Ciclul vieii: natere cstorie moarte

Faptul de a avea copii a fost privit totdeauna ca o binecuvntare cereasc. Cnd, n sfrit, purcede grea, femeia se afl n "starea binecuvntat" sau n "starea darului". Ea i are divinitile protectoare, dintre care cea mai important este Maica Precist, ipostaza cretin a Zeiei Mame primordiale, a crei oficiant este moaa, cea mai btrn femeie din neamul brbatului, care asist mama nainte, n timpul i dup natere. n timpurile mai noi, moaa nu mai era neaprat rubedenia soului, ci orice femeie priceput din sat. Rolul su era crucial n lupta mpotriva divinitilor adverse, care pot cuna rul mamei sau al pruncului. Pentru a le feri pe viitoarele mame de asemenea stricciuni, moaa descnt i face farmece, iar femeia trebuie s se supun cu sfinenie autoritii ei. Naterea decurge tot sub atenta supraveghere a moaei. O alt serie de descntece are ca rost uurarea durerilor facerii i grbirea naterii. Imediat dup ce femeia a hlduit, moaa ridic nou nscutul, l cuprinde n mini, i taie buricul i i face primele urri. Dup ce l spal cu ap rece i-l nvelete, l aeaz pentru o clip jos, de regul sub mas (ritual ce amintete de naterea pe pmnt i de atributele materne ale acestuia). De aici l ia brbatul, tatl su, i l srut. Dup aceea, i se pune putin sare pe limb, ca s nu poat fi deocheat sau fermecat. Abia apoi moaa se ocup de nepoat, pe care o spal i o alimenteaz numai cu lichide. rncile romnce, orict ar fi de bogate i orict de muli copii ar avea, nu i tocmesc doic sau mamo, dect dac nu i poate alpta singur copiii. Exist credina conform creia, dac sugarul nu suge ntiul lapte de la mama care l-a nscut, va atrna de mbuctura altuia. De obicei, fiecare femeie i crete copiii, pe care i ine pe lng ea, orict ar fi de prins cu treburile gospodriei sau ale cmpului: "De face de mncare pentru brbatul su sau pentru lucrtori, de caut de vite, de psri sau de alte animale domestice, de lucr la cnep sau ese pnz (), pe scurt, de-ar fi oriict de nvluit sau necjit, ea nicicnd nu uit de copilul su, ci amu, amu aearg la dnsul Iar dac se duce n cmp, la prit sau la secerat, la adunat fn sau la cules cnep, ea nu-i las copilul de acas, ci-l ia, totdeauna, cu sine i ajungnd la starea locului, ndat i caut o tuf sau i face o colibu de buruiene, l pune acolo la umbr i se d apoi la lucru i lucr din toate rsputerile." Cnd femeia a rmas grea, trebuie s fie atent la o sumedenie de opriri superstiioase astfel, viaa ori frumuseea viitorului copil sunt n primejdie. Cteva dintre ele sunt: femeia nsrcinat nu trebuie s mnnce fructe ngemnate (ciree, prune, alune cu doi smburi) pentru c va avea gemeni femeia grea nu trebuie s-i uite peste noapte cmaa ei pe gard, la uscat, cci vreo vecin pizmuitoare poate s taie cu un cuit umbra mnecilor ei proiectat pe pmnt. Copilul ce se va nate, n cazul acesta, va avea minile tiate. Dac o femeie nsrcinat poftete ceva, i d inima la ceva pe care nu-l poate avea ndat, nu e bine s-i pun mna pe trup, ca nu cumva copilul s fie aidoma nsemnat, n locul n care a pus mna, cu obiectul dorit. Din mr nceput s nu mnnce cea nsrcinat, c face copilul cu semn, ca i cnd ar fi mucat de cine.

