ANUL IX-LEA

15 IUNIE
19 41 • No. 6
 S U M A R U L N U M Ă R U L U I 6
Pentru vânători
9 9 pescari Pag.
Furnizorul
turisti „C." : Noi şi pădurea — — — — — — — — — _ i 4 i 1 4 2
Curţii Regale Emil Witting: După căpriorul roşu —- — — 143—145
M. A. N. : Capra - — — 145-147
Dody Harac: Scriitori români vânători si pescari si
vânători români scriitori — — — — — — _ 148—151
M. Moşandrei: Cum alegem un căţel de vânătoare 151—155
7
.A ."; Vulturul de piatră — — — — — _ _ 155-156.
Discuţii: —— '. 156-161
Dr. C. Russu : Probleme vânătoreşti în munţii
apuseni.
Dr. Carol Bock: De lege ferenda ..
Dr. I. Philipowicz: Punctajul fenomenului „Stä-
nescu".
Ing. C. Ceauşu : Lămuriri pentru cititori
„C" : Iarăşi armele „depuse".
Dr. G. Cotul: Audiţia la peşti.
Din munţi şi din câmpii — — — - — — — — — 162—164
Ce a cauzat moartea căpriorilor ?
Capcană de lupi.
Sfârşitul.
Adopţiune.
Corbii In ajutorul vânătorului.
Cărţi-reviste — — — — — _ _ _ _ — — — — 165 — 166
Ştiri mărunte— — — — — — — — — — — — 167—168

foarte stăruitor pe abonaţii noştrii în restanţă cu plata abo­

este unicul mijloc pentru conservarea bocancilor. Conţine namentului, să binevoiască a ne remite neîntârziat sumele
untură de peşte, care moaie pielea, cauciuc natural dizolvat datorate. Vom putea face faţă enormelor cheltueli de editare
si eteruri, cari astupă porii pielei, împiedecând apa să ale revistei numai dacă fiecare cetitor ne va trimite fără în­
pătrundă în încălţăminte. târziere ceeace datorează revistei. »CARPATII".
Întrebuinţând uleiurile scumpe, ca uleiul de ricină, sau
altele, n'au nici un efect, deoarece aţa fiind specific mai
grea, ridică la suprafaţă aceste uleiuri din porii pielei,
pătrunde în pori şi distruge
C o n s e c i n ţ e : pierderi
pielea.
de bani, picioare umede,
DE VÂNZARE
guturai, etc, etc.
Unsoarea cauciucată „Schmoll" este de o calitate fără
concurentă şi în comparaţie cu preţul uleiurilor, foarte
e f t i n ă. s e t t e r englez l e m o n - b e l t o n , etatea 14 luni,
Dacă furnizorul Dvoastră nu are această marfă, ru- fâră defect, perfect sănătos, având dresa­
gati-l să comande. Mărimile din comerţ sunt: No. III, j u l practic tără aport, robust, bun repro­
Vi'kg., V a kg. şi i kg. ducător, foarte promiţător pentru sezonul
NU SE USUCĂ!! ce v i n e ; de cel mai bun p e d e g r e u , din
Anglia şi F r a n ţ a , vând imediat loco, cu
Alte produse ale fabricei „S c h m o 11 p a s t a" Braşov lei 10.000 fără s p e z e de transport. Cu­
Cremă de ghete în cutii şi tuburi. rioşii cât şi amatorii neserioşi, sunt ru­
Ceară pentru parchete, pentru mobile fine, pentru automo­ gaţi a s e abţine dela inutile şi lungi c o ­
bile şi mobile vopsite.
GALOŞIN pentru galoşi şi pentru îmbrăcămintea confecţio­
respondenţe.
nată din cauciuc.
CEARĂ pi. SKIURI, renumita marcă din străinătate „ULLR".
„ C a n i s a M u s c e l " s t r . Spiru H a r e t No. 1
Cutiile mari sunt eftine, căci nu cumpăraţi tinichea. Câmpul-Lung (Muscel).

DE VÂNZARE
CÂINI DE VÂNĂTOARE :
1. Prepelicari, foxterrieri, baset-copoi etc. a) căţei, b) câini
tineri puţin dresaţi, c) câini dresaţi, d) prepelicar perfect a-
porteur de lucruri pierdute.
