OPA,IŢE ROMANE DIN AMPELUM (I)

ION T. LIPOVAN

Incă din preistorie lupta cu întunericul a constituit pentru om o

preocupare de seamă, preocuparea pentrJ a produce lumina atît de ne-
cesară mai ales în lungile nopţi de iarnă în adăposturile amenajate în
peşteri, bordeie şi colibe. In acest scop a improvizat, perfecţionat şi de-
finitivat acel modest obiect din lut - op3iţul - produs la început de
formă grosolană, apoi în decursul mileniilor a evoluat, primind o formă,
putem spune, specifică fiecărei culturi în pa.rte, ajungîndu-se la tipuri de
o m3re diversitate 1.
Opaiţul roman, produs al acestei civilizaţii, pentru a cărei fabricaţie
a luat naştere o adevărată industrie de ceramică manufacturieră 2, a cu-
noscut o largă răspîndire în cuprinsul imperiului roman precum şi peste
graniţele lui. Incă înainte de ocuparea Daciei şi transformarea ei în pro-
vincie romană, printre multele obiecte de uz casnic de provenienţă ro-
mană au fost aduse pe aceste meleaguri şi opaiţele :J într-o mare diver-
sitate de forme şi calitate, pJtînd satisface cele mai rafinate sau modeste
pretenţii.
ln decursul deceniilor care au urmat după ocuparea Daciei, produ-
cerea acestor opaiţe a fost preluată în parte şi de către officinae-le locale,
care au reuşit să producă destul de bine aceste obiecte, dovadă certă
fiind piesele realizate precum şi tiparele utilizate la producerea lor, des-
coperite în diverse centre din Dacia 1o.
In Ampelum opaiţele cu toată gama lor diversificată au cunoscut o
largă utilizare dovadă fiind piesele desr.operite întregi sau în stare frag-
mentară, piese ce în continuare fac obiectul prezentei note.
1. Opaiţ cu canal deschis. (Pl. I. 1, 1 a). Dimensiuni : 1 = 8,1 cm, h = 3,2 cm
şi d = 5,4 cm. Este executat din argilă fină, bine arsă, dupii ardere a primit o
culoare roz-gălbuie, spoit cu firnis brun-roşcat erodat aproape de pe întreaga su-
prafaţă. Bazinul este rotund, bordura, neornamentată, are trei butoni dispuşi si-
metric. Discul neornamentat este înconjurat de un brîu care se deschide în dreptul
ciocului si formează un canal, pe care se află un orificiu de ventilaţie. Orificiul de
inserţie al fitilului, din cauza arderii intense, este înnegrit. Fundul plat, marcat de

1. c. I. Băluţă, Lămpile romane din Muzeul judeţean Hunedoara - Deva, !n Sargetia, XIII,
1977' p. 209.
~.Ibidem.
3. J. Glodarlu, Relaţii comerciale ale Daciei cu lumea elenistică şi romană, Cluj, 1974, p. 141,
146, 222, 229-230. .
4. v. Cristescu, Viaţa economică a Daciei romane, Piteşti, 1929. p. 73. pi. VII, 2 ; A. CAtlnaş,
Ceramica romană de la Potaissa - str. Gheii, în Potalssa, II, 1980, p. 108, 112 ; D. Benea,
Atelierele ceramice de la Tiblscum. (Contrlbutii la Istoria atelierelelor de ceramică din
sud-vestul Daciei) ln Potalassa, III, 1982, p. 26-27, 34-35.