Copilul cnd este mic nu se las niciodat singur n cas, cci duhurile rele atta ar atepta i pe dat l-ar i schimba , sau l-ar poci. Se obinuiete a se pune o secure sub patul sau cptiul lehuzei ori al copilului, pentru a-i feri de duhuri rele i de fcturi. Se recomand ca pisicile, care sunt animale vrjitoreti s nu se lase n cas cu copilul, cci vrjitoarele se strecoar n cas prin ajutorul pisicilor. Credina n ursitoare, n puterea lor de a croi soarta fiecrui om, a fost i mai este nc rspndit i nrdcinat n snul poporului romn, ea fiind motenit de la romani. Sunt 3 aa numite zne care vin n nopile fr so (3,5,7) din prima sptmn de via a copilului nou-nscut i-i menesc soarta. Se zice c n timpurile strvechi, aceste ursitoare, erau vzute i auzite cum ursesc, de moaele care privegheau nou-nscuii i pe mamele acestora, n aceste zile i chiar de prinii copilului. Din pcate pentru c moaele au destinuit acest secret, in zilele noastre ele nu mai au acest dar. Legat de ursitoare, exist nc tradiia, c moaa care ajut la naterea copilului, chiar dac acesta s-a nscut n spital, s-i pun n camera unde el va sta, imediat dup ce ajunge acas, pe o pnz alb, nou un "blid" cu fain de gru cernut, sare, o pine, un bnu i un caier de ln. Dup 3 zile i 3 nopi dac ursitoarele au venit, moaa i prinii copilului vor vedea urma lsat de ursitoare pe fin. La 3 zile dup naterea copilului, se ntinde o mas mare cu mncruri alese: pine, o gin, vin i 3 bnui, aa numita "cin a ursitoarelor", existnd credina c ele trebuie s fie bine osptate i pltite pentru a fi mulumite i a ursi o soarta bun copilului. Cum se ngn ziua cu noaptea, pune n camera copilului o lumin, pentru a arde toat noaptea, considerndu-se c ursitoarele sunt mulumite cnd gsesc aceast lumin i i ursesc copilului o soart mai bun. Botezul Dup rnduiala veche bisericeasc, se boteaz ncepnd de la apte zile pn la patruzeci de zile, nu mai trziu. Centrul sau esena Botezului const n afundarea de trei ori n ap i n rostirea formulei Botezului : " Se boteaz robul lui Dumnezeu ( cutare ), n numele Tatlui. Amin. i al Fiului. Amin. i al Sfntului Duh. Amin ". i cel ce se boteaz trebuie introdus i scufundat de trei ori n apa botezului. Slujba botezului. Sunt dou pri distincte n slujba Botezului. nti se citesc exorcismele, formate din patru rugciuni : dou rugciuni sunt ctre Dumnezeu, ctre Care vine acest catehumen, i dou rugciuni mpotriva duhurilor necurate, mpotriva diavolului, care este blestemat, alungat, defimat, fiind duh necurat, care ine sub stpnire aceste suflete omeneti, i este ndeprtat de la acest suflet. A doua parte a Botezului const n nsi taina Botezului. Se sfinete nti apa botezului n cristelni, vasul n care se boteaz se numete cristelni i vine de la cuvntul Hristos sau cretin. Dup aceea se svrete slujba Botezului n aceast ap binecuvntat, sfinit. Cel care se boteaz se scufund, cum am spus, de trei ori n ap. Apoi este scos din ap, este uns peste tot trupul cu Sfntul i marele Mir i dup aceea se citete Apostolul i Sfnta Evanghelie de la Matei : Mergnd, nvai toate neamurile, botezndu-le n numele Tatlui i al Fiului i al Sfntului Duh. Aceasta este porunca Mntuitorului. Dup aceea pruncul este ters n locurile unde a fost uns cu Mir i cu untdelemn sfinit i dup aceea este momentul cnd se tunde, prima tundere. Aa intr el in via.

