SfÎntul nicolae – prietenul Şi ocrotitorul copiilor

Data: 6 decembrie 2015

Obiective: să manifeste dragoste şi respect faţă de locaşurile sfinte; să înţeleagă că aproapele este
orice om din societate.
Decorarea şi amenajarea sălii: pe tablă sînt afişate desenele copiilor, în mijloc e un poster pe
care e desenat un cămin, împrejurul lui daruri şi cizmuliţe, într-un colţ icoana Sfîntului Nicolae,
ciorăpei cu dulciuri.

Desfăşurarea activităţii:
Poezia „ Rugăciune către îngerul păzitor”
Înger, îngeraşul meu, În tot locul mă-nsoţeşte
Ce mi te-a dat Dumnezeu Şi de rele mă fereşte.
Totdeauna fii cu mine, Doamne, îngeraşii Tăi
Şi mă-nvaţă să fac bine. Fie păzitorii mei
Eu sînt mic, tu fă-mă mare, Şi în zi, şi în noapte
Eu sînt slab, tu fă-mă tare, Pîn-la ceasul cel de moarte.

Cîntecul „ Rugăciune” („ Sfîntă e copilăria” de M. Ungureanu)

Cine este Moş Nicolae?
Se povesteşte că în vremurile de demult trăia, pe malul unei ape mari, un pescar împreună
cu soţia şi cei trei copii ai lor. Erau oameni foarte săraci şi trăiau numai din bruma de agoniseală
pe care o strîngea bărbatul din vînzarea peştelui.
Dar într-o iarnă friguroasă, femeia se îmbolnăvi şi se stinse din viaţă, lăsînd în urma ei
trei copii mici şi neajutoraţi. Mult se frămîntă bărbatul cum să răzbească cu cei trei copii, cum
să-i îngrijească de unul singur, cum să-i hrănească şi cum să se împartă între munca de acasă şi
cea de pescar. În durerea şi disperarea care îl cuprinse luă copiii, îi urcă în barcă şi-i duse în
largul apei. Aici îi lăsă în voia valurilor şi el se întoarse înot la mal, rugîndu-se ca Dumnezeu să
găsească o soluţie pentru durerea lui.
În noaptea aceea se porni o furtună îngrozitoare. Parcă trezit de bubuitul tunetelor, tatăl
îşi dădu seama ce mare greşeală a făcut. Alergă la apă, luă o altă barcă şi porni pe valurile
învolburate în căutarea copiilor. În acest timp, Dumnezeu care urmărise şirul întîmplărilor
trimise pe Pămînt pe unul din slujitorii săi. Acesta coborî în chip de bătrîn nins de ani, găsi
copiii, îi duse acasă şi-i culcă în pătuţurile lor. Din desaga lui scoase bani de aur şi umplu cu ei
pantofiorii copiilor, iar la plecare aşeză în fereastră o crenguţă de alun. Tîrziu, spre dimineaţă,
tatăl copiilor se întoarse cu inima îndurerată, dar mare îi fu bucuria cînd îi văzu pe cei trei copii
teferi. Găsi banii de aur, crenguţa din fereastră şi înţelese lecţia pe care i-o dăduse Dumnezeu.
De atunci, în fiecare iarnă, în noaptea de 5/18 decembrie, moşul acesta bun umblă din
casă în casă şi pune daruri în încălţămintea copiilor. La plecare lasă şi cîte o crenguţă, ca să le
aducă aminte să fie mai ascultători, mai harnici şi mai cuminţi.
Poezia « Moş Nicolae »

