ACASĂ (HTTP://ROLII.RO) » CĂUTARE (HTTP://ROLII.

RO/CAUTARE) » 698/2019

698/2019
18-06-2019

Obligatia de a face
Curtea de Apel ALBA IULIA

Cod ECLI :RO:CAALB:2019:059.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A___ I____
SECTIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 698/2019
Ședința publică de la 18 Iunie 2019
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O___ L______ F______
Judecător L_____ I___ G______
Judecător C____ M____ C_______
Grefier A________ C_____

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta A____ I_____ M____ în

contradictoriu cu intimatele pârâte Administrația Județeană a Finanțelor P______ A___ și
Direcția G_______ R________ a Finanțelor P______ B_____.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă A____ I_____
M____ personal, lipsind intimatele pârâte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează faptul că intimatele
pârâte au solicitat judecarea cauzei în lipsă prin întâmpinare – fila 18 și că recurenta
reclamantă nu s-a conformat dispozițiilor instanței de la termenul de judecată anterior.
Recurenta reclamantă A____ I_____ M____ prezintă instanței în original contractele de
comodat nr. 1/01.12.2013 și nr. 1/01.03.2012, fiind verificată conformitatea copiilor de la dosar
cu acestea și restituite originalele recurentei reclamante.
De asemenea, recurenta reclamantă prezintă instanței în original și în copie factura fiscală
___________ nr. xxxxxxx din data de 18.09.2013 și bonul fiscal nr. 12 din data de 18.09.2013,
fiind verificată conformitatea copiilor depuse cu acestea, restituite originalele recurentei
reclamante și reținute la dosar copiile prezentate.
Recurenta reclamantă depune la dosar și adresa nr. xxxxx/06.06.2019 prin care a comunicat
o copie de pe factura fiscală ___________ nr. xxxxxxx din data de 18.09.2013 și de pe bonul
fiscal nr. 12 din data de 18.09.2013 aferente achiziției de frigider și intimatelor pârâte.
Nemaifiind cereri prealabile de formula t și excepții de invocat instanț a declară închisă
faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurenta reclamantă A____ I_____ M____ solicită admiterea recursului declarat și, în
principal, casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar
modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii introductive de instanță pentru
motivele arătate în scris.
Arată că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor
de drept material și cuprinde totodată motive contradictorii și străine de natura cauzei.
Consideră că hotărârea a fost pronunțată și cu încălcarea formelor de procedură prevăzute
sub sancțiunea nulității de către art. 174 și urm. din C__, sens în care a atacat ca nelegală și
încheierea de ședință din data de 30.10.2018 prin care s-a respins cererea în probațiune
formulată, respectiv încuviințarea probei cu expertiza contabilă, opinând că instanța de
fond nu a avut rol activ în sensul că prin respingerea probei cu expertiza s-a ajuns la
pronunțarea unei soluții nelegale.
Subliniază că, în ceea ce privește combustibilul pentru care recurenta reclamantă era
îndreptățită la deducere integrală, instanța de fond, deși a respins expertiza contabilă
solicitată, nu a cercetat actele depuse la dosarul cauzei constând în foi de parcurs,
centralizatorul acestora și toate celelalte acte contabile cu care a făcut dovada cheltuirii lui
în scopul exercitării profesiei de avocat, iar nu în scopuri personale.
Arată că a făcut și dovada faptului că autovehiculul pentru care a prezentat contractul de
comodat nu este proprietatea personală a recurentei reclamante ci are doar un drept de
folosință asupra acestuia iar instanța de fond în mod eronat a aplicat textul de lege referitor
la deductibilitatea doar în cuantum de 50% atât timp cât recurenta reclamantă a făcut
dovada clară și fără echivoc că întregul combustibil a fost consumat în scopul desfășurării
activității cabinetului de avocat al cărui titular este.
Menționează că din ordinele de deplasare aferente foilor de parcurs depuse reiese clar că
recurenta reclamantă s-a deplasat la instanțe sau la clienți în vederea desfășurării
activității profesionale.
Consideră că doar în situația în care nu ar fi putut dovedi că tot combustibilul a fost
consumat pentru desfășurarea activității cabinetului de avocat instanța de fond ar fi putut
face aplicarea normelor legale pentru deducerea parțială de 50%.
Referitor la cheltuielile efectuate cu frigiderul achiziționat arată că în motivarea instanței
de fond se face confuzie între domiciliul recurentei reclamante și sediul cabinetului său de
avocat, considerându-se că ambele se află la aceeași adresă.
Învederează faptul că atât domiciliul său cât și sediul cabinetului de avocat se află în același
____________________ diferite, respectiv la etaj, la apartamentul nr. 2 după cum reiese din
actul de identitate, se află domiciliul recurentei reclamante iar la parter biroul său. Arată că
instanța de fond nu a făcut diferența între cele două adrese și a considerat în mod greșit că
adresa este identică pentru ambele locații.
Fără cheltuieli de judecată.
Instanța, față de actele de la dosar și de poziția procesuală exprimată de parte, reține cauza
spre deliberare și pronunțare.

