D Monah GH Dumitroaia D Garvan Eds Sarea

Directorii colecŃiei Bibliotheca Memoriae Antiquitatis:
Gheorghe Dumitroaia i Dan Monah
Bibliotheca Memoriae Antiquitatis

XX
Institutul de Arheologie Ia i
Centrul InternaŃional de Cercetare a Culturii Cucuteni
Piatra-NeamŃ
SAREA,
DE LA PREZENT LA TRECUT
Piatra-NeamŃ
2008
Lucrare realizată în cadrul grantului
CNCSIS nr. 185/2007-2008
Editorii volumului:
Dan Monah, Gheorghe Dumitroaia, Daniel Garvăn
Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României

Sarea, de la prezent la trecut - Piatra-NeamŃ, Editura Constantin
Matasă, 2008
ISBN 978-973-7777-16-4
622.363.1(082)(091)
Coperta I: Slatina de la Hangu (foto Robin Brigand)

Coperta IV: Mal de sare de la Mânzăle ti (foto Dorin Nicola)
Copertă desenată de Daniel Garvăn
© Editorii i autorii
EDITURA „CONSTANTIN MATASĂ”

Str. Mihai Eminescu, nr. 10, 610029 – Piatra-NeamŃ, România
Tel. / Fax: 004-0233-217496; e-mail: muzeupn@yahoo.com
ISBN: 978-973-7777-16-4
SUMAR
Editorii
PrefaŃă
Preface .................................................................................... 7
Dan Monah
Arheologia preistorică a sării în România. Scurt istoric
L’archéologie Préhistorique du sel en Roumanie. Bref
historique ............................................................................... 13
Dan Buzea i Andrea (Chiricescu) Deák

Cercetările etnoarheologice de la Olteni, jud. Covasna
Ethno-Archaeological discoveries from Olteni,
Covasna County . ................................................................... 41
Dan Monah, Gheorghe Dumitroaia, Dorin Nicola

Noi investigaŃii etnoarheologice asupra izvoarelor
sărate de pe Valea Muntelui
Nouvelles investigations ethnoarchéologiques sur
les sources salées de Valea Muntelui .................................... 81
Roxana-Gabrielă Curcă
Halotoponime i halohidronime în documentele
medievale din Moldova (sec. XIV-XVII)
Halotoponymes et halohydronymes dans les
documents mediévaux de la Moldavie (XIVe/XVIIeS.) ........ 107
Dan Monah
O confirmare etnografică a versetului Iezechiel 16/4.
Sărarea noilor-născuŃi
Une confirmation ethnographique du verset de
Ezechiel 16/4. Saler les nouveaux-nes ................................ 117
Adrian Poruciuc
Denumirile sării i implicaŃiile lor în plan (indo)european
Salt designations and their implications on
(Indo-)European ground ......................................................133
Valeriu Cavruc i Anthony F. Harding

Noi cercetări arheologice privind exploatarea sării
în nord-estul Transilvaniei. Raport preliminar
New Archaeological Researches concerning Saltworking
in north-eastern Transylvania. The Preliminary Report .... 149
Roxana Munteanu i Daniel Garvăn

Ceramica Cucuteni C din preajma izvoarelor
sărate din Moldova
La céramique Cucuteni C près des sources
d’eau salée de la Moldavie ................................................. 179
Gheorghe Dumitroaia, Roxana Munteanu, Olivier Weller,

Daniel Garvăn, Vasile Diaconu i Robin Brigand
Un nou punct de exploatare a sării în preistorie:
łolici-Hălăbutoaia, jud. NeamŃ
Une nouvelle exploitation préhistorique du sel:
łolici-Hălăbutoaia, dep. de NeamŃ ..................................... 203
Lista autorilor ..................................................................... 225

PREFAłĂ
Titlul acestui volum ne-a fost sugerat de colegul Marius

Alexianu, un cunoscut halolog român. O anumită tradiŃie i poate un
reflex logic ne îndeamnă să preferăm un demers cronologic pornind de la
trecutul, greu de definit i localizat, la perioadele mai recente care ni se
par mai clare. Începuturile unor activităŃi sau tehnologii de multe ori se
pierd în ceaŃa preistoriei. i din această cauză am preferat să urmăm
îndemnul cunoscutului specialist în arheologia sării, Pierre Gouletquer,
de a merge de la cunoscut spre necunoscut, sperând în acest fel să
pătrundem în „sistemele preexistente” (Gouletquer, 2002, p. 25).
Demersul nostru cuprinde i sugestia, preluată de la acela i

cercetător francez (Gouletquer, 2002, p. 25), de a face pasul de la
arheografie la ... arheologie, o arheologie preocupată de viaŃa oamenilor
din perioadele lipsite de scriere. În definitiv, cercetătorului care se
consacră arheologiei preistorice a sării îi revine sarcina, deloc u oară, de
a descoperi urmele unei substanŃe ce nu lasă urme, sau nu lasă urme
evidente. Sarea a jucat i joacă un rol extrem de important în viaŃa
oamenilor, asigură menŃinerea echilibrului osmotic la oameni i animale,
are un rol extrem de important în conservarea unor alimente, este folosită
în unele tehnologii de tăbăcire a pieilor etc.
În depistarea i interpretarea slabelor urme rămase de la folosirea

sării cercetătorul are nevoie de informaŃii i scenarii care nu îi pot fi puse
la dispoziŃie decât de studierea practicilor tradiŃionale. În acest demers
investigatorul nu poate fi ajutat decât de etnoarheologia sării, o
8 PrefaŃă
subdisciplină care a capătat un contur mai clar în ultimul timp i datorită

cercetărilor din România. De i Ńara noastră a cunoscut în ultima jumătate
de secol o modernizare care a estompat, în mare parte, practicile
tradiŃionale, totu i, în ceea ce prive te exploatarea surselor de apă sărată,
se remarcă o surprinzătoare conservare i continuitate a unor gesturi i
practici ancestrale care permit speranŃa desprinderii unor reguli i modele
actuale care pot sugera unele ipoteze i pentru timpurile preistorice (cf. i
Alexianu et alii, 2007, p. 8).
Volumul de faŃă, realizat în cadrul grantului CNCSIS

„Exploatarea sării în preistoria României”, reune te nouă studii care
încearcă să acopere, cu inevitabile discontinuităŃi, întrega plajă de timp
de la prezent la trecutul preistoric. În afara primului articol, în care se
încearcă un succint istoric al cercetărilor române ti asupra exploatării
sării în neolitic i epoca bronzului, publicăm două studii cu tentă
etnoarheologică. Primul, datorat tinerilor no tri colegi Dan Buzea i
Andrea (Chiricescu) Deák, realizează o investigaŃie asupra izvoarelor
sărate i minerale din zona Olteni, jud. Covasna. Pentru Transilvania este
o premieră care sperăm să fie continuată.
Un alt articol constituie, de fapt, o completare i continuare a

primelor cercetări etnoarheologice din Moldova (Alexianu et alii, 1992).
În articolul citat era înregistrată o informaŃie despre slatinele de pe Valea
Muntelui, jud. NeamŃ, a căror saramură era folosită la coagularea laptelui
i producerea brânzei de vaci. Din motive obiective, în anii '90,
informaŃia nu a putut fi verificată pe teren. În urma unei anchete pe teren
informaŃia a fost validată. Autorii articolului discută i situaŃia a ezării
Cucuteni A de la Hangu-ChiriŃeni care are în apropiere câteva izvoare
sărate. Ipoteza formulată în legătură cu această a ezare cucuteniană
izolată în munte va provoca, fără îndoială, dispute între speciali ti.
PrefaŃă 9
Prin studiul său Roxana-Gabriela Curcă coboară în timp,

analizând, halotoponimele i halohidronimele atestate de documentele
medievale din Moldova secolelor XIV-XVII. Un demers, fără îndoială
util, mai ales că se referă la regiunea subcarpatică a Moldovei unde au
fost făcute cele mai multe anchete etnoarheologice i de unde provin cele
mai spectaculoase staŃiuni arheologice legate de exploatarea sării.
Dan Monah găse te o confirmare etnografică la aromânii din

Vlaho-Clisură a unui verset din cartea lui Iezechiel care se referă la
ritualul de sărare a noilor născuŃi. Autorul încearcă prin această
semnalare să incite etnografii pentru a stabili dacă această practică a avut
o răspândire mai largă în timp i spaŃiu.
Adrian Poruciuc, un cercetător de mai mult timp împlicat în

problematica sării i a izvoarelor sărate, ne oferă un studiu asupra
denumirilor sării i a implicaŃiilor în plan (indo)european. Astfel autorul
ne apropie de timpurile preistorice oferindu-ne un suport lingvistic
deosebit de util.
Studiul semnat de Valeriu Cavruc i Anthony F. Harding prezintă,

preliminar, deosebit de interesante descoperiri de la Băile Figa, Săsarm i
Caila din nord-estul Transilvaniei. De i încă la început, săpăturile
sistematice de la Băile Figa ne relevă o tehnologie destul de sofisticată
pentru exploatarea sării geme în epoca bronzului i prima epocă a
fierului. Remarcabilă, pentru România, este descoperirea a numeroase
obiecte de lemn i, îndrăznim să spunem, obŃinerea unui număr
impresionant de datări radiocarbon. Suntem încântaŃi că am găzduit un
prim studiu despre o staŃiune care, fără îndoială, va deveni o referinŃă în
arheologia preistorică a sării.
De mai mult timp a fost remarcat faptul că în depunerile

arheologice din apropierea izvoarelor sărate din Moldova subcarpatică pe
10 PrefaŃă
lângă mari cantităŃi de fragmente de brichetaje, asociate ceramicii

cucuteniene, se găse te i o cantitate însemnată de ceramică Cucuteni C.
ImplicaŃiile acestei observaŃii sunt extrem de importante. Roxana
Munteanu i Daniel Garvăn abordează această dificilă chestiune i
formulează unele ipoteze care, fără îndoială, vor suscita vii discuŃii în
cercurile de speciali ti.
În sfâr it, ultimul studiu, realizat de un colectiv româno-francez,

prezintă preliminar săpăturile de la łolici-Hălăbutoaia, jud. NeamŃ, o
staŃiune care pare să ameninŃe reputaŃia deja faimoasei staŃiuni de la
Lunca-Poiana Slatinei. O stratigrafie extrem de generoasă, o serie de
structuri deosebit de interesante i un bogat material arheologic care va
contribui la o mai bună cunoa tere a unor aspecte încă obscure ale
exploatării sării în preistorie.
MulŃumiri
Editorii volumului i echipa grantului „Exploatarea sării în
preistoria României” asigură Consiliul NaŃional al Cercetării tiinŃifice
din ÎnvăŃământul Superior (CNCSIS) de întreaga sa gratitudine pentru
sprijinul acordat la realizarea proiectului de cercetare i a volumului
„Sarea, de la prezent la trecut”.
MulŃumim călduros colegului Robin Brigand pentru amabilitatea
de a ne permite să utilizăm pentru coperta volumului expresiva fotografie
a fântânii de slatină de la Hangu.
Editorii
PrefaŃă 11
BIBLIOGRAFIE
ALEXIANU M., DUMITROAIA Gh., MONAH D., 1992. – Exploatarea

surselor de apă sărată din Moldova: o abordare etnoarheologică,
în Thraco-Dacica, XIII/1-2, p. 159-167.
ALEXIANU M., WELLER O., BRIGAND R., 2007. – Izvoarele sărate

din Moldova Subcarpatică. Cercetări etnoarheologice, Ia i.
GOULETQUER P., 2002, L’archélogie du sel. Histoire et méthode d’une

recherche particulière, în O. Weller (éd.), Archéologie du sel:
techniques et societés, Internationale Archäologie, ASTK 3.
Colloque 12.2, XVe Congrès UISPP, Liège, septembre 2002,
Rahden-Westfalie, p. 23-30.
ARHEOLOGIA PREISTORICĂ A SĂRII ÎN ROMÂNIA.
SCURT ISTORIC∗
de Dan Monah
Cuvinte cheie: sare, brichetaje, preistorie, etnoarheologie, istoric,

România
Mots-clés: sel, briquetages, Préhistoire, ethnoarchéologie,
historique, Roumanie
Résumé
L’auteur réalise un court historique des recherches sur
l’exploitation du sel dans la préhistoire de la Roumanie. Il précise qu’il n’y
a pas de niveau de dépôt Starčevo-Cri à Solca-Salina Mare, et que les
briquetages proviennent du dépôt de la culture Cucuteni. Il insiste sur
l’importance des découvertes de Lunca-Poiana Slatinei, où l’on a fouillé un
niveau consistent de la culture Starčevo-Cri , qui représente la plus
ancienne exploitation du sel au monde (6050-5500 cal BC). Les recherches
du terroir du tell de Poduri-Dealul Ghindaru ont signalé la présence,
pendant la culture Cucuteni, d’habitations saisonnières qui exploataient le
sel des sources salées. On propose une courte analyse des résultats des
fouilles récentes de CucuieŃi et łolici, où l’on a confirmé l’exploitation des
sources salées pendant le néolithique, le chalcolithique et l’époque du
bronze. A Băile Figa on a fouillé une station particulièrement intéressante,
et on a remarqué l’exploitation du sel gemme à l’époque du bronze. On
∗
Acest articol a fost realizat în cadrul grantului CNCSIS nr. 185/2007-2008
„Exploatarea sării în preistoria României”.
14 Dan Monah
prend aussi en considération les recherches ethnoarchéologiques de

Roumanie, qui ont fourni des informations intéressantes, pouvant faciliter la
compréhension de certaines situations de la préhistoire.
În ultimii ani, în România, a început să se contureze o nouă

subdisciplină: arheologia preistorică a sării. De i începuturile au fost
destul de ovăitoare i cu multe discontinuităŃi, în decursul deceniilor s-au
acumulat o serie de descoperiri importante care au plasat România pe unul
dintre primele locuri în ceea ce prive te cunoa terea metodelor de obŃinere
i a locului ocupat de sare în preistoria lumii. În momentul de faŃă Lunca-
Poiana Slatinei este staŃiunea unde a fost documentată cea mai veche
exploatare a sării, între anii 6050-5500 cal BC, în timpul culturii
Starčevo-Cri (Weller, Dumitroaia, 2005, p. 13).
Fig. 1. Slatina Mare de la Solca (Foto. D. Nicola)

Arheologia preistorică a sării în România 15
Meritul de a atrage atenŃia asupra exploatării sării încă din cele

mai vechi timpuri revine geografului ie ean Ion andru. Acesta a cercetat
un număr de izvoare sărate din sudul Bucovinei i a remarcat existenŃa în
imediata lor apropiere a unor depozite arheologice, formate, în special,
din fragmente ceramice. A recurs la ajutorul arheologilor de la Ia i pentru
determinarea artefactelor colectate i a publicat o primă lucrare care
atrăgea atenŃia atât asupra existenŃei urmelor exploatării izvoarelor sărate
cât i asupra importanŃei acestei probleme ( andru, 1952, p. 407-423).
Din cele 14 izvoare sărate pe care le-a investigat, I. andru se opre te la
cel care i s-a părut cel mai interesant i care furnizase în timpul
perieghezelor cantitatea cea mai importantă de artefacte, izvorul cunoscut
sub numele de Slatina Mare.
Am discutat în altă parte problema determinării materialelor
arheologice de la Solca (Monah, Dumitroaia, 2007, p. 14) i nu vom
mai reveni aici. Trebuie să subliniem, însă, faptul că geograful ie ean
a remarcat că locul unde se afla izvorul sărat de la Solca i se
acumulase o cantitate impresionantă de resturi arheologice nu era
potrivit pentru o a ezare obi nuită i datorită acestui lucru a sugerat că
depozitul arheologic nu poate fi explicat decât prin exploatarea
saramurii ( andru, 1952, p. 413). După mai bine de o jumătate de
secol articolul geografului ie ean este surprinzător de modern,
prezentând modul în care s-au format izvoarele sărate, compoziŃia
chimică a slatinei i concentraŃia în sare, precum i debitul acestora
( andru, 1952, p. 408-412). Date extrem de importante pentru
viitoarele investigaŃii arheologice. Din păcate, acest articol nu a avut
nici un ecou în cercurile arheologice care au rămas tributare tradiŃiei
de a cerceta, în special, staŃiuni care ofereau cantităŃi mari de
materiale arheologice.
Timp de două decenii, în România, nu s-a discutat despre
exploatarea sării de către comunităŃile preistorice. Doar pentru perioada
stăpânirii romane i evul mediu au fost purtate unele discuŃii privind
exploatarea sării. Este, indiscutabil, meritul lui Mircea Ignat, de la
16 Dan Monah
muzeul din Suceava, că a avut curiozitatea de a întreprinde, în 1968, un

sondaj în apropierea izvorului Slatina Mare de la Solca (Ursulescu,
1977, p. 311, n. 26). Săpătura s-a redus la trei anŃuri de 10 x 1 m
trasate în jurul fântânii de slatină. Doar unul dintre acestea a furnizat
materiale arheologice. A urmat un nou deceniu de tăcere i abia în 1977
Nicolae Ursulescu publică un număr de fragmente de brichetaje1 pe care
le atribuie culturii Starčevo-Cri , afirmând că „... briquetagele de la
Solca-Slatina Mare constituie cele mai vechi piese ceramice de tip
briquetage din întreaga Europă (subl. aut.).” (Ursulescu, 1977, p. 313).
Atribuirea fragmentelor de brichetaje de la Solca culturii Starčevo-Cri
a fost contestată doar oral la acea vreme astfel că aserŃiunea a fost
preluată de mai mulŃi cercetători.
Trebuie, însă, să subliniem faptul că de i colegul N. Ursulescu
s-a în elat asupra atribuirii culturale a fragmentelor de brichetaje de
la Solca i asupra existenŃei în staŃiunea menŃionată a unei depuneri
arheologice Starčevo-Cri , el are meritul de a fi interpretat corect
fragmentele de brichetaje ca provenind de la vase care erau utilizate
la cristalizarea sării extrasă din saramura izvorului Slatina Mare2.
Identificarea brichetajelor nu a fost simplă i nici u oară. N.
Ursulescu a consultat o importantă bibliografie din FranŃa, Germania
i Polonia care i-a permis să afirme că fragmentele destul de
inexpresive de la Solca-Slatina Mare provin de la brichetajele folosite
în procesul de cristalizare a sării. Deoarece problematica cristalizării
sării i a producerii brichetelor de sare era aproape necunoscută de
arheologii români, colegul N. Ursulescu a făcut o utilă trecere în
revistă a acestei tehnologii (Ursulescu, 1977, p. 307-310). Nu vom
1
Nu înŃelegem de ce autorul i după el alŃi arheologi au folosit grafia franceză de i cuvântul
brichetă, brichetare i brichetaj există în limba română. Considerăm că este cazul să se
renunŃe la această grafie chinuită i să se folosească grafia corectă, românească.
2
Din nou, nu înŃelegem de ce colegul Ursulescu nu se mulŃume te cu meritul, de loc
mic, de a fi pus, pentru prima dată în literatura română, problema brichetării sării în
preistorie i insistă asupra existenŃei unui strat de depuneri Starčevo-Cri la Solca
(Ursulescu, 1995, p. 492) care nu a fost evidenŃiat de săpăturile din 2003 (Dumitroaia
et alii, 2004a; Nicola et alii, 2007, p. 35-56).
insista asupra unor probleme ridicate de publicaŃia privind slatina de

la Solca (cf. Monah, Dumitroaia, 2007, p. 15; Monah, 2007, p.140-
142) dar, trebuie să amintim i faptul că în excepŃionala depunere
Starčevo-Cri de la Lunca-Poiana Slatinei atât din zona A cât i din
zona B nu au fost descoperite fragmente de brichetaje, iar autorul
săpăturii spune foarte clar că „ ... toate piesele de acest tip (brichetaje
n.n.) descoperite până în prezent (1994 n.n.) în Moldova nu sunt mai
vechi decât cultura Cucuteni.” (Dumitroaia, 1994, p. 66). De la
afirmaŃia lui Gh. Dumitroaia din 1994 i până în prezent situaŃia nu s-
a schimbat. Mai mult, au fost descoperite noi dovezi care confirmă că
brichetajele sunt specifice culturii Cucuteni i acestea, după toate
informaŃiile de care dispunem, apar la sfâr itul fazei Cucuteni A,
fiind mai intens utilizate în faza Cucuteni B când începe producerea
brichetelor de sare care jucau, în special, rolul de bunuri de prestigiu.
Este interesant că fragmentele de brichetaje, din apropierea unor
slatine, sunt asociate frecvent cu ceramică pictată i cu ceramică
Cucuteni C (Dumitroaia et alii, 2003, p. 83-84; Dumitroaia et alii,
2004a, p. 314-315; Nicola et alii, 2007, p. 35-56).
Anii '80 ai secolului trecut au adus, însă, câteva noutăŃi
deosebite în ceea ce prive te exploatarea sării în preistoria României.
Cele mai importante dintre acestea se refereau, în special, la neolitic i
calcolitic. În 1979 au fost începute săpături sistematice în staŃiunea
Poduri-Dealul Ghindaru. Încă de la prima campanie a fost sesizat
faptul că era vorba de un tell cu nivele de locuire începând din faza
Precucuteni II până la sfâr itul fazei Cucuteni B. Formarea acestui
tell, cu o depunere arheologică de peste 5,5 m, a fost explicată, printre
altele, i de existenŃa în hinterlandul său a unor izvoare sărate a căror
exploatare, prin intermediul unor a ezări sezoniere, a fixat populaŃia
calcolitică pe Dealul Ghindaru timp de aproape un mileniu (Monah et
alii, 1980, p. 99; Monah et alii, 2003, p. 9, 33-42).
18 Dan Monah
Fig. 2. Tell-ul Dealul Ghindaru (Foto D. Nicola)
InvestigaŃiile de la Poduri nu s-au limitat doar la tell-ul Dealul

Ghindaru ci au fost extinse la un areal circular cu raza întâi de 5 km i mai
târziu de 10 km. În acest fel s-a urmărit să se evalueze resursele
hinterlandului comunităŃilor care au vieŃuit pe Dealul Ghindaru. În decursul
anilor au fost identificate apte a ezări cucuteniene dintre care ase de mici
dimensiuni i una singură, Dealul Bujoarei, de dimensiuni mai mari, poate o
delocalizare a unei comunităŃi din tell. Toate a ezările menŃionate se află la
distanŃe de sub 500 m de un izvor sau pârâu sărat, unele izvoare fiind
utilizate i în prezent. Două dintre aceste a ezări au fost cercetate prin
sondaje destul de ample (Popovici, Bujor, 1984, p. 45-64; Popovici,
Trohani, 1984, p. 65-80; Chapman et alii, 2000, p. 10-20; Chapman, Monah,
2007, p. 71-88). Pe măsură ce investigaŃiile avansau s-a conturat, destul de
clar, ipoteza trimiterii unor grupuri de oameni din tell pentru a exploata
sursele de apă sărată dar i alte resurse pe care le oferea zona respectivă. În
ipoteza noastră există o singură fisură, nu au fost găsite fragmente de
brichetaje, dar, a a cum ne demonstrează informaŃiile etnoarheologice,
existau i alte metode de cristalizare a sării. Trebuie să subliniem că
anchetele etnoarheologice ne-au relevat faptul că, în majoritatea cazurilor,

slatina este folosită, în prezent, în stare lichidă i doar arareori este
cristalizată (Alexianu et alii, 1992, p. 161; Alexianu et alii, 2007a, p. 284).
Fig. 3. Hinterlandul tell-ului de la Poduri
Un moment extrem de important pentru ceea ce am numit

arheologia preistorică a sării a fost descoperirea i începerea săpăturilor în
staŃiunea Lunca-Poiana Slatinei (Dumitroaia, 1987, p. 253). Aici a fost
descoperită, în apropierea unui izvor de slatină, o movilă de formă ovală cu
dimensiunile de 60 x 25 m formată din depuneri cu o grosime de 2,80 m, în
mare parte datând din timpul culturii Starčevo-Cri . Săpăturile sistematice
20 Dan Monah
conduse de Gh. Dumitroaia au pus în evidenŃă i vestigii din timpul

culturilor ceramicii lineare, Precucuteni, Cucuteni, epoca bronzului,
Hallstatt i chiar din evul mediu. În aceea i poiană au fost identificate alte
două zone (B i C) unde au fost găsite, de asemenea, vestigii arheologice.
Trebuie să subliniem faptul că în zona B a staŃiunii în nivelul de depuneri
cucuteniene au fost găsite numeroase fragmente de brichetaje asemănătoare
cu cele de la Solca (Dumitroaia, 1987, p. 255; Dumitroaia, 1994). PoziŃia
staŃiunii din Poiana Slatinei este asemănătoare cu a celei de la Solca. În
ambele cazuri zona nu este potrivită pentru agricultură, dar existenŃa unui
izvor de apă dulce permite o locuire sezonieră în cadrul căreia a fost
practicată, în neolitic i calcolitic, cristalizarea sării i în faza Cucuteni B
realizarea brichetelor de sare. Descoperitorul nu s-a limitat doar la
cercetarea staŃiunii din Poiana Slatinei ci i-a extins cercetările asupra
întregii zone din împrejurimile ora ului Tg. NeamŃ, reu ind să identifice un
număr important de staŃiuni arheologice aflate în relaŃie directă cu izvoare
sărate (Dumitroaia, 1994, p. 7-9, 70-79 i fig. 1).
Fig. 4. Planul săpăturilor de la Lunca (după Dumitroaia, 1994)

Încă de la primele campanii de săpături importanŃa staŃiunii de la

Lunca-Poiana Slatinei a fost evidentă atât pentru descoperitor cât i
pentru alŃi preistoricieni. Cercetările de la Lunca, Oglinzi-Băi i din
hinterlandul tell-ului de la Poduri au permis realizarea unei prime lucrări
privind importanŃa exploatării izvoarelor sărate pentru triburile culturii
Cucuteni. Cu această ocazie s-a încercat i aprecierea rolului jucat de sare
în cadrul sistemului de schimburi întreŃinut de comunităŃile cucuteniene
cu triburile vecine sau mai îndepărtate. În aceea i lucrare s-a încercat i
schiŃarea unei explicaŃii pentru pătrunderea în arealul cucutenian a
elementelor Cucuteni C, femeile fiind considerate principalul vector al
ceramicii Cucuteni C (Monah, 1991, p. 395-400).
La cumpăna dintre deceniile opt i nouă din secolului trecut
începuse să se contureze, în România, o interesantă temă de cercetare:
exploatarea sării în preistorie. ReacŃia arheologilor români a fost destul de
rezervată. În această perioadă a fost identificat doar un singur nou punct de
cristalizare a sării, cu numeroase fragmente de brichetaje, ceramică
cucuteniană i ceramică Cucuteni C, la Cacica în judeŃul Suceava
(Andronic, 1989, p. 171-177). Totu i, publicarea unor lucrări în limbi de
circulaŃie internaŃională (Dumitroaia, 1987; Monah, 1991; Alexianu et alii,
1993) i susŃinerea unei comunicări la Congresul UISPP de la Bratislava
(1991) au atras atenŃia cercurilor arheologice internaŃionale. Profesoara
franceză Marion Lichardus-Itten l-a îndrumat pe doctorandul său Olivier
Weller spre îndepărtata Moldovă pentru a se documenta în vederea
alcătuirii tezei sale de doctorat. Între cercetătorul francez i arheologii
români s-a legat, din acel moment, o îndelungată colaborare. Înaintea
acestuia, alŃi doi cercetători din străinătate au atras atenŃia asupra
importanŃei resurselor salifere din regiunea CarpaŃilor Orientali pentru
triburile Cucuteni (Ellis, 1984, p. 205; Nandri , 1987, p.209).
A urmat apoi o destul de lungă perioadă în care au fost
continuate investigaŃiile din hinterlandul tell-ului de la Poduri i în
staŃiunea de la Lunca-Poiana Slatinei i publicarea unei lucrări de
referinŃă pentru acest obiectiv (Dumitroaia, 1994; Monah et alii, 2004).
22 Dan Monah
Tot în această perioadă eforturile cercetătorilor români s-au îndreptat

mai ales spre studierea etnoarheologică a izvoarelor sărate din
Moldova, cu dorinŃa mărturisită de a obŃine informaŃii asupra practicilor
actuale de aprovizionare cu slatină i de cristalizare a sării (Alexianu et
alii, 1992, p. 160). Rezultatele obŃinute au fost destul de relevante astfel
că această activitate, cu inevitabile întreruperi, a fost continuată, în
diferite formule, până în prezent.
ReacŃiile în străinătate s-au produs cu oarecare întârziere, dar, în
1999, D. Monah a avut ocazia să susŃină o comunicare la o masă rotundă3,
organizată la Universitatea din Durham (Anglia), în care a prezentat
complexitatea schimburilor dintre triburile Cucuteni i Tripolie în cadrul
cărora presupunea că sarea i mai ales sarea brichetată, bun de prestigiu,
ocupa un loc important. Cu acea ocazie au fost stabilite primele contacte cu
colegii J. Chapman i A. F. Harding cu care se vor realiza o serie de
colaborări. În anul 2000 a demarat colaborarea cu J. Chapman de la
Universitatea din Durham pentru evaluarea posibilităŃilor de pregătire a unui
program mai ambiŃios. Din anul 2001 a demarat proiectul Research on
Trade and Exchange in the Cucuteni – Tripolye network (2001 – 2005) la
care au participat Institutul de Arheologie Ia i, Universitatea din Durham i
CMJ NeamŃ prin Centrul InternaŃional de Cercetare a Culturii Cucuteni
(CICCC) – Piatra-NeamŃ. În cadrul acestui proiect, o echipă engleză
condusă de J. Chapman a efectuat o serie de prospecŃiuni geomagnetice la
Lunca-Poiana Slatinei i în staŃiuni din hinterlandul tell-ului de la Poduri.
Aceea i echipă a participat, în 2003, la săpăturile, conduse de Gh.
Dumitroaia, la Lunca-Poiana Slatinei i la cele de la Prohoze ti-Sili te
(Chapman et alii, 2000, p. 10-20; Chapman, Monah, 2007, p. 71-88).
În anul 2002 inginerul Vladimir tefănescu din Moine ti a
semnalat existenŃa, la CucuieŃi, a unei slatine în apropierea căreia se
găsea un depozit arheologic destul de important. În anii 2003-2004 o
3
A Round Table “From Rocks to Roubles – trade and exchange in the Neolithic & Copper
Age of Central and Eastern Europe”, University of Durham, Durham, 20th March 1999:
Dan Monah, The complexity of exange networks in the Cucuteni-Tripolye cultures.
echipă a muzeului din Piatra-NeamŃ a efectuat săpături sistematice în

apropierea Slatinei Vechi, depistând existenŃa unor depuneri din timpul
culturilor Starčevo-Cri , Precucuteni, Cucuteni, epoca bronzului i prima
epocă a fierului (Munteanu, 2006, p. 62-64; Munteanu et alii, 2007, p.
57-79). Astfel, la repertoriul staŃiunilor preistorice legate de exploatarea
sării din Moldova s-a adăugat un nou punct. Trebuie subliniat faptul că la
CucuieŃi, în nivelul Cucuteni, nu au fost descoperite fragmente de
brichetaje i nici ceramică Cucuteni C (Munteanu et alii, 2007, p. 65;
Munteanu, Garvăn, în acest volum).
Fig. 5. Săpăturile de la CucuieŃi (Foto R. Munteanu)
În acea perioadă, după susŃinerea unei comunicări i publicarea

unui articol ce prezentau primele investigaŃii etnoarheologice asupra
slatinelor sărate din Moldova (Alexianu et alii, 1992), cercetările
24 Dan Monah
arheologice i etnoarheologice s-au desfă urat datorită eforturilor

individuale ale celor implicaŃi în investigaŃiile de acest gen. De i nu a
existat o coordonare a săpăturilor i a investigaŃiilor de teren acum
rezultatele obŃinute sunt exploatate prin comunicări4 i publicaŃii (Monah,
2002, p. 235-246). În dorinŃa de a diversifica paleta colaborărilor, dar i
de a folosi unele competenŃe i o anumită experienŃă, a fost iniŃiat un
program de colaborare româno-francez care a beneficiat de un PAI-
Brâncu i (2003-2004)5. În cadrul acestui program au fost întreprinse o
serie de cercetări de teren, săpături i anchete etnoarheologice.
Colaborarea româno-franceză a permis i documentarea în FranŃa, în
2003 i 2004, a cercetătorilor Gh. Dumitroaia, Felicia Monah, Marius
Alexianu i Dan Monah. Din echipa franceză O. Weller a beneficiat de
stagii de documentare mai lungi în România.
Nu avem posibilitatea de a prezenta i analiza modul în care
descoperirile din România se reflectă în studiile cercetătorilor din străinătate,
dar nu putem să nu amintim iniŃierea unei dezbateri asupra aprovizionării cu
sare a a a numitelor a ezări gigantice tripoliene din interfluviul Bug-Nipru
(Chapman, Gaydarska, 2003, p. 203-211). Interesanta discuŃie deschisă de
colegii de la Durham a fost recent abordată i de unii cercetători români care
au încercat o re-evaluare a surselor potenŃiale de aprovizionare cu sare a
triburilor Cucuteni i Tripolie (Mircea, Alexianu, 2007).
4
XVe Congrès de l’Union Internationale des Sciences Préhistoriques et Protohistoriques,
Liège, Belgia, 2-8 septembre 2001: D. Monah, L’exploitation préhistoriques du sel dans
les Carpates orientales; 7th Annual Meeting European Association of Archaeologists,
Esslingen am Neckar Germany, 19-23 September 2001: D. Monah, Neolithic and
Chalcolithic exploitation of salt in the Eastern Carpathians – An ethno-archaeological
approach; Round Table: “The Prehistoric exploitation of salt”, University of Durham, 7
Mai 2003: Dan Monah, New approaches to the ethno-archaeology of salt; 1er Meeting
Archéologique International sur l’Exploitation Préhistorique et Protohistorique du Sel à
Cardona, 6-8 dec. 2003, Cardona, Catalonia, Spania: D. Monah, Gh. Dumitroaia,
Recherches sur les exploitation préhistoriques du sel en Roumanie; Gh. Dumitroaia,
Centres préhistorique d’exploitation du sel dans l’est de la Roumanie.
5
Directorii programului, Aux origines de la production du sel en Europe: préhistoire et
écologie des Carpates orientales roumaines, au fost D. Monah, pentru partea română i
Olivier Weller pentru partea franceză, au colaborat din România: Gheorghe Dumitroaia,
Felicia Monah, Marius Alexianu, D. Nicola, R. Munteanu i C. Preoteasa.
În această perioadă au fost reluate săpăturile din cunoscuta

staŃiune de la Solca-Slatina Mare unde a fost elucidată, pe de o parte
problema unui nivel Starčevo-Cri , dar i aceea a atribuirii
brichetajelor nivelului de depuneri cucuteniene (Dumitroaia, 2004a,
p. 314-315; Nicola et alii, 2007). Noile săpături de la Solca au
confirmat prezenŃa, în cantităŃi neobi nuit de mari, a fragmentelor
ceramice Cucuteni C, situaŃie observată i la Lunca-Poiana Slatinei
i łolici-Hălăbutoaia (Dumitroaia et alii, în acest volum; Munteanu,
Garvăn, în acest volum). PrezenŃa cercetătorilor români la mai multe
reuniuni tiinŃifice internaŃionale unde au prezentat rezultatele
investigaŃiilor din România6 i care nu s-au limita doar la preistorie i
la etnoarheologia sării au atras atenŃia cercurilor internaŃionale asupra
interesantelor descoperiri din Ńara noastră i a făcut posibilă
organizarea, în 2004, a unui colocviu internaŃional 7 la care au
participat 25 de speciali ti din Ńară i străinătate. Putem nota faptul,
destul de semnificativ, că din România au participat 12 cercetători, în
timp ce din străinătate, au susŃinut comunicări 13 cercetători
provenind din FranŃa, Anglia, Italia, Spania, Bulgaria, Turcia,
Ungaria i chiar Columbia (Nicola, 2007, p. 555-559). În afara
studiilor consacrate prezentării descoperirilor din România au fost
susŃinute i comunicări care au pus în discuŃie diverse aspecte ale
arheologiei preistorice a sării (Chapman, Monah, 2007, p. 71-88;
Bodi, 2007, p. 89-98;Weller et alii, 2007, p. 115-134; Harding, 2007,
p. 191-198). O lucrare care pentru noi prezintă o importanŃă deosebită
propune o re-evaluare a surselor de aprovizionare cu sare a triburilor
Cucuteni i Tripolie, un subiect care pare să anunŃe o vie dezbatere
(Mircea, Alexianu, 2007, p. 199-220). Lucrările colocviului au fost
apreciate i publicarea cu promptitudine a actelor (Monah et alii,
2007) a asigurat difuzarea în Ńară i străinătate a celor mai noi
descoperiri din România.
6
Vezi supra 4.
7
The Prehistoric and Protohistoric Exploitation of Salt, Piatra-NeamŃ, 21-24 October 2004.
26 Dan Monah
Fig. 6. Colocviul internaŃional de la Piatra-NeamŃ, 2004 (Foto D. Nicola)
Pentru partea română colaborarea cu cercetătorii din FranŃa i

Anglia a fost o ocazie fericită pentru a utiliza cele mai noi dotări
tehnice (GPS, prospecŃiuni geomagnetice, analize de polen i cărbuni,
datări radiocarbon, analize spaŃiale etc.) i pentru a aborda domenii
pentru care în România nu există dotări sau speciali ti. Mai mult, a fost
posibilă conexiunea unor cercetători români la granturi acordate de
instituŃii prestigioase precum Academia Britanică i CNRS-FranŃa8.
Cercetătorii de la Ia i i Piatra-NeamŃ au colaborat cu cei din FranŃa i
la un grant CNRS9, FranŃa în cadrul căruia, însă, colaborarea nu a mai
fost, din păcate, la fel de armonioasă. Totu i, colaborarea a fost
8
Dan Monah a făcut parte din echipa internaŃională care a lucrat la grantul “Prehistoric
salt exploitation in Romania and Anatolia” – British Academy (2001-2005) – Director
proiect Dr. John Chapman (Universitatea Durham, Anglia).
9
„Les eaux de Moldavie roumaine: archéologie, histoire et écologie d’une ressource
structurante du territoire” (2004-2005), director Dr. O. Weller.
continuată, fiind susŃinute câteva comunicări la congresul internaŃional

de la Sigüenza, Spania10.
Din succintul nostru istoric se observă că arheologia preistorică
a sării a început în Ńara noastră în Moldova care i în momentul de faŃă
deŃine principalele descoperiri i tot aici au fost realizate i primele
investigaŃii etnoarheologice. Totu i, Muntenia i Transilvania i chiar
i Dobrogea deŃin importante resurse salifere i ar fi firesc ca i în
aceste provincii să se întreprindă cercetări cât mai ample. Până în
prezent doar Muzeul NaŃional al CarpaŃilor Răsăriteni din Sf.
Gheorghe i-a manifestat disponibilitatea de a contribui la această
interesantă temă de cercetare. Muzeul a iniŃiat o serie de cercetări de
teren atât pentru depistarea de puncte de interes arheologic cât i
pentru culegerea unor informaŃii etnografice sau cu caracter
etnoarheologic (Cavruc, Chiricescu, 2006).
Începând cu anul 2007 un colectiv, condus de V. Cavruc i A.
F. Harding, a început săpături sistematice în staŃiunea preistorică de la
Băile Figa din nord-vestul Transilvaniei (Harding, Cavruc, 2006, p.
56). La Băile Figa, în epoca bronzului, a existat o exploatare a sării
geme din care s-au păstrat numeroase amenajări, unelte i diverse
ustensile. Primele săpături au relevat conservarea a numeroase
elemente de lemn care înlesnesc, prin datări radiocarbon, plasarea mai
10
La congresul internaŃional «Las Salinas y la sal de interior en la historia:
economia medioambiente y sociedad», Sigüenza, 6 al 9 septembrie 2006 au fost
prezentate următoarele comunicări asupra arheologiei preistorice a sării din
România: D. Monah, Le sel dans la Préhistoire de la Roumanie; O. Weller, Gh.
Dumitroaia, R. Munteanu, D. Sordoillet, Al. Dufraisse, Em. Gauthier, La plus
ancienne exploitation du sel européenne: datation et analyses
paléoenvironnementales sur la source de Poiana Slatinei à Lunca (NeamŃ,
Roumanie); O. Weller, L. Nuninger, Gh. Dumitroaia, D. Monah, R. Brigand,
Analyses et modélisation spatiale autour des sources salées de Moldavie
précarpatique durant la Préhistoire. Au mai fost prezentate comunicările M.-T.
Alexianu, O. Weller, R. Brigand, Approches ethnoarchéologiques des sources
salées de Moldavie: les enquêtes récentes; D. Monah, Une confirmation
ethnographique du verset de Ezequiel 16/4. Saler les nouveau nés; R. Curcă, Les
sources salées de Moldavie dans les documents médievaux.
28 Dan Monah
exactă a exploatărilor în timp (Cavruc, Harding, în acest volum).