Neo-Ballist ol-Klev er
2. Un limier de munte bavarez (Bayerischer Schweinhund) Azi ştiu deja toţi vânătorii, că „Neo-
dresat specialist la căpriori Ballistol"-ul este uleiul de arme ideal
Caut 2 — 4 pointeri, dela 7 luni în sus, în schimb sau prin
Nu este încă îndeaiuns cunoscut, c ă „N E 0 ~
cumpărare. Rog oferte detailate. B A L L I S T O L " în aceeaş vreme e un mijloc
excelent de desinfectare şl 'de profilaxie. Ca să
Atenţiune ! cunoaşteţi toate însuşirile excelente ale acestui
uieiu 'de armă, cereţi' prospect gratuit-
Primesc pentru educare şi dresaj sistematic prepelicari, spa-
nieli etc. pentru cursul din anul curent. Primesc pentru re­ „NEO-BALLISTOL" poateficumpărat în_ toate
magaziile de specialitate, şi poate fi cumpărat şl
educate câini dresaţi, cu defecte, asemenea pentru întregirea direct din depozit.
dresajului câini puţin dresaţi Resultat garantat. Referinţe
prima in toată ţara. F. W . Klever, Fabrica chimică Koln
M umai amatori serioşi să se adreseze pentru oferte si infor- Reprezentant si depozit pentru R o m â n i a :
maţiuni, indicând detailat toate dorinţele Adresaţi (ataşând GUSTAV SCHOGER
mărci poştale Lei 7 — pt răspuns). SIBIU, Str. Dârstelor No. 6
C r e s c ă t o r i a şi d r e s a j u l :
H o m o r o d I. J u d . T â r n a v a M a r e
 VÂNĂTOARE / PESCUIT / CHINOLOGIE
Apare la 15 a fiecărei luni / Preţul unul număr 30 lei / Abonamentul pe un an 320 DIRECTOR. PROPRIETAR RĂSPUNZĂTOR.
pe ţumătate an 170 lei / Redacţia şi administraţia t Sibiu, Str, Carmen Sylva No. 12 Dr. IONEL POP
(/leg. specia/ Trib. Cluj, No. 9.) A N U L I X / / No. 6 // 15 I U N I E 1941

NOI SI PĂDUREA
Pe la mijlocul lui Mai s'a ţinut în palatul de pe în care mâna omului a sădit puieţii de brad, de cele mai
Bulevardul Take Ionescu, adunarea generală a societăţii, multe ori cu anii prezintă boschete şi pâlcuri dese, în care
care cuprinde pe toţi silvicultorii români. Din lot ceace vânatul îşi găseşte bun refugiu, vara-iarna. In pădurile
s'a spus acolo, se ridică îngrijorarea pentru soarta pădu­ de deal şi de şes sămănţarii păziţi de silvicultori sau jirul
rilor româneşti şi hotărârea de a căuta să se păstreze ele. şi ghinda dau hrană de preţ vânatului unghiulat, iar lăs­
Această tendinţă se cristaliza şi din comunicările cu ca­ tărişurile tăerilor dese sunt cel mai minunat covru pen­
racter tehnic, şi din recriminările adese foarte amare, şi tru căprioare, iepuri, vulpi. Deci silvicultura, — repetăm,
din proiecte privind raţionalizarea exploatării, şi din re­ lipsită de reavoinţa şi păcatele oamenilor — nu atinge în­
clamarea înfiinţării unui Minister al Pădurilor, chiar şi tru nimic, dimpotrivă promovează interesele cinegetice.
din rigiditatea calculelor obiectivelor economice, din înşi­ Dar invers?