- CURTEA DE APEL –
Asupra recursului de față:

1. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 833/C__/2018 pronunțată de Secția a II-a Civilă de C_________

Administrativ și Fiscal a Tribunalului A___ fost respinsă acțiunea în contencios
administrativ formulată de reclamanta A____ I_____ M____ în contradictoriu cu pârâtele
DGRFP B_____ și AJFP A___.

2. Recursul declarat în cauză

Împotriva acestei sentințe și a Încheierii din data de 30.10.2018 a declarat recurs reclamanta
A____ I_____ M____.
În susținerea recursului înțelege să invoce motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct.
6 și 8 din Noul Cod de Procedură Civilă, apreciind că hotărârea instanței de fond este
nelegala întrucât a fost data cu încălcarea si aplicarea greșit ă a normelor de drept material
și totodată cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei. Hotărârea a fost
pronunțata cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității prev. de
art. 174 si urm. C__, sens in care a atacat ca nelegala și Încheierea din data de 30.10.2018 prin
care a fost respinsa proba cu expertiza contabilă, instanța fiind total lipsită de rol activ, ceea
ce a condus la pronunțarea unei soluții nelegale.
Instanța, în rejudecare, a pus in discuția părților proba cu expertiza contabila, respingând-o
fără a statua motivat si argumentat asupra acesteia raportat la utilitatea si pertinența
expertizei. Instanța nu a indicat probele care au creat instanței convingerea ca se impune
respingerea cererii cu expertiza contabila.
Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că instanța de judecată are obligația să se
pronunțe prin hotărâre judecătorească asupra a tot ceea ce s-a cerut prin cererea de
chemare în judecată și asupra tuturor mijloacelor ce au stat la baza pretențiilor părților.
Omisiunea instanței de fond de a cerceta și analiza, în mod efectiv, - prin considerentele
hotărârii atacate, nu doar motivele de fond invocate de reclamantă prin acțiunea în
contencios administrativ, ci și pertinența și concludența unui mijloc de probă esențial,
administrat în condițiile legii (raportul de expertiză contabilă), - nesocotește dispozițiile art.
261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, fiind încălcat astfel dreptul reclamantei la un proces
echitabil (Decizia nr. 2517 din 29 mai 2014 pronunțată în recurs de Secția de contencios
administrativ și fiscal a înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect anulare decizie de
impunere).
În ceea ce privește combustibilul pentru care era îndreptățită la deducerea în integralitate,
instanța de fond în rejudecare pronunță o hotărâre aplicând greșit normele de drept
material și totodată hotărârea cuprinde motive contradictorii si străine de natura cauzei.
Obiectul probei cu expertiza contabila îl constituie împrejurarea de drept (deducerea in
integralitate ) sau privește o operațiune financiar fiscala (ordine de deplasare, foi de parcurs
pentru autovehicule și centralizator foi de parcurs) - fundamentata pe înscrisuri ce o
constata. În consecință, critica privind lipsa mențiunilor „cantitate de combustibil,
categoria, scopul kilometrilor parcurși, norma proprie de consum” poate fi răsturnată
exclusiv prin administrarea probei cu expertiza contabilă.
În principiu, dovada utilizării exclusive a bunului se probează prin prezentarea actelor
contabile, respectiv ordine de deplasare, foi de parcurs pentru aut ovehicule si centralizator
foi de parcurs.
Deși mențiunile inserate în aceste acte contabile (ordine de deplasare, foi de parcurs pentru
autovehicule si centralizator foi de parcurs ) nu au fost răsturnate de nici o expertiza,
completare sau contraexpertiza instanța de fond le înlătură motivând necoerent si
insuficient.
Instanța nu a analizat actele depuse în probațiune, respectiv: foi de parcurs, centralizator foi
de parcurs, acte contabile cu care face dovada că, combustibilul înregistrat ca și cheltuială
deductibilă a fost folosit exclusiv în scopul și cadrul desfășurării activității desfășurate. In
considerentele hotărârii nu se face nici o referire la aceste acte depuse la dosar. Prin
susținerea instanței că reclamanta nu a făcut dovada deși era în sarcina acesteia consideră
ca instanța de fond a pronunțat o hotărâre fără a analiza actele din dosar.
Instanța s-a aflat intr-o grava eroare când susține ca reclamanta se află în proprietatea
autovehiculului a cărui combustibil l-a înregistrat ca si cheltuiala. Se observa fără putere de
tăgadă ca auto este proprietatea altei persoane, Cabinetul de avocat având doar un drept de
folosința asupra acestuia, fapt probat cu contractul de comodat.
Mai mult decât atât, aprecierea instanței ca “este greu de crezut ca o persoana care deține
vehiculul in proprietate nu îl folosește si in scop personal atunci când are nevoie” este
neavenita si lipsita de temei juridic sau factual.
Cantitatea de combustibil este menționată în foile de parcurs și în centralizatorul foilor de
parcurs. Scopul kilometrilor parcurși este menționat în ordinele de deplasare. Norma
proprie de consum este menționata de asemenea atât în centralizatorul foilor de parcurs cât
și în foile de parcurs.
D___ in situația in care nu se poate justifica utilizarea in scopul activității economice a
autoturismului cu foaia de parcurs, atunci se va acorda deductibilitate de 50% pentru
cheltuielile cu combustibilul, întreținerea, reparațiile, chiria, si orice alte cheltuieli legate
direct de autoturismul respectiv, cat si pentru TVA aferent, conform art. 21 alin. 3 lit. n, art. 21
alin 4 lit. t si art. 145 ind.1 din codul fiscal. Așadar hotărârea instanței a fost data cu
încălcarea si aplicarea greșită a normelor de drept.
În ceea ce privește cheltuiala cu frigiderul, recurenta apreciază că motivarea instanței
cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei. Din actul de identitate al
recurentei reclamante reiese clar faptul ca apartamentul 2 se afla situat la etajul 1 al
blocului situat in A___ I____ Piața I____ M____ nr. 1B iar din actele administrate cauzei
rezulta ca biroul de avocat se afla la parter. Sunt doua cărți funciare diferite, sunt doua
imobile diferite, având proprietari diferiți.
În condițiile in care, cauza nu a fost soluționată în mod real, potrivit garanțiilor conținute de
art. 6 din CEDO, concretizate în exprimarea de către magistrat a tuturor argumentelor
decizorii, si răspunsul sau la apărările si argumentele principale ale părților, precum,
potrivit art. 488 Cod procedura civila, recursul e imperios necesar a fi admis, hotărârea
atacata casata, iar cauza trimisa la prima instanța in vederea soluționării sale.