Muzeul din Sfântul Gheorghe a iniŃiat, în 2006, în colaborare cu mai
multe muzee din Ńară, o amplă expoziŃie numită „Sarea, timpul i
omul” care a fost itinerată i în anul următor în numeroase ora e din
Ńară făcând cunoscute publicului larg cele mai noi descoperiri din
România (Cavruc, Chiricescu, 2006).
Fig. 7. łolici – aspect de săpătură (Foto D. Garvăn)
În 2005 a fost făcută o descoperire deosebit de interesantă la

łolici-Hălăbutoaia, jud. NeamŃ (Weller et alii, 2007c, p. 143-147). Ca
i la Lunca-Poiana Slatinei depozitul arheologic este impresionant, în
jur de apte metri grosime. Săpăturile au fost începute în anul 2007,
fiind continuate i în prezent (Dumitroaia et alii, 2008, p. 125-126).
Nivelurile de depuneri Starčevo-Cri , cu grosimea de peste doi metri
deasupra nivelului apei freatice, cuprind o serie de amenajări din

chirpici i numeroase fragmente ceramice, fiind suprapuse de depuneri
din timpul culturii Precucuteni11, care, la rândul lor, sunt suprapuse de
vestigii din fazele Cucuteni A i A-B. Nivelul de depuneri atribuit
fazei Cucuteni B este, de asemenea, consistent i cu o stratigrafie
complicată. În acest nivel au fost descoperite fragmente de brichetaje
i o cantitate importantă de ceramică Cucuteni C (Dumitroaia et alii,
în acest volum; Munteanu, Garvăn, în acest volum). De i nu a fost
identificat un nivel distinct de depuneri din epoca bronzului au fost
descoperite o serie de fragmente ceramice care au fost atribuite
bronzului timpuriu (Dumitroaia et alii, în acest volum). StaŃiunea de la
łolici-Hălăbutoaia se anunŃă, pe de o parte, ca o serioasă concurentă
a faimoasei staŃiuni de la Lunca-Poiana Slatinei, iar, pe de altă parte,
sperăm că va aduce importante informaŃii privind exploatarea sării în
preistorie (Dumitroaia et alii, 2008).
În ultimii ani, cercetările în domeniul arheologiei preistorice a
sării dar i a etnoarheologiei sării au beneficiat de câteva granturi
acordate de CNCSIS. În domeniul arheologiei preistorice, în perioada
2007-2008, un colectiv dirijat de Dan Monah a realizat grantul
„Exploatarea sării în preistoria României”, iar un colectiv condus de
Marius Alexianu are în curs de desfă urare (2007-2009) proiectul
„Izvoarele de apă sărată din Moldova: etnoarheologia unei resurse
naturale polivalente”. Ambele proiecte au asigurat o vizibilitate sporită a
cercetărilor din România pe plan internaŃional. La 14th Annual Meeting of
European Association of Archaeologists, Malta, 16-21 Sept. 2008 au fost
prezentate câteva comunicări în legătură cu cercetările din România12.
11
Au fost descoperite i câteva fragmente atribuite culturii ceramicii liniare.
12
D. Monah, Intermediated Salt Relations between Cucuteni-Tripolye Tribes in the
Subcarpathians and those in North Pontic Steppes, la colocviul Cucuteni-Tripolye and the
Outside World: Connections and Interactions i M. Alexianu, O. Weller, R. Brigand, R.-
G. Curcă, I. Moga, V. Cotiugă, Salt Spring Exploitation in the Carpathians Mountains:
between Past and Present la colocviul Lifeways (mode de vie) and Cultural Identity in the
Archaeological and Ethnohistorical Record.
30 Dan Monah
Trebuie să notăm i apariŃia unei prime cărŃi consacrată

cercetărilor etnoarheologice asupra izvoarelor sărate din Moldova
(Alexianu et alii, 2007b) i organizarea unui nou colocviu internaŃional
Sel, pratiques et connaissances/Salt, Practices and Knowledge, Ia i 1-5
Oct. 2008. Colocviul a dat posibilitatea cercetătorilor români să prezinte
mai multe comunicări atât în domeniul etnoarheologiei sării13 dar i în
arheologia preistorică a sării14. A a cum se poate observa participarea
românească a fost destul de numeroasă i comunicările au abordat teme
diverse acoperind numeroase aspecte ale cercetărilor asupra exploatării i
importanŃei sării în preistoria noastră. În legătură cu colocviul
internaŃional de la Ia i trebuie să notăm i faptul că dacă în urmă cu
câŃiva ani cercetările asupra rolului jucat de sare în preistorie se limitau
doar la Moldova, în ultimii ani se remarcă un interes sporit i în
Transilvania unde sperăm că interesantele i spectaculoasele descoperiri
de la Băile Figa vor trezi interesul pentru noi investigaŃii.
În chip de concluzii
După mai bine de o jumătate de secol de la primele semnalări
privind exploatarea sării în preistoria României se impunea realizarea
unui succint bilanŃ. Este, de fapt, ceea ce am încercat să facem în
articolul de faŃă. A a cum am arătat, după primele semnalări a urmat o
lungă perioadă în care cercurile arheologice române ti nu au sesizat
importanŃa acestei probleme. Săpăturile i publicarea rezultatelor de la
13
D. Monah, Gh. Dumitroaia, D. Nicola, Nouvelles investigations ethnoarchéologiques
sur les sources salées de Moldavie; M.-T., Alexianu, O. Weller, R. Brigand, V.
Cotiugă, I. Moga, R.-G. Curcă, Les sources salées dans le monde rural d’aujourd’hui.
Une approche ethnoarchéologique en Moldavie (Roumanie);
14
D. Monah, L’approvisionnement en sel des tribus Cucuteni et Tripolye; O. Weller, R.
Brigand, L. Nuninger, Gh. Dumitroaia, Spatial Approach of Prehistorical Salt
Exploitation in the Eastern Carpathians (Romania); R. Munteanu, D. Garvăn,
Exploiting Salt Water in Moldavia during Prehistory: Local People or Foreigners?;
Gh. Lazarovici, C.-M. Lazarovici, Salt in the South and Western Transylvania in
Prehistory; A.F. Harding, V. Cavruc, New Evidence for Bronze Age Saltworking in
Transylvania; A. Poruciuc, Etymological and Historical Implications of Romanian
Place-names referring to Salt.
Solca-Slatina Mare, cu toate controversele privind existenŃa unor

brichetaje Starčevo-Cri , constituie un punct de referinŃă pentru noua
disciplină care începe să se contureze. Descoperirea tell-ului calcolitic
de la Poduri i explicarea acumulării unui important depozit arheologic
pe Dealul Ghindaru, timp de aproape un mileniu, i prin exploatarea
izvoarelor sărate din hinterlandul staŃiunii a avut o anumită importanŃă,
dar, trebuie să recunoa tem, că descoperirea i cercetarea excepŃionalei
staŃiuni de la Lunca-Poiana Slatinei a avut un rol extrem de important
în impunerea arheologiei preistorice a sării în România. Paradoxal
primele publicaŃii privind descoperirile de la Lunca (Dumitroaia, 1987;
Dumitroaia, 1994) i prima încercare de a atrage atenŃia asupra
complexei problematici a sării în preistorie (Monah, 1991) au avut un
ecou mai puternic în străinătate decât în Ńară.
Fig.8. Harta săpăturilor i zonelor cercetate etnoarheologic

32 Dan Monah
Primele investigaŃii etnoarheologice (Alexianu et alii, 1992) au

fost determinate de necesitatea de a găsi unele explicaŃii pentru realităŃile
preistorice relevate de săpăturile arheologice. Putem remarca faptul că
acest demers a început să capete consistenŃă în ultimii ani i, probabil, se
va impune i pe plan internaŃional. Indiscutabil acesta a fost un moment
important în istoricul cercetărilor din România. Deosebit de importantă,
pentru noi, a fost acŃiunea de a semnala cercurilor interesate de
arheologia preistorică a sării descoperirile din România i mai ales
excepŃionala staŃiune de la Lunca unde a fost descoperită cea mai veche
exploatare din lume a sării. În această direcŃie trebuiesc semnalate
comunicările susŃinute la colocviile de la Liège i Esslingen, 2001,
mesele rotunde de la Durham, 1999 i 2003 i, mai ales Cardona, 2003,
Sigüenza, 2006 i Malta, 2008.
Trebuie să recunoa tem i faptul că realizarea unor colaborări cu
cercetători din Marea Britanie (J. Chapman i A. F. Harding) i FranŃa (O.
Weller) au contribuit la modernizarea cercetărilor noastre i a viziunilor
noastre asupra acestei extrem de complicate probleme. Colaborările au
facilitat i transmiterea spre cercurile interesate de această temă din
străinătate a informaŃiilor asupra descoperirilor din România i a ipotezelor
formulate de cercetătorii români. În acest sens un rol deosebit au avut cele
două colocvii internaŃionale, Piatra-NeamŃ, 2004 i Ia i, 2008, care au
permis cercetătorilor din străinătate să cunoască direct rezultatele
investigaŃiilor din România. Momente importante în istoricul cercetărilor
sunt i cele două granturi (pentru echipele conduse de D. Monah i M.
Alexianu) care, prin mijloacele materiale puse la dispoziŃia cercetătorilor,
au permis intensificarea investigaŃiilor atât în domeniul arheologiei
preistorice a sării cât i în cel al etnoarheologiei sării.
łinând seama de numărul restrâns de cercetători implicaŃi, de
mijloacele materiale relativ modeste alocate, după o jumătate de secol de
investigaŃii discontinui bilanŃul este extrem de favorabil. A fost
descoperită, la Lunca-Poiana Slatinei, conform datelor radiocarbon cea
mai veche exploatare a sării din lume. Au început investigaŃii în extrem
de promiŃătoarea staŃiune de la łolici-Hălăbutoaia. A fost documentată,

în timpul culturii Cucuteni, brichetarea sării din izvoarele sărate i
producerea brichetelor (pâinilor de sare) care au circulat ca bunuri de
prestigiu într-un areal remarcabil. A fost descoperită, la Băile Figa, o
extrem de interesantă exploataŃie preistorică de sare gemă cu o
tehnologie destul de sofisticată.
În domeniul etnoarheologiei sării s-au acumulat extrem de
numeroase i interesante informaŃii care au început să fie sistematizate
(Alexianu et alii, 2007b) i astfel de cercetări au început să fie practicate
i în Transilvania (Buzea, Deák, în acest volum). Probabil, cea mai mare
realizare este faptul că descoperirile i cercetările din România au intrat,
deja, în circuitul tiinŃific mondial.
Putem aprecia că în momentul de faŃă arheologia preistorică a
sării din România se află pe o cale care îi va permite să se afirme de i
rămân încă extrem de multe lucruri de făcut. Cercetările care până acum
s-au limitat doar la Moldova centrală i de nord vor trebui extinse la
întreaga arie a saliferului românesc. Trebuiesc demarate investigaŃii
complexe asupra munŃilor de sare gemă atât de frecvenŃi în Ńara noastră.
Trebuie să fie continuate cercetările privind importanŃa surselor de sare i
influenŃa lor asupra organizării teritoriale dintr-o anumită perioadă de
timp. Vor trebui să fie făcute estimări privind necesarul i consumul de
sare, precum i asupra rolului jucat de această substanŃă în cadrul
schimburilor preistorice la diferite distanŃe. i, nu în ultimul rând, trebuie
explicată misterioasa prezenŃă masivă a ceramicii Cucuteni C în
apropierea unor izvoare sărate. Acestea i multe altele vor trebui să stea
în atenŃia cercetătorilor români din anii următori.
34 Dan Monah
BIBLIOGRAFIE

surselor de apă sărată din Moldova: o abordare etnoarheologică.
Thraco-Dacica, XIII/1-2, p. 159-167.
ALEXIANU M., DUMITROAIA Gh., MONAH D., 1993. – L’exploitation

des sources salées dans l’est de la Roumanie: un démarche
ethnoarchéologique, In : J. Pavúk (ed.), Actes du XIIe Congrès
International des Sciences Préhistoriques et Protohistoriques,
Bratislava, 1-7 septembre 1991, Bratislava, p. 88-90.
ALEXIANU M., DUMITROAIA Gh., MONAH D., 2007a. – The

Exploitation of the Salt-Water Sources in Moldavia: an Ethno-
Archaeological Approach, în MONAH D., DUMITROAIA Gh.,
WELLER O., CHAPMAN J. (Eds.), 2007. – L’exploitation du
sel à travers le temps, BMA, XVIII, Piatra-NeamŃ.
ALEXIANU M., WELLER O., BRIGAND R., 2007b. – Izvoarele sărate

din Moldova Subcarpatică. Cercetări etnoarheologice, Ia i.
ANDRONIC M., 1989. – Cacica – un nou punct neolitic de exploatare a

sării, în Studii i Cercetări de Istorie Veche i Arheologie, 40/2,
p. 171-177.
CAVRUC V., CHIRICESCU A., (Eds.), 2006. – Sarea, timpul i omul.

Catalog de expoziŃie, Sfîntu Gheorghe.
CHAPMAN J., MONAH D., DUMITROAIA Gh., ARMSTRONG H.,

MILLARD A., FRANCIS M., 2000. – The Exploitation of Salt
in the Prehistory of Moldavia, Romania. Archaeological Reports
1999/2000, 23, University of Durham and University of

Newcastle upon Tyne, p. 10-20.
CHAPMAN J., GAYDARSKA B., 2003. – The Provision of Salt to

Tripolye Mega-Sites, în Tripolian Settlements-Giants. The
International Symposium Materials, Kiïv.
CHAPMAN J., MONAH D., 2007. – A Seasonal Cucuteni Occupation at

Sili te-Prohoze ti, Moldavia, în D. Monah, Gh. Dumitroaia, O.
Weller, J. Chapman (Eds.), L’exploitation du sel à travers le
temps, BMA, XVIII, Piatra-NeamŃ, p. 71-88.
DUMITROAIA Gh., 1987. – La station archéologique de Lunca-Poiana

Slatinii, în M. Petrescu-DîmboviŃa, N. Ursulescu, D. Monah, V.
Chirica, (Eds.), La civilisation de Cucuteni en contexte
européen, BAI, I, Ia i, p. 235-258.
DUMITROAIA Gh., 1994. – Depunerile neo-eneolitice de la Lunca i

Oglinzi, judeŃul NeamŃ, în Memoria Antiquitatis, XIX, p. 7-82.
DUMITROAIA Gh., MUNTEANU R., NICOLA D., PREOTEASA C.,

MONAH D., CHAPMAN J., WELLER O., 2003. – Lunca,
com. Vânători-NeamŃ, jud. NeamŃ. Punct: Poiana Slatinii, în
Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania
2002, p. 183-184.
DUMITROAIA Gh., NICOLA D., MUNTEANU R., PREOTEASA

C., MONAH D., BOGHIAN D., IGNĂTESCU S., 2004a. –
Solca, com. Solca, jud. Suceava. Punct: Slatina Mare, în
Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania
2003, p. 314-315.
36 Dan Monah

MONAH D., 2004b. – CucuieŃi, com. SolonŃ, jud. Bacău. Punct:
Slatina Veche, în Cronica cercetărilor arheologice din
România. Campania 2003, p. 110-111.
DUMITROAIA Gh., MUNTEANU R., GARVĂN D., WELLER O.,

BRIGAND R., 2008. – łolici, com. Petricani, jud. NeamŃ.
Punct: Hălăbutoaia, în Cronica Cercetărilor Arheologice din
ELLIS, L., 1984. – The Cucuteni-Tripolye Culture. A Study in

Technology and the Origins of Complex Society, BAR-
International Series 217, Oxford.
HARDING, A.F., CAVRUC, V., 2006. – Băile Figa (or. Beclean, jud.
BistriŃa Năsăud), în V. Cavruc, A. Chiricescu (Ed.), Sarea,
timpul i omul. Catalog de expoziŃie, Sfîntu Gheorghe, p. 56-59.
MIRCEA M., ALEXIANU M., 2003. – A Re-evalution of Salt Resources

for the Cucuteni-Tripolye Area, în D. Monah, Gh. Dumitroaia,
O. Weller, J. Chapman (Eds.), L’exploitation du sel à travers le
MONAH D., 1991. – L’exploitation du sel dans les Carpates Orientales

et ses rapports avec la culture de Cucuteni-Tripolye, în V.
Chirica, D. Monah (Eds.), Le Paléolithique et le Néolithique de
la Roumanie en contexte européen, BAI, IV, Ia i, p. 387-400.
MONAH D., 2002. – L’exploitation du sel dans les Carpates Orientales,

în O. Weller (Ed.), Archéologie du sel: techniques et societés,
Internationale Archäologie, ASTK 3. Colloque 12.2, XVe
Congrès UISPP, Liège, septembre 2002, Rahden-Westfalie, p.

135-146.
MONAH D., 2007. – Le sel dans la préhistoire de la Roumanie, în N.

Morère Molinero (ed.), Las salinas y la sal de interior en la
historia: economia, medioambiente y sociedad, Madrid, p. 121-
163;
MONAH D., ANTONESCU S., BUJOR A., 1980, – Raport preliminar

asupra cercetărilor arheologice din comuna Poduri, jud. Bacău,
în Materiale i Cercetări Arheologice, Tulcea, p. 86-99.
MONAH D., POPOVICI D.N., DUMITROAIA Gh., 2004. – Poduri-

Dealul Ghindaru: un tell chalcolithique dans l’est de la
Roumanie, în Le Néolithique au Proche Orient et en
Europe/L’âge du cuivre au Proche Orient et en Europe. Actes
du XIVéme Congrès UISPP, Université de Liège, Belgique, 2-8
septembre 2001, BAR – IS 1303, Oxford, p. 349-357;
MONAH D., DUMITROAIA Gh., 2007. – Recherches sur l’exploitation

préhistorique du sel en Roumanie, în D. Monah, Gh.
Dumitroaia, O. Weller, J. Chapman (Eds.), L’exploitation du sel
à travers le temps, BMA, XVIII, Piatra-NeamŃ, p.13-34.
MONAH D., DUMITROAIA Gh., WELLER O., CHAPMAN J. (Eds.),

2007. – L’exploitation du sel à travers le temps, BMA, XVIII,
Piatra-NeamŃ.
MUNTEANU R., GARVĂN D., NICOLA D., PREOTEASA C.,

DUMITROAIA Gh., 2007. – CucuieŃi-Slatina Veche.
Prehistoric exploitation of a Salt Resource, în D. Monah, Gh.
38 Dan Monah
Dumitroaia, O. Weller, J. Chapman (Eds.), L’exploitation du sel

à travers le temps, BMA, XVIII, Piatra-NeamŃ, p. 57-70.
MUNTEANU R., 2006. – CucuieŃi, com. SolonŃ, jud. Bacău. Punct:

Slatina Veche, în V. Cavruc, A. Chiricescu (Ed.), Sarea, timpul
i omul. Catalog de expoziŃie, Sfîntu Gheorghe, p. 62-64.
NANDRI J., 1987. – Romanian Ethnoarchaeology and the emergence

and development of Cucuteni in the European context, în M.
Petrescu-DîmboviŃa, N. Ursulescu, D. Monah, V. Chirica (Eds.),
La civilisation de Cucuteni en contexte européen, BAI, I, Ia i, p.
201-222.
NICOLA D., 2007. – Colocviul internaŃional „Arheologia pre- i

protoistorică a sării (2004)”, în Memoria Antiquitatis, XXIV, p.
555-559.
NICOLA D., MUNTEANU R., GARVĂN D., PREOTEASA C.,

DUMITROAIA Gh., 2007. – Solca-„Slatina Mare”
(Roumanie). Preuve archéologiques de l’exploitation du sel en
Préhistoire, în D. Monah, Gh. Dumitroaia, O. Weller, J.
Chapman (Eds.), L’exploitation du sel à travers le temps,
BMA, XVIII, Piatra-NeamŃ, p. 35-56.
POPOVICI D., BUJOR, A., 1984. – antierul arheologic Poduri-Valea

o ii, „Dealul Păltini ”, jud. Bacău, în Cercetări Arheologice,
VII, p. 45-64.
POPOVICI D., TROHANI G., 1984. – antierul arheologic Poduri-

Prohoze ti, „Sili te”, jud. Bacău, în Cercetări Arheologice, VII,
p. 65-80.
URSULESCU N., 1977. – Exploatarea sării din saramura în neoliticul

timpuriu, în lumina descoperirilor de la Solca (jud. Suceava),
în Studii i Cercetări de Istorie Veche i Arheologie, 28, 3, p.
307-317.
URSULESCU N., 1995. – L’utilisation des sources salées dans le

Néolithique de la Moldavie (Roumanie), în M. Otte (éd.),
Nature et Culture, Colloque de Liège (13-17 décembre 1993),
Liège, E.R.A.U.L., 68, p. 487-495.
WELLER O., DUMITROAIA Gh., 2005. – The earliest salt production

in the world: an early Neolithic exploatation in Poiana Slatinii-
Lunca, Romania, în Antiquity, 79 (306), p. 11-18.
WELLER O., BRIGAND R., NUNINGER L., DUMITROAIA Gh.,

MONAH D., 2007a. – Analyses et modélisation spatiale autour
des sources salées de Moldavie précarpatique durant la
Préhistoire, în N. Morère Molinero (ed.), Las salinas y la sal de
interior en la historia: economía, medioambiente y sociedad,
Madrid, p. 165-184.
WELLER O., BRIGAND R., ALEXIANU M., 2007c. – Cercetări

sistematice asupra izvoarelor de apă sărată din Moldova.
BilanŃul exploatărilor din anii 2004-2007 efectuate în special în
judeŃul NeamŃ, în Memoria Antiquitatis, XXIV, p. 121-190.
CERCETĂRILE ETNO-ARHEOLOGICE DE LA
OLTENI, JUD. COVASNA
de Dan Buzea i Andrea (Chiricescu) Deák
Cuvinte cheie: Transilvania, repertoriu arheologic, etnografie,

apă minerală, sare.
Key words: Transylvania, archaeological repertoire, etnography,
mineral water, salt.
Abstract
Olteni village is situated in the Sfântu Gheorghe Valley, and
Bodoc commune, Covasna County, administrates it. The village is laying
10 km north of Sfântu Gheorghe, on both sides of D.N. – 12, Bra ov -
Miercurea Ciuc. The Olt River crosses it, from north to south, after it
leaves the Tu nad pass (Plate I/1, 2).
The salty mineral springs from Olteni
This study is the first one that regards the salty mineral spring
from Olteni, describing it in an ethno-archaeological context. There are
many such salty mineral springs mentioned in Covasna County, at Sf.
Gheorghe, Vâlcele, Malna , Bicsad, Covasna and Raco ul de Sus, which
will be researched in the same context in the future.
The salty mineral spring from Olteni is found at about 50 meters
east of the railway, at the bottom of the Bodoc Mountains. The precise
age of this spring is unknown, but the villagers remember stories
relating to it, told by their grandparents. Thus, it appears to be at least
150 years old. Being built at the beginning as a well with a wooden
42 Dan Buzea, Andrea (Chiricescu) Deák
tube, it changed along the time, being built repeatedly, reconstructed

with new materials. Nowadays, the pump of the well is buried, and the
water runs through underground pipes, ending with a faucet built in a
brick wall, placed at about 20 meters vest of the initial source (Plate
II/1-8; III/1-4; VIII/6).
The villagers use this water to treat stomachaches and ulcer. The
largest consumption of this water is around holidays and feasts, when
people eat and drink more than usual, thus getting heartburns. Some drink it
regularly, having a cup of 10 dl each morning on the empty stomach. It is
also used to treat rheumatism, being added to the heated bathing water.
Domestic animals, such as cows, are treated as well with this
water, when their stomach is swallowed. They are given to drink this
water in large quantities, such as 2 liters at a time, to treat their aches.
Some people recall having heard stories about using this water to
prepare food, some remember their mothers doing that. Some use it to
salt the meat, bones and bacon after killing off pigs for Christmas.
However, since this is a preliminary study, we did not go that far with
our research to be able to find out more about this subject yet.
We can also mention the existence of some other mineral water
springs. The first one, „Bagoly - forrás” [Hung.] – “The Owl spring”, is
found at about 150 – 200 meters south – vest of the salty mineral spring.
This spring is slightly salted. It is used by the villagers to treat liver
aches (Plate III/5, 6).
There are also two other springs called „Sütei borviz” [Hung.] –
„Sütei mineral water springs” which are not salty, but are used by the
villagers to treat different aches and pains, and are also consumed as
table mineral water (Plate III/7, 8).
Thus, this area is very rich in mineral waters, and most of them
contain smaller or larger amounts of salt. The ethno-archaeological
studies are meant to reveal the use of the salty springs as sources of salt
in the past and/or present, in a region where salt is nowhere to be found
close to the surface.
Cercetările etno-arheologice de la Olteni, jud. Covasna 43
The presence of the salty mineral water spring may also stand
as an explanation for the large number of archaeological findings on
a relatively limited area, of only 5 square meters, where one may
distinguish certified findings dating from the Developed Neolithic
(The Linear Pottery Culture with musical note heads), the Early
Eneolithic (The Boian - Giule ti, Precucuteni I), the Developed
Eneolithic (Cucuteni – Ariu d Cultures), the Late Bronze Age (Noua
Culture), the Second Iron Age (the Geto-Dacian Culture), the Roman
Period (The Roman Camp), the Post-Roman Period (the Sântana de
Mure -Cerneahov Culture), the Medieval Period (The Heretz
Fortress) and the Modern Period.
This article presents the Repertory of the archaeological
discoveries made on the territory of Olteni, accompanied by short
considerations regarding the period in which the settlements have been
inhabited. The article deals with 8 findings, part of which were
recorded and researched in the past century, and the other part were
discovered and are researched at the present moment. Each description
of the findings from Olteni points out: the GPS coordinates, property,
the state of conservation, the history of the researches, positioning, the
character of the discovery, cultural – chronological placement, and
data regarding the place where the archaeological materials are kept.
1. Olteni South „The sand quarry”, Site A
Site A, occupied the higher terrace on the right side of the Olt
River, and spread on about 800 metres towards south, on an 80 – 200
meters wide land sheet, limited on the vest by DN 12 and on the east by
the Bra ov – Miercurea Ciuc railroad (Plate VI/1-4 ).
Between years 2001 – 2005, this site was researched on a
surface of about 15.000 square metres. We researched over 410
archaeological complexes: 119 „waste” pits that belong to the Late
Bronze Age (Noua Culture); 1 dwelling and 3 „waste” pits that
belong to the Second Iron Age (Geto-dacian period); 8 dwellings, 2
hearth complexes and 101 „waste” pits that belong to the Post Roman
Period. 176 „waste” pits are left to be analysed, either because we

found no ceramic material in them, or because the ceramic material
was unusual at could not be attributed with certainty to one of the
above-mentioned inhabitancies.
2. Olteni South „The sand quarry”, Site B
Site B, is placed on the vest of DN 12, in front of the northern
section of site A, at the northern edge of an abandoned sand quarry. Site
B has a surface of about 100 x 120 meters (Plate V/1-8).
Between years 2005 – 2008, 10.000 square metres in Site B have
revealed over 50 archaeological complexes, belonging to the Late
Neolithic (The Linear Pottery Culture with musical note heads), the
Early Eneolithic (Boian – Giule ti and Precucuteni I Cultures), and a
necropolis belonging to the Second Iron Age.
3. The Eneolithic settlement, belonging to the Cucuteni-Ariu d
Culture „În Dosul CetăŃii” - “Behind the Fortress” – “Vármegye”
The settlement is situated on the northern side of the village, on
the area called by the natives “Behind the Fortress” or “Vármegye”,
nearby the Miko Castle, between DN 12 Bra ov - Miercurea Ciuc and
the Olt River. The site is found on an elliptical-shaped elevation, 2
metres higher than the surrounding terrain and about 20 metres higher
than the actual riverbed of the Olt River. Its dimensions are 100 m
(north-south) x 60 m (east - west) (Plate IV/1-4; VIII/7-8).
4. The Eneolithic settlement belonging to the Cucuteni - Ariu d
Culture, „Cetatea Fetii” – „The Girl’s Fortress” - „Leánykavár”
The site is found on the left bank of the Olt River, at the foot of
the Bodoc Mountains, on a hill elevation, naturally protected from all
sides. “The fortress” is situated at about 1 km southeast of the „În
Dosul CetăŃii” - “Behind the Fortress” Eneolithic settlement and at
about 700 m south of the salty mineral water spring.
The surface of the site shows a slight slope to the west, it has a
relatively trapezoidal shape and its dimensions are 60 m (east-west) x 40
m (north-south) (Plate IV/5-8).
5. The Roman Camp from Olteni

The Camp is found in the northern side of the village, on a high
terrace, situated on the right side of the Olt River. North to the Camp, in
its immediate closeness, the Eneolithic „În Dosul CetăŃii” - “Behind the
Fortress” Cucuteni - Ariu d Culture settlement can be found.
The dimensions of the Camp are 142 m x 92,5 m; it has an
approximately trapezoidal shape, with the short side facing east, towards
the Olt River (Pl.VIII/2).
6. The Post – Roman Inhabitation from Olteni North “Quarry”
The site occupies a terrace situated on the right bank of the Olt
River, and its limits are marked by the Olt River on the north and north-
east, the DN-12 Bra ov – Miercurea Ciuc on the east and by a hilly area
situated at the foot of the Bodoc Mountains on the west (Plate VIII/1).
The surface of the site has the dimensions of about 50 m (east-
west) x 40 m (north-south), showing a slight slope towards the east.
7. Olteni East „C.F.R. Watchman’s cabin”
The site occupies a terrace on the left bank of the Olt River and it
is limited towards the east by a forest road and the Bodoc Mountains,
and towards the west by the Bra ov – Miercurea Ciuc railroad.
Archaeological material appears spread on this surface of 60 m
(north-south) x 30 m (east-west) (Plate VIII/3,4).
8. The Early Medieval inhabitation „Cetatea Heretz” - „The
Heretz Fortress” – „Heretz var”
The fortress is situated between Olteni village and Malna
Commune, on the top of a hill called by the natives „Vârful CetăŃii” -
“The Top of the Fortress”. Being found at 706 metres high from datum
line, the fortress occupies a dominating position on the left bank of the
Olt River (Plate VIII/5).
*
Starting from the prehistoric age and until nowadays, people
preferred to settle on the high terraces on both banks of the Olt River.
The land here is favourable for agriculture and for animal breeding.
An advantage of this area is the existence of a salty mineral water

spring among the many mineral water springs in the region. The salt
water could have been used to assure the minimum need of salt for
animal breeding and for human use. In the infill of some of the
researched archaeological complexes from Olteni South “The sand
quarry” – Site A there have been discovered remains of certain large
clay installations, which might be connected to the methods of
obtaining salt from the salt water with the help of the so called
briquetages (Plate VI/5-8; VII/1-5).
Translated by Andrea (Chiricescu) Deák
POZIłIONAREA GEOGRAFICĂ
Satul Olteni se află situat în partea nordică a Depresiunii Sfântu

Gheorghe. Aceasta aparŃine de Depresiunea Bra ovului (sau a Bârsei) ce
este situată în sud-estul Podi ului Transilvaniei, în Curbura CarpaŃilor.
Depresiunea Bra ovului are aspectul unei imense „căldări” (circa 1800
km2), fiind înconjurată din toate părŃile de o ramă muntoasă bine profilată.
Depresiunea Sfântu Gheorghe ocupă partea central-nordică a
Depresiunii Bra ovului. Ea se caracterizează prin prezenŃa unui piemont
cunoscut sub numele de Câmpu sau esu Frumos i o regiune de luncă i
mla tină drenată de apele Oltului, Râului Negru i Tărlungului. Acest bazin,
delimitat de MunŃii Baraolt, Bodoc i culmile Tărlungului se întinde pe o
lungime de circa 30 km i o lăŃime de 10-12 km (Cavruc, 1998, p. 12).
Din punct de vedere administrativ satul Olteni aparŃine comunei
Bodoc, judeŃul Covasna. Satul este situat la 10 km nord de ora ul Sfântu
Gheorghe, de ambele părŃi ale DN 12, Bra ov - Miercurea Ciuc (Pl. I/1).
Localitatea este străbătută de la nord spre sud de râul Olt, după ce acesta
părăse te trecătoarea Tu nad.
MunŃii Baraolt sunt mărginiŃi la est, vest i sud de valea Oltului.
Ei delimitează această zonă pe partea dreaptă a Oltului cu înălŃimi
netezite ce ating 1000 m. Pe partea stângă a Oltului sunt situaŃi munŃii

Bodoc, ce au altitudini ceva mai mari, cuprinse între 800 i 1200 m, i
sunt constituiŃi din gresii, micro-conglomerate i marne de vârstă
cretacică, aparŃinând zonei fli ului intern.
Terasele înalte aflate pe ambele maluri ale Oltului, din apropierea
satului Olteni, au fost preferate pentru întemeierea a ezărilor începând
din perioada preistorică.
Localitatea este bine cunoscută în literatura arheologică în primul
rând datorită celor două situri aflate la marginea sa nordică: a ezarea În
Dosul CetăŃii - Vármegye aparŃinând culturii Cucuteni – Ariu d i
Castrul Roman de la Olteni.
Izvorul de apă mineral-sărată de la Olteni

Denumire locală: Sóskút [magh.], Sósborviz [magh.], Izvor sărat.
Vechimea acestui izvor de apă mineral-sărată nu este certă, dar este,
în această zonă, singura sursă de sare care se păstrează în zilele noastre.
Coordonate G.P.S. ale izvorului cu apă sărată: 45°59'08" N;
25°51'00" E; Altitudine: 534 m.
Izvorul cu apă minerală sărată de la Olteni se află situat în partea
nord-estică a satului, pe malul stâng al râului Olt, la poalele vestice ale
MunŃilor Bodoc (Pl. II/1, 2; Pl. VIII/6).
Pentru localizarea izvorului există un indicator, la intersecŃia
drumurilor după trecerea peste calea ferată (Pl. II/7, 8). Pe acest
indicator regăsim câteva date esenŃiale: în anul 1998 au fost efectuate
ultimele analize chimice ale acestui izvor, de către Institutul de
Balneologie din Bucure ti. Analizele au determinat că este un izvor
curativ, mineral – sărat, bogat în substanŃe alcaline. CompoziŃia
chimică: bicarbonat de sodiu 10,300 gr/l, sare de bucătărie 1,49 gr/l,
dioxid de carbon 2,18 gr/l, astfel încât cantitatea totală de săruri
minerale pe care o conŃine apa izvorului este de 2,18 gr/l.
Pl. I. 1. - PoziŃionarea geografică a localităŃii Olteni, jud. Covasna. Dispunerea siturilor

arheologice i a surselor de apă sărată. Legenda: a – a ezări; b – fortificaŃii; c – izvor de
apă minerală sărată; d – izvor de apă minerală; 2 – Concentrarea a ezărilor în zona
izvoarelor de apă sărată. Legendă: a – a ezări; b – fortificaŃii; c – izvoare cu apă sărată.
Conform indicaŃiilor medicale consumul apei acestui izvor este

benefic în tratarea următoarelor afecŃiuni: arsuri gastro-intestinale,
hiperaciditate, cure pentru fiere i căi urinare, tratament post-hepatic,
artrită incipientă, anemie.
Pe acela i indicator se menŃionează faptul că mulŃi oameni
consumă această apă fără indicaŃii medicale prealabile, pentru tratarea i
ameliorarea afecŃiunilor ficatului i a intestinelor.
TăbliŃa din imediata apropiere a izvorului redă următorul conŃinut
al acestuia (în mg/l): Cl – 650, HCO3 – 11938, Na – 6983, K – 125, Fe2
– 22, Ca2 – 228, Mg2 – 95, CO2 – 3436. IndicaŃiuni: afecŃiuni ale tubului
digestiv, boli de nutriŃie, hiperaciditate (Pl. III/1).
∗
Szánto János, născut în anul 1929, întrebat fiind cât de vechi este
acest izvor, ne spune: „când s-a născut tatăl meu, i atunci era”. Era însă
amenajat altfel decât îl găsim noi astăzi. De atunci i până în zilele
noastre izvorul a suferit o serie de amenajări consecvente. La început,
cam acum 100 de ani, apa izvorului era captată într-un buduroi scobit
dintr-un trunchi de cer [Quercus cerris - copac înrudit cu stejarul]. În
anul 1941 acesta a fost înlocuit cu cercuri de beton, care însă au necesitat
reparaŃii. În anul 1994 i s-a montat o pompă nouă, i capace din beton,
care însă au dispărut cu timpul.
În anul 2003 izvorul era prevăzut cu o pompă cu manivelă, din
metal, cu care era scoasă apa minerală sărată din fântână. Tubul izvorului
era de formă patrulateră, având pereŃii construiŃi din beton. Fântâna era
acoperită cu un capac rotund din tablă ( Pl. III/3, 4). Cu trecerea timpului
debitul izvorului a scăzut foarte mult. Pe vremuri, în jurul anilor ’50,
avea un debit mult mai mare, apa curgea continuu, î i aminte te domnul
Kovács József (n. 1945). Dar acum are un debit de circa 200 - 300 de
litri pe zi, chiar dacă „puterea” lui nu s-a schimbat, fiind la fel de
eficient ca i în copilăria sa. Izvorul nu avea alte amenajări în jur, apa se
scotea de la suprafaŃă, cu cana sau cu canceul, cu ce avea fiecare prin
gospodărie, pentru că se mergea zilnic la izvor.
Pl. II. 1. Vedere generală dinspre vest asupra izvorului cu apă minerală sărată; 2.
Alimentarea cu apă minerală sărată, vedere dinspre vest; 3. Izvorul cu apă
minerală sărată, vedere din anul 2003; 4. Stânca din apropierea căreia izvoră te
izvorul cu apă minerală sărată; 5. Izvorul cu apă minerală sărată – detaliu din
anul 2003; 6. Izvorul cu apă minerală sărată abandonat, anul 2008; 7. Indicatoare
spre izvoarele cu apă minerală sărată instalate de primăria localităŃii Bodoc; 8.
Vedere cu drumul spre izvorul cu apă minerală sărată.
Apa nu se depozita acasă, deoarece avea debit mare, curgea continuu

i era u or accesibilă, fântâna având o adâncime de maxim 1 metru.
Izvorul a fost reamenajat de curând, a fost pusă o nouă pompă,
care însă este acoperită de un strat gros de pământ, pentru a nu fi furată
(Pl. III/6). Apa izvorului este dirijată printr-o conductă subterană la o
distanŃă de circa 20 metri de sursă unde spaŃiul este amenajat,
permiŃând utilizarea u oară i igienică a acestuia. La capăt, conducta
este prevăzută cu un robinet (Pl. III/2, 3). Singura grijă a
administratorului izvorului este aceea că robinetul va îngheŃa iarna, căci
apa nu îngheaŃă „ ... pentru că e sărată i atuncea nu îngheaŃă ...
niciodată nu a îngheŃat, pe margine da, dar niciodată nu a îngheŃat tubul,
adică fântâna, niciodată n-a îngheŃat, ori ice ger era.” Dacă apa ar curge
continuu robinetul nu ar îngheŃa.
În timpul amenajării s-au efectuat săpături în jurul sursei de apă
mineral-sărată, găsindu-se un nămol de culoare neagră-albăstruie cu un
miros specific. Acela i tip de nămol, i aceea i apă mineral-sărată, s-a
găsit i la o distanŃă de circa 60 – 70 de metri mai sus, sub pădure, unde
s-a săpat recent pentru a se vedea dacă există acolo o mină de sare. Dar
s-a săpat numai până la o adâncime de 1,5 - 2 metri (Pl. III/4).
Apa acestui izvor, mineral-sărată, se consumă în special de cei
care suferă de boli de stomac sau ulcer, fiind foarte eficientă în tratarea
arsurilor. De obicei se bea un pahar (circa 1 dl) zilnic, dimineaŃa, pe
stomacul gol. În preajma sărbătorilor, a Pa telui i a Crăciunului,
consumul acestei ape cre te, deoarece se consumă cantităŃi mari de
mâncare i alcool, care produc arsuri la stomac, iar această apă ajută la
digestie i la potolirea durerilor (Pl. II/5). În aceste perioade se consumă
i direct după consumul alimentelor, nu doar dimineaŃa, ci exact în
momentul în care se simt arsuri la stomac.
În ceea ce prive te utilizarea apei mineral-sărate la prepararea
alimentelor nu am obŃinut informaŃii, doar domnul Kovács József î i
aduce aminte că în copilărie mama sa folosea această apă când prepara
mămăliga. Astăzi dânsul nu mai tie să se păstreze acest obicei.
Pl. III. 1. ConŃinutul izvorului cu apă minerală sărată - detaliu; 2. Vedere dinspre
vest cu izvorul de apă minerală sărată reamenajat; 3. Izvorul cu apă minerală
sărată – detaliu 2008; 4. Excavarea unei gropi în vederea descoperirii unei noi
surse de apă minerală sărată – vedere 2008; 5. Izvorul cu apă minerală u or sărată
“Izvorul Bagoly - BufniŃei” – vedere generală dinspre sud-vest; 6. ConŃinutul
izvorului cu apă minerală u or sărată – detaliu; 7. Vedere generală cu izvorul cu
apă minerală – Sütı 1; 8. Vedere generală cu izvorul cu apă minerală – Sütı 2
De asemenea oamenii î i amintesc că această apă se folosea i la

săratul slăninii când se tăiau porcii. Slănina se punea în apă sărată, se
acoperea, i se lăsa acolo circa 6 săptămâni. După care se punea la afumat.
O altă utilitate a sa o regăsim în tratarea reumatismului, apa se ia
acasă, se încălze te i se folose te la băi. i animalele se tratează cu
această apă. Dacă vitele se balonează, li se toarnă pe gât circa 2 litri din
apa acestui izvor, după care î i revin.
Izvorul de apă minerală u or sărată de la Olteni

Denumire locală: Bagoly - forrás [magh.], Izvorul Bagoly [n.n.
„BufniŃa”] (Pl. III/5; Pl. VIII/5).
Vechimea acestui izvor de apă minerală u or sărată nu este
cunoscută. El se găse te la circa 150 - 200 de metri sud-vest de izvorul sărat.
TăbliŃa din imediata apropiere a izvorului redă următorul conŃinut
al acestuia (în mg/l): Cl – 249, HCO3 – 2767, Na – 1567, K – 44, Fe2 –
13, Ca2 – 228, Mg2 – 97, CO2 – 1135. IndicaŃiuni: hipoaciditate, boli ale
tubului digestiv (Pl. III/6).
Din cele relatate de localnici aflăm că apa acestui izvor este
consumată în special de cei cu afecŃiuni hepatice.
Izvoarele de apă minerală de la Sütı

Denumire locală: Sütei borviz [magh.], Izvorul Salus (Pl. III/7, 8).
Se află la circa 2 km sud – est de izvorul de apă minerală
sărată. Indicatorul precizează următoarele: se găse te în pădurea de la
Olteni, ie ind la suprafaŃă pe valea pârâului Sütı [Sute]. În perioada
interbelică această apă minerală, deosebit de gustoasă, a fost
îmbuteliată i comercializată cu precădere pe pieŃele din GalaŃi. Apa
conŃine calciu, magneziu i în proporŃii mai reduse fier i clor. ConŃine
de asemenea săruri minerale i dioxid de carbon. Decarbogazificată
această apă ar putea fi benefică în tratarea hiperacidităŃii gastro-
intestinale.
REPERTORIUL DESCOPERIRILOR ARHEOLOGICE
În studiul de faŃă sunt descrise cele 8 obiective arheologice,

unele - semnalate i cercetate în secolul trecut, iar altele sunt nou
descoperite i se află în curs de cercetare arheologică preventivă.
Prezentarea descoperirilor de la Olteni s-a realizat în funcŃie de:
coordonatele G.P.S; tipul de proprietate; starea de conservare; istoricul
cercetărilor; localizarea; caracterul descoperirii; încadrarea cultural
cronologică i date despre locul de păstrare al materialelor arheologice
(Buzea, 2006, p. 67-122).
Olteni Sud - Cariera de Nisip

În toamna anului 2000, în zona carierei de nisip deschise de
către firma S.C Domarkt SRL la marginea de sud a satului Olteni, com.
Bodoc, jud. Covasna, au fost descoperite două situri arheologice (Situl
A i Situl B). Ambele situri au fost afectate de lucrări de construcŃie.
Situl A, în partea sa sudică de exploatările mai vechi de nisip, iar în
partea estică de calea ferată Bra ov – Miercurea-Ciuc. Situl B a fost
distrus în mare parte de vechea carieră de nisip ce a funcŃionat la
începutul sec. XX i de DN 12 Bra ov – Miercurea Ciuc.
În anii 2001-2008, conform unui contract de eliberare a terenului
de sarcină arheologică încheiat între S.C Domarkt SRL i Muzeul
NaŃional al CarpaŃilor Răsăriteni, ambele situri au făcut obiectul unor
săpături arheologice preventive. Cercetările efectuate pe suprafaŃa de
circa 15 000 mp în cadrul Sitului A i respectiv 10 000 mp în cadrul
Sitului B, au scos la iveală 450 de complexe datând din neoliticul
dezvoltat, eneoliticul timpuriu, epoca bronzului târziu, a doua epocă a
fierului i perioada post-romană (Cavruc, Buzea, 2002, p. 219-221;
2003, p. 217-219; 2004, p. 220-222; Buzea, 2002, p. 183 – 226; Buzea,
2003, p. 73-80; Buzea, 2003a, p. 27-29; Buzea, 2003b, p. 28-29).
1. Situl A
Coordonate G.P.S: 45°57’46” N; 25°50’78” E; Altitudine: 567 m.
Tip de proprietate. SuprafaŃa sitului este parcelată în mai multe
proprietăŃi private (Pl. VI/1, 2).
Stare de conservare. După efectuarea cercetărilor arheologice
preventive pe suprafaŃa sitului au început lucrările de exploatare a
nisipului în carieră. În urma acestor lucrări situl a fost distrus în totalitate
prin intervenŃii în sol până la adâncimea de 15 m. Pe suprafaŃa neafectată
de exploatările în carieră se practică lucrări agricole.
Cercetările arheologice preventive s-au desfă urat în perioada
2001 – 2005 i au fost coordonate de dr. Valerii Kavruk (Pl. VI/3, 4).
Situl ocupă o primă terasă înaltă situată pe partea dreaptă a
Oltului i se întinde spre sud, de la marginea de sud a satului pe
lungimea de circa 800 m (nord-sud), pe o fâ ie de teren lată de 80 – 200
m (est-vest). Este delimitat din vest de DN 12 (Bra ov – Miercurea
Ciuc) iar din est de calea ferată Bra ov – Miercurea-Ciuc i de râul Olt.
SuprafaŃa sitului este plană.
Stratigrafia generală. Stratul de cultură este extrem de sărac.
Solul arabil are o grosime de 0,3–0,6 m i este reprezentat de
pământul negru. Imediat sub acesta apare stratul steril arheologic
format din argilă de culoare galbenă. Lucrările agricole practicate cu
mijloace mecanizate au distrus în timp stratul de cultură, doar
complexele adâncite în stratul steril au rămas neafectate de
intervenŃiile antropice.
Epoca bronzului târziu – Cultura Noua. Acestei locuiri i-au fost
atribuite 119 complexe, reprezentate de gropi „menajere” dar numărul
lor este probabil mai mare, deoarece există 96 de complexe a căror
datare este nedeterminată.
Complexele au fost surprinse la adâncimea cuprinsă între 0,4 –
0,6 m de la suprafaŃa actuală a terenului i s-au delimitat la nivelul
solului steril (reprezentat de pământul argilos de culoare galbenă) prin
pete circulare de pământ ce aveau culoarea brună.
Pl. IV. 1 - 4. A ezarea culturii Cucuteni-Ariu d - În dosul cetăŃii: 1. Vedere dinspre

vest; 2. Vedere dinspre nord; 3. Vedere asupra a ezării de pe a ezarea Cetatea Fetii;
4. Vedere asupra a ezării de la izvorul cu apă minerală sărată; 5 – 8. A ezarea
culturii Cucuteni-Ariu d Cetatea Fetii; 5. Vedere dinspre nord-vest; 6. Vedere
dinspre vest; 7. Vedere de pe a ezare înspre Cariera de nisip; 8. Vedere dinspre sud
Gropile „menajere” au în general forma de clopot, gura

circulară, rareori ovală (diametrul gurii cuprins între 0,6 i 1,4 m),
pereŃii oblici spre exterior, uneori chiar verticali i fundul drept. În
puŃine cazuri, în umplutura gropii au fost descoperite bucăŃi mari de
lipitură, ce provin probabil de la instalaŃii mobile de dimensiuni foarte
mari cu pereŃii gro i i poro i (Pl. VI/5-8).
Dacă avem în vedere poziŃia, forma i umplutura gropilor, nu le
putem încadra doar în categoria celor de extragere a lutului. Complexele
pot fi încadrate în categoria gropilor de provizii, utilizate apoi la
umplerea lor cu resturi menajere i astupate intenŃionat.
Locuirea dacică sec. V-III î. Hr. Până în prezent au fost
descoperite i cercetate o locuinŃă i 3 gropi „menajere” dacice timpurii
(Cavruc, Buzea, 2005). Cercetările au permis câteva observaŃii privind
modul de construcŃie al locuinŃei, a materialelor folosite i a instalaŃiilor
de încălzit. Trebuie semnalată varietatea tipurilor de vase descoperite ce
acoperă o gamă largă din necesităŃile unei familii.
Locuirea din perioada Post-Romană (sec. IV, cultura Sântana
de Mure -Cerneahov). În cuprinsul Sitului A, au fost descoperite i
cercetate 8 locuinŃe, 2 complexe de cuptoare i 101 gropi „menajere”.
Cercetările au permis câteva observaŃii privind modul de construcŃie
al locuinŃelor, a materialelor folosite i a instalaŃiilor de încălzit. S-au
descoperit locuinŃe u or adâncite i locuinŃe adâncite în solul steril.
Forma acestora este de două tipuri: rectangulară i oval-rotunjită.
SuprafaŃa lor este cuprinsă între 20–30 mp i sunt adâncite până la 1
m în solul steril. Acoperi ul era construit probabil în două pante i se
sprijinea pe stâlpi. Urmele de pari de la pereŃi i acoperi au fost
surprinse atât în perimetrul locuinŃelor de-a lungul pereŃilor dar i în
exterior. LocuinŃele descoperite aveau instalaŃii de încălzit, vetre i
cuptoare, în interior.
Dacă avem în vedere poziŃia, forma i umplutura gropilor
„menajere”, le putem încadra în categoria celor de extragere a lutului i
nisipului, apoi, de umplerea lor cu resturi menajere. Materialele
arheologice descoperite se află în depozitul Muzeului NaŃional al

