Cine pune stavilă svonului, pune cătuşe trădării.

NOUA, M E T O D A S U M A R U L - N U M Ă R U L U I 12

SCHIUOLL
Pag.
„C" ; După un sfert de veac • . . . 305 — 306
Mihail Sadoveanu: Câteva ferestre şi câţiva meşteri
tâmplari 307-309
DE LUSTRUIT CHETELE, etc. Prof. Romulus Vuia: Vânătoarea şi curse ţărăneşti din
Ţara Haţegului şi Regiunea Pădurenilor . . . . 310—320
Ion Agârbiceanu : Pe lună 321—323
Col C. Rosetti Bălătiescu : In capcană 323—325
1. Curăţaţi g h e t e l e . d e praf şi noroi.
Dumitru Aniţei: Răţoiul de pe Bahlui 325—3*8
2. Puneţi cu ajutorul unei cârpe învă­
Discuţii . '. 328-331
luite p e 2 degete, un strat de cremă p e
Lup I. Braconierul: Esteticul în vânătoare.
ghete, frecând bine toată suprafaţa pielei
Blasius Otvds: Hrana vânatului pe timpul iernii.
pentru ca să s e disolve stratul vechi de
R. 7 . : Metodă pentru curăţirea trofeelor de cerb
cremă, plin cu murdărie şi pentru ca noua
şi căprior.
cremă s ă poată intra în porii pielei
Din munţi şi din câmpii 332—333
3. Frecaţi bine cu o cârpă de pânză Cel mai bun cerb al anului 1943.
spălată, toată suprafaţa ghetei.
Un tnoldovan : Un lup Împuşcat cu alice de 4.5 mm.
Luciul e imediat.
N.: Gustul ursului.
Lustruirea aceasta simplă e suficientă
C, A. V. Popescu: Curioasa comportare a unei
ca ghetele s ă fie conservate şi să dea un
vulpi.
luciu foarte frumos.
Cărţi şi reviste 334
Ştiri mărunte 335
Luciu d e lu<c
După c e ghetele au fost lustruite în mo­ A v e m în depozit ş i putem vinde următoarele nu­
dul arătat mai sus, muiaţi puţin în apă mere şi colecţii a l e revistei „Carpaţii":
cârpă învăluită p e 2 degete, apoi în cremă Anul 1 9 3 * : N r . 2 — 1 2 .
şi ungeţi toată suprafaţa ghetei încă odată „ 1934 : colecţie complectă.
cu cremă frecând uşor. , 1935 : Nr. 4 - 1 2 .
Frecaţi apoi cu cârpa uscată, repede, „ 19.i6 : colecţie complectă.
toată suprafaţa ghetei. „ 1937 : colecţie complectă.
Veţi fi încântaţi de luciul obţinut. „ 1938 : colecţie complectă.
Prin această metodă economisiţi multe „ 1939 : colecţie complectă.
parale. n 1 9 4 0 : Nr. 1, 3 — 1 2 .
a) N'aveţi nevoie s ă cumpăraţi perii şi „ 1 9 4 1 : colecţie complectă.
să l e curăţiţi cu benzină. „ 1942 : colecţie complectă.
b) Majoritatea pastei nu mai rămâne în Preţul unei colecţii L e i 750, a unui număr L e i 6 5 .
perii. Având un stoc redus, vom servi amatorii, în or­
O parte din c r e m ă intră în piele, cea­ dinea comenzilor.
laltă formează un strat subţire, d a r foarte
„CARPAŢII"
rezistent, p e suprafaţa pielei, împiedecând
Sibiu, s t r . Carmen S y l v a 1 2
intrarea umezelii sau altor murdării de pe
stradă.
Du^ăm
Vânâlori ! pe Dnii Ion Antonescu şi Hroniuc din j u d . D o r o -
hoi, s ă n e dea adresele l o r complecte, întrucât
Conservaţi şi mai departe bocancii cu
lipseau de pe cuponul mandatului de abonament.
renumita unsoare de piele cauciucată
„CARPAŢII".
„SCHITIOLL**
Cumpăr
o pereche de căţei foxterrier c u p ă r sârmos.
Numai câini de rasă curată, frumoşi. A s e adresa
ofertele Administraţiei „ C A R P A Ţ H " Sibiu, strada
Carmen S y l v a 12.
AVIZ De vânzare dvillin^,
T r e b u i n d s ă n e aprovizionăm de p e acum cal. 16/16, glonţul 8,57 I. R . , „Essen K r u p p " . Lun­
cu hârtia necesară pentru întreg anul viitor, gimea ţevilor 7 0 cm. Preţul L e i 60.000. A s e a-
abonaţii, c a r e n e trimit N E Î N T Â R Z I A T a b o ­ dresa P e t r e D u l a m ă , C o m a r n i c — J u d . P r a h o v a .
n a m e n t u l d e L e i 1000 ( u n a m î e ) pentru anul
1944, ne fac un mare serviciu.
Caut suffe cu-nuu»»*»
R u g ă m pe toţi prietenii revistei noastre s ă
un căţel S p r i n g e r - S p a n i e i , în vârstă d e cea 3 luni,
ne facă această îndemână.
rassă absolut pură, din părinţi utilizaţi permanent
„CARPAŢir
la vânătoare.
Invalîziii ş i - a n f ă c u t d a t o r i a . A s e a d r e s a : Iuliu B o l o g a , funcţionar Uzinele
S u b s c r i e ţ i ş i v o i p e n t r u „Palatul Invalizilor". Solvay, O c n a Mureşului, judeţul A l b a .
 VÂNĂTOARE PESCUIT / CHINOLOGIE
A p a r e la 15 a Becărel luni i Preţul unul număr 65 lei ' Abonamentul pe un an Î30 DIRECTOR. PROPRIETAR RĂSPUNZÂTORi
pe jumătate an 380 lei / Redacţia şl administraţia • Sibiu. Str Carmen Sylva No. 12 Dr. IONEL POP
Reg. special Trib. Om. No O) . A N U L XI // No. 12 // 15 DECEMVRIE 1943
*-* -

DUPÁ UN SFERT DE VEAC

La 1 Decemvrie trecut s'u- împlinit un sfert de veac Ea era un apanaj al latifundiarilor, al grofilor, al slujba­
de când Naţiunea Română tliu Transilvania, Banat, Cri- şilor străini. Omul de mijloc doar pdrghicea pe săracele
fana şi Maramureş a declarai l a Alba lulia, in temeiul terene, lăpădate sau negăsite de cei mari şi tari. Ţăranii
iuverunităţii ei şi a dreptului de liberei determinare, Uni­ erau doar gonaşii scoşi din satele lor cu jandarmii, să hăi-
rea ţinuturilor locuite de ca r u Homdnia veche. împreju­ tuiască flămânzi gadinile spre pusorile în care aşteptau
rările de azi nu au îngăduit ca aceiaş Naţiune Română să îmblăniţi „domnii"; sau înfruntau toate primejdiile bra­
sărbătorească din plin această marc aniversare. Totuşi, conând prin locurile cele rele, jertfind tainic şi eroic, stră­
in toate căminele româneşti, in toate sufletele româneşti vechilor patimi vănătoreşti. Dela 1918 începând o nouă
.v'a aprins o candelă de aducere aminte pioasă, jertfind concepţie a prins rădăcini: vânatul e un bun naţional; vâ­
memoriei faptelor şi a oamenilor, jertfind neclintitei nă­ nătoarea e o plăcere aleasă, care tinde tot mai mult spre
dejdi a învierii.' spiritualizare, e una din nobilele îndeletniciri care îmbină
In modesta noastră cabană de vânătoare încă apria virtuţile trupeşti cu viaţa sufletească. Pasiunea vânăto-
dem opaiţul sfios. Lu­ rească e sădită şi în
mina lui blândă desco- firea omului modest.
pere pe pereţii de bâr­ Ea nu trebueşte înăbu­
nă unelte de vânătoare, şită, ea nu trebue opri­
trofee alese de cerbi, dc mată. Cât de modest să
capre negre, de că­ fie acel pasionat al vâ­
priori colţi straşnici de. nătoarei, trebue să i
mistreţi solitari. Tre­ se dee putinţa să poar­
zeşte amintiri şi imagi­ te o armă cinstită, şi
nea scumpelor locuri incadrându-se în legile
ardelene, trup din,tru­ scrise şi nescrise ale vâ­
pul României Mari. Ia­ nătoarei corecte să poa­
tă văile largi ale So­ tă gusta din dulceaţa
meşului şi ale Mureşu­ vieţii de vânător. Pro­
lui tivite în brâu de cesul acesta mare este
dealuri împădurite, iată în curs. El are o îna­
şesul Aradului şi al intare lentă, fiindcă tre­
Făgăraşului, piscurile şi bue să meargă alăturea
ochiurile de. mare ale cu progresul încadrării
Rătezatului, iată Pietro­ in spiritul corect vână-
sul care îşi scutură mâ­ toresc. Dar este o con­
nios noua numire efe cepţie nouă, superioară,
meră, bătrânul Căli- ale cărei rezultate se
vian ce poartă încă ur­ arată deja îmbelşugat.
mele zimbrului, iată
Lăpuşna, lneul, Har­ Porunca legală şi
ghita; iată munţii Ba­ mai -ales etică a ocroti-
natului şi grădina de rei vânatului — oricât
brad a Sebeşului şi ar crede altfel cei ce nu
Cugirului. au trăit ca vânători
v^remile dinainte de 1918
Căldura dragostei — era în Ardeal prea
celor ce petrec uneori puţin sădită în gând şi
în liniştea cabanei de în fapte. In afara unor
vânătoare, le cuprinde latifundii mai ales di a
pe toate, împreună eu apusul acestei provincii
ele pe oamenii care le unde ocrotirea vânatu­
calcă — stăpânire de lui servea exclusiv gân­
drept a lor — împreu­ dul bogăţiei tablouri­
nă cu ele pe jivinele lă­ lor, abia îi găsim urma
sate de Dumnezeu să-$i ca ceva consistent, ge­
ducă fiinţa în sânul neralizat. Oare ce grije
lor. Si în închinarea de ocrotire şi oare ce
gândului, ei îşi aduc reale jertfe băneşti de
aminte de ceea ce a în­ trudă s'au adus pen­
făptuit în această par­ tru ocrotirea vânatului
te a României sufletul mare d. e.? Câţi paz­
şi gândul vânătorilor nici speciali de vână­
români, în soarele li­ toare ţineau acei grofi
bertăţii naţionale. prin munţii cu cerbi?
Câte locuri de sărării
Spiritul feudal, ca­ am găsit oare noi;
re caracterizează şi azi unde se dădea o mâ­
ţara de ale cărei cătu­ nă de fân în mijlo­
şe ne-am mântuit la cul mizeriei iernii? Din
Alba lulia, îşi imprima DIANA sărăcia românească a-
pecetea şi pe vânătoare.
p o t s'au creat zeci fi sute de tereue de vânătoare, in dispoziţie bogă(ia lor vânătorească, vânătorii români s'au
care gândul de căpetenie si màndria stăpânului era ocro­ întrecut în a primi şi a face să plece eu bogate şi nerisate
tirea vânatului. Munţii au fost presăraţi ru cabane de vâ­ trofee aceşti vânători străini. Numai cei ce au avut oca­
nătoare şi cu observatoare; in Incuri liniştite {/adina s'a zia să organizeze asemenea vizite ştiu. câtă cheltuială de
învăţat să găsească brujid de sare; poteci au împânzit în­ ban românesc, âe trudă, câtă renunţare la propriile lor
tinderile. Şi aceste poteci rar erau măsurate de pasul vâ­ plăceri vânătoreşti trebuiau jertfite, pentru ea o camara­
nătorului care căuta o victimă pentru puşca lui, şi mai derie vânătorească, poate o prietenie pentru (ară să se
des erau folosite âe paznicul ocrotitor, de stăpânul care lege de pe urma acestor calde găzduiri. Ililnii(ul celor
găsea bucurie iu frumuseţa şi bogăţia vânatului său. In douăzeci şi cinci de ani? Care din ei s'a găsit îşi sunt
(i/niturile potrivite s'au înfiinţat fasanerii, care au răs­ multi, care o puteau face!) să spună un curant, un sin­
pândit până departe vagabonzii lor carnieri cu platoşe gur cuvânt, să ridice nu mâna, ci un singur deget, in zi­
metalice. Ce a însemnat pentru teritoriile noastre această lele grele ale (arii noastre? Au rămas indiferenţi faţă de
ocrotire, ne-o arată mai lămurit situaţia căprioarelor — primejdiile, nedreptăţile, nenorocirile în care a ajuns
vânat rar înainte, care azi înviorează pretutindenea în (ara ce i-a primit cu atâta prietenie, chiar faţă de fami­
\ i acal peisajul vânătaresc. I'c unde odinioară doar câte liile de vânători români la masa cărora s'au hrănit din
un iepure îşi ducea viaţa prigonită de haita copoilor, azi belşug. fa(ă de tovarăşii lor de aici. Au fost unii, cărora
înroşesc ca macii in holdă, sveltele căprioare. atunci, când şi-au scris iu cărţi memoriile vânătoreşti, le-a
Odinioară organizaţia vânătorilor era îngropată in fost ruşine să pună numele locurilor şi ale gazdelor lor
cluburile de şampanie şi de cărţi ale grofilor. Marea lume români. Au fost unii. rare ne-au înjurat, ne-au lovit
vânătorească, ţi in special vânătorii români, nu îi simţea chiar. AÎII indus pâine şi sare — ţi miere şi vin bun —.
existenta decât doar prin prigonirile şi neajunsurile pe şi apoi ni s'a întors spatele, sau am fost împroşcaţi CU
care i le făcea administraţia. Nici o directivă sănătoasă, pietre.
nici un sprijin, nici o comunitate între vânători. încă în Apoi am întins n niiină camaraderească vânătorilor
1919 se înfiinţează, cu sediul în Sibiu, „Reuniunea vână­ unguri âela noi. S'au bucurat, că i-am cinstit cu ea. Au
torilor pentru ocrotirea vânatului in Ardeal", cuprinzând avut prilej nestânjenit să vâneze, au fost primiţi cu cele
in iacea de ocrotire a vânatului şi de frăţietate vânăto­ mai bune sentimente in cercul vânătorilor români, am
rească pe to{i vânătorii acestei noni provincii româneşti. făcut de atâtea ori concesii in dauna obiceiurilor şi a
..Reuniunea" a fost apoi un însemnat [actor în puterea scumpei noastre limbi româneşti chiar, ca ei să se simtă
„Uniunei generale a vânătorilor din România", in care nestingheriţi, bine calzi, in mijlocul nostru. Răsplata ani
s'a contopit. Vânătorii români ai Ardealului au ilal o co­ văzut-0 de îndată ce o soartă rea n (rus trecătorul hotar
vârşitoare contribuţie la alcătuirea legei din 1921, şi tot în inima Ardealului. In publicaţiile vânătoreşti din (ara
Ardealul românesc a sălăşluit prima şcoală specială ile vecină, s'au îmbulzit care de care să ne înjure, să ne ca­
brigadieri de vânătoare, iu Sighetul Maramureşului. Mai lomnieze, să ne acopere de insulte şi de balele injuriilor.
tâniu, lot aici a luat fiinţă şi tsi produce minimalele Iar biefii noştri fraţi vânători rămaşi acolo au [ost jefui(i
roade ..Federaţia protectorilor şi vânătorilor de capre ne­ de teritoriile lor, de urmele lor, au fost răpiţi âe putinţa
gre din România". Iar trofeele, care au adus atâţia lauri să guste o zi âe seni nàtale măcar in sânul coârilor şi al
vânătoavei româneşti, au fost rodul ocrotirei, a politicei
vânătoreşti şi a nrganizatiunci bune cinegetice, pe care munţilor.
le-a înfăptuit iu Ardeal stăpânirea românească. Şti-VOm oare inli'ndcvâr trage Învăţătura acestor
fapte?
Si pentru a încheia şirul acestor câteva aspecte ale
riclU vânătoreşti din Ardealul desrobit, alegem din cele •
multe care s'ar imbia să fie scrise, unul, — cit toată amă­ La popasul celor ¿:> de ani dela Unire, vânătorii ro
răciunea pe rare el îl cuprinde. Dar din el va trebui să mâni privesc cu mândrie la marile realizări care s'au
scoatem învăţătură. înfăptuit şi pe teren vânătoresc in acest Ardeal românesc
Atraşi de paradisul rânătnrese itela noi, multi şi din Nu uită insă nici o clipă, că âincolo de hotarul mai
cei mai de seamă vânători din Apus au râvnit să vâ­ trecător decât pària unei dimineţi de rară. plânge pămân­
neze în Carpata noştri, l-am primit cu toată sinceritatea tul, plâng oamenii, plâng jivinele pădurilor chiar. Dar:
căldurii ospitalităţii româneşti, cu adevărate sentimente
şi fapte de camaraderie Stalul minau a organizat speciale „Nu fi mierlă supărată, —
lerene de vânătoare pentru „înalţii oaspeţi străini", pose­ „Nu-i robia îip'ncetată!
sorii unora din cele mai.bune terene de munte au pus la