227

www.mcdr.ro / www.cimec.ro
două cercuri concentrice incizate, poartă o ştampilă erodată, greu vizibilă - FOR-
TIS -. Descoperire fortuită în perimetrul oraşului Ampelum in anul 1980.
2. Op_aiţ cu canal deschis (Pl. I. 2, 2 a). Dimensiuni : 1 = 9,7 cm, h = 3,6 cm
şi d = 6,5 cm. Executat din argilă fină, după ardere a primit culoarea roz-gălbuie,
firnis brun-roşcat foarte erodat. Bazinul rotund este spart, discul plat, un briu in
relief înconjoară discul şi formează un canal pe cioc. Bordura este simplă avînd
doi butoni dispuşi simetric. Lipsind fundul bazinului, care este spart din antichi-
tate, nu putem !îti dacă a purtat sau nu o ştampilă d:! produciitor. Descoperire
fortuită în zona de construcţie a incintei l.T.A. în anul 1966.
3. Opaiţ cu toartă în formă de frunză. (Pl. I. 3, 3 a). Trilichnis de import. Di-
mensiuni : 1 = 10,5 cm, h = 5,5 cm, d = 4,8 cm. Este lucrat din argilă fină, bine
arsă şi spoit cu o vopsea cărmizie irizantă 5. Bazinul este circular. discul, mărginit
de un brîu circular, are un orificiu de alimentare !ii trei orificii de Yentilaţie dis-
puse în dreptul celor trei ciocuri. Acestea au extremitatea semicirculară, iar pe
mijloc un mic canal mărginit de un brîu reliefat, cele de margine sînt flancate de
,·ciute. ln prelungirea bazinului şi uşor supraînălţată a fost modelată o frunză
stilizată, în prezent spartă, neputindu-se preciza forma !?i o apucătoare dorsală
neperforată. Fundul rotund, uşor concav, mărginit de două cercuri concentrice in-
cizate, poartă o ştampilă erodată, greu lizibilă - FORTIS -. Descoperire fortuita
din anul 1966 pe şantierul I.T.A. Zlatna, in prezent in expoziţia muzeistică Zlatna 6•
4. Fragment de opaiţ. (PI. II, 1), cu toarta in formă de frunză stilizată şi a-
pucătoare dorsală. A fost un bi sau trilichnis, starea fragmentară nu ne permite o
precizare. S-a păstrat numai o parte din disc, din bordură şi din frunza staliz:ită.
Dimensiuni : 1 = 6 cm şi d = 4,8 cm. Este lucrat din argilă fină, bine arsă, cu-
loarea roz-gălbuie cu uşoare urme de firnis brun roşcat. Discul este neted avînd
în centru gaura de alimentare, bordura ornamentată cu linii incizate radial. Des-
coperirea fortuită în anul l!J81 în perimetrul oraşului Ampelum.
5. Fragment de opaiţ. (Pi. II. 2), cu discul concav, mărginit de un brîu reliefat
şi oranamentat cu un ţap (?) alergînd spre dreapta 7, se distinge o parte din cap şi
copitele picioarelor anterioare. Bordura netedă este mărginită in partea dorsală de
un fragmen de frunză stilizată. Este fasonat din argilă fină, bim• arsă de culoare
galbenă-roz, firnis roşcat. Provine de la o piesă din import. Descoperire in anul 1979
în perimetrul oraşului Ampelum.
6. Fragmene de opaiţ. (Pi. II, 3), din argilă galbenă, fină, dreptunghiular, dis-
cul mărginit de un torques 8• Vopsea brună-verzuie, piesă de import. Descoperire
fortuită din anul 1980 în oraşul Ampelum.
7. Fragment de opaiţ. (Pl. II. 4), din argilă fină, după ardere a primit culoarea
galbenă-roz, poartă uşoare urme de firnis roşu pompeian, fundul concav este măr­
ginit de două cercuri concentrice incizate. Descoperire fortuită dir anul 1979 in
incinta oraşului Ampelum.
8. Fragment de fund de opaiţ. (PI. II. 5), de culoare cenuşie, mărginit de două
cercuri concentrice incizate, poartă o ştampilă puternic erodată, nelizibilă. Desco-
perire fortuită în Ampelum, în anul 1980.

5. c.
Băluţă, Opaiţele romane de la Apulum, II„ in Apulum, v, 1964, p. 282.
6. Opaiţula fost descoperit intimpUl.tor de către prof. Roman Pop care l-a donat expoziţiei
muzeistice Zlatna.
7. c. L. Băluţă, Sargetla, XIII, 1977, p. 218 ; D. Alicu, E. Nemeş, Roman Lamps rrom Ulpla
Tralana Sarmlzegetusa, ln BAR Supplementary Serie& 18, Oxford, 1977, p. 21-22, pl. I, 5.
8. C. Băluţă, Opaiţele ••• II, in Apulum, V, 1964, p. 282.

228

www.mcdr.ro / www.cimec.ro
 D. Fragment de opaiţ. (Pl. II. 6), din argilă fină, bine ars, culoare roz-gălbuie.
Este un fragment de bazin ce nu permite a preciza de la ce tip şi formă de opaiţ
provine. Descoperire fortuită din anul 1D7D in perimetrul oraşului Ampelum.
10. Fragment de opaiţ. (Pl. II. 7), provine din partea laterală a bazinului. A
fost modelat din argilă de calitate superioară, bine arsă, culoarea galbenă-cenuşie.
Descoperire fortuită din anul 1980 în perimetrul oraşului Ampelum.
11. Fragment de opaiţ. (PI. II. 8), provine din partea laterală a bazinului. A
fost modelat din argilă de calitate superioară, bine ars, culoarea galberi3-roşcată.
Descoperire fortuită din anul 1980 în perimetrul oraşului Ampelum.
12. Fragment de opaiţ. (PI. II. D), din argilă fină, bine arsă, culoarea cilrămizie.
Provine de la un disc neornamentat. S-a păstrat numai o parte cu jumătate din ori-
ficiul de alimentare. Descoperire fortuită din anul 1979 în perimetrul anticului
Ampelum.