CarpaŃilor Răsăriteni, iar documentaŃia de cercetare arheologică este
depusă în Arhiva tiinŃifică a muzeului.
2. Situl B
Coordonate G.P.S: 45°57’66” N; 25°50’78” E; Altitudine 569 m.
proprietăŃi private.
Stare de conservare. În zonă sunt practicate lucrări agricole.
Situl ocupă o primă terasă înaltă situată pe partea dreaptă a Oltului
i se află la vest de DN 12, în faŃa sectorului nord-vestic al Sitului A.
Situl B cuprinde suprafaŃa de circa 120 m (est-vest) x 100 m
(nord-sud). SuprafaŃa sitului este relativ plană cu o u oară pantă spre
vest (Pl. V/1).
În perioada 2005 – 2008 au fost efectuate cercetări arheologice
preventive coordonate de dr. Valerii Kavruk i Dan Buzea (Pl. V/2, 3).
Stratigrafia generală. Stratul de cultură s-a păstrat pe alocuri i
are grosimea cuprinsă între 0,2 i 0,8 m. Solul arabil are o grosime de 0,3 –
0,6 m i este reprezentat de pământul negru. Imediat sub acesta apare
stratul steril format din argilă de culoare galbenă.
Până în momentul actual, situl a fost cercetat pe o suprafaŃă de
10 000 mp. În urma cercetărilor arheologice au fost depistate
complexe arheologice ce datează din neoliticul dezvoltat, cultura
ceramicii liniare cu note muzicale i eneoliticul timpuriu, culturile
Boian-Giule ti i Precucuteni I. Acestor locuiri preistorice le sunt
atribuite 14 locuinŃe (Pl. V/4, 5), 3 instalaŃii de foc (vetre), 1 cuptor
(Pl. V/6), 3 anŃuri i 20 de gropi (Pl. V/7, 8). În acest sit a fost
descoperită i o necropolă plană cu zece morminte de incineraŃie ce
datează din a doua epocă a fierului (sec. IV – III î. Hr.), aparŃinând
unei comunităŃi dacice (Cavruc, Buzea, 2005, p. 121-154, Pl. V-IX).
Cercetările arheologice preventive sunt în curs de desfă urare prin
extinderea suprafeŃei de exploatare în carieră.
Materialele arheologice descoperite se află în depozitul Muzeului

NaŃional al CarpaŃilor Răsăriteni, iar documentaŃia arheologică este
depusă în Arhiva tiinŃifică a muzeului.
3. A ezarea eneolitică aparŃinând culturii Cucuteni-Ariu d -

În Dosul CetăŃii – Vármegye
Coordonate G.P.S: 45°58'98" N; 25°50'65" E; Altitudine 563 m.
Stare de conservare: relativ bună. În zonă sunt practicate lucrări
agricole ce au afectat stratul de cultură în partea superioară (Pl. IV/1).
A ezarea este situată la marginea de nord a satului, pe locul
numit de localnici În dosul cetăŃii sau Vármegye, lângă Castelul Mikó,
între DN 12 Bra ov-Miecurea Ciuc i râul Olt. Situl se află pe o
înălŃime de formă elipsoidală mai înaltă cu circa 2 m faŃă de terenul
înconjurător i cu circa 20 m faŃă de albia actuală a Oltului.
Dimensiunile sitului sunt de 100 m (nord-sud) x 60 m (est-vest).
A ezarea este apărată natural spre est de malul abrupt al Oltului, care
are înclinaŃia pantei de 70-80º (Pl. IV/2, 3, 4).
În anul 1908, László Ferencz a efectuat aici primele cercetări
arheologice pe o suprafaŃă de 31 x 14 m, descoperind urmele unei locuiri
de tip Ariu d (Cucuteni A). Grosimea depunerilor arheologice nu
depă e te 1 m i imediat sub aceasta este stratul steril evidenŃiat de argila
de culoare galbenă.
Stratul de cultură a fost afectat în partea superioară de lucrările
agricole. Solul arabil are grosimea de 0,3–0,4 m i este format din
pământul negru. În urma cercetărilor arheologice au fost identificate două
niveluri de locuire din perioada culturii Cucuteni-Ariu d.
În urma cercetărilor arheologice s-a observat faptul că spre vest,
unde terenul este relativ plan exista un anŃ de „apărare” de formă
circulară, lat la gură de 6-8 m. anŃul delimita a ezarea i spre nord i
spre sud (László, 1911, p. 177-178; Monah, Cuco , 1985, p. 125; László
A., 1993, p. 41; Cavruc, 1998, p. 48; Popovici, 2000, p. 84).
În anul 1995 cercetările au fost reluate de Gheorghe Lazarovici
(Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei) prin deschiderea unor secŃiuni
arheologice în vederea verificării stratigrafiei i pentru a surprinde anŃul de
„fortificare” al a ezării (Lazarovici et al., 1997, p. 669-687).
Materialele arheologice se află la Muzeul NaŃional Secuiesc din
Sfântu Gheorghe, Muzeul NaŃional al CarpaŃilor Răsăriteni din Sfântu
Gheorghe i Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei din Cluj Napoca.
4. A ezarea eneolitică aparŃinând culturii Cucuteni-Ariu d -

Cetatea Fetii - Leanykávár
Coordonate G.P.S: 45°58'70" N; 25°51'34" E; Altitudine 594 m.
Tip de proprietate. Publică i aparŃine comunei Bodoc.
Stare de conservare relativ bună. Pe suprafaŃa sitului au crescut
mulŃi copaci (foioase) i o vegetaŃie abundentă (Pl. IV/5, 6). StaŃiunea a
fost afectată de căutătorii de comori i de animalele sălbatice, în special
de porcii mistreŃi.
Situl se află pe malul stâng al Oltului, la poalele MunŃilor Bodoc,
pe o ridicătură de deal apărată natural din toate părŃile. Cetatea se află la
circa 1 km sud-est de a ezarea eneolitică În Dosul CetăŃii i la circa 700
m sud de izvorul cu apă minerală sărată (Pl. IV/7, 8).
SuprafaŃa sitului prezintă o pantă u oară spre vest, este de
formă relativ trapezoidală i are dimensiunile de 60 m (est-vest) x 40
m (nord-sud). Situl este delimitat astfel: la sud de valea pârâului Sutá
(în apropiere se află 3 izvoare de apă minerală dulce) i de un drum
forestier; la vest de un drum forestier, calea ferată Bra ov - Miercurea
Ciuc i râul Olt; la nord de o vale abruptă a unui pârâia sezonier; la
est de o viroagă adâncă.
Căile de comunicare accesibile se află înspre nord-est, unde se
leagă de o limbă de pământ în formă de a, al cărei punct cel mai adânc
se află la circa 10-15 m mai jos faŃă de nivelul a ezării, i înspre sud,
unde panta promontoriului este mai domoală. A ezarea se află la circa 50

m altitudine faŃă de albia actuală a Oltului.
A ezarea a fost cercetată pentru prima dată de către Ferencz
László i J. Teutsch în anul 1910. Stratul de cultură, gros de peste 2,5 m,
prezintă un nivel de vălătuci, între două straturi conŃine cenu ă i diferite
resturi aparŃinând culturii cu ceramică pictată, bicromă i tricromă de tip
Cucuteni-Ariu d (László, 1911, p. 178; Monah, Cuco , 1985, p. 125;
László A., 1993, p. 41; Popovici, 2000, p. 83).
Un sondaj efectuat de Zoltan Székely în partea de est a
promontoriului a dus la descoperirea unui zid de piatră legat cu pământ i
multe fragmente ceramice dacice. De asemenea s-au descoperit i
fragmente ceramice din epoca romană (Cavruc, 1998, p. 48).
Materialele arheologice descoperite în timpul acelor cercetări
arheologice se află depozitate la Muzeul NaŃional Secuiesc din Sfântu
Gheorghe.
***La marginea de nord a satului, la circa 2 km nord de

a ezarea În dosul CetăŃii, tot pe malul drept al Oltului, este menŃionată
o altă a ezare aparŃinând culturii Cucuteni-Ariu d. Aceasta se află pe
locul lui Gy. Sántha, pe o măgură de 60 m lăŃime, izolată din trei părŃi
i unită cu terasa Oltului printr-o a curmată de un anŃ artificial
(Monah, Cuco , 1985, p. 125; László A., 1993, p. 41; Cavruc, 1998, p.
48; Popovici, 2000, p. 84).
Nu am reu it identificarea în teren a acestui punct din cauză că
la suprafaŃa terenului nu au fost depistate urme de cultură materială în
zona menŃionată, chiar dacă s-au efectuat nenumărate cercetări de teren.
Deoarece au trecut aproape 100 de ani de la descoperirea acestui punct
nu excludem posibilitatea ca relieful să fi suferit anumite modificări
datorate factorilor antropici.
5. Castrul Roman de la Olteni

Coordonate G.P.S: 45°58'86" N; 25°50'74" E; Altitudine 547 m
(Pl. VII/2).
Tip de proprietate. Publică, aparŃine comunei Bodoc (având în
vedere că terenul unde se află castrul a fost naŃionalizat, fo tii proprietari
î i revendică drepturile în baza actualei legislaŃii).
Stare de conservare: deteriorată. Zidurile sunt acoperite cu
vegetaŃie abundentă, în unele părŃi acestea au devenit locuri pentru
depozitarea gunoaielor. Din păcate părŃile care s-au mai păstrat din zidurile
castrului are cele mai elementare norme de protecŃie i conservare.
Zidurile castrului au fost distruse în mare parte de construcŃiile
din sec. al XVIII-lea i de ridicarea Castelului Mikó, edificat în anul
1827. Castrul a avut de suferit i în urma construirii anexelor castelului,
finalizate pe la începutul secolului al XX-lea.
Castrul se află în partea de nord a satului, pe o terasă înaltă situată
pe partea dreaptă a Oltului. La nord de castru, în imediata apropiere, se află
i a ezarea aparŃinând culturii Cucuteni-Ariu d - În Dosul CetăŃii.
Primele sondaje arheologice au fost întreprinse în anii 1946 i 1949,
dar săpăturile pe suprafeŃe mai extinse s-au desfă urat în perioadele 1968-
1970 i 1987-1988. Dimensiunile castrului sunt de 142 x 92,5 m. ConstrucŃia
are forma aproximativ trapezoidală cu latura scurtă de est spre Olt.
Se presupune că la colŃurile castrului nu existau turnuri. S-a
cercetat o poartă, pe latura de sud, flancată de două bastioane
rectangulare i pe latura estică un turn de formă rectangulară cu
dimensiunile de 3,5 x 3, 5 m. Pe latura vestică a fost dezvelită o poartă cu
două turnuri dreptunghiulare.
Cu ocazia cercetărilor arheologice a fost descoperit un material
arheologic bogat, reprezentat în primul rând de ceramică romană, lucrată
manual i la roata olarului, monede de bronz de la împăratul Traian,
obiecte de lut, fier, piatră etc. Au fost descoperite i materiale arheologice
din perioada dacică, ceramică modelată cu mâna (ce ti opaiŃ, oale etc.).
Pl. V. 1 – 8. Olteni-Cariera de nisip, Situl B, judeŃul Covasna. 1. Vedere generală

dinspre nord; 2. Aspecte din timpul cercetărilor arheologice preventive; 3. Sectorul
estic al a ezării – vedere dinspre sud; 4. Cercetarea unei locuinŃe eneolitice; 5. Gropi
de stâlp de la un complex eneolitic; 6. Cuptor din perioada eneolitică; 7. Groapă
rituală – vedere dinspre sud; 8. Depunere cu vase ceramice în groapă
Castrul Roman de la Olteni a fost un punct important în sistemul

de apărare al graniŃei de est a provinciei Dacia Romană. Acest punct
închidea drumul prin pasul Tu nad în valea Oltului, în sud-estul
provinciei (XXX, 1960, p. 351; Székely, 1967, p. 138; Székely, 1993, p.
279 – 282; Cavruc, 1998, p. 49).
Materialele arheologice descoperite în timpul cercetărilor
arheologice se află depozitate la Muzeul NaŃional Secuiesc din Sfântu
Gheorghe.
6. Locuirea Post-Romană de la Olteni Nord - Carieră

Coordonate G.P.S: 45°59’73” N; 25°50’36” E; Altitudine 563 m
(Pl. VII/1).
Stare de conservare: deteriorată. SuprafaŃa sitului a fost afectată
de lucrările agricole practicate în zonă, de montarea conductei magistrale
de gaz metan Sfântu Gheorghe-Tu nad i de lucrările de exploatare în
carieră a nisipului.
Situl a fost descoperit i cercetat parŃial de o echipă a Muzeului
CarpaŃilor Răsăriteni formată din Dan Buzea i Marian Bobei.
Situl ocupă o primă terasă situată pe malul drept al Oltului i este
delimitat astfel: la nord i nord-est de râul Olt; la est de DN 12 Bra ov –
Miercurea Ciuc; la vest de o zonă deluroasă de la poalele MunŃilor Bodoc.
SuprafaŃa sitului prezintă o pantă lină spre est, înspre valea Oltului.
În toamna anului 2003 a fost deschisă o suprafaŃă (S.1) de 10 x 6
m. La nivelul solului steril au fost descoperite două complexe arheologice
reprezentate de gropi „menajere” (Gr. 1 i Gr. 2).
După caracteristicile sale materialul ceramic modelat la roată,
descoperit în umplutura gropii „menajere”, poate fi atribuit perioadei
post-romană (sec. IV, cultura Sântana de Mure -Cerneahov) iar cel
modelat manual pare să fie de factură dacică.
Deoarece în suprafaŃa unde urma să fie deschisă cariera de nisip se

află conducta magistrală de gaz metan Sfântu Gheorghe-Tu nad, beneficiarul
lucrării a fost nevoit să oprească lucrările i apoi a dat faliment. Prin urmare
i cercetările arheologice s-au rezumat la studiul celor două complexe.
Materialele arheologice descoperite se află depozitate la Muzeul
NaŃional al CarpaŃilor Răsăriteni.
7. Olteni Est - Canton C.F.R.

Coordonate G.P.S: 45°58’79” N; 25°51’26” E; Altitudine 567 m
(Pl. VII/3, 4).
Tip de proprietate. SuprafaŃa sitului este proprietate privată.
Stare de conservare: relativ bună. Situl a fost afectat de lucrările
agricole practicate în zonă.
A ezarea a fost descoperită de o echipă a Muzeului NaŃional al
CarpaŃilor Răsăritei formată din Dan Buzea i Ugron Kinga, în iunie 2006.
SuprafaŃa sitului prezintă o pantă lină spre sud, nord i vest. Situl
ocupă o primă terasă situată pe malul stâng al Oltului i este delimitat
înspre est de un drum forestier i de MunŃii Bodoc, iar la vest de calea
ferată Bra ov – Miercurea Ciuc. A ezarea se află la circa 2 km nord-est
de punctul Olteni Sud Cariera de nisip, Situl A i la circa 1,5 km sud-est
de punctul Olteni Nord Carieră, în ambele situri descoperindu-se urme
de locuire din perioada post-romană.
La suprafaŃa terenului apar materiale arheologice răspândite pe o
suprafaŃa de 60 m (nord-sud) x 30 m (est-vest) i sunt reprezentate de
ceramică modelată cu mâna i la roată, lipitură cu urme de zgură, pietre ce
prezintă urme de prelucrare i resturi de oase de animale.
După caracteristicile sale materialul arheologic recoltat de la
suprafaŃa terenului poate fi atribuit unei locuiri din a doua epocă a
fierului (civilizaŃiei dacice sec. I a. Hr – sec. I) dar i unei locuiri din
perioada post-romană (sec. IV, cultura Sântana de Mure -Cerneahov).
Materialele arheologice descoperite se află depozitate la Muzeul
NaŃional al CarpaŃilor Răsăriteni.
8. Locuirea din perioada medievală timpurie Cetatea Heretz –

Heretz var
Tip de proprietate. Publică, aparŃine comunei Bodoc.
Stare de conservare: deteriorată. A fost afectată de căutătorii de
comori i de faptul că pe suprafaŃa ei au crescut mulŃi arbori.
Cetatea este situată între satul Olteni i comuna Malna pe un vârf
de deal numit de localnici Vârful CetăŃii. La cota de 706 m ocupă o
poziŃie dominantă amplasată pe malul stâng al Oltului (Pl. VII/7).
La suprafaŃa terenului se observă părŃi din zidurile cetăŃii medievale.
Este o cetate medievală timpurie mare i se pare că a fost construită pe locul
unei mai vechi a ezări dacice. Nu s-au efectuat săpături arheologice în
vederea datării exacte a monumentului (Cavruc, 1998, p. 49).
PoziŃia acestei cetăŃi oferea un bun control asupra drumului către
trecătoarea Tu nad ce face legătura între Depresiunea Sfântu Gheorghe i
Depresiunea Ciucului.
CÂTEVA CONSIDERAłII CU PRIVIRE LA LOCUIRILE

PREISTORICE DIN APROPIEREA SURSELOR CU APĂ
MINERALĂ SĂRATĂ
Depresiunea Bra ov, în comparaŃie cu zonele vecine din

Transilvania (Depresiunea Homoroadelor), Muntenia (Valea Prahovei i
SubcarpaŃii Buzăului) i Moldova Subcarpatică, este foarte săracă în
manifestări saline. Aici sunt cunoscute doar câteva izvoare de apă
minerală sărată. Două dintre acestea se află în dreptul localităŃii Olteni,
unul pe malul stâng (izvorul sărat) i unul pe malul drept (izvorul u or
sărat). Gruparea atât de densă a siturilor arheologice, în apropierea
acestor izvoare cu apă minerală sărată, poate fi un indiciu indirect că încă
din preistorie până în perioada post-romană, modestele resurse de apă
sărată din acest loc i-au atras pe oameni din zonele lipsite de sare
(Cavruc, Buzea, 2006, p. 66-67).
Pl. VI. 1 – 8. Olteni - Cariera de nisip, Situl A, judeŃul Covasna. 1. Vedere generală
dinspre nord-vest; 2. SuprafaŃa sitului arheologic; 3. Aspecte din timpul cercetărilor
arheologice - 2003; 4. Aspecte din timpul cercetărilor arheologice – 2004; 5. Groapa
„menajeră“ nr. 129 – vedere generală; 6. Groapa „menajeră“ nr. 129 – detaliu; 7.
Groapa „menajeră“ nr. 122 – vedere generală; 8. Groapa „menajeră“ nr. 122 – detaliu
PrezenŃa izvoarelor cu apă minerală sărată explică i densitatea

obiectivelor arheologice pe o suprafaŃă restrânsă, de circa 5 km2, unde sunt
atestate descoperiri ce datează din: neoliticul dezvoltat (cultura Ceramicii
Liniare cu Note Muzicale); eneoliticul timpuriu (Boian-Giule ti, Precucuteni
I); eneoliticul dezvoltat (cultura Cucuteni - Ariu d); epoca bronzului
mijlociu (cultura Wietenberg); epoca bronzului târziu (cultura Noua); a doua
epocă a fierului (cultura geto-dacică); perioada romană (castrul roman);
perioada post-romană (cultura Sântana de Mure -Cerneahov); perioada
medievală (cetatea Heretz) i perioada modernă (Pl. I/2).
Densitatea surselor de sare din Transilvania, precum i faptul că
această zonă este înconjurată de zonele salifere subcarpatice din sud, est
i nord, creează o serie de dificultăŃi în ceea ce prive te depistarea
mărturiilor arheologice ale exploatării sării. Sursele naturale de sare
accesibile exploatării preindustriale sunt răspândite aproape în toată
Transilvania. Până în prezent s-au descoperit puŃine materiale care au fost
interpretate brichetaje. Acest fapt se datorează mai curând poziŃiei
centrale a acestei zone în cadrul bazinului salifer carpatic, decât stadiului
cercetărilor. Brichetajele erau folosite pentru cristalizarea slatinei în
scopul transportării calupurilor de sare pe distanŃe relativ mari, în
teritoriile sărace în surse de sare (Cavruc et alii, 2004, p. 100).
Perioada bronzului târziu (mil. II î. Hr.)

Vestigiile arheologice din Transilvania care par să indice
exploatarea apei sărate provin din siturile Olteni Sud Cariera de nisip-
Situl A i de la Zoltan-Nisipărie. În urma cercetărilor unor complexe
atribuite epocii bronzului târziu, din cele două situri amintite mai sus, au
fost descoperite resturile unor instalaŃii de dimensiuni mari confecŃionate
din lut, ce pot fi puse în legătură cu procedeul obŃinerii sării din apă
sărată, cu ajutorul brichetajelor. Perioada târzie a epocii bronzului, în sud-
estul Transilvaniei, este reprezentată de cultura Noua, care, parŃial, este
contemporană cu ultimele manifestări ale culturii Wietenberg i precede
nemijlocit începutul Hallstatt-ului.
Pl. VII. 1, 3, 4. Olteni-Cariera de nisip”, Situl A, judeŃul Covasna; 2. Zoltan-Nisipărie,

judeŃul Covasna; 5. Stelnica, jud. IalomiŃa; 1- 5. Fragmente ale unor vase masive
numite briquetages utilizate probabil pentru obŃinerea sării prin fierberea apei sărate
Cele mai importante descoperiri privind această cultură s-au făcut

la Zoltan (a ezare) i BrăduŃ (complex ritual) (Cavruc, 1998, p. 25).
Densitatea siturilor culturii Noua în sud-estul Transilvaniei era
mult mai mică decât în Moldova. Pe teritoriul judeŃelor Covasna i
Harghita, în prezent sunt cunoscute doar 33 situri arheologice atribuite
acestei culturi (Cavruc, 2003, p. 29).
NoŃiunea de cultură Noua, ce caracterizează perioada finală a
epocii bronzului în cea mai mare parte a spaŃiului carpato-dunărean, a
fost introdusă în literatura de specialitate în 1934, de către Ion Nestor,
care a considerat ca eponim descoperirea (inventarul unei necropole)
făcută în 1901 de D. Bârsanu la Noua (suburbie a Bra ovului) i cercetată
în acela i an de J. Teutsch (Florescu, 1995, p. 206).
În faza sa timpurie, cultura Noua oferă o serie de elemente ce
atestă aportul culturilor carpato-dunărene (Monteoru, Costi a,
Komarov, Tei, Wietenberg) la formarea ei. Totodată, privită în
ansamblu, cultura Noua diferă în mod substanŃial de toate culturile
epocii bronzului mijlociu din aria sa de răspândire i din zonele
limitrofe. MenŃionăm, în primul rând, cre terea impresionantă a
numărului de a ezări, larga răspândire a cenu arelor i abundenŃa
oaselor de animale în a ezări.
Descoperirea aparŃinând culturii Noua de la Olteni Sud prezintă
strânse legături cu a ezarea de la Zoltan - Nisipărie, care este una dintre
cele mai amplu cercetate staŃiuni ale epocii bronzului din Transilvania, i
cel mai reprezentativ sit pentru cultura Noua din această provincie.
La cca. 8 km nord-est de municipiul Sfântu Gheorghe (jud.
Covasna) la marginea de nord a satului Zoltan – Étfalva, comuna
Ghidfalău, pe o terasă înaltă a Oltului, 500 m est de albia sa actuală se
află situl preistoric eponim, descoperit i parŃial cercetat de dr. Székely
Zoltán în anul 1971 (Cavruc V., Cavruc G., 1997, p. 157; Cavruc, 2001,
p. 71; Cavruc, 2004, p. 265-275). La cca. 5 km nord-vest, de a ezarea
de la Zoltan, se află situl de la Olteni Sud - Cariera de Nisip.
Ambele situri ocupă terase înalte neinundabile, aflate în

apropierea Oltului. Din punct de vedere al mărimii, resturile arheologice
sunt răspândite pe o suprafaŃa de 15 000 mp în cazul sitului de la Zoltan
i între16 000 – 20 000 mp în cazul a ezării sitului A de la Olteni Sud.
Stratul de cultură este sărăcăcios în ambele a ezări, excepŃie face
cenu arul aflat în partea sudică a a ezării de la Zoltan, care reprezintă un
strat gros de circa 3 m de cenu ă acumulată prin depuneri i arderi
succesive, bogată în resturi arheologice.
Gropile „menajere” descoperite sunt în număr de 50 la Zoltan (cu
siguranŃă numărul lor este mult mai mare deoarece zona centrală a
a ezării a fost cercetată doar prin trei secŃiuni arheologice) i în număr de
119 la Olteni (concentrate oarecum înspre marginea terasei Oltului). În
ambele a ezări, majoritatea gropilor au formă de clopot (gura circulară,
pereŃii oblici spre fundul drept) i aveau în umplutura lor materiale
arheologice i resturi de arsură.
În câteva gropi „menajere” de la Olteni – Situl A i Zoltan -
Nisipărie au fost descoperite aglomerări de fragmente ale unor
recipiente masive, lucrate din pastă poroasă (Pl. VI/5-8). De i, din
cauza caracterului fragmentar al acestor recipiente, nu a fost posibilă
restaurarea niciunuia dintre ele, judecând după fragmentele descoperite
ele făceau parte din cupe de formă ovală (având dimensiuni de 60 x 40
cm la gura i înalte de peste 20 cm), aveau fundul sferic i postamente
înalte, fie de forma unor picioare masive cu secŃiunea circulară i
ascuŃite la capăt, fie a unor plăci masive verticale dispuse în cruce (Pl.
VII/1-4). Bune analogii au fost descoperite în trei a ezări aparŃinând
culturii Coslogeni (o entitate culturală înrudită cu Noua i datând din
aceia i perioadă) din Băragan (Pl. VII/5).
În mod surprinzător aceste recipiente prezintă similitudini cu
brichetajele din sud-estul Angliei, datând din perioada Britaniei
Romane i cea post-romană. Acestea din urmă, după cum au demonstrat
analizele efectuate de speciali tii britanici, au fost folosite la obŃinerea
sării din apă marină.
Având în vedere că, pe de o parte, recipientele de acest tip în

cadrul culturii Noua i Coslogeni sunt cunoscute exclusiv în zonele cu
surse de apă sărată, iar pe de altă parte ele seamănă cu brichetajele din
Anglia, interpretarea lor ca fiind folosite pentru evaporarea apei în
vederea obŃinerii sării solide pare destul de plauzibilă. Sigur, această
interpretare, deocamdată, până la efectuarea unor analize speciale,
rămâne pur ipotetică (Buzea, Cavruc, 2006, p. 67, fig. 71, 73).
Perioadele neoliticului dezvoltat, eneoliticului timpuriu i

dezvoltat (mil. VI – V î. Hr.)
În urma cercetărilor arheologice preventive desfă urate pană
acum la Olteni - Cariera de nisip, Situl B, a fost descoperită o locuire din
perioada neoliticului dezvoltat aparŃinând culturii Ceramicii Liniare cu
Note Muzicale i două locuiri din perioada eneoliticului timpuriu,
aparŃinând culturilor Boian-Giule ti i Precucuteni I.
Până în momentul de faŃă nu s-au putut stabili cu certitudine
raportul cronologic dintre cele două locuiri din perioada eneoliticului
timpuriu (Boian i Precucuteni I). Remarcăm faptul că materialele
arheologice descoperite în complexele arheologice sunt amestecate.
Este posibil ca din fondul vechi liniar cu note muzicale, cu influenŃe
aparŃinând culturii Boian, să ia na tere în zona sud-estică a
Transilvaniei, cultura Precucuteni.
La nivelul fazei Giule ti a început expansiunea comunităŃilor
culturii Boian spre nord, fiind ocupate zone însemnate din sud-estul
Transilvaniei i sudul Moldovei. Aici au întâlnit comunităŃi de tip liniar-
ceramic târzii, aflate la începutul fazei finale a marelui complex central-
european. Din contactul acestora, de o parte i de alta a CarpaŃilor
Orientali, s-a născut printr-o nouă sinteză cultura Precucuteni (XXX,
2001, p. 147). ComunităŃile culturii Ceramicii liniare cu note muzicale au
avut un rol important în formarea culturilor eneoliticului timpuriu: Boian,
Turda , Iclod, Precucuteni (Luca, 2006, p. 34). Cultura Boian este destul
de bine cunoscută în sud-estul Transilvaniei i interferează spaŃiul de
locuire al culturii Ceramicii Liniare. Materiale aparŃinând acestei culturi

au fost descoperite în 16 staŃiuni din Transilvania (Com a, 1974, p. 32 –
36; Maxim, 1999, p. 98; Székely Z., 2000, p. 152).
Două componentele principale au stat la baza formării culturii
Precucuteni: cultura ceramicii liniare cu note muzicale i cultura Boian din a
doua sa fază (Giule ti). Purtătorii acestor culturi nu s-au putut întâlni decât în
sud-estul Transilvaniei, singura zonă unde s-au identificat a ezări aparŃinând
ambelor culturi (Marinescu-Bîlcu, 1974, p. 109-131; Dumitrescu, Vulpe,
1988, p. 35). Se aprecia, într-un anumit stadiu al cercetărilor, că aceasta se
na te în Moldova pe un fond al ceramicii cu note muzicale la care s-ar
adăuga elemente sudice, legate de cele de tip Boian – Giule ti.
În complexele arheologice aparŃinând culturilor Boian – Giule ti i
Precucuteni I, cercetate la Olteni Cariera de nisip – Situl B, au fost
descoperite fragmente ceramice care au fost interpretate drept brichetaje –
recipiente de lut de mici dimensiuni, cu piedestal i cu cupă conică, similare
întrucâtva cu cele de la Cacica, Solca i Lunca aparŃinând culturii Cucuteni
din Moldova, utilizate pentru cristalizarea sării, din apă sărată, sub forma
unor calupuri conice destul de mici (Buzea, Cavruc, 2006, p. 67).
Cultura Cucuteni, parte integrantă a complexului cultural
Cucuteni-Tripolie, reprezintă una din ultimele civilizaŃii marcante ale
eneoliticului (calcoliticului) sud-est european. Având o durată de peste
un mileniu (cca. 4600 – 3500 CAL BC), ea a generat în mai bine de un
mileniu o civilizaŃie cu trăsături caracteristice, inconfundabile, ce a
ocupat un teritoriu vast, incluzând sud-estul Transilvaniei, aproape toată
Moldova i o parte din Ucraina (Mantu, 1999, p. 13).
A ezări mai importante din sud-estul i estul Transilvaniei, cu
stratigrafie pe verticală sau orizontală, care dovedesc locuiri de durată, se
găsesc pe cursul superior al Oltului, pe cursul superior al Râului Negru i
izolat, o singură a ezare pe cursul superior al râului Mure (semnalată chiar
pe teritoriul ora ului Târgu Mure ). Conform datelor din Repertoriile
Arheologice ale judeŃelor Covasna, Harghita, Bra ov i Mure , numărul
a ezărilor de tip Cucuteni-Ariu d este de circa 40.
Pl. VIII. Satul Olteni, jud. Covasna. 1. A ezarea Olteni Nord-Carieră – vedere dinspre
est; 2. Castrul Roman de la Olteni - vedere dinspre est; 3. A ezarea dacică Canton C.F.R
– vedere dinspre sud; 4. A ezarea dacică Canton C.F.R – vedere dinspre nord; 5.
Cetatea Heretz – vedere generală dinspre sud; 6. Vedere de la izvorul cu apă minerală
sărată spre sud; 7. Vedere generală de pe Cetatea Fetii spre a ezarea eneolitică În dosul
CetăŃii i Castrul Roman; 8. Vedere de pe În dosul CetăŃii spre a ezarea eneolitică
“Cetatea Fetii” i A ezarea dacică Canton C.F.R.
A ezările de tipul Cucuteni-Ariu d ocupă suprafeŃe reduse în

medie de circa 5000 mp i se găsesc pe forme de relief diferite.
Majoritatea acestora sunt pe locuri dominante, de preferat boturile de
deal apărate natural din două sau trei direcŃii, în timp ce numărul siturilor
pe terenuri mai joase, în special pe terasele râurilor este redus.
Sunt cunoscute a a numitele „a ezări pereche” amplasate pe
ambele maluri ale unui râu la circa 1 – 2 km distanŃă, exemplu fiind la
Olteni (comuna Bodoc, judeŃul Covasna) „Cetatea Fetii” – Olteni „În
dosul CetăŃii” (Pl. VIII/7, 8); Ariu d (comuna Vâlcele, judeŃul Covasna)
„Dealul Tyiszk” – Bod (comuna Bod, judeŃul Bra ov) „Dealul Popilor”.
Majoritatea a ezărilor sunt situate la altitudini cuprinse între 500 – 650 m.
La Olteni, în imediata apropiere a izvoarelor cu apă minerală
sărată sunt consemnate trei a ezări aparŃinând culturii Cucuteni-Ariu d
(Buzea, 2006, p. 82 - 85). Apa minerală sărată era utilizată probabil i
în această perioadă de purtătorii culturii Cucuteni-Ariu d, pentru
consumul casnic, conservarea produselor alimentare cât i pentru
cre terea animalelor domestice.
Prezentarea acestor izvoare de apă minerală sărată aflate în
apropierea a ezărilor aparŃinând culturii Cucuteni-Ariu d, va face parte
dintr-un studiu mai amplu dedicat surselor de apă minerală sărată din
zona sud-estică i estică a Transilvaniei.
BIBLIOGRAFIE
BUZEA D., 2002. – Săpăturile arheologice de salvare de la Olteni "Cariera

de nisip", în Angustia, 7, p. 183-226.
BUZEA D., 2003. – Sat Olteni, jud. Covasna "Cariera de nisip", în Noi
descoperiri arheologice în sud-estul Transilvaniei, Covasna, p.
73-80.
BUZEA D., 2003a. – Olteni Village, Covasna county "The Sand

Quarry", în Exhibition Catalogue, Sfântu Gheorghe, p. 27-29.
BUZEA D., 2003b. – Oltszem „Homokbánya”, în Kiállitástalógus,

Sepsiszentgörgy, p. 28-29.
BUZEA D., 2006. – Descoperirile arheologice de la Olteni, jud. Covasna,

în Corviniana, 67, p. 122.
CAVRUC V., 1996. – Câteva consideraŃii privind originea culturii Noua,

în Angustia, I, p. 67-78.
CAVRUC V., 1998. – Repertoriul arheologic al judeŃului Covasna,

Sfântu Gheorghe.
CAVRUC V., 2000. – Repertoriul arheologic al judeŃului Harghita,

Sfântu Gheorghe.
CAVRUC V., 2001. – Cultura Costi a în contextul epocii bronzului din

România. Catalog de expoziŃie, Piatra-NeamŃ, p. 71-75.
CAVRUC V., 2003. – Prototracii în epoca metalelor, în Românii din

Covasna i Harghita, Miercurea Ciuc, p. 25-35.
CAVRUC V., 2003a. – The Bronze Age settlement at Zoltan, în New

Archaeological Discoveries in South-Eastern Transylvania,
Covasna, p. 32-36.
CAVRUC V., 2004. – Perioada timpurie a epocii bronzului din sud-estul

Transilvaniei, în Memoria Antiquitatis, XXIII, p. 265-275.
CAVRUC V., BUZEA D., 2002. – Olteni, comuna Bodoc, jud. Covasna,
în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania
2001, p. 219-221.
2002, p. 217-219.
2003, p. 220-222.
CAVRUC V., BUZEA D., 2005. – Vestigiile dacice timpurii de la Olteni.

Raport preliminar, în Angustia, 9, 121-154.
CAVRUC G., CAVRUC V., 1997. – A ezarea din epoca bronzului

timpuriu de la Zoltan, în Angustia, 2, p.157-176.
CAVRUC V., HARDING A., BUZEA D., 2004. – The Pre-industrial

Exploatation of Salt in Eastern Transylvania, în Rezumatele
comunicărilor colocviilor internaŃionale Cucuteni 120 de ani de
cercetări. Timpul bilanŃului / Arheologia pre- i protoistorică a
sării, Piatra-NeamŃ, p. 99-102.
COM A E., 1974. – Istoria comunităŃilor culturii Boian, Bucure ti.

DUMITRESCU Vl., VULPE Al., 1988. – Dacia înainte de Dromichete,

Bucure ti.
FLORESCU M., 1995. – Cultura Noua, în Comori ale Epocii Bronzului

din România. Treasures of the Bronze Age in România,
Bucure ti, p. 206-214.
LÁSZLÓ Fr., 1911. – Háromszék vármegyei praemykenaei jellegő

telepek, în Dolgozatok – Travaux, p. 175-226.
LÁSZLÓ A. 1993. – A ezări întărite ale culturii Ariu d-Cucuteni în sud-

estul Transilvaniei. Fortificarea a ezării de la Malna Băi, în
Arheologia Moldovei, XVI, p. 33-50.
LAZAROVICI Gh., ME TER M., MAXIM Z., RADU S., 1997. –

antierul de la Olteni, în Acta Musei Napocensis, 34/1, p. 669-687.
LUCA S. A., 2006. – A Short Prehisthory of Transylvania (Romania),

Heidelberg – Sibiu.
MANTU C.-M., 1999. – Scânteia. Cercetare arheologică i restaurare,

Ia i.
MARINESCU-BÎLCU S., 1974. – Cultura Precucuteni pe teritoriul

României, Bucure ti.
MAXIM Z. 1999. – Neo-eneoliticul din Transilvania, BMN, XIX, Cluj-

Napoca.
MONAH D., CUCO t., 1985. – A ezările Culturii Cucuteni din

România, Ia i.
POPOVICI D.-N., 2000. – Cultura Cucuteni. Faza A. Repertoriul

A ezărilor (1), BMA, VIII, Piatra-NeamŃ.
SZÉKELY Z., 1967. – Descoperiri epigrafice i arheologice pe graniŃa de

est a Daciei Romane, în Arheologia Moldovei, V, p. 133-143.
SZEKELY Z., 1993. – Castrul roman de la Olteni. Noi rezultate ale

cercetărilor de teren din anii 1987 – 1988, în Arheologia
Moldovei, XVI, p. 279-283.
SZÉKÉLY Z., 2000. – Ceramica culturii Boian de la BrăduŃ (jud. Covasna),

în ACTA, p. 151 – 160.
XXX, 1960. – Istoria României, vol. I, Bucure ti, 1960.
XXX, 2001. – Istoria Românilor, vol. I, Bucure ti, 2001.

NOI INVESTIGAłII ETNOARHEOLOGICE ASUPRA
IZVOARELOR SĂRATE DE PE VALEA MUNTELUI*
de Dan Monah, Gheorghe Dumitroaia i Dorin Nicola
Cuvinte cheie: izvoare sărate, coagulare, lapte, brânză, Valea

Muntelui, judeŃul NeamŃ.
Mots-clés: sources salées, coagulation, lait, fromage, Valea
Muntelui, département de NeamŃ.
Résumé
Les recherches ethnoarchéologiques des sources salées de la
Moldavie ont déjà une certaine tradition en Roumanie. Commencées au XXe
siècle, à la fin des années ‘80, les investigations ont fourni une série
d’informations importantes et intéressantes sur l’utilisation actuelle de la
saumure des sources salées des Souscarpates de la Moldavie. Une zone
investiguée par les auteurs se trouve dans la Valea Muntelui, les montagnes
de NeamŃ, dans la proximité du lac d’accumulation de Bicaz. On y a signalé
des sources salées dont la saumure coagule le lait. L’information a été
confirmée par une expérience facile suite à laquelle on a obtenu un fromage
léger, excellent pour l’alimentation des enfants en bas âge.
InvestigaŃiile etnoarheologice din Moldova au fost determinate de

importantele descoperiri de la Solca (Ursulescu, 1977; Ursulescu, 1995),
Lunca-Poiana Slatinei (Dumitroaia, 1987; Dumitroaia, 1994) i din
*
Articol realizat în cadrul grantului CNCSIS nr. 185/2007-2008 „Exploatarea sării în
preistoria României”.
82 Dan Monah, Gheorghe Dumitroaia, Dorin Nicola
hinterlandul tell-ului Poduri-Dealul Ghindaru (Monah et alii, 1980) care

puneau problema unei intense exploatări a sării în neolitic i calcolitic i la
participarea, pe scară largă, a acestei substanŃe la schimburile
intercomunitare. De i la început investigatorii i-au propus să obŃină doar
informaŃii care să explice scopul i caracteristicile a ezărilor preistorice
aflate în apropierea izvoarelor sărate, pe parcursul cercetărilor programul a
fost diversificat, astfel că au fost înregistrate i informaŃii importante cu
caracter pur etnografic.
Alături de alte Ńări balcanice, România are reputaŃia – a a cum
remarca John Nandri – de a fi un laborator viu al materialului perisabil
(Nandris, 1985, p. 260). Evident, această preŃioasă i rară zestre nu
trebuie pierdută, mai ales că modernizarea rapidă a societăŃii române ti
duce la dispariŃia unor practici i cutume ancestrale (Nandri , 1987, p.
202). Descoperirea în Moldova a unor interesante i consistente depozite
arheologice, în apropierea unor izvoare sărate, i-a determinat pe
arheologi să întreprindă o serie de investigaŃii asupra populaŃiilor actuale
pentru a stabili care sunt practicile cotidiene de exploatare a izvoarelor
sărate, regimul acestora i modalităŃile de utilizare ale slatinei. Deoarece
informaŃiile culese de etnografi nu răspundeau decât parŃial preocupărilor
i întrebărilor formulate de arheologi, ace tia au fost nevoiŃi să î i
orienteze cercetarea în funcŃie de problematica sugerată de cercetările
arheologice. Rezultatul a fost, parafrazând pe primul etnoarheolog
român, crearea, în Moldova, a unei noi subdiscipline a etnoarheologiei –
etnoarheologia slatinelor (Alexianu et alii, 1992, p. 159). Trebuie să
recunoa tem i să evidenŃiem i faptul că cercetarea etnoarheologică din
România a fost iniŃiată i dezvoltată sub patronajul lui John Nandri , unul
dintre creatorii, în Europa, a subdisciplinei menŃionate15. În Moldova,
principalul emul al lui John Nandris a fost Marius Alexianu care a
realizat, în colaborare cu arheologi, etnografi i speciali ti din alte
15
Cercetătorul englez, de origine română, a iniŃiat un program de investigare a Zonelor înalte
(muntoase) din Peninsula Balcanică i România. În anii '80, dar mai ales în expediŃia din
1986, câŃiva arheologi din România au lucrat direct cu J. Nadri având, astfel, posibilitatea
de a cunoa te practica etnoarheologică.
Noi investigaŃii etnoarheologice asupra izvoarelor sărate 83
domenii un număr remarcabil de investigaŃii i anchete etnoarheologice,

arătând o bună pregătire teoretică i o remarcabilă străduinŃă pentru
cercetările de teren (Alexianu et alii, 2007a).
Fig. 1. Harta zonelor investigate etnoarheologic (după Alexianu et alii, 2007)
Primele investigaŃii etnoarheologice în legătură cu exploatarea

izvoarelor sărate din Moldova au fost efectuate spre sfâr itul anilor '80 în
regiunile MunŃii BerzunŃi, Depresiunea Moine ti, municipiul Piatra-NeamŃ
i împrejurimi i în jurul ora ului Tg. NeamŃ. Anchetele din zonele
menŃionate, efectuate de o echipă formată din Marius Alexianu, Dan
Monah, Gheorghe Dumitroaia i Elena Florescu16, au fost completate, în
16
Elena Florescu, muzeograf la Muzeul de Etnografie Piatra-NeamŃ, a fost unul dintre
puŃinii etnografi care au arătat interes pentru investigaŃiile legate de sare i izvoarele
sărate din Moldova. Mai poate fi citat în acest sens Dorinel Ichim care a activat, în
special, în sud-estul Transilvanei, iar recent, în aceea i zonă, se manifestă tânăra
etnografă Andrea (Chiricescu) Deák.
timp, de o serie de cercetări de teren i microanchete etnoarheologice.

Datorită dificultăŃilor specifice „epocii de aur”: penuria mijloacelor de
transport, dificultăŃile de a obŃine aprobarea i mijloacele materiale
necesare organizării unor expediŃii pe teren, nucleul etnoarheologic,
constituit ad hoc, a imaginat soluŃia efectuării anchetelor etnoarheologice,
în special, în arealul de desfă urare a unor săpături arheologice. Astfel, D.
Monah, profitând de participarea la săpăturile de la Poduri, a descoperit
mai multe slatine în hinterlandul tell-ului calcolitic Dealul Ghindaru. În
apropierea acestora au fost identificate a ezări cucuteniene sezoniere
(Monah et alii, 1987, p. 14; Monah et alii, 2003, p. 69-73). În acela i fel a
procedat i Gh. Dumitroaia care, dirijând săpăturile de la Lunca-Poiana
Slatinei i Oglinzi-Băi, a investigat zona Lunca-Oglinzi-Răuce ti, dar i
împrejurimile ora ului Tg. NeamŃ, punând în evidenŃă un număr important
de slatine, utilizate i în prezent de populaŃia locală, i de staŃiuni
preistorice (Dumitroaia, 1994, p. 7-8, fig. 1).
În 1986 a fost organizată o primă expediŃie etnoarheologică
pentru investigarea zonei BerzunŃi, din judeŃul Bacău. Echipa a fost
formată din M. Alexianu, D. Monah i E. Florescu. De i timpul rezervat
cercetărilor a fost extrem de scurt, au fost obŃinute importante informaŃii
privind izvoarele sărate i modul în care era folosită saramura în zonă.
Din păcate, din cauza timpului foarte scurt i a absenŃei unor informatori
locali, nu au putut fi depistate eventualele depuneri arheologice care să
fie puse în legătură cu exploatarea slatinelor. Această acŃiune s-a
desfă urat cu mai mult succes în zona Poduri unde au fost identificate nu
mai puŃin de ase a ezări sezoniere cucuteniene aflate la mai puŃin de
500-600 m de un izvor sărat (Monah et alii, 2003, p. 69-73).
Ceva mai târziu, Gh. Dumitroaia i M. Alexianu au investigat i
zona ora ului Piatra-NeamŃ, extinzându- i apoi aria de cercetare la întreaga
zonă saliferă din judeŃul NeamŃ. Cercetările de teren i anchetele au dus la
descoperirea a noi izvoare sărate i a unor staŃiuni arheologice aflate în
legătură cu acestea. Au fost obŃinute informaŃii empirice privind concentraŃia
în NaCl a unor izvoare (Alexianu et alii, 1992, p.160-164; Dumitroaia,
1994). În cadrul cercetărilor din zona tell-ului calcolitic de la Poduri au fost

întreprinse i o serie de microanchete etnoarheologice care au precizat
numeroase aspecte legate de folosirea saramurii din izvoarele sărate,
frecvenŃa aprovizionării, mijloacele de transport i au fost obŃinute
informaŃii privind cristalizarea sării i folosirea sa în cadrul schimburilor.
Fig. 2. Izvoare cu slatină ce coagulează laptele (1. Farca a, 2. Poiana Pântei, 3.

