Marfurile ceramice

Produsele ceramice alaturi de cele din sticla ocupta un loc important in cadrul bunurilor de consum atat pe piata interna cat si pe piata externa. Dar ca si marfurile din sticla ele nu apartin numai grupei bunurilor de cunsum ci datorita varietatii si proprietatilor pe care le poseda, au patruns in cele mai noi domenii ale tehnicii ( electronica, industria aerospatiala etc). Ceramica tehnica este in concurenta cu materialele metalice si materialele plastice. Produsele de marfuri ceramice au o bogata traditie in tara noastra, fiind renumite produsele artizanale de o mare valoare artistica din ceramica rosie de la Horezu, ceramica neagra de la Marginea (Suceava) si altele. Tara noastra este recunoscuta si prin produsele de ceramica fina si portelanuri realizate intr-o gama sortimentala deosebit de diversificata. Principalele fabrici producatoare de marfuri ceramice sunt la: Cluj - Napoca, Alba Iulia, Sighisoara, Curtea de Arges, Turda. Materii prime si influenta lor asupra calitatii produselor ceramice

Produsele ceramice sunt produse cu structura policristalina, formata din particule aglomerate unite intre ele, ca urmare a fenomenelor fizico-chimice ce au loc in procesul de ardere (sintetizare si vitrificare). Materiile prime plastice consituie partea principala a masei ceramice care realizeaza legaturi intre toti constituientii acesteia, ele sunt minerale argiloase, formate din hidrosilicati de aluminiu ( xAl 2o3*ySiO2*zH2O) si se caracterizeaza prin proprietatea de a forma in amestec cu apa paste plastice care pot fi fasonate si care isi mentin forma dupa uscare si devin rezistente (nedeformabile) dupa ardere. Din aceasta categorie de materii prime fac parte argilele si caolinurile. Argilele sunt materii prime cu structura fina, constituite din minerale argiloase impurificate cu alte minerale si resturi organice, au o plasticitate ridicata si dupa ardere dau produse a caror culoare variaza in functie de natura impuritatilor continute, de la alb galbui la maro roscat. Argilele se intrebuinteaza in special pentru obtinerea produselor ceramice brute; cele superioare pot fi utilizate si pentru produse din gresie, semiportelan si faianta. Caolinurile sunt materii argiloase mai curate, au o structura cristalina pronuntata, dar o plasticitate mai redusa decat argilele si dupa ardere au culoarea deschisa, predominand albul. Se ultilizeaza pentru portelanuri de menaj de calitate superioara, portelan electrotehnic, sanitar, fainata de menaj, gresie fina, placaje ceramice.

Propietatile materiilor prime plastice si indeosebi: plasticitatea, puterea lianta, higroscopicitatea, contractia la uscare determina in mod hotarator calitatea produselor fine. Materiile prime neplastice au rolul de a diminua unele efecte negative ale materialelor argiloase (plasticitatea ridicata, contractia mare la uscare etc) si de imbunatati proprietatiile produselor fine (cresterea transluciditatii, a rezistentei la soc mecanic si termic si la actiunea agentilor chimici). Din aceastea fac parte: fondantii, materialele degrasante (antiplastice) si refractare. Fondantii au rolul de a scadea temperatura de formare a fazei topite (lichide) favorizand reactiile dintre componente si oferind transluciditatea produselor finite. Principalii fondanti sunt: feldspatii (alumino - silicati, anhidri de sodiu, de potasiu si de calciu), cenusa de oase( fosfat tricalci, carbonat de calciu, fosfat de magneziu, dolomita si calcarul ) Materialele degresante si refractare micsoreaza plasticitatea masei ceramice si contractia la uscare; acest rol il are bioxidul de siliciu sub forma de nisip cuartos si cuart. Cele refractare care rezista la temperaturi ridicate (oxidul de aluminiu H2O3) maresc temperatura de topire a maselor ceramice si confera produselor finite rezistenta termica, mecanica si chimica. Materiile prime auxiliare sunt utilizate pentru a imbunatati unele proprietati ale maselor ceramice. Plastifiantii (parafina, dextrina etc) imbunatatesc prelucrabilitatea si maresc rezistenta mecanica a produselor nearse. Lubrefiantii (motorina, stearatii de bariu, magneziu, zinc, petrolul lampant etc) faciliteaza fasonarea prin presarea masei ceramice datorita actiunilor de lubrefiere. Fluidizantii (carbonat de sodiu, silicatul de sodiu etc) contribuie la stabilizarea barbonitelor ceramice cu un continut redus de apa. Materii prime utilizate pentru produsele ceramice, impartite dupa rolul lor in formarea proprietatilor