C e l e m a i b u n e 8 t r o f e e d e e l a n c a n a d i a n d o b â n d i t e p â n ă tn 1937.
CÂTEVA FERESTRE SI
CÂŢIVA MEŞTERI TÂMPLARI
Avem (aici, la Frumoasa, nişte meşteri tâmplari
pe care nu-i întâlneşti ori unde. Doi din ei sunt Moţi:
Furdui şi Sicoe, meşteri „măsari", cum se spune la
Câmpeni. Avem oarecare năcaz cu dânşii: noi voim
simplu şi ţărănesc, dar ei se socotesc — precum şi
sunt — meşteri subţiri; au lucrat şi la Bucureşti; mo­
bila ieşită din mâna lor se cuvine să fie fără cusur.
— Doamnă, zice blând Sicoe, mângâindu-şi pă­
rul zbârlit caşicum a r fi în primejdie să-1 piardă, —
doamnă, noi putem să lucrăm şi cum doriţi domnia-
voastră . . .
— Atuncea faceţi după gustul nostru. . .
— Da. Insă dacă vine cineva aici şi se uită şi
vede şi întreabă cine a lucrat, domniile-voastre aveţi
să spuneţi că le-a lucrat cutare şi cutare. Apoi nu ne
place să se uite pieziş şi să bage de samă că nu-i des­
tul geluit şi destul de curat şi croit şi săvârşit după
rânduiala pe care am învăţat-o. Răspunzători sântem
noi, nu domnia-voastră. Noi avem ambiţie şi voim să
lăsăm lucru de meşter adevărat.
— Insă mie nu-mi trebuie multe „ţifroşaguri"...
— Da, doamnă, aşa este. Nu-i frumos cu multe
podoabe; facem cât se cuvine, ca să fie frumos şi să
nu rămânem ruşinaţi.
Cât Sicoe vorbeşte moale şi cu întârzieri de ros­
tire, învârtindu-şi palma în zbârlitura părului, Furdui
se uită la el cu încredere; apoi când Sicoe conteneşte
un răstimp, Furdui întoarce spre noi nişte ochi în­
călziţi ca de-o rugăciune. El n'are nevoie de vorbe;
el ne spune cu ochii cât doreşte să facem după voia
lor de meşteri. A ş a că din această desbatere domoală
şi prelungă, nu se poate să nu iasă biruitoare dorinţa
neînduplecată a c e l o r doi meşteri măsari.
— Doamnă, noi nu lucrăm cu ziua, adaogă la ur­
mă Sicoe; interesul nostru ar fi să isprăvim cât de
repede; dar nu se cuvine.
Drept aceea, la ora 6 ei să găsesc în atelier (adi­
că în camera de alături), geluind şi bocănind; iar sara
lucrează cu lumină până într'un târziu. Domol şi cu
luare-aminte, alcătuiesc paturi, mese, scrinuri şi du­
lapuri. Din când în când le trebuie ceva bani, oa să
trimită la cei de-acasă. Au muieri şi prunci, şi des­
tule nevoi. Socotesc de trei ori banii şi se mulţămesc
cu pită şi slănină; de băut, beau apă de la Izvorul de
argint.
— A p ă ca asta nu se află cât ce-ai umbla toată
lumea.
Ii cerc:
— Dar puţintel vinars şi ceva vin nu v'ar plăcea?
— B a da.
P e urmă, înţelegând cam unde bat eu:
— S ă vă spun dumneavoastră (vorbeşte Sicoe
frământându-şi chica), eu, decând mă aflu pe lume,
nu m'am îmbătat niciodată.
— Nici eu . . . zâmbeşte Furdui.
Sicoe se întoarce spre stăpâna locului:
— Doamnă, sântem oameni săraci, cu multe ne­
voi. Trăim şi'n timpuri grele . . .
— Grele timpuri. . . oftează Furdui.
îndrăznesc să ne întrebe despre războiu, şi ar
dori o pace şi o bună-înţelegere pe lumea asta . . .
# Ce-i de făcut?
de: MIHAIL SADQVEANU
i
Mai avem, la Frumoasa, alt meşter tâmplar, care
lucrează când la noi, când la alţi cetăţeni ai comu­
nităţii. E meşterul Cosma, cel cu cucoşul.
A r e cucoş oare-1 urmează pas cu pas. Meşterul
Cosma e un om blajin, firav, cu glas moale, c'un fel
de sfială în toată fiinţa. Insă cucoşul care-l păzeşte
e gata să bată în orice clipă războiu. După ce l-au
lovit muierile cu târnurile pân' l-au lăsat mort pe
nişte gunoaie, a stat un timp cuminte, cât i-a trebuit
ca să-şi dobândească iar puterea şi îndrăznelile; şi
după aceea a rămas cu îndârjire numai prigonitor al
tagmei femeeşti. A r e un clonţ ca de fier; cum loveşte,
cum iese în punctul lovit boabă de sânge.
Grija meşterului Cosma e împărţită. Puţintel la
lucrul ce are de făcut şi mai mult la tovarăşul şi prie­
tinul său cucoşul. S e teme să nu se stârnească iar un
războiu femeiesc asupra lui. II supraveghează într'una
şi când nu-1 poate ţinea chiar alături, îl închide într'o
căsuţă pe care i-a alcătuit-o devale, lângă firez.
— Unde ţi-e cucoşul, meştere Cosma?
— Nu ştiu; trebuie că e pe aici; ori poate stă la
„cabana" lui. Acuma e cuminte, nu mai sare la ni­
meni.
— Ce fel de cuminte? Am auzit asară c ă a sărit
pe furiş la doamna Valeria. Ciupitura ca ciupitura, dar
mai ales i-a găurit ciorapul. Părechea de ciorapi e
acum 2000 de lei, meştere Cosma.
Meşterul Cosma se sperie.
— Eu nu ştiu de asta. Nu sânt însurat, n'am avut
încurcături. Sânt singur pe lume; a murit" şi biata
mumă-mea, iarna trecută. Dar n'aşi crede să fi sărit
la cineva iarăşi cucoşul meu. Acuma s'a îmblânzit şi
stă mai mult devale, la firez.
Ii zic eu:
— Mi se pare că are să iasă toată colonia îm­
potriva lui ca să-1 extermine . . .
— Pentru ce? se tânguie subţire meşterul. Acel
cucoş mai mult se joacă; nu face nimănui niciun rău;
pe lângă asta ml-e ca un prietin; altă fiinţă lângă
mine eu n'am pe lumea a s t a , , . Vai, cum s'ar putea
să aibă lumea atâta răutate împotriva unei paseri?
Cred că nu-i adevărat şi nici nu se poate.
Alte griji, care-i împuţinează sporul lucrului, le
închină meşterul Cosma unei îndeletnliciri neaştepta­
te. Nici nu visam să găsesc un poet măsar în singu­
i rătatea muntelui. Destul de des, meşterul Cosma ră­
mâne dus pe gânduri. Depune gealăul, dalta şi cio­
canul şi toată înfăţişarea lui e a unui om care a le­
pădat cele pământeşti, Priveşte spre valurile de bră-
det ale muntelui, spre siniliul cerului, spre sclipirile
de ape, în aşa chip încât înţeleg apriat că din fiinţa
firavă s'au înălţat în zbor puterile vieţii; pentru me­
sele şi scaunele noastre a rămas aşa de puţin, încât
ne-am şi deprins cu ideea că toate cele începute —
frumos şi bine croite — n'or fi gata decât încolo la
vara viitoare . . ,
Furdui şi Sicoe sunt artişti stăruitori în breasla
lor; pe când Cosma jertfeşte şi altor divinităţi. Adăo-
gând şi cucoşul, facem socoteală că rămânem l a casă
fără al doilea rând de ferestre.
 S ă vedem, Vom cere o consultaţie meşterului
nostru bucureştean, Căci avem şi'n Bucureşti un meş­
ter tâmplar. Meşterul Cristea.
Acesta are altă iscusinţă, pe lângă destoinicia
lui de tâmplar. Vorbeşte frumos,
Locul lui ar fi fost chiar la tribuna şi catedra pe
care le construieşte. Dar i-a fost destinat numai să le
construiască şi în locul lui să vorbească alţii, mai pu­
ţin destoinici.
Aşa se întâmplă de multe ori pe lumea asta. S ă
nu se creadă totuşi că nu e bine astfel.
Numele întreg al meşterului meu bucureştean e
Cristea Popercu, sau, mai bine zis, Cristea Duminică.
M'am înţeles cu dânsul să-mi puie în bună stare
câteva mobile de stil. Voiam, cu acest prilej, să-i cer
sfat asupra treburilor noastre dela munte; însă, din
vorbă în vorbă, am ajuns cu totul în altă parte.
Ascultaţi:
întâi şi întâi am aflat că pe meşterul Cristea Po-
pescu nu-1 chiamă Popescu. îndată după asta mi-a
lămurit de ce-1 chiamă Popescu.
— L a urma urmei, ce-i numele? îşi punea între­
bare meşterul meu. Numele-i o vorbă care deosebeş­
te pe om de om, Numelui de botez e nevoie să i se
adaoge numele de familie. Câteodată, ca să înlături
confuzia, e necesar să mai vâri între acestea prenu­
mele tatălui tău, ori să pui în coada numelui de fami­
lie o denumire de localitate ori o poreclă. Astfel iau
naştere nişte titluri impunătoare, cum am auzit că ar
fi având nobilii spanioli. II poate chema pe cineva
Ion Dimitr'e Popescu-Roşiorii-de-Vede. Aşa ceva poa­
te fi frumos şi folositor, însă noi meşterii n'avem vre­
me multă de pierdut, şi a rosti de mii şi mii de ori
atare nume însemnează pierdere de vreme, prin ur­
mare pierdere de bani. N'aşi putea jertfi pânea co­
piilor mei pentru un nume aşa de lung, oricât de im­
punător a r fi.
— Ai copii?
— Am.
— S e întâmplă, urmă meşterul meu, aprinzân-
du-şi o ţigară, că pe mine, din luminatul botez, mă
chiamă Cristea, Cei care au binevoit să mă creştine­
ze nu puteau nici într'un caz să mai puie lângă acest
nume, Cristea, şi numele tatălui meu, căci tatăl meu
nu se cunoaşte cine a fost. Cred că nici nu s'a aflat
pe lume un om care să ştie că mi-a fost tată. Nu s'a
ştiut de asemeni cine mi-a fost mamă; căci >acea fiinţă
năcăjită care m'a născut întru durere şi ruşine m'a
depus într'un leagăn al asistenţei sociale şi nu s'a
mai arătat. Nu-mi îngădui s'o osândesc pentru fapta
ei, căci înţeleg cât de puţin vinovate sunt asemenea
biete mame; i-am mulţămit numai în inima mea mai
târziu că mi-a lăsat moştenire un trup sănătos şi un
obraz care nu sparie pe semenii mei.
Deci binefăcătorii mei, care m'au cules şi m'au
creştinat, dându-mi un loc între copiii găsiţi, au adaos
la numele Cristea încă un nume: Duminică. Eveni­
mentul găsirii mele s'a fost petrecut într'o asemenea
sfântă zi. Astfel, după ce m'am ridicat şi am cunos­
cut şi eu lucrurile acestei lumi, numele meu a fost
Cristea Duminică.
Aici, meşterul meu tâmplar s'a oprit şi m'a pri­
vit zâmbind. E r a un om încă tânăr, cu ochi frumoşi
albaştri. E r a voinic, părea domol. Avea în el putere
şi inteligenţă. Am înţeles că viaţa lui de copil săr­
man nu fusese prea tristă, căci în el se afla ceeace
aşi numi eu echilibrul vieţii; creşterea lui a fost u-
şoară ca a unui pom bine aşezat în soare; se vedea
prin ochii lui că în inimă n'avea nicio duşmănie. Lipsa
dela naşterea lui fusese înlocuită de alt dar, printr'o
rânduială tainică, pe care cercetătorii naturii umane
încă n'au izbutit s'o pătrundă.
— După cât văd, meştere, am răspuns eu, ţi s'a
ales frumos nume. Aşi vrea să-ţi cer sfat pentru nişte
ferestre.
— Nu atât frumos cât bun, s'a grăbit să urmeze
el; Cristea Dunimincă era un nume numai al meu. Des­
pre alt Cristea Duminică nu s'a auzit, şi mi se pare
că asta, în primul rând, interesează când e vorba de
numele oamenilor- Şi totuşi, a zâmbit el iarăşi, aprin-
zându-şi altă ţigară, acuma mi se spune Cristea Po­
pescu. E u ştiu că numele meu cel adevărat e celalalt
— cel potrivit şi cu situaţia mea de copil al mamei
necunoscute, numele care mă explică oarecum în toa­
tă fiinţa, numele milei lui Dumnezeu oare a îngăduit
să trăiesc şi eu pe lumea asta şi să nu fiu nefericit.
M'am uitat eu destul la mine-însumi şi m'am cerce­
tat, şi am văzut că nu mă poate chema decât Cristea
Duminică.
— Ai dreptate, meştere. Observ şi eu că eşti
Cristea Duminică. Atunci cum?
— Adicătelea poftiţi dumneavoastră să ştiţi de
ce îmi zice altfel, deşi eu sânt Cristea Duminică?
— D a ; poftesc să ştiu de ce firma nu numai a ate­
lierului ci şi a fiinţii dumitale este astăzi Cristea Po­
pescu. P e urmă am să te întreb altceva.
— Nu-i cu supărare şi am să spun numaidecât.
Nu bănuiam că accidentul cei mai important al vieţii
mele va avea asemenea urmări. Accidentul cel mai
important al vieţii mele a avut loc la 13 Maiu 1929
când, ieşind dela maistrul meu Carol Struţ, care m'a
învăţat meseria, am ajuns şi m'am oprit la Podul-
Elefterie, A r trebui să facem o şedinţă specială, când
vă veţi hotărî, poate, să meremetisiţi şi biroul, să fa­
cem o şedinţă specială, ca să vă vorbesc de maistrul
meu Carol Struţ.
— îmi închipui, am întrerupt eu, că maistrul du­
mitale era nalt, adus de şale, slab şi uscat, cu băr­
buţă rară blondă.
— E l era; l-aţi cunoscut?
— Nu; însă nu se putea să fie altfel, li plăcea
vinul?
— Grozav îi plăcea. Era, domnule, mare artist.
La acest Neamţ de treabă am găsit eu blândeţâ şi în­
văţătură. Mi-a arătat toate secretele; trebuie să se
ştie că meşteşugul nostru, ca oricare altul, îşi are
oamenii lui aleşi, care îi slujesc cu credinţă.
M'am gândit la Furdui şi Sicoe.
— Arta solidă dela el am moştenit-o. Cea lichi­
dă, mai puţin. Cum spun, am ieşit dela maistrul meu
Carol Struţ şi m'am oprit la Podul-Elefterie. Soarele
asfinţea pe Cotroceni (îmi daţi voie să fac puţină poe­
zie . . . ) ,
M'am gândit la poetul nostru Cosma.
— . . . Soarele asfinţise pe Cotroceni, şi fiind în
acea clipă acolo, la pod'ji Dâmboviţei, o încurcătură
de camioane şi automobile, aşteptam răgazul să trec.
Mă uitam cum curge gârla. Mirosea a praf şi a flori
de castani. Şi deodată am văzut venind asupra mea
o fată brunetă. Mi-a zâmbit ea întâi şi eu am înţeles
că îmi va fi dragă şi trebuie să fac dintr'însa mama
copiilor mei, cum scrie în unele cărţi pe care le-am
cetit după aceea împreună. Am salutat-o caşicum aşi
fi cunoscut-o. E a însă ştia cine sânt şi mi-a descope­
rit că trăim în acelaşi cartier. Chiar atunci am ştiut
că are numai mamă, că e croitoreasă pricepută, că
are moştenire dela tatăl ei o căsuţă, şi celelalte. A-
cesta a fost accidentul meu; am notat ziua. S e vede
că numărul 13 are influenţă asupra vieţii noastre.
— De ce? Ţi s'a'ntâmplat să n'ai noroc în iubire,
meştere?
— Din contra, domnule.
— Atunci n'ai fost fericit în căsnicie?
— Iarăşi din contra. De şi o chema Elena Du-
mitrescu, fata aceea era energică şi serioasă şi în
acelaş timp iubeaţă. A l t ă fiinţă ca dânsa nu mai este
pe lumea asta. Am descoperit într'însa o comoară,
domnule, şi sânt încă entusiasmat. Avem nişte copii
de ne invidiază nenea Tache Apostolescu. Nenea Ta-
che e cel mai bogat proprietar de pe strada Vrespe-
rului; are şi dânsul patru copii ca şi mine, dar ai lui
sunt cu metehne — cum se spune la Iaşi de unde sânt
eu, — ba ochiul, ba umerii; în sfârşit, domnule, ai mei
sunt copii de meşter tâmplar: au toate măsurile bune
şi sunt confecţionaţi perfect. Deci lui nu-i foloseşte
nimic că are patru rânduri de case şi optsprezece
chiriaşi care-i depun la picioare haraciul, ca unui sul­
tan. Mai plăcut i-ar fi să aibă exemplare ca ale
tâmplarului Cristea . . . Popescu. Răbdare! Imediat
vin la chestie! îmi strigă meşterul, făcând semne cu
mâna ca să-mi potolească nedumerirea; răbdare şi
încă niţel tutun, pân'ce ajung la explicaţia care vă
interesează. Ca să se întâmple toate acestea adică
scrisorile de dragoste, plimbările la Cotroceni, jură­
mintele solemne, căsătoria şi rezultatele ei de cali­
tatea întâia, Elena Dumitrescu, iubita mea de-atunci,
mi-a pus o condiţie. O condiţie, cum să s p u n . . . nu
ştiu cum să-i spun . . . O condiţie ce m'a făcut să în­
ţeleg valoarea numărului 13. Elenei Dumitrescu nu-i
plăcea numele meu. Mai întâi ar fi preferat să mă
cheme Ion sau Gheorghe, Cristea e ciudat şi rar. N'a-
vea ce face însă din pricina botezului. A trebuit să
iămân Cristea şi am dat laudă lui Dumnezeu. Dar
cine a mai auzit de un nume ca Duminică? se mira
ea. P e cine 1-a mai chemat astfel de când lumea?
Poate să fi fost cine ştie când, pe când va fi fost lu­
pul căţel; dar în ziua de azi e cu neputinţă să se mai
afle aşa nume. Astăzi trebuie să te cheme Dumitres­
cu, Ionescu şi mai ales Popescu. Iubita mea pretindea
adică să am o poreclă ca toată lumea, să nu se mire
oamenii de numele pe care-1 avem când ne vom în­
sura, şi să nu aibă năcaz copii la şcoală. Ciudăţenii
de femeie. Adevărul era că eu nu purtam numele fa­
miliei mele pentru motive binecuvântate; alt adevăr
era că mi se punea o condiţie sine qua nori. Nu vă
miraţi, vă rog, că auziţi vorba asta în gura mea. Mi-a
pus condiţie latinească. Fiind cap de dinastie, îmi
puteam permite să fac plăcere celei pe care o iubeam.
Am cedat, am făcut forme şi am publicat înştiinţare
în „Monitorul Oficial". Acesta e accidentul. Bine ar
fi fost să fie fericit Cristea Duminică; mă mulţămesc
că Dumnezeu a consimţit să acorde milosârdia sa şi
celuilalt Cristea, căruia îi spune Popescu.
. . . Acum vă rog să-mi spuneţi cu ce vă pot fi
folositor.
— Meştere, îi zic eu, am nevoie de nişte ferestre
la casa noastră dela munte. Insă te văd grăbit,
— Intr'adevăr; scuzaţi-mă. M ă grăbesc, şi ar fi
potrivit să lăsăm pe altădată.
— Lăsăm. îmi vine şi greu — dela chestii aşa de
importante ca acele pe care mi le-ai explicat, să trec
la nişte biete ferestre . . ,
— V ă rog, vă rog, n'o luaţi aşa, a zâmbit cu mo­
destie meşterul. Din contra, foarte important. Ce este?
N'aveţi acolo lucrători? îmi daţi voie s'aprind. Mul­
ţămesc. Cu cine aţi avut de-aface acolo?
L-am lămurit, în puţine cuvinte, ce meşteri avem
noi la munte.
— Năcazul e că domnul Cosma scrie poezii şi ro­
mane.
— Aha!
— Şi mai am pe Nicolae Sicoe şi Avram Furdui.
Insă ei lucrează la mese şi dulapuri,
— Cum? Apoi dacă-i aveţi pe Sicoe şi Furdui, se
însenină meşterul Cristea, atuncea ne-am înţeles. Si­
coe şi Furdui sunt oamenii mei. Ii cunosc. De ce vă
miraţi? Am lucrat împreună aici în Bucureşti; sunt
artişti adevăraţi. Singura deosebire între noi e că
dânşii mai mult tac. De asemenea îl cunosc şi pe Cos­
ma, poetul nostru al tâmplarilor, II ştiu dela congre­
sul nostru. Deosebirea între noi e că el face poezii,
iar eu copii. D a c ă n'aşi fi aşa de grăbit v'aşi spune
eu cum devin toate. Dar sânt grăbit, vă rog să mă
iertaţi. V ă salut.
Bineînţeles, am rămas fără rândul al doilea de
ferestre la casa noastră dela Bradu-Strâmb, Insă
m'am încredinţat cu acest prilej că cei mai intere­
sanţi oameni din ziua de azi în ţara noastră sunt meş­
terii tâmplari.
GLUME
Forestierul S. nu a mai avut încătrâu; a trebuit să
meargă la doctorul. Tuşea,'îi pocnea inima, îl dureau şa­
lele . . .
II caută şi îl suceşte doctorul.
— Mi se pare că domnia ta fumezi mult.
— Da, îmi tare place iarba dracului . . .
— Şi bei de asemenea multişor.
— Nu zic ba, mai închin şi cu, câte o ţuică, două,
câte un chil de vin, între ele ceva bere . . .
— Domnia ta sâ începi a reduce şi tutunul şi beu
tura. Aşa, ca rând pe rând să le părăseşti pe amândouă...
Forestierul S. morăi ceva în must aţele pleoştite, îşi
luă pălărioara verde şi porni spre ieşire.
— Bine domnule — îl opri doctorul —, te rog să-mi
plăteşti. Cincisute de lei.
— De ce să vă plătesc cincisute de lei?
— Pentru sfaturile pe care vi le-am dat!
— Nu plătesc! D-Voastră mi le-aţi dat — iar eu nu
vreau să le primesc. Deci n'am ce să vă răsplătesc . . .
# # *
— Ce extraordinară putere de viaţă au unele ani­
male! Ieri pregătea soţia mea craci de broască. Cum îi
săra, jucau în castron.
— Intr'adevăr! Ce mi se întâmplă mie asară? Aveam
pe masă pui pane. Discutam cu soţia mea. Deodată sim­
ţesc că îmi zboară tot puiul în cap . . . cu farfurie cu tot!
# # #
— Mă crezi domnule, că la ultima vânătoare în timp
de o oră am împuşcat 99 de iepuri?
— De ce nu spui, că 100?
— Ce, pentru un prăpădit de iepure sâ m ă fac om
mincinos?
# * #
Regele Ferdinand era un ţintaş excelent. Impuşcând
la m a r e distanţă şi precis un căprior, paznicul careT în-
soţia nu ştie cum să-şi exprime mai potrivit admiraţia:
— Ce paznic bun aţi fi putut fi, Majestate!
— Se poate — răspunse zimbind regele. Dar nu mă
plâng: pot trăi şi după meseria mea . . ,
V Â N Ă T O A R E A ŞI C U R S E Ţ Ă R Ă N E Ş T I DIN Ţ A R A
HAŢEGULUI Ş REGIUNEA PĂDURENILOR '
Vânătoarea la popoarele primitive ş: la populaţia
rurală constitue unul din capitolele cele mai de seamă
ale etnografiei. împreună cu pescuitul, stupăritul,
păstoritul şi agricultura, ea formează cele cinci ca­
pitole fundamentale ale ocupaţamilor primitive. De
aceea tratarea lor nu poate lipsi din nici un manual
1
de Etnografie ).
Dintre aceste ocupaţii, vânătoarea este pusă pe
primul plan ca rr>a dintre cele mai vechi şf primitive
îndeletniciri ale omenirei.
Dintre capitolele etnografiei poporului român cu
privire la ocuapţiunile sale primitive, vânătoarea a
fost aproape cu totul *~e!uată în seamă. P e când
asupra celorlalte ocupat'uni străvechi ale poporului
nostru avem lucrări de seamă, cum este cazul pes­
2
cuitului, despre care avem o operă monumentală ), ce
face cinste ştiinţei etnografice române şi chiar şi asu­
3
pra agriculturei o operă de sinteză ) — iar păstori­
4
tul ) a pasionat ani dearândul pe cercetători din
cele mai diferite domenii — vânătoarea şi stupăritul
0
au rămas aproape cu totul necercetate ).
Literatura vânătoarei populare la noi e foarte
săracă. Cele mai multe dintre lucrările publicate în
ţară cu privire al acest subiect sunt, sau tratate prac­
tice de vânătoare pentru folosirea vânătorilor cu în­
drumări cu privire la exersarea vânătoarei cu mij­
loace moderne, sau lucrări cari au în vedere înbună-
tăţirea faimei noastre vânătoreşti. Avem şi un nu­
măr destul de însemnat de schiţe şi nuvele vânăto­
reşti, acestea au însă mai mult o valoare literară de­
cât şti'nţifică. Cele mai multe dintre aceste publica-
ţiuni tree aproape cu totul cu vederea vânătoarea
străveche a ţăranilor noştri, sau găsim în ele numai
câteva note sumare cu privire la subiectul ce ne in­
teresează.
Astfel C. C. Cornescu în cartea sa ..Manualul
veraatorului", apărută la 1874, la partea I l I - a scrie
despre vânatul cu păr şi vânatul cu pene. Tratatul
*) Pentru cei ce se interesează de vânătoare şi cursele
la popoarele primitive recomandăm tratatul lui Dr. George
Montandon, Traité d'Ethnologie, capitolul L a Chasse
et les Pièges, i a r pentru vânătoare şi cursele la populaţia
r u r a l ă din Europa, capitolul Jagd din vol. II al operei
Illustrierte Völkerkunde, de sub redactarea lui Georg Bu­
schan cu ilustraţiuni şi bibliografia principală a acestei
îndeletniciri.
2
) Antipa, Dr. Gr., Pescăria şi pescuitul în România.
Bucureşti, 1916, 724 p.
3
) Pamfile Tudor, Agricultura la Români. Bucureşti,
1913, 267 p.
4
) E cu neputinţă să dăm la acest loc bogata biblio­
grafie asupra acestei îndeletniciri atât de populare la noi.
R e m a r c ă m numai operele cele mai recente şi mai de sea­
m ă în care se găseşte în bună parte bibliografia respec­
tivă.
5
) Dintre autorii români, după cunoştinţele noastre,
aproape numai zelosul cercetător al animalelor din ţ a r a
noastră, dl. R. I. Călinescu, s'a ocupat în mai multe articole
cu problema vânătoarei la Români: Consideraţiuni gene­
rale asupra repartiţiei mamiferelor de interes vânătoresc
din România, extr. din „Revista Vânătorilor" An. XI, Nr.
7, 1930. Vânătoarea la Şanţ. în „Sociologia Românească",
An. I, Nr. 7—9. Contribuţiuni statistice-antropogeografice
la istoricul vânătoarei în România. Extras din „Revista
Vânătorilor", An. XI, No. 6, p. 85 (1—9).
de Prof. ROMULUS VUIA
practic de vânătoare publicat la 1901 de E . C. Gheor-
ghiu şi S. S. Gheorghiu subt titlul „Vânătoarea în Ro­
mânia", descrie prinderea raţelor sălbatece cu laţul,
vânatul mistreţilor cu capcane aşezate la trecători,
cu gropi şi curse numite „fier", etc. Asemenea şi Dr.
Gheorghe Nedici, în a sa voluminoasă lucrare asupra
„Istoriei Vânătoarei şi a dreptului de vânătoare" (Bu­
cureşti, 1940), ne dă un bogat material istoric dar cu
privire la adevărata vânătoare ţărănească găsim foar­
te puţine date.
Mult mai valoroase şi vrednice de laudă sunt
operele literare cu privire la viaţa vânătoarei din
Ţ a r ă . E l e sunt totodată şi opere literare de o neasă-
muită valoare, ce pot sta alături de operele literare
de acest gen ale altor popoare. Peana măiastră a
acestor autori reînvie în faţa ochilor noştri sufle-i
teşti întreg decorul şi farmecul primitiv şi sălbatec al
vieţii noastre vânătoreşti. Dintre cele mai vechi, a-
mintim capodopera literară a lui A. Odobescu, Pseu-
do-Kinegeticos (1874). Apoi neîntrecutele nuvele vâ­
nătoreşti ale lui N. Gane („Vânătoarea", Conv. L i t ,
1874 şi „Petrea Dascălul", Conv. Lit., 1880, e t c ) ,
iar dintre cele mai noi şi mai cunoscute opere literare,
„Tara de dincolo de negură" a lui M. Sadoveanu
(1930) şi „Poveşti vânătoreşti" ale lui Al. Cazaban
(Cartea Satului, 1939).
Au trecut aproape 30 de ani de când autorul
acestui articol (între anri 1910—1914) a cutreerat
satele din Ţ a r a Haţegului şi Regiunea Pădurenilor
spre a aduna material pentru o monografie etnogra­
6
fică a acestor ţinuturi ). Dintre ocupaţiunile popu­
laţiei din acest ţinut, alături de agricultură, păstorit
şi pescuit am urmărit cu deosebit interes şi vână­
toarea în forma ei primitivă practicată din moşi-stră-
moşii lor de ţăranii din acele reg'uni. Şi trebue să
mărturisesc că această vânătoare a autorului după
materialul cu privire la vânătoare a fost poate par­
tea cea mai grea a lucrării dar urmărită cu cea mai
multă pasiune. Pasiunea vânătorului a fost înlocuită
cu pasiunea omului de ştiinţă.
Căci nu a fost uşor să câştig încrederea acestor
dibaci ţărani vânători, care vânau după metoda moş­
tenită din bătrâni, fără autorizaţii; în baza legei pă­
mântului: ..vânatul e lăsat de D-zeu". Nu voiu uita
niciodată tovărăşia tăcută — dar nespus de plăcută
— a acestor vânători săteni, cari mi-au desvăluit se­
cretele meşteşugului lor şi tainele sufletelor lor tru­
dite ş' muncite de marea oasiune a vânătoarei fără
armă şi fără permisiune. Nu voiu uita, îndeosebi, to-
vărăş'a atât de plăcută a bătrânului vânător şi pescar
Ion Ţoncea din Luncani, tipul vânătorului ţăran, ca­
re acum treizeci de ani, când cutreeram cu el Munţii
Luncanilor, împlinise peste 70 de ani şi avea „părul
alb ca oaia", cum spuneau consătenii. Lui şi vechilor
mei tovarăşi de vânătoare fără arme închin această
lucrare.
6
) Din bogatul material adunat, a apărut p â n ă în
prezent, numai un rezumat al primelor cinci capitole sub
titlul: Ţ a r a Haţegului şi Regiunea Pădurenilor. E x t r a s
din lucrările Institutului de Geografie al Universităţii din
Cluj, voi. II, 1926.
 Cursele şi metodele de vânat ale acestor ţinu­
turi le-am împărţit în opt grupuri. Deşi materialul
cules e destul de bogat, sunt pe deplin convins că în
aceste ţinuturi, atât de interesante din punct de ve­
dere etnografrc, sunt încă multe curse şi sisteme ar­
haice de vânătoare care mi-au scăpat, fie că nu am
dat de ele, fie că nu mi-au fost destăinuite de cei
cari le cunoşteau.

I. Prima grupă este cea a laţului pentru prinde­

rea păsărilor şi a micului vânat.
Din această grupă am putut găsi numai două sis­
teme, dar sunt sigur că ele sunt mult mai numeroase
decât se pare judecând după materialul prezentat
de noi.
1. Primul sistem l-am notat în comuna Clopotiva;
el se numeşte ,,'l.aţ". Laţul e făcut din sârmă şi e
aşezat pe „trecători" între doi ,,pari"'). Când vâ­
natul vrea să treacă, laţul se strânge şi îl prinde. R e ­
gret că nu am putut vedea acest laţ, iar schiţa, prea
schematică, luată numai după spusele ţăranului, nu-mi
permite să prezint mai precis în desen imaginea a-
cestui „laţ pe trecători" cu care se prinde vânat
mai mărunt.
2, „Tivig". Al doilea sistem de laţ pe care l-am
putut nota şi observa mai bine e din comuna Iscroni
din bazinul dela Petroşani. E l se numeşte „tivig". II
folosesc mai ales copiii, iarna, la prinderea păsărilor
mai mici, ca: gaiţe, ţărci, sticleţi, etc.
„Tivigul" e făcut dintr'un băţ cât bâta de gros,
şi lung de 1,50 m. De capătul cel subţire (fig. 1) leagă
o sfoară pe care o trece prin gaura făcută prin capătul
cel gros al băţului, el devine un arc, care ţine sfoara
întinsă. S e mai face un beţigaş lung de o palmă şi
se prinde uşor în gaura prin care e trecută sfoara. L a
partea dinafară a găurii sfoara are un nod ca să F i g . 2. - „Stiubei" d e p r i n s J d e r i din c o m u n a V a l e a - L u p u l u i , Ţ a r a H a ­
se oprească uşor acest beţişor când e băgat în gaură. ţegului.

La capătul sfoarei, trecută prin gaură, se face un

„lăţuş" care e aşezat călare pe beţigaş şi e aproape
aşa de lung ca şi beţigaşul. L a capătul beţigaşului se
aşează momeală: o bucăţică de pâine sau porumb.
Când pasărea se aşează pe beţigaş, acesta fiind prins
uşor în gaura băţului de alun, cade, iar băţul funcţio-
T
) Trecători se numesc locurile pe unde trece vânatul.
F i g . 1. — „ T i v i g u l " de p r i n s p a s ă r i , din
Petroşani.
nând ca un arc trage laţul, care prinde pasărea ce
s
atârnă apoi în j o s ) ,
3. Copiii prind păsări şi cu alte metode, bazate pe
alte princip)'i decât ale laţului. Astfel, tot în comuna
Iscroni, copiii mi-au arătat cum prind ei „vărăbeţi"
iarna cu troaca.
Aruncă gunoi în bătătură iar deasupra pun făi­
nă. Apoi aşează troaca deasupra şi o proptesc cu
un băţ de care e legată sfoară mai lungă. Copiii stau
la pândă şi când pasărea s'a băgat sub troacă, trag
de sfoară, iar troaca cade acoperind păsările. Aşează
apoi nea în jurul troacei, ca să n u l e scape păsările şi
bagă mâna pe subt troacă să le prindă.
4. Un alt sistem de prins păsări, întrebuinţat în
satele din Ţ a r a Haţegului şi practicat şi de autor în
copilărie, este de a tăia într'un baston o deschizătură
pătrată, cât pumnul de mare. Capacul deschi-
zăturei e proptit cu un beţigaş de care sau se leagă
o sfoară şi se trage când pasărea a intrat, sau mai des,
s
) Etnograful Dr. Guncla Béla, care a publicat mai
multe cei'cetări cu privire la vânătoare ne dă, într'un a r ­
ticol, publicat în voi. IV al anuarului Muzeului Etnogra­
fic din Zagreb („Viesnika Etnografskog Muzeja u Z'a-
grebu". Kniga, IV (1938) o serie de paralele ale acestui
sistem de curse la popoarele balcanice şi nordeurasia-
tice. Aceste paralele arată o asemănare surprinzătoare cu
cel publicat de noi. Dintre sistemele publicate de acest
c o m u n a Iscroni, bazinul deia
autor, cel mai apropiat de al nostru este cel din Macedo­
nia (fig. 5).
subt beţigaşul ce susţine capacul
deschizăturei este fixat uşor un
alt beţigaş, care cade în momen­
tul ce s'a aşezat pasărea pe el,
iar capacul închide eşirea.