Stejaru, 4. Sabasa i 5. Hangu), a ezarea Cucuteni A de la Hangu-ChiriŃeni
În zona cuprinsă între ora ele Tg. NeamŃ i Piatra-NeamŃ

documentarea etnoarheologică a fost completată de Gh. Dumitroaia care a
întreprins numeroase microanchete în zona Vânători-Lunca-Răuce ti,
extinzând apoi aria de investigaŃii spre BălŃăte ti i łolici. Nu a fost
neglijată nici zona ora ului Piatra-NeamŃ unde au fost identificate mai
multe izvoare sărate, unele dintre acestea putând fi puse în relaŃie cu a ezări
calcolitice cunoscute i uneori investigate arheologic. Cercetătorii Gh.
Dumitroaia i M. Alexianu au investigat i regiunea Roznov - Piatra
oimului (fostul sat Calu) i au fost culese informaŃii de la un număr mare
de informatori (Alexianu et alii, 1992, p. 160-161; Alexianu et alii, 2007b,
p. 300-301). Deoarece nu avem intenŃia să alcătuim acum un istoric al
investigaŃiilor etnoarheologice din Moldova ne oprim aici. IntenŃia noastră a
fost de a oferi cititorului o serie de informaŃii privind documentarea i
dificultăŃile întâlnite la realizarea primului studiu etnoarheologic asupra
exploatării surselor de apă sărată din Moldova (vezi Alexianu et alii, 1992).
*
În primul studiu consacrat cercetării etnoarheologice a
izvoarelor sărate din Moldova (Alexianu et alii, 1992, p. 161) era
înregistrată o informaŃie extrem de interesantă, furnizată de Maria
Apetrei, muzeograf biolog la Muzeul de tiinŃele Naturii din Piatra-
NeamŃ. Originară dintr-un sat de pe Valea BistriŃei montane, zonă
cunoscută i sub numele de Valea Muntelui, Doamna Apetrei ne-a
semnalat faptul că în satele Borca, Sabasa, Pârâul Pântei, Farca a i
Stejaru există izvoare sărate a căror apă are capacitatea de a coagula
laptele, obŃinându-se astfel brânză fără utilizarea cheagului (Alexianu et
alii, 1992, p. 161). În aceea i publicaŃie se menŃionează i faptul că
slatina din izvoarele amintite era folosită i la conservarea ca ului pe
timp limitat i a slăninii (Ibidem). În momentul în care am primit aceste
informaŃii, posibilităŃile noastre de a întreprinde anchete
etnoarheologice, într-o regiune mai izolată cum era Valea Muntelui,
erau extrem de limitate i din această cauză am inclus informaŃiile
primite fără o verificare a lor pe teren.
Începând cu anul 2003, datorită unui PAI (Program de acŃiuni

integrate) franco-român – Brâncu i, cercetările privind exploatarea sării în
preistoria României s-au înmulŃit i diversificat. Cu această ocazie au fost
reluate i investigaŃiile etnoarheologice, care nu fuseseră total abandonate,
asupra izvoarelor sărate. În anii care au urmat au fost efectuate numeroase
periegheze arheologice i anchete etnoarheologice în special în zona staŃiunii
de la Lunca i în mai multe perimetre din judeŃele NeamŃ i Bacău (Alexianu
et alii, 2007a; Weller et alii, 2007; Alexianu, Weller, 2007). În momentul de
faŃă, pentru Moldova centrală i de nord, dispunem de o documentaŃie
etnoarheologică aproape completă. Rămâne, totu i, neexplorat sudul
judeŃului Bacău i întreg teritoriul judeŃului Vrancea, regiuni unde se află
mari zăcăminte de sare gemă, cu numeroase aflorimente i unde nu pot lipsi
nici izvoarele cu apă sărată. Nu credem că investigarea etnoarheologică a
zonelor menŃionate ar schimba substanŃial tabloul creionat de anchetele
etnoarheologice de până acum, dar lacunele semnalate ar trebui acoperite.
O microregiune care necesita o investigaŃie directă etnoarheologică
era cea a BistriŃei montane. Pentru această microregiune dispuneam de
informaŃii privind existenŃa în satele Hangu, Farca a, Stejaru, Pârâul Pântei,
Sabasa i Borca a unor slatine a căror saramură are capacitatea de a coagula
laptele, obŃinându-se astfel un anumit sortiment de brânză de vaci (Alexianu
et alii, 1992, 161). În mod firesc ne-am propus să verificăm informaŃiile
publicate deja. Am organizat două expediŃii, în zilele de 22 august 2007 i 7
noiembrie 2008. În continuare vom prezenta rezultatele investigaŃiilor.
Sat Farca a, com. Farca a, jud. NeamŃ

Pe teritoriul satului se află două slatine a căror saramură are calităŃi
similare. Din cauza timpului nefavorabil am studiat doar slatina din sat care
este frecvent folosită de locuitori, cealaltă slatină aflată pe o pă une fiind
mai rar utilizată datorită depărtării de sat i a faptului că este neîngrijită.
- Slatina „La Ionel”
Coordonate GPS (Garmin): N 47o09'79''; E 025o50'75''; altitudine
612 m. Data: 22.08.2007.
Fig. 3. Slatina „La Ionel” de la Farca a (Foto D. Nicola)
Fig. 4. Dan Monah discutând cu Dumitru Gavril de la Farca a (Foto D. Nicola)

Izvorul de slatină se află în mica livadă, aflată pe coasta

muntelui, a locuitorului Gheorghe Ionel. Accesul se face atât prin
curtea casei, cât i prin spate, pe o cărare pe coasta muntelui. Gardul
din spatele casei, al livezii în care se află câŃiva meri, are un pârleaz
care facilitează sătenilor accesul la slatină. Izvorul este captat cu
ajutorul unui buduroi de lemn de brad cu secŃiunea ovală i diametrele
de 49 x 31 cm. Saramura are o salinitate medie. Atât buduroiul cât i
acumularea de slatină din faŃa lui au culoarea cărămizie-ro iatică,
probabil din cauza oxizilor de fier. Partea din faŃă a buduroiului a fost
retezată i scobită pentru a facilita accesul la slatină atunci când nivelul
este scăzut. Partea din spate este, de asemenea, scobită i are chiar
două perforaŃii circulare care nu au utilitate practică. Se pare că
proprietarul a vrut să-l decoreze. De i se află pe o proprietate
particulară, accesul este liber i proprietarul a făcut unele eforturi
(captarea i instalarea buduroiului, pârleazul din gard) pentru a facilita
pătrunderea celor dornici să se aprovizioneze cu slatină. Nu au fost
observate depuneri arheologice, situaŃie confirmată i de informatorul
Dumitru Gavril (78 ani).
Sat Stejaru, com. Farca a, jud. NeamŃ

- Slatina din sat
Coordonate GPS: N 47o09'20''; E 025o49'01''; altitudine 606 m.
Data: 22.08.2007.
Slatina se află pe o stradă din centrul satului. IniŃial s-a aflat în
curtea unui sătean, acum gardul a fost modificat pentru a permite, direct
din stradă, accesul la buduroiul de slatină. Buduroiul monoxil, u or
oval, este confecŃionat dintr-un trunchi de stejar i are diametrele de 53
x 54 cm. Apa are o salinitate medie i conŃine probabil oxizi de fier
deoarece buduroiul i pietrele pe care s-a scurs slatina au culoarea
ro iatică. Slatina este folosită pentru producerea brânzei de vacă, în
trecut se folosea i la pregătirea mămăligii i a altor feluri de mâncare.
Fig. 5. „Slatina din sat” de la Stejaru (Foto D. Nicola)
Sat Sabasa, comuna Borca, jud. NeamŃ

- Slatina din poiană
Coordonate GPS: N 47o12'13''; E 025o49'22''; altitudine 626 m.
Data: 7.11.2008.
La slatina, aflată pe coasta muntelui, în apropierea satului, se ajunge
prin proprietatea lui Mihai Florescu, aflată la osea. Slatina este neamenajată,
fiind, de fapt, o simplă groapă în jurul căreia au fost a ezate câteva pietre
mari i un băŃ pe care se află o cană pentru scos slatină. Nu lipsesc obi nuitele
pet-uri de la băuturi răcoritoare, folosite pentru transportul slatinei. În zona în
care se scurge slatina se observă colorarea pământului în ro u, probabil de la
oxizii de fier pe care îi conŃine apa. Nivelul apei este la suprafaŃă, accesul la
saramură fiind u or. Izvorul se află într-o poiană dintr-o pădure de conifere,
aflată pe o pantă abruptă. Adâncimea slatinei este de circa 25-30 cm.
Saramura este concentrată i destul de limpede. Ca i la Farca a este folosită

la închegarea laptelui. Nu s-au găsit materiale arheologice.
Sat Pârâul Pântei, comuna Borca, jud. NeamŃ

- Slatina din pădure
Coordonate GPS: N 47o12'13''; E 025o49'17''; altitudinea nu a putut
fi stabilită datorită cerului acoperit i a recepŃiei proaste a semnalelor.
Data: 7.11.2008.
Slatina se află în apropierea drumului de transport auto forestier
(TAF) într-o zonă cu o intensă exploatare forestieră a unei păduri de
conifere. Era destul de intens frecventată de localnici datorită
concentraŃiei ridicate în sare. Din cauza ploilor abundente din acest an, la
data cercetării de teren, izvorul, neamenajat, era în totalitate astupat de
aluviuni i pietri . Ca i la Sabasa, în zona de scurgere a izvorului, se
observă puternice urme ro iatice, probabil de la oxizii de fier. Saramura
era folosită, în special, la coagularea laptelui de vacă, obŃinându-se o
brânză u oară, dulceagă. Nu s-au descoperit materiale arheologice.
Fig. 6. Slatina distrusă de la Pârâul Pântei (Foto D. Nicola)

Fig. 7. „Slatina din Poiană” de la Sabasa (Foto D. Nicola)

*
Pentru slatinele din zona Farca a-Borca am obŃinut informaŃii
de la doi locuitori: Dumitru Gavril (78 ani) i Vasilica Simion (38
ani), ambii din Farca a. Ace tia ne-au spus că saramura este folosită
exclusiv pentru închegarea laptelui de vacă. Brânza de vaci obŃinută
este folosită în gospodărie, mai ales pentru alimentarea copiilor.
Saramura nu se folose te pentru murături i nici pentru conservarea
cărnii sau a slăninii. Doar in cazurile când sarea din comerŃ lipse te
din casă se folose te saramura pentru mămăligă sau ca adaos la
mâncare. Brânza de vaci obŃinută cu ajutorul saramurii nu este
comercializată deoarece satul se află departe de o piaŃă oră enească.
Până la Bicaz sunt peste 20 km, iar până la Tg. NeamŃ distanŃa este i
mai mare, astfel că nu rentează să se producă brânză pentru piaŃă de i
în sat sunt destul de multe vaci cu lapte. Ni s-a spus i faptul că cele
mai multe vaci sunt trimise, în sezonul cald, la stână împreună cu oile,
de i este atestat i văratul vitelor pe ima ul satului sau în imediata
apropiere a casei (VlăduŃiu, 1973, p. 195). La stână laptele de vacă
este amestecat cu laptele de oaie pentru a se mări cantitatea de ca
produsă. Acest procedeu datează din perioada comunistă datorită
crizei alimentare, dar în ultimul timp a început să fie părăsit,
revenindu-se la prepararea ca ului numai din lapte de oaie.
*
Vasilica Simion a avut amabilitatea să ne arate practic cum se prepară
brânza de vaci cu ajutorul slatinei. A pus un litru de lapte de vacă la fier i în
momentul în care a dat în clocot a adăugat 100 ml de slatină i a stins focul.
În mai puŃin de 2-3 minute laptele a început să coaguleze i după încă câteva
minute brânza a fost pusă la scurs într-o strecurătoare. După această
operaŃiune brânza poate fi consumată sau dacă se dore te păstrarea ei se pune
într-un tifon unde se scurge bine i capătă obi nuita formă sferică. Cu decenii
în urmă brânza, de vacă, de oaie sau din lapte amestecat de oaie, vacă i capră
era pusă la scurs într-un „săcuŃ” Ńesut din fibre de cânepă (Kogălniceanu,
1973, p. 373, fig. 203). De obicei, pentru o familie, se prepară brânză din 4-5
litri de lapte, chiar o cantitate mai mare, care va fi consumată în câteva zile.
Datorită sării, brânza se conservă bine timp de câteva zile, dar, de obicei, se
Ńinea la rece în „sala rece” sau în cămara din spate.
Casele vechi nu aveau beci, iar pentru conservarea recoltei de
cartofi se folosea sau se săpa un bordei, dar în acesta nu se puteau păstra
alimentele u or perisabile care erau adăpostite în casă (Vuia, 1973, p.
112, 151). În momentul de faŃă s-a generalizat folosirea frigiderelor.
Brânza preparată la Farca a este dulceagă i u or sărată, plăcută la gust,
constituind un aliment u or i sănătos.
De i nu s-au făcut, încă, analize chimice, bănuim că saramura din
slatinele de pe Valea Muntelui conŃine, în afară de oxizi de fier, i calciu,
acesta fiind elementul chimic care provoacă coagularea laptelui. În
perioada comunistă femeile de la ora preparau din laptele din comerŃ o
brânză u oară, pentru copii de vârste fragede, punând în laptele clocotit
pastile de calciu lactic. Gustul celor două produse este identic, brânza
preparată cu slatină fiind, însă, u or sărată.
După informaŃiile din literatură, o slatină cu proprietăŃi asemănătoare,
cu cele de pe Valea Muntelui, se găse te în satul Negule ti, com. Piatra
oimului, jud. NeamŃ. i în acest sat slatina este folosită la coagularea
laptelui i fabricarea brânzei. Este interesant că, la prepararea brânzei de
vacă, se pune aceea i cantitate de slatină (0,5 l la 8-9 l lapte) ca i pe Valea
Muntelui (Alexianu et alii, 2007a, p. 104). Totu i, la Negule ti se pare că se
folosesc două reŃete, după o altă reŃetă la 5 l lapte (nu se specifică ce fel de
lapte) se pun doar 2-3 linguri de apă sărată (Alexianu et alii, 2007, p. 104).
CantităŃile de brânză produsă cu ajutorul slatinei, atât pe Valea Muntelui, cât
i la Negule ti nu par să aibă semnificaŃie economică, brânza obŃinută prin
procedeul menŃionat pare să fie destinată consumului casnic. Totu i,
observaŃiile i informaŃiile obŃinute în satele de pe Valea Muntelui, dar i de
la Negule ti, ne semnalează pe de o parte perfecta cunoa tere, de către sătenii
din zonă, a mediului înconjurător, a resurselor naturale i inventivitatea lor.
Fig. 8. Închegarea laptelui cu ajutorul saramurii din slatina „La Ionel” (Foto D. Nicola)
*
În continuare ne vom referi la zona care ne interesează, Valea
Muntelui, care cuprinde comunele Poiana Teiului, Farca a i Borca, urmând
ca mai târziu să ne referim i la teritoriul comunei Hangu. Zona Hangu-
Bicaz a fost mai atent studiată de istorici i arheologi cu ocazia cercetărilor
efectuate în zona Lacului de Acumulare în perioada 1954-1958, datorită
acestor investigaŃii complexe dispunem de mai multe informaŃii arheologice,
istorice, etnografice etc. (cf. Petrescu-DîmboviŃa, Spinei, 2003, p. 11-26;
Cihodaru, 2003, p. 145-203). Valea Muntelui a fost populată relativ târziu,
probabil în secolele XVIII i XIX. Înainte de constituirea unor comunităŃi
săte ti au existat doar unele săla uri de vânători i stâne. Se pare că din
secolul XVIII au fost întemeiate mici a ezări care nu au mai avut caracter
sezonier. Exploatarea slatinelor a început, probabil, odată cu întemeierea
primelor a ezări stabile. InexistenŃa resturilor ceramice sau de sticlă se
explică, poate, i prin faptul că, până în epoca modernă, cele mai multe
recipiente, folosite de locuitori, erau confecŃionate din lemn. Până la
mijlocul secolului XX, în zona menŃionată, s-a practicat o economie de
subzistenŃă bazată pe cre terea animalelor, exploatarea pădurilor i o firavă
agricultură, în special cultivarea porumbului. În perioada modernă locuitorii
au început să lucreze la exploatările forestiere i plutărit, dar au continuat să
practice, destul de sporadic, me te ugurile tradiŃionale dulgheritul, dogăria i
drăniŃitul. În perioada comunistă la ocupaŃiile tradiŃionale s-a adăugat munca
în construcŃii, în special pe antierul hidrocentralei de la Bicaz i chiar,
pentru o scurtă perioadă, mineritul. Fiind o zonă destul de izolată, modul de
viaŃă tradiŃional s-a păstrat, destul de bine, până în ultimele decenii.
*
Comuna Hangu i în special satul Hangu beneficiază, însă, de o
documentare mai generoasă, aici dispunem, în afară de unele documente i
de o serie de informaŃii arheologice obŃinute cu ocazia săpăturilor
preventive, efectuate în anii 1955-1957, la ChiriŃeni i Piciorul
Bocăncenilor (Petrescu-DîmboviŃa, Spinei, 2003, p. 18-19). La ChiriŃeni a
fost săpată o a ezare Cucuteni A, fiind identificate 20 complexe de locuire

i două cuptoare de ars ceramică. A ezarea, cu locuinŃele dispersate, pare
să aibă caracteristicile obi nuite ale unei locuiri cucuteniene (Petrescu-
DîmboviŃa, Teodor, 2003, p. 128-133). În imediata apropierea a acesteia,
la Piciorul Bocăncenilor, a fost identificată o a ezare, probabil sezonieră,
tot din faza Cucuteni A17 (Petrescu-DîmboviŃa, Teodor, 2003, p. 133). Din
păcate, resturile osteologice nu au fost analizate de arheozoologi i din
această cauză nu tim ce loc ocupa, în economia comunităŃii de la
ChiriŃeni, cre terea animalelor domestice i vânătoarea.
Fig. 9. Slatina de la Hangu (Foto R. Brigand)
17
La ChiriŃeni, pe locul a ezării calcolitice, a fost depistată i o a ezare din epoca bronzului
din care au fost cercetate două complexe de locuire (Petrescu-DîmboviŃa, 2003, p.137-138),
iar la Hangu-CetăŃuia o a ezare cu urme sporadice din a doua epocă a fierului (Ibidem, p.
139-143). Se citează i descoperirea unor vestigii sărace din perioada prefeudală (probabil
secolele X-XI). Nu vom discuta aici decât semnificaŃia locuirilor cucuteniene.
Chiar dacă faza Cucuteni A se desfă oară într-o secvenŃă

climatică mai caldă, cultivarea cerealelor (grâu i orz) nu credem că era
posibilă i nu putea asigura hrana necesară comunităŃii destul de
importante de la ChiriŃeni. Dacă aplicăm aceea i formulă de calcul a
populaŃiei ca pentru celelalte a ezări cucuteniene (Monah, Cuco ,
1985, p. 48-49) comunitatea de la ChriŃeni ar trebui să se cifreze la
aproximativ 200 indivizi. Chiar dacă revizuim în jos estimarea,
populaŃia nu poate coborî sub 150 indivizi. O astfel de comunitate avea
nevoie de resurse destul de importante care, e adevărat, puteau fi
furnizate i de cre terea animalelor domestice, vânat, pescuit i cules.
Dar, în varianta unei economii bazate pe cre terea animalelor
domestice i a consumului ridicat de subproduse, în special lapte i
brânzeturi, crescătorii de animale aveau nevoie de cantităŃi destul de
importante de sare.
Dacă acceptăm că o astfel de comunitate, cu aproximativ 150 de
locuitori, ar fi deŃinut 45 vite i 225 oi (Chapman, Gaydarska, 2003, p.
207, tab. 5), atunci necesarul de sare ar trebui estimat între un minimum
de 0,75 kg/zi pentru oameni i 1,125 kg/zi pentru animale (pentru vite:
0,45 kg/zi i pentru oi: 0,67 kg/zi), iar consumul anual ar fi de 273,75
kg/an pentru oameni i 410,62 kg/an pentru animale, ceea ce ne dă un
total de consum anual minimum de 684,43 kg. Consumul maxim, după
aceea i sursă, ar fi de 810 kg/an pentru oameni i 1215 kg/an pentru oi i
vite. Totalul consumului maxim, al comunităŃii cucuteniene de la Hangu-
ChiriŃeni, ar fi de 2025 kg/an. În acest calcul nu au fost inclu i i porcii,
animale frecvent crescute de cucutenieni. Oricât de discutabile ar fi
calculele i cantităŃile propuse de colegii britanici (Chapman, Gaydarska,
2003, p, 207-208) sau estimarea populaŃiei a ezării, trebuie să
recunoa tem că necesarul de sare al comunităŃii cucuteniene de la Hangu-
ChiriŃeni era important i fără sare nu putea fi asigurată o bună stare de
sănătate a oamenilor i animalelor domestice (cf. Monah, 1991, p. 387-
389). În concluzie, comunitatea de la Hangu nu putea supravieŃui fără să-
i asigure necesarul cotidian de sare.
A ezarea de la Hangu are o poziŃie destul de ciudată, fiind situată pe

cursul superior al BistriŃei, adânc în munte (Monah, Cuco , 1985, fig. 1, nr.
488). StaŃiunea se află la peste 40 km de cea mai apropiată a ezare
cucuteniană contemporană. Este, evident, cea mai izolată a ezare
cucuteniană cunoscută. Comunitatea care a întemeiat a ezarea de la ChriŃeni
i a generat-o pe cea sezonieră de la Piciorul Bocăncenilor, a avut unele
motive pentru a se izola i pentru a se stabili într-o regiune mai puŃin
favorabilă modului de viaŃă specific triburilor Cucuteni. Faptul că a ezarea
este alcătuită din 20 de locuinŃe, mai mult sau mai puŃin contemporane, ne
face să respingem ideea roirii unui grup dintr-o a ezare „suprapopulată”.
Chiar izolarea ei exclude ipoteza roirii. ComunităŃile care migrează î i
întemeiază a ezările în teritoriul tribal, sau în cazul ocupării unui teritoriu
încă nelocuit, caută să fie cât mai aproape de comunitatea „mamă” cu care
menŃineau legături strânse i de la care a teptau, de regulă, protecŃie i ajutor
în unele situaŃii. Dacă comunitatea a venit din sud-est, din josul văii BistriŃei
a a cum ar fi logic, ea avea multe alte locuri (zona PângăraŃi-Tarcău, zona
Bicaz sau Potoci) care îi ofereau condiŃii mai favorabile pentru continuarea
modului de viaŃă cucutenian. Stabilindu-se mai aproape de perimetrul
populat de comunităŃile înrudite, cei plecaŃi aveau posibilitatea menŃinerii
unor legături cu tribul din care făceau parte. Motivele migrării i izolării
comunităŃii de la Hangu au fost, probabil, „politice”. Comunitatea putea să
se retragă, în munte, în urma unui conflict militar, de i nu putem exclude
nici o motivaŃie religioasă, mai greu de depistat.
A a cum am spus deja, în aval pe BistriŃa, de la Tarcău la Hangu,
se aflau mai multe locuri destul de largi unde se putea face agricultură i
de unde se puteau menŃine, mai u or, legătura cu cei cu care se înrudeau.
Totu i, grupul de „exilaŃi” a preferat să pătrundă adânc în munte,
stabilindu-se la Hangu. Evident, zona oferea unele oportunităŃi: vânat
bogat i diversificat, pe te, de excelentă calitate (păstrăv, lostriŃă i alte
specii), din bel ug. Culesul plantelor spontane de pe liziera pădurilor de
fag i conifere oferea resurse importante de ciuperci dar i alte vegetale.
În plus, lunca BistriŃei, unde locuitorii de la ChiriŃeni nu aveau
concurenŃi, î i oferea resursele deloc neglijabile. Totu i, considerăm că

Hangu i-a atras, pe cucutenieni, datorită, existenŃei izvoarelor sărate care
le furnizau sarea indispensabilă. Această resursă compensa izolarea
relativă a comunităŃii de la ChiriŃeni. Trebuie să notăm i faptul că după
locuirea din faza Cucuteni A nu a fost documentată continuarea locuirii
în fazele Cucuteni A-B i B. Această constatare ar putea fi un argument
în plus pentru ipoteza noastră. Doar în epoca bronzului i în a doua epocă
a fierului regiunea a fost locuită sporadic (Petrescu-DîmboviŃa, Teodor,
2003, p. 137; NiŃu, Teodor, 2003, p. 139).
*
O echipă franco-română a întreprins o serie de investigaŃii pe
teritoriul comunei Hangu, identificând câteva izvoare cu ape minerale i
sărate. Slatina Valea Glodului (E 26o01’38,5’’; N 47o04’39,1’’; altitudine
758 m) se găse te în vecinătatea staŃiunii ChiriŃeni (Weller et alii, 2007, p.
139-140). Izvoarele sunt cunoscute de mult timp, fiind menŃionate în mai
multe lucrări (vezi Gheorghiu, 1904, p. 19-20). Se menŃionează existenŃa,
după informaŃiile obŃinute de la săteni, a patru buduroaie aflate într-un
perimetru restrâns. Au fost identificate două captări realizate cu ajutorul
unor buduroaie monoxile, de stejar, dar în folosinŃă mai este doar un
buduroi. Slatina din această captare este folosită pentru „conservarea
alimentelor, prepararea brânzeturilor” i sărarea furajului pentru vite i oi.
În zona fântânilor nu au fost remarcate depuneri arheologice (Weller et
alii, 2007, p. 140). Pe teritoriul comunei Hangu sunt menŃionate încă două
izvoare minerale slab sărate i un izvor sărat dispărut într-o pădure din
satul BuhalniŃa (Gheorghiu, 1985, p. 20, 369; Weller et alii, 2007, p. 140).
Pentru problema care ne interesează informaŃiile sunt suficiente,
în hinterlandul a ezării Cucuteni A de la Hangu se aflau mai multe
izvoare sărate care puteau furniza comunităŃii de la ChiriŃeni sarea
necesară oamenilor i animalelor domestice. Cu siguranŃă, izvoarele
sărate constituiau un punct de atracŃie i pentru animalele sălbatice,
favorizând o vânătoare u oară i bogată pentru cucutenieni. Fără să fie o
probă hotărâtoare, amintim i faptul că la ChiriŃeni au fost descoperite

cinci vârfuri de săgeată de silex (Petrescu-DîmboviŃa, Teodor, 2003, p.
135). Pentru noi este evident faptul că stabilirea comunităŃii cucuteniene
de la Hangu a fost determinată de existenŃa izvoarelor sărate i de
posibilitatea aprovizionării facile cu această substanŃă de neînlocuit.
Ipoteza schiŃată de noi, mai puŃin conformistă, poate explica
poziŃia excepŃională a a ezării cucuteniene de la Hangu-ChiriŃeni. O
reluare a cercetărilor din zona Hangu, atât asupra locuirilor de la
ChiriŃeni i Piciorul Bocăncenilor, cât i asupra zonei unde se află
izvoarele sărate, se impune.
MulŃumiri
MulŃumim călduros colegului Robin Brigand pentru permisiunea
de a folosi expresiva fotografie a slatinei de la Hangu. Acelea i calde
mulŃumiri le adresăm colegei Rodica Popovici pentru informaŃiile
preŃioase asupra populării zonei Hangu – Borca.
BIBLIOGRAFIE

în Thraco-Dacica, XIII/1-2, p. 159-167.
ALEXIANU M., WELLER O., BRIGAND R., 2007a. – Izvoarele de apă

sărată din Moldova subcarpatică. Cercetări etnoarheologice, Ia i.
ALEXIANU M., DUMITROAIA Gh., MONAH D., 2007b. – The

Exploitation of the Salt-Water Sources in Moldavia: an Ethno-
Archaeological Approach, în D. Monah, Gh. Dumitroaia, O.
Weller et J. Chapman (Eds.), L’exploitation du sel à travers le
ALEXIANU M., WELLER O., 2007. – Recherches ethnoarchéologiques

sur le sel: les enquêtes de 2004 et les premiers résultats obtenus
dans la zone de Poiana Slatinei à Lunca (dép. NeamŃ,
Roumanie), în D. Monah, Gh. Dumitroaia, O. Weller et J.
Chapman (Eds.), L’exploitation du sel à travers le temps, BMA,
XVIII, Piatra-NeamŃ, p. 299-318.
CHAPMAN J., GAYDARSKA B., 2003. – The Provision of Salt to

Tripolye Mega-sites, în Tripolian Settlements-Giants. The
International Symposium Materials, Kiïv.
CIHODARU C., 2003. – Regiunea Hangu-Bicaz în secolele XIV-XIX, în

M. Petrescu-DîmboviŃa, V. Spinei (Ed.), Cercetări arheologice
i istorice din zona Lacului de Acumulare Bicaz, BMA, XII,
Piatra-NeamŃ.
DUMITROAIA, Gh., 1987. – La station archéologique de Lunca-Poiana

Slatinii, în M. Petrescu-DîmboviŃa, N. Ursulescu, D. Monah, V.
Chirica (Eds.), La civilisation de Cucuteni en contexte européen,
BAI, I, Ia i, p. 235-258.
DUMITROAIA, Gh., 1994. – Depunerile neo-eneolitice de la Lunca i

GHEORGHIU C., 1985. – DicŃionar geografic al judeŃului NeamŃ,

Bucure ti.
GHEORGHIU C., 1904. – Ape minerale. Locuri istorice ale judeŃului

NeamŃ, Bucure ti.
KOGĂLNICEANU V., 1973. – Hrana, în Etnografia Văii BistriŃei,

Piatra-NeamŃ.
MONAH D., 1991. – L’exploitation du sel dans les Carpates Orientales

et ses rapports avec la culture Cucuteni-Tripolye, în V. Chirica,
D. Monah (eds.), Le Paléolithique et le Néolithique de la
Roumanie en contexte européen, BAI, IV, Ia i, p.387-400.
MONAH, D., ANTONESCU, S., BUJOR, A., 1980, – Raport preliminar

asupra cercetărilor arheologice din comuna Poduri, jud. Bacău,
în Materiale i Cercetări Arheologice, Tulcea, p. 86-99.
MONAH D., CUCO t., 1985. – A ezările culturii Cucuteni din

România, Ia i.
MONAH D., POPOVICI D., DUMITROAIA Gh., CUCO t., BUJOR

A., 1987. – Raport preliminar asupra săpăturilor arheologice de
la Poduri-Dealul Ghindaru (1984-1985), în Memoria

Antiquitatis, XV-XVII (1983-1985), p. 9-19.
MONAH D., DUMITROAIA Gh., MONAH F., PREOTEASA C.,

MUNTEANU R., NICOLA D., 2003. – Poduri-Dealul Ghindaru.
O troie în SubcarpaŃii Moldovei, BMA, XIII, Piatra-NeamŃ.
NANDRIS J., 1985. – The Stina and the Katun: foundation of a research
design in European Highland Zone Ethnoarchaeology, în World
Archaeology, 17/2, p. 256-268.
NANDRIS J., 1987. – Romanian Ethnoarchaeology and the emergence

and development of Cucuteni in the European Context, în M.
Petrescu-DîmboviŃa, N. Ursulescu, D. Monah, V. Chirica (Eds.),
La civilisation de Cucuteni en contexte européen, BAI, I, Ia i, p.
201-222.
NIłU A., TEODOR D.Gh., 2003. – A doua epocă a fierului. Hangu-

„CetăŃuia”, în M. Petrescu-DîmboviŃa, V. Spinei V. (Ed),
Cercetări arheologice i istorice din zona Lacului de Acumulare
Bicaz, BMA, XII, Piatra-NeamŃ, p. 139.
PETRESCU-DÎMBOVIłA M., TEODOR D.Gh., 2003. – Eneoliticul, în

Petrescu-DîmboviŃa M., Spinei V. (Ed), Cercetări arheologice i
istorice din zona Lacului de Acumulare Bicaz, BMA, XII,
Piatra-NeamŃ, p. 128-133.
PETRESCU-DÎMBOVIłA M., TEODOR D.Gh., 2003. – Epoca

bronzului. Hangu. „ChiriŃeni”, în M. Petrescu-DîmboviŃa, V.
Spinei (Ed), Cercetări arheologice i istorice din zona Lacului
de Acumulare Bicaz, BMA, XII, Piatra-NeamŃ, p. 137.
PETRESCU-DÎMBOVIłA M., SPINEI V. (Ed), 2003. – Cercetări

arheologice i istorice din zona Lacului de Acumulare Bicaz,
BMA, XII, Piatra-NeamŃ.
PETRESCU-DÎMBOVIłA M., SPINEI V., 2003. – Cuvânt înainte, în

M. Petrescu-DîmboviŃa, V. Spinei (Ed), Cercetări arheologice i
istorice din zona Lacului de Acumulare Bicaz, BMA, XII,
Piatra-NeamŃ.
URSULESCU N., 1977. – Exploatarea sării din saramura în neoliticul

timpuriu, în lumina descoperirilor de la Solca (jud. Suceava), în
Studii i Cercetări de Istorie Veche i Arheologie, 28/3, p. 307-317.
URSULESCU N., 1995. – L’utilisation des sources salées dans le

Néolithique de la Moldavie (Roumanie), în M. Otte (éd.),
Nature et Culture, Colloque de Liège (13-17 décembre 1993),
Liège, E.R.A.U.L., 68, p. 487-495.
VLĂDUłIU I., 1973. – Cre terea animalelor în zona Bicaz, în

Etnografia Văii BistriŃei. Zona Bicaz, Piatra-NeamŃ.
VUIA R., 1973. – Curtea i gospodăria, în Etnografia Văii BistriŃei,

Piatra-NeamŃ.
WELLER O., BRIGAND R., ALEXIANU M., 2007. – Cercetări

BilanŃul explorărilor din anii 2004-2007, efectuate în special în
judeŃul NeamŃ, în Memoria Antiquitatis, XXIV, p. 121-183.
XXX. – Etnografia Văii BistriŃei. Zona Bicaz, Piatra-NeamŃ, 1973.

HALOTOPONIME I HALOHIDRONIME
ÎN DOCUMENTELE MEDIEVALE DIN MOLDOVA
(SEC.XIV- XVII)∗
de Roxana-Gabriela Curcă
Cuvinte cheie: surse de sare, documente medievale, terminologia

românească privind sarea, halotoponime, halohidronime.
Mots-clés: sources salées, documents médiévaux, terminologie
du sel en roumain, halotoponymes, halohydronymes.
Résumé
On présente la situation des attestations médiévales
(halotoponymes et halohydronimes) des sources et des eaux salées dans
la zone sous-carpatique de la Moldavie. Après un bref examen
etymologique de la terminologie du sel en roumain, on souligne
l’importance d’une telle étude pour l’ethnohistoire et pour
l’ethnoarchéologie du sel dans cette zone.
Scopul lucrării noastre este de a atrage atenŃia asupra

halotoponimelor i halohidronimelor menŃionate în documentele
medievale din Moldova publicate, având în vedere că datele de acest tip
∗
Articolul de faŃă reprezintă traducerea în limba română a articolului Halotoponymes et
halohydronymes dans les documents médiévaux de la Moldavie (XIVe-XVIIe s.), în
Nuria Morère (éd.) Inland Salt Works ans Salt History: Economy, Environment and
Society, vol. II, Madrid, 2007, p. 777-784.
108 Roxana-Gabriela Curcă
prezintă o importanŃă deosebită pentru etnoarheologia sării (Alexianu et

al., 1992, p. 159-160).
Întrucât limba română prezintă influenŃe lexicale diverse,
considerăm că sunt necesare câteva consideraŃii preliminare de natură
etimologică referitoare la terminologia sării. Întâi de toate precizăm că
după criteriul gradului de cunoa tere a etimologiei unui cuvânt românesc
s-au evidenŃiat trei situaŃii (Zugun, 2000, p. 62-73).
1. Etimologie cunoscută, sigură (când este vorba de un etimon
atestat sau reconstituit, dar recunoscut unanim de lingvi ti).
2. Etimologie probabilă (când lexicografii propun pentru anumite
cuvinte etimoane diferite din punct de vedere al formei sau sensului).
3. Etimologie necunoscută (când nu se poate identifica un etimon
acceptabil din punct de vedere fonetic i semantic pentru limba română
sau un corespondent în albaneză, latină, neogreacă sau slavă).
În limba română, terminologia sării cuprinde, în principal,
cuvinte de origine latină i slavă care se încadrează în prima categorie. În
lista următoare am selecŃionat numai cuvintele care se regăsesc în
toponime i hidronime.
CUVINTE DE ORIGINE LATINĂ

Rom. sare (< lat. N. sal, Ac. salem).
Rom. sare a fost prolific pe terenul limbii române. Există multe
derivate, dintre care le-am selectat doar pe cele pertinente pentru
demersul nostru.
- substantive:
1. sărărie,- ii (1. Depozit de sare; loc unde se vinde sare. 2. (Reg.)
Ocnă, salină. 3. Loc (într-o pădure) unde se pun bulgări de sare pentru
animalele de vânat rumegătoare (DEX, 1998, p. 951).
2. sărătură,-i 1. Faptul de a fi sărat; sare conŃinută de ceva. 2.
Teren bogat în săruri minerale solubile, cu fertilitate scăzută; p. ext.
pă une care se întinde pe un astfel de loc. 3. Mâncare preparată cu (prea
multă) sare; aliment conservat cu sare (DEX, 1998, p. 951).
Halotoponime i halohidronime în documentele medievale 109
- adjective
1. sărat, -ă 1. care conŃine sare în mod natural (DEX, 1998, p. 951).
Cu aceste cuvinte pot fi puse în legătură:
1. Halotoponime simple: Sărătura, Sărături, SărăŃeni, Sărata.
2. Halotoponime compuse: Valea Sării, Poiana Sărată.
3. Halohidronime simple: Sărata, Săratul, SărăŃălul i halohidronime
compuse: Pârâul Sărat, Tazlăul Sărat.
CUVINTE DE ORIGINE SLAVĂ

1. slatină, -e 1. Izvor de apă (minerală) sărată; saramură; teren
mlă tinos i sărat. 2. Mâncare prea sărată (DEX, 1998, p. 994)
<СЛАТИНА (izvor sărat, pământ sărat, teren mlă tinos i sărat)
(Negrescu, 1961, p. 415; Vassmer, 1971, p. 714).
2. soloneŃ, -uri 1.Grup de soluri caracterizate printr-un bogat
conŃinut de sodiu i o fertilitate naturală foarte scăzută (DEX, 1998, p.
1002).
3. solca < СОЛКА = murat, legume murate
Aceste cuvinte de origine slavă se regăsesc în toponimele Slatina,
SoloneŃ, Solca i în hidronimele Slatina (cu sensul de izvor de apă
sărată), SoloneŃ, Solca.
Se cuvine să subliniem faptul că, din punct de vedere etimologic,
aceste halotoponime i halohidronime nu sunt transparente pentru
con tiinŃa lingvistică a românilor obi nuiŃi. Ace tia î i dau seama că este
vorba despre realităŃi legate de sare, dar nu tiu că aceste cuvinte sunt de
origine slavă i că provin dintr-un etimon care înseamnă sare.
După aceste câteva succinte lămuriri de natură lingvistică,
precizăm că documentele medievale din Moldova au fost publicate în
două serii: cea veche, în zece volume, care cuprinde texte în română i
traduceri ale documentelor din limbi slave (DIR) i cea nouă, care
cuprinde documente redactate în română i documente redactate în limbi
slave însoŃite de traduceri (DRH). În funcŃie de limba în care au fost
redactate documentele medievale, se constată mai multe situaŃii:
- În textele redactate în limbi slave:

1. Halotoponime i halohidronime române ti de origine latină;
2. Halotoponime i halohidronime române ti traduse în limbi slave;
3. Halotoponime i halohidronime de origine slavă.
- În textele redactate în limba română:
1. Halotoponime i halohidronime de origine latină;
2. Halotoponime i halohidronime de origine slavă.
Prezentăm în continuare câteva atestări, cu menŃiunea că nu ne-am
propus o abordare exhaustivă. Precizăm că, de exemplu, „DIR, vol. V,
XVII/432/1625/Suceava” trebuie citit „DIR, vol. V, sec. XVII, număr
document 432, anul redactării 1625, locul redactării Suceava”.
Contexte de atestări ale halotoponimelor i halohidronimelor în
seria veche (DIR):
1. Mănăstirea SLATINA (cf. DIR, vol. II, XVI/223/1569/Suceava)
situată lângă izvorul sărat.
2. Danie domnească pentru mănăstirea SuceviŃa: „munŃi i slatine
care se găsesc în ace ti munŃi”, menŃiunea DRUMUL SLATINEI (cf.
DIR, vol. III, XVI/278/1583).
3. SLĂTINENI (cf. DIR, vol. V, XVII/409/1624) – oiconim
derivat din SLATINĂ.
4. Pârâul SĂRATA, porŃiune a hotarului mănăstirii BistriŃa (cf.
DIR, vol. IV, XVII/383/1619/Roman).
5. PorŃiune de hotar de sate: SĂRĂTURĂ, în cazul satului
indrăceni (cf. DIR, vol. IV, XVII/643/1620), „APA SĂRATĂ”, în cazul
satului Drăgumăne ti (cf. DIR, vol. III, XVI/508/1589/Vaslui),
FÂNTÂNA SĂRATĂ – reper al unui sat atribuit printr-o danie
domnească mănăstirii MoldoviŃa (cf. DIR, vol. I, XV/29/1411/Suceava).
6. Localizarea de sate: Drăgăne ti pe (pârâul) SOLONIł (cf. DIR,
vol. IV, XVII/183/1617/Ia i), Prigorceni pe pârâul SĂRATA (cf. DIR,
vol. V, XVII/256/1623/Ia i).
7. Într-un acela i document, SOLCA apare menŃionat ca apă i
mănăstire, iar călugării mănăstirii sunt numiŃi SOLCANI (cf. DIR, vol.
V, XVII/420/1625/Suceava); semnalăm i o simplă menŃiune a satului

SOLCA (cf. DIR, vol. III, XVI/439/1587/Ia i).
8. Simplă menŃiune a satului SOLONEł (cf. DIR, vol. III, XVI-
/339/1585/Ia i).
9. Localizări de sate în funcŃie de repere ilustrate de halohidronime.
Satul PârŃe ti este situat „la GURA SĂRATEI (DIR, vol. I,
XVI/299/1531); Bude ti „ce-i pe SĂRATA (cf. DIR, vol. I,
XVI/459/1546/Hu i); „łăpini pi apa SĂRĂłII” (cf. DIR, vol. III,
XVI/9/1572), Hrince ti pe pârâul SOLCA (cf. DIR, vol. V,
XVII/243/1622/Ia i); Leo tii situat „la obăr iia SĂRĂłII pre
<S>ĂRATA” (cf. DIR, vol. V, XVII/252/1623/Ia i).
10. Vad de moară pe râul SĂRATA, la Răuce ti (cf. DIR, vol. V,
XVII/479/1625/Hârlău).
Contexte de atestări ale halotoponimelor i halohidronimelor în

DRH:
1. SLATINA, reper de hotar al mănăstirii (cf. DRH, vol.
XIX/34/1626; DRH, vol. XIX/35/1626/Ia i);
2. Dania domnitorului tefan cel Mare a slatinei de la Ostra
mănăstirii Humor (cf. DRH, vol. II/201/1475/Suceava);
3. Dania unei slatine de către un boier către nepoata sa (cf. DRH,
vol. II/99/1461/Suceava);
4. Localizarea unei biserici la confluenŃa a două cursuri de apă
identificate prin halohidronime (pe SOLONEł la vărsarea SOLCĂI) (cf.
DRH, vol. III/73/1490/Suceava);
5. SLATINA de la Plope ti - donaŃie a unei bucăŃi de pământ de
către domnul Moldovei (cf. DRH, vol. I/90/1429/Suceava); pârâul
SĂRATA – satul Albote ti (Basarabia) (cf. DRH, vol. III/50/1489/Suceava);
PÂRÂUL SĂRĂłII – reper de hotar al târgului Vaslui (cf. DRH, vol.
III/96/1491/Suceava); act de vânzare a satului SOLCA (cf. DRH, vol.
III/266/1502/Vaslui);
6. Localizarea unor terenuri - bucată de pământ pe SĂRATA (act

de vânzare-cumpărare) (cf. DRH, vol. III/173/1495);
7. Localizarea unor sate: satul Berivoe ti pe (pârâul) SĂRATA
(cf. DRH, vol. II, 261/1484/Suceava); satul Ulmi situat mai sus de gura
pârâului SĂRATA (cf. DRH, vol. III/16/1487/Suceava);
8. Întemeierea unui sat într-o zonă pustie, lângă pârâul SĂRATA
(cf. DRH, vol. III/291/1503/BadeuŃi);
9. Localizarea unei vii, atribuite mănăstirii Piatra, pe DEALUL
SĂRII (cf. DRH, vol. II/107/1462/Suceava);
10. Localizări de sate în funcŃie de repere ilustrate de
halohidronime: SOLONOYMA TAZLOVEA (traducerea în slavă a rom.
TAZLĂUL SĂRAT) (cf. DRH, vol. II/107/1462/Suceava); satul Budze ti
situat pe (pârâul) SĂRATA (cf. DRH, vol. III/171/1495/Vaslui).
Aceste halotoponime i halohidronime prezintă, evident, o
importanŃă deosebită pentru o cercetare etnoarheologică complexă, în primul
rând ca indicatori lingvistici ai zonelor salifere. Documentele medievale din
Moldova reprezintă însă o sursă de informaŃii mai detaliate care nu a fost
încă luată în considerare în cadrul cercetărilor etnoistorice asupra sării din
această zonă. Cercetarea noastră preliminară a pus în evidenŃă o diversitate
de situaŃii ce se cuvine tratată în exhaustivitate în viitor.
BIBLIOGRAFIE

Thraco-Dacica, XIII, 1-2, 1992.
COTEANU I., SECHE L., SECHE M. (red.), 1998. – DicŃionarul

explicativ al limbii române, Bucure ti.
NEGRESCU I. D., 1961. – Limba slavă veche, Bucure ti.
VASMER M., 1971. – Russiches Etymologisches Wörterbuch (en russe),

Moskva.
ZUGUN P., 2000, – Lexicologia limbii române, Ia i.
Documente privind istoria României, (1954), Veacul XIV, XV, A.