ruirea posacelor cifre. Şi aici să ne înfigem solid în realităţile ţării noastre,
La această acţiune de proteguire a codrului româ­ şi să nu importăm imagini ale unor situaţii, ce nu ni se
nesc am fost chemaţi şi noi, vânătorii. Dl Profesor Marin potrivesc. Ce strică vânatul românesc pădurilor româ­
Drăcea, care înfrăţeşte atât de armonios firea şi gândirea neşti? Să eliminăm pe rând vânatul mic, apoi cel răpitor,
vânătorului cu cea a silvicultorului, a avut în vorbirea apoi mistreţii, ca unii împotriva cărora nici acuză nu s'a
D-sale ţinută cu prilejul acelei adunări şi următorul pa­ adus. Rămâne cerbul şi căprioara. Ce daună pot face
saj: aceste animale? Prin Germania — de unde importăm noi
„Opera de reapropiere a silviculturii cu vânătoarea şi lucruri bune, dar şi idei nepotrivite vânătoreşti — cer-
trebue continuată spre a face ca tot personalul silvic să videlor li se impută: cojirea răşinoaselor, pagube prin fre­
fie cei mai competenţi factori cari să ocrotească fauna şi carea coarnelor, şi în fine ciupirea vârfurilor coniferelor
vânatul din România, atât pentru conservarea frumuseţii tinere. Prima pacoste de care se fac vinovaţi cerbii e a-
şi specificului pădurilor noastre cât şi pentru mulţumirea proape necunoscută la noi. Odată am auzit, că în Buco­
desăvârşită a vânătorilor, in cari sperăm să avem în cu­ vina într'un loc au început cerbii să „cojească". Va fi
rând cei mai desăvârşiţi prieteni şi leali colaboratori pen­ fost o lipsă momentană de hrană, sau mai verosimil obi­
tru apărarea pădurilor". ceiul rău al unor indivizi, care trebuiau imediat eliminaţi.
Iată, vânătorimea română aplaudă cu toată convin­ De o dăunare a pădurei prin cojire la noi nici vorbă nu
gerea vorbele celui ce se găseşte azi în fruntea slujitorilor poate să fie. Atât cerbii cât şi căpriorii îşi curăţă coarne­
pădurei! Cuvânt de cuvânt, gândire de gândire. In câteva le cu predilecţie în arbori tineri sau în tufe de esenţă
fraze se dă habotnicilor dintr'o parte, ca şi celor din cea­ moale: răchită, plop. Foarte rar cade jertfă câte un bră-
laltă parte, puntea de apropiere, arătându-se adevărul duştean. E acea rămurea, de care nici nu-i pasă codrului,
clar: interesul vânatului, interesul pădurei porunceşte o că o frângi! Admitem însă, că am auzit în regiunile foarte
colaborare între vânători şi silvicultori. E vechea noastră des populate de cervide plângăndu-se silvicultorii, că cer­
teză, pentru care am militat, am fost adese rău înţeleşi, bii şi căprioarele au ciupit vârfurile multor puieţi de brad
am fost de multeori pe nedreptul bănuiţi chiar de porniri din plantaţiile tinere. Mi s'au chiar arătat câţiva brăduţi
duşmănoase pe când nu aveam decât mână frăţească în­ ciupiţi astfel. Dar învinuirea şi-a pierdut în ochii mei va­
tinsă. loarea, când aceiaşi silvicultori s'au învoit să între cioba­
nii cu oile în plantaţia tînără, subt cuvânt, că oile calcă
Lucrurile se vor limpezi in ceace priveşte „reapro- iarba şi astfel degajează puieţii de brad. In realitate, după
pierea" silviculturii de vânătoare. Se vor mai face exage­ o asemenea trecere a turmei, abea era brăduţ neatins, fie
rări, greşeli, vom mai umbla câteodată pe cărări rele, în­ călcat, fie rupt, fie ciupit. Şi apoi, după zece ani, am vă­
toarse, ca pe urmă să se ajungă tot la acea colaborare, ale zut cu ochii, că plantaţia „compromisă de cerbi" era mi­
cărei bucurii şi roade fac pe urmă de neînţeles ereziile nunată, încheiată în brazi mai mare ca omul, deşi, regu­
trecutelor neînţelegeri. Astăzi, în această publicaţiune laţi, porniţi spre înălţimea cea mare.
prin care în mare parte trăeşte spiritul şi gândirea vână­
torilor români, să ne oprim asupra nădejdii formulată în Potecul, pe care îl fac eu vânătorul deschide drum şi
ultima frază a citatului de mai sus: In vânători silvicul­ pădurarului, care vrea să-şi facă serviciul; observatorul
torii speră să aibă în curând „cei mai desăvârşiţi prie­ meu nu aduce nici o atingere, iar colibele mele de vână­
teni şi leali colaboratori pentru apărarea pădurilor". toare sunt ca o permanentă ameninţare hoţilor de lemne.