II. Curse care prind vâna­

tul viu prin căderea unui capac.
5. Ultimele două metode de
prins păsări din grupul anterior,
aparţin acestui sistem. Le-am
încadrat totuşi primului grup,
deoarece ele sunt întrebuinţate
tot de copii şi servesc la prinde­
rea păsărilor.
Un interesant sistem de
cursă aparţinând acestui grup
am aflat în comuna Iscroni, unde
i se zice „butuşină" pentru jder
şi în comuna Valea-Lupului, un­
de i se zice „ştiubei" şi serveşte
la prinderea jderilor şi a mâţe­
lor sălbatece. Vom da descrie­
rea celui din urmă, deoarece Fig. 4. - „Tiasc" pentru prins Jderi.

l-am putut observa mai bine la faţa locului.
Vânătorul alege în adâncul pădurei un fag sau
brad găunos, cam de 40—50 cm. de gros şi la o înăl­
ţime de aproximativ 1,50 m. îl ratează cu săcurea
(fig. 2 ) . L a o parte lasă coaja mai ridicată sa poa­
tă răzima de ea lespedea ce serveşte drept capac
deasupra deschizăturii. Lespedea se reazimă pe un
beţigaş căruia îi zic „popic". Popicul e ascuţit la
capătul din jos şi e potrivit de gropiţa unei furci, ce
stă orizontal şi de care e prinsă momeala. Ş i furca e
prinsă, la rândul ei, prin greutatea capacului, trans­
misă prin popic, pe un băţ mai gros fixat de păretele
fagului din fundul buturei. Momeala e o bucăţică de
carne fixată între coarnele furcei. Jderii sau mâţele
sălbatece, când simt mirosul cărnii, vin, calcă pe
furcă, popicul cade şi lespedea închide deschizătura
buturugei. Numai iarna, când neaua e mare, prind
cu aceste curse şi mai ales jderi, căd' mâţa sălbatecă
e un vânat mai rar în aceste părţi.
I I I . Curse ce prind sau strivesc vânatul prin
greutatea ce cade asupra lor.
6. Cel mai răspândit şi cel mai simplu instrument
aparţinând acestei categorii este populara cursă de
prins şoareci, răspândită în întreg Ardealul şi având
aproape aceeaşi construcţie. E a nu lipseşte aproape
din nicio casă mai veche din satele noastre mai tra­
diţionale.
In Ţ a r a Haţegului i se zice ,,bâlţă pentru prins
şomâci", adică cursă de prins şoareci. E a e construită
din două scânduri (v. fig. 3 ) , dintre care una mai
mare şi mai lată formează baza iar cealaltă mai groa­
să capacul, care în căderea ei striveşte şoarecul. Că-
fit. 3. - „Baltă" p e n t r u p r i n s ş o a r e c i , din Ţ a r a
derea ei se produce în momentul când şoarecul, atras
de momeala de subt scândură, atinge o a treia scân-
durice suspendată cu ajutorul unei limbi, prinsă cu
9
o sfoară de arcul fixat în scândura de j o s ) .
7. Prezentăm şi o cursă mai complicată, aparţi­
nând acestui sistem de provenienţă din Munţii S e ­
beşului, comuna Şugag. Şi ea e răspândită şi în alte
părţi ale Transilvaniei, astfel, că e cunoscută şi în
10
părţile năsăudene şi în Ţara Făgăraşului ). E a ser­
veşte la prinderea jderilor şi se zice ,,tiasc" pentru
prins jderi.
Se caută în pădure trei arbori la o distanţă po­
trivită (v. fig. 4 ) . Dintre
aceştia, doi sunt mai a-
proape, iar al treilea mai
îndepărtat. De arborii
mai distanţaţi şi care au
crescut paralel se fixea­
ză două lemne, dintre
care, cel de jos, e fix iar
cel deasupra are un ca­
păt mobil. Lemnul mobil
este susţinut de „căluş" Fig. 5 . «Scăiuşul" Tiascului delà
(fig. 5 ) , de care e fixată H g . 4.
momeala, de obiceiu carne de veveriţă, care e cea
mai bună pentru acest scop.
Braţul mobil e îngreunat cu bolovani aşezaţi pe
alte două lemne ce sunt prinse de un capăt de acest
braţ mobil, iar cu celalalt capăt de craca arborelui
vecin. De braţul fix este proptit un trunchiu cu cren-
B
) Astfel de curse se găsesc şi în Muntenegru in reg
Kolasin (M. S. Vlaho vie', Lov u Kolosinu. Musée Ethnogra­
phique de Beograd. Editions Spéciales, Fasc. 3, Beograti.
1933, p. 31) şi în Finlanda (U. T. Sirelîus, Jadg und Fische-
rei in Finnland. Berlin und Leipzig. 1934, pl. 35, fig. 133).
L a ultimul loc cursa aceasta serveşte la prinderea erme-
linelor. Acest fapt ne face să presupunem că şi cursa noa­
stră de şoareci a fost întrebuinţată cândva la prinderea
vânatului mai mic.
1 0
) Această cursă precum şi cea pentru prins capre
negre pe Retezat mi-au fost comunicate de către Dl Ioneî
Pop, directorul acestei reviste, căreia îi mulţumesc şi pe
această cale pentru preţioasa contribuţie ce ne-a pus la
Haţegului. dispoziţie.
 gile tăiate (sărinier) şi ca­
re serveşte drept scară pe
care se urcă jderul la mo­
meală. Căluşul trebue aşe­
zat astfel ca jderul să nu
ajungă la momeală decât
stând pe braţul fix. Când
jderul atinge momeala, că­
luşul sare din loc iar bra­
ţul mobil cade strivind j de­
nii şi-1 prinde ca o foarfe­
că între cele două lemne
11
ale tiascului ).

IV. Curse ce prind vâ­

natul eşind din vizuină.
8. Aceste curse le-am
putut observa în două lo­
calităţi: în Luncanii din
Munţii Sebeşului şi comuna
Cerbăl din Regiunea P ă -
durenilor. Sistemul este a-
celaşi, cu deosebire, că,
cursa din Luncani e mai pri­
mitivă, fiind făcută din-
tr'un trunchiu rotund scobit
la mijloc şi de aceea i se Fift. 6. - „ S c i u b e i u " d e p r i n s i d e r i , b e i c i . v u l p i şi v i e z u r i , - din C e r b ă l »
zice ,,butoară", iar cea din Regiunea Pâdurenilor - Hunedoara.
Cerbăl numită „sciubeiu", e de formă pătrată fiin'd
alcătuită din patru scânduri. Ambele se bazează pe uşi, ce se deschid înspre interior. Peste tobă se face
acelaşi principiu. In Valea-Lupului i se zice şi ,,bu- o lădiţă mai mică în care se bagă drept momeală un
tuşină". cocoş viu.
A t â t butoara cât şi sciubeiul se aşează la eşirea Vulpea, atrasă de cântecul cocoşului intră prin
vizuinei (fig. 6) închizând cu bolovani, bine, deschi­ una din uşi în tobă şi, căutând după cocoş, se tot în­
zătura, ca vânatul să nu poate ieşi decât prin bu­ vârteşte roată în jurul tobei mici, închizând întot­
toara sau ştiubei, La capătul dinafară al butoarei deauna uşile, ele fiind ceva mai mari decât lăţimea
este o furcă cu ,,jamăn" prins între cei doi craci ai tobei.
furcii. Furca se reazimă pe o ,,limbă" de care e prop­ Cocoşul este aşezat seara în lăd'ţă, ca dimineaţa
tit „maiul", un lemn tare şi greu, ascuţit la un capăt cântând să atragă vulpea în tobă. Vânătorul vine în
şi cu dinţi. Când vulpea vrea să iasă prin butură din fiecare dimineaţă ş!t vede dacă a intrat vulpea în
13

vizuină „furca sare din limbă şi pică maiu pe ie". Cu tobă ).

această cursă prind: jderi, beici, vulpi, mâţe sălbatice
şi viezuri.
E a se foloseşte maf ales iarna când e frig tare,
căci atunci să bagă vânatul în găuri. Dimineaţa o a-
şează la gura vizuinei şi seara se duce vânătorul să
12
vadă ce a p r i n s ) .
V. Capcane în care vânatul momit se prinde sin­
gur viu, închizând el singur eşirea.
Din această categorie putem prezenta două cap­
cane dintre cele mai ingenioase. Prima este toba de
prins vulpi din comuna Lunca Cernii, a doua coteţul
de prins vulpi şi lupi din comuna Iscroni, din basinul
dela Petroşani.
9. Tobei de prins vulpi din comuna Lunca Cernii
de jos i se zice: „bâlţă.de prins vulpe". Cum arată
şi fig. 7, se face o tobă dublă din scânduri cu două
" ) Curse asemănătoare bazate pe acelaşi principiu
se găsesc şi în Bulgaria (Hr. Vakarelski, Lovni sposobi
i uredi. „Lud Slowianski". Krakow, 1931. Tom. II. p. B
160), în Muntenegru (M. S. Ylahovic', op. cit., p. 24) şi în
Finlanda şi apoi la Samoiezi şi Votiaci (U. T. Sirelius, op.
cit., pl. 25, 27 şi 31).
1 2
) Curse identice se găsesc şi la popoarele balcanice.
Ele sunt atestate atât în Bulgaria (Hr. Vakarelski, op.
cit, p. B 163 şi 164) cât în regiunea Kolasin din Munte­
negru (M. S. Vlahovic', op. cit,, p. 23).
10. Coteţ pentru prins vulpi şi lupi. L-am gă­
sit în comuna Iscroni din basinul dela Petroşani.
Construcţia şi modul de întrebuinţare ni-1 arată fig. 8.
Fiind întrebuinţat şi Ia prinderea vânatului mai
mare cum este lupul, coteţul e mai solid, din bârne
în chioturi ca şi la construcţia casei de bârne. E şi
destul de mare, lung de doi' metri şi înalt de un metru.
Coteţul are jos podele de un rând de bârne prin­
se bine una de alta ca vânatul să nu „rîcăîe" şi astfel
să scape pe dedesupt,
In faţă i se face o uşă, cât poate intra o vulpe sau
un lup, de mare. Uşa, e de obiceiu, dintr'o bucată,
dintr'un fund de lemn de fag şi groasă ca să fie grea,
să cadă uşor şi să nu o poată ridica vânatul cu bo­
tul. După cum se poate observa şi în figură, ea umblă
sau mai bine zis alunecă în scobitura dela uşori şi e
ceva mai înaltă decât coteţul.
In partea de jos a uşii, în partea dinspre coteţ se
face o scobitură în care se aşează capătul unei bâte
1 3
) Ca şi butura sau ştiubeiul de prins jderi şi vie­
zuri şi toba de prins vulpi este atestată în Bulgaria (Hr.
Vakarelski, op. cit., p. B 156) şi în Muntenegru (M. S.
Vlahovic', op. cit., p. 25; cf. şi A. Haberlandt. Die volk
stümliche Kultur Europas in G. Busclian. III. Völkerkun­
de, Stuttgart, 1926, II, p. 310). In Muntenegru serveşte şi
la prinderea lupilor. In acest caz, în loc de cocoş se aşea­
ză In mijlocul tobei un miel.

F i g . 7. - „Tobă" s a u „Dalta" d e p r i n s v u l p i din Ţ a r a
încovoiate, al cărei celalalt capăt e trecut, prin
gaură, aplicată în capac. In interiorul coteţului
acest băţ e prinsă şi momeala. Când vânatul intră
coteţ şi trage de carnea legată de • cârlig, bâta
ridică şi uşa cade şi închide e ş i r e a ) . 14
VI. Curse care prind vânatul de picior sau de cap.
Acestui grup de curse aparţin două categorii:
prima care prinde vânatul de picior iar a doua de
grumaz. Din prima categorie iarăşi avem două siste­
me cu totul diferite: o cursă primitivă din lemn şi apoi
obişnuitele curse de fier.
M
) Asifel de curse mari. construite din bârne şi ba­
zate aproape pe acelaşi principiu se găsesc şi la Laponii
din Suedia de nord. Finlandezi si Syrieni (U. T. Sirelius.
op. cit., p. 77 şi 78, pl. 30, fig. 115 şi 116 şi pl. 32, fig. 122).
Ele totuşi se deosebesc de ale noastre fiind mai primitive
căci ele prind prin căderea capacului, iar ale noastre prin
căderea uşei care închide eşirea.
11. Cursa de lemn e construită dintr'o bucată
mai mare de lemn (fig. 9 ) , având o lungime de
1—1,50 m. şi o grosime de 50—60 cm. Lemnul e gros
la mijloc şi maii îngust la capete. In partea inferioară,
într'o scobitură de formă lunguiaţă, se fixează, l a cele
două capete, una sau două rude de lemn elastic (v.
fig. 9, B şi C ) , In mijloc, lemnul are tăietură pătrată
ce trece până în partea cealaltă. A c e a s t ă deschiză­
tură se închide cu un capac (v. fig. 9, A ) , prins în
două ţâţâni de lemn în scobitura cursei. Când vână­
torul vrea să întrebuinţeze această cursă înfige bă­
ţul care acţionează ca un arc cu ajutorul unui beţi-
gaş şi aşează cursa cu scobitura în jos pe o trecă­
toare a vânatului. Acesta apăsând cu piciorul be-
1
ţigaşul, arcul prinde piciorul şi nu poate scăpa ").
Un frumos exemplu din această cursă se poate
vedea în Muzeul Etnografic din Budapesta (v. fig.
10, a şi b ) .
12. O cursă de fier obişnuită, din Valea Lupului,
ne arată fig. 11. Popular i se zice „fer de vânat".
Schiţa destul de clară ne dispensează să arătăm func­
ţionarea mecanismului acestei curse, de altfel prea
16
bine cunoscută de toţi vânătorii ).
In comuna Luncani se întrebuinţează patru curse
deodată la prinderea lupilor. De un par înfipt în pă­
mânt leagă un miel care are clopoţel la grumaz. Ii
pune şi niţel fân de nutreţ. In jurul mielului, la o dis­
tanţă de câte doi paşi de miel, aşează patru curse de
fier. Lupii, atraşi de sunetul clopoţelului atârnat de
gâtul mielului, vin şi calcă în una din curse. Uneori
se prindeau şi câte doi trei lupi de odată cu această
metodă, pe care o întrebuinţau iarna când gătau cu
lucrul.
Tot astfel prind şi capre negre dar în mijloc, în
*oc de miel, aşează un bruş de sare.
13. Un alt sistem vechiu de prins capre negre pe
Retezat ne arată fig. 12, a şi b.
Se caută o mică peşteră. Deschizătura ei este
închisă cu un gard de blane orizontale. Una dintre
blane este piezişe şi astfel deschizătura între blane
la un capăt este aşa de largă încât capra neagră îşi
poate vârî capul. înspre capătul mai îngust al aces­
tei deschizături se aşează, ca momeală, un bruş de
sare.
P e la mijlocul acestei deschizături este un răştel
vertical, care e prins deasupra în blana piezişe cu un
Haţegului. cui în care să mişcă. In blana orizontală de jos este
un cârlig în care restelul se opreşte când este împins
o în direcţia dinspre cârlig.
de Capra vâră capul prin partea unde deschizătura
în e mai largă, împinge răstelul şi ajunge cu capul în
se partea îngustă a deschizăturii, la sare. Răstelul apoi
revine la poziţia verticală şi nu poate fi împins în
direcţia opusă, deoarece se opreşte în cârlig iar ca­
pra nu-şi mai poate scoate capul.
1 5
) Această cursă primitivă a fost răspândită aproa­
pe în toată Europa şi are o vechime considerabilă. Astfel
de curse au fost găsite în regiunile mlăştinoase la Lai-
bach, Vicenza, Islanda, Scoţia şi Germania de nord. Ele
sunt întrebuinţate şi în Suedia. (Cf. arthur Haberlandt,
..Die Volkstümliche Kultur Europas in ihre geschichtli­
chen Entwiclung" în G. Buschan III. Völkerkunde, vol.
II. p. .312).
w
) Astfei de curse de fier, aproape identice cu ale
noastre, se găsesc în Muntenegru (M. S. Vlahovic', op. cit.,
p. 22) şi în Finlanda (U. T. Sirelius, op. cit,, 36 fig. 136
şi 138). De altfel aceste curse sunt din cele mai răspân­
dite şi se găsesc şi la alte popoare. Ele sunt atât de co­
mune încât, au devenit şi obiect de comerţ.
 E o metodă veche ce azi nu se mai întrebuinţează. mai practică de mult, A fost reconstruit cu ajutorul
In Munţii Retezatului se aflau în câteva locuri' oamenilor mai în vârstă din comună. Descrierea o
astfel de peşteri mai mici, unde erau aşezate, în mod dăm după spusele ţăranilor din comuna Văideiul Mic,
regulat, aceste capcane de prins capre negre. unde amintirea acestui sistem de vânătoare s'a păstrat
mai bine.
V I I . Gropi în care cade vânatul alungat între Coteţul a fost făcut pe un deal, Dela coteţ por­
două garduri convergente. neau două garduri convergente de nuiele de alun,
Acest grup ne prezintă sistemele cele mai ample lungi de 100 m, şi 3—4 de înalte, care înspre par­
şi poate cele mai de seamă ale vânătoarei populare tea unde era groapa se strâmtau de abia încăpeau
la care aix luat parte în mod colectiv un număr ma ;
doi oameni unul lângă celălalt (v. fig. 1 4 ) . L a acest
însemnat de persoane. Şi aceste metode aparţin în capăt săpau o groapă rotundă ca o fântână, de 3 m.
bună parte trecutului. E l e nu se mai practică azi, afundă şi 1 m. de largă. In partea dinspre garduri au
pcate numai cel descris în comuna
Luncani. Din acest grup am găsit două
sisteme: unul observat în comuna
Luncani iar celălalt, descris de că­
tre bătrâni, în comunele Băieşti şi
Văideiul Mic. Cel din urmă nu se
mai practică. A rămas numai ca o în­
tâmplare frumoasă din vremurile
mai bune în amintirea câtorva bă­
trâni cari pe vremuri erau şi ei vân-
joşi şi pasionaţi vânători de „gadini",
cum zic ei sălbăticiunilor din acele
părţi.
14. Groapa de lupi din Luncani.
Toamna, când au terminat lu­
crul câmpului, au căutat un loc po­
trivit, unde au săpat o groapă mare
rotundă la gură, de patru metri de
lată şi trei stânjeni de afundă şi mai
lată la fund (v. fig. 1 3 ) . Gura gropii
au încadrat-o între patru lemne. P e s '
te mijloc au prins un alt lemn, care,
la capete, era prins în acest cadru
şi se învârtea ca un sul. Au împletit
apoi două lese, pe care le-au prins
17
de acest sul acoperind gura gropii ).
Au împletit apoi dela groapă
două garduri divergente, cam l a una
mie de paşi lungime şi doi stânjeni
înălţime. In partea dinspre groapă
erau convergente şi mai înalte.
Oamenii apoi au mânat „gadini":
lupi, vulpi, iepuri şi strigau: ho! ho!
ho! Lângă gard, la o anumită distan­
ţă, era câte un păzitor ca să nu sară
„gadinile" gardurile. Când a ajuns
lupul la groapă a sărit pe leasă, s'a
întors cu leasă cu tot şi lupul a căzut
în groapă. Leasă funcţiona deci ca o
uşe cu două aripi ce să învârteşte în
jurul sulului astupând din nou gura
gropii.
Cu acest sistem se vâna mai ales
iarna.
15. Coteţ de prins lupi din Văi-
deiu Mic şi Băieşti.
Un sistem asemănător dar mai
complicat am aflat, în comuna Văi-
deiu şi Băieşti. E poate cel mai amplu
sistem de vânătoare ce am putut des­
coperi în Ţ a r a Haţegului. E l nu se Fig. 8. - C o t e ţ p e n t r u p r i n s l u p i ţ i v u l p i , din c o m u n a I s c r c m , b a z i n u l P e t r o ş a n i
 Un al treilea bordeiu era în partea
ingustă dintre garduri, cam pe la ju­
mătatea celui între primele două bor­
dee şi coteţ. Şi în acest bordeiu erau
ascunşi doi oameni înarmaţi cu furci
şi săcuri.
Comăndaşul s'a aşezat în vârful
unui deal (Corn) din apropiere de un­
de putea observa bine toată vânătoa­
rea şi pe hăitaşi şi „vărzile", adică
străjile cari luau cu ei merinde pen­
tru o zi, căci vânătoarea dura toată
ziua, de dimineaţă până seara târziu.
După ce fiecare s'a aşezat la lo­
cul lui, comăndaşul pe vârful dealu­
lui şi „vărzile" la coteţ au început
goana. Gonaşii au pornit des de dimi­
neaţă dinspre Râu Alb făcând „lar­
mă" şi mânând „goana" către coteţ.
Comăndaşul, când a văzut că
vine goana (lup sau altceva), a ridi­
cat „căiţa" pe boată ca semn, „să a-
I i « • 9 . - C u r s a c a r e p r i n d e v â n a t u l ţ t c e r b i , " c ă p r i o a r e , mist e ( i ) d e pi­ veţi grijă că vine goana", dar n'a zis
c i o r - din V a d u l D o b r e i , R e g i u n e a P ă d u r e n i l o r , H u n e d o a r a .
nimic. Şi când vede că lupul se apropie de careva
dintre străji, a strigat, dară nu tare ca de abea să
făcut zid de piatră; dinspre groapă păreţii au fost audă straja spre care mergea lupul de pildă: „saba
făcuţi din şapte brazi de 7 m. inalţi băgaţi în pă­ de j o s " ori: „petriceaua", „unde a văzut că pâreşte
mânt şi apoi legaţi cu nuiele. pe ăla a strigat, dar mereu, nu tare".
L a vânat plecau şi aici iarna. Fiecare casă dă­
dea un om. Astfel se adunau vreo 4 0 — 5 0 de oameni. Straja când a auzit, a făcut puţin zgomot ca să
Conducătorul lor era numit , , c o m ă n d a ş " ) . Oamenii ,s
nu treacă lupul printre străji. Când a ajuns lupul în­
aveau in mâni: „furci, săcuri, şi bâte". Ei au fost îm­ tre garduri străjile („căputa de j o s " şi „căputa de
părţiţi în două grupuri: „străji" şi „hăitaşi". Străjile sus") au urmărit lupul până la locul unde gardurile
s'au aşezat la a-
numită 'distanţă in WM
continuarea gardu­
lui şi fiecare avea
un nume conven­
ţional şi anume cei
dela capătul gar­
dului erau „căputa
de j o s " şi „căputa
de sus", iar cei din
partea de jos erau:
„căputa de jos,
tufa de jos, gura
părâului, petri-
ceaua, calea Savu-
lui şi saba de j o s " .
I i u . 10a. ICursă d e l e m n , c a a c e e a din (ig. o j o r i g i n a r ă din r e g i u n e a P ă d u r e n i l o r , p ă s t r a t a In M u ­
Cei din rândul de zeul E t n o g r a f i c din B u d a p e s t a ( p a r t e a d e | o s l .
sus: „căputa de
sus, tufa de sus,
calia, măru şi saba
de sus".
In partea un­
de gardul începe
să se lărgească e-
rau două bordee
săpate în pământ
în care se ascun­
deau două străji.

1 8
) Unul dintre
ţăranii cari mi-au
dat descrierea, Va-
sile Hădi, a fost fiul
i-iiui „romăndaş". F i g . 10 b . - ( u r s a din fig. 10 a ) , p a r t e , ! d e s u s .
se apropie şi spaţiul se îngustează
şi unde sunt ascunse şi străjile din
primele diouă bordee. Aceştia, de
când au auzit comanda: „căputa de
sus", au fost în aşteptare şi acum
preiau ei goana, iar cei dela căputa
de jos şi de sus se reîntorc la locu­
rile lor. Cei din primele două bor­
dee alungă goana până la cei din
bordeiul dintre partea îngustă a
gardului care, când au văzut că a
trecut lupul dincolo de bordeiul lor,
sar afară şi alungă goana împreună
până la groapă, dar doi înainte şi
doi înapoi, căci nu încăpeau mai
mulţi în această parte îngustă a lo­
cului îngrădit. După ce au prins lu­
pul în groapă, unul dintre ei l-a
lovit cu „furcoiul" (o furcă mai
groasă). Din afară unul căuta şi
prindea lupul de picior şi îi băga
„techereu" ca la oaie.
tis- 12 a . - Cursă pentru capre negre.
Cu acest sistem prindeau mai
ales lupi şi vulpi, iepuri nu prea, că nu porneau spre rumbişte, proprietarul din comuna Luncani leagă puş­
groapă şi s c ă p a u ) . 19
ca de doi pari cu direcţia înspre deschizătura pe unde
Negustorie nu se făcea cu pielea de lup. Ei pri­ a trecut mistreţul prin gard, la o distanţă de 2 0 — 3 0
meau dela autorităţile locale, „notarăş", trei „zloţi"
pentrucă prezentau botul lupului ca dovadă că au
prins un lup. Chiar şi aceşti bani îi foloseau pentru
nevoile satului şi numai ce primeau pentru pielea
lupului era a oamenilor.

F i g . 12 b. — M e c a n i s m u l c u r s e i d e p r i n s c a p r e n e g r e

de paşi şi trage o sfoară, peste deschizătura gardului,

până la piedeca puştii. Când mistreţul sau chiar ur­
Fig. n. „ F i e r d e v â n a t " din \ ' a l e a < L u p u l u i , Ţ a r a H a ţ e g u l u i " sul trece prin deschizătura gardului şi atinge sfoara,
arma se descarcă.
Amintirea acestui sistem de a vâna am aflat-o şi L a fel procedează şi săteanul din comuna R ă -
în fruntaşa comună de „nemeşi" Băieşti. Un loc chitova care are „ogradă" lângă pădure, în Lunca
din hotar poartă numirea: „La coteţ", unde făceau Negoi, la o distanţă mai mare de comună.
„hăitălău cu furceri şi săcure", între
garduri, să prindă lupi pe cari îi uci­
deau la groapa din capătul gardului.