Materii prime pentru glazuri si decoruri. Glazurile sunt sticle usor fuzibile, depuse in straturi subtiri pe suprafata produselor ceramice. Rolul lor este de a asigura o impermeabilizare a produselor fata de lichide si gaze, de a contribui in acelasi timp la imbunatatirea aspectului, conferind unele caracteristici de ordin estetic. Glazurile sunt obtiunute din silice combinata cu oxizi alcalini, alcalonopamantesti, oxizi de plumb, alumina, oxid de bor etc. Glazurile pot fi de mai multe feluri in functie de compozitie, procedeul de preparare, de suportul pe care se aplica (pe faianta, portelan, gresie etc) si de aspect (transparente si lucioase, colorate, decorative, artistice) 2. principalele operatii de obtinere a marfurilor ceramice si rolul lor in aigurarea calitatii Procedeul tehnologic impreuna cu materiile prime constituie factorii determinanti in realizarea unor produse ceramice de calitate superioara. Desi materiile prime sunt in general aceleasi pentru toate tipurile de ceramica fina, procesul tehnologic si in special operatia de ardere (temperatura si durata arderii) le diferentiaza, rezultand produse cu proprietati diferite : faianta, semiportelan, portelan, gresie, ceramica fina Defectele produselor ceramice se datoreaza calitatii necorespunzatoare a materiilor prime si nerespectarii parametrilor procesului tehnologic. Ele pot fi:

- defecte de forma, de dimensiune si de masa: asimetrie, curbura, excentricitate, margini deformate, neplaneitate, ovalitate, neparalelismul fetelor, dimensiunea si masa necorespunzatoare - defecte de suprafata, care apar sub forma de : bavuri, culoare degradata, scurgere de glazura, urme de retusare, valuri etc - discontinuitatile pot fi sub forma de : exfolieri, fisuri, crapaturi, lipsa de glazura, rugozitate, strirbituri, zgarieturi Incluziuni diferite in masa ceramica pot fi sub forma de glanule , proeminente, bule de aer, topitura de ipsos etc Defecte de structura apar sub forma de : glazura fumata, matisare, metalizarea colorantilor etc Defecte de decor care de regula sunt mai frecvente (si se manifesta diferit in fumctie de procedeele de decorare aplicate) si anume decor deplasat, decor neaderent, decor suprapus, lipsa de decor, nuanta diferita, neuniformitatea liniei si benzii de decor, pata, scurgeri de colorant etc 3. clasaificarea produselor ceramice Se face dupa capacitatea masei ceramice, dupa marimea granulelor constituentilor si dupa domeniul de utilizare 1. dupa capacitatea masei ceramice (a ciobului) exprimata prin capacitatea absorbtiei a apei, care este invers proportionale cu capacitatea (sau direct proportionala cu porozitatea) se deosebesc 3 categorii: a) produse ceramice poroase cu aoborbtia apei peste 6% (produse de olarie, majolica, faianta) b) semivitrificate sau clincherizate cu o parte de pori inchisi, cu absorbtia apei intre 1% - 6% (produse de semiportelan, gresie ceramica semifina) c) vitrificate sau cu pori inchisi aproape in totalitate, absorbtia apei fiind de maxim 1% (produsele de portelan, gresie ceramica fina) 2. dupa marimea granulelor constituentilor (sau textura ciobului) exprimata prin diametrul maxim al granulelor sunt: a) produse ceramice brute cu textura grosiera alcatuita din particole cu diamentru de maxim 5 mm (caramizi, tigle, oale, placi de placare, tuburi etc)

b) produse ceramice semifine - textura mai fina si diametrul maxim al patritulelor de 1,5 mm (olarie comuna, gresie semifina) c) produce ceramice cu textura fina si cu diametrul particulelor de maxim 0,06 mm (produse de faianta, portelan) 3. dupa domeniul de utilizare se clasifica in: - produse ceramice pentru constructii din care fac parte: produsele pentru zidarie si invelitori (caramizi, tigle, oale etc), placaje ceramice (faianta, majolica, gresie), obiecte sanitare (portelan, semiportelan, fainatam gresie), tuburi de gresie ceramica - produse ceramice pentru menaj din : portelan, semiportelan, faianta, argila comuna etc - produse decorative pentru interior si exterior ( decoratii murale, vaze ornamentale, statuete, aplice, bibelouri etc) - aparatura tehnica de uz industrial ( vase de laborator, produse abrazive, izolatori electrici si piese electronice, produse refractare etc) Schema operatiilor tehnologice de obtinere a produselor ceramice

