Povestea unui om lenes Inapoi la Sumar <ioncreanga.

html> Cica era odata ntr-un sat un om grozav de lenes; de lenes ce era, nici mbucatura din gura nu si-o mesteca. Si satul, vaznd ca acest om nu se da la munca nici n ruptul capului, hotar sa-l spnzure, pentru a nu mai da pilda de lenevire si altora. Si asa, se aleg vreo doi oameni din sat si se duc la casa lenesului, l um la pe sus, l pun ntr-un car cu boi, ca pe un butuc nesimtitor, si hai cu dnsul la locul de spnzuratoare. !sa era pe vremea aceea. Pe drum se ntlnesc ei cu o trasura n care era o cucoana. Cucoana, vaznd n carul cel cu boi un om care samana a i bolnav, ntreba cu mila pe cei doi tarani, zicnd" - #ameni buni$ Se vede ca omul cel din car e bolnav, sarmanul, si-l duceti la vro do toroaie undeva, sa se caute. - %a nu, cucoana, raspunse unul dintre tarani; sa ierte cinstita ata dumneavoastra, dar aista e un lenes care nu credem sa i mai avnd pareche n lume, si-l ducem la spnzuratoare, ca sa curatim satul de-un trndav. - !lei$ oameni buni, zise cucoana, n iorndu-se; pacat, sarmanul, sa moara ca un cne, aradelege$ &ai bine duceti-l la mosie la mine; iacata curtea pe costisa ceea. 'u am acolo un hambar plin cu posmagi, ia asa, pentru mpre(urari grele, )oamne ereste$ ! mnca la posmagi si-a trai si el pe lnga casa mea, ca doar stiu ca nu m-a perde )umnezeu pentru-o bucatica de pne. )a, suntem datori a ne a(uta unii pe altii. - I-auzi, mai lenesule, ce spune cucoana" ca te-a pune la cotet, ntr-un hambr cu posmagi, zise unul dintre sateni. Iaca peste ce noroc ai dat, bata-te ntunerecul sa te bata, uriciunea oamenilor$ Sai degraba din car si multumeste cucoanei, ca te-a scapat de la moarte si-ai dat peste belsug, lundu-te sub aripa dumisale. *oi gndeam sa-ti dam sopon si rnghie. Iar cucoana, cu bunatatea dumisale, ti da adapost si posmagi; sa tot traiesti, sa nu mai mori$ Sa-si puie cineva obrazul pentru unul ca tine si sa te hraneasca ca pe-un trntor, mare minune-i si asta$ )ar tot de noroc sa se plnga cineva. %ine-a mai zis cine-a zis ca +%oii ara si caii mannca+. ,ai, da raspuns cucoanei, ori asa, ori asa, ca n-are vreme de stat la vorba cu noi. - )ar muieti-s posmagii- zise atunci lenesul, cu (umatate de gura, ara sa se crneasca din loc. - Ce-a zis- ntreba cucoana pe sateni. - Ce sa zica, milostiva cucoana, raspunse unul. Ia, ntreaba, ca muieti-s posmagii- .ai de mine si de mine, zise cucoana cu mirare, nca asta n-am auzit$ )a/ el nu poate sa si-i moaie- !uzi, mai lenesule" te prinzi sa moi posmagii singur, ori ba- %a, raspunse lenesul. 0rageti mai bine tot nainte$ Ce mai atta gri(a pentru asta pustie de gura$ !tunci unul dintre sateni zise cucoanei" - %unatatea dumneavoastra, milostiva cucoana, dar degeaba mai voiti a strica orzul pe gste. .edeti bine ca nu-l ducem noi la spnzuratoare numai asa, de lori de cuc, sa-i luam naravul. Cum chititi- 1n sat ntreg n-ar i pus oare mna de la mna ca sa poata ace dintr-nsul ceva- )ar ai pe cine a(uta- )oar lenea-i mparateasa mare, ce-ti bati capul$ Cucoana atunci, cu toata bunavointa ce avc, se lehameteste si de bine acere si de tot, zicnd" - #ameni buni, aceti dar cum v-a lumina )umnezeu$ Iar satenii duc pe lenes la locul cuvenit si-i ac elul. Si iaca asa au scapat si lenesul acela de sateni, si satenii aceia de dnsul. &ai po teasca de-acum si alti lenesi n satul acela, daca le da mna si-i tine cureaua. S-am ncalecat pe-o sea si v-am spus povestea asa.