Verbul

În dicţionare, verbele latineşti sunt prezente cu patru forme.

Ex.: taceo, -ēre, -ui, -ĭtum (citite taceo, tacēre, tacui, tacĭtum) - a tăcea.

Prima formă (aici, taceo) reprezintă pers. I sg. a indicativului prezent (al diatezei active) - (eu) tac.
-o este desinenţa pers. I sg.
A doua formă (aici, tacēre) este infinitivul prezent (al diatezei active). Terminaţia infinitivului este -re şi,
înlăturând-o, rămâne tema prezentului, tacē, de la care se formează mai multe moduri şi timpuri, începând cu
indicativul prezent.

A treia formă (aici, tacui) reprezintă pers. I sg. a indicativului perfect (al diatezei active) - (eu) am tăcut.
-i este desinenţa pers. I sg. şi, înlăturând-o, rămâne tema perfectului, tacu, de la care se formează alte moduri şi
timpuri, inclusiv indicativul perfect.

A patra formă (aici, tacĭtum) este supinul.

-um este terminaţia supinului şi, înlăturând-o, rămâne o altă temă a verbului, tema supinului (tacĭt).

În clasa a VIII-a se studiază doar moduri şi tinpuri derivate de la tema prezentului, deci se
lucrează numai cu primele două forme ale verbelor (aici taceo, -ēre).

Cele patru conjugări

În limba latină sunt patru conjugări (grupe de verbe care se deosebesc după flexiune). Conjugările se
recunosc după tema prezentului, obţinută de la forma de infinitiv prezent.

Cele patru conjugări s-au păstrat în limba română.

Conjugarea I: canto, -are.

Infin. prez. este cantare, tema prezentului este canta, terminată în -a lung, accentuat.
Infinitivul latin cantare a ajuns în română cântare (infinitivul vechi, lung). Prin conversiune a devenit
substantiv (o cântare/două cântări), iar ca formă verbală, infinitivul s-a scurtat la (a) cânta (păstrându-l pe a
accentuat din tema infinitivului latin).

Conjugarea a II-a: video, -ēre.

Infin. prez. este vidēre, tema prezentului este vidē, terminată în -ē lung, accentuat.
Infinitivul latin vidēre a ajuns în română vedēre (infinitivul vechi, lung). Prin conversiune a devenit substantiv
(o vedēre/două vedēri), iar ca formă verbală, infinitivul s-a scurtat la (a) vedea (păstrând accentul pe aceeaşi
silabă, dar cu transformarea în diftong a lui e accentuat din tema infinitivului latin).

Conjugarea a III-a: incipio, -ĕre; vendo, -ĕre.

Infin. prez. este incipĕre, respectiv vendĕre. Tema prezentului (incipĕ; vendĕ) se termină în -ĕ scurt,
neaccentuat. Este un ĕ scurt de la natură, aflat în penultima silabă, care deplasează accentul pe antepenultima.

1
Infinitivul latin incipĕre a ajuns în română începere (infinitivul vechi, lung). Prin conversiune a devenit
substantiv (o începere/două începeri), iar ca formă verbală, infinitivul s-a scurtat la (a) începe (păstrând atât
accentul pe aceeaşi silabă, cât şi pe e neaccentuat din tema infinitivului latin).

Infinitivul latin vendĕre a ajuns în română vindere (infinitivul vechi, lung). Prin conversiune a devenit
substantiv (o vindere/două vinderi), iar ca formă verbală, infinitivul s-a scurtat la (a) vinde (păstrând atât
accentul pe aceeaşi silabă, cât şi pe e neaccentuat din tema infinitivului latin).

Conjugarea a III-a cuprinde două tipuri de verbe, cu câteva diferenţe în flexiune.

Pentru a le deosebi, se face apel la prima formă din dicţionar, persoana I sg. a indicativului prezent.

Conjugarea a III-a cu temă vocalică: incipio, -ĕre

Dacă la forma verbală incipio (pers. I sg., indic. prez.) înlăturăm desinenţa -o, rămâne o temă terminată în
vocală: incipi. Uneori, în conjugarea verbului, se va porni de la această temă vocalică.

Conjugarea a III-a cu temă consonantică: vendo, -ĕre

Dacă la forma verbală vendo (pers. I sg., indic. prez.) înlăturăm desinenţa -o, rămâne o temă terminată în
consoană: vend. Uneori, în conjugarea verbului, se va porni de la această temă consonantică.

Conjugarea a IV-a: venio, -ire.

Infin. prez. este venire, tema prezentului este veni, terminată în -i lung, accentuat.
Infinitivul latin venire a rămas în română venire (infinitivul vechi, lung). Prin conversiune a devenit
substantiv (o venire/două veniri), iar ca formă verbală, infinitivul s-a scurtat la (a) veni (păstrându-l pe i
accentuat din tema infinitivului latin).