4. caracterizarea principalelor tipuri de produse ceramice pentru menaj si decor Marfurile de menaj si decorative se obtin din portelan, semiportelan, faianta si ceramica comuna Portelanul este un produs ceramic fin, cu structura vitrifficata, alb si translucid. Se obtine dintr-un amestec de caolin, feldspat si cuart sau nisip cuartos. Portelanul se imparte in doua mari categorii in functie de proportiile componentelor (in special a feldspaturilor ca fondant) si de temperatura de ardere si anume portelanuri tari si moi.

Portelanurile tari se subdivid in functie de natura fondantului utilizat, in portelan: feldspatice, feldspate, clasice si magnezice Portelanurile moi au in compozitie 20 - 30% feldspat, iar temperatura de ardere este cuprinsa intre 1320C- 1450C. Principalele caracteristici de calitate ale portelanurilor tari sunt : - glazura este dura, clara, incolora si lucioasa - gradul de alb este cuprins intre 67 - 75% (in raport cu gradul de alb si etalonul considerat 100%) - duritatea produsului neglazurat ( ciobului) este 6,5 - 7 pe scara Mohs, iar a glazurii de 7,5 - 8 - transluciditatea este o caracteristica ce diferentiaza portelanurile de celelalte produse ceramice fine; este determinata de puritatea materiilor prime, de proportia de fondant, de temperatura si durata de ardere - masa specifica este cuprinsa intre 2,3 - 2,8 g/cm3 si dupa gradul de vitrifire - porozitatea, exprimata prin absorbtia de apa, este redusa, de maxim 0,5% - rezistenta la compresiune are valoare ridicata ( 2700 - 7400 daN/cm 2 si uneori chiar 10000 daN/cm2) rezistenta la tractiune de 250 - 500 daN/cm 2 - stabilitatea termica este buna; portelanurile tari rezista la variatii bruste de etmperatura intrucat coeficientul de dilatare termica este mic - stabilitatea chimica este de asemenea buna, portelanul tare rezista la solutiile alcaline folosite pentru spalare si la alimentele cu caracter acid Portelanurile moi au un coeficient ridicat de fondanti in compozitie si se obtine la o termperatura de ardere sub 1300C. Se caracterizeaza printr-o glazura mai putin dura ( se zgarie cu un varf de otel); au transluciditatea fparte buna, gradul de alb peste 80% ( superioare fata de portelanurile tari) au rezistenta mecanica si duritate mai scazula. Celelate proprietari sunt aproape ca cele ale portelanurilor tari. Se impart dupa natura fondantului care intra in compozitia lor, in: - portelanuri fospatice, cunoscute si sub denumirea de portelanuri englezesti (avand ca fondant fosfat tricalcic obtinut la calcinarea vaselor sau din apatita); se caracterizeaza prin transluciditate inalta (continut ridicat de faza sticloasa) si gradul de alb ridicat. Se utilizeaza pentru vesela de lux si pentru obiecte de arta.

