeţul Dolj.
În baza sesizării menţionate au fost efectuate cercetări cu privire la evaluarea averii, în Dosarul nr. 70503/S/II din 15
iunie 2011.
La baza raportului de evaluare a cărui nulitate se solicită a stat sesizarea din oficiu înregistrată sub nr. 7423/A/II din 8
februarie 2012 cu respectarea dispoziţiilor art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) din Legea nr. 176/2010, dispoziţii
interpretate corect de prima instanţă.
Nici pe fondul cauzei, motivele de recurs invocate, în sensul că instanţa a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile legale
incidente, nu pot fi reţinute.
Astfel, prin Raportul de evaluare contestat, s-a reţinut că d-nul P.C. deţine funcţia de primar al com. Terpezita, Judeţul
Dolj, începând cu data de 19 iunie 2008 fiind validat în mandatul 2008 - 2012 prin sentinţa civilă nr. 10149 din 19 iunie
2008 a Judecătoriei Craiova.
Da la data numirii în funcţie, respectiv 19 iunie 2008 şi până la data întocmirii raportului de evaluare, 15 martie 2012
domnul P.C. a deţinut şi deţine simultan, atât funcţia de primar al com. Terpezita, cât şi calitatea de comerciant
persoana fizică, fiind membru în întreprinderea familială "P.E.C. Î.F." dar şi reprezentant al acestei întreprinderi în
perioada 19 iunie 2008 - 11 noiembrie 2011 context în care faţă de situaţia expusă prin Raportul de evaluare întocmit
de A.N.I., s-a apreciat ca fiind incidente dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) şi art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003.
Potrivit art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 "Funcţia de primar şi viceprimar, primar general al municipiului
Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean, este incompatibil cu (…) calitatea de comerciant persoană
fizică" (…).
Potrivit art. 91 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 161/2003 cu modificările şi completările ulterioare, starea de
incompatibilitate intervine numai după validarea mandatului, alesul local putând renunţa la funcţia deţinută înainte de a fi
numit sau ales în funcţia care atrage starea de incompatibilitate în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în funcţie.
Analizând cele două dispoziţii legale expuse se poate concluziona că dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr.
161/2003 nu permit exercitarea simultană, de către aceiaşi persoană, a unei funcţii sau demnităţi publice şi a unei
activităţi economice, în calitate de comerciant persoană fizică.
Desigur, opţiunea aparţine în exclusivitate destinatarului normei conform art. 91 din Legea nr. 161/2003, care poate
exercita ori activitatea economică în calitate de comerciant persoană fizică, ori funcţia sau demnitatea publică.
Nu trebuie omis nici considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 275/2011 prin care s-a reţinut că
pag. 3 10/12/2021 : office23@cdep.ro
 Decizia nr. 274 din 28-ian-2015
incompatibilitatea stabilită prin dispoziţiile art. 87 lit. g) din Legea nr. 161/2003 reprezintă o măsură "necesară şi utilă
pentru asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiei publice şi în mediul de afaceri, precum şi pentru prevenirea şi
combaterea corupţiei, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparţialitate a funcţiei publice".
Recurentul - reclamant nu a contestat calitatea sa de membru în întreprinderea familială ci calitatea sa de comerciant
persoană fizică.
Dispoziţiile art. 2 lit. h) din O.U.G. nr. 44/2008 definesc noţiunea de "întreprindere familială" ca fiind acea "întreprindere
economică fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică împreună cu familia sa".
Art. 31 din acelaşi act normativ stabileşte că "Membrii întreprinderii familiale sunt comercianţi persoane fizice de la data
înregistrării acestora în registrul comerţului (…)", iar din probatoriul administrat în cauză rezultă că "P.E.C. Î.F." a fost
înregistrată în Registrul comerţului la dada de 29 iunie 2005, de la această dată numitul P.C. dobândind calitatea de
comerciant.
Ca urmare este lipsit de importanţă juridică faptul că recurentul nu a încheiat contracte cu instituţiile statului sau că nu a
făcut acte de comerţ în sensul cumpărării şi revânzării de produse, în condiţiile în care singura condiţie impusă de
legiuitor prin dispoziţiile art. 87 lit. g) din Legea nr. 161/2003 pentru reţinerea stării de incompatibilitate este
exercitarea simultană a funcţiei de demnitate publică şi a unei activităţi economice în calitate de comerciant persoană
fizică.
Recurentul arată că instanţa de fond nu a analizat scopul legii A.N.I. şi spiritul legii, susţinere inexactă în raport de
dispoziţiile imperative ale dispoziţiilor art. 87 lit. g) care nu permit exercitarea simultană a funcţiei de demnitate publică
şi a unei activităţi economice, calitatea de comerciant fiind dobândită în cauza de faţă în raport de dispoziţiile art. 31 din
O.U.G. nr. 44/2008.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la
art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge ca nefondat recursul formulat de P.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DEC IDE
Respinge recursul declarat de P.C. împotriva sentinţei nr. 237 din 06 iunie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia de
contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2015.

Sursa: www.scj.ro

pag. 4 10/12/2021 : office23@cdep.ro