1
Bunul, Moşul Nicolae
Lin soseşte în odaie.
Şi-n ghetuţele curate
Încep iute să se-arate:
Biscuiţi, bomboane, bani,
Ciocolată, gologani.
Poezia « Moş Nicolae »
E seara lui Moş Nicolae!
Ne-am aranjat lucrurile-n odaie,
Ghetele frumos le pregătim
Daruri în ele să primim.
E seara lui Moş Nicolae!
Ne spunem rugăciunea-n odaie,
La colţul sfînt, religios,
Ne rugăm la Isus Hristos:
Dar moşneagul nu mai ştie:
Sunt reali sau jucărie?
Printre ghete aşezati
Rîd papucii mici, ciudaţi.
Îi explică păpuşica:
Sunt papucii lu'... pisica!
Doamne, de Moş Nicolae
Să ne aduci de vrei bomboane,
Maşină, păpuşă, ciocolată;
Nu ne supărăm dacă, iată,
Vom găsi şi-o nuieluşă,
Pusă aproape de uşă.
Ştim că ai fost în odaie,
Doamne, de Moş Nicolae!
2
 Darurile din cizmuliţe
La marginea unui sat trăia odată un moşneag ursuz şi tare supărăcios. De urîcios ce era, nici
nevastă nu-şi luase şi nici feciori nu avuse. Nici măcar un căţel nu-şi găsise adăpost în ograda moşului.
Cel mai mult, bătrînul era supărat pe copii; cînd le auzea glasurile pe stradă ieşea şi-i alunga cu pietre.
Dar, într-o iarnă mai aspră, moşneagul căzu la pat bolnav. Nu era nimeni care să-l îngrijească.
Doar copiii care locuiau prin apropiere s-au mirat că moşneagul cel răutăcios nu se mai iveşte la gard
ca să-i alunge. Cîţiva copii mai curajoşi s-au gîndit să bată la uşa vecinului lor cel ursuz. Deoarece nu le
răspunse nimeni, intrară în casă nepoftiţi. Găsindu-l pe bătrîn aproape îngheţat de frig, ei se grăbiră să
facă focul. Fugiră la casele lor şi, în grabă, negăsind repede ceva mai potrivit, îşi umplură ghetele şi
cizmele cu cărbuni. Nici nu-şi dădură seama că se întoarseră la casa bătrînului desculţi. Din cărbuni se
încinse un foc puternic şi bătrînul se învioră. Înduioşat de sufletul bun al celor mici, moşneagul se gîndi
să-i răsplătească.
În dimineaţa următoare, toţi copiii găsiseră, în locul încălţămintelor murdare de cărbuni,
cizmuliţe noi, pline cu dulciuri, jucării şi bani.
De atunci, în fiecare iarnă, bătrînul pregătea surprize copiilor. Pentru că devenise atît de bun şi
darnic, Dumnezeu îl preschimbă într-un Sfînt şi-l însărcină să-i ocrotească şi să le aducă bucurii
copiilor cuminţi.
Poezia „ Moşul Sfînt”
Moşul Sfînt cu traista plină
La noi iarăşi o să vină,
Este darnic şi e bun
Şi-i frate cu Moş Crăciun.

Şi copiii cu mult spor

Se tot pregătesc de zor,
Ghetele să strălucească,
În ele daruri să primească.
Cîntecul « Ai grijă » ( « Sfîntă e copilăria » de M. Ungureanu)
Ce ne aduce Moş Nicolae
Odată , mai demult, printr-un sat îndepărtat trecu un moşneag gârbovit de ani. Moşul cu barba
albă se căznea să ducă un sac peticit, ros de vreme.
Deodată zări doi copii care se jucau în faţa unei case. El le ceru să-l ajute să ducă, pentru o bucată
de drum, povara ce-i frîngea spatele. Unul dintre copii îl refuză, spunînd că are lucruri mai importante de
făcut şi oricum greutatea aceea e mult prea mare pentru el. Dar celălalt, cu inima mai bună, se învoi să-i
dea ajutorul. După un timp, moşul se opri din drum şi ceru copilului care-l însoţea să pună sacul jos şi să-l
desfacă. Apoi îl îmbie să-şi aleagă ceva de acolo, drept răsplată pentru ajutor. Sacul, care nu era oarecare,
ci unul fermecat, era plin de bogăţii: haine scumpe, bijuterii din aur…
Dar copilul nu-şi alese niciunul dintre acestea. Printre lucrurile moşneagului găsi şi o pereche de
pantofiori. Se gîndi cu bucurie că-i va putea înlocui pe ai săi din picioare, care erau vechi şi-l cam
strîngeau.
Îşi luă la revedere şi se întoarse la tovarăşul său de joacă, la care îi povesti toate cele ce i s-au
întîmplat. Dorind să primească şi el un cadou, acesta o luă la fugă şi îl ajunse pe moşneag din urmă. Îi
spuse că e gata să-l ajute şi el dacă, în schimb, va fi lăsat să-şi aleagă un dar din sacul fermecat. Aşa se şi
întîmplă. Numai că, fiind lacom, îşi alese din sac un toiag greu de aur. Cei doi copii plecară fiecare spre
casa lor.
A doua zi de dimineaţă, copilul care-şi alese pantofiorii îi găsi plini de bani, dulciuri şi jucării. Iar
cel care fusese rău la suflet şi lacom, în locul toiagului de aur nu găsi decît o crenguţă uscată.
Cei doi copii şi-au dat seama că bătrînul pe care-l întîlniseră nu era altul decît Moş Nicolae. Căci
aşa este acest moşneag: celor buni le oferă daruri, iar pe cei răi îi pedepseşte dîndu-le cîte un beţişor.
Poezia « De Sfîntul Nicolae » de Elena Oltean
Noaptea – cînd copiii dorm –
Tiptil, să nu-i scoale din somn,
Moş Nicolae cel Sfînt
Se coboară pe pămînt.
Vine-ncet pe la ferestre
Şi se uită de sunt ghete.
Ghete mici de copilaşi
Şi copii buni, drăgălaşi !
Apoi, din sacul lui cel mare
Împarte bunătăţi ce are:
Şi-n fiecare gheată mică,
Moşul pune-o părticică –
De bomboane, ciocolată,
Ce-a adus şi altădată
Copilaşilor cuminţi,
Care-ascultă de părinţi;
Iar la cei răi – o joardă lungă,
Pîn' la anul să le-ajungă !