3. Poziția intimatei

Intimatele au formulat întâmpinare (f.17) prin care au solicitat respingerea recursului ca

nefondat .
Intimatele consideră că în mod corect, instanța a reținut și în rejudecare ca în conformitate
cu dispozițiile art. 48 alin. 4 din 571/2003, condiția pe care trebuie sa o îndeplinească
cheltuielile aferente veniturilor pentru a putea fi deduse este ca acestea sa fie efectuate în
cadrul activității în scopul realizării veniturilor, justificate prin documente. Alin. 7 lit. a, f și l
ind. 1 reglementează că nu sunt cheltuieli deductibile sumele sau bunurile utilizate de
contribuabil pentru uzul personal sau al familiei sale; amenzile, confiscările, dobânzile,
penalitățile datorate autorităților romane si străine potrivit prevederilor legale, altele decât
cele plătite conform clauzelor din contractele comerciale; 50% din cheltuielile aferente
vehiculelor rutiere , motorizate a căror masa autorizată nu depășește 3.500 kg si nu au mai
mult de 9 scaune de transport , cheltuieli care sunt deductibile integral numai in anumite
situații.
Astfel, in mod corect instanța a apreciat ca bunurile a căror valoare a fost e xclusa de la
cheltuielile deductibile nu sunt afectate la realizarea venitului.
Referitor la deductibilitatea numai în proporție de 50 % a cheltuielilor auto, de asemenea,
consideră ca instanța a apreciat în mod corect și în rejudecare, raportat la dispozițiile legale
amintite, că numai 1/2 din cheltuielile aferente vehiculelor rutiere motorizate care nu sunt
utilizate în mod exclusiv realizării venitului sunt deductibile fiscal.
Consideră corectă aprecierea instanței că în ceea ce privește utilizarea în scop personal
recurenta nu a indicat ca deține și folosește un alt autoturism iar, pe de alta parte, nu a
menționat la începutul fiecărui an fiscal numărul de kilometri înscriși la bordul
autoturismului pentru a se putea determina numărul kilometrilor parcurși în scopul
obținerii venitului pe baza kilometrilor înscriși în ordinele de deplasare.
În privința estimării făcute de organele fiscale în vederea stabilirii veniturilor din
contractele de asistenta juridica, raportat la dispozițiile art. 1 alin. 5 din legea 82/1991,
instanța a reținut corect si in rejudecare ca debitoarea nu poate sa își invoce propria culpa
întrucât nu si-a îndeplinit obligația legala de a determina veniturile in sistem real si sa
conducă evidenta contabila pe baza regulilor contabil e.
Consideră ca instanța a apreciat corect și in privința cheltuielilor nededuse, reprezentând
cheltuieli cu achiziționarea unui frigider care nu sunt făcute în vederea obținerii venitului
impozabil cât și în privința penalităților plătite de debitoare către Casa de Asigurări Sociale
de Sănătate a Avocaților, întrucât conform art. 48 alin. 7 lit. f din Legea 571 /2003, penalitățile
de întârziere si penalitățile datorate autorităților romane si străine, potrivit prevederilor
legale, altele decât cele plătit e conform clauzelor contractuale nu sunt deductibile.
În drept, intimatele invocă dispozițiile art.205 si art. 223 din legea 134/2010, art. 48 din legea
571 /2003 , HG 44 , art. 6 si 49 din OG 92/2003, Legea 82 /1991, art. 1 si 6 , OMFP 1040/2004 cap.
II A pct. 16.