V I I I . Vânatul, trecând prin o des­

chizătură a gardului, descarcă el în­
suşi puşca.
16. Puşca la pază. Sistemul de a
monta puşca astfel ca vânatul să o
descarce când trece prin o deschiză­
tură l-am găsit în două localităţi, în
Luncani şi Lunca Negoiu din Răchito-
va. El e cunoscut cu siguranţă şi în
alte localităţi din preajma munţilor.
Dacă un porc sălbatec se bagă
prin gard şi face stricăciuni în po-

**) Alungarea vânatului, între gar­

duri convergente spre o cursă sau groapă,
era mai de mult răspândit şi la alte po­
poare ale Europei (v. A. Habeilandt. op.
cit., p. 308 şi pl. XV). F i g . 13. - G r o a p a c u lupi d i n c o m u n a L u n c a n i , Ţ a r a H a ţ e g u l u i .
 F i g . 14. - C o l e t d e p r i n s l u p i , din V ă i d e i u l M i c , Ţ a r a H a ţ e g u l u i .

Când porcul sălbatec face stricăciuni în grădi- aşează puşca, pe două „jamăne" (pari cu furci) cu
nă, săteanul caută locul pe unde s'a băgat şi apoi „ţălu" drept la deschizătură, căutând mărimea unui
„pune puşca la pază". L a o distanţă de 20—25 dé porc. D a c ă se poate, puşca e aşezată ascunsă^ între
paşi dela gaura, pe unde a intrat mistreţul prin gard, tufe şi aşezată aproape de 2—3 paşi distanţă déla
 1
& Vr^/ v vi
F i g . 15. - „ P u ş c a la pază" pentru u c i d e r e a mistreţului, c ă t u n u l L u n c a Negoi, ( c o m u n a L u n c a Cernii) Ţ a r a Haţegului.
gard, ca să lovească porcu sălbatec din lături.
La cele două laturi ale deschizăturii prin care a
intrat mistreţul, înfige câte un par, leagă o sfoară de
un par şi o trece peste deschizătură şi după parul ce­
lălalt şi o duce până la puşcă şi o trece după un par
din dosul patului puştii (v. fig. 15) şi leagă celalt ca­
păt de „piedeca" puştii. Apoi a ridicat „ciocanul"
puştii, ca să fie gata de tras.
Porcul sălbatec vine noaptea şi când dă cu capul
de sfoară, ea trage „picioru" puştii şi puşca se şi
20
descarcă ).
IX. Vânatul cu vărzovi.
Ţăranul nostru cunoaşte şi o unealtă folosită la
vânătoare ce aparţine cercului cultural arctic: vâr-
zovul, folosit de popoarele vânătoare în regiunile
polare.
Vârzovul propriu zis nu e unealtă ce serveşte
direct la prinderea vânatului, ci de el se serveşte ţă­
ranul nostru când zăpada e mare şi merge Ia vână­
toare sau să-şi vadă vitele ce iernează la colibi.
Vârzovul (v. fig. 16 şi 17) e făcut dintr'un cerc
de alun, având un diametru de 3 5 — 4 0 cm. şi prins cu
două tălpi de lemn în formă de cruce. Locul rămas
gol între cerc şi crucea de lemn îl împleteşte cu o
plasă de curele sau aţă. Când vrea să se folosească
de el, calcă cu piciorul pe unul din lemnele aşezate
cruciş şi leagă cu sfoara prinsă de celalt braţ al
crucii vârzovul de picior. T e surprinde iuţeala cu
care e în stare să umble ţăranul vânător cu acest
vârzov pe cele mai grele locuri si în zăpada cea mai
mare J .
* * *
Dacă cercetăm cursele şi sistemele de vânătoare
în aceste două regiuni şi le comparăm cu materialul
2 0
) Această vânătoare „cu puşca la pază" sau m a i
de mult cu arcul la pază, era foarte răspândită la unele
dintre popoarele Eurasiei şi chiar şi la cele primitive de
pe alte continente. Câteva exemple cu arcul la pază la
Ostiaci şi cu puşca la pază la Finlandezi, se pot vedea şi
în op. cit. a lui U. T. Sirelius, pl. 16 şi 17.
2 1
) In afară de Indienii din America de nord şi la
popoarele siberiene, vânatul cu vârzobi este cunoscut şi
în Muntenegru (A. Haberlandt, op. cit., p. 308).
publicat delà alte popoare şi ţinând seamă de ma­
terialul comparat din puţinele lucrări ce ne stau de
prezent la îndemână, putem constata următoarele:
Unele dintre curse şi sisteme de vânătoare se
găsesc răspândite la multe popoare, chiar şi în di­
ferite continente. Deci ele par a fi universale. Deci
nu ne putem gândi neapărat la un singur loc unde ele
au putut fi născocite şi la răspândirea lor dintr'un
singur centru de răspândire. Principiul, pe care ele
se bazează, este atât de simplu, încât se îmbie delà
sine spre a fi inventate, pentru acest scop în mai mul­
te locuri.
Dintre metodele relatate de noi, acestui sistem
cu caracter universal aparţin: prinderile păsărilor cu
laţuri, prin căderea unui capac şi băţul elastic folosit
ca arc (fig. 1) în legătură cu un laţ ce prinde vâ­
natul. |
Alte sisteme aparţin unei categorii ce au o arie
mai mare de răspândire. Probabil, mai de mult, au
fost răspândite în întreaga zonă de păduri a Euro­
pei, unde se practică vânătoarea cu mijloace arhaice,
primitive. Unele dintre ele sunt foarte vechi, cum sunt
cursele care prind vânatul de picior (fig. 9 şi 10) şi
alungarea vânatului dealungul unor garduri conver­
gente (fig. 13 şi 14). Primul sistem datează din epoca
preistorică, iar al doilea a fost foarte răspândit în
veacul de mijloc.
O a treia categorie aparţine unui cerc cultural vâ-
nătoresc mai restrâns, al celui carpato-balcanic. A-
cestui cerc aparţin: butura pentru prins jderi şi toba
cu cocoşul (fig. 2 şi 7 ) . In schimb alte metode sunt
comune atât cercului balcanic cât şi celui din nord-
estul Europei, Exemplele din această categorie sunt
cursa de prins şoareci (fig. 3 ) , cursa de prins jderi din
comuna Şugag (fig. 4 si 5) si coteţul de prins vulpi şi
lupi (fig. 8 ) .
Sistemele aparţinând cercului vânătoresc balca­
nic, după toată probabilitatea, sunt zestrea: populaţiei
străvechi carpato-balcanice din epoca preslavă delà
cari au fost împrumutate de popoarele slave din B a l ­
22
c a n i ) . Astfel se explică şi asemănarea extrem de
Cf, Gunda B., op. cit., p. 20,
 F i g . 16 - V rzovi.

1. Din C i u b a r c a , S o m e ş .
2. Din T e l c i u , N e s ă u d .
3 . Din G h e o r g h i n , M u r e s .
4. Din S u d u l d e s u s , S o m e ş .
5. Din U r i c a n i , H u n e d o a r a . ;
6. Din V l ă h i ţ a , O d o r h e i u .

mare atât în privinţa criteriului formei cât şi al prin­ sesc sisteme de vânătoare autentice ţărăneşti de o
cipiului, între aceste metode la noi şi la popoarele bogăţie şi varietate nebănuită.
balcanice. Existenţa acestor elemente vechi ale ci­ Cu siguranţă că numărul curselor şi al metodelor
vilizaţiei populare, aparţinând cercului cultural carpa- de vânătoare, chiar şi în aceste regiuni, este mai mare
to-balcanic a fost dovedită de autor şi cu privire la j decât cele culese şi relatate în lucrarea de faţă. Ne
23
aşezări, tipuri şi case şi unelte c a s n i c e ) . Astfel exis­ , putem atunci da seama de bogăţia acestui cap tol de
:

tenţa unui vechi substrat cultural carpato-balcanic se
evidenţiază tot mai mult.
Vedem cum în regiuni relativ mai restrânse, cum
sunt Ţ a r a Haţegului şi Regiunea Pădurenilor, se gă-
2 3
) R. Vuia, Types of villages and hauses in Rouma-
nia, and their conception with the cultural circles in the
South East. of Europe. Congrès International des Scien­
ces Anthropologiques et Ethnologiques. Londres, 1934, p.
258; Chronologie des types de villages dans le B a n a t et la
Transylvanie, in Revue de Transylvanie, Tom. III, Nq. 1.
Cluj, 1926, p. 66; Le village roumain de Transylvanie et du
Banat, Bucarest, 1937 (Extrait de „Le Transylvania"), p-
66; Ethnographische Beweise für das Alter und die Kon­
tinuität, des Rumänischen Volkes in Siebenbürgen (Son­
derahdruck aus „Siebenbürgen"), Bukarest, 1934, p. 38, Tri.
etnografie, dacă l-am urmări pe întreg cuprinsul ţă­
rii noastre.
;
Am publicat acest articol, nu numai pentru a da
o contribuţie la cunoaşterea vânătoarei noastre ţără­
neşti, dar şi spre a atrage atenţia tuturora asupra a-
1
cestui subiect aproape neexploatat la noi până în pre­
zent. Sunt pe deplin convins că vânătorii noştri şi
cetitorii acestei excelente reviste de vânătoare, ce fa­
ce cinste literaturei noastre vânătoreşti, vor urmări
de aici înainte şi ei cu luare aminte acest capitol al
vânătoarei autohtone şi vor contribui şi ei la înbo-
găţirea cunoştinţelor referitoare la această stră­
veche îndeletnicire a poporului român. D a r ei vor
aduce un preţios concurs şi ştiinţei în genere.