*
opaiţele prezent;:i.te de către noi, după o clasificare mai
Tipologic
recentă aparţin tipului III !l, iar după clasificările mai vechi corespund
tip:.ilui X după Loeschke, respectiv XVII după D. Ivanyi 10 , purtînd de-
numirea de FIRMA LA M PE Nil. Acest tip de opaiţe a cunoscut
o largă răspîndire teritorială pe o perioadă îndelungată de timp, din se-
colul II e.n. pînă în secolul IV c.n. 12, fiind semnalate în marea majoritate
a aşezărilor din Dacia romană n.
Opaiţele descrise poartă ştampila cunoscutului producător FORTJS,
a cărui produse au mai fost descoperite în Ampelum încă la începutul
secolului nostru H
Demn de menţionat este că încă din secolul trecut au început să
fie semnalate, la Ampelum şi in exploatările a:.irifere romane din jur,
opaiţe cc purtau ştampilele şi ale altor vestiţi producători ca : FAVOR
--------
9. M. Gheorghiţă, Opaiţele romane de Ia Mlcia, in Sargetia, XI-XII, 1974-75, p. 51-56 ; c. I.
Băluţă, Sargetia, XIII, 1977, p. 211.
IO. M. Gheorghiţă, Sargetia, XI-XII, 1974-1975, p. 53 ; C. I. Băluţă. Sargetia, XIII, 1977, p. 211 ;
D. Alicu, E. Nemeş, op. cit„ p. 28-32.
Jl. C. L. Băluţă, Apulum, IV, 1961, p. p. 190 ; M. Gheorghiţă, Sargetia, XI-XII, 1974-1975, p.
52-53 ; C. I. Băluţă, Sargetia, XII, 1977, p. 211.
12. C. L. Băluţă, în Apulum, IV, 1961, p. 191. 217 ; M. Gheorghiţă, Sargetia, XI-XII, 1974-1Y75,
p. 53 : C. I. Băluţă, Sargetia, XIII. 1977, p. 211-212.
13. c. Daicoviciu, Sarmizegetusa (Ulpia Traiana), Cluj, 1939, p. 65, fig. 52 ; M. Macrea, D. Fro-
tase, Şantierul Alba Julia şi lmprejurlml, in Materiale, V. 1959 p. 438, fig. 6 ; M. Macrea,
M. Rusu, I. Wlnkler, şantierul arheologic GilAu, in Materiale, V, 1959, p. 455, fig. 1/16 ; c. L.
Băluţă, Opaiţele .•• I, in Apulum, IV, 1961, p. 211 şi nota 3 ; Idem, Opaiţele„. II, in Apu-
lum, V, 1964, p. 283 ; I. Mitrofan, Obiecte romane de Ia Apulum într-o colecţie Ia Bistriţa,
!n Apulum, IX, 1971, p. 337-338 ; E. Chirllă, N. Gudea, V. Lucăcel, c. Pop, Castrul roman
de la Buciumi, Cluj, 1972, p. 54-57, pi. XL-XLVI ; M. Gheorghiţă, op. cit., p. 53 ; M. Virto-
neanu. Două morminte romane de la Micla, în Sargetia, XI-XII. 1974-75. p. 112-llH. fig.
6 a ; N. Gudea, Castrul roman de la Bologa, în Apulum, XV, 1977, p. 185-186, fig. 17 ; V.
Eskenasy. Date prellmlnare despre necropola romană de Ia Strelsîngeorgiu (jud. Hune-
doara), in SCIVA, 28, 1977, 4, p. 607. fig. 4 a - b ; D. Alicu, E. Nemeş, op. cit., p.28-32; M.
Bărbulescu. Z. Milea, A. Cătinaş. A. Hopirteanu, Principalele rezultate ale săpăturilor ar-
heologice în castru roman de Ia Turda (1971-1976), în Potaissa, I, 1978. p. 13 : M. Rusu.
Castrul de la Gilău, în Studii şi comunicări de istorie, Caransebeş, 1979, p. 160-161, fig. 2 :
D. Alicu, Romische Tonlampen aus Sarruizegetusa, în Studii şi comunicări de Istorie, Ca-
ransebeş, 1979, p. 245-246 ; A. Cătlnaş, op. cit., p. 112.
14. CIL, III. 1634, 7 a ; J. F. Neigebaur, Dacien. Aus den Ueberresten des Klassischen Alter-
thums, lllît hesonderer Rilcle<icht aur Siebenbiirgen, Kronstadt - Braşov, 1851, p. 180 ; A-
c1ener - Moller, în R1D, nr. 600, p. 124; G. Teglâs, in BKL, XLII, 43 (191.), p. 4J1; A. cs r i,
in AFM, p. 534, nr. 3 ; r. Novak, in Kozlemenyek, III (1943), p. 134 ; N. Gostar, Inscripţiile
de pe lucernele din Dacia romană, în ArhMold, I. 1961, p. 164.