- portelanuri feldspatice (numite si Seger) imita portelanurile japoneze obtinute din caolinuri japoneze cu continut bogat in alcalii. Au un continut mare de feldspat 30 - 60%, ceea ce permite o vitrificare la temperaturi joase. Se caracterizeaza prin trnaluciditate; iar culoarea este alba stralucitoare sau galben fildes; este utilizat in special pentru articole decorative datorita posibilitatii de aplicare a culorii ceramice sub glazura - portelanurile de frita sau artificiale fabricate pentru prima data in Franta, prin arderea unui amestec cu frita la temperatura de 1100 c. Datorita trnasluciditatii si gradului de alb ridicat au fost folosite numai pentru obiectele de arta. Portelanuri cu marci de prestigiu . produsele ceramice au fost cunoscute din antichitate (ceramica de contructii, vasele simple de provizii etc) si au capatat o dezvoltare mai rapida dupa descoperirea glazurii de silicat de potasiu si a glazurii de plumb in sec al XII-lea; in sec al XVI-lea s-a introdus glazura de staniu, a majolicai si faiantei; iar in sec XVIII a inceput fabricarea portelanului in Europa, al carui secret il detineau de mult japonezii si chinezii. Primele fabrici de ceramica fina renumite in Europa, care au ramas si astazi cu marca de calitate de prestigiu sunt Meissen - Germania (1709), Svres Franta (1756), Chelsea - Anglia (1730), Petersburg - rusia (1744). Calitatea exceptionala a produselor din portelan, conferita si de armonia formelor si decorului, continua sa fie deosebit de apreciata. Produsele din portelan de Meissen sunt decorate cu dungi curate, hasurate extrem de fin, predominand culoarea albastra, roz, verde si galben. Marca de calitate are un medalion cu inscriptia "Meissen" si o stea dedesupt (marca verde reprezinta doua sabii incrucisate). Portelanul de Svres are urmatoarele caracteristici: fondul este alb laptos, decoratiile sunt bogate in aur sau in culori deschise (pastel) reprezentand flori si pasari, iar bibelourile sunt remarcabile prin executia minitioasa a dantelariei din epoca Ludovicilor. Produsele din portelan Rosenthal - Bavaria sunt recunoscute datorita decorurilor cu aur pe glazura si sub glazura, sunt marcate cu 2 trandafiri incrucisati (pentru produsele mai putin transparente) sau cu doua spade incrucisate cu o coroana intre ele cu denimirea fabricii. Produsele din portelan de Viena sunt foarte translucide, cu fondul predominant resu - bordo, cu figuri pictate in medalioane, iar intre medalioane sunt ornamente aurite. Marca de calitate are forma unui degetar. Portelanuri renumite sunt si cele realizate de PIRKENHAMMER (cehoslovacia), ILMENAU (Germania) si de unele uzine din China, Japonia, Rusia, Olanda, Anglia etc.

Produsele din portelan realizate in tara noastra, desi au vechimea celor de mai sus, au patruns pe piata interna si externa fiind recunoscute ca marci ( portelanul fabricat la Cluj Napoca, Alba Iulia, Curtea de Arges) datorita calitatii superioare. Semiportelanurile reprezinta o masa ceramica fina, semivitrificata, cu caracteristici intermediare intre portelan si faianta, avand aspectul mai apropiat de faianta decat de portelan. Semiportelanul are urmatoarele particularitati: culoarea ciobului este alb-cenusiu sau gri, structura este mai poroasa decat a portelanului, absorbtia de apa este de maximum 5%. Se obtine din amestec de caolin si argile superioare, fedspat si cuart (nisip). Arderea semiportelanului se face la 1230 - 1300C intr-o atmosfera oxidanta pentru crestea vitezei de ardere. Se acopera cu glazuri transpartente sau opacizante si se utilizeaza pentru articole de menaj, sanitar si tehnico- sanitare. Faianta este un material ceramic fin, cu structura poroasa obtinuta in materii argiloase, cuart (nisip), calcar, dolomita, feldspat, la o temperatura de ardere mai scazuta decat a semiportelanului (850 - 1250 C). Caracteristicile faiantei sunt: - culoarea ciobului este alba, galbuie sau galbena - porozitatea, exprimata prin capacitatea de absorbtie a apei, este de 8- 16% (mai mare decat a semiportelanului) - permeabilitate ridicata fata de lichide si gaze, datorita porozitatii mari - prezinta opacitate - rezistenta la rupere este mult mai ridicata fata de cea a portelanului ( 150 350 daN/cm2, la faianta si 530- 650 daN/cm2 la portelan) - glazura are o structura vitrificata, dar prin lovire se poate desprinde In tabelul de jos sunt prezentate comparativ principalele caracteristici ale portelanului si faiantei : caracteristici Masa specifica g/cm3 Aspectul ciobului Culoarea in spartura Permeabilitatea la lichide Duritatea Portelan 2,2 - 2,8 Compact, vetrifiat Alba Impermeabil Nu se zgaraie cuvarf de Faianta Mai mica decat a portelanului Poros Alb - crem Permeabil Se zgaraie

otel Sunetul la lovire Comportare la lumina glazura Clar, curat, prelung Scurt si infundat Translucid la obiecte mai Opaca subtiri de 3 mm Stratul face corp comun cu Stratul este distinct si se masa ceramica despreinde prin lovire