Poezia « Moş Nicolae »

În decembrie, se lasă, Este darnic, este bun,
Mare bucurie-n casă. Fratele lui Moş Crăciun.
Voci aprinse, hărmălaie, Pune daruri celor mici,
A venit Moş Nicolae! În ghetuţe şi papuci.
Părinţilor, bucurii
De la dragii lor copii,
Şi urează tuturor:
Sănătate şi mult spor.

Poezia “Vine Moş Nicolae”

Ghetele mi le-am făcut,
Le-am aşezat lîngă uşă,
Să-mi aducă moşul bun
O rochiţă şi-o păpuşă.

De-s cuminte-mi va aduce

În zori, tot ce-mi voi dori,
Cum aduce jucării.
Moşul şi altor copii.

Dimineaţa, ce surpriză !
În ghetuţele lucioase,
Am găsit o păpuşică
Şi-o rochiţă de mătase

Poezia « Cîntecul lui Moş Nicolae »

 Moşul Nicolae, trece pe aici!
Mare hărmălaie printre cei mai mici.
Bucurie mare e între copii,
Căci vrea fiecare daruri a primi.
Băieţii şi fetele lustruiesc de zor.
Cizmele şi ghetele . fără ajutor!
Şi cu bucurie, roşii în obraz.
Pune fiecare ghetele-n pervaz
Vine de departe, oamenii o spun,
Căci el este frate, chiar cu Moş Crăciun.
Şi cu bucurie îl vom aştepta.
Sacul plin să-i fie, tare mult am vrea!
Poezia “Decembrie”
Nu mai sunt frunze pe ram,
E decembrie şi-i iarnă,
O fetiţă la un geam
Pe Moş Nicolae aşteaptă.
Cuminte a fost fetiţa,
Ghetuţele-a pus la uşă,
Ea ştie c-o să primească
Daruri,nu o nuieluşă
Cîntecul “ Rugăciune” („ Sfîntă e copilăria” de M. Ungureanu)
Seara lui Moş Nicolae
In noaptea de 18/19 decembrie se spune ca Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care dorm şi sînt
cuminţi, lăsîndu-le în ghete dulciuri si alte daruri, însă tot el este acela care-i pedepseşte pe cei leneşi şi
neascultători. In dimineaţa de Sf. Nicolae, copiii cuminţi găsesc daruri în ghetuţe. E un obicei vechi, nu
numai la români, de a face cadouri in această zi. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată
niciodată. De altfel, povestea darurilor împărţite pe furiş in această noapte începe din vechime.
Se spune că însuşi Sfîntul Nicolae a ajutat trei sărmane fete din oraşul său, aducîndu-le dar de zestre,
noaptea, fară a fi văzut. Casa in care trăiau cele trei surori era mai mult decît săracă. Tatăl lor plănuia să-şi
vîndă fetele, crezînd că astfel se va chivernisi. Plînsetele şi rugăminţile fiicelor sale nu l-au înduplecat pe
bătrînul cu suflet negru. Sfîntul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuinţa sa.
Noaptea, pe furiş, el a aruncat o pungă plină cu galbeni în camera fetei celei mai mari. Astfel ea a reuşit să
se mărite curînd. La fel a făcut Moşul şi în următorii doi ani, iar sora cea mijlocie si apoi cea mica au
reuşit să se aşeze la casele lor.
De atunci si pîna în zilele noastre, în fiecare noapte a Sfîntului Nicolae, cei dragi noua, şi în special copiii,
primesc daruri, de la Moşul care nu li se arată niciodată.
Poezia « Moş Nicolae »
Moş Nicolae, la mine,
La-nceputul iernii vine .
Şi de-am fost cum se cuvine
Ascultător şi cuminte,
Îmi pune-n încălţăminte
O surpriză mult dorită
Şi-o jordiţă poleită.
Poezia « Bunicul »