Deci, oricrui prunc i se aplic trei Taine : Botezul, Ungerea cu Sfntul Mir i Sfnta mprtanie. La Botez sunt nai, pentru un biat sa fie un brbat, pentru feti, o femeie. Trebuie i ei s fie botezai ortodoci i s fie cretini. Ei in n brae pruncul i, din clipa botezului, ei devin prini spirituali ai celui botezat. Naii sunt, datori toat viaa pruncului, ct va crete, pn la btrneile lui, s-l supravegheze ca nite adevrai prini sufleteti, s aib grij de el i s-l cluzeasc pe calea cea buna i sfnt a vieii cretine pn la sfritul vieii lor. Tradiia moaei legat de botezul copilului mai este foarte puternic la romni. Rolul moaei la botez este foarte important. Ea duce copilul la biseric i spune "duc un pgn i voi aduce un cretin", iar la ntoarcere spune "am dus un pgn i am adus un cretin". Naii cnd iau copilul de la moaa pun un ban de argint jos pentru a o plti. Prima Baie: n apa de la prima baie tradiia spune c trebuie s se pun: - Busuioc ca sa fie atrgtor copilul mai ales dac este fat - Gru sa fie cinstit. - Mrar s fie plcut ca mrarul n bucate - Ment i romani s creasc uor i s fie sntos - Mciulii de mac ca s doarm bine - Semine de cnep ca s creasc iute - Pene ca s fie uor ca pana - Apa sfinit s fie copilul curat ca aceasta - Lapte dulce - Ou s fie sntos i plin ca oul care trebuie sa rmn ntreg, mama copilului urmnd s-l pun n apa de baie din a 2-a zi - Bani Moaa dup ce scoate banii, conform tradiiei se duce i pune apa de la baia acestuia la rdcina unui mr sau pr pentru a creste copilul frumos i sntos ca pomul respectiv. Apoi moaa se aeaz pe covata ntoars i femeile o nconjoar de 3 ori, dansnd i chiuind. Dup toate acestea, moaa trebuie s sar peste covat, cntnd i provocndu-le pe nepoatele carei doresc un copil astfel: "Hai, srii peste covat, S-avei i voi cte-o fat Dar srii mai nltior, S-avei i cte-un fecior" La sfrit ea duce copilul i-l d nailor, care-i pun bani pe piept dup care l d mamei care o cinstete cu un pahar de rachiu. Nunta Al doilea pas important n viaa omului este cstoria. La ncheierea cstoriei, trebuie s fie de acord, s consimt i prinii ambelor pri, fecior i fat. Prinii trebuie s fie de acord pentru c ei cunosc mai bine viaa, sunt maturi. Nu se vor cstori niciodat primele fetele cele mai mici.

Dac feciorul are consimirea prinilor, are loc peirea formal adic feciorul merge cu prinii si, neamuri apropiate i lutari cu plocon: uic (rachiu), flori, inel s-si peeasc aleasa. Nu n orice zi este bine sa mearg la peit. Cele mai bune zile pentru mers la peit sunt joia i duminica. Lunea nu e bine s mearg pentru c e nceputul sptmnii, marea nu e bine s porneasc la peit pentru c n aceast zi s-a pornit lumea. Miercurea nu e bine pentru c miercurea e stingher pe lume. Miercurea e vduv, i cel ce peete poate foarte lesne s rmn vduvoi. Vineri nu este bine de peit pentru tinerii care vor s triasc ct se poate de mult. Tnrul care dorea sa se cstoreasca i alegea civa dintre prietenii lui (uneori chiar tatl sau alte rude) si hotrau ziua cnd vor merge la casa miresei. Desigur, era anunat si familia viitoarei mirese, pentru a avea rgazul de a se pregti in a-si ntmpina oaspeii. In ziua stabilita purcedeau spre casa fetei, iar la intrare acetia aveau o mica cuvntare. Urmeaz apoi momentele cnd tatl feciorului sta de vorba cu prinii miresei, discutnd diferite aspecte ale viitoarei familii. Uneori hotrrea de a face nunta era deja luata, peitul fiind doar o formalitate sau o ocazie de a petrece nite clipe minunate. De multe ori urma o mica petrecere, mai ales daca se stabilea ca nunta va avea loc. Fedeleul Este o petrecere la casa miresei (de regula), in seara de dinaintea nuntii, la care participa tinerii prieteni ai celor doi miri, ali invitai. La nceputul petrecerii, tineri lucreaz ornamentele care vor fi puse in bradul de nunta, din materiale puse la dispoziie de miri. Petrecerea nu presupune prea multa mncare (cozonaci) ci