Moldova, Vol. I (1384-1475), Bucure ti.
Documente privind istoria României, (1953), Veacul XVI, A. Moldova,

Vol. I (1501-1550), Bucure ti.

Vol. II (1551-1570), Bucure ti.

Vol. III (1571-1590), Bucure ti.

Vol. IV (1591-1600), Bucure ti.
Documente privind istoria României, (1952), Veacul XVII, A. Moldova,

Vol. I (1601-1605), Bucure ti.

Vol. II (1606-1610), Bucure ti.

Vol. III (1611-1615), Bucure ti.

Vol. IV (1616-1620), Bucure ti.

Vol. V (1621-1625), Bucure ti.
Documenta Romaniae Historica, (éds. C. Cihodaru, I. Capro u, L.

imanschi), (1975), A. Moldova, vol. I, (1384-1448), Bucure ti.
Documenta Romaniae Historica, (éds. Leon imanschi en collaboration

avec Georgeta Ignat et Dumitru Agache), (1976), A. Moldova,
vol. II, (1449-1486), Bucure ti.
Documenta Romaniae Historica, (éds. C. Cihodaru, I. Capro u, N.

Ciocan), (1980), A. Moldova, vol. III, (1487-1504), Bucure ti.
Documenta Romaniae Historica, (éd. Haralambie Chirca), (1969), A.

Moldova, vol. XIX (1626-1628), Bucure ti.

imanschi), (1971), A. Moldova, vol. XXI (1632-1633),
Bucure ti.

imanschi), (1974), A. Moldova, vol. XXII (1634), Bucure ti.
Documenta Romaniae Historica, (éds. Leon imanschi, Nistor Ciocan,

Georgeta Ignat, Dumitru Agache), (1996), A. Moldova, vol.
XXIII, (1635-1636), Bucure ti.
Documenta Romaniae Historica, (éds. C. Cihodaru, I. Capro u), (1998),

A. Moldova, vol. XXIV, (1637-1638), Bucure ti.
Documenta Romaniae Historica, (éds. Nistor Ciocan, Dumitru Agache,

Georgeta Ignat, Marius Chelcu), (2003), A. Moldova, vol. XXV,
(1639-1640), Bucure ti.
Documenta Romaniae Historica, (éd. I. Capro u), (2003), A. Moldova,

vol. XXVI, (1641-1642), Bucure ti.
Documenta Romaniae Historica, (éds. Petronel Zahariuc, Cătălina

Chelcu, Marius Chelcu, Silviu Văcaru, Nistor Ciocan, Dimitrie
Ciurea), (2005), A. Moldova, vol. XXVII, (1643-1644),
Bucure ti.
O CONFIRMARE ETNOGRAFICĂ A VERSETULUI
IEZECHIEL 16/4. SĂRAREA NOILOR NĂSCUłI∗
de Dan Monah
Cuvinte cheie: Biblie, Iezechiel, sare, noi-născuŃi, purificare,

Aromâni
Mots-clés: Bible, Ezechiel, sel, naissance, purification, Aroumains
Résumé
Il y a plusieurs références au sel dans le Bible, parfois avec un sens
métaphorique ou bien dans la description de certains rituels. L’attention de
l’auteur a été attirée par un verset de Ezechiel (16/4): „Et quando nata es
in die ortus tui non est praecisus umbilicus tuus et in aqua non es lota in
salutem nec sale salita nec involuta pannis (A ta naissace, le jour où tu es
née, on n’a pas coupé ton nombril, et tu n’as pas été lavée à l’eau pour être
purifiée, et tu n’as pas été salée au sel, ni emmaillotée dans des langes)".
Dans l’opinion de l’auteur, ce verset atteste l’existence d’un
rituel dans lequel les nouveaux-nés étaient saupoudrés de sel, et il en
discute ici la signification et les implications.
L’auteur a découvert un texte éthnographique sur un rituel
identique pratiqué par les Aroumains de Macédoine. Ce dernier rituel est
comparé avec le rituel biblique, afin d’établir son utilité, ses significations
et ses origines.
∗
Acest articol a fost realizat în cadrul grantului CNCSIS nr. 185/2007-2008
„Exploatarea sării în preistoria României”.
118 Dan Monah
Sarea este una dintre primele substanŃe minerale cunoscute i

utilizate de oameni. Chiar fără dovezi materiale directe, printr-un
exerciŃiu logic i judecând după practicile conservate la populaŃii
tradiŃionale i arhaice, putem afirma, fără teamă de a gre i, că încă din
paleolitic oamenii au folosit sarea, soluŃiile i nămolurile saline în terapia
unor boli i afecŃiuni. În acea perioadă când alimentaŃia era alcătuită, în
special, din carnea animalelor vânate i din plante culese din flora
spontană, sarea nu era folosită în alimentaŃie, hrana vânătorilor-culegători
conŃinând suficientă clorură de sodiu pentru asigurarea echilibrului
osmotic. Mobilitatea ridicată a comunităŃilor de vânători-culegători le
permitea să- i asigure, incon tient, un adaos de sare consumând plante
halofite sau recurgând la apa sărată a izvoarelor sau la zăcămintele de
sare gemă (Monah, 1991, p. 388-389). De i sarea juca, în viaŃa
comunităŃilor paleolitice, un rol marginal, datorită virtuŃilor sale
terapeutice încă din acel timp începe construcŃia unei mitologii a sării i,
probabil, utilizarea ei în ritualuri.
Odată cu răspândirea agriculturii i a alimentaŃiei bazate pe cereale,
oamenii au început să adauge zilnic o cantitate de sare în mâncare pentru a
agrementa gustul fad al fierturilor de cereale, obŃinându-se astfel i o stare
bună de sănătate prin menŃinerea echilibrului osmotic (Monah, 1991, p.
388; Daire, 2003, p. 10-11). Străvechea observaŃie a efectului
bacteriostatic al sării a început să aibă aplicaŃii practice în conservarea unor
alimente u or perisabile precum carnea i pe tele. Neolitizarea i
sedentarizarea au determinat o adevărată revoluŃie i în domeniul
conservării alimentelor, au fost inventate noi tehnici de conservare pentru
carne, brânzeturi i unele produse vegetale. Cele mai multe tehnici de
conservarea ale alimentelor implicau sarea ca substanŃă ce inhibă
dezvoltarea bacteriilor. Această proprietate a determinat generalizarea
utilizării sale ca dezinfectant i remediu în numeroase afecŃiuni i a sporit
reputaŃia sa de substanŃă benefică. Prestigiul i mitologia sării au devenit
mai complexe i au determinat utilizarea sării în numeroase situaŃii.
O confirmare etnografică a versetului Iezechiel 16/4 119
Fig. 1. Răspândirea românilor în sud-estul Europei
După textele antice rămase de la Hipocrat, Aristotel, Soranos din

Efes i Plinius cel Bătrân sarea era folosită ca dezinfectant pentru plăgi,
arsuri i infecŃii dentare, furuncule i dermatoze, dar i pentru tratamentul
anghinelor, a durerilor articulaŃiilor, a celor lombare i chiar a
mu căturilor de câini (Daire, 2003, p. 12; Curcă, 2007, p. 262-265).
Utilizarea sării geme i a soluŃiilor saline cu scop terapeutic este extrem
de veche i a cunoscut, judecând după informaŃiile etnografice, o mare
răspândire la populaŃiile antice dar i la cele tradiŃionale i arhaice
(Ciubotaru, 2007). În farmacopeea populară românească saramura i
nămolurile saline sunt, încă, folosite cu succes pentru tratarea durerilor
reumatice, a durerilor din regiunea rinichilor, a afecŃiunilor ORL, a
degerăturilor etc. (Curcă, 2007, p. 262-267).
120 Dan Monah
În ultimii ani cercetătorii s-au preocupat intens de stabilirea

metodelor de exploatare a sării, a rolului acesteia în cadrul schimburilor
între comunităŃi i a importanŃei sale în stabilitatea comunităŃilor pre- i
protoistorice. Nici antichitatea nu a fost neglijată, au fost rediscutate texte
i informaŃii mai vechi i au fost puse în circulaŃie noi ipoteze (vezi
volumele Figuls, Weller, 2007; Monah et al., 2007; Morère, 2007).
Descoperirea în România a staŃiunii de la Lunca-Poiana Slatinei,
cea mai veche dovadă de exploatare a sării din istoria omenirii, datată în
neoliticul timpuriu (6050-5500 cal BC) (Weller, Dumitroaia, 2005),
precum i identificarea la Cardona, în Spania, a exploatării unui masiv de
sare gemă în timpul neoliticului mijlociu (Weller et al., 2007, p. 115-134)
au determinat o reacŃie vie în cercurile preistoricienilor i au avut ca
rezultat rediscutarea unor ipoteze i aprecieri mai vechi. Noile
descoperiri au dus la reconsiderarea rolului jucat de sare în viaŃa
comunităŃilor preistorice. Rolul sării în cadrul vieŃii societăŃilor străvechi
a început să fie redimensionat, fiind apreciat ca deosebit de important.
Dacă în ceea ce prive te acumularea de informaŃii i dovezi privind
exploatarea i utilizarea sării de către comunităŃile străvechi s-au
înregistrat succese remarcabile (Weller, 2002; Monah et al., 2007;
Morère, 2007) nu acela i lucru se poate spune în legătură cu descifrarea
simbolisticii sării i a folosirii sale în diferite ritualuri.
În această direcŃie nu putem să pornim decât de la cunoscut
spre necunoscutul ce trebuie descifrat (Gouletquer, 2002, p. 25),
bazându-ne pe câteva surse scrise pe care le putem corobora cu unele
informaŃii etnografice. Se pare că i în acest domeniu fabulosul
patrimoniu etnografic balcanic ne poate fi de un real folos. Pentru
început nu putem să nu amintim că la numeroase popoare est
europene, inclusiv la cele balcanice, oaspeŃii erau întâmpinaŃi cu pâine
i sare, gest de ospitalitate care se conservă i în zilele noastre i care
semnifică acceptarea străinului ca membru al comunităŃii (Mesnil,
1992, p. 7-8). Utilizarea sării în această ceremonie-ritual semnalează
valoarea ei dar i poziŃia sa de bun de prestigiu.
Fig. 2. Tineri aromâni (după http://2.bp.blogspot.com)
Fig. 3. Interiorul unei colibe aromâne ti

122 Dan Monah
Atât în textele antice cât i în cele mai recente, precum i din

informaŃiile etnografice, sarea apare ca un simbol polivalent, care poate
simboliza fidelitatea, fertilitatea i bel ugul dar, în acela i timp, poate fi i
un simbol al sterilităŃii, al blestemului. Nu vom insista asupra acestei teme,
dar vom aminti binecunoscutul episod de la sfâr itul celui de al treilea
război punic când romanii au arat ruinele Cartaginei i le-au presărat cu
sare pentru a împiedica rena terea ora ului. Astfel de practici sunt atestate
de cronici i documente medievale i pentru spaŃiul românesc.
tim că încă din Antichitate sării îi era atribuit un caracter divin,
iar în China i Mexicul precolumbian existau zeităŃi ale sării. De i grecii
i romanii nu au avut zeităŃi consacrate direct sării, totu i, la Roma exista
o zeitate „Salacia” asociată zeului Neptun căreia, însă, nu îi cunoa tem
atribuŃiile. Între ofrandele oferite de romani zeilor nu lipsea niciodată o
„pâine de sare” numită Mola Salsa (Daire, 2003, p. 12).
Simbolistica sării nu este nici simplă i nici u or de descifrat. O
sursă extrem de valoroasă rămâne Biblia. În Vechiul Testament se cere
ca toate ofrandele să fie presărate cu sare i să se aducă Domnului ca
jertfă i sarea ce constituie „semnul legământului Dumnezeului tău”
(Leviticul 2/13). La evrei legământul sării crea o legătură atât de
puternică încât nici Dumnezeu nu o putea dezlega.
Din numeroasele ritualuri, consemnate în izvoarele scrise antice
sau conservate de populaŃiile arhaice sau de cele tradiŃionale, unele par
să aibă origini îndepărtate ce pot coborî până în preistorie. În Biblie se
găsesc mai multe referiri la sare, uneori cu sens metaforic sau în
descrierea unor ceremonii rituale. În funcŃie de traducere i ediŃie
numărul de referiri variază fără să depă ească câteva zeci. Nu vom
insista asupra acestor detalii.
AtenŃia noastră a fost reŃinută de un verset din cartea lui Iezechiel
(16/4) în care Domnul Dumnezeu îi spune fiicei Ierusalimului: „La
na terea ta, în ziua în care te-ai născut, nu Ńi s-a tăiat buricul i cu apă
n-ai fost spălată pentru curăŃenie i cu sare nu ai fost sărată, nici în
scutece înfă ată". Textul pare simplu i clar, nou-născuŃii trebuiau să fie
spălaŃi pentru purificare i apoi presăraŃi cu sare i înfă aŃi. Nesăvâr irea
acestui ritual era considerată o adevărată nenorocire. Practica descrisă i
recomandată de Cartea Sfântă pare să aibă mai multe implicaŃii. Prima,
pare să fie pur medicală. Presărarea noului-născut cu sare constituia un
tratament preventiv împotriva infecŃiilor.
Cunoscutul medic grec Soranos din Efes (sec. II d. H.), în
cartea sa Bolile femeilor, descrie destul de amănunŃit tratamentul ce
trebuie făcut noilor-născuŃi: „Se va lua sare fină, pulverulentă sau
nitru ori afronitru i se va presăra nou-născutul, evitând ochii i gura:
într-adevăr, ceea ce cade din gre eală pe aceste zone provoacă
ulceraŃii, pierderea vederii sau sufocare. Nu trebuie folosită prea
multă sare deoarece, fiind foarte iritantă, aceasta afectează constituŃia
fizică delicată a nou-născutului, dar nici prea puŃină, deoarece nu
întăre te îndeajuns suprafaŃa corpului. Pe bună dreptate se spune că,
dată fiind fragilitatea nou-născutului, sarea trebuie îndoită cu miere,
ulei sau un decoct de orz decorticat, de schinduf sau de nalbă. După ce
i s-a ters trupul, trebuie scăldat în apă călduŃă tergându-l de spuma
care îl acoperă; operaŃiunea se repetă apoi, copilul este presărat cu
sare i scăldat în apă caldă” (Soranos, 1990, p. 20). i, ca i în versetul
biblic, se recomandă ca „După ce copilul a fost presărat cu sare i
scăldat, să fie înfă at” (Soranos, 1990). PrescripŃiile lui Soranos din Efes
par să reflecte o practică medicală veche i larg folosită în Orientul
Apropiat dar i în Grecia i numeroasele ora e grece ti din diaspora
antică. În legătură cu textul medicului grec trebuie să notăm că nu are
nici un fel de referiri i motivaŃii rituale sau magice.
Vechimea practicii de sărare a noilor-născuŃi la greci i în diaspora
grecească pare să fie foarte mare, oricum înainte de răspândirea
cre tinismului i a Bibliei în Europa. Chiar faptul că Soranos nu prezintă
această practică ca făcând parte dintr-un ritual ar pleda pentru vechimea sa.
Textul lui Soranos, care practica medicina la Roma, ne semnalează faptul că
sărarea noilor-născuŃi era o practică larg răspândită cu motivaŃie medicală.
124 Dan Monah
Fig. 4. Aromâni tineri căsătoriŃi
Fig. 5. Copil aromân „sărat la na tere”

Informată despre căutările noastre în legătură cu utilizarea i

semnificaŃiile sării în vechime, colega Rodica Popovici ne-a semnalat un
text asupra utilizării sării la na terea copiilor din comunităŃile de aromâni
din Peninsula Balcanică.
Aromânii sunt o populaŃie romanică ce locuie te în regiunile
muntoase din Grecia, Albania, Macedonia i Bulgaria, principala lor
ocupaŃie fiind cre terea animalelor, în special a oilor (Kahal, 2006). Prin
natura ocupaŃiei lor sunt mari consumatori de sare de i Peninsula
Balcanică este, în general, săracă în sare (Tasič, 2002; Gaydarska, 2003).
Cu excepŃia zăcământului de la Gornja Tuzla i a celui de la Provadia
(Nikolov, 2008) unde a fost descoperită o importantă staŃiune preistorică
specializată în exploatarea sării, în Peninsula Balcanică sunt semnalate
doar puŃine izvoare i lacuri sărate de unde această preŃioasă substanŃă
putea fi procurată (Gaydarska, 2003). Fără îndoială, încă din cele mai
vechi timpuri (neolitic) a fost folosită i sarea marină cristalizată natural
în zona lacurilor de pe litoral. Fabuloasa „necropolă de aur” de la Varna
ar putea avea legătură cu exploatarea sării marine de pe litoral sau, poate,
cu zăcământul de sare i izvoarele sărate de la Provadia-Solnitsata.
Trebuie să notăm i faptul că aromânii, vorbitori ai unor dialecte ale
limbii române, practică transhumanŃa pendulând cu turmele lor între
pă unile aflate la înălŃimi considerabile i locurile de iernat în care au a ezări
cu case de piatră. Modul lor de viaŃă este tradiŃional, fiind extrem de
conservatori (Kahal, 2006). În deceniul opt al secolului XIX etnograful
Theodor Burada, descoperitorul celebrei staŃiuni eponime a culturii
Cucuteni, a întreprins câteva călătorii de documentare la aromânii din
Macedonia i din Vlaho-Clisură înregistrând o serie de obiceiuri i ritualuri
legate de na tere, moarte, căsătorie etc. Regimul femeii însărcinate, na terea,
îngrijirea noului-născut i manifestările rituale legate de copil, fată sau băiat,
erau strict reglementate la aromânii din Vlaho-Clisură. Regimul vizitelor de
după na tere, chiar i ceea ce trebuie sau nu trebuie făcut sau spus de lehuză
sau vizitatori sunt prevăzute de ritualuri destul de stricte, dar care variază,
destul de mult, de la comunitate la comunitate (Burada, 1978, p. 124-132).
126 Dan Monah
Fig. 6. Vlaho-Clisura la 1920
Din numeroasele sale notaŃii ne-a atras atenŃia un articol, publicat

iniŃial în revista Convorbiri literare, 1892, de la Ia i în care sunt relatate
obiceiurile de la na terea copiilor la aromânii din Macedonia. Nu vom
reproduce decât partea ce se referă la ritualul sărării noului-născut.
Burada (1978, p. 125) spune că „În Vlaho-Clisura, îndată ce se na te
copilul, moa a îl presară cu multă sare pe tot corpul i-l lasă a a timp de
douăsprezece ore i mai mult i după aceea numai îl spală cu apă caldă,
în care toarnă i vin, spălându-l i pe cap. Aceasta se face pentru ca
copilul să fie sănătos”. Vlaho-Clisura era, în momentul investigaŃiei lui
Th. Burada, o a ezare locuită exclusiv de aromâni aflată în Grecia.
În scăldătoare, după ce s-a botezat copilul, se pune busuioc, ca

să fie mu at (frumos), paradzi (parale) de argint, ca să fie avut i sare
ca să aibă harea (să fie plăcut). Apa din scăldătoare se varsă la loc
curat i de obicei nu în afară de strea ina casei, ca nu cumva să se
verse peste albéle sau hărăsitele (ursitele) ... (Burada, 1978, p. 125).
Este evident că ritualul descris poate fi interpretat ca având raŃiuni
medicale i de igienă i din acest punct de vedere poate fi coroborat cu
textul mai vechi a lui Soranos din Efes, pe care l-am prezentat mai sus.
Dar, dacă textul lui Soranos are referiri pur medicale, neexistând nici un
fel de prevederi rituale i nici explicaŃii simbolice, practicile raportate
de Th. Burada sunt strict reglementate ritual i pentru fiecare acŃiune
există o anumită semnificaŃie, sarea fiind considerată benefică pentru
viitorul copilului (Burada, 1978).
În mod firesc, am fost preocupaŃi de vechimea practicilor
prescrise de Soranos din Efes, precum i a celor înregistrate de Th.
Burada la aromânii de la sfâr itul secolului XIX, precum i la eventuala
lor legătură cu versetul din Biblie. Este cert că între textul lui Soranos i
versetul biblic nu există nici o legătură. Practica presărării cu sare a
noilor-născuŃi la greci dar i la alte populaŃii pare să fie foarte veche fără
să putem preciza vechimea ei. i în cazul aromânilor obiceiul descris de
Th. Burada pare să fie vechi, precre tin, posibil cu o largă răspândire
printre populaŃiile balcanice. Din păcate, nu am putut strânge mai multe
informaŃii despre vechimea i răspândirea acestei practici.
Ne-am pus, firesc, problema dacă acest obicei ritual este
cunoscut i practicat i de românii din nordul Dunării. Am consultat
mai multe publicaŃii etnografice i am discutat cu numero i etnografi
atât din Vechiul Regat cât i din Transilvania i Banat. CâŃiva colegi ne-
au spus că tiu ceva despre acest obicei fără să ne poată indica surse i
detalii concrete. Într-un studiu recent consacrat haloterapiei, Roxana-
Gabriela Curcă menŃionează o informatoare din tefăne ti, jud.
Boto ani (Viorica Andronache, 48 ani) după care în Moldova există
obiceiul ca noii-născuŃi să fie presăraŃi cu sare pentru a îndepărta
128 Dan Monah
viitoarele boli i li se pune sub limbă sare pentru a nu fi deochiaŃi

(Curcă, 2007, p. 267). O altă informatoare (78 ani), care a Ńinut să
rămână anonimă, tot din nordul Moldovei, din satul Maidan, comuna
Pojorâta de Sus, jud. Suceava ne-a spus ca la botez se pune sub limba
copilului un grăunte de sare, fără să ne dea alte explicaŃii.
Locuitorii din satul Maidan sunt ucraineni i aparŃin de Biserica
Unită cu Roma. În cadrul ritualului catolic preotul pune un grăunte de sare
în gura copilului spunând „N., prime te sarea înŃelepciunii; să te ajute să
obŃii iertarea pentru a ajunge la viaŃa eternă”. Este posibil ca practica
rituală menŃionată la Maidan să fie introdusă în urma unirii cu Roma. Încă
din sec. IV i până la reforma făcută de papa Paul VI (1969) sarea a fost
utilizată în ritualul catolic ca hrană simbolică la botez. Se considera că
grăuntele de sare pus sub limba copilului îi deschide acestuia gustul
pentru Cuvântul Domnului i îl va feri de păcat. La ortodoc i, de i în
unele sate se pune sare pe limba copilului, nu ni s-au dat nici un fel de
explicaŃii dogmatice. Ace tia par să dea sării, mai degrabă, o dimensiune
magică, să-l ferească pe copil de deochi (Curcă, 2007, p. 267).
Datorită generalizării în ultimele 4-5 decenii a na terilor la
maternitate, obiceiul de a presăra cu sare copilul nou-născut pare să fi
dispărut din comunităŃile române ti. Probabil, se mai păstrează doar în
comunităŃile cele mai izolate i ar trebui ca etnografii să încerce să-i
depisteze urmele. De i în sud-estul Europei informaŃiile etnografice
privind semnificaŃia i utilizarea sării în diferite ritualuri sunt destul
de numeroase, nesistematizarea i nepublicarea lor nu ne permite o
analiză mai detaliată. Sperăm ca semnalarea noastră să-i sensibilizeze
pe etnografi care ar trebui să întreprindă o investigaŃie mai detaliată
asupra obiceiului presărării noilor-născuŃi cu sare în Peninsula
Balcanică dar i în România.
MulŃumiri
Îi mulŃumim i pe această cale colegei Rodica Popovici pentru
interesanta i utila ei semnalare.
BIBLIOGRAFIE
BURADA T. T., 1978. – Obiceiurile la na terea copiilor poporului

român din Macedonia, în: Opere. Folclor i etnografie, vol. III.
Folclor i etnografie, Bucure ti.
CIUBOTARU S., 2005. – Folclorul medical din Moldova, Ia i.
CURCA R.-G., 2007. – La halothérapie – textes antiques et pratiques

actuelles dans la Roumanie Orientale, în D. Monah, Gh.
Dumitroaia, O. Weller et J. Chapman (Eds.), L’exploitation du
sel à travers le temps, BMA, XVIII, Piatra-NeamŃ, p. 259-269.
DAIRE M.-Y., 2003. – Le sel de Gaulois, Paris.
FIGULS A., WELLER O., 2007. – Trobada internacional d’arqueologia

envers l’explotació de la sal a la prehistòria i protohistòria,
Archaeologia cardonensis I, Cardona.
GAYDARSKA B., 2003. – Preliminary research on prehistoric salt

exploitation in Bulgaria, în Dobrudža, 21, p. 9-21.
GOULETQUER P., 2002. – L’archéologie du sel. Histoire et méthodes

d’une recherche particulière, în O. Weller (Ed.), 2002, p. 23-29.
KAHAL T., 2006. – Istoria Aromânilor, Bucure ti.
MESNIL M., 1992. – Patiance et longueur de temps: les leçon du pain,

în: Du grain au pain. Symboles, Savoars, Pratiques (textes
réunis et présentés par Marianne Mesnil), Collection
Ethnologies d’Europe no 2, Les correspondances de Civilisation.
130 Dan Monah
MONAH D., 1991. – L’exploitation du sel dans les Carpates orientales et

ses rapports avec la culture de Cucuteni-Tripolye, în V. Chirica,
D. Monah (Eds.), Le Paléolithique et le Néolithique de la
Roumanie en contexte européen, Ia i, p. 387-400.
MONAH D., DUMITROAIA Gh., WELLER O. et CHAPMAN J.

(Eds.)., 2007. – L’exploitation du sel à travers le temps, BMA,
XVIII, Piatra-NeamŃ.
MORERE MOLINERO N., (ed.), 2007. – Las salinas y la sal de interior

en la historia: economia, medio ambiente y sociedad/Inland Salt
Works and Salt History: Economy, Environment and Society,
Vol. I, II, Madrid.
NICOLOV V., (ed.), 2008. – Provadia-Solnitsata. Prehistoric Salt-

Producing Center. The 2005 – 2007 Excavation Seasons, Sofia.
SORANOS D’ÉPHESE, 1990. – Maladies des femmes (Texte établi,

traduit et commenté par Paul Burguière, Daniele Gourevitch,
Yves Malinas), tome II, Paris.
TASIČ N., 2002. – Salt Trade in the Neolithic of Southeast Europe, în O.

Weller (Ed.), 2002, p. 147-152.
WELLER O. (Ed.), 2002. – Archéologie du sel. Techniques et sociétés

dans la Pré- et Protohistoire européenne. Actes du Colloque
12.2 du XIVe Congrès de UISPP, 4 septembre 2001, Liège et de
la Table Ronde du Comité des Salines de France, 18 mai 1998,
Paris, Rahden/Westf.
WELLER O., DUMITROAIA Gh., 2005. – The earliest salt production

in the world: an early Neolithic exploatation in Poiana Slatinei-
Lunca, Romania, în Antiquity, 79, 306.
http://antiquity.ac.uk/ProjGall/weller/index.html
WELLER O., FIGULS A., GRANDIA F., 2007. – Premièr carrière de sel
gemme européenne: le Vall Salina à Cardona (Catalogne,
Espagne) au Néolithique moyen (4500-3500 BC), în Monah et
al., 2007, p. 115-134.
DENUMIRILE SĂRII I IMPLICAłIILE LOR ÎN PLAN
(INDO)EUROPEAN
de Adrian Poruciuc
Cuvinte cheie: sare, culoare, indo-europeni, subzistenŃă, nume de

locuri.
Key words: salt, color, Indo-european, subsistence, place-names.
Abstract
That salt has been exploited and consumed since prehistory is a
common assumption. A much discussed Proto-Indo-European root *sal-
(visible almost exclusively in European languages (Greek hals, Latin sal,
English salt, etc.) may originally have referred to the dirty-gray color of
rock-salt blocks, such as the ones used by animal breeders as saltlicks for
their livestock. A limited number of salt designations (in Lithuanian,
Albanian, and dialectal Romanian) reflect agricultural subsistence, as
they are based on a comparison between crushed salt and cereal grits or
bran. This author also points out the significance of place-names that
mark sources of salt in many European regions.
Se tie în general că sarea – obŃinută pe diverse căi i utilizată sub

diverse forme – a avut importanŃă în toate sistemele de subzistenŃă, din
preistorie până azi1. Fie că era vorba de vânători i pescari, de păstori, sau de
1
Cf. Harding, 2007, p. 195: “We all know the importance of salt as a biological
necessity, and potentially therefore as an item of trade and exchange.”
134 Adrian Poruciuc
agricultori, comunităŃile umane au avut obŃinerea i utilizarea sării printre

preocupările lor încă din preistorie. În asemenea condiŃii, o abordare a
terminologiei referitoare la sare ne poate dezvălui aspecte semnificative din
diverse zone geografice i din diverse etape ale evoluŃiei societăŃii umane.
Pe această linie, autorul articolului de faŃă i-a propus să pună în discuŃie
forme, sensuri i implicaŃii ale unor termeni indoeuropeni referitori la sare.
Cele mai multe denumiri ale sării din limbile indoeuropene sunt de
găsit în dicŃionarul Pokorny, 1959, sub rădăcina *sal- (cu numărul 878).
DicŃionarul respectiv (loc.cit.) indică i o posibilă relaŃie între denumirile
sării bazate pe acea rădăcină i termeni care desemnează o anume culoare.
Un alt dicŃionar, AHD (ediŃia 1973, cu o anexă de rădăcini indoeuropene),
prezintă separat, deci ca rădăcini distincte, *sal-¹ ‘sare’ i *sal-² ‘cenu iu
murdar’ (ca bază, printre altele, a v.engl. salu > engl. sallow, adjectiv care
desemnează mai ales culoarea palid-cenu ie a pielii persoanelor suferinde).
Cu sau fără legătură între ele, cele două rădăcini *sal- sunt încă luate în
consideraŃie în explicarea unor toponime europene2. S-au exprimat însă i
îndoieli cu privire la o asemenea conexiune etimologică, a a cum vedem la
sfâr itul articolului privitor la hidronimul german Saale din dicŃionarul
toponimic Berger, 1993 (trad. A.P.): „O legătură frecvent luată în
consideraŃie mai demult, anume cea dintre numele menŃionate mai sus
[Saal. Saale, Saalach] i ie. *sal- ‘sare’ [‘Salz’] sau ie. *sal- ‘cenu iu
murdar’ [‘schmutziggrau’], este astăzi considerată a fi mai puŃin
2
Am în vedere, de exemplu, că respectiva legătură etimologică a fost luată în
consideraŃie foarte recent de Alexander Falileyev (cercetător în domeniul toponimiei
celtice), a a cum reiese din rezumatul comunicării sale (“‘Salty’ Place-names in
European Antiquity”) publicat de organizatorii colocviului internaŃional Sel, pratiques
et connaissances / Salt, practices and knowledge (Universitatea “Alexandru Ioan
Cuza”, Ia i, 1-5 oct. 2008). În acel rezumat, Falileyev se referă la hidronime europene
care indică ape sărate, dar i la cazuri în care asemenea hidronime par să nu facă
aluzie la sare, ci mai degrabă la culoarea “murdară” (“dirty”) a apei tulburi. De i
Falileyev nu a participat în persoană la respectivul colocviu (deci nu cunosc,
deocamdată, tot conŃinutul planificatei comunicări), sunt aproape sigur că autorul în
discuŃie avea intenŃia să analizeze hidronime bazate pe cele două sensuri ale rădăcinii
*sal-, în viziunea Pokorny, sau pe cele două rădăcini *sal- distincte, potrivit
prezentării din AHD, 1973.
Denumirile sării i implicaŃiile lor în plan (indo)european 135
plauzibilă”. Dar, tot în domeniul etimologic german, în ediŃia din 2004 a

dicŃionarului etimologic Pfeifer sunt incluse (s.v. Salweide ‘salcie’ i Salz
‘sare’) o întreagă serie de argumente în sprijinul ideii că germ. Salz are la
bază tocmai acea rădăcină *sal- (plus un sufix dental), care desemnează
mai sus menŃionata culoare ‘schmutziggrau’ (ca specifică i frunzelor unei
anumite varietăŃi de salcie)3.
DicŃionarul de sinonime indoeuropene al lui Buck (mai degrabă
decât dicŃionarul de rădăcini indoeuropene reconstruite al lui Pokorny) ne
oferă o imagine suficient de clară a situaŃiei termenilor referitori la sare
în limbile din familia indoeuropeană. Buck a discutat acei termeni în
două paragrafe separate, 5.81 (privitor la substantive cu sensul ‘sare’) i
15.36 (privitor la adjective cu sensul ‘sărat’). În deschiderea celui dintâi
(imediat sub lista cu substantivele din categoria în discuŃie), Buck face
următoarea constatare (trad. A.P.): „Aproape toate cuvintele europene
pentru ‘sare’, precum i ał din armeană i sāle din toharică, sunt de trimis
la rădăcina indoeuropeană *sal- ‘sare’”. Acea afirmaŃie, alături de ceea
ce găsim în deja menŃionata listă de termeni corespondenŃi, ar indica de
fapt că etichetarea rădăcinii *sal- ca „indoeuropeană” nu se justifică4, în
primul rând pentru că acea rădăcină nu este atestată în limbi din marea
ramură indo-iraniană a familiei indoeuropene (despre o discutabilă
3
Este destul de greu de decis: (1) dacă rădăcina *sal- a fost mai întâi o denumire de
culoare; (2) dacă, în cazul în care *sal- a avut într-adevăr un sens primar cromatic, o
denumire bazată pe acea rădăcină s-a aplicat mai întâi sării geme, sau celei ignigene (de
tip huscă). Acea culoare schmuziggrau la care se referă Berger (vezi mai sus) s-ar
potrivi cel mai bine cu cea a blocurilor de sare gemă în stare brută. Dar, ca o interesantă
coincidenŃă (?), atât „murdar”, cât i „gri” apar în Alexianu, Weller, Brigand, 2007 (p.
84-85) cu referire la huscă: autorii respectivi ne informează că (prin fierberea saramurii
în ceaun) „se obŃinea o pastă de huscă murdară” i că husca (după uscare) „nu era cu
totul albă, având o nuanŃă gri”.
4
În ce prive te caracterul mai degrabă „vechi european” (decât „indoeuropean”) al
denumirilor sării bazate pe *sal-, voi face două observaŃii: (1) armeana (ca limbă oarecum
extra-europeană) are binecunoscute legături cu mediul protoistoric paleobalcanic; (2) în ce
prive te toharica (A i B), asemănările dintre acea ramură indoeuropeană nord-est-asiatică
i limbile europene, mai ales cele germanice i celtice, au fost deja evidenŃiate, acele
asemănări reflectând, foarte probabil, o preistorie comună, de plasat undeva în nordul
patriei proto-indoeuropene primare (din spaŃiul ponto-uralo-caspic).
136 Adrian Poruciuc
excepŃie de găsit în sanscrită, vezi mai jos). După cum indică Buck
(1988), din idiomuri iranice vechi (precum avestica i vechea persană) nu
s-au păstrat termeni „citabili” pentru sare; iar în sanscrită se folosesc
termeni cu una i aceea i rădăcină (ū a-) atât pentru denumirea piperului,
cât i pentru cea a sării (ambele reprezentând noŃiunea de „condiment”).
În aceea i ordine de idei, voi adăuga aici că o cuprinzătoarea
sinteză a materialului glotic proto-indoeuropean (Mallory, Adams, 2006),
include i comentarii asupra rădăcinii transcrise sub forma *seHa-(e)l-
‘sare’ (rădăcină în forma căreia, după cum se vede, indoeuropeni ti mai
recenŃi au presupus i un sunet laringal, marcat prin H plus o anume
coloratură vocalică implicită). Am, deocamdată, unele reŃineri în privinŃa
alăturării, în acel context (p. 261), a unui termen sanscrit, salilá- ‘mare,
revărsare’ (‘sea, flood’), la seria de termeni referitori la sare (în speŃă cei
europo-armeno-toharici menŃionaŃi mai sus). Voi observa că, din punct de
vedere semantic, sanscr. salilá- ‘mare, revărsare’ ar putea doar indirect să
se refere i la sare. Iar etimologic vorbind, acel termen sanscrit poate fi mai
degrabă trimis nu la lat. sāl ‘sare’, ci la lat. salum ‘larg de mare, radă (a
unui port)’ (cf. Ernout, Meillet, 1985), s.v. salum (unde este menŃionată i
o zeiŃă marină romană, Salācia). Într-un plan mai general însă, sunt de
apreciat pertinentele comentarii din Mallory, Adams, 2006, asupra
importanŃei sării în mediul proto-indoeuropean. Vezi mai ales p. 264
(asupra regimului alimentar proto-indoeuropean): “The word for ‘salt’
(*seHa-(e)l-) […] was a major issue of discussion among linguists of the
nineteenth century because it was regarded as diacritical in locating the
homeland near a natural source of salt such as the Black Sea or Aegean. In
reality, salt springs and later salt mines were exploited over many areas of
Eurasia since the Neolithic shift in diet that required salt both for dietary
reasons (increasing consumption of cereals resulted in a reduction of salt
intake from a meat diet) and for preservation of meat”. Asemenea date sunt
de pus în legătură cu ceea ce halologii de azi au constatat în legătură cu
începuturile neolitice în exploatarea izvoarelor sărate, respectiv a sării
geme (vezi, de exemplu, datarea 4500-3500 î. Hr. pentru asemenea
începuturi în Peninsula Iberică (cf. Weller, Fíguls, Grandia, 2007, p. 115),

sau în legătură cu relaŃia dintre păstorit i exploatarea sării în preistoria
zonei nord-adriatice (cf. Montagnari Kokelj, 2007).
Un consistent material inclus în prestigioase dicŃionare ale limbilor
europene (vezi lista bibliografică) duce la concluzia că în cele mai multe
limbi indoeuropene din Europa denumirea sării se bazează fie pe deja
menŃionata rădăcină *sal- (sau *seHa-(e)l-), fie pe teme care reprezintă
extensiuni (prin sufixare) ale acelei rădăcini. Ca să încep cu greaca veche
(prima limba indoeuropeană atestată în scris în Europa), în acea limbă s-a
folosit un termen cu variantele hals i hálas (cu schimbare a lui /s/ iniŃial
proto-indoeuropean în „aspiraŃia” grecească /h/)5. Acel termen vechi
grecesc desemna sarea, dar era folosit i ca denumire poetică a mării (ca
„întindere de apă sărată”); neogreaca folose te pentru sare atât álas, cât i
forma extinsă aláti. În ce prive te limbile baltice (cu trăsături
indoeuropene arhaice), este de consemnat aici că letona a păstrat intact
termenul originar pentru sare, cu forma sāls (care a reprezentat i baza
unor derivări). Limbile slave, la rândul lor, au păstrat i ele foarte bine
rădăcina *sal- (a cărei vocală a trecut în /o/ deja în unele dialecte ale proto-
slavei)6. Dintre termenii slavi pentru ‘sare’ se pot aminti aici v.slav. sol’,
bulg. sol, sârb.-croat. so (genitiv soli), pol. sól, sorb. sol, rus. sol’, ucr. sil’
(genitiv sóli). Merită atenŃie i câteva foarte vechi derivate slave,
importante în explicarea etimologică a unor termeni române ti, dintre care
unii au stat i la baza unor serii de toponime de pe teritoriul României. În
această privinŃă, este de menŃionat în primul rând v.slav. slanǔ ‘sărat’, cu
extensiunea slanina (> rom. slană, slănină, ca denumiri de preparate din
carne grasă conservate prin sărare), în al doilea rând termenul slatina
‘salină, apă sărată, baltă sărată’, păstrat în limbi slave precum bulgara,
sârba, croata, ceha i slovaca. La acea listă de limbi slave Ciorănescu, s.v.
5
Termenul grecesc pentru sare pare să fi fost atestat (în anume termeni compu i) deja în
unele inscripŃii miceniene (cf. Chantraine, s.v. hals).
6
Pentru denumiri ale sării în limbile slave, un bogat material lexical ilustrativ este de
găsit atât în cele două paragrafe din dicŃionarul Buck menŃionate mai sus, cât i în
dicŃionarul etimologic Vasmer, 1987, s.v. sol’.
138 Adrian Poruciuc
slatină, adaugă i rusa. Totu i, trebuie să avem în vedere că rusa, ca limbă

din ramura est-slavă, prezintă fenomenul cunoscut ca pleofonie (sau
polnoglasie, în formularea slavi tilor), fenomen care implică introducerea
de vocale epentetice în anume secvenŃe consonantice paleoslave. Prin
urmare, temelor vizibile în termenii vechi slavi slanǔ i slatina le
corespund teme cu forme specific est-slave, anume solon- (cf. rus. solonyj,
ucr. solonij), respectiv solot- (cf. rus. solot’, solotína, corespunzând cu ucr.
solótva ‘slatină’, solótvina ‘baltă sărată’).
În ce prive te limba latină, ea are atât sāl (din care se trag direct
rom. sare, it. sale, fr. sel, span. sal), cât i termeni pentru care dicŃionarele
etimologice indică provenienŃa din extensiuni proto-indoeuropene cu sufix
dental: s-a presupus (cf. Ernout/ Meillet 1985, s.v. sāl) că atât sallere
(lat.pop. salare)7, cât i salsus (salsa) au la bază o străveche temă *sal-d-
(presupunându-se, de exemplu, o evoluŃie de tipul *sal-d-tos > salsus).
Sufixul dental (-d-) din tema respectivă apare, după cum am semnalat mai
sus, i în limbile germanice (unde /d/ proto-indoeuropean s-a transformat
în /t/, după „legea lui Grimm”, acel /t/ devenind apoi /tz/ în germana de
sus). A adar, în mediul germanic, sarea este desemnată prin termenul salt,
păstrat în gotică, vechea scandinavă (precum i limbile scandinave
moderne), alături de vechea engleză i engleza modernă (cu unele
modificări în pronunŃia vocalei); olandeza are zout (prin trecerea lichidei
velare de tip /ł/ în /w/), iar germana are Salz. În sfâr it, limbile celtice
desemnează sarea printr-o temă formată din aceea i rădăcină *sal- plus un
sufix nazal (care apare i în v.slav. slanǔ, menŃionat mai sus): celtica
irlandeză (Gaelic) are salann, iar galeza (Welsh) are halen (cel din urmă
arătând i o transformare /s/ > /h/, ca în greaca veche).
Deja, prin câteva dintre exemplele de mai sus, am atins i problema
sufixărilor prin care, din pre- i proto-istorie până în vremuri mai recente,
familia de corespondenŃi etimologici bazată pe rădăcina *sal- s-a îmbogăŃit
considerabil. Este destul de greu de decis care dintre derivările respective s-
7
Este evident că din forma latină populară salare provine rom. a săra, ca i fr . saler
(cu sensul figurat ‘vendre trop cher’ – cf. Baumgartner, Ménard, 1996, s.v. sel).
au produs deja în plan proto-indoeuropean i care s-au produs mai târziu,