Observaţii

La conjugările I şi a IV-a, nu este necesară notarea cantităţii pentru vocalele lungi a, respectiv i din temă. Chiar
fără semnul de vocală lungă, pronunţarea verbului şi recunoaşterea conjugării nu pun probleme.

În schimb, pentru conjugările a II-a şi a III-a, se recomandă notarea cantităţii vocalei e din temă, deoarece ea
face diferenţa între cele două conjugări şi ajută la rostirea corectă a verbelor.

Ex.: taceo, -ēre - a tăcea; sedeo, -ēre - a şedea; gaudeo, -ēre - a se bucura sunt de conjugarea a II-a (cu ē
lung).
În schimb dico, -ĕre - a zice; facio, -ĕre - a face, capio, -ĕre - a lua sunt de conjugarea a III-a (cu ĕ scurt).

Multe verbe moştenite din latină şi-au păstrat conjugarea, dar sunt şi verbe care, în timp, au trecut în limba română
la altă conjugare. Exemplu: teneo, -ēre - a ţine (conj. a II-a în latină, a III-a în română); cado, -ĕre -
a cădea (conj. a III-a în latină, a II-a în română); fugio, -ĕre - a fugi (conj. a III-a în latină, a IV-a în română).
Fenomenul s-a produs chiar în latina populară târzie, dunăreană.

Desinenţele personale ale verbelor

La diateza activă, desinenţele de număr şi persoană ale verbelor sunt următoarele:

pers. I sg. -o / -m; pers. a II-a sg. -s; pers. a III-a sg. -t;
 pers. I pl. -mus; pers. a II-a pl. -tis; pers. a III-a pl. -nt.
2
Observaţii

Din desinenţa pers. I pl., -mus, în limba română a rămas -m (cantamus > cântăm); iar din desin. pers. a II-
a pl., -tis, a rămas -ţi (cantatis > cântaţi). Celelalte desinenţe s-au pierdut, deoarece nu se mai rosteau
consoanele finale ale cuvintelor latineşti.

Acest fenomen s-a produs şi în alte limbi romanice. Francezii însă, continuă să scrie desinenţele -s, -t sau -nt, deşi
nu le mai rostesc (grafie etimologică).

Diateza activă. Moduri şi timpuri derivate de la tema prezentului

Indicativul prezent

Verbele aparţinând conj. I-IV formează indic. prezent de la tema prezentului (infinitiv fără -re), cu
desinenţele: -o, -s, -t, -mus, -tis, -nt.
La conj. I, la pers. 1 sg., vocala a din finalul temei (canta) dispare înaintea desinenţei -o (canto - cânt).
La conj. a III-a cu temă vocalică (incipi), desinenţele se adaugă la această temă (incipio - (eu) încep).
La conj. a III-a cu temă consonantică (vend), la pers. 2 sg., 3 sg., 1 pl. şi 2 pl., între temă şi desinenţe se
adaugă sufixul -i- care face ca formele acestor persoane (vendis -vinzi) să fie asemănătoare cu ale verbelor
cu temă vocalică (incipis - începi).
La conj. I, a II-a şi a III-a, la pers. 3 pl., între temă şi desinenţa -nt se introduce sufixul -u- (incipiunt,
vendunt, veniunt - (ei) încep, vând, vin).
Infinitivul verbului a fi (esse) conţine tema es şi terminaţia -se.
La indic prezent are o conjugare neregulată, schimbând tema: sum, es, est, sumus, estis, sunt.
La pers. 2 sg. (es), s din temă şi terminaţia -s s-au contopit într-un singur sunet.

Din prezentul verbului esse am moştenit formele scurte e şi s (el e aici; eu/ei îs/nu-s acasă).

Indicativ prezent
Conj. I II III voc. III cons. IV esse
Sg., pers. I canto video incipio vendo venio sum
a II-a cantas vides incipis vendis venis es
a III-a cantat videt incipit vendit venit est
Pl. pers. I cantamus videmus incipĭmus vendĭmus venimus sumus
a II-a cantatis videtis incipĭtis vendĭtis venitis estis
a III-a cantant vident incipiunt vendunt veniunt sunt

Indicativul imperfect

Verbele aparţinând conj. I-IV formează indic. imperfect de la tema prezentului, cu sufixul -ba - şi cu
desinenţele: -m, -s, -t, -mus, -tis, -nt.
La conj. a III-a se porneşte de la tema vocalică sau consonantică.
La conj. a III-a şi a IV-a, între temă şi sufixul - ba - se introduce sunetul de legătură - e - (incipiebam,
vendebam, veniebam).
În limba română, din sufixul - ba - a rămas doar -a - (cântam, începeam, vindeam, veneam). Consoana b între
vocale a dispărut (ca în caballus -cal; nobis - nouă). Verbul esse are la ind. imperfect tema er şi sufixul - a -
(eram, eras - eram, erai).
 3