mai degrab butura si dans. Bradul In dimineaa nuntii, ginerele, mpreuna cu prieteni apropiai mpodobesc doi brazi cu diferite obiecte, fructe si chifle. Brazii sunt purtai de tineri necstorii pana la casa nasului, unde, unul este legat in fata porii. Apoi, alaiul i continua drumul ctre casa miresei, loc in care rmne cel de-al doilea brad. Bradul este simbolul vigorii si al tinereii; mpodobirea lui simbolizeaz viata "mbelugat" a viitoarei familii. Udatul Mireasa, flcul cu bradul si alaiul miresei merg la cea de-a treia fntn spre rsrit, numrat de la casa miresei, nsoii de lutari. Pe drum, mireasa si flcul poarta un ulcior (sau o vadra de lemn in alte zone), legat cu tergar esut in casa, pn la fntn. Aici, flcul scoate apa de trei ori si, de fiecare data, mpreuna cu mireasa, stropete mulimea cu un mnunchi de busuioc, nmuiat in apa din ulcior, in semn de urare de mriti la fete, nsurtoare la flci si spor la neveste. Flcul poate fi altul dect purttorul bradului si va pstra ca dar ulciorul nou si tergarul cu care a facut udatul. ntori de la apa, nuntaii ncing o hor in care mireasa trece pe la fiecare si ii prinde in piept floarea de nunta. Aceleai flori sau cocarde le vor primi nuntaii mirelui, naii, ali invitai la biserica. Brbieritul mirelui Acest obicei se desfoar in paralel cu gtitul miresei. Un prieten apropiat al mirelui (in trecut un vtaf) l brbierete, in mod simbolic pe ginere. Aezat pe un scaun, cu bani sub

picior, mirele nu trebuie sa-l lase pe lutar sa-i ia banii. Brbieritul mirelui reprezint un simbol al pregtirii biatului pentru nunta. Obiceiul se pare ca avea o semnificaie ritualica iniiatica, ultima dintr-un lung sir de iniieri la care era supus biatul in cursul deveniri sale ca brbat. mbrcatul miresei Naa, mpreuna cu mama miresei si prietene apropiate ajuta mireasa sa se mbrace, pentru ca la sfrit, naa singura sa-i lege voalul si coronia. Se desfoar in acelai timp cu brbieritul mirelui si simbolizeaz pregtirea fetei pentru nunta. In vechime la acest ritual puteau lua parte mai multa lume din partea miresei. Cum gtitul era destul de laborios (se foloseau cele mai bune haine, se fceau mpletituri complicate ale parului), fetele cntau cntece cu tema despririi. Hora miresei Hora miresei (Nuneasca) se danseaz acas la mireasa, prilej cu care soacra mica mparte diferite cadouri nailor, socrilor si, uneori, rudelor apropiate. Ruperea turtei Naa comanda si pltete o turta mpodobita cu diverse ornamente, comestibile sau nu, diferite mpletituri si alte forme. In mod simbolic, turta este rupta deasupra capului miresei si este data spre consum (invitailor). Se spune ca aduce noroc celor care mnnc din ea. Obiceiul se pstreaz din vremea Romei antice. Furatul miresei Poporul roman este un popor vesel si uneori pus pe soii. Astfel se explica pstrarea acestui obicei a le crei origini sunt neclare. Se presupune ca mirele nu trebuie sa aib ochi dect pentru mireasa lui, dar unii glumei profita de neatenia mirelui si fura mireasa. Mirele este dator sa o caute sau sa o rscumpere. In unele zone, rpitorii au datoria de a nu las mireasa pe jos, ea trebuie purtata numai in brae. In alte zone, se considera ca daca mireasa a fost furata pana la ora 24.00 datoria o va plti nasul, daca a fost furata dup 24.00 mirele este cel care va plti. De multe ori, spre hazul invitailor mirele este pus sa ndeplineasc anumite sarcini. Scosul valului Aproape de sfritul nuntii, naa scoate voalul de pe capul miresei si ii pune o earfa (batic), simboliznd trecerea de la statutul de fata la cel de nevasta. Voalul miresei se pune pe capul unei fete necstorite, care se spune ca va fi urmtoarea care se va casatori. nmormntarea Moartea unuia dintre cretini, este, firete, prilej de ndurerare i de ntristare. Cnd se ntmpl decesul, familia trebuie sa anune preotul parohiei din care decedatul face parte. Astfel, preotul i ia msurile cuvenite pentru a mplini cum se cuvine slujbele de pomenire i