E bătrîn ca un bunic
Şi împarte daruri.
Uneori, primeşti şi tu,
Chiar de eşti mai mare!
An de an, mereu soseşte
Ca şi Moş Crăciun
Şi la fel ca şi acesta,
Este taare bun!
Poezia « De Moş Nicolae »
Moş Nicolae din lumea de poveşti
Coboară an de an să ne trimită veşti,
Si să ureze celor ce îi poartă al său nume
Doar clipe minunate şi numai gînduri bune...
Deschide uşa foarte-ncet,
Să nu cumva să facă zgomot mare
Şi în papuci el lasă un pachet,
Şi uneori şi cîte-o scrisoare .
Poezia « În aşteptarea lui Moş Nicolae »
Lustruim- oglindă! -
Ghetuţe, cizmuliţe,
Toţi copiii astăzi:
Băieţi şi fetiţe.
Mai cuminţi ca de obicei
Noi ne străduim a fi,
Ştiind că la lăsatul serii,
Moş Nicolae va veni!
Un bătrîn cu barba albă, care aduce zăpadă de ziua lui
Moş Nicolae apare cel mai des în legendele populare româneşti, ca un bătrîn cu barba albă călare pe un
cal alb care trebuia să aducă neapărat, de ziua lui, zăpadă. De altfel, în această zi se făceau şi previziuni
meteorologice, astfel că dacă ningea în acea zi, oamenii din vechime se aşteptau la o iarnă scurtă, iar dacă
nu ningea, oamenii se aşteptau la o iarnă lungă. De obicei, astfel de previziuni meteorologice se făceau cu
precădere în ajunul marilor sărbători, aşa cum erau şi la Anul Nou, Bobotează, făcînd parte din categoria
practicilor ritual-ceremoniale din preajma marilor sărbători populare tradiţionale.
Tot în tradiţia populară, Moş Nicolae apare ca fiind patron al celor care călătoresc pe apă, fiind un sprijin
şi o călăuză pentru toţi cei care şi-au legat viaţa de apă, fiind patron al corăbierilor, al plutaşilor.
De asemenea, tradiţia populară îl menţionează ca fiind un apărător, protector al fetelor sărace, mai ales a
celor necăsătorite şi se spune că le căsătoreşte pe cele care îşi doresc o familie.
Sfîntul Nicolae este foarte iubit în ţările ortodoxe, atît Grecia, cît şi Rusia îl au ca ocrotitor, de aici şi
numele atît de des întîlnit al sfîntului în aceste ţări.. Sfîntul Nicolae este văzut ca un protector al copiilor,
precum şi al tinerilor.
Rugăciune către Sfîntul Nicolae :
« Sfinte Nicolae, Mare Făcător de Minuni, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. »
Cîntecul « Sfinte Nicolae »
Refren :
Sfinte Nicolae, Sfinte Nicolae I. Fapte bune de vom face
Noi te aşteptăm cu drag Ştim că daruri multe ne vei da
Sfinte Nicolae, Sfinte Nicolae Căci copilul bun îţi place
Cu cizmuliţele în prag Să îl treci în cartea ta.

II. De greşim se mai întîmplă III. Căci în sacul tău de aur

Tu ne înţelegi căci sîntem mici Pietre preţioase vrei să pui
Iar noi vrem să nu mai plîngă Iar apoi să numeri daruri
Mame, taţi şi nici bunici. Să ajungă orişicui.

La sfîrşitul activităţii copiii ce poatră numele Nicolae si Nicoleta şi-au ales cîte un mic ciorăpel cu
dulciuri. La întoarcerea în clasă pe copii îi aştepta o surpriză din partea părinţilor ( Moş Nicolae) : fiecare
copil a găsit un papucel ( confecţionat din hîrtie) încărcat cu bunătăţi.