PE LUNĂ
— Spui c ă vreai să vii şi dumneata, domnule
judecător? Nu te-aş sfătui, ar însemna să-ţi pierzi
noaptea în zadar. Ce fac eu e mai mult pază decât
vânătoare. R a r e puşcaşul care să nimerească noap­
tea porcul în cucuruz. De vor eşi vreau mai mult să-i
speriu şi să-i alung, să nu zdrobească bucatele omu­
lui. Am eu o socoteală cu el.
— O să vin şi eu bade Andrei că-i lună plină.
Tot n'aş putea durmi pe-o vreme ca asta. Nici aseară
n'am putut. Şi, apăi, ce mai şi'-, poate am noroc să
văd şi mistreţ cum am văzut ţap.
— î n c ă n'ai văzut porc sălbatic?
— A m văzut un vier împuşcat la unul din prie­
tenii mei vânători, dar aş voi să văd unul viu, aler­
gând. Am auzit că fug grozav de iute. M ă mir cum
poate fi iute de picior o dihanie cum era şi vierul
acela.
— Ai văzut bivol furios alergând?
— N'aim văzut.
— Şi bivolul, câtu-i de greoiu când fuge înfuriat
întrece orice vită. S e cutremură pământul. A ş a şi cu
porcul sălbatic;- pe un vier bătrân, nu-i câne să-1
ajungă. Poate se şi tem cânii de el.
— Crezi că în porumbiştea aceea iasă un vier?
— Nu. E o scroafă cu purcei.
— I-ai văzut?
— Le-am văzut urmele. Dar poate să mai iese şi
alţii. E u tot aş zice să rămâi dumneata la colibă, s ă
nu-ţi mai strici somnul pentru nişte porci. Iacă, nişte
ramatori şi ei c a şi cei de casă.
In clipa aceea un arc de argint topit se ivi în
creştetul stejarilor de pe culmea pădurii. Arcul ajun­
se lunecând încet o jumătate de disc, apoi un disc
întreg, o pecetă enormă făcută dintr'o foiţă subţire
de argint, străvezie par'că. Misteriosul chip din lună
umbrea discul uşor, făcându-1 să lumineze şi mai tare
la periferii. S e înălţa încet de-asupra pădurii, îm­
prăştiind o lumină potolită, uşoară, ca o pulbere fină.
Pieptişul înfrunzit al pădurii prindea subţiri strălu­
ciri metalice. E r a mai mult părerea luminii decât lu­
mină. Văzduhul până în înălţimi se umplu ca de-o
pulbere tainică, şi pe nesimţite îmi simţii sufletul în­
văluit de visare, par'că de o năzuinţă de împrăştiere
şi de plutire.
— Vin cu dumneata, bade Andrei. A r fi păcat
să mă culc pe-o noapte ca asta, zisei văzând c ă pă­
durarul se ridică şi îşi avântă puşca 'n spate.
— D a ' luna o poţi vedea şi de aici, domnule ju­
decător. Că ea, sfânta, aceeaşi este ori de unde ai
privi-o. D e altfel, cum vreai dumneata.
— Să-mi iau şi a r m a ?
— Pădurarul m ă privi peste umăr.
— D a c ă te-ai hotărît să vii, nu-i veni cu mâna
goală. Ia-o, da, şi patroanele cu poşte. Poate se ni­
mereşte să trăbuiască să tragi un foc.
— Spuneai c ă şi pentru un bun puşcaş e greu
să nimerească noaptea un porc în cucuruz.
— Dar' poate n'or rămânea ei tot în cucuruz
Poate le-a veni pofta să iese şi l a larg. E u de ce m ă
duc p a z ă ? S ă - i las să zdrobească bucatele omului
noaptea întreagă?
O luarăm pe costişe la deal, pe marginea pă­
durii, printre spinii cari întindeau umbre anemice în
bătaia lunii. îmi păru bine că n'am rămas la colibă.
F I L E DIN C A R T E A N A T U R I I
de: ION AGÂRBICEANU
Cu cât urcam costişa spre culme, cu atât împărăţia
lunii o vedem mai largă, Intr'un cerc larg în ju­
rul ei, până departe, dispărură stelele, şi discul ei pă­
rea c ă se aprinde în alb tot mai tare.
De pe culmea costişei vedeam pădurea întreagă
scăldată în lumina rece a lunii. Da, aici aşi putea ră­
mânea! De-aici văd departe. Să-mi întind pe pajiştea
plină de rouă pelerina, şi să mă las dus de miste­
riosul farmec al nopţii cu lună plină. Dar mai hotă-
rîsem odată să-1 însoţesc pe pădurar, şi nu voiam să
creadă cine ştie ce. Ş i apoi, nu aveam să mai coborîm
în vale. Lanul pe care-i păzea badea Andrei era la
aceeaşi înălţime, la marginea pădurii.
Mai era însă cale lungă până acolo. Cum înain­
tam cu ochii mai mult la cer decât la spinii pajiştei,
uneori mă împiedecam de ei. Pădurarul mi-o luase
binişor înainte.
Dar iată-1 că se uită peste umăr şi se opreşte
până ajung lângă el.
— M ă gândesc eu, domnule judecător, ce slujbă
grea ai şi dumneata.
Nu eram bucuros de vorbă. îmi păru că profa­
nează liniştea luminată de lună.
— Ce -slujbă? C ă vin să-mi pierd o noapte în
zadar?
— Slujba dumitale de-acasă, nu de-aici.
— Şi pentru ce crezi că-i grea?
— Dumneavoastră judecătorii aveţi de lucru toa­
tă viaţa numai cu oameni de nimic. Căci omul de
omenie nu ajunge înaintea» legii. Câte patimi şi vi­
clenii omeneşti toate vi se descopăr, ca şi preotului
subt patrafir. M ă mir cum mai puteţi trăi cunoscând
mereu numai răutăţile lumii. E u unul m'aş sălbătăci
să trăesc tot între astfel de oameni. Nu pot spune c ă
am duşmani, dar totuşi cât stau acasă mai mă cert
când cu nevasta, când cu copiii, când cu un vecin. Ş i
mi-e sufletul mereu tulbure. D'apoi dumneata care
trebue să împaci certele, să faci dreptate, să croeşti
;
judecăţi şi pedepse! Cred că nu poţ avea nici o pace
şi mulţumire. E u când ies la pădure, mă limpezesc,
dar dumneata zi de zi eşti cu răutăţile oamenilor
pe cap.
— A ş a este, bade Andrei, dar omul se obici-
nueşte cu orice. Apoi, trebue să fie cineva şi în sluj­
ba asta. Ce-ar ajunge lumea dacă n'ar fi judecătorii
şi tribunalul? Cine ar mai păzi dreptatea şi ar mai
pedepsi pe cei ce calcă legea?
— Vezi bine, trebue să fie şi judecăţi c ă lumea-i
rea.
Oftă şi tăcu. Mergea mai repede acum, şi eu iar
rămăsei în urma lui, şi mai departe ca înainte. In
marginea lanului trebuia să mă aştepte, să-mi arate
un loc de-asupra tablei de cucuruz.
— Când i-oi speria se poate să ţâşnească în larg
peste fâneaţă, şi poate ai norocul să-i vezi, îmi zise
în şoaptă.
— Crezi c ă sunt în cucuruz?
— î n c ă nu! De când te-aştept am tras cu ure­
chea destul şi n'am auzit nimic. Când întră ei crezi
că-i la cules: rup tulei după tulei. A b e a îmbucă din
unul o gură, şi rup altul. Că aşa-i firea lacomă a
porcului.
Pornii spre tăpşanul arătat de el, la marginea din
i us a porumbiştii, iar el o luă pe dunga pădurii. Spu-
nea că ştie pe unde au intrat alaltăseară, după urme.
Dar mergea acolo aşa intr'o doară, căci, spunea el.
puteau intra şi pe altă parte.
Mi-am întins pelerina pe pajiştea udă, am încăr­
cat arma cu poşte şi am pus-o alăturea. Incărcându-o
mi-au venit pe-o clipă în minte poveştile prietenilor mei
vânători, despre primejdiile vânatului la porci. Câţi
câni nu au sfâşiat. De câte ori n'au trecut ca fulgerul
prin faţa unuia, încât nici nu a avut vreme să tragă!
Am simţit un fior de frig: nu cumva pădurarul a
stăruit să rămân la colibă, gândindu-se la vr'o pri­
mejdie pentru mine?
Dar fiorul s'a stins repede: minunea lui Dumne­
zeu era in văzduh şi pe pământ, peste pădurea ce o
vedeam întreagă, subt lumina b'ândă a lunei pline.
E r a o nemişcare desăvârş'tă in jurul meu. Nici
o frunză de porumb, nici un fir de mohor nu se clă­
tea, ci luminau ude de rouă în razele lunii. 0 mireas­
mă puternică de verdeaţă, de ţărână reavănă, de aer
rece şi proaspăt îmi dilata nările. E r a rouă multă şi
deasă, care se aduna în subsuorile frunzelor de po­
rumb în apă. întinsei un deget, mi-1 udai şi am dat
pe l a ochi, la o amintire din copilărie, când uneori
dimineaţa căutam nişte burueni cari creşteau înalte.
un fel de spine, şi cari la subsuorile frunzelor, ca in
nişte cupe, adunau multă rouă peste noapte, şi mă
spălam la ochi cu lichidul ceresc al nopţilor senine
Auzisem spunându-se că-i bună de leac, şi că agereş-
te vederea. De-atunci mi-a rămas o sensaţie de un
moale ciudat pe pleoape, pe care o simţii şi acum
când am dus degetul la ochi. Aşa apă moale şi alină-
toare ca o mângăere n'am mai întâlnit. îmi păru a-
cum că ea nu se poate naşte decât subt lumina blân­
dă a lunii, în văzduhul acesta ireal, presărat par'că
cu o pulbere cosmică.
Pierdut in contemplarea cerului şi a văzduhului,
irealul intra in mine ca o apă nevăzută. Gândurile
mi se risipiră. Nu-mi mai dădeam seama unde mă
aflu. Uneori mâna îmi atingea ţeava rece a armei
şi trăsăream. Pentru ce eram aici cu arma lângă mi­
ne? Dar mai eram aici? Nu! M ă împrştiasem par'că
în văzduh, ca pulberea aceea cosmică.
Dumnezeu ştie din ce pricină mă simţii deodată
înduioşat şi nespus de bun. Mă încercau sentimentele
cele mai mărinimoase. îmi ziceam că toată lumea e
bună şi duioasă, şi că am putea trăi într'o continuă
visare. Oare aşa ar fi dacă oamenii în loc să trăiască
ziua, ar trăi noaptea cu lună plină? A r vorbi cu toţii
încet, în şoaptă; patimile li s'ar potoli, urile şi duş­
măniile s'ar stinge, şi lumea s'ar înfrăţi în linişte . . .
Poate deaceea iubesc cei îndrăgostiţi nopţile cu lu­
nă, şi sunt cântate de poeţ'i ce trăesc din visări.
Cerul străluceşte aproape ca ziua până departe
în jurul lunii ce se ridică tot mai sus. Nu mai stelele
de pe la margini nu s'au ascuns încă, dar s'au rărit.
Le poţi număra uşor. Sunt albe şi strălucesc în rrtuchi
ca nişte ţinte de argint.
Nu ştiu cât voiu fi stat cufundat în priveliştea
peste fire, când în liniştea nopţii auzii în porumbişte
cum se rup tuleii. Era, cum spusese pădurarul: părea
că au intrat oamenii la cules. Sării drept în picioare,
cu arma în mână. F r i c ă ? S e poate! D a r mişcarea am
făcut-o instinctiv.
Pentru ce nu strigă la ei pădurarul? Pentru ce
nu-şi descarcă puşca? Pentru ce lasă să i se facă ru­
mânului atâta pagubă?
Larma-mi părea că vine de pe la mijlocul lanu­
lui, dar nu puteam fixa locul anume. De-odată o îm­
puşcătură, şi numaidecât alta. P e - o clipă de linişte
ce se făcu, îmi simţii inima bătându-mi la rădăcina
grumazului. Dar în clipa următoare începu să pârăe
prin porumbişte, ca şi când; ar alerga o stavă de cai.
Aşa-mi păru cel puţin mie. Nu ţinu pârăitura decât
o minută şi nu se apropia de mine, ci înainta fulge­
rător spre apus, spre fâneţe. Deodată simţ'i că-mi
învie rădăcinile părului.
L a vre-o treizeci de paşi de mine, izbucniră în
câmpul deschis vr'o şase mistreţi, ale căror coame ri­
dicate ţepiş luminară o clipă în lună. Nu ştiu, poate
nici n'am ochit, dar am descărcat amândouă ţevile.
Când se stinse sunetul, ei nu se mai zăreau. D a r se
auzea încă galopul lor. îmi păru că se cutremură pă­
mântul. Apoi se Înstăpâni iarăşi liniştea nopţii cu
lună plină.
De ce-am tras? De frică să nu vină înspre mine?
IN CAPCANA*)
De la viscolul de pe urmă, Codan vulpoiul n'a
mai mâncat nimic. Ş i de atunci, colindul peste ţinu­
tul de vânătoare i-a fost zadarnic. Nimic. Nimic decât
gerul sticlos şi zăpada întinsă, nesfârşită. Nici un
şoarece, nici o pasăre. Nimic, Pustiul alb. Nimic
decât vântul tăios, lunecând ca pe o coajă peste ne­
mărginirea încremenită. Abia o spulberare subţire din
loc în loc. Nimic. Ieri a fost de-a scormonit zăpada
sub mărul pădureţ delà Râpe. S'ar fi mulţumit şt
cu atât, o pomană putredă, ceva, orice, Nimic, Nici
o gânganie . . .
In fund de vizuină Codan îşi trece limba roşie
peste buze. înghite în sec şi simte un nod uscat care-i
arde gâtlejul. Prin minte îi trec amintiri din zilele de
belşug — carnea svâcnindă a celui din urmă Ure­
chii ă — eh! poveste veche — şi noaptea aceia minu­
nată de pradă în marginea bălţii — şi câte . , . Codan
îşi aminteşte, şi suliţa foamei îl înţeapă mai tare,
mai înfipt. S ă mănânce, trebue, trebue neapărat, tre-
bue să mănânce. Pântecul îi e strâns ca de un cleşte
de fier. S ă mănânce — dar c e ? Nici somn nu mai
*) Din volumul distinsului nostru colaborator, „Ex­
pediţii şi peripeţii", a p ă r a t recent în editura „Cartea Ro­
mânească", Bucureşti.
S e poate! D a r îmi dădeam seama că aveam şi o sete
să trag, ceva ce nu simţisem când am văzut ţapul în
poeniţă, un fel de ciudă înfrigurată. Poate pentrucă
făcură pagubă? P c a t e pentrucă erau urâţi ca nişte
sperietori? S e poate şi asta! Omul e pornit spre cru­
zime faţă de-o fiinţă urâtă, şi e blând şi îngăduitor
cu cele frumoase, nu numai cu semenii săi, ci şi cu
animalele,
Ceea ce simţeam deosebit era desgustul. îmi pă­
ru o profanare ca într'o noapte cerească cum era asta,
să-i tulbure farmecul fiinţe aşa de hâde. D a r simţă­
mântul acesta îl avui numai după ce am descărcat ar­
ma, poate desilusionat că n'am nimerit nici unul, deşi
trecură pe aproape. P o a t e dacă ar fi căzut unul, nu
se mai apropia de mine desgustul, desilusia.
— Brava, domnule judecător! Le-ai tras şi dum­
neata o sperietură! Ăştia ştiu că nu-şi mai pun pi­
ciorul aici. Pădurarul vorbi de lângă mine.
— N'a fost scroafa cu purcei.
—- Nu, au fost porci streini, patru.
— Nu şase? Mie mi-a părut că-s şase.
— Numai patru, dar destui să strice bunul ăsta
într'o noapte,
— M'a mirat că n'ai tras mai devreme, şi i-ai
lăsat să facă pagubă.
— Dd, credeam să-1 pot ochi pe unul, să-mi vi­
nă mai la îndemână. Dumneata încă ţi-ai stricat poş­
tele deajaba. In aşa goană mare meşter trebue să fie
cine nimereşte. D a r bine ai făcut: le-ai tras o spe­
rietură!
E l o luă la drum înapoi spre colibă.
— Nu mai stăm? Poate va eşi şi scroafa cu
purcei.
— In noaptea asta s'a isprăvit! Nu mai iasă nici
ea nici alţii. Dar bine că nu m'ai ascultat şi ai venit:
ai văzut şi porci sălbatici vii, Urâte bidigănii!
de: Col. C. ROSETTI-BĂLĂNESCU
are. Nu poate. Codan întins pe coaste stă cu ochii
pironiţi spre gura vizuinii. Obsesia ieşirii, cu atât
mai trăeşte, Gura vizuin'i îl trage ca o putere nevă­
zută, Trebue să iasă, trebue să mănânce. Şi ca ieri,
ca alaltăeri, ca în toate zilele din urmă, Codan a ieşit
iar. A pândit, a colindat, a scoborît jos la baltă, s'a
strecurat prin stuf uscat şi trosnitor, a urmat cu o
scăpărare de nădejde, cu nasul în jos, o urmă scrisă
mărunt pe zăpadă, şi-a sângerat ghiarele, scormo­
nind înfrigurat pământul îngheţat. Nimic; nici un is­
prăvit, A trecut apoi apa peste ghiaţă. Simte cum i
s'a înfipt foamea în măruntae ca o unghie ascuţită.
Şi nimic. A ajuns însfârşit la şirul copacilor omorîţi
de om, stâlpi legaţi între ei cu neînţelese fire, ce
sună atât de ciudat când suflă vântul — şi gem surd
trunchiurile schilodite. Codan s'a oprit. Acolo, din­
spre partea vântului e satul. Intr'acolo nu se duce, cu
toată foamea care-1 roade ca un vierme. Cu nasul
sus în vânt, chiar până aci îi ajunge mirosul nesufe­
rit al aşezământului de oameni. Pute a om, a fum şi
a bălegar. Nu, într'acolo nu merge. Codan vulpoiul e
trăit. Ştie. Acolo e încuibată răutatea, de acolo ies
vechii lui duşmani de totdeauna. Acolo stau ascunşi
Grivei şi Piciorongea vânătorul, cu tot neamul lor.
Din casa din margine, acum un an, au pornit scurt,
 un sgomot. Suluri subţiri de
fum culcate de vânt peste
noaptea alburie. Zăpadă mân­
jită de om. Pute. Lui Codan
îi pute cu cât se apropie a-
cum tiptil, hoţeşte. Şi deoda­
tă se pironeşte pe loc. Un lă­
trat de câine. Codan a tresă­
rit tot. Ascultă. A tăcut. Nu
e pentru el. Nesuferitul neam
al câinilor pălăvrăgeşte fără
rost, ca şi oamenii, stăpânii
lor. Codan trece c a o umbră
pe lângă primul gard de nu­
iele. Toate simţurile îi sunt
încordate. Codan trece ca o
umbră în umbră. Loc ştiut din
an. Tot acolo găinile? Codan
adulmecă cu nările umede,
din toţi plămânii. Acolo; sub
şură. Un paş, încă unul şi se
tupilează iar la zăpadă. So­
coteşte. Şovăie. Deschizătura
şopronului în faţă. P â n ă a-
colo drum scurt între o şiră
de coceni şi un perete de
grajd. Codan lunecă acum ca
o apă spre uşa surei. . . Ce-a
urmat a fost fulgerător . . . 0
larmă nespusă de găinărie
s p e r i a t ă . . . Şi fuga. Frica.
Frica nebună. A lăsat în ur­
mă lătrături de câini şi sgo­
mot. Câmpul. Fuga înspăi­
mântată, nesfârşită. Apoi mai
- J rânduită, departe. Şi acum,
cu colţii adânc înfipţi în car­
Codan. ne, cu gust de sânge pe lim­
bă, conştiinţa că va mânca . . . Codan a mâncat. Co­
cu sgomot de tunet, două ţâşnituri repezi de foc şi au dan a dormit. . .
sbârnâit ascuţit împrejurul lui viespi usturătoare. Co­
dan ştie. Două săptămâni şi-a lins atunci rana în car­ Dar nimic nu se schimbase afară. Aceiaşi încre­
nea coapsei. Intr'acolo nu merge. Simţul lui de săl­ menire albă. Acelaşi pustiu. Aceiaşi moarte sticloasă
batec e mai tare ca foamea. Căci în aşezământul oa­ peste câmpuri. Când, la cele dintâi imbolduri ale
menilor, ştie, de altfel, e belşug de carne proaspătă... foamei reînoite Codan şi-a scos nasul afară, a înţeles
Codan sfredelit de foame, ia drumul întorsului. lămurit că toate chinurile vor reîncepe, tot atât de
Nimic nici a z i . . . crude ca mai înainte, cu aceleaşi zadarnice aşteptări
De câtă vreme n'a mâncat Codan? Nu mai ştie. şi colinduri; cu aceleaşi suferinţe până la furia nepu­
I-s'au aprins în ochi vine de sânge. Foamea a ajuns tincioasă, până la istovire şi moartea vecină. Şi, în
acum chin de clipă după clipă. Pielea stă numai pe mintea lui Codan, se desprinde neted o larmă de găi­
oase, şi-le simte, acum, trântit pe-o rână, slab. Ii vâ­ nărie speriată . . . Acolo . . .
jâie în cap ca un val de turbare. Codan, din când în ) Noaptea târziu, Codan se furişa pe lângă gardul
când, muşcă cu furie pământul, cu desnădejdea ajun­ ' de nuiele . . . Linişte. Codan ţinteşte deschizătura şo-
să nebunie. încă două zile, cel mult două zile, şi i-se fpronului. Acelaşi drum. O schimbare mică de rândul
va întuneca mintea şi puterea. Ştie. E moartea, Azi, | trecut: grămada aia înaltă de bălegar lângă peretele
trebue, trebue. trebue să m ă n â n c e , . . /grajdului, îngustând drumul între ea şi şira de coceni.
îngrozitor de lungă, de chinuită, a trecut ziua. Sea­ Codan priveşte cu băgare de seamă. Adulmecă cu
ra, Codan a ieşit. Nu mai colindă spre marginea de lăs­ de-amănuntui. Lui Codan nu-i plac schimbările. R ă ­
tar. S e furişează un timp printre troiene, dar ajuns mâne tupilat. Totuşi nimic suspect nu-i învederează
la tufele uscate, a luat-o drept pe urma de ieri, dus ' lunga lui pândă. O grămadă de bălegar lângă casa
ca de o putere dârză, hotărîtă. Codan întinde un cailor. Doar că s'a strâmtat drumul spre şură. Dar
;
trap egal. Trece stuful, trece puntea de ghiaţă a apei. găinile sunt acolo, aproape. Şi şt e Codan: va veni
A ajuns la copacii morţi, la lungul şir al stâlpilor de ţmâine, tot va trebui să vină — aici sau alături. Foa-
telegraf. Acolo, satul. Codan se opreşte. Adulmecă în mea nu iartă. Acum iar, Codan se furişează tiptil,
vânt. Ş i apoi, cu ochi sticloşi — porneşte. Spre sat. A ajuns lângă grămada de bălegar. O ocoleşte uşor.
E stăpân pe sine. Ştie ce trebue să facă. I? mână pân- încă un pas, încet, încă un pas, d o i . . . Ce s'a petre-
tecul, dar capul e limpede. Un şanţ. Codan se tupi- ,cut atunci a fost ceva d r ă c e s c . . . Fulgerător, pă-
lează iar. Aproape, la trei sărituri, satul adormit. Nicigjf mântui s'a deschis şi s'a închis înapoi cu măsele de
fier peste piciorul lui Codan. Un ţipăt de groază şi de
durere i-a îngheţat în gâtlej. Fiara sălbatecă, chiar
în culmea durerii a ştiut să se înfrunte, căci ştie că
e pe tărâmul Răului cu două picioare. Codan, strân­
gând din dinţi şi-a stăpânit şi şi-a înghiţit durerea
fără margini. Dintr'o încordare a muşchilor ca nişte
arcuri, biciuit de spaimă şi chin, Codan s'a aruncat tot
înapoi, dintr'o singură svâcnire. O durere nebună îi
taie avântul. E ţintuit implacabil de piciorul stâng
dinainte. Inebun't, cu ochii injectaţi de sânge, tremu­
rând din tot trupul, stă prins în încleştarea neîndurată
a fălcilor de oţel. Ii fierbe sângele cu sgomot prin
urechi. Un timp nu mai mişcă. Apoi cuprins ca de o
furie, o disperare aproape de turbare, se smuceşte
din nou. Zadarnic. . . Codan, cu dinţii muşcă capcana
drăcească care-1 ţine legat. Dar dinţii scârţâie pe un
fier îngheţat, nepăsător — mut. Atunci Codan se cul­
că, învins, istovit. Suflarea îi e scurtă, inima îi bate
iute, speriată . . . Poate i-a trecut atunci prin minte
lui Codan desfăşurarea vieţii lui trecute, de sălbatec
liber: desişul de lăstar, vara, cu iarbă, cu umbră, po­
tecile ştiute prin stuful des şi răcoros, marginea bălţii
cu ierburi unde te pierdeai nevăzut, apa bună cu stră­
fulgerări de lună şi de peşti argintii, luptele de dra­
goste la Râpe, vânătorile îmbelşugate şi meşteşugite,
somnul fără grijă în fund de vizuină — sălbatec şi
l i b e r . . . Acum stă agăţat de un picior într'o margine
de bălegar, sfredelit de durere . . .
Cât timp a trecut? Nu-şi mai simte piciorul. F ă r ă
îndoială că fălcile prea tari l-au r u p t . . . Şi deodată,
RĂŢOIUL DE PE BAHLUI
Amicul nostru din Iaşi, despre a cărui întâmplare
vrem să povestim, este şi mare şi bun vânător. Dar
nu ştiu cum, prin ce întâmplare, o calitate absolut in­
dispensabilă vânătorului, îi lipseşte.
Unui vânător, trebue să-i placă întâi vânătoarea.
Apoi, tutunul, lăutarii. . . femeile câte o leacă şi, ne­
greşit, băutura vinului. E i bine; amicului nostru, toc­
mai acestea îi lipsesc; ba încă are şi ură pe băutură şi
pe acei care se îndeletnicesc cu ea. Ş i de aceea, de
câteori are prilejul, arată tuturor ce pacoste este vi­
nul şi rachiul, că te slăbeşte, că te tâmpeşte, că te
sărăceşte şi te face neom, asemenea şi cântecul şi fe­
meile.
î n t r u n a din zile, pe când era la vânătoare, şi toc­
mai se odihnea, astâmpărându-şi setea la o fântână
cu budalău, iaca nişte ţărani cu carele şi cu nevestele
lor, se întorceau dela iarmaroc.
Unii din ei, s'au dat jos să adape boii; unii pe
care pid'Oarele nu-i mai slujeau, au rămas pe struje-
nii din care. Văzând amicul nostru, în ce stare se
flau, a început iar cu lecţiile lui. Şi dă-le; şi trage-le.
neted, aproape, ironic, izbucneşte un cântat de cocoş,
un cucurigu sonor — de sub şură. Un fier roşu a
străbătut fiinţa lui Codan, Sub năpastă îi amorţise
oare conştiinţa lui de sălbatec? Brusc, îşi dă seama;
vine lumina. Vine lumina, vine spaima. Vor învia toate.
Şi omul, R ă u l cu două picioare, omul va ieşi din vi­
zuina lui afumată. Vine lumina, vine groaza. Codan se
shate, nebun. Trage din toate puterile de piciorul
amorţit — şi piciorul par'că se întinde. Trage. Zadar­
nic însă. In grajd un cal s'a sculat cu sgomot de lanţ.
Alt cocoş a răspuns departe, şi apoi altul. Noaptea
par'că s'a mai subţiat. Atunci Codan se aruncă tur­
burat cu dinţii asupra fierului, îl muşcă, îşi sângerea­
ză dinţii. O frică fără margini îl stăpâneşte. Trebue
acum, acum nu mai târziu, trebue să scape, să fugă.
Cu o furie sălbatecă şi-a muşcat piciorul acela bles­
temat care-1 ţine pironit. A muşcat acolo lângă fier.
Muşcă. Dinţii taie în carne. Osul rupt. Dinţii sfâşie
pielea. Durerea din nou ţipă în el, îl străpunge. Codan
îşi taie piciorul cu dinţii încleştaţi. O fâşie încă. Co­
dan se smuceşte. Un fir a mai rămas, un tendon, un
nerv viu. Codan smuceşte iar, O durere ascuţită care-i
sfredeleşte fiinţa întreagă, o durere aproape de mar­
ginea vieţii — şi Codan fuge, Codan schilod, fuge cu
urme de sânge . . ,
In capcană, omul a găsit un picior rupt, cu aşchii
de os, cu aţe sângerânde , . . Şi omul a înjurat pe
Codan.
Codan, sălbatec mândru, deasupra durerii, sălba­
tec slobod, fiară liberă — Codan, schilod, a murit de
foame în iarna aceea.
de: DUMITRU AN IŢEI
In vremea asta, badea Ghiţă, stând cu trupul în car
şi cu capul pe draghin, asculta cu căciula pe ceafă
şi cu sprâncenele încruntate, lecţia diela fântână, dată
tovarăşilor săi de iarmaroc, prufnind rar şi cu înţeles.
Apoi ridicându-se într'un cot, zise tovarăşilor
săi:
„Ia puneţi mâna pe el, să mă dau eu jos, să-i
fac o chelfăneală, să mă pomenească! Auzi tu, dom­
nule? Da ce, îi popa, să mă bată la cap? Ia'n mai
stăi tu stârpitură de marţofoi". Ş i odată şi sare din
car, dar nu avu parte să ajungă la fântână, că picioa­
rele nu l-au ajutat, A căzut alături de loitră, ca un
sac din pod.
Amicului nostru, nu-i fu frică de asta, că doar
nu era cu mâna goală, dar totuşi i-a lăsat în plata
Domnului, depărtându-se cam rar şi cu ochii înapoi,
certându-se pe sine pentru lecţiile date unor beţivani
ca aceia, şi jurându-se ca de aci încolo, să-şi vadă
de treabă.
Au trecut câţiva ani deîa această întâmplare. în­
tr'o zi, cel cu păţania dela budalău, părăsea Moldova
 cu bătrâna ei capitală şi pleca peste Dunăre, mutat
acolo cu serviciul. Ii părea nespus de rău după prie­
teni şi după locuri, dar se gândea că aici la noul loc,
va avea parte de raţe măcar, că trebue să amintim
că amicul nostru este şi un mare răţar.
N'avea însă puşcă de treabă. Răsfoind jurnalele,
găsi un anunţ: „Vând puşcă în bună stare. Şoseaua
Pantelimon No . . .". Apoi mai departe: „Vând armă
în perfectă stare, cal. 16, a se adresa: Fr, Bahman.
Strada Colentina No. . . .".
„Bun" zise el în sine. „Am găsit ce-mi trebuie...".
Mai ales că are nume de neamţ. Nu se poate să
fie înşelăciune. Şi până să se mai aşeze cu slujba, o
luă la Bucureşti. Aici, opri un taxiu, sui în el, dădu
şoferului adresa şi legănat de visul unei puşti bune,
de care nu avusese parte încă, îndemna pe şofeur să
mâe mai repede; i se părea prea încet.
Opri la numărul indicat. „Bună ziua!".
„Bună ziua"! E acasă stăpânul?".
,,Da e a c a s ă " !
„Vreau să văd ce marfă are".
„Se poate?, cum nu. Poftim!" ^ mai la vale.
Intrară în casă. Jidanul, căci jidan era stăpânul
armei, cu nume de neamţ, îl pofti să şeadă, şi începu
a spune poveşti,
„Ştii ce, Domnule! Eu nu am nici o puşcă. D a r
am de vânzare un gramofon. Am dat la ziar aşa, dar
nu am puşcă. Dar cred că la vânătoare, trebue şi gra­
mofon, Ţi-1 dau o leacă mai eftin. Vânătorilor le plac
cântările
Amicul, eşi mânios, nevoie mare. Sui în taxiu şi
indică şoferului, a doua adresă. Ajunge. Sună. Un
om gros, cu mutră de jidan sadea i se înfăţişă îna­
inte.
„Ai dat l a ziar că ai puşcă! drept?".
„Da! Poftim". Intrară în casă.
„Arată să văd".
„Stai o leacă. Acuş". Şi proprietarul pustei, intră
într'o odae; trecu în a doua, după care veni fără ni­
mica.
„Ştii c e ? Eu nu am nici o puşcă. D a am un ca­
zan de făcut rachiu. Nu-1 cumperi? Vânătorilor le
place beutura . . .". , brace. Aruncă bocancii cât colo ; ciorapii !la fel şi pâ­
( Amicul nostru, era să înebunească de supărare.
Eşi trântind uşile, plăti stăpânului maşinei şi o
luă singur pe jos.
„Auzi tu, domnule? D ă l a ziar c ă are puşcă şi
când colo, unul are patefon; altul cazan de rachiu.
Ei lasă că mi'ţi pica voi în mână".
Şi de atunci, pe lângă cheflii, mai are ciudă şi
pe această seminţie de oameni.
într'o zi din primăvara anului 1939, când amicul
nostru revenise în oraşul de care se despărţise cu
jale, hotărî să se ducă la raţe, în bălţile dela Cris-
teşti, Luă deci trenul de Ungheni şi într'una din gă­
rile mici, de pe acest traseu, coborî.
Bălţile dela Cristeşti, cu ghiaţă pe alocuri şi cu
ochiuri de apă foarte dese, oploşiau, deşi de timpuriu,
cârduri de raţe de tot soiul, de gâşte precum şi alte
feluri de păsări de apă.
Un vânt subţire, primăvăratec, o ultimă sforţare
a iernii, tăia nasul prietenului nostru. D a r cum pri­
măvara nu prea ai unde te ascunde, de bănuitoarele
orătănii, e destul u r a să măcăe, şi toate s'au umflat
în zbor. Mai ales cele mari.
Aşa şi de data asta. S e tupila prietenul nostru,
când în dosul unui maldur de stuf vechiu, când în-
tr'un dos de căpiţă de răgoz; aşi! de unde. Şi o pânză
de ghiaţă subţire, pârâia la tot p a s u l . . .
Merse aşa până la Bahlui. Micul râuleţ ce scaldă
bătrâna capitală a Moldovii, vara plin de păcură şi
de toate necurăţeniile, acum şerpuia limpede ca B i s ­
triţa, prin mijlocul păpurişului uscat, culcat la pă­
mânt de vânturi şi omăt, garnisit pe de lături cu pris­
pe de ghiaţă, slabă, drept rămăşiţă, din podul fără
lemne şi fără eue, pus de iarna ce se ducea, văzând
cu ochii. Merse deci aşa o bucată, în josul lui, până
la un cot.
Aici un răţoi, albastru la gât, îşi făcea toaleta, în
apa rece a râului moldovean, fără să gândească la
duşmanul vinului şi al lui. E r a surprins. Abia avu tim­
pul să se salte de 2—3 metri, şi să măcăiască odată,
că vânătorul nostru a şi slobozit un foc.
Cu o aripă ruptă, se lăsă puţin la vale pe apa
rece, căutând să se ascundă subt prispa de ghiaţă.
Dar, n'avu parte. Duşmanul era lângă el şi cu
tăvile puştii, se chinuia să-1 abată la mal. îşi mai
adună încă odată puterile şi se dădu la fund, eşind
Repetând operaţia, de data asta mai cu stăruin­
ţă, amicul nostru nu băgă de seamă că s'a prea de­
părtat dela mal. Ghiaţa subţire se rupse şi el se duse
în apă până la genunchi şi mai sus. Ce să facă acum?
S ă se mai întoarcă înapoi? Unde să se ducă? Şi ză­
rind pe malul celălalt, o casă singuratecă, tăe apa în
curmeziş prin sloi, lăsând răţoiul în plata Domnului,
cu singurul gând, că, acolo va fi căldură, îşi va usca
hainele şi se va încălzi.
Şi în mai puţin de zece minute, vânătorul nostru,
bătea l a uşa primei case din sat, cerând adăpost.
O femee tânără, şi oacheşă, îi eşi în tindă. N'avu
timp să-1 întrebe ce vânt îl aduce, că el îi şi luă îna­
inte:
„Mă rog dumitale cumătră! am dat peste un nă­
caz; M'am udat după un răţoi în pustiul ist de pârău
ş'acum mă tem să nu'ngheţ. Fii milostivă şi mă pri­
meşte să mă usuc".
Femeea, cam să vrea, cam să nu vrea, văzând
năcazul omului, îl pofti înăuntru şi îl învită să se des­
nă să treacă la desechipare complectă, îi aminti fe­
meii, că răţoiul e mai la vale de casa ei, şi că, dacă
are poftă, să se ducă să-1 ia, că el îl dă cu plăcere,
gândind, că în acest fel, va rămâne singur şi se va
desbrăca complect.
Femeea se prinse şi zise: „Bine! M ă duc. D-ta,
ie şi te desbracă şi te usucă, că aici nu te supără ni­
menea. T o t una, bărbatu nu mi-i acasă".
Şi eşi şi se duse. Amicul nostru, rămase singur,
se desbracă de tot şi îşi întinse toate hainele pe sobă
la uscat, iar el cu pielea, se băgă după sobă şi începu
a se pârjoli, ca să-şi vie în fire. Femeea dusă; băr­
batu nu acasă; cald în casă. Peste un ceas, urma să
se îmbrace şi să plece. Amintirea cu răţoiul, scălda­
tul fără voie, frigul şi acum căldura plăcută a după-
sobei, contrastau plăcut. ,
, Afară, baba începuse a-şi scutura cele din urmă
cojoace, suflând în pumni un vânt aspru. Deodată uşa
tinzii, se dădu de perete cu putere. Amicul nostru
gândi: „începe iar a vremui. De m'aşi usca mai re­
pede, ca s'o iau din loc". Dar n'apucă bine să mântue
de gândit, şi uşa casei se deschise cu aceiaşi iuţeală,
şi putere. Insă în prag, în loc să se arate femeea cu
răţoiu, se ivi căciula miţoasă a gospodarului, care
venea năcăjit de prin sat.
 Cum intră, îşi aruncă spăriet, ochii prin odae.
Nimeni. Strigă: „Măi femee"! Nimeni. S e uită pe so­
bă şi când colo, o cămaşă şi o izmana, „Azi parca
nu-i Sâmbătă", gândi el, „ca să-mi fi spălat femeea
cămăşile". ,,Ce-a mai fi şi asta". Ş i se uită după
sobă.
Dar a c o l o . . . O! Doamne Sfinte! Amicul nostru,
ghemuit cu genunchii la gură, nici nu sufla. Omul
holbă ochii; apoi şi-i şterse c a să vadă din nou, dacă
după sobă nu cumva îi o arătare, sau altceva necurat,
şi după ce se încredinţa bine că-i om, în pielea goală,
eşi repede afară. Nu trecu însă mult şi reveni, uitân-
du-se din nou la musafirul lui, care acum se făcuse
şi mai mititel, şi dispăru iar.
Şi suduind grozav, când pe femeea care se dusese
nu ştiu unde, când pe acel de după sobă, se săltă pe
scară în gura podului, se uită; nu găsi ce-i trebuia.
Coborî scara, eşi prin ogradă şi fiindcă tot nu gă-
sia ce-i trebuia, intră din nou în casă.
Şi cu spumă de supărare la gură, se înfăţişă la
cotruţa după-sobei, puse mâinile în şolduri şi întrebă
răstit şi gata de bătae pe amicul care-şi luase acum
izmenele, şi-i mai rămăsese cămeşa, încă jilavă la o
mânecă:
„Mă rog, cine eşti tu, şi ce cauţi acolo? Să-mi
spui drept şi rapide, c ă altfel, fac mare păcat!".
Prietenul nostru gândi: N'am nimic pe suflet; de
ce să nu spun drept? Decât să iau o chelfăneală, mai
bine spun şi gata. Ş i viindu-i inima la loc, începu:
„Măi frate! I a c a ce. M'am scăldat în Bahlui,
fără să vreau, după o scârbă de răţoi, şi am nemerit
la prima casă din sat, ca să mă încălzesc. Nu te ne­
căji pe nimeni. Şi apoi nici nu rămân pe noapte. Iaca tea, dar vroia să afle: a avut el frică de bătae, sau
acuş îs uscat şi mă duc! Nu te supăra". nu.
Omul nostru tuşi în semn de înţelegere şi după „Spune drept! Nu te-ai spăriet? C ă eu îs fioros,
ce stătu încă o clipă, ca să dee şi celui de pe cuptor mai ales cu căciula ceea miţoasă!",
semn că e pe deplin lămurit, zise: „Ba, ce să-ţi spun? Nu m'a prea speriat! D a r
„Apoi îmbracă-te şi coboară jos. Iaca şi femeea un lucru nu am priceput; de ce intrai şi eşiai afară
vine". Şi n'apucă să termine, căci femeea şi păşi pra­ din casă, mereu, m e r e u . , . ? Ce căutai?".
gul, plină de frig şi bodogănind.
„Apoi ce să caut", zise râzând gospodarul? Cău­
,,Unde-ai fost m u e r e ? " făcu bărbatu luând-o în
tam un retevei, ceva, o scurtătură, o coadă de sapă,
primire, cum intră în casă.
de bărdiţă, un resteu, ceva, aşa scurt, ca să nu stric
„Tu pe drumuri, mosafiri nepoftiţi în c a s ă ? H a i ? " geamurile când 1-oiu învălui, ca să te otânjesc cum
şi făcu cu ochiul către cel ce se scoborâse de după ştiu eu. Şi până una, alta, te croiam de-ţi mergeau
sobă, ca să înţeleagă saga. peticile. Doamne fereşte, ,,şi făcându-şi cruce, şi alun­
„Ei lasă! Ştii tu c ă de multă vreme, am eu un gând cu mâna ceva nevăzut, bine că nu mi-a eşit ni­
dinte pe tine şi acu te-am prins!". Şi făcu din nou cu mica î n a i n t e , . .".
ochiul.
Femeia înlemnise. E r a şi nu prea era aşa cum Şi ce puteai face dumneata la strâmtoare? Puşca
zicea bărbatul. Totuşi frica de bătae o cuprinse. să zici că, puneai mâna pe ea, era în cotlon şi altceva
„Omule! I a c ă d-lui, şi arată spre mosafir, a pă­ după sobă nu era, nici măcar melesteul nu era în co-
ţit-o cu un răţoi. S ' a udat leoarcă şi a venit la noi să văţica cu făină de pe horn. Ia, luai o tânjeală şi pa­
se usuce. E r a să-1 dau afară? Şi ca să se usuce în ce".
voie iar eu să nu-ţi dau de bănuit, m'am dus după „Ba nu luam", răspunse vânătorul, acum scăpat
răţoiul lui dumnealui, şi anume am mai întârziat...". de primejdie. „Cum vedem c ă te'ntreci, aveam să
„Ei! am şuguit măi femee. Nu mai cred eu ni­ împing în sobă şi în horn şi aveam să ţi le dau pe a-
mica. Dar dumnealui trebue hrănit, că i-a fi foame mândouă în mijlocul casei, Te zăpăceam de huet şi
de când stă după sobă. Du-te şi tae ceva din ogradă; de colb şi puneam mâna pe puşcă, după care aveai
o găină, un curcan, tot acu . . . Să-1 ospătăm cum se să te astâmperi".
cuvine ca pe o faţă de om mai rar în casa noastră. „Brava, domnule. Bună socoteală. Ştiută c ă mă
Hai repede!". astâmpăram cu meşteşugul dumitale. Hai bate pal­
Şi femeia plecă. Apoi celui uscat, acum cu inima ma! S ă fii sănătos, să mai vii pe la noi. D ă la masă
la loc, începu a i se deslega limba. Povesti întâmpla­ femee. Dumnealui umblă după r a ţ e ; noi să-i dăm
rea cu răţoiul, cum l'a văzut, cum 1-a împuşcat, cum până se frige curcanul o gură de vin . . . " .
a intrat în apă, şi a adus povestea, până la intrarea „Mulţămesc lui Dumnezeu c ă mi-a perit gândul
în casă a gospodarului. cel rău ce l-am avut, asupra ta. De-acum înainte, tu
Omul îl asculta cu interes nu câ-i plăcea poves­ eşti la inima mea. S ă trăeşti măi f e m e e . . .".
 Şi luând cofăelul, eşi pe uşă şi se repezi în beciu,
s'aducă vin de cel bătrân.
Iar în urmă femeea, după ce văzu că bărbatul
s'a vârât în beciu, făcu către strein:
,,11 vezi? Bată-1 Dumnezeu, să-1 bată. Ii prost
de dă prin garduri! M ă paşte el ca să mă prindă, . . .
Esteticul în vânătoare
Nu vreau să fac un studiu al frumosului în şirele
care urmează, fiindcă acesta există necontestat în înde­
letnicirea vânătorilor, i a r o definiţie, a r fi greu de for­
mulat întrucât ea a r cuprinde o prea variată g a m ă de
stări sufleteşti, — în schimb vreau să disociez noţiunea
frumosului de aceea a economicului, pentru a nu se ajun­
ge cu timpul la calificarea vânătoarei, numai sub aspec­
tul ei material.
Nu voi face excluderi extremiste, care nu pot decât
să creeze contradicţii, însă aşa cum trebue înţeleasă vâ­
nătoarea azi, ea este m a i mult ca oricând o îndeletnicire
în care se caută clipe de înălţare sufletească şi nici de-
cum satisfacerea nevoilor materiale.
Va părea o aberaţie — unora — (şi chiar acelora pen­
tru care scriu aceste şire), faptul că tocmai în aceste tim­
puri de insuficienţă alimentară mondială, se mai găsesc
persoane care să trăiască în lumea abstracţiunilor; însă
pentru massa vânătorilor conştienţi tocmai această posi­
bilitate de a gusta farmecul prin prisma facultăţilor su­
fleteşti este determinantul în practicarea vânătoarei.
Dacă azi munca tuturor organelor de conducere ale
1 urnei vânătoreşti se dirijează spre acelaşi ţel de ocrotire
şi înmulţire a vânatului, trebue să se ştie — în special
de cei din afara acestei tagme, — că aceasta nu se face
pentru a m ă r i numărul de piese, pentru ca apoi să ai de
unde doborî un n u m ă r tot mai mare, ci pentru a creia în
timp, posibilitatea de existenţă nelimitată a frumosului,
al esteticului din natură.
Existenţa frumosului în viaţa omului este necesară,
fiindcă numai astfel ajungem la purificarea spiritului şi
la înălţarea calitativă a elementelor componente ale unei
naţiuni, şi cu atât m a i mult ale unei tagme.
Ideia mondială care preocupă omenirea este aceia de
desăvârşire, şi aceasta nu se va rezolva acolo unde nu se
va îmbina perfect modulaţiile spiritului cu cele ale fizi­
cului; — libertatea cu constrângerea reeşită din convin­
gere, singura care definitivează ideia de libertate. Exem­
plul cel mai elegant îl avem în vânătoare. Acolo individul
pune în funcţie toate facultăţile sale constitutive, săvâr­
şind eforturi fizice, care totuşi nu sunt decât o subordo­
nare a tendinţelor spirituale.
Căci nu există vânător — făcând el parte din orice
categorie socială, — care să nu-şi simtă sufletul pe deplin
liber atunci când se află în mijlocul naturii.
Vânătoarea nu exclude materialismul, însă nici nu-1
admite ca factor determinant în p r a c t i c a r e a ei, primând •
însă caracterul de delectare sufletească, de mediu în care
se îmbină frumosul cu sufletul, înălţându-1 chiar dacă a-
ceasta a r fi şi numai pentru o clipă.
Abstractul şi concretul se unesc fără antagonism în
mijlocul naturii netulburate, în zorii sau amurgul uneiJ
zile senine în. care dumnezeirea prezintă tablouri rle ine-,
galabilă valoare.
Pentru aceasta încerc să afirm, că deşi vânătoarea!;
constitue un venit apreciabil pentru economia naţională.!
nu are însă scopul de a creia măcelării din câmpiile şi'
pădurile cu umbrele mistice ale altarelor ţării noastre.[
ci de a p ă s t r a acest sanctuar populat însă cu elementele!
lui de bună calitate, aceasta constituind şi un calificativi
de valoare al priceperii noastre.
Oare vom putea noi fi mulţumiţi în ziua când f a u n a |
pădurilor noastre va fi r a r ă şi degenerată? — fiindcă nu­
mai aici se poate ajunge, dacă nu vom avea la baza ideeij
rle vânat, existenţa esteticului pe care să-1 perpetuăm.
Spre aceasta tindem, şi fără să ne încadrăm în de-
finiţii, trebue să fim convinşi că avem obligaţia de a con­
dar n a r e pe cine. Iacă-tă că v i n e . . . S ă mănânci şi
să bei şi să dai mai des pe a i c i . . . după raţe, că sânt
d e s t u l e . . . şi nitotu, nu pre stă acasă . . . " .
Şi de data asta prietenul nostru a gustat din plin
dulceaţa vinului. Şi pare-mi-se, că s'a mai întors pe
la Bahlui . . . după raţe.
DISCUŢII
tribui fiecare la realizarea acestui deziderat, înălţându-
ne spre desăvârşire prin această păstrare a valorilor, pen­
tru a fi gustate de urmaşi aşa cum le gustăm şi noi.
Lup I. Braconierul
Hrana vânatului pe timpul iernii
Sunt vânători, cărora le pare de prisos, să dăm vâ­
natului pe timpul iernii h r a n ă din m â n ă , zicând, c ă vâ­
natul nu este vită de grajd să-i punem fân în scară,
grăunţe în ieslă. Găseşte vânatul — zic aceşti vânători
sgârciţi — destulă h r a n ă şi iarna, fiindcă Atotcreatorul,
care a creat animalele, are grije şi de animalele sălbatice,
ca aceste să nu m o a r ă de foame. Şi apoi — mai zic aceşti
puşcaşi — nici strămoşii noştri n'au hrănit vânatul şi tot
era vânat pe vremurile lor, ba încă şi mai mult, ca în zi­
lele de azi, când nu mai zicem că vânătoarea este sport,
ci în primul rând economie naţională, menită să înmul­
ţească avutul naţional.
Da! A fost odată, erau vremuri mai bune şi pentru
vânat. Au fost vremuri, când nu era absolut necesar să
t ă r â m cu carul nutreţ vânatului ierbivor, grăunţe celui
aripat, dar . . .
Nu era pe atunci pământul a ş a de intensiv lucrat c a
în zilele noastre, plugul mai cruţa pe ici-colea câte un pe­
tec de pământ, câte o groapă, câte un şanţ, câte un gard
viu pe marginea drumurilor, pe la capetele holdelor, m a i
lăsam pe ici-colea câte un „ogor negru", câteva pogoane
arate dar nesămănate (ca pământul să reculeagă putere
de producţie) care toamna, când recolta se strânsese, era
acoperit de burueni. Aveam izlazuri, păşuni vaste, livezi
nesparte de plug (azii le spargem să cultivăm sfecle zacha-
roase şi zarzavaturi) care dădeau vânatului păşune. Bu-
ruenile creşteau m a r i şi când linţoiul nemilos al zăpezii
acoperea terenul, vârful buruenilor, tufele şi spineturile
din şanţuri, din gropi treceau mai sus de scoarţa zăpezii
şi vânatul avea ce să mănânce.
Nici pădurile de şes nu erau cultivate aşa de raţio­
nal, ca în zilele noastre. Azi are şi silvicultorul acelaşi
principiu ca agricultorul: producţie cât mai mare, econo­
mie cât mai rentabilă. Nu mai tolerăm arbori fără de va
loare. Am distrus salcâmul, plopul, ba chiar şi frasinul, ca
în locul lor să cultivăm stejarul, cel mai preţios lemn al
nostru. Nu mai tolerăm arbuştii fructiferi, îi c u r ă ţ ă m pe
toţi, ca în locul lor ca subarboret atât de necesar pădurei,
pădurea să se regenereze pe cale n a t u r a l ă (deci fără chel-
1
•' tuială) din seminţele căzute din arborii seminţari.
I Şi tocmai aceşti arbori fără de valoare, aceşti sub-
arboreţi înlăturaţi de silvicultură erau acei, care făceau,
ca să nu fie nevoe de h r a n ă dată din m â n ă .
Cine nu crede, că vânatul aripat ciuguleşte semin­
ţ e l e buruenilor, că dela iepure până la cerb tot vânatul
fse h r ă n e a iarna cu acele esenţe de nimic mai sus amin­
t i t e , acela încă n'a văzut iarna pe zăpadă umblând bui-
Tmăoit, tremurând de frig şi de foame, un stol de potâr-
nidhi, care cum zărea câte o buruiană cu vârful ieşit din
Izăpadă, se îndrepta imediat spre acest singur semn de nă-
Jdejde ale acestor biete vieţuitoare pieritoare de foame, ca
Isă ciugulească câte o s ă m â n ţ ă ce a mai fi r ă m a s ca hra-
Ină pusă de natura-mumă. Care nu a văzut la pădure lăs­
tarii subarboretului roşi de iepuri şi de cervide, acela nu
.umblă cu ochii deschişii să citească din cea mai sfântă
Ibiblic: Cartea naturei, carte deschisă pentru acei, care ştiu
fsă citească din ea.
Avea pe acele vremuri vânatul h r a n ă , chiar dacă
inu tocmai abundentă, dar suficientă să mântue vieaţa
1
^vânatului, fiindcă atât agricultura cât şi silvicultura erau
c
m a i primitive decât astăzi.