4. Soluția instanței de control judiciar

Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Reclamanta A____ I_____ M____, în calitate de avocat în cadrul Baroului A___, a fost
supusă unei inspecții fiscale, perioada ce a făcut obiectul controlului fiind
01.01.xxxxxxxxxxxxx14.
În urma inspecț iei fiscale a fost întocmit Raportul de inspecție fiscală nr. 204.988/19.10.2015
i ar în baza acestuia a fost emisă Decizia de impunere nr. 429/2015, prin care s-a u stabili t în
sarcina reclamantei obligaț ii suplimentare de plată către bugetul consolidat al statului, în
cuantum total de 2.101 lei, din care suma de 2.058 lei reprezintă impozit pe venit net anual
stabilit în plus, 26 de lei, reprezintă majorări și suma de 17 lei reprezintă penalități.
Împotriva acestor acte administrativ-fiscale, reclamanta a formulat contestație care a fost
soluționată doar în cursul procesului, aceasta fiind respinsă prin Decizia nr.xxxxx/10.06.2016
emisă de Serviciul Soluționare Contestații 2 din cadrul DGRFP B_____.
Nemulțumită fiind de actele fiscale emise, reclamanta a promovat prezentul demers judiciar.
Prin recursul formulat, reclamanta a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. 1
pct. 6 și 8 din Codul de procedură civilă, motive care vizează situația în care hotărârea
instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive
contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei și situația în care hotărârea a fost
dată cu încălcarea normelor de drept material incidente în cauză.
Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 din Codul de procedură
civilă, recurenta susține incidența acestui motiv raportat la faptul că hotărârea instanței de
fond cuprinde motive contradictorii si străine de natura cauzei.
Tot în cadrul acestui motiv de recurs, recurenta arată că hotărârea a fost pronunțat ă cu
încălcarea formelor de procedur ă prevăzute sub sancțiunea nulității prev. de art. 174 si urm.
C__, instanța fiind total lipsit ă de rol activ, respingând proba cu expertiza contabilă, ceea ce
a condus la pronunțarea unei soluții nelegale. Recurenta mai invocă faptul că instanța nu a
analizat înscrisurile existente la dosarul cauzei.
Curtea reține că, potrivit art. 425 alin. 1 lit. b, hotărârea cuprinde considerentele, în care se
vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt
reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se
întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care
s-au înlăturat cererile părților.
Analizând hotărârea instanței de fond, precum și Încheierea din data de 30.10 . 2018,
raportat la criticile formulate, Curtea constată că acestea cuprin d motivele care au
determinat instanța să adopte soluți a pronunțată .
Din verificarea considerentelor sentinței atacate, Curtea constată că hotărârea explică în
mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care
demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care
le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a
reținut, în final, că este neîntemeiată acțiunea promovată de reclamantă.
Așa cum rezultă și din jurisprudența ÎCCJ, obligația de motivare a unei hotărâri trebuie
înțeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce nu
înseamnă un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte, dar nici ignorarea lor,
ci o expunere a argumentelor fundamentale, care, prin conținutul lor sunt susceptibile să
influențeze soluția data în cauză.
Curtea apreciază că modul în care a fost motivată hotărârea ce face obiectul prezentului
recurs răspunde exigențelor cerute de lege cu privire la acest aspect, permițând instanței de
control să exercite controlul judiciar al acestei hotărâri.
De asemenea, ca urmare a analizei sentinței atacate, nu au fost identificate motive
contradictorii sau motive străine de natura cauzei pe care judecătorul să-și fundamenteze
soluția. De altfel, deși recurenta susține că hotărârea ar cuprinde motive contradictorii,
aceasta nu precizează care sunt aceste motive, respectiv aspecte reținute de judecătorul
fondului din care să rezulte o altă soluție decât cea regăsită în dispozitivul sentinței.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea apreciază că acest motiv de recurs este nefondat,
urmând a fi respins în consecință.
Criticile recurentei referitoare la soluția de respingere a probei cu expertiza contabilă,
precum și cele conform căreia instanța de fond i-a încălcat dreptul la un proces echitabil
deoarece nu a analizat probele/înscrisurile depuse la dosarul cauzei, nu se circumscriu
motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C.pr.civ.
În acest context se impune a fi făcută precizarea că, orice pretinsă încălcare a unei reguli de
procedură, indiferent de regimul său juridic, va fi analizată din perspectiva art.488 pct.5 Cod
procedură civilă și nu prin prisma art.488 pct.6 Cod procedură civilă așa cum a solicitat
recurenta, deoarece ace st motiv de recurs referă la încălcarea regulilor de procedură a căror
nerespectare atrage sancțiunea nulității.
Prin urmare, Curtea constată că, prin prisma criticilor formulate, motivul de casare
prevăzut de art.488 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă nu este incident în cauză , instanța de
fond punând în discuție probele propuse de recurentă și încuviințându-le pe cele
considerate utile soluționării cauzei.
De asemenea, din considerentele hotărârii instanței de fond reiese că aceasta a analizat
înscrisurile depuse la dosar, concluzia la care a ajuns fiind aceea că din înscrisurile
existente nu se poate deduce înafara oricărui dubiu faptul că recurenta a folosit
autoturismul pentru care solicită acordarea în integralitate a cheltuielilor efectuate cu
întreținerea și combustibilul doar în scopul desfășurării activității.