Produsele din ceramica populara se obtin din argile (u un continut ridicat de oxid de fier) in amestec cu nisip (degresant) si calcar. Structura produselor respective este poroasa iar ciobul este colorat. Produsele cu sectiune circulara se obtin la roata olarului, procedeu traditional la noi in tara, prin care se realizeaza produsele cu forma variate, armonioase, acoperite apoi cu glazuri cu colorit luminos, cu decoruri simple, astfel incat ceramica populara romaneasca este recunoscuta ca un domeniu valoros al artei populare. In prezent exista 200 de centre de olarit care realizeaza produse din: - ceramica neagra de traditie dacica, obtinute printr-o ardere incompleta( in Moldova la Marginea - Suceava si in Estul Transilvaniei) - ceramica rosie de traditie romana, obtinuta printr-o ardere completa (in Oltenia la Oboga, Muntenia _horezu< curtea de Arges, in Transilvania si in banat la Binus) Din aceasta categorie fac parte produsele de olarie comuna rezistente la foc ( vasele de flori etc) de majolica la care dupa ardere culoarea devine galbena sau rosiatica si se acopera cu glazura opaca de plumb si cositor. Pictura se aplica pe prima glazura, dupa care se glazureaza din nou, de accea desenul apare imprecis conturat pe a doua glazura de regula fisurata, ceea ce confera un aspect deosebit obiectelor( vase de ornament, vaze de flori, teracote etc) 5. Sortimentul produselor ceramice Gama sortimentale a produselor ceramice este mult diversificata prin ultilizarea unor materii prime variate, a metodelor de fasonare si de decorare multiple. In practica comerciala se utilizeaza frecvent dpret criterii de clasificare: natura materiei prime, modul de comercializare si destinatie. In functie de aceste criterii sunt: - produse ceramice din portelan, faianta, semiportelan, gresie ceramica si ceramica comuna (populara) - produse comercializate in servicii complete in seturi si piese separate - produse ceramice pentru menaj si decorative - produse ceramice pentru contructii

Gama principala o formeaza produsele de menaj si decorative din care fac parte: - produsele din portelan in piese separate, articole decorative ,bibelouri si piese pentru servicii (cesti, farfurii, platouri, compotiere, salatiere, doze de zahar etc) - produse din portelan in seturi si servicii complete (servicii de masa, servicii de ceai, cafea, tort, bomboniere, vaze de flori, bibelorui etc) - produse din portelan termorezistent (articole de menaj rezistente la fac) - produse din faianta in piese separate si in seturi pentru servicii ( cesti, farfurii, platorui, doze pentru bucatarie etc) - produse din faianta in servicii complete, articole decorative si bibelouri (servicii de masa, vin, ceai, cafea, vaze pentru flori, vaze decorative, bibelouri diverse etc) - produse din ceramica populara care pot fi smaltuite (olarie de uz comun, farfurii, platorui, cesti, bibelouri, placi decorative etc) Grupa produselor ceramice pentru constructii cuprinde: - produse pentru zidarie si invelitori (caramizi, tigle, olane etc) - placaje ceramice pentru finisaj exterior si interior ( faianta, majolica, gresie, mase speciale) - obiecte sanitare ( lavoare, piedestale etc) din portelan, semiportelan, faianta, gresie - tuburi din gresie ceramica 6. Verificarea calitatii produselor ceramice pentru menaj Se face prin analiza organoleptica prin folosirea intrumentelor simple de masurat (subler, rigla, cilindu gradat) si prin metode de laborator. Analize organoleptice si de laborator se fac pentru urmatoarele verificari: indentificarea tipului de masa ceramica (portelan, semiportelan, faianta, ceramica comuna); verificarea aspectului si indentificarea defectelor (pentru incadrarea produselor in clase de calitate); verificarea culorii si a gradului de alb; verificarea rezistentei la soc termic si verificarea prezentei substantelor toxice in glazura sau decor. Se verifica apoi dimensiunea, planeitatea suprafetei de sprijin, ovalitatea si deformarile marginilor fata de planul orizontal.