nmormntare. De la biseric se vor solicita doliul, un sfenic, lumnri, tmie, crbune pentru ars tmia, toiagul (o lumnare mare de ceara curata in forma de colac), o cruce (de obicei din ceara), o icoana. De asemenea, se fixeaz cu preotul data i ora nmormntrii si orele potrivite pentru slujbele de seara, premergtoare nmormntrii (cina sau stlpii). Clopotarul bisericii, la soroacele cunoscute, va trage clopotul bisericii, "pentru a vesti si celorlali membri ai parohiei ca unul dintre ei a plecat pe calea veniciei, ndemnndu-i sa se roage pentru acesta". Trupul mortului este splat (scldat) cu apa curata, care amintete de apa Botezului prin care cel rposat a devenit membru al Bisericii, este mbrcat apoi cu haine noi si curate (nchipuind vesmntul ce nou al nestricciunii, cu care vom nvia la ziua Judecii) si este pus in sicriu, cu privirea spre rsrit (ntruct de acolo va veni Hristos la nvierea tuturor). Pe piept i se pune o icoana sfinit cu chipul Mntuitorului, al Maicii Domnului sau al sfntului pe care decedatul l-a avut ca patron spiritual (pentru a arata ca respectivul cretin i d duhul intru Hristos) si lng minile care stau ncruciate pe piept (dreapta peste stnga), toiagul care se aprinde atunci cnd preotul slujete. Trupul e acoperit apoi cu o pnza alba, artnd ca rposatul se afla sub acopermntul lui Hristos. La captul mortului se aeaz sfenicul in care rudele si cunoscuii care vin pana la nmormntare aprind lumnri, rostind rugciunea scurta "Dumnezeu sa-l (sau s-o) ierte!" Att lumnrile care se aprind in sfenic ori se in in mini de ctre cei prezeni, in timpul slujbei, ca si toiagul care arde pe pieptul mortului simbolizeaz candelele aprinse ori lumina faptelor bune cu care cretinul va ntmpina pe Hristos la Judecata de Apoi. Lumnarea este si cluza sufletului pe calea spre venicie, risipind ntunericul morii si apropiindu-se de Hristos Care a spus: "Eu sunt Lumina lumii: cel ce mi urmeaz Mie nu va umbla in ntuneric, ci va avea lumina vieii" (Evanghelia dup Ioan 8, 12). Deasupra uii de la intrarea in casa se aeaz o pnza de doliu (de culoare neagra) care rmne acolo pana la pomenirea de 40 de zile. Rudele apropiate ale decedatului poarta pe reverul hainelor o panglica mica de culoare neagra, numita doliu. De regula, acest doliu se poarta 40 de zile ori un an. In semn de ntristare, brbai nu se brbieresc pn la pomenirea de 40 de zile, iar femeile, in semn de jale, pana la nmormntare i las parul capului despletit. Hainele de ceremonie ale celorlali trebuie sa evite culorile vii, iptoare, nepotrivite cu sobrietatea momentului. n zilele de pn la nmormntare, preotul este chemat de familie, de regula, dupamiaz, pentru a svri slujba "stlpilor" sau cina. Aceasta slujba este o rugciune scurta (numita bisericete panihida) pentru sufletul celui rposat, la care se adaug citirea unor cri din cele patru Evanghelii. Pentru aceasta, se pregtesc din vreme cdelnia sau ctuia in care se aprinde crbune si se pune tmie, precum si o coliva (de obicei, din fructe, cozonac, biscuii etc.), un pahar de vin si mncare, pe care preotul le va binecuvnta la vreme. Colivia fcuta din gru fiert, ndulcit cu miere sau zahar, nchipuie nsui trupul mortului, deoarece hrana principala a omului este grul. Ea este totodat o expresie materiala a credinei noastre in nemurire si nviere, fiind fcuta din boabe de gru, pe care Domnul nsui le-a nfiat cu simboluri ale nvierii trupurilor: dup cum bobul de gru, ca sa ncoleasc si sa aduc road, trebuie sa fie ngropat mai nti in pmnt si sa putrezeasc, tot aa si trupul omenesc mai nti se ngroap si putrezete, pentru ca sa nvieze apoi intru nestricciune (I Cor. 15, 36). Dulciurile si ingredientele care intra in compoziia coliviei reprezint virtuile sfinilor sau ale rposailor pomenii, ori dulceaa vieii celei venice, pe care ndjduim ca o va dobndi mortul.