Un alt motiv de casare invocat este cel prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de
procedură civilă, recurenta susținând că s entința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a
normelor de drept material în ceea ce privește cheltuielile considerate a fi deductibile.
Cu titlu prealabil, Curtea reține că singurele critici formulate de recurenta reclamantă prin
cererea de recurs sunt cele cu privire la deductibilitatea cheltuielilor efectuate cu
combustibilul și întreținerea autovehiculului, precum și cheltuielile generate de
achiziționarea frigiderului, apreciind ca fiind îndreptățită la deducerea acestora în
integralitate. Astfel, în speță este incident principiul limitelor efectului devolutiv
determinate de ceea ce s-a apelat, reglementat de art. 477 C. pr. Civ., incident și în recurs,
potrivit art. 494 C.pr. civ., aspectele tranșate de instanța de fond și nerecurate intrând în
puterea de lucru judecat.
Potrivit art. 48 alin. 4 lit. a și b din Legea 571/2003 : ,, Condițiile generale pe care trebuie să le
îndeplinească cheltuielile aferente veniturilor, pentru a putea fi deduse, sunt: a) să fie
efectuate în cadrul activităților desfășurate în scopul realizării venitului , justificate prin
documente ; b) să fie cuprinse în cheltuielile exercițiului financiar al anului în cursul căruia
au fost plătite ”.
De asemenea, potrivit punctului 37 din H.G. 44/2004, „ Din venitul brut realizat se admit la
deducere numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, astfel cum rezultă din
evidențele contabile conduse de contribuabili, cu respectarea prevederilor art. 48 alin. (4)-(7)
din Codul fiscal.
Condițiile generale pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile efectuate în scopul
realizării veniturilor pentru a putea fi deduse sunt:
a) să fie efectuate în interesul direct al activității;
b) să corespundă unor cheltuieli efective și să fie justificate cu documente;
c) să fie cuprinse în cheltuielile exercițiului financiar al anului în cursul căruia au fost
plătite”.
Având în vedere situația de fapt reținută de instanța de fond și dispozițiile legale enunțate,
sarcina instanței este de a stabili în baza probelor administrate dacă cheltuielile efectuate
de către reclamantă și înscrise în contabilitate au legătură directă și necesară cu activitatea
acesteia aducătoare de venit impozabil.
Curtea va verifica modul în care instanța de fond a aplicat dispozițiile legale incidente prin
raportare la fiecare categorie de cheltuieli considerate de organul fiscal ca fiind
nedeductibile, astfel cum acestea au făcut obiectul cererii de recurs.
Cu privire la cheltuielile efectuate cu combustibilul și întreținerea autoturismului , s-a
solicitat de către reclamantă recunoașterea dreptului de a deduce în int e gralitate aceste
cheltuieli.
Din analiza înscrisurilor existente la dosar, Curtea constată că nu exist ă documente
justificative din care sa rezulte utilizarea autoturismului în scopul exclusiv al afacerii,
existând doar o justificare cu privire la numărul de kilometri parcurși în scopul desfășurării
activității, la dosar fiind depuse foaia de parcurs întocmită pentru autovehiculul respectiv
și ordinele de deplasare.
Î n aceste condiții, Curtea apreciază ca reclamanta nu îndeplinește condițiile de deducere
prevăzute de lege, respectiv că toate cheltuielile pretins a fi deduse sunt efectuate în cadrul
activităților desfășurate în scopul realizării venitului, cheltuielile nefiind însoțite de
documente justificative din care sa se poată stabili fără echivoc ca au fost efectuate exclusiv
în cadrul activităților desfășurate în scopul realizării venitului si nu pentru uzul personal al
persoanei impozabile sau al altor persoane.
Cu alte cuvinte, din înscrisurile existente la dosar nu se poate reține folosirea
autoturismului pentru care se solicită deducerea integrală a cheltuielilor de întreținere și cu
combustibiliul în scopul exclusiv al desfășurării activității reclamantei. În acest scop era
necesar ca în documentele fiscale să se indice , la începutul fiecărui an fiscal, kilometrajul
autoturismului, pentru ca în raport de acesta să se determine pe baza ordinelor de deplasare
și a foilor de parcurs, în care sunt consemnați și numărul de kilometri parcurși, faptul că
autoturismul a fost folosit doar în scopul desfășurării activității de către reclamantă.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea va analiza, raportat la dispozițiile legale în vigoare,
măsura în care reclamanta este îndreptățită la deducerea cheltuielilor efectuate cu
combustibilul și întreținerea autoturismului.
Din cuprinsul raportului de inspecție fiscal rezultă că cheltuielile incluse în această
categorie sunt:
În anul 2012: -209 lei cheltuieli cu asigurarea, anterioară datei de 01.07.2012, considerate de
organul fiscal nedeductibilă;
- ștergător de parbriz și asigurări în cuantum total de 672 lei, considerate a fi deductibile în
procent de 50%, respectiv suma de 336 lei.

Prin urmare, așa cum se poate constata în anul 2012 nu au fost reținute ca fiind
nedeductibile cheltuielile cu combustibilul solicitate de reclamantă a fi deduse.
Cât privește cheltuielile cu întreținerea mașinii, Curtea apreciază că în cauză sunt incidente
dispozițiile art. 48 alin. 7 lit. l ind. 1, în vigoare începând cu data de data de 7 iunie 2012,
conform cărora sunt deductibile „ 50% din cheltuielile aferente vehiculelor rutiere
motorizate care nu sunt utilizate exclusiv în scopul desfășurării activității și a căror masă
totală maximă autorizată nu depășește 3.500 kg și nu au mai mult de 9 scaune de pasageri,
incluzând și scaunul șoferului, aflate în proprietate sau în folosință” . Aceasta înseamnă, per
a contrario, că sunt deductibile 50% din cheltuielile aferente vehiculelor rutiere care nu
sunt utilizate în mod exclusiv în scopul activității economice.
A rt icolul 45/1 alin. 4 din Norme prevede ca persoana care aplica deducerea limitată de
50% nu trebuie sa facă dovada utilizării vehiculului în scopul activității economice sau
pentru uzul personal cu ajutorul foii de parcurs.
Având în vedere aceste aspecte, pentru anul 2012, în mod corect organul fiscal și instanța de
fond, a considerat ca fiind nedeductibile 50% din cheltuielile efectuate de reclamantă cu
întreținerea mașinii.