M'am contrazis, când după „good forming and high
preservation" dau avantaj culturei primitive?
Nu, şi iată de ce!
Port şi eu mai mult de jumătate de secol în spate,
„multe ţări şi multe mări", am umblat şi chiar dacă nu
am împuşcat „primul iepure la vârsta de opt ani şi pri .
mul mistreţ la 12—14 ani" ca mulţi din vânătorii noştri,
totuşi am un trecut destul de lung ca vânător, ca cres­
cător de vânat. Umblam cu „ochii deschişi" şi pe unde
umblam, pe unde vânam, sau creşteam vânat, umblam
cu condeiul în m â n ă , notam, făceam statistică. Afirm din
datele statistice culese de un veac de om, că nu era pc
acele vremuri, la care noi râvnim, mai mult vânat, ci
erau mai puţini vânători. Pe acele vremuri vâna boerul
singur pe moşia sa, i a r terenurile comunale erau luate în
arendă de 2—3 funcţionari.
Astăzi? Pândiţi gările într'o dimineaţă a unei zile
de vânătoare, număraţi focurile ce se trag pe un teren
comunal de vânătorii membri ai societâţci dela sate, şi
dacă puteţi: n u m ă r a ţ i vânatul declarat şi .ascuns ce se
duce a c a s ă în cursul anului şi veţi fi convinşi că mult
mai mult vânat avem astăzi decât aveam pe vremurile
strămoşilor. Diferenţa este numai atâta, că vânătorii vechi
nu aveau de ce să ascundă, cât vânat au luat, astăzi însă
ascundem vânatul, ca nu cumva să m e a r g ă vestea tere­
nului nostru, ca nu cumva la expirarea contractului de
arendare „să vie boerii cu maşinile dela oraş să ne su­
praliciteze".
Nu afirm categoric, că agricultura modernă are refe­
ritor la vânat numai avantaje. Voiu a r ă t a cu altă ocazie,
că ne aduce şi multe pagube în vânat şi voiu înşira şi a-
vantajele ei, când voiu trata mai detailat raportul între
vânat şi agricultură şi silvicultură. Am pomenit aci agri­
cultura şi silvicultura numai ca să arăt, că cu cât e m a i
roditor solul — dacă am pus odată plugul peste tot — cu
atât mai multă h r a n ă va găsi vânatul.
Insă . . .
Fertilitatea solului fie cât de mare, nu ajunge să hră­
nească pe cale naturală, numai din teren liber a t â t a vâ-
P o t â r n i c h i In z ă p a d ă .
nat, cât vrem să avem. cât trebue să avem azi, ca fiecare
vânător să fie câtuşi de puţin mulţumit. Să nu uităm, că
pe vremuri abia eram câteva mii de vânători, i a r azi nu­
mărul nostru a trecut peste 30.000!
Care vânător r ă m â n e mulţumit să vâneze într'un
an numai zece iepuri pro cap? Şi aceasta m i c ă „compe-
tinţă" a r face 350.000 de iepuri în total. Iar ca să putem
v â n a aţâţi iepuri şi să rămâie şi stoc de prăsilă, a r trebui
să avem minimo calculo un million de iepuri. Unde m a i
punem braconierii, câinii hoinari, care cer cotă de zece
ori mai m a r e decât vânătorii legali? Ori zece milioane de
iepuri este o cantitate aşa de mare, că n a t u r a singură nu
o poate hrăni şi nici nu vrea să hrănească, să înmulţeas­
că în dauna echilibrului natura], în dauna altor animale
o singură specie.
Reesc deci din acestea, că trebue să venim în ajuto­
rul naturei, chiar să o forţăm în interesul nostru egoist,
să poată susţine o cantitate aşa de m a r e de iepuri.
Potârnichile, e drept, s'au împuţinat. Care este ade­
vărata cauză a diminuărei potârnichilor (în afară de lip­
să de hrană, de braconieri cu laţul e t c ) se dibue, se ghi-^
ceste de toţi experţii, dar la un rezultat definitiv, să pu­
tem numi precis cauza, încă nu a ajuns nimeni. Nu este
locul să intrăm aci în detaile.
Şi vânatul m a r e s'a înmulţit — slavă Domnului —
în mod îmbucurător. Avem căprioare şi cerbi, pe unde al­
tădată nu aveam şi avem peste tot mai mult decât aveam
cândva. Numai caprele negre s'au împuţinat. (S'au împu­
ţinat şi în alte ţări). A răsărit însă mântuitorul lor şi
sperăm că a l a r m a de primejdie ce a răsunat din trâm­
biţa noului nostru inspector general de vânătoare, a tre­
zit din truda orientală şi pe vânătorii munţilor noştri să
dea m â n ă de ajutor pentru salvarea acestui vânat, pe care
cât pe ce era să-1 pierdem. (La această chestiune vom mai
reveni).
Este deci absolut necesar să hrănim din m â n ă vâna­
tul pe vremurile grele ale iernei, când duce lipsă de h r a ­
nă. Este însă m a r e diferenţa, cum şi cu ce h r ă n i m vâna­
tul. Dacă sunt vânători indolenţi, împietriţi în vechea lor
mentalitate, care socotesc de prisos, să dăm vânatului hra­
nă din m â n ă ; sunt în schimb şi ultrazeloşi, care exage­
rează în cheltueli şi dând g r a s cu h r a n ă nepotrivită, ne­
naturală, pierd curajul şi fac cu credinţa, că nu e bine
să hrănim vânatul, să se răspândească şi mai mult.
Avem două căi:
1. Să înfiinţăm anume pentru vânat păşuni perma­
nente cu anumite plante; 2. Să ducem cu carul h r a n a pe
teren. (Vom vedea mai la vale, că sunt şi terenuri, unde
nu trebue să înfiinţăm păşuni permanente, nici cu carul
nu trebue să ducem hrană, fiindcă acolo are vânatul (vâ­
nat mare) destulă h r a n ă şi dela sine).
Primul sistem a r fi ideal, durere însă nu-1 putem
practica ori şi unde. Moşia nu ne aparţine, nu putem cul­
tiva plante anume numai pentru vânat. Moşiile existente
(excepţie prea puţine domenii) sunt aşa de mici, că nu
a r fi cuvincios (ca să nu folosesc alt cuvânt) ca de dra­
gul vânatului să luăm locurile de cereale. Nu prea putem
face aceasta nici chiar în cuprinsul pădurilor, fiindcă şi
aici terenul care este arabil, serveşte ca loc de h r a n ă per­
sonalului silvic.
Ne r ă m â n e al doilea mod: să c ă r ă m cu m â n a h r a n a
pe teren.
Cum să hrănim, ce să hrănim?
Cei mai mulţi c u m p ă r ă pentru iepuri fân de livadă
sau strâng în căpiţe, lăsându-1 locului, fânul recoltat din
pădure.
Fânul de şes nu este h r a n ă pentru vânatul ierbivor.
1 Prea puţină h r a n ă conţine. Ca vânatul flămând să se
sature, să reculeagă din acest nutreţ meschin puterile
pierdute de frig, de vânt, de umezeală, trebue să consume
cantităţi mari. Mâncând prea m a r e cantitate de h r a n ă
nenaturală, se constipează pe la sfârşitul iernei şi când
după topirea zăpezei dă de iarba fragedă, încă gălbue,
abia răsărită de sub zăpadă (vorbim de iepurii de pădu­
re) m â n c â n d prea lacom din această iarbă încă geroasă,
se îmbolnăveşte de diaree, care este m o a r t e a pentru vâ­
natul chinuit de mizeriile iernei.
2. Nu este bun fânul, fiindcă este prea hidroscopic,
trage din aer prea multă umezeală, mucegăeşte şi muce­
gaiul înseamnă pentru vânatul silit să m ă n â n c e fân stri­
cat, iarăşi: moarte.
3. Nu este recomandabil fânul şi din alt motiv. In
livezile păscute ele oi creşte şi gălbeaza; iarăşi moartea
iepurilor.
4. F â n u l de pădure cosit în poeni mici, umbrite de
pomi, nu e hrănitor nici pentru vitele domestice.
Dar fânul de munte este foarte bun pentru vânatul
ierbivor, dacă-1 p ă s t r ă m în loc svântat, dacă nu e stricat
şi dacă nu punem deodată mai mult, decât se consumă
în cel mult în 3—4 zile. Să nu punem prea mult fân nici
din următorul motiv. Dacă nu avem anume adăposturi de
hrană, iepurele de fire risipitor când are belşug, se urcă
pe g r ă m a d a de fân, smulge prea mult deodată, îl calcă
în picioare, îl murdăreşte. Nu punem mult fân la un loc
în terenurile nepăzite bine, fiindcă . . . se fură.
Să nu ne p a r ă rău de câţiva lei în plus să cumpă­
r ă m lucerna, trifoiu, pentru iepuri; Puţin dar bun, care
va fi m â n c a t de iepuri până la ultimul fir, fără să-1 risi­
pească. Plusul ce-1 cheltuim cu costul trifoiului ni se ren­
tează, fiindcă această h r a n ă atât de nutritivă ne va da un
stoc de iepuri, care trecând uşor greutăţile iernii ne va
plăti în sporul lor cheltuelile. Dela iepuri slab hrăniţi, să
nu aşteptăm spor.
Pentru h r a n a iepurilor în câmp, nu putem pe moşia
altuia, dar nici nu este nevoe să facem anumite instala-
ţiuni. După prima zăpadă, a doua zi cercetăm terenul şi
vom găsi cărările bătute de iepuri pe unde umblă (venind
şi plecând la pădure) după hrană. L a marginea acestor
poteci, la o distanţă după mulţimea iepurilor, înfigem în
pământ câte un par de care legăm cu s â r m ă câte un braţ
nu prea m a r e de lucerna, dar aşa de sus, ca iepurele să
nu se poată u r c a pe el, ci să-1 ciugulească ridicându-se
în picioare. Ca însă, să nu învăţăm răpitoarele .şi braco­
nierii, care sunt în acele locuri unde se găseşte, mai uşor
pradă, schimbăm din când în când aceste locuri de h r a n ă ,
mutându-le în alte locuri, chiar dacă nu le mai punem
lângă cărări. Iepurii, odată învăţaţi la h r a n ă din m â n ă ,
vor găsi şi locurile noui.
Iepurii hrăniţi cu nutreţ bun nu vor mai trage la
grădinile locuitorilor să ciugulească rămăşiţele de varză
— dacă n'au atins laţul, care-i aşteaptă — nu vor intra
in grădinile cu pomi roditori ca, făcând pagube pomicul-
torului, să îndârjească toată lumea în contra lor.
L a punctul arbori roditori, trebue să ne oprim niţel
fiind un punct foarte dureros, nu numai pentru pomicul-
tori, care pierd pomii, dar şi pentru noi, vânătorii care
trebue să purtăm ura.
Numai niţică bunăvoinţă a r trebui din partea pomi-
cultorului, care împreună cu grija noastră de a hrăni ie­
purii pe timpul de nevoe, a r face ca să rămâie şi pomii
nevătămaţi şi iepurii în fiinţă, Noi ne facem datoria, hră­
nind iepurii, dar să punem pe teren atâta trifoiu, mai
exact zis, să punem îh atâtea locuri h r a n ă , ca toţi iepurii
să ajungă la h r a n a dată de noi (se ştie doar, că iepurele
are o oarecare rază de circulaţie, din raza căreia nu prea
iese în căutarea hranei) a r fi un sacrificiu pe care nici un
vânător nu-1 poate aduce. Vor fi deci întotdeauna iepuri,
care vor intra în grădinile cu pomi, chiar şi dintre acei,
care se s a t u r ă cu trifoiu. Vor fi din acei iepuri, care nu
au ocazie să găsească prin pădure, prin câmp, tufe, a r ­
buşti, spineturi, lăstari ieşite dela tulpina pomilor de pe
marginile drumurilor, dar au şi ei absolută nevoe de „ta-
nin"-ul ce-1 conţine coaja pomilor, mai ales, a acelor ro­
ditori, d a r şi aici în primul rând mărul şi părul. Noi vâ­
nătorii, nu-i putem opri pe iepuri să intre în grădinile cu
pomi roditori şi nici proprietarii grădinilor nu-i pot
opri, decât îngrădind grădina cu gard de nepătruns. Au
insă o posibilitate mult mai eftină şi tot atât de eficace
ca şi gardul. Fiecare pom expus primejdiei, din partea ie­
purilor, să se învelească j u r împrejur pe timpul iernii cu
trestie bine legată (cu sârmă) sau cu paie de secai'â tree-
rate (scuturate de seminţe cu m â n a ) sau chiar cu coceni
de porumb. Ar însemna dublu folos: pomii nu vor fi vă­
tămaţi şi vor fi feriţi şi de ger, de care pomii tineri su­
feră m a i mult, decât se crede în general.
In grădini m a r i , cu mulţi pomi mari, care trebuesc
curăţaţi de crengile de prisos, nici apărarea cu învelitură
nu este necesară. Dela căderea zăpezii începând, să tăiem
zilnic — în m ă s u r ă ce se consumă — de aceste crengi de
prisos şi să le a r u n c ă m pe jos. Iepurii mai bucuroşi vor
m â n c a din aceste crengi, rozându-le vârfurile şi coaja, de­
cât să roadă pomii. Că cu aceasta şi pomicultorul a r con­
tribui şi la m ă r i r e a avutului naţional reprezentat prin
vânat, n'ar fi decât îndeplinirea în plus de datoria de ce­
tăţean.
Hrănirea iepurilor la pădure. Nimic mai simplu, m a i
uşor şi mai ieftin, decât să h r ă n i m la pădure iepurii chiar
şi cervidele. Am văzut mai sus, care este cea mai natu­
rală, cea mai sănătoasă hrană a vânatului ierbivor pe
timpul iernii. Crenguţe, coaje de pom. Mai ales cerbii au
absolută nevoe de această h r a n ă , de acest medicament,
care dacă le lipseşte la momentul necesar, vom ajunge
până acolo unde au ajuns nu de mult nemţii, de se gân
deau să distrugă toţi cerbii ca să scape pădurile de pa
gubele enorme, ce cauzau cerbii, rozând arborii.
De ce roade cerbul coaja pomilor? Iată o întrebare,
care f r ă m â n t ă şi azi lumea întreagă, care frământă şi pe
silvicultorii noştri, care se plâng, că iepurii şi cervidele
le distrug plantaţiunile şi care este mult mai uşor de re­
zolvat, decât ne închipuim. N'avem nevoe de analiza sân­
gelui, cum vroiau să facă Germanii cu vreo trei ani în
u r m ă — şi nu ştiu dacă au făcut-o — când au apelat la
ţările care au cerbi, rugând vânătorimea, să le trimeată
o sticluţă cu sânge dela cerbul, sau dela cerboaica împuş­
cată. Din această analiză au vrut să stabilească, ce anu­
me lipseşte organismului cerbului, de-1 face să cojească
pomii? De ce roade cerbul coaja pomilor? P u r şi simplu,
că are nevoe de coaje, de h r a n ă ce conţine coaja pomului,
fie că e vorba numai de tanin sau şi de alte medicamente.
Să le dăm coaja de pom, dacă le trebue, să le dăm dea-
gata, ca să nu roadă pomii!
N'avem decât să tăiem de ici-colea, să împrăştiem in
cât m a i multe locuri crengi, crenguţe de pomi. Nu însă
ori şi care pom este apt. pentru aceasta.
In primul rând e bun, neîntrecut de alte esenţe, mă­
rul (pădureţ) apoi alţi arbori fructiferi, după care ur­
mează în ordinea înşirărei salcâmul, plopul canadian,
frasinul, c a la u r m ă în lipsă de aceşti arbori să ne mulţu­
mim cu cerul, fagul şi stejarul. (Am pomenit numai arbori
obicinuiţi, cunoscuţi de toţi).
La pădurile de şes lemnul de foc e scump, se formează
şi grămezi de crengi, de obiceiu iarna. Arendaşul terenu­
lui n'are decât să cumpere câteva grămezi de crengi,
(atenţie la valoarea lor din punctul de vedere de mai sus;
CARPAŢII 1943. No. 12.
plasează câte o jumătate de g r ă m a d ă la locurile potri­
vite. După ce s'a dus zăpada, rămăşiţele se pot strânge,
şi-au făcut datoria.
Nu se fac însă în toate pădurile de şes grămezi de
crengi în felul de care ne trebue nouă. Dar n'am văzut
pădure de şes, în care să nu fie pe la marginea pădurei,
ici-colea câte un petec de salcâm, frasin, plop, e t c , cu alt
cuvânt esenţe, care sunt preferate de vânatul ierbivor. Nu
putem să tăem aceste lemne, nici să-le tăem toate cren­
gile pentru a le fasona pentru vânatul nostru, dar stri­
căm pomii, dacă începând din luna lui Iulie, tăem cu
foarfecele crenguţele subţiri încărcate cu frunze. Uscam
aceste crenguţe (aşternute în umbra copacilor, fiind us­
cate brusc la soare se pierd frunzele) şi le p ă s t r ă m până
la momentul necesar, legate în snopi, ţinute la loc uscat,
zvântat, ca să nu mucogăească.
Acest „frunzar" este cea mai naturală, cea mai să­
nătoasă şi cea mai hrănitoare h r a n ă de iarnă pentru epuri
şi pentru cervide.
P â n ă aci n'am pomenit, decât de vânatul pădurilor
de şes, s'au de regiuni colinoase. N'am vorbit de eervi-
dele codrilor seculari ai munţilor. Mediul natural al co­
drilor cu bogăţia lui de h r a n ă nu mai cere ajutorul omu­
lui. Aci încă nu a pătruns hypercultura omului, care
desbracă natura din firea ei făcută de Dumnezeu. Nu
trebue să dăm h r a n ă din mână. Singura intervenţie a
omului este numai atât: Când vânatul s'a retras de i a r n ă
în regiunile fagului, doborâm câte un fag mai crengu-
ros în unele locuri, pe unde vrem să atragem mai mult
căprioarele şi cerbii.
Iată, cât este de simplu şi eftin, să cercetăm chestiu­
nea hrănirea vânatului erbivor. Dacă pe lângă acest pu­
ţin ce-am pomenit, îi mai dăm şi sarea necesară, dacă
îngrijim să aibă şi niţică apă, formând la rezerve cu aju­
torul unui dig câte un lac mic, în către să strânge apa
de ploae (vorbim de terenurile lipsite de apă) am făcut,
ce am putut face pentru vânatul nostru, presupunând
Insă pază bună şi vânătoare raţională, dar nu distruge­
rea stocului de prăsilă. Restul nu ne priveşte, nu depinde
de noi, ci depinde de celelalte condiţiuni de trăiri ale vâ­
natului (total le cuprindem în zece puncte) între care pe
unele le mai putem ameliora s'au pe altele nu le putem
influenţa, fiind condiţiuni naturale.
Să trecem cu câteva cuvinte şi la hrănirea vânatu­
lui aripat. Nu vorbim de astădată de fasani, care cer o
amenajare specială şi unde este cultură de fasani, acolo
de sigur că este şi un specialist, care nu are nevoe de
aceste sfaturi.
Să vorbim numai de potârniche, cel m a i drăgălaş,
d a r cel mai vitreg vânat al câmpiilor noastre, de care vâ­
nătorul numai atâta grije are, ca din primul stol în care
trage, să ia cu primele două focuri părinţii, ca apoi să
facă uşor „tabula rasa" cu restul familiei.
Potârnichea este vânat expre numai de câmp. L a
pădure nu rămâne, nici iarna, când a r avea nevoe să
stea la adăpost în contra vântului, care-i este şi ei duş­
m a n ca la tot vânatul.
Hrana principală a potârnichei, pe timpul oatului,
clocitului, dar mai ales în epoca creşterei puilor, sunt fel
de fel de insecte. O h r a n ă atât de indispensabilă pentru
acest vânat aripat, că cu dreptul putem spune, că fiecare
teren numai atâtea potârnichi poate să crească, câtă
cantitate de potârnichi poate să aprovizioneze cu insecte.
(Asemenea este şi fasanul, pe' care însă îl putem ajuta şi
cu „surogate"). De aci reese, că în unii ani (fără- a lua
în socoteală ploile torenţiale şi grindina din Aprilie-Mai-
Iunie-Iulie) sunt mai multe potârnichi, în alţii mai pu­
ţine, după cum se înmulţesc şi insectele. Dacă gerurile
târzii (Maiu) distrug cea mai m a r e parte a insectelor,
în acel an avem puţine potârnichi.
A doua h r a n ă a potârnichilor sunt seminţele de fel
de fel de burueni. Pela sfârşitul toamnei, dar mai ales
iarna când nu mai găseşte nici burueni, h r a n a princi-
j
pală i sunt semănăturile de grâu, secară, orz, ovăs. Do­
vadă, că unde cultura pământului este restrânsă la mă­
suri mici acolo nu prea sunt potârnichi. L a potârniche
„good farming an high preservation" sunt în mai strân­
să legătură decât la orice alt vânat.
Dar ce să mănânce potârnichea, iarna, când zăpada
a acoperit tot terenul, toate semănăturile? Se v â r ă familii
întregi sub zăpadă, săpând tuneluri, ca să stea la adăpost
în contra vântului şi frigului şi să scormonească după
331
verdeaţă, h r a n ă indispensabilă şi vânatului aripat. Dar
ce să facă biata pasăre, când zăpada a îngheţat aşa de
tare, de nu mai poate sparge scoarţa, care o împiedică
să-şi pregătească culcuş cald, să-şi găsească h r a n a atât
de meschină? Cine e stăpân pe moşie, mai poate să pue
pe păzitorul de vânat să înlăture zăpada cu o lopată ici-
colea în suprafaţă de câţiva metri pătraţi, d a r Doamne
fereşte, să facem aceasta în teren comunal, pe holdele
micilor proprietari, cu toate că-o astfel de aerizare a r prin­
de bine şi semănăturilor ţăranului. Ce face în acest caz
potârnichea? O vedem alergând zgribulită încoace-încolo
pe zăpada scorţoasă, vine la drumuri, şosele să scormo­
nească în baliga cailor, care trec pe acolo; trage aproape
de sate, chiar în curţile gospodăriilor să scormonească
prin pleava, pe lângă clâile de fân, unde speră să gă­
sească câte un grăunte, dar în rele mai multe cazuri gă­
seşte: laţul şi alte bunuri.
Sau se retrage pe marginile drumurilor de pe lângă
pădure, prin gropi, şanţuri în care au mai r ă m a s nişte
spini fructiferi.
Să le facem adăposturi de h r a n ă în câmp: n'are
sens, fiind-că nu suntem stăpâni, proprietari pe teren. Să
le lăsăm în grija laţurilor de pe lângă clâile din curţile
gospodăreşti a r însemna, ca la p r i m ă v a r ă să vedem din
ele câte 1—2 dintr'un stol, sau chiar nici una.
Spinii mai sus amintiţi ne dau cele m a i bune indi-
caţiuni, ce avem de făcut. Aceşti spini sunt adăposturile
de hrană. N'avem decât să aşternem pe aceşti spini ici-
colea, câte un braţ de pae, drept acoperiş ca să nu pă­
trundă zăpada sub el şi dedesubt, între spini aşternem
un strat gros de pleavă de grâu. (E bună şi pleava de
meiu, de borceag, e t c ) . In pleavă întotdeauna se găsesc
seminţe de burueni, boabe de grâu mici, strânse, după
care potârnichea va scormoni. Cum că aceste seminţe
mititele nu se găsesc uşor, potârnichea trebue să scor­
monească multă vreme, până dă de ele, deci petrece mult
timp sub adăpost. Având de lucru „face gimnastică", deci
mişcă, nu stă sgribulită, amorţită de frig.
Inoim din când în când pleava şi pe margini aşe­
zăm cate un lemn mai gros, ca pleava să nu fie a r u n c a t ă
afară de sub adăpost.
Blasius Otvos.
III.
Metodă pentru curăţirea trofeelor
de cerb şi căprior
Am o serie de trofee de cerb şi de căprior, care îmi
împodobeşte pereţii camerei mele de lucru. Cu vremea tro­
feele acestea îşi pierd culoarea originală, brună, caldă, şi
punându-se pe ele inevitabilul colb, devin sure, alburii;
urâte. Multă bătae de cap mi-au făcut ele. Cum să le cu-
răţesc, ca ele să-şi redobândească originala culoare. Am
încercat să le prăfuesc, şi mai uşor, şi mai energic — pe
uscat. Rezultatul: zero. Moleculele de praf fin s'au lipit
atât de aderent, încât în felul acesta ele nu au putut fi
îndepărtate. Am .îmuiat în apă coarnele; praful s'a uscat
apoi şi el păstrând neschimbată crusta surie. Apoi, a m
încercat, cu o pereche de coarne de căprior, să le îmoi bine
în apă şi apoi să le frec cu perie umedă. Efectul a f o s t . . .
exagerat: apa şi peria a dus nu numai stratul de praf,
dar a înmuiat şi culoarea brună originală şi m'am pomenit
cu o pereche de coarne aproape albe. Deci distruse. Intr'a-
devăr, culoarea frumoasă castanie-negrie a coarnelor se
formează în cea mai m a r e m ă s u r ă prin frecarea lor de
coaja cu tanin a copacilor. Or acest colorant se disolvă
în apă, şi cedează subt influinţa energică a perierii umede.
Ani citit însă în o revistă străină o metodă, la care
nu m ă gândisem. Am încercat-o, a reuşit de minune şi o
recomand camarazilor mei vânători.
Aşezăm trofeul subt duşul rece al unei băi. P r i n dis­
cul duşului se strecură miile de picături de apă, care cad
cu o oarecare putere. Aceste biciuesc delicat firele de praf,
le desprind, le îndepărtează, şi lasă neatinsă culoarea ori­
ginală.
Mi-am tratat în felul acesta trofeele, şi a c u m ele se
înşirue iarăşi în culoai-ea proaspătă, vie, caldă.
R. T.
Cel m a i bun c e r b al anului 1943
După informaţiunile pe care le avem, în sezonul
de muget din anul acesta, cel mai bun trofeu de cerb
1-a cucerit D-l Ing. Nicolae Goţia din Braşov.
L-a împuşcat în pădurea Bota, proprietatea Com-
posesoratului din Zagon, J u d . Braşov, în hotarul co­
munei Sita Buzăului, la 5 Octomvrie.
Măsurile acestui trofeu, al. cărui fotografie o dăm
alăturat, sunt următoarele:
Lungimea prăjinilor 107—118,1, media 112,55;
R a z a ochiului 36,2—45,9, media 41,05;
Rozele 27,2—29,2, media 28,2;
Grosimea I. 17,6—17,5;
Grosimea I I . 24,5—18,2;
Greutatea 13 kg.;
Numărul razelor 19;
Lărgimea 70.
C e r b u l c a p i t a l Î m p u ş c a t d e Dl Ing, G o ţ i a B r a ş o v .
Trofeul e caracterizat pr'n extraordinara lopată
din coroana prăjinei drepte. Conform formulei Na-
dler însumează 225,24 puncte.
Un lup î m p u ş c a t c u alice de 4,5 m m .
Aproape dela începutul carierei mele de vână­
tor, am adoptat puşca cu trei ţevi, considerând-o ca
fiind cea mai practică. Insă d n cauza unor greşeli
de construcţie a multora din ele, am fost nevoit a
schimba multe din aceste arme.
In fine, am găsit ceea ce căutam: o puşcă cu trei
cocoaşe şi trei trăgace, al treilea trăgaci pentru ţea­
va de glonte. M'am servit de ea mulţi ani. In 1918
am pierdut-o din cauza războiului şi nu am mai pu­
tut găsi decât una tot cu trei ţevi dar numai cu două
trăgace, cel dintâi, prin împingerea unui buton, ser­
veşte şi pentru glonte, cum sunt toate aceste arme.
Deprins însă să trag cu glonte cu al treilea trăgaci,
această construcţie mi-a pricinuit multe neplăceri.
Deoarece când sunt grăbit, împing butonul pentru
glonte dar apăs pe trăgaciul din urmă, încât trag cu
ţeava stângă. Am avut această neplăcere cu un lup
care a căzut numai printr'o întâmplare.
Vânam într'o pădure mică izolată, unde nu ne
puteam aştepta decât la vulpi şi la iepuri. Săniile cari
ne-au fost adus, au rămas pe un colnic la aripa goa­
nei. E u eram primul la aripa dreaptă, adică aproape
de sănii.
Aveam ca armă un Drilling cu două trăgace, în­
cărcat la dreapta cu alice de 3,5 mm. şi la stânga cu
4,5 mm. Ninsese noaptea destul de mult, pădurea era
aplecată, încât se vedea rău. Cum a început goana,
s'a auzit un foc la aripa din stânga şt în scurt timp
văd ceva venind. După mers semăna a fi un iepure
care sare peste tufe în copci. In realitate era un lup,
din care vedeam numai capul. într'o rărime, în faţa
mea, am văzut că-i lup. Aveam numai o clipă c a să
trag; am împins repede butonul pentru glonte, am
ochit cât mai bine şi am tras. Lupul s'a strâns gră­
madă, dar a plecat. A l t foc nu am mai avut timp
să trag.
Deschid puşca ca s'o reîncarc şi atuncea vădi c ă
am tras cu ţeava stângă, cu alice de 4,5 mm. Am cre­
zut lupul pierdut, dar am auzit la sănii două focuri.
Şt'ind că a rămas acolo un jandarm, am crezu,
că-1 petrece cu carabina prin nişte poeni.
Când s'a terminat goana, m'am dus la sănii să
mă urc întruna, ca să urmez vânătoarea. Un om dea-
colo mă întreabă dacă am văzut lupul; îi spun că am
şi tras în el. Atunci ţăranul îmi spune că a căzut ş i ,
mi-1 arată jos în urma săniilor. La întrebarea mea că
unde a căzut, îmi spune că în momentul când & tre­
cut drumul, a început a se clătina. Atunci jandarmul
a fugit după el, l-a ajuns şi l-a împuşcat în gură cu
revolverul! Nu am priceput cum fugind după lup l-a
putut împuşca în gură. L-am examinat, am văzut c ă
nu poartă nici o urmă de glonte de revolver şi că
sângele dela gură provine din focul meu. T o a t ă în­
cărcătura era în spată. L a jupuit s'a văzut c ă patru
alice au încadrat inima, plămânii erau ciuruiţi şi cu
toate acestea a mai parcurs cam 300 metri.
Este probabil că jandarmul a tras pe când lupul
cădea, sau chiar după ce lupul a fost căzut, altfel ar
fi tras mai mult de două focuri. Dar chiar dacă l-ar
fi lovit, focurile lui nu mai erau utile, căci un lup care
a primit un foc de alice la 25 paşi şi poate fi ajuns
de un om, este un lup care este ca şi căzut.
Cu toate acestea, deoarece erau unii vânători ne­
lămuriţi îndeajuns, a fost nevoe să fie jupuit, ca să
se vadă că nu poartă nici o urmă de glonte de re­
volver.
Un Moldovan
Gustul ursului
Ca şi referitor la alte animale, credinţa populară
atribue ursului felurite obiceiuri, unele mai curioase
decât altele, dintre care însă foarte puţine rezistă
observaţiunilor reale. A ş a se crede încă de mulţi, că
ursul nu mânâncă hoit găsit, şi pe această credinţă
se brodează fel de fel de întâmplări, cu oameni şi­
reţi, care atacaţi de urşi au . . . făcut pe mortul, —
şi astfel au scăpat de dinţii şi ghiarele fiarei.
Cei ce cunosc, cât de superficial, năravurile ur­
şilor, ştiu, că ei mânâncă bucuros hoit, — şi că vâ­
nătorii adeseori folosesc această împrejurare, pentru
a-i atrage şi a-i vâna. Paznicul delà A. mi-a adus zi­
lele trecute o ştire, care e vrednică să fie inserată în
revista noastră „Carpaţii", fiindcă e o dovadă, că
ursul are gusturi ciudate şi în ceea ce priveşte vechi­
mea hoitului. Iată ce s'a întâmplat:
In teritorul de munte al comunei A. se găseşte
un loc de pândă la hoit, pentru urşi, care „funcţionea­
z ă " de mulţi ani. In fiecare an, primăvara şi toamna,
vânătorii respectivi, dacă vreau să îşi încerce noro­
cul, pun în aretul pătulului ridicat acolo într'un fag
bătrân, câte un cadavru de cal, etc. Aşa au făcut şi
în toamna asta. Ce constată însă paznicul?
Ursul a venit, în două nopţi, dar în loc să în­
ceapă să mânânce din hoitul „proaspăt", s'a năcă­
jit să se urce într'un brad din apropiere, ca să gă­
sească acolo o trufanda mai aleasă: In acel brad ur­
case paznicul, astă primăvară, o pulpă din calul pus
atunci hoit. O urcase, ca să nu mânânce ursul deodată
toată nada, să mai rămână o „porţiune" şi pe altă
zi. Din o pricină oarecare, acea pulpă de cal nu a mai
fost coborîtă, ci a rămas peste vară acolo, atârnată
în brad. S'a uscat, a putrezit, au mai cîupit-o pase­
rile: acum nu mai rămăsese din ea decât oasele şi
ceva vine şi resturi de carne uscate. După această
bunătate de hrană jinduia ursul, şi s'a urcat acum
cu mare anevoe în brad, ca să o ajungă, şi fiindcă nu
o putuse rupe şi coborî, fiindcă era bine acăţată,
două nopţi s'a suit ca să se îndulcească la ea,
Intr'adevăr . . . gusturile nu pot fi discutate !
N.
Ciudata c o m p o r t a r e a unei vulpi
Stând la pază în nopţi reci de iarnă, se aude
câteodată cum latră vulpea. Ca un căţel răguşit. Lo­
vită mortal, scoate uneori, dar foarte rar, câte un ţipăt
de durere. Eu l'am auzit o singură dată, când din
nefericire am lovit o vulpe astfel, încât i-am frânt
ambele picioare dinainte. Ţipătul seamănă cu acela
al unui cotoi, c ă l c a t pe coadă. Mai scoate vulpea un
fel de lătrat scurt, furios, când se luptă cu cânele în
vizuină, sau este încolţită de câne, rănită fiind.
Afară de aceste glasuri, vulpea mai obicinueşte
să şi răcnească într'un fel ciudat, atunci când îşi
prevesteşte puii despre un pericol ameninţător, sau,
cum m'am convins în ultimul timp, când se sperie de
ceva. A r fi un ţipăt dat din acelaşi motiv, ca în cele
mai multe cazuri, brăhnitul ţapilor şi caprelor roşii.
Acest ţipăt se şi aseamănă întrucâtva cu acela al că­
prioarelor, dar este mai „subţire" şi mai plângător.
Auzit dela depărtare, aduce cu glasul păunului.
In această vară foarte des, dar şi verile din anii
din urmă, auzeam răcnetul vulpii, Stând la pază în-
tr'o seară din Iulie, aud iarăşi acest glas ciudat, la
care răspunde prompt un ţap. (Deduc aceasta din
brăhnitul scurt, energic). Timp de cel puţin cinci mi­
nute, răcneau cu schimbul, când vulpea, când ţapul.
Deşi o auzeam de multe ori, n'am ajuns să văd
vulpea, atunci când răcneşte. Mi s'a împlinit însă şi
această dorinţă.
Dibuitul, este şi e o meserie, S ă te plimbi pe po­
teci bine întreţinute, căptuşite chiar cu muşchi şi pur­
tând încălţăminte cu tălpi de cauciuc moale, nu e
mare lucru să umbli fără zgomot. Meşter este acela,
care chiar cu bocanci ţintuiţi dacă ar fi încălţat „cir­
culă" prin pădure, ca o arătare. Vreau să zic, că e
vizibil, dar nu se aude venind. Este una din ambi­
ţiile mele, ca să mă perfecţionez în această direcţie
şi sunt chiar mulţumit cu rezultatele l a care am ajuns.
Astfel, spre deosebita mea bucurie, mi se întâmplă
destul de des, ca să dau peste vulpi cu ocazia hoi­
nărelilor de seară şi dimineaţă, care nu mă simt, pâ­
nă nu ajung în imediata lor apropiere. Că umblu cu
vântul în spate, este doar firesc.
Acum deunăzi, când abia se crăpa de ziuă, um­
blam pe fundul unei văi, folosindu-mă de un drum
forestier vechiu, părăsit. Valea are cotituri multe, ast­
fel, că uneori nu vezi prea departe. Mergând aşa, la
o cotitură aud că sare ceva vânat de talie mică dinain­
tea mea şi totdeodată aud şi nişte — pardon de e x ­
presia nevânătorească — behăituri parcă, scurte, sau
ca nişte mormăeli scoase de un căţel speriat. Privind
înspre acolo, văd cum o şterge o vulpe, trecând valea
deacurmezişul. P â n ă acuma, nimica deosebit. Dar a-
bia mai fac câţiva paşi, când aud că vulpea, care a
trecut l a spatele meu, începe să răcnească în mod
persistent. Curios fiind, mă întorc şi fac câţiva paşi
îndărăt, ca să pot privi în urmă-mi, dealungul văii.
Oprindu-mă, aud cum vulpea se apropie din ce în ce,
răcnind mereu. Stăteam neacoperit, în mijlocul văii,
iar vulpea venea prin desişul de pe coastă. Astfel, s'a
apropiat la — mult să zic — zece paşi de mine,
atunci, prinzând vânt probabil, s'a întors dintr'o sări­
tură şi a plecat pe coastă în sus, dar tot răcnind.
Ajunsă mai departe de mine s'a oprit în loc şi răcnea
mereu. Am mai ascultat-o timp îndelungat, apoi am
plecat, având alte socoteli, dar îi tot auzeam glasul,
chiar şi după ce m'am îndepărtat la distanţă de vre-o
500 metri.
Consum al patrulea deceniu de carieră vânăto-
rească şi vânez — spre mirarea şi ocara camarazilor
mei de vânătoare — cu predilecţie singur. L a pază,
dibuind şi cu cânele. Merg eu şi la bătăi, dar rar. Men­
ţionez aceasta, spre a arăta, că am destule ocazii să
văd vânatul şi astfel, decât gonind a spaimă. Totuşi,
vulpe ca aceea despre care am povestit, n'am mai în­
tâlnit. S ă plece ea, speriată de mine, apoi să se în­
toarcă până aproape, servindu-mi un concert?
Vor fi bolânzit şi vulpile. Dumnezeu mai ştie.
C. A. V. Popescu
 r
t|lfflllf HllllllMll MMlMH|Hl||ilH|f|fŢtf|
P I I HIlUMllII
h I C Al l LRl l l lTl l | lIl l/l lR EVISTE!
lllU44-
Revista Pădurilor (Bucureşti Nr. 9—10 din 1943).
In paginile destinate chestiunilor vânătoreşti, revista „Pro­
gresului silvic" aduce o preţioasă contribuţiune pentru
h a r t a de distribuire a vânatului nostru, în articolul semnat
de Dl Ing. silvic Remus Oprişan „Contribuţiuni la mono­
grafia vânătorească a judeţului Prahova". Un judeţ care
cuprinde în sine regiuni proprii celui m a i felurit vânat,
întinzându-se dela şesul dunărean, până în piscurile stân-
coase ale Carpaţitor. Potrivit acestei configuraţii geogra­
fice, în partea de sud găsim dropia iubitoare de întinderi
mari, apoi prepeliţa şi iepurele, aflându-se câteva insule
şi pentru căprioară, având chiar unele nuclee de fa?ani,
care se răspândesc timid din locurile de colonizare. Spre
deal, pe lângă acelaş iepure se înteţeşte numărul căprioa­
relor, apare mistreţul, p r i m ă v a r a şi toamna „cad" roiuri
bogate de sitari. In colţul de nord-vest al jude;ului o in
filtrare de cerbi, i a r în Bucegii cars ating colţul da nord-
rst sălăşlueşte capra neagră. Ursul îşi găseşte şi el loc
de trai în munţi, şi brădetul e înviorat de cocoşii de munte.
Lupul şi vulpea haiducesc pretutindenea, i a r pe coline cu­
lege boabe şi muguri ierunca. Autorul ajunge la conclu-
ziunea, că a r fi indicată o mai intensă ocrotire, mai ales
în ceeace priveşte cerbul, ursul şi, la şes, dropia. In „cro­
nica cinegetică" Dl Ing. At. Haralambie r e m a r c ă şi dis­
cută două articole apărute în „Carnaţii" (N-rii .3 şi 7 din
1943) referitor la influenţa păşunatului în păduri asupra
vânatului, articole datorite colaboratorilor noştn, D-nii Dr.
S. Vulcu şi Ing. Mircea Băncilă. Autorul e pe deplin de
acord cu concluziunile amintitelor lucrări şi ajunge la
următorul final:
„La rândul meu trebue să mărturisesc c ă cele relatate
de d-nii Vulcu şi Băncilă constitue adevărul şi numai a-
devărul. Intr'o conferinţă ţinută de mine, în anul 1938, la
Cercul de studii forestiere, şi in urmă t'pnrita, a m a r ă t a t
că pădurea şi golul alpin formează un tot inseparabil şi c a
atare administrarea acestui tot nu poate fi separată, ur­
m â n d s ă se facă ca şi până acum, de organele fireşti - -
cele silvice. Constatările şi propunerile d-lui Dr. Vulcu —
un străin de corpul silvic — vin să completeze şi s ă întă­
rească constatarea şi propunerile mele.
S'a voit însă altfel: eliminarea organelor silvice din
orice fel de preocupare pastorală. Nu ştim pentru ce fel de
consideraţiuni. Prin legea din 19 Martie 1943 s"a ajuns
acolo.
Noi ştim c ă nu v a fi bine şi c ă se vor produce multe
conflicte la limita dintre gol şi pădure, Se vor produce
conflicte chiar în pădure.
D-l Vulcu cere ca toţi cei ce ţin la vânatul nobil al pă­
durilor să se ridice pentru salvarea lui. Este bine c ă dă
semnalul. Nu trebue însă s ă se limiteze la înscrierea aces­
tor dureri în reviste. Trebue să se m e a r g ă acolo de unde
se poate hotărî. In ceasul al 12-lea, încă se mai poate re­
veni".
Deutsche Jagd — Wild und Hund (Nr. Nov. 1943).
M. Wundt, dela Institutul cinegetic din Berlin-Wannsee,
ne dă o scurtă explicaţie a unui fenomen, pe care de sigur
l'au observat mulţi dintre vânătorii noştri. Nu prea r a r ,
când deschidem abdomenul iepuroaicelor, găsim în cavi­
tatea abdominală nişte formaţiuni curioase: unu sau m a i
multe globuri, cu o piele lucie, de m ă r i m e a unui pumn de
copil. Dacă secţionăm un asemenea glob, găsim uri iepu­
raş deplin desvoltat, E vorba despre o graviditate abdomi­
nală, fenomen, care a fost observat şi discutat la iepuri de
prin veacul al 17-lea, fără ca până acum să fi fost lămu­
rită cu certitudine cauza lui. Cauza acestei lipse de sta­
bilire e în m a r e parte împrejurarea, că sunt supuse exa­
minării oamenilor de ştiinţă numai aceste formaţiuni pa­
tologice, şi nu întreg corpul animalului. Deoarece aceşti
foetus se găsesc liberi în cavitatea abdominală şi de altă
parte sunt pe deplin desvoltaţi, nu avem a face cu o reală
graviditate abdominală. L a aceasta ajunge ovulul fructi­
ficat în abdomen şi se desvoltă acolo. Desvoltarea ovulului
poate să aibă loc numai dacă r ă m â n e în legătură organică
cu corpul mamei, de unde îşi primeşte h r a n a necesară. In
asemenea împrejurări ovulul se poate desvoltă înainte, nu­
mai dacă ajunge în contact d. e. cu intestinele, peritoneul,
se lipeşte de aceste, concreşte. In acest caz însă rodul nu va
ajunge la deplină desvoltare, ci în anume stadiu va pieri
deoarece h r a n a e insuficientă. După cercetările de până a-
cum pare verosimil, că foetusul găsit în abdomenul iepu­
roaicelor s'a desvoltat normal, în lăuntrul uterului şi a
fost expulsat în cavitatea abdominală numai înainte de
normalul timp al fătatului. Aceasta se poate produce prin
ruperea pereţilor uterului, d a r se poate imagina şi cazul,
că în contracţiunile de naştere ale uterului foetusul e îm­
pins în canalul ovarului, care se deschide spre abdomen.
Ajuns foetusul aici, moare, şi în jurul lui se formează o .
cămaşă care îl încapsulează. Conţinutul acestei capsule
uneori se macerează, e absorbit de trupul mamei şi găsim
numai resturi de oscioare, s a u se mumifică, luând forma
unor piei tari. In multe cazuri foetusul se calcifică. P u -
roieri şi infecţiuni nu se produc, întrucât din uter foetu­
sul ajunge în cavitatea abdominală perfect steril. Aceşti
foetuşi nu mai pot fi expulsaţi. Iepuroaicele care p o a r t ă în
abdomen asemenea farmaţiuni pot deveni de nou gravide
şi pot făta normal puii viitori.
Der Deutsche Jager — Deutsches Waidwerk (Nr. Nov.
1943). Cunoscutul balistician, D. K. Eilers scrie u n artico­
laş interesant subt titlul: „Ajung două m ă r i m i de alice".
Vânătorii tineri sunt invitaţi să folosească o serie înteragă
de mărimi de alice. Autorul preconiza într'o vreme redu­
cerea la trei: 2V2, 3 şi3V2 mm. Apoi credea, c ă în alicele de
3 m m . vânătorul găseşte „alicele universale". A renunţat
la această din u r m ă părere, din motivul, c ă dacă la dis­
tanţă normală, de maximal 35 metri, şi deci m a i ales la
vânătoarele în pădure aceste alice sunt suficiente, la câmp
şi la vânatul de baltă, unde se trage şi la distanţă m a i
mare (45—50 m.) ele nu sunt mulţumitoare. S'a fixat pen­
tru două mărimi: 2V2 şi 3V2 mm. Cele dintâi le foloseşte la
pădure, apoi la becaţiune, potârnichi; cele de a doua l a
câmp la iepuri, la raţe, gâşte. Concurenţele acestea se pot
potrivi pentru situaţia din Germania, unde „surprizele"
sunt excluse la vânătoarea cu a r m a cu alice. L a noi însă,
unde poate apare lupul, unde vânatul e m a i resistent, ve­
dem că nu se poate elimina cartuşul cu 4—4V2 mm., i a r
cel de 2V2 pare prea mic. Deci a m preconiza 3, 3 V Î şi 4 mm.,
aceste două din urmă numai excepţional pentru lupi, etc.
Rubrica noastră „cărţi.reviste", care odinioară cuprin­
dea pagini întregi s'a redus mult. O consecinţă firească
a. stărilor în care ne găsim. In afară de împrejurarea, c ă
revistele de specialitate ale ţărilor cu care ne găsim în
stare de războiu nu ne mai sosesc (dacă ele m a i apar),
revistele franceze şi belgiene pe care le recensam obişnuit
şi-au sistat apariţia; i a r revistele germane s'au redus
mult. ca volum şi conţinut. In locul celor patru reviste
de vânătoare germane, care apăreau săptămânal, azi a p a r
două lunar. Şi aceste au un conţinut extrem de redus,
cuprinzând m a i ales literatură distractivă, care poate a-
vea valoare numai pentru cititorii acelor reviste. In u r m a
raţionalizării severe a hârtiei în Germania, marile case
(F. C. Mayer—Miinchen, Paul Parey—Berlin, I. Neu-
mann—Neudamm) care editau pe a n zeci de cărţi cu
subiect cinegetic azi au sistat aproape în întregime edi­
tarea unor asemenea lucrări. Nici chiar preajma Crăciu­
nului, care de obiceiu aducea teancuri de cărţi noui, nu a
putut schimba această situaţie. L a întrebarea pe care a m
făcut-o unor asemenea case de editură g e r m a n ă ni s'a
arătat, că aşteaptă „lumina tiparului" o serie întreagă
de noui lucrări cinegetice, unele desemnate c a fiind de
o m a r e valoare. In schimb, suntem informaţi, c ă e o
mare cerere în colecţiile m a i vechi ale revistelor, şi în
vechile cărţi — de altfel aproape epuizate toate.
Astfel, fără vina noastră, lipsim pe cititorii revistei
noastre de informaţiuni ample referitoare la literatura
vânătorească. Am cultivat în deosebi această rubrică —
şi o vom cultiva şi în viitor în marginile posibilităţilor —
e.a servind în mod real punerea în curent a vânătorimei
noastre cu mişcarea cinegetică din străinătate, cu pre­
ţioasele rezultate pe care le dau specialele institute străi­
ne, care studiază pe plan ştiinţific diferitele probleme
vânătoreşti. Sperăm, c a revenind timpurile normale,
vom putea da cuvenita amploare şi acestei rubrici. „C".