într-o ramură sau alta a familiei indoeuropene8. Oricum, merită trecut în
revistă măcar materialul lexical inclus de Buck în acel paragraf 15.36
menŃionat mai sus. Paragraful în discuŃie a avut ca scop prezentarea
adjectivelor indoeuropene cu sensul ‘sărat’. Dintre acele adjective, cele mai
multe derivă transparent din deja menŃionatele substantive cu sensul ‘sare’,
bazate fie pe rădăcina*sal-, fie pe extensiunea *sal-d-. În limbile slave
există mai sus menŃionatele slátina i solotína, care nu sunt lipsite de
dificultăŃi etimologice9. În limbile germanice vechi, salt (având, evident, la
bază tot tema *sal-d-) înseamnă atât ‘sare’ cât i ‘sărat’; totu i, pentru
sensul adjectival s-au făcut mai recent i sufixări suplimentare, a a cum se
vede în engl. salty, germ. salzig, sau oland. zoutig. În alte limbi, a a cum se
vede i în română în cazul derivării a săra > sărat (cf. it. salato, span.
salado, fr. salé), s-a mers de la verbe la derivate participiale, cum s-a
întâmplat i în domeniile celtic i baltic (irl. saillte, galez. hallt, respectiv
leton. sālīts fiind participii cu sensul ‘sărat’). La acest punct este de amintit
i termenul vechi grecesc halmurós ‘sărat’‚ trimis de Buck la v.grec. hálmē
8
Printre altele, în ce prive te derivarea cu sufix nazal semnalată mai sus (în cazul
exemplelor din celtică i din slavă), se pare că au existat discuŃii în contradictoriu
între speciali ti, având în vedere că Chantraine (s.v. hals ‘sare’) a Ńinut să menŃioneze:
„L’existence d’un thème en -n est douteuse. V. Benveniste, Origines, 8, 78.”
9
Nu voi aborda aici toate acele dificultăŃi. Trebuie spus însă măcar că, de i slavi tii au
reconstruit un protoslav. *solt’ (ca aparŃinând familiei lexicale a slav. sol’ ‘sare’ – cf.
Vasmer, 1987, s.v. solot’), acea formă nu se justifică (ca explicaŃie atât pentru est-slav.
solot’, cât i pentru sud-slav. slatina). În primul rând, protoslava (spre deosebire de
protogermanică, în care s-a petrecut mai sus menŃionata schimbare /d/ > /t/) ar fi trebuit să
arate *sold- ( i ulterior *slod-, cu metateză), ca dezvoltare din proto-ie. *sal-d-, tema pe
care se bazează, printre altele, pan-germanicul salt ‘sare’. Mai mult, sufixul -ina nu a
existat doar în slavă, ci i în vechea germanică i în latină (ca variantă feminină a lui -in-
us). Din latină româna are, de exemplu, sulfină, cu accent pe sufix (ca i în slănină), dar
are i lindină, cu sufix neaccentuat (ca i cel din slatină). Metateza sal- > sla- este într-
adevăr tipic slavă (ceea ce sugerează că, în română, slatină trebuie să fi rămas din limba
celor mai timpurii Sklavenoi stabiliŃi în teritorii dacice i asimilaŃi apoi de populaŃia est-
romanică). Anterior însă slavii (sau, mai degrabă, unii slavi) trebuie să- i fi format
termenul slatina pe baza împrumutului termenului vechi germanic salt ‘sare’ (sau chiar
este posibil ca slavii să fi găsit un derivat adjectival *saltina folosit în teritorii carpatice
dominate anterior de germanici).
140 Adrian Poruciuc
‘saramură, apă de mare’. De fapt, mult mai demnă de consemnat ar fi fost

vizibila corespondenŃă dintre v.grec. halmurós i compusul lat. *salmūria
(explicabil ca sāl + muria ‘apă sărată’). În acest context este de observat că
filologii români încă nu au decis dacă rom. saramură este mo tenire latină
sau nu. Voi da în continuare câteva detalii mai importante ale problemei.
Rom. saramură - cu forme regionale precum sărămură, saremură,
saramulă, saramoră salamură, sălămură - este un termen dificil, din punct
de vedere etimologic. S-a impus cumva ideea, insuficient argumentată, că
termenul respectiv provine din neogreacă (a a cum se indică în recentul
dicŃionar MDA, s.v. saramură). La o asemenea idee s-a ajuns, foarte
probabil, din cauza prezenŃei unui /l/ intervocalic10 în varianta salamură
(de i în lat. *salmūria lichida /l/ nu este în poziŃie intervocalică!), precum
i din cauză că în aromână termenul în discuŃie a fost atestat doar în
variante cu /l/, salamură i sălămură, acestea din urmă fiind explicate în
dicŃionarul Papahagi ca derivate din neogrec. salamúra. Dar, după cum
indică acela i dicŃionar (s.v. sălămură), există salamura i în turcă. Mai
mult, acela i salamura este de găsit i în limbile sud-slave (bulgară, sârbă,
croată, slovenă), după cum indică dicŃionarul Ciorănescu, s.v. saramură. În
prezentarea etimologiei termenului saramură, Ciorănescu menŃionează
mai întâi posibilitatea următoarei filiere: lat. salimuria > it.dial. (venet.)
salimora > neogrec. salamúra, ultimul apărând (implicit) ca sursă a
termenului salamura din limbile balcanice. Ciorănescu are îndoieli
(justificate) cu privire la valabilitatea unei asemenea filiere, mai ales în ce
prive te originea unei variante române ti precum sărămură (Banat), pentru
care „derivarea directă din latină pare probabilă”.
SituaŃia descrisă până aici poate, de fapt, sugera că variantele
române ti de tipul saramură/ sărămură/ saremură sunt mo teniri
latine ti, iar cele de tip salamură/ sălămură sunt variante mai târzii, care
ar putea reflecta tocmai influenŃa acelei filiere veneto-neogrece ti
menŃionate mai sus. Pentru orice explicare a termenului românesc în
10
Un asemenea /l/ a trecut în mod regulat în /r/ în cuvinte mo tenite din latină în
română: cf. filum > fir, mola(m) > moară, sāl(em) > sare etc.
discuŃie ar trebui oricum să se pornească de la existenŃa indubitabilei

corespondenŃe între rom. saramură i termeni vest-romanici precum fr.
saumure i span. salmuera11. Lămurirea definitivă a originii rom.
saramură (sau cel puŃin a unora dintre variantele sale) merită un studiu
special, mai ales că un asemenea studiu ar putea produce i argumente
care să clarifice pe deplin i descendenŃa rom. moare dintr-o formă latină
populară a lat. mūria, cu /o/ în loc de /u/12. Se mai poate adăuga aici că
alŃi termeni derivaŃi sau compu i latine ti cu baza *sal- (sau *sal-d-) au
fost mo teniŃi doar în romanica vestică, de unde au fost împrumutaŃi în
română, ca i în limbi non-romanice – vezi, de exemplu, lat. salsa > span
salsa, fr. sauce (> engl. sauce, germ. Soße, rom. sos), lat. salsamen(tum)
> it. salami (> germ. Salami, rom. salam), sau lat. salina (folosit mai ales
la plural, salinae, ca desemnare a unor exploatări sau depozite de sare) >
span. salina, fr. saline (> rom. salină)13.
Ca să revin la dicŃionarul Buck, în deja menŃionatul paragraf 5.81
sunt menŃionate nu doar denumiri europene ale sării bazate pe *sal-, ci i
câteva excepŃii importante. În acel context este de remarcat diferenŃa
dintre letonă (care a păstrat acel arhaic sāls) i cealaltă limbă baltică
supravieŃuitoare, lituaniana, care desemnează sarea prin termenul druska,
un corespondent etimologic al leton. druska ‘fărâmă, firimitură’. O
situaŃie paralelă este cea din albaneză, limbă în care, pentru sare, se
11
Într-un articol recent, Hernando García-Cervigó, Alonso Sutil, 2007, p. 768, sunt
prezentaŃi termeni spanioli referitori la sare, printre care i salmuera (ca derivat din
compusul latin sāl+muria). Sensurile principale ale acelui termen, extrase din
dicŃionare spaniole de către cei doi autori, sunt ‘agua salada’, ‘agua cargada de sal’,
‘agua con sal común procedente de manantiales salinos naturales; sirve como curativa
(baños de sal) o para la obtención de sal comestible, por evaporación’, aceste sensuri
corespunzând i celor de bază ale rom. saramură.
12
În această privinŃă, vezi varianta salemoria dată în dicŃionarul Ernout, Meillet, s.v.
muriēs; vezi, de asemenea, lat. *moria (ca variantă a lat. muria „saumure, eau salée”)
dată în dicŃionarul Papahagi, 1974, ca origine a arom. moare.
13
Se mai poate menŃiona aici i remarcabilul succes pe care l-a avut derivatul lat. salārium
(cu sensul iniŃial de ‘sumă de bani alocată soldaŃilor romani pentru achiziŃionarea sării’),
care nu a fost mo tenit, ci împrumutat de limbile romanice din latină, în diverse epoci
(vezi poziŃia de „cultism” a variantelor span. salario, fr. salaire, rom. salariu).
142 Adrian Poruciuc
folose te kripë, un termen prezentat de Buck (loc.cit.) ca împrumut din

slav. krupa (termen considerat a sta i la originea rom. crupe)14. De fapt
tocmai menŃionatele fapte de limbă din lituaniană i albaneză mi-au fost
deosebit de utile în demonstrarea originii vechi germanice a termenului
regional rom. huscă (‘sare obŃinută prin evaporare’), acesta fiind evident
înrudit i cu rom. (pl.) hu te ‘tărâŃe fermentate în vederea obŃinerii
bor ului’ (v. Poruciuc 2007, cu o susŃinere a legăturii etimologice dintre
rom. huscă (pl. huscă, hu ti) i engl. husk ‘cojiŃă a boabelor de cereale’).
Pentru că mă refeream la începutul articolului la legăturile dintre
denumirile sării i diverse sisteme de subzistenŃă, este destul de evident
că termeni precum lituan. druska, alb. kripë i un vechi germanic
*huska (din care a provenit rom. huscă) au putut deveni denumiri ale
sării-pulbere într-un context de viaŃă agricolă, în care morăritul (sau
măcar râ nitul) era practicat în mod curent. Nu la fel de siguri putem fi
cu privire la sistemul de subzistenŃă în care s-au folosit de timpuriu
denumiri ale sării bazate pe rădăcina *sal-. Dacă acceptăm că „cenu iu-
murdar” e tocmai culoare cenu ie a drobului de sare gemă obŃinut prin
minerit primitiv i folosit ca atare mai ales de crescători de animale
(cum au fost i proto-indoeuropenii, după cele mai multe teorii recente),
putem măcar presupune că tocmai prin acei crescători de animale s-a
răspândit *sal- în lumea indoeuropeană timpurie. Putem susŃine această
ipoteză, chiar dacă trebuie să acceptăm că, pe parcurs, termeni din
familia *sal- au ajuns să desemneze i sarea produsă prin alte mijloace
decât prin exploatare minieră. În lumea mediteran-romanică, de
exemplu, din lat. salina, -ae au derivat span. salina i fr. saline, cu
sensul special de ‘lieu d’exploitation du sel marin’ (cf. Baumgartner,
14
Vorbind de asemănarea dintre crupe i sare (într-o anume ipostază a ei, anume cea a sării
„călcate de coco ”), voi include aici i o observaŃie de coloratură oarecum subiectivă. Am
fost plăcut surprins să descopăr (în articolul Erdoğu, Özba aran, 2007, p. 140, fig. 2) că
drobii de sare desprin i de Ńăranii turci de pe malurile celui mai mare lac sărat din Anatolia
(Tuz Gölü) sunt mărunŃiŃi, în zilele noastre ca i în trecut, cu ajutorul unor râ niŃe
asemănătoare celei cu care, în copilărie (în satul Vladomira, comuna Trife ti, judeŃul Ia i),
transformam boabele de porumb în crupe (pentru hrana păsărilor, sau pentru sarmale).
Ménard 1996, s.v. sel). Dar, în localitatea atestată în inima Daciei

romane sub numele Salinae, cu siguranŃă nu se exploata sare marină – a
se vedea, în această privinŃă, i numele localităŃii de azi, Ocna Mure ,
din acela i punct geografic15. În sfâr it, în ce prive te sarea din zona
europeană de limbă germanică, nu tim dacă toponime precum Halle (<
m.germ.s. hal ‘salină, slatină’), sau multele compuse cu Salz-
(Salzburghofen, Salzgitter, Salzuflen etc. – cf. Berger, 1993) s-au referit
iniŃial la ocne sau la exploatări de ape sărate.
Faptele lingvistice de mai sus ( i mai sunt încă multe altele de pus
în discuŃie) demonstrează că analiza termenilor referitori la sare ne poate
oferi o foarte interesantă imagine a contactelor interetnice i a unor mi cări
demice în părŃi ale Eurasiei populate (în prezent sau în epoci mai timpurii)
de vorbitori ai unor limbi indoeuropene. Într-un asemenea cadru, s-au
perpetuat denumiri din idiomuri demult dispărute, s-au impus denumiri
alogene i s-au făcut împrumuturi lexicale. De exemplu, pot presupune că
acel hal din germana medie, referitor la zăcăminte de sare sau la surse de
apă sărată, este de fapt un vechi celtism, după cum sugerează existenŃa
acelui galez. halen ‘sare’ menŃionat mai sus ( tiută fiind strânsa înrudire
dintre celtica galeză i cea galică, înrudită la rândul ei cu limba celŃilor
care au dominat Europa centrală în epoca fierului avansat)16. Tot germana
are chiar i un vechi slavism (atestat mai întâi în sec. XIV), anume Sole
‘slatină’ (‘salzhaltiges Quellwasser’), explicabil ca împrumut din idiomuri
slave extrem-vestice17. Mai mult, pe la începutul sec. XX, germana a
preluat Soljanka din rusă, limbă în care termenul suferise deja o
transformare popular-etimologică: primul element din acel compus se
15
Cf. Ghinea, 2000, s.v. Ocna Mure .
16
Pe linia respectivă, este de observat i că, pe teritoriul Austriei (deci într-o zonă care
este bogată în sare i care, înainte de expansiunea romană i de germanizarea
ulterioară, a fost dominată de celŃi) se află nu doar pur-germanicul Salzburg, ci i un
„sinonim” al său, Hallstatt, binecunoscut arheologilor de pretutindeni. Nu am
cuno tinŃă de lucrări dedicate toponimiei de origine celtică de pe teritoriul austriac
(dar cu siguranŃă asemenea lucrări există).
17
Am în vedere mai ales polaba (slava vorbită odată pe Elba), dar i sorba (sau soraba,
încă vorbită de comunităŃi restrânse în Germania estică).
144 Adrian Poruciuc
referise nu la rus. sol’ ‘sare’, ci la rus. seló ‘sat’, fiind deci vorba iniŃial nu
de soljanka ‘saramură’, ci de seljanka ‘mâncare Ńărănească’18.
După cum se vede mai sus, o analiză a apelativele referitoare la
sare poate dezvălui relaŃii i direcŃii interesante în evoluŃia fenomenului
indoeuropean. Alte asemenea relaŃii i direcŃii pot deveni vizibile printr-
o analiză mai amănunŃită a toponimiei bazate pe apelative ca cele
enumerate mai sus. De exemplu, chiar după o simplă citire a celor două
pagini dedicate de Iordan halotoponimelor române ti în Toponimia
romînească (1963, p. 125-127), se poate trage concluzii cu privire la
proporŃia i distribuŃia numelor de locuri cu bază latină (Sărata,
Sărătura, SărăŃel, SărăŃeni etc.) i a celor cu bază slavă (Slatina,
Slătioara, Slănic, SoloneŃ etc.). La rândul său, dicŃionarul Suciu (1967-
1968) ne înfăŃi ează interesanta situaŃia din Transilvania, unde multe
halotoponime apar în câte trei variante (română, maghiară i germană),
unele cu atestări medievale timpurii. Având în vedere că analiza
numelor de locuri care se referă la sare i la exploatarea ei ridică
probleme specifice, ea necesită o lucrare separată.
18
Pentru germ. Sole i germ. Soljanka am preluat informaŃii date în dicŃionarul Pfeifer,
2004.
BIBLIOGRAFIE
AHD – The American Heritage Dictionary of the English Language,

1973 (ed. W. Morris), New York.
ALEXIANU M., WELLER O., BRIGAND R., 2007. – Izvoarele de apă

sărată din Moldova subcarpatică. Cercetări arheologice, Ia i.
BAUMGARTEN Em., MÉNARD Ph., 1996. – Dictionnaire étymologique

et historique de la langue française, Paris, Le Livre de Poche.
BERGER D., 1993. – Duden, geographische Namen in Deutschland,

Mannheim, Dudenverlag.
BUCK C.-D., 1988 (1949). – A Dictionary of Selected Synonyms in the

Principal Indo-European Languages – A Contribution to the
History of Ideas, Chicago.
CHANTRAINE P., 1990 (1968). – Dictionnaire étymologique de la

langue grecque, Paris.
CIORĂNESCU A., 2001. – DicŃionarul etimologic al limbii române

(trad./ed. T. andru MehedinŃi, M. Popescu Marin), Bucure ti.
COROMINAS J., 1967. – Breve diccionario etimológico de la lengua

castellana (2nd ed.), Madrid.
ERDOĞU B., ÖZBA ARAN M., 2007. – White, Pure, Immaculate and
Incorruptible: Salt in Prehistoric Central Anatolia, în D.
Monah, Gh. Dumitroaia, O. Weller, J. Chapman (Eds.),
L’exploitation du sel à travers le temps, BMA, XVIII, Piatra-
NeamŃ, p. 135-146.
146 Adrian Poruciuc
ERNOUT A., MEILLET A., 1985 (1959). – Dictionnaire étymologique

de la langue latine, Paris.
GHINEA E., GHINEA D., 2000. – LocalităŃile din România – DicŃionar,

Bucure ti.
HARDING A.,2007. – Salt in Late Bronze Age Europe, în D. Monah, Gh.

Dumitroaia, O. Weller, J. Chapman (Eds.), L’exploitation du sel à
travers le temps, BMA, XVIII, Piatra-NeamŃ, p. 191-198.
GARCÍA-CERVIGÓN, A. H., ALONSO SUTIL Ma. C., 2007. – Estudio

lexicográfico de la terminología relacionada con la sal desde el
siglo XII hasta el XVII, în N. Morère Molinero, Las salinas y la
sal de interior en la historia: economía, medio ambiente y
sociedad, 2007, II, p. 757-776.
HOAD T.-F., 1993. – The Concise Dictionary of English Etymology,

Oxford.
IORDAN I., 1963. – Toponimia românească, Bucure ti.
MALLORY J.-P., ADAMS D.-Q., 2006. – The Oxford Introduction to

Proto-Indo-European and the Proto-Indo-European World,
Oxford.
MDA – Micul dicŃionar academic, 2001 (I), 2002 (II) 2003 (III, IV), M.
Sala et al.(Ed.) Bucure ti.
MONAH D., DUMITROAIA Gh., WELLER O., CHAPMAN J., (Eds.),

2007. –L’exploitation du sel à travers le temps, BMA, XVIII,
Piatra-NeamŃ.
MONTAGNARI KOKELJ E., 2007. – Salt and the Trieste Karst (North-
Eastern Italy), în D. Monah, Gh. Dumitroaia, O. Weller, J.
Chapman (Eds.), L’exploitation du sel à travers le temps, BMA,
XVIII, Piatra-NeamŃ, p. 161-190.
MORÈRE MOLINERO N., (Ed.), 2007. – Las salinas y la sal de interior

en la historia: economía, medio ambiente y sociedad (I, II),
Madrid.
PAPAHAGI T., 1974. – DicŃionarul dialectului aromân – Dictionnaire

aroumain (macédo-roumain), Bucure ti.
PFEIFER W. et al., 2004 (1989). – Etymologisches Wörterbuch des

Deutschen, München.
POKORNY J., 1959. – Indogermanisches etymologisches Wörterbuch,

Bern.
PORUCIUC A., 2007. – Romanian „huscă (‘Salt obtained by

evaporation of salt water’) explained as an Old Germanism, în
D. Monah, Gh. Dumitroaia, O. Weller, J. Chapman (Eds.),
NeamŃ, p. 319-324.
SUCIU C., 1967 (I), 1968 (II). – DicŃionar istoric al localităŃilor din
Transilvania, Bucure ti.
VASMER M., 1986-1987. – Etimologičeskij slovar' russkogo jazyka,

I-IV (Ed. O.N. Trubačev), Moskva.
148 Adrian Poruciuc
WELLER O., FÍGULS A., GRANDIA F., 2007. – Première carrière de

sel gemme européenne: le Vall Salina à Cardona (Catalogne,
Espagne) au Néolithique moyen (4500-3500 BC), în D.
Monah, Gh. Dumitroaia, O. Weller, J. Chapman (Eds.),
NeamŃ, p. 115-134.
NOI CERCETĂRI ARHEOLOGICE PRIVIND
EXPLOATAREA SĂRII ÎN NORD-ESTUL
TRANSILVANIEI. RAPORT PRELIMINAR
de Valeriu Cavruc i Anthony F. Harding
Cuvinte cheie: preistorie, sare, mină de sare, unelte, lemn.

Key words: Prehistory, salt, salt mine, tools, wood.
Abstract
In 2005-2008 we carried out researches concerning prehistoric
saltworking in north-eastern part of Transylvania (BistriŃa-Năsăud
County), in the sites Băile Figa, Săsarm and Caila.
The Băile Figa site (Beclean city) was discovered by the geologist
dr. Ioan Chintăuan from the Complexul Muzeal JudeŃean BistriŃa-
Năsăud in 1977. In 2005 he extracted from the Pârâul Sărat stream
(salty stream) the wooden trough. Soon after, we visited the site and took
two samples from the trough. These produced radiocarbon dates which
give a combined date of 1090-970 cal BC (88% probability).
The site is placed above the huge deposit of rock salt 1.5 – 4 m from
the terrain surface. There were seen three main kinds of evidence on the
surface of the site: about 460 timbers visible in the Pârâul Sărat stream;
many cavities and mounds of earth resulted from diggings made in different
times for salt extraction; small areas with Bronze Age and post-medieval
pottery, as well as several isolated artefacts (stone mining tools, wooden
pegs etc.). We also collected in 2006 new samples of timbers for C14 dating
150 Valeriu Cavruc, Anthony F. Harding
and submitted them to the Groningen laboratory. Of these, four fall around
1000 cal BC, one around 250 cal BC and one around 450 cal AD.
In 2007 and 2008, we carried out archaeological excavations in
the site and collected 35 samples of timbers for C14 dating (Oxford
laboratory). We opened 20 trenches. The most relevant results were
obtained in trench I (near the spring of the Pârâul Sărat stream), in
trench III (at the northern end of the site), and in trench XV (in the place
were I. Chintăuan discovered the trough).
In trench I we found the traces from Eneolithic period, Bronze
Age, Iron Age, post-Roman and post-medieval periods. The Bronze Age
evidence is predominant and most conclusive. It includes some disturbed
wooden structures, two wooden troughs, pottery, some wooden small
shovels, hammers, a ladder, and stone mining tools. According to C14
analyse the troughs date to 16th – 15th centuries BC. There was also
uncovered the rectangular construction (3.8 x 2.8 m) which seems to be
the top of a mineshaft (undated yet). It cut through earlier wattle fences.
Trench III revealed a grouping of wattle, pole and plank fences
which cover the area of about 19 x 20 meters. From east and north-east
this grouping is limited by an arch-shaped wattle fence. In the middle of
this grouping we uncovered a room of about 10 x 2.5 m which has the
shape of three joined circles. In its southern part this room continues by a
corridor with parallel walls. This room was roofed by a massive wooden
beams and hazel twigs. The artefacts found in this trench include stone
mining tools, and wooden objects: a socketed axe handle, pegs from
troughs, shovels, different hook-shaped objects, a fragment of perforated
disc etc. All these, were dated by C14 to the period between 1005 and 915
BC. We also found in the trench III and next to it the Early Bronze Age
pottery, which probably was contemporaneous with the fragment of wood
dated by C14 method to the beginning of the 3rd millennium BC.
Trench XV revealed some vertically placed poles, a trough, a
ladder, a stone mining tool and a perforated wooden “hook” with small
piece of wood inserted in its opening.
Noi cercetări arheologice privind exploatarea sării 151
The Săsarm site covers the valley of the Valea Sărată (salty valley)
stream. Along this stream on the length of about 800 m, various wooden
structures and isolated timbers are visible. Some of them definitely come
from mining galleries. Most of timbers seem to date to post-medieval
period. At the same time, on the left bank of the stream, against the brine
well we found a small area with Early Bronze Age and Iron Age pottery,
what suggests that people exploited salt also in that periods.
The Caila site looks alike the Băile Figa one. Many wooden
structures are visible on the surface, at the length of about 300 m, in the
brine stream. We discovered the trough in this stream. In the same area a
few Bronze Age potsherds were found also.
Transilvania este una dintre cele mai bogate provincii salifere ale
Europei. După cum arată numeroasele surse scrise, începând din Evul
Mediu sarea transilvaneană a fost intens exploatată i comercializată i a
jucat un rol important în viaŃa economică i politică europeană. În
schimb, informaŃiile privind exploatarea preistorică i antică a sării în
această provincie, până de curând, se limitau la câteva descoperiri
întâmplătoare de unelte i instalaŃii de lemn: Valea Florilor, Ocna
Dejului, Turda, Ocna Mure , Băile Figa, Valea Regilor (Wollmann,
Ciugudean, 2005, p. 100-101) i de altare votive cu inscripŃii ce fac
referiri la funcŃionari responsabili cu administrarea salinelor din perioada
Daciei romane: VeŃel-Micia (IDR III/3, p. 119), Sânpaul (IDR III/4, p.
248), SărăŃel-Domne ti (Russu, 1966, p. 7-13) i Boia Bârzi (Piso, 2007).
Cercetări arheologice privind exploatarea sării în Transilvania au început
în anul 2000, după ce a fost iniŃiat un proiect româno-britanic privind
exploatarea preistorică i antică a sării în bazinul carpatic.
În anii 2005 – 2008, în cadrul acestui proiect1 am efectuat cercetări
arheologice de amploare pe teritoriul judeŃului BistriŃa-Năsăud, – zonă
1
FinanŃarea proiectului a fost asigurată de Academia Britanică i Ministerul Culturii i
Cultelor din România
deosebit de bogată în sare accesibilă exploatării neindustriale. Am început

cercetări sistematice în cunoscutul sit arheologic de la Băile Figa i,
totodată, am descoperit i examinat alte două staŃiuni cu urme de exploatare
a sării: Săsarm-Valea Slatină (com. Chiuza) i Caila-Sărătură (com.
intereag). Rezultatele acestor cercetări depă esc cu mult stadiul recent al
cuno tinŃelor asupra exploatării preistorice i antice de sare pe teritoriul
Transilvaniei. Am considerat că este util să anticipăm analiza riguroasă a
vestigiilor i să prezentăm preliminar, în lucrarea de faŃă, noile descoperiri.
*
StaŃiunea arheologică de la Băile Figa (Pl. I, II) se află pe
teritoriul ora ului Beclean, la cca. 1 km sud de cartierul nou al acestuia
(Poderei) i la cca. 1 km nord de marginea nord-estică a satul Figa (sat ce
din punct de vedere administrativ aparŃine de ora ul Beclean). Situl a fost
descoperit încă în anul 1977 de geologul bistriŃean dr. Ioan Chintăuan.
Descoperitorul a observat în albia unui pârâu cu apă sărată (“Pârâul
Sărat”) numeroase urme de amenajări i construcŃii de lemn, printre care
i vârful unei „troace”. În anul 1988, I. Chintăuan i I. Russu, plecând de
la asemănarea „troacei” de la Băile Figa cu cea de la Valea Florilor
(atribuită la acea dată Latène-ului dacic), au încadrat-o în a doua epocă a
fierului (Chintăuan, Russu, 1988). În luna mai a anului 2005, I.
Chintăuan a scos „troaca” din nămolul sărat în care aceasta se afla
(neînsoŃit din păcate de vreun arheolog) i a transportat-o la Complexul
Muzeal JudeŃean BistriŃa-Năsăud. În scurt timp, descoperitorul a publicat
„troaca”, emiŃând, totodată, ipoteza conform căreia ea era folosită la
obŃinerea sării fine prin evaporarea apei sărate (Chintăuan, 2005).
În vara anului 2005 am vizitat pentru primă dată situl i am făcut
primele evaluări privind potenŃialul său arheologic. Documentarea privind
contextul geo-morfologic, efectuată cu sprijinul geologului I. Chintăuan, a
scos în evidenŃă faptul că staŃiunea suprapune un zăcământ deosebit de
bogat de sare gemă care se extinde pe o suprafaŃă de cca. 1000 x 1000 m,
având o grosime de cca. 1600 m. Zăcământul apare la adâncimea de 1,5 – 4
m de la suprafaŃa terenului. Deasupra acestui zăcământ s-a format o
depresiune, emisferică, cu diametru de cca. 600 m. Sedimentul acumulat în

această depresiune, în contact cu sarea, în timp, s-a transformat într-un strat
consistent de nămol sărat. Stratul de nămol este suprapus de un strat de
pământ gălbui în amestec cu pietri , a cărui grosime medie este de cca. 1 m.
Pl. I. Băile Figa. 1 – poziŃia geografică a staŃiunii; 2 – aerofotograma staŃiunii
Apele subterane, deosebit de sărate în urma contactului cu

masivul de sare, apar la suprafaŃă sub formă unor izvoare care, împreună
cu apele pluviale, au generat în partea cea mai joasă a depresiunii un
pârâu cu apa sărată – „Pârâului Sărat”. Acesta izvoră te din extremitatea
sudică a depresiunii i o traversează în direcŃia nordică. Pârâul are trei
afluenŃi care vin din dreapta cursului său principal. La cca. 350 m de la
izvorul principal pârâul se întâlne te cu apele primului afluent, lung de
118 m, care curge în direcŃia NVV; apoi, după ce mai parcurge cca. 50
m, pârâul se întâlne te cu al doilea afluent, de cca. 25 m lungime, care
curge în direcŃia V; la aproximativ 20 m N de cel de al doilea afluent,
pârâul se une te cu cel de al treilea afluent, lung de cca. 30 m, care curge
în direcŃia SVV. După ce mai parcurge cca. 70 de metri, Pârâul Sărat
cote te spre NV i părăse te depresiunea, ducându- i apele în pârâul
Valea Sărată – afluent al Mele ului care, la rându-i, î i duce apele în

Some ul Mare. Debitul Pârâului Sărat variază semnificativ, în funcŃie de
nivelul precipitaŃiilor atmosferice. În perioade de precipitaŃii maxime,
adâncimea pârâului atinge cca. 0,5 m, iar lăŃimea ajunge la cca. 3 m. În
schimb, în timpul secetei, Pârâul Sărat este secat aproape complet, albia
sa fiind marcată de o fâ ie albă de sare cristalizată.
Pl. II. Băile Figa. 1 – vederea generală (imagine digitală) - perimetrul staŃiunii este
mai închis la culoare; 2 – urmele de structuri de lemn în albia Pârâului Sărat; 3 –
harta staŃiunii; puncte galbene – elemente de lemn in situ vizibile la suprafaŃă
Morfologia actuală a terenului a fost puternic afectată i de

factorul uman, în principal – de activităŃile legate de exploatarea sării
din preistorie până în zilele noastre. Astfel, în cuprinsul sitului se
observă numeroase cavităŃi i movile urmare a săpăturilor de extragere
a sării. Cercetările etnografice au scos în evidenŃă faptul că până în anii
’70 ai sec. al XX-lea, locuitorii satelor vecine extrăgeau periodic de aici
bolovani de sare gemă, pe care îi foloseau în principal ca aditiv la hrana
animalelor. După cum mărturisesc localnicii, adesea, în timpul săpării
gropilor pentru extracŃia sării geme, ei găseau „lemne negre” – după
toate probabilităŃile, urme ale unor exploatări mai vechi. În albia
Pârâului Sărat se observă câteva fântâniŃe de slatină, unele în funcŃiune,
altele – colmatate i abandonate. În mod curent, locuitorii zonei
folosesc apa sărată la conservarea slăninii, cărnii, brânzeturilor i
legumelor. Totodată, ei folosesc nămolul sărat i apa sărată la tratarea
afecŃiunilor reumatice i a celor de circulaŃie sangvină la om, precum i
la dezinfectarea rănilor la animale.
În vara anului 2005, cu ocazia examinării i evaluării sitului, cu
acordul descoperitorului, noi am examinat “troaca” aflată la acea dată în
incinta Complexului Muzeal JudeŃean BistriŃa-Năsăud. Corpul “troacei”
(Pl. III) era scobit într-un trunchi de pin (?). Capătul întreg era închis, iar
celălalt, rupt i erodat. Lungimea părŃii păstrate a „troacei” este de 322 cm,
lăŃimea – 42 cm, înălŃimea – 37,5 cm. Exteriorul fundului „troacei”, cu
excepŃia capătului său întreg, a fost îndreptat prin cioplire. Capătul întreg al
„troacei” a fost fasonat cu o daltă. Pe linia sa mediană, fundul „troacei” are
un ir de 17 orificii pătrate. În aceste orificii erau introduse cepuri2 perforate
axial (Pl. IV). Cepurile au vârfurile superioare îngro ate, circulare sau ovale
în secŃiune, mai groase decât orificiile în care au fost introduse. Sub
2
Conform afirmaŃiilor întâlnite în literatură, cepurile au fost confecŃionate din soc i,
respectiv, orificiile au fost create prin îndepărtarea miezului. Însă, analizele
efectuate recent de către prof. univ. dr. Ionel Popa – expert în determinarea speciilor
de lemn – au arătat că toate acestea au fost confecŃionate din stejar, iar orificiile au
fost realizate prin sfredelire.
Pl. III. Băile Figa. „Troaca” descoperită în 1977
vârfurile îngro ate, cepurile au secŃiunea pătrată, ceea ce asigura obturarea

perfectă a orificiilor în care erau introduse. În jumătatea lor inferioară,
cepurile se subŃiază i devin circulare în secŃiune. În orificiul unuia dintre
cepuri se afla o sfoară (Pl. IV/2) din două fire de cânepă (?) împletite, cu un
nod la unul dintre capetele (noi am examinat această sfoară după ce I.
Chintăuan a scos-o din orificiu i de aceea nu tim dacă nodul se afla în
partea superioară sau inferioară a cepului). Cu ocazia examinării „troacei”,
am prelevat din ea două mostre în vederea datării prin metoda C14. Spre
sfâr itul anului 2005, laboratorul din Groningen ne-a comunicat rezultatele
analizei: 1090 – 970 BC cal (88% probabilitate).
În anul 2006, am repertoriat i cartat urmele arheologice vizibile la
suprafaŃa sitului la acea dată: denivelările de origine antropică ale terenului
i cca. 460 de elemente de amenajări i construcŃii de lemn (Pl. II/3).
Pl. IV. Băile Figa. Cepuri de la „troaca” descoperită în 1977
Majoritatea elementelor de construcŃii i amenajări din lemn se observau în

albia i în apropierea imediată a Pârâului Sărat (Pl. II/2). Adesea,
complexele de lemn intră adânc sub malurile pârâului. Totodată, urmele
unor construcŃii de lemn apăreau i la depărtare de pârâu, în gropile săpate
recent. Din această cauză am ajuns la concluzia că, în ciuda aparenŃelor,
construcŃiile i amenajările de lemn nu sunt legate funcŃional de pârâu. Ele
doar se văd mult mai bine în albia acestuia, întrucât pârâul le-a scos la
iveală prin înlăturarea pământului care le acoperea. Am estimat atunci că
situl se întinde pe ambele maluri ale Pârâului Sărat i acoperă o suprafaŃă
de cca. 600 m (N – S) x 300 m (V – E).
La capătul nordic al staŃiunii, pe ambele maluri ale pârâului, se
observa o aglomerare de fragmente ceramice din epoca bronzului i din
sec. al XIX-lea. În albia pârâului, pe toată întinderea acestuia, am
descoperit o serie de artefacte izolate: câteva unelte de minerit, de

piatră, întregi i fragmentare, un fragment de topor de piatră, trei
„troace” i câteva cepuri de lemn izolate. Două dintre „troace” se aflau
lângă izvorul principal al Pârâului Sărat, iar a treia – la cca. 150 m nord
de izvor, în imediata apropiere a punctului în care I. Chintăuan a
descoperit în 1977 prima “troacă”. Cu ocazia cercetărilor efectuate în
vara anului 2006, am prelevat câteva probe de lemn pentru datarea prin
metoda C14 pe care le-am trimis la laboratorul din Groningen. Patru
dintre aceste mostre au fost datate în jurul anului 1 000 cal BC, una – în
jurul anului 250 cal BC., alta – în jurul anului 450 cal AD.
În anii 2007 i 2008, am efectuat în acest sit săpături arheologice
sistematice3. Am deschis 20 secŃiuni i sondaje, din care 12 în diverse
zone ale sitului i alte 8 sondaje în preajma staŃiunii. Aceste săpături ne-
au permis să delimităm mai precis zona sitului, în care apar urmele
construcŃiilor i amenajărilor de lemn – cca. 500 m (N – S) x 200 m (V –
E), pe ambele maluri ale pârâului, cu precădere pe malul drept. Cele mai
concludente descoperiri au fost făcute în secŃiunile S. I, S. III, S. VII i S.
XV, deschise în apropierea imediată a Pârâului Sărat.
S. I (134 mp) a fost deschisă la capătul sudic al sitului, în

imediata apropiere a izvorului principal al pârâului, pe ambele maluri
ale acestuia. Cercetările au scos în evidenŃă faptul că principalul izvor
de apă sărată al Pârâului Sărat pleacă dintr-o groapă săpată, după toate
aparenŃele, pentru extragerea sării geme, nu mai devreme de sec. al
XIX-lea. Pământul galben excavat a fost depus în jurul gropii. La un
moment dat, în această groapă, s-a acumulat apa sărată care treptat i-a
făcut făga ul spre nord-vest i s-a unit cu apele pluviale ce vin din panta
sudică a depresiunii. Periferia vestică a movilei formată din pământul
excavat din această groapă, pare să fi suprapus, pe malul vestic al
3
Lucrările au fost coordonate de autorii studiului de faŃă. La cercetări au mai luat parte:
Dan Buzea, Adela Mate , Radu Zăgreanu, Andrea Chricescu (Muzeul NaŃional al
CarpaŃilor Răsăriteni); Gheorghe Marinescu, Lucian Vaida (Complexul Muzeal
JudeŃean BistriŃa-Năsăud); Dan tefan, Magdalena DuŃescu (Universitatea Bucure ti).
Pârâului Sărat, o depunere alcătuită din ceramică din sec. al XIX-lea,

oase de animale i urmele unei amenajări sumare constând dintr-un
bolovan de formă ovală, aflat în momentul descoperirii în poziŃie
verticală, înconjurat de câteva pietre mai mici. Precizăm că pârâul a
secŃionat panta vestică a movilei ceea ce a împiedicat coroborarea
stratigrafică certă a depunerilor aflate pe ambele maluri ale pârâului. La
est de pârâu, în partea de est a S. I, în umplutura movilei formată din
pământul galben depus alături de groapă, au fost descoperite cinci
fragmente ceramice preistorice, dintre care două par a data din
eneolitic, iar trei – din epoca bronzului, fără elemente care ar permite
încadrarea lor mai precisă. În aceea i zonă, atât în umplutura movilei
cât i în nămolul aflat sub ea, a fost descoperită i parŃial cercetată o
construcŃie rectangulară (3,8 x 2,8 m) formată din bârne despicate în
două, suprapuse (Pl. V). În interiorul acestei construcŃii se aflau două
bare de lemn dispuse în cruce, în poziŃie orizontală, care sprijineau
pereŃii împotriva presiunii pământului din exterior. PereŃii, aproximativ
la mijlocul lungimii, erau sprijiniŃi cu stâlpi verticali înfipŃi în pământ.
Această construcŃie a secŃionat câteva garduri de nuiele împletite,
descoperite în stratul de nămol. Cercetarea construcŃiei rectangulare nu
a fost finalizată, însă aspectul ei ne îndeamnă să o interpretăm
deocamdată drept puŃ de intrare în mină. După toate aparenŃele, această
construcŃie a fost suprapusă de movila formată din lutul scos din groapa
săpată în sec. al XIX-lea. Deocamdată, nu dispunem de rezultatele
analizelor C14 care ar permite încadrarea cronologică a acestei
construcŃii. MenŃionăm doar că ea a secŃionat construcŃii sau amenajări
mai vechi (garduri de nuiele, probabil din epoca bronzului târziu). În
bazinul carpatic, în contexte mai mult sau mai puŃin similare, au mai
fost descoperite construcŃii asemănătoare. Unele dintre acestea (de ex.
Valea Regilor-Kiralyvölgy în Maramure ul de Nord) au fost atribuite
epocii bronzului târziu (Wollmann, Ciugudean, 2005, p. 99), iar altele
(de ex. Loeva în Ucraina Subcarpatică) – primei epoci a fierului
(Krušelnicka, 1993, p. 66-67).
Pl. V. Băile Figa, SecŃiunea I. În prim plan – construcŃia rectangulară, nedatată
Pl. VI. Băile Figa, SecŃiunea I. „Troacele” în locul descoperirii

În partea centrală a S. I, sub pământul galben, în nămolul sărat, au

fost descoperite numeroase resturi de amenajări i construcŃii de lemn
(pari, scânduri, fragmente de garduri de nuiele). Dintre acestea, numai
câteva porŃiuni de garduri de nuiele – afectate de apele Pârâul Sărat i de
activităŃile umane – în mod cert se aflau in situ. Deocamdată, dintre
acestea doar un par, descoperit în partea central-sudică a S. I a fost datat
prin metoda C14 (laboratorul din Oxford), data obŃinută încadrându-se
între anii 330 i 540 cal AD.
În mijlocul secŃiunii, în apropierea imediată a albiei Pârâului Sărat, pe
ambele maluri, la distanŃă de cca. 0,4 m una de alta, în stratul de nămol, au
fost descoperite două „troace” de lemn (Pl. VI). Faptul că ambele piese i-au
păstrat aproape toate cepurile, precum i fragmentele de legături de nuiele
care le înfă urau, sugerează că ele se aflau aproape de locul în care au fost
utilizate. Ambele piese sunt confecŃionate din trunchiuri de copac scobit. Ele
prezintă o serie de deosebiri faŃă de „troaca” descoperită de I. Chintăuan.
Astfel, aproape de capetele închise ale ambelor „troace”, în partea de jos, în
jurul corpului, pe exterior, erau realizate canale adânci (Pl. VIII) care, după
toate probabilităŃile, aveau rolul de a fixa legăturile cu care „troacele” erau
prinse de elementele unor structuri. În jurul acestora s-au păstrat fragmentele
unor legături de nuiele (edera?). La ambele „troace”, pe linia mediană a
fundului, a fost realizat câte un ir de orificii de formă circulară (Pl. VIII). În
aceste orificii erau introduse cepuri de lemn, circulare în secŃiune, perforate
axial (Pl. IX). În orificiile câtorva cepuri se găseau resturi de sfoară (Pl.
IX/1d), iar în orificiul unuia dintre cepurile „troacei”, descoperită în stânga
pârâului, era introdus un ac de lemn înfă urat cu o bandă îngustă i subŃire de
fibră de lemn (Pl. IX/2), care asigura obturarea foarte strânsă a orificiului.
„Troaca”, descoperită pe malul estic al pârâului, avea exteriorul fundului
rotunjit (Pl. VIII), iar cea de pe malul vestic avea exteriorul fundului îndreptat
prin cioplire. La „troaca” descoperită la vest de pârâu, păstrată pe toată
lungime, unul dintre capetele este închis, iar celălalt deschis (Pl. VI).
„Troaca” descoperită la est de pârâu avea întreg doar capătul închis, astfel
încât nu s-a putut stabili cum era capătul ei opus (Pl. VI; VIII).
Pl. VII. Băile Figa, SecŃiunea I. 1 – scara în locul descoperirii; 2 – scara, detaliu
„Troaca” descoperită pe malul drept al pârâului avea următoarele

dimensiuni: lungimea păstrată – 133 cm, lăŃimea maximă – 37,5 cm,
înălŃimea maximă – 38,5 cm; diametrul orificiilor realizate pe partea
mediană a fundului variază între 2 i 2,5 cm, distanŃa dinte aceste orificii
fiind de 11 – 11,5 cm. Unul dintre orificiile a fost realizat în afara liniei
mediane – la cca. 4,5 cm de aceasta (Pl. VIII).
Pl. VIII. Băile Figa. „Troaca” descoperită în S. I, pe malul drept al Pârâului Sărat
Pl. IX. Băile Figa, SecŃiunea I. Cepurile de la „troace”. 1 – cepurile de la „troaca”

descoperită pe malul drept al Pârâului Sărat; 2 – cepul închis cu acul de lemn înfă urat
cu fibra de lemn, de la „troaca” descoperită în S. I, pe malul stâng al Pârâului Sărat
„Troaca” descoperită pe malul stâng al pârâului are lungimea de