În anul 2013: -220 lei cheltuieli cu combustibilul aflat în stoc la data de 31.12.2013 ,
considerată nedeductibilă de organul fiscal;
- reparații auto 735 lei și jante, valvă, cauciucuri în cuantum de 2460 lei, considerate a fi
deductibile în procent de 50%.
Cu privire la cheltuiala efectuată pentru achiziționarea combustibilului, în cuantum de 220
lei, Curtea reține că această sumă nu a fost apreciată ca fiind deductibilă deoarece nu este
afer e ntă realizării de venituri în anul 2013 și nu datorită faptului că ar fi exclusă de
legiuitor de la deductibilitate .
În condițiile în care această cantitate de combustibil nu era consumată la data de 31.12.2013,
aflându-se în stoc așa cum au reținut organele de inspecție, Curtea apreciază că cheltuiala
efectuată cu achiziționarea acestui combustibil nu poate fi dedusă în anul fiscal 2013, comb
ustibilul nefiind întrebuințat î n scopul realiz ă rii de venituri în acel an fiscal.
Referitor la cheltuielile cu întreținerea, Curtea constată că sunt incidente dispozițiile legale
anterior enunțate, art. 48 alin. 7 lit. l ind. 1 din Legea 571/2003, astfel că în mod legal au fost
considerate ca fiind deductibile într-un procent de 50%.