In timpul cat preotul svrete slujba, arde si toiagul aezat pe o farfurioara ori tvi pe pieptul mortului, la baza icoanei. In ziua si la ora stabilite de comun acord cu preotul pentru nmormntare, rudele pregtesc tmia si ofer preotului si cntreului cate o lumnare aprinsa. Dup slujba ce se oficiaz la casa decedatului (ori la capela sau casa mortuara), se organizeaz procesiunea de nmormntare, care rmne aceeai pana la cimitir. Convoiul mortuar se aranjeaz astfel: in frunte merge un credincios cu crucea (care va fi pusa la cptiul mortului); urmeaz cei ce poarta coliva si vinul, pomul cu darurile ce se mpart sracilor (simbol al vieii si al morii, nchipuind raiul in care se dorete a ajunge sufletul mortului), cei cu coroanele (daca sunt), purttorii de sfenice, cntreul si preotul, carul mortuar (dricul) cu sicriul, rudele mortului si ceilali participani. Pe drum, pana la biserica si apoi pana la cimitir, se cnta "Sfinte Dumnezeule" funebru de ctre cor sau credincioi, sub conducerea cntreului. Cnd convoiul ajunge la anumite rspntii de drumuri ori in locurile legate de viata si activitatea decedatului sau in dreptul unei biserici, preotul zice in dreptul sicriului ectenia pentru mori. Dup ncheierea slujbei prohodului din biserica se pornete, in aceeai procesiune, ctre cimitir. Pe marginea gropii, preotul rostete ultima ectenie si se cnta "Venica pomenire". nainte de acoperirea sicriului, cei ce n-au putut sa-si ia ultimul rmas bun pot sa o fac acum, srutnd icoana de pe pieptul celui decedat si, dup caz, mana acestuia. Preotul apoi svrete tot ritualul de ngropare (vars undelemn si vin peste cel decedat, pecetluiete groapa) si binecuvnteaz coliva si darurile care se mpart la cimitir. Familia celui decedat cheam la masa, dup nmormntare, pe cei care au luat parte la ceremonie, rude, cunoscui si, ndeosebi, pe cei care au ajutat la pregtirile de nhumare. Dup oficierea slujbei si binecuvntarea ofrandelor de mncare si butura, cei prezeni sunt datori sa mnnce cu cuviina si cu rugciune in gnd, pentru cel decedat. Nu se vorbete fr rost, nu se fac glume, nu se rade, dar nici nu se mnnc si nici nu se bea ntocmai ca la nunta. In loc de "noroc!" sau alta urare, atunci cnd se gusta din pahar, se zice "Dumnezeu sa-l ierte!" (sau s-o ierte!), iar cnd se primesc un vas, mbrcminte etc. de pomana, nu se zice mulumesc, ci "Dumnezeu sa primeasc". Cnd decedatul face parte dintr-o familie fr posibiliti materiale, este potrivit ca rudele sa apeleze la preot care le va ajuta din fondurile bisericii si va angaja Comitetul parohial, obinnd cele necesare din donaiile credincioilor. Astfel, familia nu se va simi umilita, ntruct a apelat la marea familie a parohiei, iar preotul si credincioii au posibilitatea de a mplini porunca dragostei cretine, care trebuie vdita prin fapte concrete in astfel de situaii. Biserica ne nva ca viata omului nu se sfrete o data cu moartea trupului. De aceea, cretinii nu-si uita morii dup ngroparea lor, ci se preocupa de rugciuni pentru ei si de pomenirea numelui lor. Soroacele de pomenire individuala a morilor in Biserica Ortodoxa sunt urmtoarele: - La 3 zile dup moarte (care coincide, de regula, cu ziua nmormntrii), in cinstea Sfintei Treimi si a nvierii din mori a Mntuitorului a treia zi. - La 9 zile dup moarte, "ca rposatul sa se nvredniceasc de partasia cu cele 9 cete ngereti si in amintirea ceasului al 9-lea, cnd Domnul, nainte de a muri pe cruce, a fgduit tlharului raiul pe care ne rugam sa-l moteneasca si morii notri". - La 40 de zile (sau sase sptmni), in amintirea nlrii la cer a Domnului, care a avut loc la 40 de zile dup nviere, "pentru ca tot aa sa se nalte si sufletul rposatului la cer".

- La trei, sase si noua luni, in cinstea Sfintei Treimi. - La un an, dup exemplul cretinilor din vechime care anual prznuiau ziua morii martirilor si a sfinilor, ca zi de natere a lor pentru viata de dincolo. - In fiecare an, pana la 7 ani de la moarte, ultima pomenire anuala amintind de cele 7 zile ale creaiei.