172 cm, lăŃimea maximă – 34,5 cm, înălŃimea maximă – 34,5 cm;
diametrul orificiilor, exceptându-l pe cel central, este de 2 – 2,5 cm,
diametrul orificiului central fiind de 3,5 cm. DistanŃa dintre orificiile
variază între 6 i 9 cm.
Rezultatele datării C14, comunicate recent de laboratorul din
Oxford, arată că ambele „troace” descoperite în S. I datează din sec. XVI
– XV î. Hr. Astfel, „troaca” de pe malul vestic al pârâului este datată pe
baza unei mostre din corp i a unui cep, datarea combinată a „troacei”
fiind de 1.620 – 1.500 cal. BC (probabilitate 95%).
În stratul de nămol, din jumătatea vestică a S. I, în apropiere de
cele două „troace” i în condiŃii stratigrafice asemănătoare, au mai fost
descoperite două ciocane de lemn, o scară de lemn, lungă de 5,6 m (Pl.
VII), două lopăŃele de lemn. În poziŃie secundară au fost descoperite două
ciocane de minerit de piatră (Pl. X/1) i un fragment de topor tot de
piatră. Obiectele de lemn descoperite în S. I – „troacele”, scara, ciocanele
i lopăŃelele – î i găsesc cele mai ample i apropiate analogii în
„depozitele” de obiecte de minerit de la Valea Regilor (Wollmann,
Ciugudean, 2005, p. 114, Pl. IV) i Valea Florilor (Maxim, 1971, p. 459,
fig. 2/4, 10; p. 461, fig. 4) i, după toate probabilităŃile, datează din epoca
bronzului târziu. În ceea ce prive te ciocanele de minerit de piatră,
acestea au foarte bune analogii în siturile cu urme de minerit al cuprului,
de exemplu la Špania Dolina-Piesky în Slovacia, unde ele au fost
descoperite alături de vestigii din eneolitic i epoca bronzului (cultura
Lausitz) (Točík, Bublová, 1985, p. 88-99).
Pl. X. Băile Figa, unelte de minerit; 1 – unealtă de minerit din S. I; 2 – fragment de

unealtă de minerit din S. III
Atât cât permite stadiul actual al cercetării putem constata că

săpăturile din S. I au surprins urme arheologice din eneolitic (?), epoca
bronzului târziu, epoca fierului, din perioada post-romană i din sec. al
XIX-lea. Vestigiile din epoca bronzului târziu predomină. Din punct de
vedere funcŃional, ele par să reprezinte urme ale unor exploatări miniere
a sării. Cercetările viitoare i noile datări C14 vor permite, sperăm,
precizările necesare.
S. III (384 mp) a fost deschisă în partea nordică a sitului, pe
ambele maluri ale Pârâului Sărat. Aici, în albia pârâului, se observa o
grupare de urme ale unor construcŃii i amenajări de lemn in situ:
garduri de scândură sau pari despicaŃi, numero i pari de la garduri de
nuiele împletite. Printre acestea, se găseau fragmente ceramice izolate

de factură neolitică (modelată din pastă în amestec cu multă pleavă),
numeroase fragmente ceramice din epoca bronzului timpuriu
(majoritatea cu suprafaŃa prelucrată cu măturicea) i cele din sec. al
XIX-lea (ceramică făcută la roată, adesea acoperită cu glazură verde).
Din cauza activităŃilor umane curente, această parte a staŃiunii era
deosebit de vulnerabilă, motiv pentru care, în anii 2007 i 2008 am
efectuat aici cele mai ample săpături.
Săpăturile efectuate în S. III au dezvelit o grupare de resturi de la
diverse construcŃii i garduri de lemn in situ (Pl. XI). Această grupare are
o suprafaŃă de cca. 19 x 21 m. La est i nord a fost delimitatată de un gard
de nuiele împletite, sprijinit de pari înfipŃi în pământ, arcuit. În partea de
sud i vest această grupare a fost distrusă de intervenŃii umane recente.
Oricum, după cum au arătat sondajele, această grupare se extinde spre
vest cu cel puŃin cca. 10 m.
ObservaŃiile stratigrafice i datarea prin metoda C14 au aratat
că urmele de construcŃii de lemn descoperite in situ în cuprinsul S. III
sunt din trei perioade distincte. Cele mai vechi sunt garduri sau pereŃi
făcuŃi predominant din scândură masivă; probele prelevate de aici i
supuse analizei C14 datează din anii 1050 – 975 BC (68%
probabilitate). Acestora le urmează gardurile i încăperile făcute
predominant din nuiele împletite i sprijinite de pari înfipŃi în pământ;
mostrele prelevate de aici i supuse analizei C14 datează din anii 1005
– 915 BC (95% probabilitate). Cele mai recente urme de construcŃii de
lemn sunt reprezentate de resturile unei fântâni (?) i fragmente de
jgeaburi de lemn; un fragment de nuia prelevat de la fântână, conform
analizei C14, datează din prima jumătate a sec. al XIX-lea. S-a mai
constatat că cele mai vechi urme de construcŃii descoperite in situ
suprapun un complex adâncit, cu ceramică din perioada timpurie a
epocii bronzului. Prin urmare, în S. III, stratigrafic au fost surprinse
vestigii din patru etape diferite.
Pl. XI. Băile Figa. SecŃiunea III; 1, 2 – gardul sau o parte din perete de scândură
de stejar. Se observă că primele 5 scânduri sunt mult mai scurte decât celelalte; 3
– jumătatea de nord a S. III
În interiorul grupării dezvelite în S. III, majoritatea gardurilor erau

făcute din nuiele împletite. Acestea sunt îndreptate în direcŃii diverse,
preponderent însă în direcŃia SV – NE. Pe alocuri, în aceste garduri au fost
introduse crengi masive „bifurcate”, astfel încât, la bază, aceste „furci”
sunt prinse de parii de susŃinere a gardurilor, iar capetele opuse se sprijină
de gardul vecin. În mijlocul grupării se distinge o încăpere de cca. 10 x 2,5
m care, în partea sa nordică, are forma a trei cercuri deschise împreunate,
dispuse în linie orientată N-S; în partea sudică această încăpere continuă cu
un palier cu pereŃii relativ paraleli. Această încăpere era acoperită cu
traverse masive perforate la capete. În perforaŃiile realizate la capetele
traverselor erau introduse vârfurile parilor de care se sprijineau pereŃii.
Între traverse au fost descoperite numeroase crengi de alun dispuse
perpendicular faŃă de pereŃi. Deci, complexul avea acoperi ul format din
traverse i crengi. Adesea, printre crengi se observau urme de frunze, iar
între nuielele peretelui nordic al încăperii au fost descoperite trei alune (Pl.
XII/6). Toate acestea arată că acest complex era construit din crengi i
nuiele de alun, cu frunze i alune pe ele. Aspectul alunelor arată că în
momentul construirii acestea erau deja coapte, ceea ce indică faptul că
această încăpere a fost făcută prin luna august.
În partea sa sudică, complexul de sus se întâlne te cu un gard (sau
o porŃiune dintr-un perete?) făcut din scânduri masive de stejar înfipte în
poziŃie verticală în nămol (Pl. XI/1-2). Acesta pare să fi fost făcut anterior
construcŃiei din nuiele împletite. Am remarcat că, spre deosebire de restul
scândurilor ale acestui gard (sau perete), înfipte foarte adânc în pământ
(peste 1 m adâncime), primele cinci scânduri dinspre nord sunt mult mai
scurte i sunt înfipte foarte puŃin (0,2 – 0,4 m). Mai mult, unele dintre ele
aveau capetele de jos rotunjite i pe ambele laturi aveau cioplite cavităŃi
semicirculare (Pl. XI/1, 2). După toate aparenŃele, în locul respectiv, în
acest gard sau perete era realizată o ni ă (u ă?, fereastră?).
În partea de nord-vest a S. III a fost depistat un complex adâncit cu
ceramică din epoca bronzului timpuriu. În mod evident acesta era suprapus
de structuri de lemn, descoperite in situ. Acest complex nu a fost cercetat,
însă atât poziŃia sa stratigrafică cât i aspectul ceramicii descoperită în

perimetrul lui (asemănătoare cu ceramica de tip Iernut – Zoltan) indică
vârsta sa din epoca bronzului timpuriu. Acest complex poate fi
contemporan cu mostra de lemn, descoperită în poziŃie secundară, datată
prin metoda C14 cu 3020-2925 cal BC (probabilitatea 68%).
În partea de vest a S. III au fost dezvelite urmele unei construcŃii
circulare (diametru – cca. 1,7 m) din nuiele care, conform constatărilor
stratigrafice, a fost făcută relativ recent. Ceramica descoperită în zonă
este din sec. al XIX-lea.
Printre resturile construcŃiilor de lemn au fost descoperite o serie
de unelte de piatră de minerit (Pl. X/2) dintre care un fragment cu urme
de pictură cu ro u, precum i o serie de obiecte de lemn: un mâner de la
un topor-celt (Pl. XII/2), o paletă confecŃionată astfel încât să fie mânuită
cu mână stângă (Pl. XII/1), lopăŃele, coveŃi (Pl. XII/3), câteva cepuri cu
secŃiunea pătrată care provin de la „troace”, „cârlige” cu orificiu
dreptunghiular în partea posterioară (Pl. XII/4, 5), un fragment de disc
perforat (Pl. XII/7), o bară de lemn perforată (posibil, fragment de scară),
două piese de formă arcoidală perforate, mici jgheaburi de lemn i altele.
La acestea se adaugă i câteva fragmente ceramice de factură
neolitică, izolate, descoperite în poziŃie secundară.
Prin urmare, în S. III au fost surprinse vestigii din neolitic,
perioada bronzului timpuriu, prima epocă a fierului i din sec. al XIX-lea.
Cercetarea în S. III nu a fost încă finalizată. În aceste condiŃii,
nu ne putem pronunŃa cu certitudine asupra destinaŃiei structurilor de
lemn descoperite.
S. VII (154 mp) a fost deschisă la 10 m nord de S. III, pe malul

estic al Pârâului Sărat. În cuprinsul acestei secŃiuni au fost descoperite
două complexe. În albia pârâului a fost dezvelită o jumătate dintr-un gard
de formă circulară (se pare că cealaltă jumătate a gardului a fost distrusă)
alcătuit din nuiele împletite sprijnite de pari înfipŃi în pământ.
Pl. XII. Băile Figa. SecŃiunea III. Obiecte de lemn. 1 – paleta; 2 – mâner de celt; 3 –
covată; 4, 5 – „cârlige” cu posteriorul perforat; 6 – alune; 7 – fragment de disc
Pe vârful malului înalt, la 5 m est de pârâu, a fost dezvelit conturul

unui complex adâncit. Acesta este de formă ovală (cca. 5 x 3 m) i are
umplutura formată din pământ de culoare neagră în amestec cu fragmente
ceramice preistorice, după toate aparenŃele din epoca bronzului. În partea
centrală a complexului se observă o aglomerare de pietre. Complexul a
fost conservat pentru a fi cercetat în campania viitoare.
S. XV (15 mp) a fost deschisă în partea central-sudică a sitului, în
albia Pârâului Sărat, la cca. 150 m sud de S. I, în imediata apropiere a
locului în care I. Chintăuan a descoperit în 1977 „troaca” i unde, în albia
Pârâului Sărat, la suprafaŃă, am observat capătul rupt al unei alte „troace”.
În 2008, aici a fost deschisă o mică secŃiune. Săpăturile au scos în evidenŃă
că „troaca” se afla în stratul de nămol, în poziŃie oblic-verticală, iar alături
de ea, puŃin mai jos, în poziŃie orizontală, se afla o scară de lemn, similară
cu cea descoperită în S. I. Alături de acestea au fost descoperite un
fragment de unealtă de piatră de minerit i o piesă compusă de lemn.
Aceasta din urmă arăta ca un cârlig confecŃionat dintr-o ramură de lemn.
La capătul posterior se află un orificiu dreptunghiular în care era introdusă
o „pană” mică de lemn. Având în vedere complexitatea situaŃiei, S. XV a
fost conservată prin umplerea cu pământul excavat din ea, urmând ca în
viitor aici să fie deschisă o suprafaŃă mai mare.
*
Săsarm-Valea Slatină (com. Chiuza). Situl a fost descoperit în
toamna anului 20054. El se află în partea de vest a judeŃului BistriŃa-
Năsăud, la cca. 10 km nord-est de Băile Figa, la cca. 1 km nord-est de
satul Săsarm i la cca. 2 km vest de comuna Chiuza. Acest sit cuprinde
valea pârâului Valea Sărată, la poalele de nord-est ale „Dealului
Săsarmului” i suprapune un zăcământ de sare gemă. Terenul staŃiunii
prezintă urme puternice de eroziune i alunecări cauzate, după toate
aparenŃele, de prăbu irile periodice ale galeriilor din masivul de sare.
După cum spun localnicii, până de curând, în acest loc, s-a practicat
exploatarea subterană de sare prin metode neindustriale.
4
V. Cavruc, D. Buzea, L. Vaida, C. Bojica.
În albia i pe malurile acestui pârâu, pe lungime de cca. 800

m, la suprafaŃă, se observă numeroase urme de construcŃii i
amenajări de lemn. Cel puŃin o parte dintre ele, în mod evident,
provin de la galerii de mină. Aproximativ în mijlocul staŃiunii, pe
malul stâng al pârâului, în dreptul unei fântâni cu apă sărată în
funcŃiune, între cursul principal al pârâului i un mic afluent al
acestuia, într-o mică depresiune de cca 40 x 30 m, au fost descoperite
urmele unor complexe din epoca bronzului timpuriu i fragmente
ceramice izolate din a doua epocă a fierului. La suprafaŃa terenului se
observă trei pete, de formă oval-rectangulară, de cca. 2,5 x 3,4 m, de
pământ negru în amestec cu cenu ă, mici fragmente de lemn
carbonizat i lut ars precum i fragmente ceramice din epoca
bronzului. În imediata apropiere, la nord de aceste complexe, în malul
abrupt i înalt al pârâului, în argila galbenă, se observă o dungă
orizontală compusă din pământ de culoare cenu ie lungă de cca. 4 m
i groasă până la 0,6 m. În cuprinsul acestei dungi se observă
fragmente ceramice din epoca bronzului, similare cu cele descoperite
în cuprinsul petelor de mai sus, precum i câteva mici fragmente de
lemn carbonizat. Fragmente ceramice asemănătoare, izolate, au fost
descoperite i mai jos de-a lungul pârâului, pe lungime de cca. 50 m.
Ceramica din epoca bronzului, sub aspect stilistic i tehnologic, pare
unitară. Fragmentele descoperite provin, preponderent, de la vase
modelate din pastă grosieră, cu suprafeŃe adesea purtând striaŃii sau
urme de prelucrare cu măturicea. Unele fragmente prezintă brâuri
orizontale în relief, incizate vertical, în timp ce altele au decor
realizat prin imprimarea sforii răsucite. După trăsăturile sale, această
ceramica poate fi atribuită fazei finale a perioadei bronzului timpuriu,
având bune analagii în grupul Iernut – Zoltan 5.
În aceea i parte a sitului au fost găsite i câteva fragmente
ceramice de factura celtică (sec. IV-III î.Hr.) i un fragment de amforă.
5
Despre acest grup a se vedea de exemplu: Cavruc, 1997; Ciugudean, 2003.
Caila-Sărătură (com. intereag). Situl a fost descoperit în anul

6
2007 . El se află la cca. 13 km NEE de Băile Figa, la cca. 1,5 km vest de
satul Caila i la cca. 300 m sud de drumul ce une te Caila cu Blăjenii de
Jos. StaŃiunea ocupă o vale numită de localnicii “Sărătură”. Această vale
este străbătută din sud spre nord de un pârâu sărat ce izvoră te din “Dealul
Sărat” i î i duce apele în pârâul Ro ua – afluent al Some ului.
În vara anului 2008 am întreprins o examinare mai detaliată a
sitului, am repertoriat i cartat urmele de origine antropică vizibile la
suprafaŃă. În multe privinŃe acest sit este similar cu cel de la Băile
Figa. În albia i pe ambele maluri ale pârâului cu apă sărată, pe
lungime de cca. 300 m i lăŃime de maxim 20 m, se observă
numeroase structuri de lemn. În partea sa sudică, în malul stâng, se
observa o „troacă” fragmentară având orificii pătrate, cu cepuri
perforate introduse în acestea. Alături, am descoperit un fragment de
mari dimensiuni de la fundul aceleia i (?) „troace”. În aceea i parte a
sitului au fost descoperite câteva fragmente izolate de vase ceramice
din epoca bronzului.
Câteva consideraŃii
În prezent, siturile de la Băile Figa, Săsarm-Valea Slatină i

Caila-Sărătură constituie cele mai relevante mărturii arheologice privind
exploatarea sării în Transilvania, iar vestigiile de la Băile Figa privind
exploatarea minieră a sării din epoca bronzului i prima epoca a fierului
sunt cele mai concludente din toată Europa de est i sud-est. Alături de
vestigiile cunoscute anterior, noile descoperiri permit câteva aprecieri cu
privire la exploatarea sării în epoca bronzului i la începutul epocii
fierului în Transilvania. Anticipând o analiză mult mai amplă a tuturor
vestigiilor disponibile, ne vom rezuma aici doar la câteva consideraŃii.
6
Muzeograful Andrea Deák (Chiricescu), de la Muzeul NaŃional al CarpaŃilor
Răsăriteni, a descoperit acest sit cu ocazia unei cercetări etnografice privind
fântânile de apă sărată.
Analogiile descoperirilor prezentate aici sunt cunoscute numai în

spaŃiul intracarpatic: La Valea Florilor, Valea Regilor i Ocna Dejului,
toate – în contexte ce sugerează exploatarea minieră a sării. Dintre
acestea, obiectele de la Valea Regilor (Kiralyvölgy) i Valea Florilor
prezintă cele mai strânse i relevante analogii cu cele de la Băile Figa.
În ultimii ani, descoperirea de la Valea Regilor a fost abordată de
mai multe ori (Wollmann, 1996, p. 246 – 247; Rustoiu, 2003, p. 2002,
214; Rustoiu, 2005, p. 354, 364, fig. 7; Wollmann, Ciugudean, 2005, p.
99; Cavruc et al., 2006, p. 43, 49; Lukacs, 2006, p. 13-15, 143).
Rezumând informaŃiile din mai multe publicaŃii amintim că, în 1817, cu
prilejul săpării unei galerii de drenaj, într-o salină veche, au fost
descoperite o serie de unelte, ustensile i resturi ale unor amenajări de
lemn legate de exploatarea minieră a sării. Conform descrierii i
fotografiei din ghidul Muzeului NaŃional de Geologie din Budapesta,
publicată în 1909 i republicată recent (Wollmann, Ciugudean, 2005, p.
114, Pl. IV; Cavruc et al., 2006, p. 49; Lukacs, 2006, p. 14-15, 143), acolo
au fost descoperite o serie de obiecte de lemn: o „troacă”, o scară, un
ciocan, bare perforate, lopăŃele; alături de acestea se aflau frânghii de iută
i un bloc de sare gemă. Precizăm că atât în desene cât i în fotografie, se
observă că „troaca” era descoperită întreagă, având unul dintre capete
deschis. La toate acestea mai trebuie adăugată informaŃia pe care o găsim
în cartea lui Lukacs Karoly, potrivit căreia în orificiile unor cepuri, s-a
găsit sfoară împletită7. Pusă în legătură cu depozitele de bronzuri de la
Co tiui, această descoperire a fost atribuită epocii bronzului (Wollmann,
7
După Lukacs Karoly, piesele descoperite la Valea Regilor (Kiralyvölgy) iniŃial au fost
aduse de la Solotvino (rom. Slatina, magh. Sasbanja) i o vreme au fost Ńinute într-una
din minele de acolo. La un moment dat, obiectele au fost predate la Muzeul NaŃional de
Istorie din Budapesta. Nu tim în ce împrejurări aceste piese au ajuns de acolo la
Muzeului NaŃional de Geologie din Budapesta, unde, după V. Wollmann i H.
Ciugudean, au fost expuse la începutul sec. al XX-lea. Aceste piese au fost considerate
ca fiind dispărute în timpul celui de-al doilea Război Mondial, însă în vara anului 2008,
colegul dr. Carol Kacsó, căruia îi exprimăm cu această ocazie gratitudinea noastră, ne-a
informat că piesele se află la Muzeul Mineritului din Sopron, informaŃia confirmată i
de lucrătorii acestui muzeu.
Ciugudean, 2005, p. 100). În apropiere, în anii 1846 i 1847, au fost

descoperite puŃuri având secŃiunea pătrată care erau armate cu grinzi de
lemn de esenŃă tare (fag sau stejar). Constatăm astfel că descoperirea de la
Valea Regilor conŃine o serie de obiecte foarte asemănătoare, până în cele
mai mici detalii, cu cele de la Băile Figa. De exemplu, scările de lemn de
la Băile Figa au acelea i caracteristici precum cea de la Valea Regilor:
barele lungi ale scărilor de la Băile Figa i a celei de la Valea Regilor sunt
perforate cu orificii rectangulare în care sunt introduse fuscei. La ambele
capete ale fusceilor sunt realizate praguri mai late decât orificiile din
barele longitudinale, iar părŃile introduse în orificii au forma i
dimensiunile apropiate cu cele ale orificiilor. La ambele capete ale
fusceilor, în locul în care acestea ies din bare, de obicei sunt realizate
orificii mai mici, rectangulare, în care se introduceau pene de lemn. Astfel
se asigura imobilizarea fusceilor i stabilitatea întregii scări.
„Depozitul” de la Valea Florilor a fost descoperit în anul 1938,
însă publicarea lui s-a produs de-abia în 1971 (Maxim, 1971). Acesta se
afla într-unul dintre puŃurile, cu pereŃii circulari, căptu ite cu o împletitura
de nuiele. Depozitul conŃinea obiecte de lemn, printre care: o „troaca” cu
ambele capete închise, lopeŃi, lopăŃele i altele. Întrucât alături de „troaca”
a fost găsită i o râ niŃă de piatră „de tip dacic”, „depozitul” a fost atribuit
celei de-a doua epoci a fierului (Maxim, 1971, p. 457-463; Wollmann,
1996, p. 246; Iaroslavschi, 1997, p. 45-47). Recent însă V. Wollmann i
H. Ciugudean au făcut două precizări deosebit de importante. Prima se
referă la încadrarea cronologică a „troacei”, conform datării C14, ea a
fost încadrată în perioada 1420 – 990 cal. BC (95% probabilitate)
(Wollmann, Ciugudean, 2005, p. 101). Cea de-a doua precizare se referă
la faptul că, în realitate, la Valea Florilor au fost descoperite mai multe
„troace”, cel puŃin trei (Wollmann, Ciugudean, 2005, p. 98), nu una, a a
cum se afirma în publicaŃiile anterioare. Autorii reiterează ipoteza lui E.
Preissig conform căreia „troacele” erau folosite la sfredelirea masivului
de sare, cu ajutorul jeturilor de apă, în cadrul exploatării miniere
(Wollmann, Ciugudean, 2005, p. 99).
Precizăm că interpretarea de mai sus este doar una dintre ipoteze.

Astfel I. Chintăuan consideră „troacele” drept instalaŃii de obŃinerea sării
solide prin evaporarea apei sărate. Poate fi luată în discuŃie i ipoteza
conform căreia, ele au putut fi folosite la colectarea i evacuarea apei din
mină. După cum menŃiona V. Wollmann, sunt necesare experimente care
să ne ajute la interpretarea „troacelor”.
În prezent, dispunem de 51 de date C14 obŃinute pe baza
mostrelor prelevate de la Băile Figa. Totodată, a teptăm rezultatele
datărilor C14 asupra unui număr însemnat de mostre, atât de la Băile Figa
cât i de la Caila-Sărătură i Săsarm-Valea Sărată. După ce vom avea tot
setul de date, vom prezenta analiza lor detaliată. Totodată, cercetarea
dendrocronologică efectuată de Tomasz WaŜny de la Universitatea
Cornell asupra mostrelor de lemn din siturile menŃionate va contribui,
sperăm, la o mai precisă încadrarea cronologică a acestor situri, precum
i a altora din bazinul carpatic.
Dincolo de datele care contriubuie la cunoa terea modalităŃilor de
exploatare a sării, cercetările din aceste situri au scos în evienŃă
numeroase obiecte de lemn prelucrat. Numeroasele obiecte de lemn de la
Băile Figa, Săsarm-Valea Sărată i Caila-Sărătura, în prezent constituie
cel mai bogat lot de acest gen în toată Europa de est i sud-est.
BIBLIOGRAFIE
CAVRUC V., 1997. – The Final Stage of Early Bronze Age in South-
Eastern Transylvania, în Thraco-Dacica, XVIII, nr. 1-2, p. 97-133.
CAVRUC V., CIUGUDEAN H., HARDING A., 2006. – Vestigiile

arheologice privind exploatarea sării pe teritoriul României în
epoca bronzului, în V. Cavruc, A. Chiricescu (Ed.), Sarea,
timpul i omul, Sf. Gheorghe, p. 41-49.
CIUGUDEAN H., 2003 – Noi contribuŃii privind brozul timpuriu din

Transilvania, în Apulum, 40, p. 89 – 122.
CHINTĂUAN I., 2005. – Pan used for salt extraction from brines, în
Studii i cercetări, Geologie-Geografie, 10, 2005, p. 75-78.
CHINTĂUAN I., 2006. – Sarea i manifestările saline din zona

CarpaŃilor Răsăriteni, în V. Cavruc, A. Chiricescu (Ed.), Sarea,
timpul i omul, Sf. Gheorghe, 2006, p. 216.
CHINTĂUAN I., RUSSU I., 1988. – ConsideraŃii cu privire la utilizarea

sării i apelor sărate din nord-estul Transilvaniei, în File de
istorie, 5, BistriŃa, p. 238-277.
IAROSLAVSCHI E. 1997. – Tehnica la daci, BMN, XV, Cluj-Napoca.
KRUŠELNICKA L. I., 1993. – Novi pam’jatki kul’tury Gava-Goligrady,

în Pam’jatki gal’štatskogo periodu v mežiričči Visly, Dnistra i
Prip’jati, Kyiv, p. 56-121.
LUKACS K., 2006. – Aknaszlatina. A so, a viz es levego kincses tara, Pecs.
MAXIM I.Al., 1971. – Un depozit de unelte dacice pentru exploatarea

sării, în Acta Musei Napocensis, VIII, p. 457-463.
PISO I., 2007. - Un nouveau conductor salinarum en Dacie, în Acta

Musei Napocensis, 41-42 (2004-2005), p. 180-182.
TOČÍK A., BUBLOVÁ H., 1985. – Prispevok k vyskumu zaniknutej

tazby medi na Slovensku, în Studijné Zvesti, vol. 21, p. 47-135.
IDR, III/3, 1984. – InscripŃiile Daciei Romane, vol. III, tom 3, Bucure ti.
IDR, III/4, 1988. – InscripŃiile Daciei Romane, vol. III, tom 4, Bucure ti.
RUSSU I.I., 1966. – Sclavul Atticus. ContribuŃii la istoria economică a

Daciei, în Studii i Cercetări de Istorie Veche, VII, p. 7-13.
RUSTOIU A., 2003. – Sarea Maramure ului i a ezările dacice de pe

Tisa Superioară, în MarmaŃia, Arheologie-Numismatică, 7/1,
Baia Mare, p. 201-217.
RUSTOIU A., 2005. – The Salt of Maramure and the Dacian

Settlements alongside of Upper Tisa, în Mousaios, X, Buzău, p.
353-367.
WOLLMANN W., 1996. – Mineritul metalifer, extragerea sării i

carierele de piatră în Dacia romană/Der Erzbergbau, die
Salzgewinnung und die Steinbrüche im Römischen Dakien,
Cluj-Napoca/Klausenburg.
WOLLMANN W., CIUGUDEAN H., 2005. – Noi cercetări privind

mineritul antic în Transilvania, în Apulum, XLII, p. 95-116.
CERAMICA CUCUTENI C
DIN PREAJMA IZVOARELOR DE APĂ SĂRATĂ
DIN MOLDOVA
de Roxana Munteanu i Daniel Garvăn
Cuvinte cheie: calcolitic, Cucuteni, Cucuteni C, izvor sărat.

Mots-clés: Chalcolithique, Cucuteni, Cucuteni C, source salée.
Résumé
Suite aux investigations archéologiques entreprises sur les sites
d’exploitation des eaux salées de la zone sous-carpatique, datés du
Néolithique et du Chalcolithique, une importante quantité de céramique
avec débris coquilliers a été mise à jour. Ce type, rapporté à la
céramique du Cucuteni C, est considéré dans la littérature selon deux
perspectives : d’une part comme le résultat d’échanges avec les
communautés des steppes orientales, d’autre part comme un indicateur
de la présence effective de populations orientales ou extérieures aux
territoires Cucuteni sur lesquels elle se seraient établies.
Les vases Cucuteni C découverts à proximité des sources salées
sont analysés en fonction des décors et des caractéristiques
morphologiques. Bien que la pâte et les décors signent un style
céramique tout à fait différent de ceux du Cucuteni A et B, nous
observerons l’existence de récipients décorés selon les critères du
Cucuteni C mais avec une pâte typiquement cucutenienne. L’inverse est
également démontré puisqu’on retrouve parfois dans des céramiques
«classiques» de la culture Cucuteni de nombreux débris coquilliers. Au
180 Roxana Munteanu, Daniel Garvăn
regard des qualités spécifiques de cette céramique mais aussi des

mélanges typologiques entre céramiques du type C et celles du
Cucuteni, nous poserons l’hypothèse qu’il s’agit d’une production
céramique destinée à des activités particulières telles que l’exploitation
de l’eau provenant des sources salées.
În rândurile ce urmează ne îndreptăm atenŃia asupra unei specii

ceramice care apare în cantitate mare în staŃiunile eneolitice legate de
exploatarea apei izvoarelor sărate. Este vorba de ceramica de tip
Cucuteni C, descoperită în depunerile arheologice de la Solca-Slatina
Mare, Lunca-Poiana Slatinei, Cacica i łolici-Hălăbutoaia.
Contextul descoperirilor
În prima publicaŃie consacrată săpăturilor de la Solca-Slatina

Mare din 1968 se menŃionează că în stratul de pământ cuprins între 0
i – 0,30 m au fost găsite mai multe materiale ceramice „ ... din mai
multe perioade: Cri , Precucuteni, Cucuteni B (în asociere cu tipul C)”
(Ursulescu, 1977, p. 311). ComponenŃa stratului Cucuteni B,
identificat între - 0,30 i - 0,60 m nu este specificată, iar în publicaŃiile
ulterioare apare ca recuperat din depunerea de la Solca a unui singur
fragment ceramic cu cochilii, cioburi i pietricele în pastă, alături de
alte câteva fragmente de vase modelate dintr-o pastă cu nisip i
granule de calcar (Cuco , 1985, p. 69). Recent, afirmaŃia amintită este
preluată i într-un studiu privind tehnologia i materia primă utilizată
la prepararea pastei ceramicii Cucuteni C (Cotoi, 2007, p. 157, n. 24),
fără a se aminti de rezultatele cercetărilor din 2003, care au pus în
evidenŃă existenŃa în depunerea de aici a unui consistent nivel
eneolitic. Din lotul consistent de ceramică recoltat la Slatina Mare
specia Cucuteni C reprezentă aproape 40% (Dumitroaia et alii, 2004b,
314-315; Nicola et alii, 2007).
Ceramica Cucuteni C din preajma izvoarelor de apă sărată 181
Identificat în 1980 i investigat arheologic începând din 1983,

situl de la Lunca-Poiana Slatinei este, prin tipul depunerii, stratigrafie, i
materialele descoperite, unul dintre cele mai importante pentru
cunoa terea exploatării preistorice a sării în zona subcarpatică a
Moldovei (Dumitroaia, 1985, p. 735; 1987, p. 255; 1994, passim). În
depunerea antropică de la Poiana Slatinei, numai în zona B au fost
descoperite fragmente ceramice Cucuteni A i Cucuteni B, brichetaje dar
i ceramică Cucuteni C. Ceramica cu scoică în pastă, a fost legată de
autoul săpăturilor de nivelul Cucuteni B. Aceasta are o pondere
însemnată, reprezentând 33% din întreaga cantitate de ceramică
eneolitică din respectivul nivel (Dumitroaia, 1994, p. 58).
O altă staŃiune care a fost pusă în legătură cu existenŃa unui
zăcământul de sare în zonă este cea de la Cacica (jud. Suceava). În
urma cercetărilor de suprafaŃă, cât i a sondajelor efectuate în anii ’90 ai
secolului trecut, a fost semnalată aici existenŃa unei mari cantităŃi de
fragmente de brichetaje (Andronic, 1989; 2006; Andronic, Mare , 1996,
p. 21). Se menŃionează i prezenŃa ceramicii de tip Cucuteni C, fără a se
specifica raportul cantitativ faŃă de restul ceramicii eneolitice. O
cercetare de teren realizată în 2006 împreună cu unul dintre autorii
sondajelor din anii ’901, ne-a permis să apreciem, pe baza materialelor
răspândite la suprafaŃă, că ceramica Cucuteni C apare în cantitate mare,
probabil într-o proporŃie apropiată de cea de la Solca.
În anul 2007 au început cercetările sistematice din situl de la łolici-
Hălăbutoaia, jud. NeamŃ (Dumitroaia et alii, 2008). La partea superioară a
depunerii antropice, în nivelul aparŃinând fazei Cucuteni B, a fost
descoperită i o cantitate însemnată de ceramică cu cochilii pisate în pastă.
Ceramica Cucuteni C de la łolici (fig. 7) pare să fie mai puŃină i mai
fragmentară decât cea de la Solca, Lunca sau Cacica. Estimăm preliminar
cantitatea de ceramică de tip Cucuteni C de la łolici la aproximativ 10% din
întreaga cantitate de ceramică din nivelul Cucuteni B.
1
Cercetare de suprafaŃă, 2006 – M. Andronic, B. Niculică, D. Garvăn i R. Munteanu.
Fig. 1. Ceramică Cucuteni C de la Lunca-Poiana Slatinei (după Dumitroaia, 1994)

În afara celor patru puncte menŃionate, descoperiri privind

exploatarea sării din apa izvoarelor sărate au mai fost făcute în siturile de la
Oglinzi-Băi, jud. NeamŃ (Dumitroaia, 1994, p. 75-78) i CucuieŃi-Slatina
Veche, jud. Bacău (Dumitroaia et alii, 2004a; Munteanu, Garvăn, 2007, p.
526-527; Munteanu et alii, 2007). Specia ceramică cu scoică în pastă nu este
documentată în nici unul din aceste puncte, materialele cucuteniene de aici
fiind – cu certitudine la CucuieŃi, probabil i la Oglinzi – mai timpurii decât
momentul apariŃiei ceramicii de tip C în mediul cucutenian.
Până în prezent au făcut obiectul unor descrieri ceva mai detaliate
materialele de acest tip de la Lunca (Dumitroaia, 1994) i Solca (Nicola et
alii, 2007), ultimele constituind nucleul lotului analizat aici. Ceramica neo-
eneolitică de la łolici – cea mai recent cercetată staŃiune legată de
exploatarea sării (Dumitroaia et alii, 2008) – este în curs de prelucrare, astfel
că în rândurile de faŃă vom folosi unele observaŃii făcute la o primă sortare a
materialului. La această operaŃiune a fost selectată o cantitate destul de redusă
de materiale de tip C (70-80 de fragmente). În privinŃa ceramicii eneolitice de
la Cacica s-a insistat doar asupra fragmentelor de brichetaje, ceramica
Cucuteni C nefiind prezentată (Andronic, 1989). Din această cauză, pentru
Cacica, am folosit, pentru o analiza comparativă, un mic lot de ceramică
Cucuteni C (30 de fragmente, probabil de la tot atâtea vase), adunat cu ocazia
cercetărilor de suprafaŃă amintite, dintr-o zonă răvă ită din curtea minei.
Analiza materialului
În toate nivelurile Cucuteni B identificate în depunerile din preajma

slatinelor a fost descoperită i o mare cantitate de fragmente de vase de tip
Cucuteni C, situaŃie care nu pare să existe i în a ezările contemporane
obi nuite. Analiza acestei specii ceramice porne te de la câteva observaŃii de
ordin general: ceramica cu scoică în pastă se deosebe te evident de cea
specific cucuteniană, remarcându-se, în acela i timp, uniformitatea ei
stilistică i tehnologică, regulă valabilă pentru materialele din toate punctele
sezoniere de exploatare a apei sărate cercetate până în prezent.
Fig. 2. Ceramică Cucuteni C de la Solca-Slatina Mare

Ceramica Cucuteni C se remarcă datorită degresantului specific

(cochilii pisate), dar i prin motivele decorative. De obicei sunt prezente
ambele caracteristici.
Pasta din care au fost modelate vasele Cucuteni C, descoperite la
Lunca, Solca, łolici i Cacica, este omogenă, culoarea variind de la
gălbui i cărămiziu la brun-cenu iu. Degresantul cel mai des utilizat este
compus din cochilii pisate. Nu se poate preciza dacă este vorba de valve
de scoici sau cochilii de melci culese de către populaŃia eneolitică, ori
dacă în compoziŃia acestei ceramici au fost adăugate nisipuri bioclastice.
Fără a dispune de o analiză a pastei, credem că degresantul specific
ceramicii de tip C din aceste staŃiuni ar putea să reprezinte un produs
secundar al activităŃilor de cules. Cu alte cuvinte, pentru scenariul
presupus al exploatărilor a surselor sărate în eneolitic – de tip sezonier –
i în lipsa unor depuneri antropice care să conŃină resturi faunistice
bogate, o parte a hranei trebuie să fi fost constituită din produsele
obŃinute din cules. Această ipoteză ne-a fost sugerată i de cantitatea
mare de cochilii de melci descoperită la łolici-Hălăbutoaia, într-un nivel
în care nu apare specia ceramică cu scoică pisată.
Ceramica „cu scoică”, din toate cele patru situri, se prezintă unitar
în ceea ce prive te cantitatea de degresant adăugat în pastă. Cea mai mare
parte a fragmentelor ceramice analizate conŃine o cantitate mare de
cochilii, care sunt, în general, bine mărunŃite, formând un amestec
omogen, în care se adaugă destul de puŃin nisip.
În afara lotului cu scoică în pastă, care este majoritar, mai sunt
prezente i fragmente provenind de la vase modelate dintr-o pastă mai
apropiată de cea specific cucuteniană – conŃinând nisip i cioburi pisate.
Ceramica de acest fel este prezentă în proporŃie de sub 10% din totalul
loturilor analizate. Această categorie este ceva mai multă la łolici decât
la Solca, Lunca i Cacica. Vasele modelate din pasta menŃionată sunt
decorate în aceea i manieră ca i ceramica cu degresant din cochilii.
Remarcăm trei fragmente ceramice de la Solca, dintre care unul are i
cochilii pisate în compoziŃie (fig. 1/2), iar celelalte două sunt dintr-o
pastă fără degresantul specific (fig. 2/1, 3), a căror suprafaŃă, mai puŃin
omogenă, pare să păstreze urmele unui aditiv vegetal.
O altă categorie, care conŃine granule de calcar, este prezentă
deocamdată numai la Solca i Cacica i este ilustrată numai de două
fragmente de vase (fig. 2/4).
În ceea ce prive te formele vaselor descoperite în apropierea
izvoarelor de apă sărată, nu se pot spune multe, tot materialul ceramic de aici
fiind puternic fragmentat. După grosimea fragmentelor descoperite (0,8-1,5
cm) se pare că predomină vasele de dimensiuni medii, cu forme largi i baza
plată, ceea ce se încadrează în parametrii cunoscuŃi ai acestei specii ceramice.
*
În funcŃie de maniera de realizare, se pot distinge următoarele
categorii de decor:
1. striuri
- organizate, fie verticale, situate pe gâtul vaselor – a a-numitul
decor realizat cu pieptenele (Fig. 1/3, 4, 5, 6, 7, 8; 2/1; 5/3, 5, 6, 7), fie
formând un decor vălurit pe umăr (3/1; 5/4; 6/1). Ca tehnică de realizare
se deosebesc:
a. striuri adânci - realizate probabil cu un instrument ceva mai dur
i mai ascuŃit; liniile sunt clare, distanŃa dintre linii este de 1-2 mm (fig.
5/5, 7; 7); sunt mai apropiate de incizii;
b. striuri superficiale – mai apropiate i mai puŃin vizibile, uneori
întretăiate; par să fie realizate cu un instrument cu vârful mai rotunjit
decât primele (fig. 2/1, 4); reprezintă un tip mai apropiat de tehnica
imprimării decât de cea a inciziilor;
- neorganizate, pe corpul vaselor, la exterior i, mai rar, la interior.
a. continui, acoperă tot corpul sau măcar partea inferioară a vaselor
(fig. 3/3; 5/3); formează decorul „cu măturica”; este de tipul striurilor
superficiale, fiind obŃinut probabil prin imprimare;
b. grupuri de striuri scurte, dispuse din loc în loc; de obicei fine,
vag vizibile (fig. 3/4, 6/2).


Decorul striat este cel mai des întâlnit în lotul ceramic analizat,
fiind prezent pe aproape toate fragmentele ceramice decorate i apare
într-o varietate foarte mare de asocieri (cele două categorii combinate, cu
decorul nurat, cu incizii, alveole sau proeminenŃe).
2. incizii (căpriori – fig. 3/7, linii în val – fig.6/4; 3/5, iruri de
incizii scurte, verticale – fig. 2/2, 7); sunt dispuse pe buza vaselor (incizii
scurte, adânci, asociate cu decorul striat de pe gât) sau pe umăr (frize de
linii incizate în zig-zag asociate cu striuri organizate i neorganizate,
benzi de linii vălurite). Pe un fragment de la Cacica, decorul în zig-zag
care împodobe te umărul piesei pare că fie realizat mai curând prin
scrijelire decât prin incizare (fig. 5/4);
3. impresiuni: apar sub forma unor iruri orizontale de impresiuni
triunghiulare (fig. 3/5) sau rectangulare (fig. 2/3), a motivelor în arcade
(fig. 3/6) sau ca decor nurat. Ultimul are două variante:
- segmente de 1-5 cm de iruri de impresiuni alungite, adânci,
formând a a-numitul decor cu nurul „înfă urat”, care apare pe buză
(fig. 2/5), pe umărul sau gâtul vaselor, oblic (fig. 2/1, 5; 4/1), orizontal
(fig. 4/2) sau vertical (fig. 2/6; 3/6); cel puŃin în cazul unui fragment de
la Cacica (fig. 5/7) este evident faptul că decorul nurat de pe umărul
vasului a fost realizat cu acela i instrument cu care au fost trasate i
striurile organizate de pe gâtul aceluia i recipient;
- nur răsucit – impresiuni oblice sau drepte, alungite, dispuse pe
mai multe iruri scurte, paralele, trasate cel mai adesea oblic pe umărul
vaselor (fig. 4/4, 5, 6, 7); segmente de impresiuni nurate dispuse
transversal pe buză (fig. 2/6).
4. alveole:
- iruri de alveole circulare, realizate prin îndepărtarea pastei
(fig. 4/8);
- de formă neregulată, obŃinute prin împingerea în lateral a pastei
cu degetul sau prin ciupire (fig. 2/4).
Apar imediat sub buză sau la baza gâtului.
5. proeminenŃe:
Fig. 5. Ceramică Cucuteni C (1, 2 – Solca-Slatina Mare; 3-7 - Cacica)

Fig. 6. Ceramică Cucuteni C de la Cacica
- aplicate – conice (fig. 5/7; 6/3), alungite (fig. 5/1), cilindrice

(fig. 5/2), sub forma unei tortiŃe tubulare neperforate (fig. 4/8), a
bucraniilor (fig. 1/7) sau a unor pastile rotunde, aplatizate (fig. 3/6);
apar cel mai adesea la baza gâtului i se asociază cu alte elemente
decorative ( nur, striuri, impresiuni);
- împinse dinspre interiorul vasului, golul fiind apoi umplut i
nivelat (fig. 4/4).
Aceste tipuri de decor pot fi întâlnite atât pe ceramica cu cochilii
în pastă cât i pe cele ce nu conŃin acest tip de degresant.
Fig. 7. Ceramică Cucuteni C de la łolici-Hălăbutoaia

Câteva observaŃii
În privinŃa speciei ceramice Cucuteni C, principala contribuŃie

este adusă de studiile semnate de Ann Dodd-OpriŃescu (1980; 1981;
1982; 1992), studii în care sunt discutate părerile emise până în anii ’70-
’80 ai secolului trecut referitor la acest subiect i în care, pe baza câtorva
materiale analizate, se încearcă lămurirea originii i a semnificaŃiei
culturale a ceramicii cu scoică în pastă din mediul cucutenian. Alături de
acestea se înscriu, în aceea i perioadă, contribuŃiile aduse de către I.T.
Dragomir (1982) i t. Cuco (1985), constituind împreună o referinŃă
obligatorie, în multe din publicaŃiile ulterioare, atunci când se analizează
sau doar se amintesc materialele ceramice cu degresant din cochilii din
staŃiunile eneolitice mai nou cercetate.
Ceramicii de tip C îi este atribuită o origine străină de mediul
Cucuteni, fie că este vorba de periferia nordică a ariei Cucuteni-Tripolie
(Dodd-OpriŃescu, 1980, 554; 1982, 79), fie de stepele nord-pontice
(Dragomir, 1982; Sorokin, 2002, 180-184). Concluziile studiilor menŃionate
au însă o tendinŃă de generalizare a unor observaŃii făcute pe loturi mai mari
sau mai mici de materiale. În această ordine de idei, nu tim în ce măsură se
verifică ideea conform căreia la un anumit moment î i face simŃită prezenŃa
o tendinŃă de „cucutenizare” a pastei ceramicii C, în urma căreia aceasta
tinde să se transforme într-o categorie a ceramicii cucuteniene (Nestor,
Zaharia, 1968, p. 27; Dodd-OpriŃescu, 1980, p. 549-550). Această aserŃiune
implică originea străină a celor care modelează respectiva categorie
ceramică, ori existenŃa unor relaŃii (de orice natură ar fi acestea – schimburi
de produse sau convieŃuire) între aceste grupuri de populaŃii i comunităŃile
locale, în aceea i parametri, pentru întregul interval Cucuteni A3-B2. Nici
pentru a ezări tripoliene aflate mai aproape, geografic, de contactul cu
populaŃiile de stepă i silvo-stepă (dacă de aici pornesc influenŃele sau
indivizii care creează ceramica C – (Sorochin, 2002, 180-184) nu sunt
documentate contacte de aceea i intensitate i cu acela i conŃinut cultural
într-un interval de tip atât de mare cum este cel menŃionat (Tsvek,
Rassamakin, 2005). Cu atât mai mult, nu credem că aceasta poate fi cauza

apariŃiei ceramicii de tip C în a ezările cucuteniene din zona subcarpatică a
Moldovei, cu cât nici referinŃele mai vechi (Dodd-OpriŃescu, 1980; 1982),
nici publicaŃiile mai recente (Rassamakin, 2004; Anthony, 2007, p. 225-262)
nu găsesc suficiente puncte comune între inventarul ceramic al grupurilor
din stepă (Sredni Stog sau Skelya) i repertoriul formelor i motivelor
decorative al speciei cu cochilii pisate din mediul cucutenian. Nu excludem
însă ca, în mod excepŃional unele dintre vasele cu pastă i decor de tip C să
fi călătorit pe distanŃe mai mari, fiind vehiculate în cadrul unor schimburi,
dar credem că nu se poate atribui unei populaŃii străine întreaga cantitate de
ceramică de tip C care apare în a ezările cucuteniene din Moldova.
În plus, ideea „cucutenizării” pastei ceramicii C, ca dealtfel
întreaga analiză a acestei specii ceramice, se sprijină pe criterii stilistice –
în baza cărora olăria cu scoică în pastă este inferioară ceramicii pictate.
Interpretările stabilite pe baze estetice nu dau cu adevărat valoarea reală a
diferitelor categorii ceramice pentru omul cucutenian. Studiile
petrografice realizate pe ceramica arheologică insistă asupra raportului
determinant care există între compoziŃia pastei i funcŃionalitatea
produsului finit, subliniind că recipientele destinate spre a fi folosite în
activităŃi diferite sunt obŃinute dintr-o compoziŃie diferită a pastei i că
principala preocupare a me terului olar trebuie să fi fost obŃinerea unui
vas cu caracteristicile dorite – parametri vizând rezistenŃa în timp, la
ocuri termice sau mecanice, porozitatea (Stoltman, 2001, p. 309-310).
Scoica utilizată ca degresant la cele mai multe dintre vasele
atribuite speciei Cucuteni C oferă, se pare, o rezistenŃă sporită la ocuri
termice precum i capacitate de evaporare mai rapidă a lichidelor
(Stoltman, 2001, p. 310; Rowlett, Shaw, 2005, p. 165; Anthony, 2007) i
poate aceste calităŃi tehnice sunt suficiente pentru a explica prezenŃa
ceramicii Cucuteni C în staŃiunile legate de exploatarea apei sărate.
În evoluŃia pe care o vede Ann Dodd-OpriŃescu în formele, decorul
i pasta ceramicii cu cochilii pisate de-a lungul etapelor Cucuteni A3-B2,
tocmai etapa Cucuteni B1 este aceea în care s-ar produce depersonalizarea
ceramicii C (Dodd-OpriŃescu, 1980, p. 549-550), prin renunŃarea la

degresantul specific, prin preluarea formelor i a motivisticii cucuteniene –
idee preluată i de alŃi autori (Cotoi, 2007, p. 155). Ori tocmai din această
etapă provine lotul prezentat de noi în rândurile de mai sus. Generalizările
privind ceramica Cucuteni C nu se pot face Ńinând cont doar de opiniile
întâlnite în literatura de specialitate, fără verificarea materialelor
arheologice, iar din analiza noastră rezultă că, departe de a constitui o
categorie redusă, ceramica cu cochilii pisate în pastă din staŃiunile aflate în
apropierea izvoarelor sărate reprezintă o categorie frecventă, având
procentaje importante. De asemenea, nici afirmaŃia potrivit căreia decorul
nurat ar depă i cantitativ, în faza Cucuteni B, toate celelalte ornamente de
pe ceramica de tip C (Bem, 2007, p. 60), nu este validată de materialele
ceramice de la Solca, Lunca, łolici i Cacica, unde, a a cum am arătat, cea
mai mare parte a vaselor au fost decorate cu striuri.
Pe baza observaŃiilor ce se pot face plecând de la analiza lotului de
materiale de tip C din staŃiunile aflate în apropierea surselor sărate,
considerăm această specie ceramică drept una din categoriile ceramicii
cucuteniene. Chiar dacă la origine ea poate să reprezinte un „import
tehnologic”, cucutenienii o adoptă i o integrează propriului repertoriu.
Repertoriu care, dealtfel, este mult mai variat ca tehnică de execuŃie i stil
decât categoriile ceramicii pictate i care cuprinde, spre exemplu, în faza B a
culturii, un tip de vas strâns legat de activităŃile de obŃinere a sării din
saramură – paharul tronconic, modelat rudimentar, numit brichetaj – care nu
are, din punctul de vedere al pastei, arderii i al formei, foarte multe
elemente comune cu ceramica „clasică” cucuteniană. La fel ca i vasele de
tip brichetaje, credem că recipientele din specia ceramică C sunt modelate
pentru a răspunde unor cerinŃe funcŃionale clare. În această situaŃie, variaŃiile
sesizate în compoziŃia i cantitatea degresantului reflectă funcŃionalitatea
diferită a vaselor sau poate că se datorează, într-o mai mică măsură, unor
experimente, a a cum credem că este cazul celor două fragmente de
brichetaje de la Solca-Slatina Mare (fig. 8/1, 2) (Nicola et alii, 2007, p. 472).
2
Cu acea ocazie a fost menŃionat un singur fragment.
Fig. 8. Fragmente de brichetaje cu cochilii în pastă
Referitor la exploatarea surselor de apă sărată din zona

subcarpatică a Moldovei în eneolitic, părerile exprimate în literatură sunt
extrem de diferite. ReŃinem ca exemplu două opinii, care prin implicaŃiile
lor se anulează reciproc. Potrivit uneia (Cotoi, 2007, p. 159), sursele
sărate din SubcarpaŃi ar fi fost exploatate pe parcursul fazei Cucuteni B
direct de grupuri de populaŃii răsăritene, care ar fi putut exercita asupra
acestor izvoare un „condominiu” temporar, alături de populaŃia locală.
Ceramica C de aici s-ar datora, a adar, comunităŃilor răsăritene pătrunse
atât de departe în teritoriul cucutenian. Acest scenariu reflectă, în opinia
noastră, necunoa terea realităŃilor arheologice, pe de o parte deoarece
olăria singură nu poate constitui un indicator al unei deplasări de
populaŃie, iar pe de alta pentru că depunerea de la Lunca-Poiana Slatinei

(pentru care vezi Dumitroaia, 1994, 58-62), în care materialul Cucuteni B
i cel Cucuteni C apar în acela i strat, s-ar fi putut forma numai dacă
grupul local i cel venit din răsărit, fiecare folosindu- i propriile vase, ar
fi exploatat slatina cu aceea i frecvenŃă i concomitent.
Conform cu cea de-a doua (Monah 1991; 2002), cucutenienii sunt
cei care exploatează sursele de apă sărată, produsul obŃinut – sarea –
făcând obiectul unor schimburi la mare distanŃă i constituind
modalitatea prin care (fie direct, fie indirect – prin indivizii atra i aici)
ceramica de tip C pătrunde în mediul cucutenian.
Dacă ceramica C este un produs „de import”, rămâne încă
neexplicată prezenŃa sa în cantitate mare printre resturile taberelor
sezoniere de lângă izvoarele sărate. Ca produs local, însă, existenŃa ei
se justifică în aceea i manieră în care se explică i prezenŃa
brichetajelor sau a altor categorii de vase cucuteniene în preajma
slatinelor i anume prin exploatarea curentă a resurselor saline de
către populaŃia locală într-o manieră care poate că nu este foarte
îndepărtată de cea actuală.
MulŃumiri
Îl asigurăm pe colegul Robin Brigand de întreaga noastră
gratitudine pentru corectarea i stilizarea traducerii rezumatului
articolului nostru.
BIBLIOGRAFIE
ANDRONIC M., 2006. – Cacica (jud. Suceava), în V. Cavruc, A. Chiricescu

(ed.), Sarea, Timpul i Omul, Sfîntu Gheorghe, p. 60-61.
ANDRONIC M., 1989. – Cacica – un nou punct neolitic de exploatare a

sării, în Studii i Cercetări de Istorie Veche i Arheologie, 40, 2,
p. 171-177.
ANDRONIC M., MARE I., 1996. – Cacica, jud. Suceava, în Cronica

Cercetărilor Arheologice. Campania 1995, p. 21.
ANTHONY D.W., 2007. – The Horse, the Wheel and Language: How
Bronze-Age Riders from the Eurasian Steppes Shaped the
Modern World, Princeton.
BEM C., 2007. – Traian Dealul Fântânilor: fenomenul Cucuteni A-B,

Târgovi te.
COTOI O., 2007. – ObservaŃii privitoare la tehnologia i materiile prime

utilizate la prepararea pastei ceramicii Cucuteni C, în Annales
Universitatis Apulensis, Series Historica, 11/I, p. 153-160.
CUCO t., 1985. – Ceramica de „tip C” din aria culturii Cucuteni, în

Memoria Antiquitatis, IX-XI, p. 63-92.
DODD-OPRIłESCU A., 1980. – ConsideraŃii asupra ceramicii

Cucuteni C, în Studii i Cercetări de Istorie Veche i
Arheologie, 31, 4, p. 547-557.
DODD-OPRIłESCU A., 1981. – Ceramica ornamentată cu nurul din

aria culturilor Cucuteni i Cernavoda I, în Studii i Cercetări de
Istorie Veche i Arheologie, 32, 4, p. 511-528.
DODD-OPRIłESCU A., 1982. – La céramique Cucuteni C. Son origine.