U r ă m c o l a b o r a t o r i l o r şi cititorilor noştri Săr­
bători bune şi un A n nou f e r i c i t !
Prin Decizia Ministerială jur. Nr. 17081/1943, s'a oprit
vânarea potârnichilor pe anul vânătoresc 1943/1944, pe în­
treg teritoriul judeţului Muscel.
* * %
Prin Decizia Ministerială Nr. 233818/1943, Dl Dumitru
Iftene, din comuna Deleni (Fălciu) a fost numit Inspector
de vânătoare, onorific, al Plăşii Vutcani (Fălciu).
* m *
Societatea Vânătorilor „Vulturul' din Balş—Roma-
naţi a obţinut calitatea de persoană juridică prin sentinţa
civilă a Tribunalului Romanaţi No. S. I. 167/1943.
% &
Zoologul M. Schneider din Lipsea a reuşit să monteze
unui t â n ă r crocodil grav rănit, un m a x i l a r artificial. Ani­
malul, lung de 1 metru, a fost muşcat de un alt crocodil
mai mare, rupându-i-se ţesutul de legătură între cele două
maxilare până la laringe, i a r limba rămânându-i atârna­
tă în gâtlej. Un constructor de proteze şi instrumente chi­
rurgicale din Lipsea a luat crocodilul la el a c a s ă şi i-a
construit un m a x i l a r inferior şi o placă complimentară
a maxilarului superior din tablă de aluminiu, în forma
maxilarelor naturale cu dinţii în faţă, precum şi găuri
pentru pătrunderea aerului la părţile acoperite. Prin sâr­
m ă de cupru învelită cu cauciuc se împiedică pierderea
maxilarului artificial, acesta fiind foarte bine fixat. Ră­
nile s'au vindecat în timp de 3 săptămâni, animalul refă
cându-se complet, mâncând şi fiind perfect vioi.
(„Natura", No. 10/1943).
* **
Sezonul de vânătoare la capre negre, în anul acesta,
a fost unul bun pentru vânători şi dezastruos pentru an­
tilopa munţilor noştri înalţi. „Pe caprele negre le ocroteş­
te negura" — e o veche şi foarte potrivită zicală vânăto-
rească. Munţii stâncoşi cuprinşi de negură închid în faţa
vânătorilor coastele şi văile, orizontul e mărginit la câte­
va zeci de metrii. Ce e dincolo de acest perete de negură
e ferit e în siguranţă; iar când se apropie — mai mult din
întâmplare — vânătorul de locul nevăzut unde se găseşte
vânatul, acesta îl simte înainte de a fi fost văzut, şi plea­
că. Vânătorul doar din o piatră pornită cu zgomot de pi­
cioarele caprelor îşi dă seama, că a fost în apropierea lor.
De altă parte, vânătoarea caprelor negre e îngreunată de
zăpada, care pe vremea aceasta de obiceiu acopere munţii,
— apoi de pojghiţa de ghiaţă, care de obiceiu prinde stân­
cile şi coastele, făcând extrem de primejdioasă dibuirea
prin acele locuri rele, chiar închizând în faţa vânătorului
cele mai bune locuri.
In toamna aceasta până pe la mijlocul lui Noemvrie,
împărăţia caprelor negre s'a scăldat în soare. Dacă a că­
zut în vre-o noapte fulg de zăpadă, ca a fost sorbită de
grabă de soarele care s'a ridicat blând a doua dimineaţă,
întreg muntele a fost deschis, fără negură, fără zăpadă,
amfiteatru larg în care ochiul a putut cuprinde toate de­
părtările şi piciorul a găsit razim sigur până în cele mai
primejdioase unghere.
Cei cărora li-a fost îngăduit de împrejurări să urce
în toamna aceasta în teritoriile de capre negre, au avut
împrejurări prielnice, cum nu se mai întorc decât la 10,
la 20 de ani.
Au avut mai ales bucuria să poată constata, că acest
prea ales vânat al ţării noastre e în plină înflorire. Efec­
tivul crescut; elementele în puterea vârstei în bun contin­
gent; vânat sănătos, viguros, purtând trofee zdravene; ti­
neret de anul acesta mult. Rezultatul admirabil, care se
datorează aproape în întregime activităţii „Federaţiei pro­
tectorilor şi vânătorilor de capre negre".
Dintre trofeele care au fost recoltate în acest sezon
de vânătoare, e vrednic de amintit cel doborât de Dl Col.
Vătămanu, din „Valea Rea", din versantul de sud al Mun­
ţilor Făgăraşului. E un puternic trofeu, lung de 31 cm.,
care după măsurătoarele făcute se plasează între cele
dintâi 5 trofee de capră neagră cunoscute până azi.
% # #
In Danemarca s'au înmulţit vulpile peste m ă s u r ă din
cauza, că au fost retrase toate armele de vânătoare. Locui­
torii, care au mari daune în crescătoriile lor de paseri au
găsit — după cum citim într'o revistă străină — un mij­
loc original de combatere a vulpilor. Deoarece nu se gă­
seşte stricnina, tratează intestine de pasere cu veronal.
Dacă vulpea m ă n â n c ă din această nadă — adoarme a-
dânc, şi e găsită dimineaţa de „vânători".
• # *
In hotarul comunei Sândominic, jud. Ciuc, în anul
acesta urşii şi lupii au ucis peste 100 vite mari.
• ••
Efectivul de iepuri, care s'a putut constata la vână-
torile de toamnă, dacă e neasemănat mai bun decât cel
de anul trecut, totuşi nu a justificat nădejdile, pe care le
aveau unii după p r i m ă v a r a şi vara favorabilă. Putem
constata cu toate aceste, că acest a t â t de util v â n a t e pe
cale să se refacă după dezastruosul declin din cei doi ani
din urmă, şi făcându-se necesara proteguire, va ajunge
curând la normala densitate.
De altfel efectivul e extrem de variat în diferitele re­
giuni. In unele abea se r e m a r c ă o slabă îmbunătăţire, pe
când în altele se poate vorbi de abundenţă chiar. O icoa­
nă m a i clară se va putea face după goanele de iarnă.
• • •
Prin Decizia Ministerială Nr. 250229, din 24 Noem­
vrie 1943, Dl Dr. Gavril Bozoşan, din Turda, a fost numit
Inspector de vânătoare, onorific, al Plăşii Mihai-Viteazul,
(CIuj-Turda), în locul D-lui Dr. Gh. Rusu, demisionat.
• • •
Primim cu regularitate dela societatea de vânătoare
„Căprioara" din. Piatra-Neamţ circularele imprimate, pe
care le distribue această societate membrilor ei. Voim să
r e m a r c ă m şi să spunem un cuvânt de laudă pentru acea­
stă practică. Intr'adevăr, aceste buletine cuprind cele
mai utile îndrumări şi informaţiuni pe seama membrilor
societăţii. Evenimente din viaţa societăţii, avizuri, orga­
nizarea vânătoarelor, decizuni ale autorităţilor, îndatoriri
în sarcina vânătorilor, etc. sunt cuprinse în aceste bule­
tine, care se trimit individual membrilor. In felul acesta
membrii sunt ţinuţi în curent cu viaţa societăţii şi m ă ­
runtele şi totuşi atât de însemnatele dispoziţii ale autori­
tăţilor centrale şi locale. Menţionăm, din circulara dela
22 Nov. a. c , că societatea obligă pe toţi membrii ei să fie
abonaţi la una din cele reviste de vânătoare, şi să justi­
fice plata abonamentului până la anul nou.
Pentru a feri piesele platinelor de influenţa umeze-
lei şi a gazelor cartuşului, — cari eventual a r putea in­
tra în mecanismul platinelor, mai ales la sistemul Anson
& Deeley e t c , etc. prin canalul percutivului, dacă s'a
spart o capsă — s'a recurs la aurirea pieselor. Acest pro­
cedeu a fost întrebuinţat şi pentru împodobirea, înfrumu­
seţarea mecanismului platinelor şi al ejectoarelor, mai
ales la platine laterale Holland & Holland, L a n g & Son-
London, e t c , etc. Natural numai la arme de lux, deoarece
acest procedeu scumpeşte preţul armei, considerabil.
Uzinele Walther-Suhl folosesc pentru acest scop la
arme de vânătoare un lac special. După părerea mea va­
loarea acestui procedeu este discutabilă, de oarece stra­
tul izolator de lac dispare unde există o fricţiune între
piese.
Mai puţin arcurile, piesele platinelor s'ar putea con­
fecţiona şi din oţel inoxidabil. P â n ă acum nu s'a făcut.
In loc de aurit s'ar putea placa piesele platinelor şi ejec­
toarelor cu crom pe calea obişnuită, electrică.
Sunt de părere că, cromul corespunde m a i bine sco­
pului decât aurul, dar procedeul este şi mult mai eftin.
Cromarea a r reprezenta o durabilitate, incomparabil
mai mare, deoarece cromul este foarte tare, iar aurul
foarte puţin rezistent.
Lt. Col. S. S. R.
 PUBLICAŢIUNE
Tablou de PĂDURILE STATULUI ce urmează a fi arendate prin oferte închise de Direcţiunea Economiei
Vânatului la data de 20 Decemvrie 1943, ora 11 dimineaţa
P ă d u r e Ocolul silvic Supraf. V â n a t u l Estimaţia