În anul 2014 - 156 lei cheltuieli cu combustibilul aflat în stoc la data de 31.12.2014 ,
considerată nedeductibilă de organul fiscal.
Pentru raționamentul expus la momentul analizării cheltuielii cu combustibilul aflat în stoc
în anul 2013, Curtea apreciază că această cheltuială nu poate fi dedusă în anul fiscal 2014,
nefiind aferentă realizării de venituri în acest an fiscal.
Așa cum rezultă din dispozițiile legale enunțate anterior, pentru a putea deduse cheltuielile
trebuie să fie efectuate în cadrul activităților desfășurate în scopul realizării venitului , să fie
cuprinse în cheltuielile exercițiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite și să
fie justificate prin documente.
Simpla prezentare a unor ordine de deplasare și foi de parcurs nu este suficientă și nu
poate asigura exercitarea dreptulu i de deducere, pe ntru deductibilitatea integrală a
cheltuielilor efectuate contribuabilului revenindu-i obligația să dețină documente prin care
să demonstreze utilizarea autoturismului exclusiv în activitatea desfășurată .
Conform art. 73 alin. 1 din Legea 207/2015 contribuabilul are sarcina de a dovedi actele și
faptele care au stat la baza declarațiilor sale și a oricăror cereri adresate organului fiscal.
Referitor la cheltuielile e fectuate cu achiziționarea frigiderului , în cuantu m de 1599 lei,
deduse de reclamantă în anul 2013, Curtea apreciază că acest ea a u fost efectuat e în folosul
direct al activității, fiind astfel deductibilă.
Această concluzie rezultă și din dispozițiile pct. 43 al. 2 lit. a din Ordinului MFP nr.
1040/2004, unde la enumerarea cheltuielilor efectuate în interesul direct al activității,
deductibile fiscal, se regăsesc și cheltuielile cu achiziționarea de materii prime, materiale
consumabile, obiecte de inventar și mărfuri (pct. 43 al. 2 lit. a) prima liniuță),frigiderul
achiziționat de reclamantă putând fi inclus în această categorie.
Așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond trebuie recunoscut dreptul unei
persoane care desfășoară activități independente să-și asigure condiții corespunzătoare de
muncă, de genul celor care se pretind și angajatorilor, în raport cu angajații lor, astfel că nu
ar putea fi negat dreptul unui avocat să aibă în vedere achiziționarea unui frigider pentru
cabinetul său și nici dreptul ca apoi să pretindă deducerea aferentă acestei cheltuieli.
Deși raționamentul juridic al instanței de fond a fost cor ect, în mod greșit aceasta a rețin u t
că domiciliul reclamantei și sediul biroului de avocatură ar fi același, astfel că nu s-ar putea
prezuma dincolo de orice dubiu că bunul respectiv a fost achiziționat și este folosit exclusiv
în cadrul biroului de avocatură.
Așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosar, contract de comodat și copie act de
identitate al reclamantei, reclamanta are domiciliul în A___ I____,
_____________________, nr.1B, ____________, jud.A___, iar sediul biroului de avocat se află
tot în același imobil dar la parter.
Prin urmare, în condițiile în care din factur a de achiziționare a frigiderului rezultă că acesta
a fost achiziționat de Cabinet de avocatură A____, se poate prezuma faptul că acesta a fost
destinat dotării cabinetului de avocat în care reclamanta își desfășoară activitatea și nu
pentru uzul său personal .
Constatarea organelor de inspecție fiscală conform căreia acest bun nu are legătură cu
obiectul de activitate al reclamantei ar fi fost corectă dacă reclamanta susținea că a
achiziționat acest bun în scopul realizării de venituri. Dar, în condițiile în care reclamanta a