Sa signification historico-culturelle, în Thracia Praehistorica.
Supplementum Pulpudeva, 3, p. 70-79.
DODD-OPRIłESCU A., 1992. – Die schnurverzierte Keramik in der

Cucuteni- und Cernavodă I -Kultur, în P.I. Roman, A. Dodd-
OpriŃescu, J. Pál, Beiträge zur Problematik der Schnurverzierten
Keramik Südosteuropas, Mainz am Rhein, p. 38-44.
DUMITROAIA Gh., 1985. – Săpăturile arheologice din judeŃul NeamŃ

1977-1983, în Memoria Antiquitatis, IX-XI, p. 733-740.
DUMITROAIA Gh., 1987. – La station archéologique de Lunca-Poiana

Slatinei, în M. Petrescu-DîmboviŃa, N. Ursulescu, D. Monah, V.
Chirica (Eds), La Civilisation de Cucuteni en Contexte
Européen, BAI, I, p. 253-258.


MONAH D., 2004a. – CucuieŃi, com. SolonŃ, jud. Bacău. Punct:
Slatina Veche, în Cronica Cercetărilor Arheologice din
DUMITROAIA Gh., NICOLA D., MUNTEANU R., PREOTEASA C.,

MONAH D., BOGHIAN D., IGNĂTESCU S., 2004b. – Solca,
com. Solca, jud. Suceava. Punct: Slatina Mare, în Cronica
Cercetărilor Arheologice din România. Campania 2003, p.

314-315.


ses rapports avec la Culture de Cucuteni-Tripolye, în V. Chirica,
D. Monah (ed.), Le Paléolithique et le Néolithique de la
Roumanie en contexte européen, Ia i, BAI, IV, p. 387-400.
MONAH D., 2002. – L’exploitation préhistorique du sel dans les

Carpates orientales, în O. Weller (Ed.), Archéologie du sel:
Techniques et sociétés dans la Pré- et Protohistoire européenne,
Actes du colloque 12.2 du XIVe Congres de l’UISPP, 2001, p.
135-146.
MUNTEANU R., GARVĂN D., 2007. – Cercetări arheologice în

judeŃele NeamŃ i Bacău (2004-2006), în Memoria Antiquitatis,
XXIV, p. 525-534.

DUMITROAIA Gh., 2007. – CucuieŃi-Slatina Veche (Romania).
Prehistoric exploitation of a salt resource, în D. Monah, Gh.
Dumitroaia, O. Weller, J. Chapman (Eds), L’exploitation du sel
à travers le temps, BMA, XVIII, Piatra-NeamŃ, p. 57-70.
NESTOR I, ZAHARIA E., 1968. – Sur la période de transition du

néolithique à l’age du bronze dans l’aire des civilisations de
Cucuteni et de GumelniŃa, în Dacia, N.S., 12, p. 17-43.

DUMITROAIA Gh., 2007. – Solca-Slatina Mare
(Roumanie). Preuves archéologiques de l’exploitation du sel
en préhistoire, în D. Monah, Gh. Dumitroaia, O. Weller, J.
Chapman (Eds.), L’exploitation du sel à travers le temps,
BMA, XVIII, Piatra-NeamŃ, p. 35-56.
RASSAMAKIN J. Ja., 2004. – Die nordpontische Steppe in der

Kupferzeit. Gräber aus der Mitte des 5. Jts. bis Ende des 4. Jts.
v. Chr., Teil I – Text, Mainz.
ROWLETT R.M., SHAW M., 2005. – Shell tempered pottery in the

Cucuteni-Tripolye areal culture, în Gh. Dumitroaia, J.
Chapman, O. Weller, C. Preoteasa, R. Munteanu, D. Nicola, D.
Monah (Eds.), Cucuteni. 120 ans de recherches. Le temps d
bilan/120 Years of Research. Time to sum up, BMA XVI,
Piatra-NeamŃ, p. 157-171.
STOLTMAN J.B., 2001. – The Role of Petrography in the Study of

Archaeological Ceramics, în P. Goldberg, V.T. Holliday, C.R.
Ferring (Eds.), Earth Sciences and Archaeology, New York, p.
297-326.
ANDRU I., 1952. – ContribuŃii geografico-economice asupra

exploatării slatinelor în Bucovina de Sud, în Studii i Cercetări
tiinŃifice, 3, p. 407-422.
TSVEK E.V., RASSAMAKIN I. Ia., 2005. – The Interactions between the

Eastern Tripolye Culture and the Pontic Steppe Area: Some
Aspects of the Problem, în Gh. Dumitroaia, J. Chapman, O.
Weller, C. Preoteasa, R. Munteanu, D. Nicola, D. Monah (Eds.),
Cucuteni. 120 ans de recherches. Le temps d bilan/120 Years of

Research. Time to sum up, BMA, XVI, Piatra-NeamŃ, p. 173-192.
URSULESCU N., 1977. – Exploatarea sării din saramură în neoliticul

timpuriu, în lumina descoperirilor de la Solca (jud. Suceava), în
Studii i Cercetări de Istorie Veche i Arheologie, 28, 3, p. 307-317.
UN NOU PUNCT DE EXPLOATARE
A APEI SĂRATE ÎN PREISTORIE:
łOLICI-HĂLĂBUTOAIA, JUD. NEAMł
de Gheorghe Dumitroaia, Roxana Munteanu, Olivier Weller,

Daniel Garvăn, Vasile Diaconu i Robin Brigand
Cuvinte cheie: sare, izvor sărat, łolici-Hălăbutoaia, Starčevo-

Cri , Precucuteni, Cucuteni, Cucuteni C, brichetaje
Mots-clés: sel, łolici-Hălăbutoaia, Starčevo-Cri , Pré-Cucuteni,
Cucuteni, Cucuteni C, briquetages
Résumé
Les recherches de łolici-Hălăbutoaia ont mis en évidence
l’existence de plusieurs niveaux culturaux qui couvrent un palier
chronologique assez étendu par la culture de Starčevo-Cri jusqu’à la
période du bronze précoce. Si les matériaux de l’âge du bronze
apparaissent dans la couche végétale ou mélangés au matériel
cucutenien, le niveau Cucuteni B, à une épaisseur environ 2 m, est
caractérisé par la présence des nombreuses lentilles de cendres
(âtres), de la céramique spécifique à cette phase, mais aussi de celle de
type Cucuteni C et par les fragments de briquetages. Le niveau suivant
contient tant des fragments Cucuteni A et Cucuteni A-B, mais aussi une
espèce céramique décorée par des incisions et des impressions aux
bandes des lignes et des rangées des points et aussi par des
briquetages. En dessous de celui-ci a été identifié un niveau Pré-
Cucuteni II au céramique fragmentaire et les restes provenant de deux
204 Gheorghe Dumitroaia et alii
âtres. Le plus important dépôt semble être celui appartenant de

Starčevo-Cri , à une épaisseur environ plus de 2 m au dessus du
niveau de l’eau, ayant des structures de torchis utilisées probablement
dans le processus technologiques de l’obtention du sel et une grande
quantité de céramique. À la partie supérieure du niveau Starčevo-Cri
ont été découvertes deux fragments attribués à la culture de la
céramique linéaire.
Investigarea sitului de la łolici-Hălăbutoaia se înscrie pe direcŃia

mai largă de cercetare a arheologiei sării, domeniu în care s-au obŃinut
rezultate importante în urma săpăturilor sistematice de la Lunca-Poiana
Slatinei (Dumitroaia, 1994, p. 7-70), Oglinzi-Băi (Dumitroaia, 1994, p.
75-78), Oglinzi-CetăŃuia (Dumitroaia, 1994, p. 70-75), Solca-Slatina
Mare (Dumitroaia et alii, 2004b; Nicola et alii, 2007) i CucuieŃi-Slatina
Veche (Dumitroaia et alii, 2004a; Munteanu et alii, 2007).
Situată în zona de contact dintre valea Moldovei i depresiunea
subcarpatică NeamŃ, microregiunea Târpe ti-łolici-Petricani este bogată
în izvoare de apă sărată, unele dintre acestea fiind cercetate prin
investigaŃii ample, în special, în ultimii ani (Dumitroaia, 2004, 431-449;
Weller et alii, 2007). Situl din punctul Hălăbutoaia se află într-o vale
relativ îngustă i adâncă, la sud-vest de satul łolici, com. Petricani, jud.
NeamŃ (fig. 1), având următoarele coordonate GPS: E 26º25’48,6"; N
47º06’05,7"; altitudine 376 m (Weller et alii, 2007, 143).
Istoricul cercetării
În 1974, S. Marinescu-Bîlcu, în monografia culturii Precucuteni,

menŃiona descoperirea unor fragmente Precucuteni III în preajma unor
izvoare sărate situate în pădurea łoliciului (Marinescu-Bîlcu, 1974, p.
20). La ora actuală, situl supus cercetării de către o echipă româno-
franceză, se găse te la aproximativ 400 m distanŃă faŃă de pădure, pe
Un nou punct de exploatare a apei sărate în preistorie 205
islazul satului. Din discuŃiile avute cu localnicii, se pare că această zonă

a fost despădurită după 1945, cu intenŃia de a fi transformată în pă une,
astfel că este posibil ca a ezarea menŃionată în 1974 să fie alta decât cea
investigată de noi. În urma cercetărilor de teren făcute în pădurea din
apropiere au fost descoperite doar izvoare de apă dulce.
StaŃiunea de la łolici-Hălăbutoaia a fost descoperită în anul 2005
(Weller et alii, 2007, p. 143), cercetarea prin săpături arheologice a început
în 2007 (Dumitroaia et alii, 2008, p. 325), fiind continuată i în anul 2008.
Fig. 1. Ridicarea topografică a zonei i sondajele efectuate

Săpătura
Principala depunere arheologică se află la baza pantei de est a

dealului Hălăbutoaia, la aproximativ 100 m distanŃă de o fântână cu apă
sărată. Depunerile antropice se prezintă sub forma unei movile ovoidale,
cu diametrul de cca. 40 x 30 m; latura dinspre est a depunerii este
afectată de un proces avansat de eroziune, straturile arheologice formate
din cenu ă, cărbuni i ceramică fragmentară în cantitate mare sunt
vizibile la zi pe toată latura de est a depunerii. Apreciem că cel puŃin 20%
din suprafaŃa sitului a fost distrusă ca urmare a acestui proces.
Obiectivul primar al cercetării a fost determinarea stratigrafiei. În
acest scop a fost trasată o secŃiune transversală prin depunerea antropică
pentru a stabili limitele cronologice i perioadele de frecventare ale sitului.
SecŃiunea I (fig. 2), orientată nord-vest – sud-est, a avut
dimensiunile iniŃiale de 1,5 x 8 m, ajungând ulterior, odată cu înaintarea
săpăturii pe pantă, la 1,5 x 15 m, suprafaŃa fiind împărŃită în carouri de
1,5 x 2 m. Ca urmare a deteriorării profilurilor, a fost necesară refacerea
acestora i lărgirea secŃiunii la partea sa superioară până la lăŃimea de 2
m. În campania din 2008, pentru a putea evacua pământul din săpătură,
pe latura de nord-est, a fost realizată o treaptă de-a lungul a două
carouri, în această extensie fiind epuizat nivelul Cucuteni B, care
cobora până la -1,30 m în zona cu cea mai mare depunere.
Stratigrafia
Metoda de săpătură aleasă ne-a permis doar observarea

stratigrafiei verticale a depunerii. Pe profilul transversal din S. I se
constată că straturile arheologice au o înclinare de la vest spre est. Au
fost identificate materiale atribuite epocii bronzului - perioada timpurie,
eneoliticului (Cucuteni i Precucuteni) i neoliticului (Starčevo-Cri ,
cultura ceramicii liniare).
Fig. 2. SecŃiunea I (vedere dinspre sud-est)
Epoca bronzului
Nu a fost identificat un nivel distinct de depuneri ce ar putea fi
atribuit acestei epoci. În stratul vegetal, cât i la partea superioară a
nivelului Cucuteni B, printre materialele specifice eneoliticului au apărut
mai multe fragmente care, după formă i decor, au fost atribuite bronzului
timpuriu. De i majoritatea fragmentelor sunt puternic corodate s-au putut
identifica, totu i, buzele răsfrânte, unele decorate cu mici crestături,
fragmente din corpul unor vase decorate cu brâuri alveolare i torŃi cu bune
analogii în a ezarea de la Târpe ti (fig. 3) (Burtănescu, 2002, p. 161-177).
Fig. 3. Ceramică din epoca bronzului

Epoca neo-eneolitică
Cultura Cucuteni – faza B
Nivelul atribuit acestei faze este consistent, cu o stratigrafie
complexă. Grosimea depunerii este de aproximativ doi metri, cu
menŃiunea că în partea de sud-est este mai subŃire, iar spre capătul
secŃiunii depunerea dispare datorită eroziunii pârâului care curge la
baza depozitului arheologic. Nivelul Cucuteni B este constituit din
straturi consistente, succesive de cenu ă ce alternează cu straturi de
pământ de culoare cafeniu-cenu ie în care ceramica este prezentă în
cantităŃi mari (fig. 4). Ca i în staŃiunile de la Lunca (Dumitroaia, 1994,
p. 15-16), Solca (Nicola et alii, 2007, p. 39-40) i CucuieŃi (Munteanu
et alii, 2007, p. 59-60 ) nu au fost semnalate complexe închise.
Fig. 4. Nivelul Cucuteni B – detaliu stratigrafic

De i lotul ceramic este destul de numeros, poziŃionarea sa la partea

superioară a depunerii i condiŃiile de zacere au provocat o corodare i o
degradare puternică. Foarte puŃine fragmente mai păstrează urme de
pictură. În general, predomină ceramica grosieră, nedecorată. În stadiul
actual nu putem face estimări privind formele ceramice i raportul dintre
ceramica grosieră i cea pictată (fig. 6). Tot ceea ce putem preciza cu
exactitate este că ceramica de uz comun este predominantă. În cuprinsul
nivelului Cucuteni B, ca i în cazul altor a ezări din preajma slatinelor, a
apărut o importantă cantitate de ceramică cu cochilii în pastă, de tip
Cucuteni C (fig. 5). Aceasta reprezintă aproximativ 10% din ceramica
ultimului nivel cucutenian de aici. În cantitate mult mai mică decât la
Solca, Lunca sau Cacica, dar i mult mai fragmentară, ceramica de aici
păstrează acelea i caracteristici ca în celelalte situri menŃionate. Se
întâlnesc acelea i forme de vase, cu gura largă, buza evazată, umărul
pronunŃat i decorul realizat prin imprimare sau incizie. Motivele
decorative cel mai des întâlnite sunt striurile fine verticale sau oblice,
aplicate de cele mai multe ori pe gât, sau în poziŃie orizontală sau în val pe
corpul vaselor. Nu lipsesc impresiunile ovale dispuse în iruri verticale sau
oblice, uneori mărginind benzile de striuri. Buzele sunt simple sau decorate
cu crestături. Atribuim speciei C atât ceramica cu degresantul specific, cât
i cea fără cochilii, dar care este decorată în aceea i manieră.
Fig. 5. Ceramică Cucuteni C

Fig. 6. Ceramică din nivelul Cucuteni B

Un tip de vas care apare în acest nivel în cantitate mare i care este
specific staŃiunilor cucuteniene legate de exploatarea apei sărate este cel
numit brichetaj. Ca observaŃie preliminară notăm dimensiunile mici ale
acestor fragmente, comparativ cu materialele similare de la Lunca, Solca i
Cacica. Caracteristice sunt acelea i: baza lăŃită, fundul gros i pereŃii oblici.
Au fost modelate neglijent, din pastă grosieră, arse neuniform i nedecorate.
Fig. 7. Fragmente de brichetaje din nivelul Cucuteni B

Cultura Cucuteni – Fazele A i A-B

Nivelul următor se prezenta sub forma unei mase compacte de
ceramică, cu grosimea de aproximativ un metru, printre care erau intercalate
lentile de cenu ă. Ceramica de aici este extrem de fragmentară i păstrează
doar în mică măsură pictura. De asemenea, fragmentele de vase sunt
acoperite cu o peliculă de cenu ă i pământ dificil de îndepărtat, ceea ce
îngreunează atribuirea culturală a acestui nivel. Din cauza cantităŃii foarte
mari de ceramică acest strat are culoare cărămizie (fig. 8).
Fig. 8. Detaliu stratigrafic- nivelurile Cucuteni A – A-B, Precucuteni i Starčevo-Cri

Printre fragmentele ceramice au fost descoperite i câteva

aglomerări de cochilii de melci; în mod cert ace tia fac parte din
depunerile preistorice, deoarece pătrunderea lor ulterioară, prin stratul de
ceramică, era imposibilă. MenŃionăm că în acest nivel nu a fost
identificat nici un fragment ceramic cu cochilii în pastă, ceea ce ne face
să credem că melcii au fost folosiŃi doar în alimentaŃie.
Ceramica, din acest nivel, prezentă în cantitate foarte mare, din
punct de vedere al pastei, poate fi diferenŃiată în două categorii: cea
grosieră nedecorată sau decorată cu barbotină, striuri sau proeminenŃe i
cea fină, care probabil a fost pictată. Pe puŃinele fragmente care mai
păstrează pictura se poate observa un decor bicrom sau tricrom, cu
benzi subŃiri pictate cu negru, ro u i alb, ce pot fi atribuite atât fazei A
cât i fazei A-B (fig. 9). Cele mai apropiate analogii pentru ceramica
din faza A le avem la Târpe ti-Râpa lui Bodai (Marinescu-Bîlcu, 1981).
Alături de aceste materiale apar i unele fragmente ceramice, care după
formă i decor, sunt specifice fazei Cucuteni A-B. Este vorba despre
vase cu corpul puternic turtit, cu gâtul cilindric i prag la baza gâtului.
Pe un fragment apar pictate cu negru două iruri paralele formate din
„x”-uri. Nu cunoa tem proporŃia materialelor din faza A-B în raport cu
cele din faza A. Din această cauză dar i din alte motive înclinăm să
plasăm acest nivel undeva la sfâr itul fazei A i începutul fazei
Cucuteni A-B, dată fiind prezenŃa materialelor menŃionate în acela i
nivel. Dacă se va dovedi că elementele A-B sunt mult mai numeroase,
astfel încât acest nivel să poată fi atribuit cu certitudine fazei de mijloc
a culturii Cucuteni, atunci ne-am afla în faŃa primului sit legat de
exploatarea apei sărate din această perioadă. S-a pus i problema dacă
nu cumva în momentul sosirii aici a populaŃiei cucuteniene din ultima
fază a avut loc o nivelare a resturilor găsite i o degajare a lor spre
marginea terasei, care să fi dus la amestecul materialului ceramic.
Această ipoteză pare să fie infirmată de existenŃa în nivelul cu ceramică
Cucuteni A i A-B a unor straturi orizontale de cenu ă, poziŃie care nu
s-ar mai fi păstrat în cazul nivelării acestor resturi.
Fig. 9. Ceramică pictată din nivelul cu ceramică Cucuteni A i A-B

O altă problemă ridicată de acest nivel este prezenŃa printre

resturile Cucuteni A i A-B, a unei specii ceramice modelată din pastă
fină, fără cochilii în compoziŃie, arsă uniform, de culoare cărămizie
sau negricioasă, decorată prin impresiune i incizie (fig. 10). Decorul
constă în grupe de linii paralele, formate din câte patru-cinci linii,
între care au fost intercalate iruri de puncte circulare, mai rar
triunghiulare, realizate prin impresiune. Apar i fragmente decorate cu
striuri fine dispuse în val, sau decorate cu nurul, sub forma unor linii
unghiulare. Din analiza materialului putem spune că este vorba despre
vase cu gura în formă de pâlnie, cu umărul rotunjit i care sunt
decorate doar pe jumătatea superioară. Astfel de fragmente, care apar
în cantitate mare, sunt prezente doar în nivelul menŃionat. Singurele
analogii pentru aceste materiale, până acum, le avem la Mărgineni-
CetăŃuia (jud. Bacău) (Cuco , 1985, 92), cu menŃiunea că acolo au
fost atribuite nivelului Cucuteni B.
În întreg cuprinsul acestui nivel au apărut fragmente de brichetaje
mai mari i mai bine conservate decât cele din nivelul superior. Din punct de
vedere tehnologic nu s-au observat diferenŃe între piesele de acest tip
descoperite în cele două niveluri cucuteniene întâlnite aici (fig. 11).
Cultura Precucuteni
Nivelul precucutenian se diferenŃiază clar de cel cucutenian, atât
după culoare cât i textură i compoziŃie (fig. 8). Are o grosime de
aproximativ 0,60 m, culoare brun-negricioasă, fiind compus din
ceramică, fragmente mici de cărbune i cenu ă. În cadrul acestui nivel se
diferenŃiază două straturi, ambele cu grosimi aproximativ egale, cel
superior, de culoare brună, mai sărac în ceramică i cel inferior, brun-
negricios, cu o cantitate mai mare de ceramică. La baza nivelului inferior
au fost surprinse i două vetre, alcătuite din două lentile de cenu ă cu
resturi de lemn carbonizat la bază, singurele din nivelul precucutenian.
Fig. 10. Ceramică cu decor incizat i imprimat
Fig. 11. Brichetaje din nivelul cu ceramică Cucuteni A – A-B

Ceramica din ambele niveluri, puternic corodată, mai păstrează puŃin

din decorul iniŃial. Aceste a fost realizat prin incizie i impresiune i este
specific fazei Precucuteni II (fig. 12). Au fost identificate i câteva fragmente
cu decor ce amintesc de faza Precucuteni I. Acesta au fost descoperite la
partea superioară a nivelului următor – cel Starčevo-Cri – unde au mai fost
descoperite i alte materiale precucuteniene care, după decor, ar putea fi
atribuite fazei Precucuteni II, ajunse aici cel mai probabil din cauza tasării.
PrezenŃa câtorva fragmente ce pot fi atribuite fazei Precucuteni I nu implică
automat i prezenŃa în zona slatinei a unor grupe de populaŃii din această
perioadă, ci mai curând o tradiŃie a decorurilor de la o fază la alta.
Fig. 12. Ceramică precucuteniană

Cultura Starčevo-Cri
Cea mai consistentă depunere din situl de la łolici-
Hălăbutoaia o reprezintă cea Starčevo-Cri , cu o grosime de peste doi
metri deasupra nivelului apei pârâului din apropiere (fig. 8).
Depunerea Starčevo-Cri pare că se continuă cu aproximativ încă un
metru sub nivelul actual al apei, situaŃie pusă în evidenŃă de sondajele
efectuate de echipa franceză. Complexitatea acestei depuneri, care este
mult mai consistentă decât a celor anterior menŃionate, pare a fi mai
ridicată. În cadrul ei s-au putut evidenŃia trei niveluri. Primul, cel de la
partea superioară, gros de aproximativ 0,20 m, reprezintă un nivel
argilos, de culoare cenu ie, ce avea în compoziŃie puŃină ceramică
Starčevo-Cri i precucuteniană. În acest nivel au fost identificate i
două fragmente ce pot fi atribuite cu destulă certitudine culturii
ceramicii liniare (fig. 15), dar i materiale precucuteniene, probabil
infiltrate. Al doilea nivel, cu aceea i consistenŃă dar de culoare
negricioasă, conŃinea doar ceramică Starčevo-Cri (fig. 16). Ultimul
nivel cercetat, de culoare brună, avea în cuprinsul său o mare cantitate
de ceramică, cenu ă, cărbune, precum i resturile a numeroase vetre i
resturile unor structuri de lut ars (fig. 13, 14). Aceste structuri constau
din aliniamente de lut, asemănătoare unor alveolări alungite ( anŃuri),
cu pereŃii mai mult sau mai puŃin paraleli, dispu i vertical sau oblic.
Astfel de aliniamente, de cele mai multe ori, se întretăiau. Între ace ti
pereŃi există straturi suprapuse de cărbune, cenu ă i ceramică. Se pare
că aceste alveolări au fost căptu ite cu lut pe toată suprafaŃa, însă
partea de jos, pe fundul acestora, lutul nu a ars la fel de puternic.
Partea inferioară are o culoare negricioasă i este foarte friabilă. Este
posibil ca aceste structuri să fie rămă iŃele unor amenajări tehnologice
pentru cristalizarea sării din saramură asemănătoare celor descoperite
la Baryoz, lângă Wieliczka-Polonia (Monah, 1991, p. 389). Structurile
menŃionate se regăsesc în tot stratul i se observă pe profil sub forma
unor lentile de cărbune, cenu ă i aglomerări de ceramică suprapuse.
Fig. 13. Amenajări din nivelul Starčevo-Cri
Fig. 14. Nivelul Starčevo-Cri – detaliu stratigrafic

*
Ca urmare a celor menŃionate mai sus, putem afirma că la łolici-
Hălăbutoaia ne aflăm în faŃa unui punct sezonier de exploatare a sării
utilizat intens pe tot parcursul neo-eneoliticului. Depunerile neo-
eneolitice de aici par să ilustreze aproape toate culturile i etapele
cronologice cunoscute în Moldova, începând cu Starčevo-Cri i până la
sfâr itul fazei Cucuteni B, slatina de la Hălăbutoaia a fost folosită de
toate populaŃiile care s-au succedat în zonă. Mai mult, a a cum am
semnalat, a fost remarcată o specie ceramică foarte puŃin cunoscută,
legată de faza Cucuteni A-B, care ridică noi semne de întrebare, ca i
prezenŃa ceramicii Cucuteni C în cantitate mare în staŃiunile aflate în
apropierea slatinelor din Moldova subcarpatică. Ceramica menŃionată,
cunoscută până acum doar din săpăturile de la Mărgineni-CetăŃuia unde
este atribuită nivelului Cucuteni B, este, cu certitudine, în legătură cu
vestigiile cucuteniene, urmând ca să-i stabilim cât mai exact provenienŃa.
Pentru stabilirea limitelor spaŃiale ale frecventărilor umane a zonei
izvorului de apă sărată în preistorie s-au realizat, de-a lungul pârâului i pe
micile terase ce se înalŃă deasupra zonei mlă tinoase, mai multe sondaje de
tip carotă. Prin intermediul lor s-a stabilit existenŃa a altor două puncte cu
depuneri antropice, aflate în apropierea actualei fântâni.
Fig. 15. Fragmente aparŃinând culturii ceramicii liniare

Fig. 16. Ceramică Starčevo-Cri

BIBLIOGRAFIE
BURTĂNESCU Fl., 2002. – Epoca timpurie a bronzului între CarpaŃi i

Prut. Cu unele contribuŃii la problemele perioadei
premergătoare epocii bronzului în Moldova, BiblThr, XXXVII,
Bucure ti.
CUCO t., 1985. – Ceramica de „tip C” din aria culturii Cucuteni, în

Memoria Antiquitatis, IX-XI, p. 63-92.

Oglinzi, judeŃul NeamŃ, în Memoria Antiquitatis, XIX, p. 7-82
DUMITROAIA Gh., 2004. – Săpături arheologice sistematice i

periegheze din judeŃele NeamŃ, Bacău i Suceava (2002-2003),
în Memoria Antiquitatis, XXIII, p. 431-449.

MONAH D., 2004a. – CucuieŃi, com. SolonŃ, jud. Bacău. Punct:
Slatina Veche, în Cronica Cercetărilor Arheologice din
DUMITROAIA Gh., NICOLA D., MUNTEANU R., PREOTEASA C.,

MONAH D., BOGHIAN D., IGNĂTESCU S., 2004b. – Solca,
com. Solca, jud. Suceava. Punct: Slatina Mare, în Cronica
Cercetărilor Arheologice din România. Campania 2003, p. 314-
315.

MARINESCU-BÎLCU S., 1974. – Cultura Precucuteni de pe teritoriul

României, Bucure ti.
MARINESCU-BÎLCU S., 1981. – Tîrpe ti. From Prehistory to History

in Eastern Romania, BAR International Series 107, Oxford.

ses rapports avec la culture de Cucuteni-Tripolye, în V. Chirica,
D. Monah (eds.), Le Paléolithique et le Néolithique de la
Roumanie en contexte européen, Ia i, BAI, IV, p. 387-400.

DUMITROAIA Gh., 2007. – CucuieŃi-Slatina Veche (Romania).
Prehistoric exploitation of a salt resource, în D. Monah, Gh.
Dumitroaia, O. Weller, J. Chapman (Eds.), L’exploitation du sel à
travers le temps, BMA, XVIII, Piatra-NeamŃ, p. 57-70.

DUMITROAIA Gh., 2007. – Solca-Slatina Mare (Roumanie).
Preuves archéologiques de l’exploitation du sel en préhistoire, în
D. Monah, Gh. Dumitroaia, O. Weller, J. Chapman (Eds.),
NeamŃ, p. 35-56.
WELLER O., BRIGAND R., ALEXIANU M., 2007. – Cercetări

BilanŃul exploatărilor din anii 2004-2007 efectuate în special în
judeŃul NeamŃ, în Memoria Antiquitatis, XXIV, 2007.
LISTA AUTORILOR
Robin Brigand
Université de Franche Comté
UMR 6249 Laboratoire de Chrono-Environnement
Besançon, France
robinbrigand@yahoo.fr
Dan Buzea
Muzeul NaŃional al CarpaŃilor Răsăriteni
Str. Gabor Aron, nr. 16, 520008, Sfântu Gheorghe, România
buzealuci@yahoo.com
Valeriu Cavruc
valer_kavruk@yahoo.com
Roxana-Gabriela Curcă
Universitatea «Al. I. Cuza» Ia i
Facultatea de Istorie
B-dul. Carol I, nr. 11, 700506, Ia i, România
roxanigabriela@yahoo.com
Andrea (Chiricescu) Deák

chiricescuandrea@yahoo.com
226 Lista autorilor
Vasile Diaconu
Complexul Muzeal JudeŃean NeamŃ
Muzeul de Istorie si Etnografie Tg. Neamt
Str. Stefan cel Mare, nr. 37, Târgu NeamŃ, România
divas_n82@yahoo.com
Gheorghe Dumitroaia
Str. Mihai Eminescu, nr. 10, 610029, Piatra-NeamŃ, România
muzeupn@yahoo.com
Daniel Garvăn
daniel_garvan@yahoo.com
Anthony F. Harding
Department of Archaeology, University of Exeter
Laver Building, North Park Road, Exeter, EX4 4QE, United Kingdom
a.f.harding@exeter.ac.uk
Dan Monah
Institutul de Arheologie Ia i
Str. Lascăr Catargiu 18, 700107, Ia i, România
danmonah@yahoo.fr
Roxana Munteanu
e_r_mro@yahoo.com
Lista autorilor 227
Dorin Nicola
dorinnico@yahoo.com
Adrian Poruciuc
Universitatea „Al. I. Cuza” Ia i
Facultatea de Litere
B-dul. Carol I, nr. 11, 700506, Ia i, România
aporuciuc@yahoo.com
Olivier Weller
CNRS-UMR 7041 Protohistoire européene
Maison de l’Archéologie et de l’Ethnologie, Paris, France
olivier.weller@mae.u-paris10.fr
În Bibliotheca Memoriae Antiquitatis au apărut
I. tefan Cuco , Ceramica neolitică din Muzeul Arheologic Piatra-NeamŃ /

Céramique Néolithique du Musée Archéologique de Piatra-NeamŃ, Piatra-
NeamŃ, 1973, 77 p., 119 photo.
II. Gheorghe Dumitroaia et Dan Monah (Eds.), Cucuteni aujourd'hui, Piatra-
NeamŃ, 1996, 371 p.
III. Dan Monah, Plastica antropomorfă a culturii Cucuteni-Tripolie, Piatra-
NeamŃ, 1997, 523 p
IV. Ioan Mitrea, A ezarea din secolele VI-IX de la Izvoare-Bahna, Piatra-
NeamŃ, 1998, 172 p., 1 pl.
V. Cornelia-Magda Mantu, Cultura Cucuteni. EvoluŃie, cronologie, legături,
Piatra-NeamŃ, 1998, 324 p.
VI. tefan Cuco , Faza Cucuteni B în zona subcarpatică a Moldovei, Piatra-
NeamŃ, 1999, 304 p.
VII. Gheorghe Dumitroaia, ComunităŃi preistorice din nord-estul României.
De la cultura Cucuteni până la bronzul mijlociu, Piatra-NeamŃ, 2000, 335 p.
VIII. Dragomir Nicolae Popovici, Cultura Cucuteni, faza A. Repertoriul
a ezărilor (1), Piatra-NeamŃ, 2000, 356 p.
IX. Ioan Mitrea, ComunităŃi săte ti la est de CarpaŃi în epoca migraŃiilor.
A ezarea de la Davideni, din secolele V-VIII, Piatra-NeamŃ, 2001, 400 p., 1
pl.
X. Gheorghe Dumitroaia (Ed.), In Memoriam Constantin Matasă, Piatra-
NeamŃ, 2001, 267 p.
XI. Victor Sorochin, Aspectul regional cucutenian Drăgu eni-Jura, Piatra-
NeamŃ, 2002, 401 p.
XII. Mircea Petrescu-DîmboviŃa i Victor Spinei (Eds.), Cercetări
arheologice i istorice din zona lacului de acumulare Bicaz, Piatra-NeamŃ,
2003, 518 p.
XIII. Dan Monah, Gheorghe Dumitroaia, Felicia Monah, Constantin
Preoteasa, Roxana Munteanu, Dorin Nicola, Poduri-Dealul Ghindaru. O
Troie în SubcarpaŃii Moldovei, Piatra-NeamŃ, 2003, 248 p.
XIV. Mircea Petrescu-DîmboviŃa, Mădălin-Cornel Văleanu, Cucuteni-
CetăŃuie. Monografie arheologică, Piatra-NeamŃ, 2004, 406 p., 319 fig.
XV. Gheorghe Dumitroaia, Constantin Preoteasa, Roxana Munteanu,
Dorin Nicola, Primul Muzeu Cucuteni din România, Piatra-NeamŃ, 2005,
176 p.
XVI. Gheorghe Dumitroaia, John Chapman, Olivier Weller, Constantin
Preoteasa, Roxana Munteanu, Dorin Nicola, Dan Monah (Eds.),
Cucuteni. 120 ans des recherches. Le temps du bilan / Cucuteni. 120 Years of
Research. Time to Sum Up, Piatra-NeamŃ, 2006, 407 p.
XVII. Mircea Petrescu-DîmboviŃa, Amintirile unui arheolog, Piatra-NeamŃ,
2006, 267 p.
XVIII. Dan Monah, Gheorghe Dumitroaia, Olivier Weller et John
Chapman (Eds.), L'exploitation du sel à travers le temps, Piatra-NeamŃ,
2007, 327 p.
XIX. Felicia Monah, Dan Monah, Cercetări arheobotanice în tell-ul calcolitic
Poduri-Dealul Ghindaru, Piatra-NeamŃ, 2008, 214 p.

D Monah GH Dumitroaia D Garvan Eds Sarea

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

D Monah GH Dumitroaia D Garvan Eds Sarea

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Directorii colecŃiei Bibliotheca Memoriae Antiquitatis:

Gheorghe Dumitroaia i Dan Monah

Bibliotheca Memoriae Antiquitatis

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României

Coperta I: Slatina de la Hangu (foto Robin Brigand)

EDITURA „CONSTANTIN MATASĂ”

Dan Buzea i Andrea (Chiricescu) Deák

Dan Monah, Gheorghe Dumitroaia, Dorin Nicola

Valeriu Cavruc i Anthony F. Harding

Roxana Munteanu i Daniel Garvăn

Gheorghe Dumitroaia, Roxana Munteanu, Olivier Weller,

Lista autorilor ..................................................................... 225

Titlul acestui volum ne-a fost sugerat de colegul Marius

Demersul nostru cuprinde i sugestia, preluată de la acela i

În depistarea i interpretarea slabelor urme rămase de la folosirea

subdisciplină care a capătat un contur mai clar în ultimul timp i datorită

Volumul de faŃă, realizat în cadrul grantului CNCSIS

Un alt articol constituie, de fapt, o completare i continuare a

Prin studiul său Roxana-Gabriela Curcă coboară în timp,

Dan Monah găse te o confirmare etnografică la aromânii din

Adrian Poruciuc, un cercetător de mai mult timp împlicat în

Studiul semnat de Valeriu Cavruc i Anthony F. Harding prezintă,

De mai mult timp a fost remarcat faptul că în depunerile

lângă mari cantităŃi de fragmente de brichetaje, asociate ceramicii

În sfâr it, ultimul studiu, realizat de un colectiv româno-francez,

ALEXIANU M., DUMITROAIA Gh., MONAH D., 1992. – Exploatarea

ALEXIANU M., WELLER O., BRIGAND R., 2007. – Izvoarele sărate

GOULETQUER P., 2002, L’archélogie du sel. Histoire et méthode d’une

Cuvinte cheie: sare, brichetaje, preistorie, etnoarheologie, istoric,

prend aussi en considération les recherches ethnoarchéologiques de

În ultimii ani, în România, a început să se contureze o nouă

Fig. 1. Slatina Mare de la Solca (Foto. D. Nicola)

Meritul de a atrage atenŃia asupra exploatării sării încă din cele

muzeul din Suceava, că a avut curiozitatea de a întreprinde, în 1968, un

insista asupra unor probleme ridicate de publicaŃia privind slatina de

Fig. 2. Tell-ul Dealul Ghindaru (Foto D. Nicola)

InvestigaŃiile de la Poduri nu s-au limitat doar la tell-ul Dealul

anchetele etnoarheologice ne-au relevat faptul că, în majoritatea cazurilor,

Fig. 3. Hinterlandul tell-ului de la Poduri

Un moment extrem de important pentru ceea ce am numit

conduse de Gh. Dumitroaia au pus în evidenŃă i vestigii din timpul

Fig. 4. Planul săpăturilor de la Lunca (după Dumitroaia, 1994)

Încă de la primele campanii de săpături importanŃa staŃiunii de la

Tot în această perioadă eforturile cercetătorilor români s-au îndreptat

echipă a muzeului din Piatra-NeamŃ a efectuat săpături sistematice în

Fig. 5. Săpăturile de la CucuieŃi (Foto R. Munteanu)

În acea perioadă, după susŃinerea unei comunicări i publicarea

arheologice i etnoarheologice s-au desfă urat datorită eforturilor

În această perioadă au fost reluate săpăturile din cunoscuta

Fig. 6. Colocviul internaŃional de la Piatra-NeamŃ, 2004 (Foto D. Nicola)

Pentru partea română colaborarea cu cercetătorii din FranŃa i

continuată, fiind susŃinute câteva comunicări la congresul internaŃional

exactă a exploatărilor în timp (Cavruc, Harding, în acest volum).

Fig. 7. łolici – aspect de săpătură (Foto D. Garvăn)

În 2005 a fost făcută o descoperire deosebit de interesantă la

deasupra nivelului apei freatice, cuprind o serie de amenajări din

Trebuie să notăm i apariŃia unei prime cărŃi consacrată

Solca-Slatina Mare, cu toate controversele privind existenŃa unor

Fig.8. Harta săpăturilor i zonelor cercetate etnoarheologic

Primele investigaŃii etnoarheologice (Alexianu et alii, 1992) au

de promiŃătoarea staŃiune de la łolici-Hălăbutoaia. A fost documentată,

ALEXIANU M., DUMITROAIA Gh., MONAH D., 1992. – Exploatarea

ALEXIANU M., DUMITROAIA Gh., MONAH D., 1993. – L’exploitation