Indicativ imperfect
Conj. I II III voc. III cons. IV esse
Sg., pers. I cantabam videbam incipiebam vendebam veniebam eram
a II-a cantabas videbas incipiebas vendebas veniebas eras
a III-a cantabat videbat incipiebat vendebat veniebat erat
Pl. pers. I cantabamus videbamus incipiebamus vendebamus veniebamus eramus
a II-a cantabatis videbatis incipiebatis vendebatis veniebatis eratis
a III-a cantabant videbant incipiebant vendebant veniebant erant

Indicativul viitor

Verbele aparţinând conj. I-IV formează indic. viitor de la tema prezentului, cu două sufixe.
La conj. I şi a II-a, sufixul este - b - la pers. 1 sg., -bu - la pers. 3 pl., iar la restul persoanelor - bi -.
Desinenţele sunt: -o, -s, -t, -mus, -tis, -nt.
La conj. a III-a se porneşte de la tema vocalică sau consonantică.
La conj. a III-a şi a IV-a, sufixul este - a - la pers. 1 sg. şi -e - la celelalte persoane, iar desinenţele sunt:
-m, -s, -t, -mus, -tis, -nt.
Verbul esse are la ind. viitor tema er şi sufixul - i -, dispărut la pers. 1 sg. (ero - voi fi) şi schimbat în -u - la
pers. 3 pl. (erunt - vor fi). Desinenţa pers. 1. sg. este -o, ca la conj. I şi a II-a.

Indicativ viitor
Conj. I II III voc. III cons. IV esse
Sg., pers. I cantabo videbo incipiam vendam veniam ero
a II-a cantabis videbis incipies vendes venies eris
a III-a cantabit videbit incipiet vendet veniet erit
Pl. pers. I cantabimus videbimus incipiemus vendemus veniemus erimus
a II-a cantabitis videbitis incipietis vendetis venietis eritis
a III-a cantabunt videbunt incipient vendent venient erunt

Conjunctivul prezent

Verbele aparţinând conj. I-IV formează indic. viitor de la tema prezentului, cu două sufixe.
La conj. a III-a se porneşte de la tema vocalică sau consonantică.
Desinenţele sunt -m, -s, -t, -mus, -tis, -nt, la toate verbele.
La conj. I, sufixul este - e - şi face să dispară vocala a din temă (cantem - să cânt), iar la conj. a II-a, a III-a şi
a IV-a sufixul este - a - (videam - să văd, incipiam - să încep, vendam- să vând, veniam, - să vin).
Verbul esse are la conjunctiv prezent tema s şi sufixul - i - (sim, sis... - să fiu, să fii...).

Conjunctiv prezent
Conj. I II III voc. III cons. IV esse
Sg., pers. I cantem videam incipiam vendam veniam sim
a II-a cantes videas incipias vendas venias sis
a III-a cantet videat incipiat vendat veniat sit
Pl. pers. I cantemus videamus incipiamus vendamus veniamus simus
a II-a cantetis videatis incipiatis vendatis veniatis sitis
 a III-a cantent videant incipiant vendant veniant sint
4

Conjunctivul imperfect

Verbele aparţinând conj. I-IV formează indic. imperfect de la tema prezentului, cu sufixul - re - şi cu
desinenţele: -m, -s, -t, -mus, -tis, -nt.
Verbul esse are la cojunctiv imperfect tema es şi sufixul - se -.
Se observă că sufixul conjunctivului imperfect este identic ca formă cu terminaţia infinitivului, deci practic
pornim de la infinitiv, adăugând desinenţele.

În propoziţii principale, conjunctivul imperfect poate exprima o acţiune dorită şi se traduce în limba română
cu condiţionalul prezent (cantarem - aş cânta. viderem - aş vedea, inciperem - aş începe, venderem - aş vinde,
venirem - aş veni, essem - aş fi).
În propoziţiile subordonate, cele patru timpuri ale conjunctivului latin (prezent, imperfect, perfect, mai mult
ca perfect) se folosesc în funcţie de raportul temporal dintre acţiunea din propoziţia subordonată şi cea din
regentă.

Conjunctiv imperfect
Conj. I II III voc. III cons. IV esse
Sg., pers. I cantarem viderem incipĕrem vendĕrem venirem essem
a II-a cantares videres incipĕres vendĕres venires esses
a III-a cantaret videret incipĕret vendĕret veniret esset
Pl. pers. I cantaremus videremus incipĕremus vendĕremus veniremus essemus
a II-a cantaretis videretis incipĕretis vendĕretis veniretis essetis
a III-a cantarent viderent incipĕrent vendĕrent venirent essent

Imperativul prezent

Ca şi în limba limba română, imperativul latin are doar persoana a doua.