achiziționat acest bun în scopul asigurării unor condiții de muncă decente, se poate reține
că această cheltuială a contribuit în mod indirect la realizarea de venituri impozabile.
Deși nu figurează expre sis verbis între cheltuielile deductibile fiscal – care sunt enumerate
exemplificativ, există cheltuieli care sunt deductibile fiscal datorită legăturii lor cu
activitatea persoanei impozabile. Aceste cheltuieli reprezintă componenta esențială și
permanentă a costurilor curente ale activității efectuate de reclamantă.
Având în vedere considerentele anterioare, respectiv faptul că cheltuiala efectuată cu
achiziționarea frigiderului este deductibilă, trebuie stabilit venitul net anual din activități
independente ca diferență între venitul brut și cheltuielile efectuate în scopul realizării de
venituri, potrivit regulilor generale determinate la art. 48 din codul fiscal.
Așadar, se impune a fi stabilită baza de impunere suplimentară la care se aplică cota de
impozitare prevăzută de art. 43 alin. 1 din codul fiscal, având în vedere faptul că cheltuielile
generate de achiziționarea frigiderului au fost considerate ca fiind deductibile din venitul
brut, pentru ca în final să se stabilească care este suma ce reprezintă impozitul
suplimentar de plată . Astfel de calcule nu pot fi făcute de instanță, fiind necesară
efectuarea unei expertize prin care expertul să stabilească impozitul suplimentar datorat de
reclamantă și ac c esoriile aferente.
Având în vedere cele anterior expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.496 alin.2 C.pr.civ,
va admite recursul declarat de recurenta A____ I_____ M____ împotriva Sentinței nr.
833/C__/2018 pronunțată de Tribunalul A___ – Secția a II-a Civilă, de C_________
Administrativ, Fiscal și de Insolvență și, pe cale de consecință va casa sentința atacată și va
reține cauza spre rejudecare în limitele casării.
Cu ocazia rejudecării instanța va dispune efectuarea unui raport de expertiză în
specialitatea fiscalitate, expertul urmând a stabili suma ce reprezintă impozitul suplimentar
de plată și accesoriile datorate de reclamantă având în vedere faptul că cheltuielile generate
de achiziționarea frigiderului sunt cheltuieli deductibile din venitul brut realizat de
reclamantă , celelalte cheltuieli păstrând regimul juridic stabilit prin raportul de inspecție
fiscală și decizia de impunere nr. 429/19.10.2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Admite recursul declarat de recurenta A____ I_____ M____ împotriva Sentinței nr.
833/C__/2018 pronunțată de Tribunalul A___ – Secția a II-a Civilă, de C_________
Administrativ, Fiscal și de Insolvență.
Casează sentința atacată și reține cauza spre rejudecare.
Stabilește termen pentru evocarea fondului la data de 08.10.2019 .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 Iunie 2019.

Președinte, Judecător, Judecător,

O___ L______ F______ L_____ I___ G______ C____ M____ C_______

Grefier,
A________ C_____ -
Concediu de odihnă -
semnează P___ grefier
I____ F______ B____

Red. FOL/11 .0 7 .201 9

Tehnored. CA/ 5 ex.
Jud. fond P_____ M . S.
TERMEN: 0 8.10 .2019, ora 09:00, completul C1 Recurs contencios, sala 210

Recurent – Reclamant
Cit. A____ I_____ M____

Intimat – Pârât
C it. Administrația Județeană a Finanțelor P______ A___
Cit. D irecția G_______ R________ A finanțelor P______ B_____ – Serviciul de
Soluționare a Contestațiilor
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer
Romania (http://www.wolterskluwer.ro/) pentru Fundatia RoLII (http://www.rolii.ro/).
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro (http://www.rolii.ro/)