In functie de nivelul acestor caracteristici si de prezenta defectelor, produsele se impart in clase de calitate. Identificarea tipului de masa ceramice se face dupa: aspectul sectiunii (structura in spartura), culoarea in sectiune, grosimea peretilor, sunetul produs prin lovire, proba in lumina transmisa, acoperirea cu glazura, aspectul in sectiune. Verificarea aspectului produselor si identificarea defectelor se realizeaza vizual si prin palpare. Principalele defecte datorate materilor prime si procesului de fabricatie au fost prezentate anterior. Verificarea culorii se face prin compararea cu mostre etalon. Gradul de alb se determina cu laucometrul. In tabelul 2 si 3 sunt redate diferentele de culoare, grad de alb, ovalitate si deformarile marginilor pe clase de calitate, la produsele de portelan si faianta. Determinarea stabilitatii la soc termic se face prin incalzirii si racirii repetate (in 10 cicluri) cand se constata aparitia eventuala a fisurilor sau crapaturilor. Prezenta substantelor toxice in glazura sau in decor se verifica prin mentinerea glazurii si decorului in contact cu solutii de substante ( de ex solutie de acid acetic 4%) in care trec elementele toxice (de ex plumbul), continute de glazura sau decor. Verificarea dimensiunii se face prin masurarea diametrului, inaltimii, capacitatii, incadrandu-se produsele in una din cele 2 grupe: produse mici (cu diametrul sau inaltimea sub 200 mm si capacitatea sub 250 ml), produse mari (cu diametrul sau inaltimea peste 200 si capacitatea peste 250) Verificarea planeitatii suprafetei de sprijin si ovalitatii se fac la fel ca la produsele din sticla. Deformarile marginilor fata de planul orizontal se verifica prin asezarea produsului cu marginile gurii pe o suprafata orizontala si cu ajutorul unor calibre se determina eventualele devieri. In tabelele 2 si 3 sunt prezentate valorile maxime admise ale deformarilor. Tabel 1. Identificarea tipului de masa ceramica caracteristici Aspect in sectiune portelan Compact, sticlos, fin, glazura nu diferaa de ciob Ceramica comuna Semicompact, Poros, Pamantos, sticlos, fin, glazura glazura difera de grauntos nu difera de ciob ciob semiportelan faianta

Culoarea sectiunii Grosimea peretilor Proba in lumina transmisa Acopeirea cu glazura

Alb, albgalbui Pereti subtitiri

Alb-cenisiu Grosi

Alb-galbui Grosi

Brun- roscat, neagra Grosi

Translucid Opac Opac Opac (gros de pana l 3 mm) Suprafata de Suprafata de Glazura Glazura sprijin sprijin neglazurata acopera intreaga acopera intreaga neglazurata suprafata suprafata

Tabel 2. Incadrarea pe clase de calitate a articolelor de portelan

Caracteristici Culoare

Ovalitatea % din diamentru Deformarile marginilor fata de planul orizontal, %1 Numarul maxim de defecte admise pe acelasi obiect

Clase de calitate I II III Alba cu nuante albastui, galbui sau colorate Nu se admit Se admit Se admit diferente de diferente foarte diferente mici nunante pe o mici de nuant pe piesa sau intre o piesa sau intre piesele piesele serviciului serviciului 1 1,5 2 1 1,5 2

IV Se admit diferente vizuale

2,5 2,5

2-5

4-6

5-7

6-8

Tabel 3 Incadrarea pe clase de calitate a articolelor din faianta

Caracteristici Culoare

Clase de calitate I II III Alba pana la alb galbui Nu se admit Se admit Se admit diferente de diferente foarte diferente mici nuante pe o mici de nuanta pe piesa sau intre o piesa sau intre piesele piesele serviciului serviciului

Ovalitatea % din diamentru Deformarile marginilor fata de planul orizontal, %1 Numarul maxim de defecte admise pe acelasi obiect

1 1

2 1,5

3 2,5

7 Marcarea, ambalarea si transportul Marcarea, ambalarea si transportul articolelor de menaj din ceramica Marcarea articolelor de menaj se face in exterior pe suprafata de sprijin cu urmatoarele etape: - marca de fabrica (sau marca de calitate), cu imaginea caracteristica - clasa de calitate, prin numerele 1, 2 sau 3 pentru articole de faianta sau I, II, III, IV pentru articolele din portelan. Aceste numere se scriu cu vopsea rezistenta, in culorile rosu pentru calitatea 1(I), verde pentru 2( II), albastru pentru 3(III) si neagra pentru IV (numai la produsele din portelan) Ambalarea articolelor de menaj se face cu multa atentie pentru asigurarea intangibilitatii lor, folosindu-se in acest scop materiale ca hartii, cutii, folii de material plastic sau lazi, separand produsele intre ele cu foi de carton ondulat, hartie de matase, talas etc. Pe fiecare pachet se pune cate o eticheta cu urmatoarele mentiuni: marca de fabrica (sau marca de calitatate), denimirea produsului, numarul bucatilor ambalate, pretul, calitatea (folosind culorile indicate la "marcare"). Pe ambalaj se prevad si semnele avertizoare de fragilitate. Depozitarea articolelor de menaj sortate dupa forma, marime, calitate se face in spatii curate, acoperite, ferite de umezeala. Transportul se efectueaza cu mijloace acoperite, de regula in containere, avand prevazute si semnele avertizoare de fragilitate.