Verbele aparţinând conj. I-IV formează modul imperativ de la tema prezentului, înlăturându-se terminaţia
-re a infinitivului.
Tema rămasă reprezintă chiar pers. 2 sg. a imperativului: canta! - cântă!; vide! - vezi! ş. a. m. d.
Pentru pers. 2 pl. se adaugă desinenţa specifică -te (prezentă astăzi în limba italiană): cantate! - cântaţi!; videte!
- vedeţi!; venite! - veniţi!
Verbul esse urmează acelaşi model. Imperativul pers. 2 sg. este identic cu tema es (es! - fii!), iar pentru pers.
2 pl. se adaugă desinenţa -te (este! - fiţi!).
La conj. a III-a, la pers. 2 pl., înaintea desinenţei -te, vocala ĕ scurt din temă se transformă în ĭ (tot scurt):
incipĭte! - începeţi!; vendĭte! - vindeţi!

Trei verbe uzuale de conj. a III-a au pers. 1 sg. a imperativului scurtată la o singură silabă, prin eliminarea
vocalei ĕ scurt din temă. Pers. 2. pl. se obţine ca la celelalte verbe de conj. a III-a, cu desinenţa -te şi cu
transformarea lui ĕ în ĭ. Formele scurte, monosilabice, s-au moştenit în limba română.
dicĕre dic! - zi!; dicĭte! - ziceţi!
ducĕre duc! - du!; ducĭte! - duceţi!
facĕre fac! - fă!; faciĭe! - faceţi!

Imperativ
Conj. I II III voc. III cons. IV esse
Sg. a II-a canta! vide! incipe! vende! veni! es!
Pl. a II-a cantate! videte! incipĭte! vendĭte! venite! este!
5

Moduri şi timpuri formate de la tema prezentului

Conjug. I a II-a a III-a (temă voc.) a III-a (temă cons.) a IV-a

Model canto, -are video, -ēre
incipio, -ĕre vendo, -ĕre venio, -ire sum, esse
Modul infinitiv
cantare vidēre incipĕre vendĕre venire esse
Indicativ prezent
Sg., pers. I canto video incipio vendo venio sum
a II-a cantas vides incipis vendis venis es
a III-a cantat videt incipit vendit venit est
Pl. pers. I cantamus videmus incipĭmus vendĭmus venimus sumus
a II-a cantatis videtis incipĭtis vendĭtis venitis estis
a III-a cantant vident incipiunt vendunt veniunt sunt
Indicativ imperfect
Sg., pers. I cantabam videbam incipiebam vendebam veniebam eram
a II-a cantabas videbas incipiebas vendebas veniebas eras
a III-a cantabat videbat incipiebat vendebat veniebat erat
Pl. pers. I cantabamus videbamus incipiebamus vendebamus veniebamus eramus
a II-a cantabatis videbatis incipiebatis vendebatis veniebatis eratis
a III-a cantabant videbant incipiebant vendebant veniebant erant
Indicativ viitor
Sg., pers. I cantabo videbo incipiam vendam veniam ero
a II-a cantabis videbis incipies vendes venies eris
a III-a cantabit videbit incipiet vendet veniet erit
Pl. pers. I cantabimus videbimus incipiemus vendemus veniemus erimus
a II-a cantabitis videbitis incipietis vendetis venietis eritis
a III-a cantabunt videbunt incipient vendent venient erunt
Conjunctiv prezent
Sg., pers. I cantem videam incipiam vendam veniam sim
a II-a cantes videas incipias vendas venias sis
a III-a cantet videat incipiat vendat veniat sit
Pl. pers. I cantemus videamus incipiamus vendamus veniamus simus
a II-a cantetis videatis incipiatis vendatis veniatis sitis
a III-a cantent videant incipiant vendant veniant sint
Conjunctiv imperfect
Sg., pers. I cantarem viderem incipĕrem vendĕrem venirem essem
a II-a cantares videres incipĕres vendĕres venires esses
a III-a cantaret videret incipĕret vendĕret veniret esset
Pl. pers. I cantaremus videremus incipĕremus vendĕremus veniremus essemus
a II-a cantaretis videretis incipĕretis vendĕretis veniretis essetis
a III-a cantarent viderent incipĕrent vendĕrent venirent essent
Imperativ
Sg. a II-a canta! vide! incipe! vende! veni! es!
Pl. a II-a cantate! videte! incipĭte! vendĭte! venite! este!
6