Văralec Văratec-Neamţ 630,— ha epuri, vulpi, lupi, tapi, bursuci 2000 lei
CI 1
Magazia ^^l ( lt II M II 2500 ,
Cracăul Alfa, Cracăul Negru, Mi»
toc, Calea Mare, Sassu, Bouleţu . 6259,— 19000 „
Negru Vodă Murfatlar—Constanţa 938,81 epuri, vulpi, lupi 50000 „
Nera Nergăniţa Bozovici — Carş 9767,- cerbi, căprioare, mistreţi, lupi,
vulpi, viezuri, Jderi 20000 „
6 Căseioarele Bolinlin—Ilfov 4505,— , epurî, vulpi 50000 „
7 Beclu Tr. Măgurele—Teleorman 834,— „ epuri, vulpi, lupi 12360 „
8 Cotmeana Cotmeana — Argeş 7760,— , epuri, vulpi 15000 „
9 Dideşti Neaga Roşiori de Vede—Teleorman 916,— „ epuri, vulpi, lupi 3000 .
10 Strâmbeni Văleni de Munte —Prahova 432,— „ „ „ „ 2000 „
11 Donea, Brusturei, Recea, Bârlui şi
Zlătioara Cugir — Hunedoara 5652,21 mistreţi, epuri, vulpi, capre 10000 „
12 Tihuleşti Cozieni II şi zăv. seria III Pârscov—Buzău 2477,— mistreţi, jderi, lupi, epuri, vulpi, 7000 ,
13 Vânători—Neamţ Vaduri — Neamţ 1400.— cerbi, căprioare, jderi, vulpi,
lupi, mistreţi şi pisici sălbatice 10000 „
14 Balta Seimeni . . . . Ialomiţa 540,— „ vânat de baltă 15000 ,
15 „ Vlădeni Saltava 9646,— „ vânat de baltă şi epuri, vulpi,
lupi 20000 „
16 „ Vlădeni Ezer 2876,50 „ 20000 „
17 „ Samova şi Zagău . . • . . Tulcea 9000,— „ vânat de baltă 20000 „
Tablou de fondurile de pescuit ce urmează a se arenda prin licitaţie cu oferte închise de către Direcţiu«
nea economiei vânatului la 20 Decemvrie 1943, ora 11 dimineaţa
Denumirea fondului Judeţul Estimaţia
1. Zeldiş Arad lei 2000
2. Lucăceşti Bacău „ 3000
3. Beliu Bihor , 10000
4. Gladna Severin „ 3000
Tablou de terenurile comune de vânătoare, ce urmează a se arenda prin licitaţie cu oferte închise, de către
Direcţiunea Economiei Vânatului la 21 Decemvrie 1943, ora 11 dimineaţa
Judeţul Comuna Supraf. Estimaţia Judeţul Comuna Supraf. Estimaţia

Engelsbrun 2134 ha 6000 lei Dolj Craioviţa 278 5000

Baia 300 „ 2500 Moşna 1056 » 1700
Lupeşti 708 „ 2500 » Tencănău 1252 9 3500
Dumbrava 499 , 1000 Siliştea Cruci 3404 9 6000
Sâmbăteni 2600 „ 16800 Tunarii Vechi 1601 2000
Slatina de Mureş 2275 , 2000 Dâmboviţa Buciumeni 1972 » 3500
Vidra 1500 „ 1600 w Făgăraş . Todorica 2870 )ua. 1000
Babana 428 , 1000 Hunedoara Băuţarul U90 ha 6500 ft
Victoria 4916 „ 5000 Lăpugiul Superior 4833 jug. 3500 9
Tibăneşti 5440 „ 2300 » Luncani 7759 10100
Viziru 8247 „ 3800 Stănceşti Ohaba 1310 hă 3300
Parincea 6949 , 3500 Roşcani 10900 9 17000
Gloduri 5155 „ 12000 Ciocăneşti 1740 V 15000
Băseşti 1873 „ 2500 » Ialomiţa . Rovine 13000
Drăgeşti 810 , 1100 tt Muscel . . Obştea Moşn. Berev. 1112 9 25000
Curăţele 1491 , 1500 tt Mehedinţi Tirioi 330 3500
Drăgăneşti 1100 jug. 1200 * Răjleţu 3340 tt 1500
Ţigăneşti de Feiuş 895 „ 900 tt Angheleşti 2907 tt 2000 m
Negru 643 . 1000 tt Roman Sat ruptura din com Cârligi 6600 »
Fonău 2358 . 4000 Cornereva 32140 jug. 1500
Ceişoara 461 ha 3000 Birichiş 4500 tt
Topa de sus şi jos 2000 , 1500 n Borlova 2947 ha 2000
Târnova 3308 „ 2500 Dubeşti 1519 » 16f0 ti
Sasca Moutana 903 jug. 1500 Goleţi 1015 ti 5000
Vrăniuţi 3775 „ 2100 Poiana 2200 10000
Oancea 6237 „ 3000 Feneş 989 » 5000
Costache Negri 3452 „ 3500 Rusca 3747 6000
Constanţa Domniţa Elena 2884 „ 15000 » Tomeşti 3848 4000
Cluj —Turda Compos urbar Podeni 412 , 2100 Ruieni 650 1000 n
Ghirişu 2782 jug. 2800 Trestiana Bârlad 860 2000
Muntele Bâişorii 1224 ha 500 Fătăciuni 1689 tt 1600 n
Vlaha 1094 „ 2000 Unteşti 3892 » 10000 tt
Valea Ierii 9382 „ 3000 Timiş Torontal Belotinţ 1296 5O00 9
Oroiul 971 jug. 1000 Butin 3028 3800 tt
Iacobeni 2352 ha 2000 Teleorman . . Rădoeşti 1201 » 2500 W
Sâmboleni 1400 „ ¿6(0 Nalbaut 4469 1600 9
Godeni 1847 : 4000 Târnava mare Petecu 1761 tt 2250 9
Căpreni 2578 „ 4000 » Târnava mică Petrisat 1536 4000 tt
Amărăşti 3607 „ 4000 Crăciunelul de jos 3918 jug. 8000 Jf
Melineşti 1524 , 1600 Boian 3992 ha 5000 9
Fratistiţă 2138 „ 2500 M Prunaru 1213 4000
Vela 2126 „ 3000 Frăţeşti 2533 » 15000 tt
Veleni 1608 „ 2600 Turceşti 872 » 1000 9
Tălpoşi 2609 „ 3000 9 Pârâeni 1982 4500 n
99 ARMUN BliCUREŞT I
D i f i . G e n e r a l ă : C a l e a Victoriei - f e l . 5*74.91

SOC. PENTRU PROPAGANDA TIRULUI,

FABRICĂ D E CARTUŞE D E V Â N Ă T O A R E

R E P R E Z E N T A N Ţ A FIRMEI
GUSTAV G E N S C H O W & Co. A G BERLIN
oferă vânătorilor prin magazinul propriu vânzarea exclusivă
pentru Bucureşti - Sediul B-dul Carol I Nr. 5, T e l . 5.20.74
(Palatul Carpaţi) - şi prin revânzătorii din provincie, sau prin
expediţii directe dela depozitul n o s t r u :

RENUMITELE C A R T U Ş E DE V Â N Ă T O A R E
FĂRĂ CONCURENŢĂ

ORIGINAL

C EC O
D U R I, 2t C H

cu pulbere Rottweil ş i c u a l i c e t a r i
2—6 mm.
• m w ^ c a „EXPRESS"
•
Reţineţi c a r t u ş e prin c o m e n z i f e r m e
p e n t r u sezon

•
A r m e d e v â n ă t o a r e S A U E R & SOHN
„G E C O " - CHR. F R . T R I E B E L

CEREŢI OFERTE
Găsiţi cartuşele „ E x p r e s s " , precum ar­
me şi articole de vânătoare prin urmă­
toarele magazine :
Fraţii Burza Arad
Carol Ankele Botoşani
„Căprioara" Bârlad
D. N i c o l e s c u Călăraşi
„Fulger" Lugoj
Remus Branga Orăştie
Andreas Rekker Sighişoara
E. Resch Sibiu
C. D. U d r e s c u T. S e v e r i n
Spirache Florea Tecuci
GUSTAV GENSCHOWHXCOAG-
Şi l a cel m a i apropiat m a g a z i n d e
specialitate

Magazinele d e specialitate c a r e d o r e s c a a v e a m a r f a n o a s t r ă s p r e v â n z a r e , sunt invitate a

s e a d r e s a l a D i r e c ţ i a Societăţii B U C U R E Ş T I , C a l e a Victoriei Nr. 3 3 , E t . I , A p . 18, T e l . 5-74.91
 rv\n

Societatea Naţională pt. R e p r e z e n t a n ţ e

S. A. R .
B u c u r e ş t i III, P i a ţ a L a s c ă r Catargiu, 4
Tel. 2 - 0 4 - 0 3
sunt binoclul Zeiss, pentru iden.

SECŢIA VÂNĂTOARE j
1! l i f i c a r e a v â n a t u l u i la d i s t a n t e
mari si luneta (Ic vizare pentru
vânătorul corect, care nu vrea
numai sa rănească ci «A doboare
tn foc vânatul chiar în situaţiuni
Furnizăm din depozit: grele, la lumina zilei «au crepu-
scula. (Calităţile optice ale bino­
C a r t u ş e pline „ P E R F E C T " W a l s r o d e
clurilor şi lunetelor Zeiss sunt
Special, încărcate la fabrica Wolff & Co,
Walsrode, cu alice tari Natermann; Cal. neîntrecute. C o n s t r u c ţ i a lor
1 2 - 1 6 - 2 0 , scurte şi lungi. Efect neîntrecut. «sie solida ţ i
durabila.
Cartuşe c u glonţ pt. arme de vânătoare.
Tuburi g o a l e toate calibrele.
Cartuşe Flobert.
Cartuşe 6 ^ 5 şi 7,65 pt. pistoale automate.
C a p s e , b u r e , cartonaşe, rondele transparente
A c c e s o r i i pentru c u r ă ţ i r e a a r m e l o r .
Piese d e r e z e r v ă pentru a r m e .
Alice.

Furnizăm arme de vânătoare cu alice, carabine.

C A R L Z E I S S J E N A
Drilling din cele mai renumite fabrici. —.- * Societatea Anonima.de Agentura-Comision-Import
fost O t t o & Alfred. Herzog, B u c a r e s t 1 L BuL C « r » t L No. U

DNISPORT S. \ -
BUCUREŞTI, ALEEAIONOLLÂ 1 9 - DOAMNEI 3
Depozit e x c l u s i v a l renu»
mitelor c a r t u ş e t

„ 1 STEA"

Cunoscătorii trag numai cu aceste cartuşe şi refuză categoric ori-ce alte

muniţiuni. — Mare asortiment det
9 A r t i c o l e din piele şi utensile pentru v â n ă t o r i , sportivi şi turişti. M a -
V terial g a r a n t a t şi execuţie impecabilă.
M e d i c a m e n t e p e n t r u câini dela r e n u m i t a c a s a engleză C O O P E R , M c
D U G A L L & R O B E R T S O N , LTD.
C a r t u ş e c u glonţ p e n t r u c a r a b i n e şi Drilling.
A r m e d e v â n ă t o a r e c u 2 ţevi, c u c o c o a ş e , pentru pulbere n e a g r ă , a -
ţustate în atelierele n o a s t r e , in perfectă s t a r e d e funcţiune, la preţuri
convenabile.
Cel m a i m a r e atelier d e a r m u r ă r i e , brunaf, afustări, m o n t ă r i d e lu*
nete şi o r i c e fel d e reparaţiuni, sub c o n d u c e r e a mult apreciatului
m a e s t r u Călin C u r c ă .
E x p e d i e m în p r o v i n c i e , la c e r e r e , o r i c e fel de mărfuri.
D ă m o r i c e lămuriri balistice, technice şi informative.