229

www.mcdr.ro / www.cimec.ro
(Boteş_ -Corabia) 15 , FESTVS (Vulcoi - Corabia) rn, FORTIS (Ampe-
lum) L, IANV ARIVS (Ampelum) 1i\ OPT ATVS (Ampelt.:m !:ii Boteş) m şi
SEXTVS (Boteş) :t11 •
Am considerat ca necesară prezentarea pieselor ele mai sus, cu-
noscind că şi opaiţele în marea lor diversitate de forme şi calitate, coro-
borate cu alte vestigii arheologice în a căror context au fost Clescoperne,
ne pot oferi cele m3.i peremptorii mărturii asupra modului de desfăşurare
a vieţii şi a unor evenimente petrecute pe aceste meleaguri în per10aaa
stăpînirii romane precum şi după retragerea administraţiei ele pe acest
teritoriu.

ROl\IISCHE LAMPEN AUS AMPELUM O'

zusammenrassung

Der Verfasser fiihrt zwolf Ollampen und einige Bruchstticke von solcnen vur·,
die auf dem Gebiet des antiken Ampelum (heute Zlatna, Kr. Alba) entdeckt wur-
den. Zwei von diesen gehoren zur bekannten Marl<e : J<"ortt~.
Sowohl die Ollampen deren Firmennamen bel<annt ist, als auch die als Brucn-
stG.k erhaltenen, gehoren nach einer neueren Klassifizierung dem Typ : 111 an.
Nach ălteren Klassifik:itionen entsprechen sie dem Typen X (n:ich Loeschke), bZW.
XVII (nach D. Ivanyi). Diese Gattung von Ollampen kennen eine weite teritorielle
Verbreitung und konnen in einer Zeispanne vom II. bis zum IV. Jh. u.z. nacnge-
wiesen werden. Sie fehlen in fast keinen Siedlungen des romischen Dakien. m
Ampelum hatte man schon im vorigen Jarhrhundert s:>lche Tonlampen aufgefunden
und sie waren auch in den dortigen Goldbergwerken anzutreffen. Zu den beK1nn-
testen Herstellern gehoren : Favor, Festus, Fortis, Ianuarius, Optatus und Sextus.

ERKLARUNG DER ABBILDUNGEN

1. - Taf. I. Romische Tonlampen aus Ampelum (1-3).

2. - Taf. II. Bruchstiike von romischen Tonlampen (1-7).

15. B. Lu!u\cs, în AE, XIII (1879). p. 352 ' XIV (1881), p. 115 ; G. Teglâs, ln ArchKilzl.,
VLT 11nqni, P. T ; Id P. m. în BKL, XLII. 48 (1909). p. 485 : XLV. 54 (1912). p. 204 ;
N. Gostar, op. cit., p. 160 : o. Protase, Problema continuităţii ln Dacia ln lumina arheolo-
giei şi numlsmatlcU, Bucureşti, 1966, p. 60 ; o. Tudor, Oraşe, tirgurl şi sate in Dacia ro-
mană, Bucureşti, 1968, p. 185.
16. CIL, m, 8076, 15 c : G. Teglăs, în BKL, XLII, 48 (1909). p. 486 ; N. Gostar, op. cit., p. 161.
17. Vezi nota 14.
18. cn., m, 8076, 18 c : G. Tegl4s, in AFil-I, XI, 239 ; N. Gostar, op. cit., p. 165 ; o. Protase,
op. cit., p. 60 ; D. Tudor, op. cit., p. 185.
19. rn .. III. 8076, ~R c : G. Teglas. în Arch.Kilzl., XVI (1890\. o. 26, 31 ; T de m. in AE. XIII,
(1983), p. 411 ; N. Gostar, op. cit., p. 168, 169, 185 ; D. Protase, op. cit., p. 60 : o. Tudor,
op. cit., p. 185.
20. o. Floca, tn AISC, III (1936-1947), p. 163 : N. Gostar, op. cit., p. 170, 186 ; D. Protase, op.
cit., p. 61 : D. Tudor, op. cit., p. 185.
Ad„cem si pe această cale sincerele noastre mulţumiri dr. c. L. Băluţă pentru unele
îndrumări şi lnformaţil bibliografice.

230

www.mcdr.ro / www.cimec.ro
 f o

2o

3
Planşa I. 1-3. Opaiţe romane din Ampelum.

231

www.mcdr.ro / www.cimec.ro
 2 3

't '

7
planşa II. 1-7. Frafimente de o~aiţe,

www.mcdr.ro / www.cimec.ro