E o speranţă de viitor, mult depăşită de realitatea lată, deci, perfecta comunitate de interese obiective
de azi. dintre vânător şi silvicultor, dintre vânătoare — ocrotire,
Există oare un antagonism perceptibil între interese­ şi pădure. Paza şi ocrotirea pădurei e în chip firesc lega­
le noastre silvice şi cele vânătoreşti? Să ne descătuşem de tă de gândirea şi de străduinţele vânătorului nostru, şi
preocupări, care aduc bagaj de falşe perspective şi argu­ dacă nu ni se va putea arăta nici o reală coheziune de in­
mente. Şi să înlăturăm şi imaginea vânătorului sau a sil­ terese, nici un obiceiu sau vre-o tendinţă a vânătorimei
vicultorului de reacredinţă, fiind aceştia excepţiuni. noastre îndreptate împotriva pădurei şi a silviculturei, nu
Silvicultura, adică paza şi raţionala exploatare şi ar fi greu să arătăm, cu pilde singuratece, şi cu mărturia
opera de refacere a terenurilor păduroase, atinge oare in­ atitudinilor de veacuri profundul ataşament al vânătoru­
teresele vânătoreşti? Da, poate să-mi fie neplăcut, că în lo­ lui român faţă de pădurile ţării sale.
cul unde aveam de gând să vânez în astătoamnă cerbul, Iar acest ataşament, — care evident duce la stră­
găsesc pârtie de muncitori de pădure. E un neajuns per­ duinţa de ocrotire a pădurii —, e de preţ deosebit în ur­
sonal şi pasager, care de cele mai multe ori poate fi chiar ma facturei sorgintei din care el porneşte.
evitat. Raţionala exploatare a pădurilor deschide lumini­ Cunoaştem şi noi vânătorii toate argumentele, care
şuri, pe cari curând le năpădeşte iarba fragedă oferind se pun în cumpănă pentru a fi mişcată lumea în favorul
vânatului neîntrecute păşuni. „Vânatul merge pe urma ocrotirei pădurei, şi nu suntem neînţelegători faţă de ele.
săcurii". Plantaţiile ferite de invazia turmelor de oi sunt Ştim, ce rol are respiraţia uriaşă a codrului în regularea
adevărate grădini ale vânatului meu nobil, iar întinderile precipitaţiunilor.
 Ştim, că pădurea opreşte formarea torenţilor şi de­ Codrul ne copleşeşte, iar noi plecăm atăt de fericiţi
gradarea solului. Cunoaştem şi pilda Cantului. Nu ne capul pe sânul lui, simţind, — dulce şi trecător ca harfa
sunt străine nici cifrele pe care pădurea le reprezintă Î7i zânelor din valea cea tainică, — desăvârşita noastră uni­
bogăţia naţională, şi nici devizele, pe care ni le furnizea­ tate cu această atât de minunată şi atât de nepieritoare
ză pielii noastre codrii sfărticaţi şi duşi prin cele străine alcătuire: Pământul.
şi adeseori duşmane ţării. Sunt oameni — nenorociţii! — pentru care un molid
Sunt argumente, care pot impresiona. Mai ales pe cei pletos şi sombru însemnează numai doi sau trei metri
ce trăiesc preocupaţi de economicul din existenţa noastră. cubi de buştean, — sunt alţii pentru care sitarul cel cu
Pentru noi vânătorii pădurea este altceva decât metri taina in ochii adânci nu e altceva decât o delicioasă pa­
cubi de lemne, şi zăgaz de puvoi. sere rumenită la grătar şi culcată pe felia de pâine sa­
In liniştea întunerecului pădurei işi are sălaş Taina. vant preparată. Sunt oameni cărora le o scumpă pădurea,
De când omul a putut infiripa un gând desprins de dul­ fiindcă o au scrisă în foi cadastrale şi în contracte, care
ceaţa mâncării şi de neplăcerea durerii fizice, a simţit iz- le dă dreptul să o stăpânească, sau fiindcă e nemijlocitul
vordnd din adâncurile păâurii o adiere de mister. Pădu­ lor mijloc de trai.
rea Va impresionat neîncetat, adânc. In ea trăiesc fiinţe Noi vânătorii nu suntem din tagma acestora. Ne-au
ale căror număr şi făptură omul nu le poate cunoaşte. dat ursitoarele cele bune, să moştenim din străvechii no-
Sunt unele, pe care le vede, le utilizează, altele de cânte­ ştrii premergători, nu bogăţii şi nu foamea aurului, nu
cul sau de zborul cărora se încântă. Dar în văgăunele în­ duhul sfârnăresc al căutării bunurilor după taleri zim­
tunecate şi neumblate, în tainiţele păâurii stăpânesc ba­ ţaţi şi bancnote netede. Ne-au dat ursitoarele cele bune să
lauri ce înroşesc cerul cu răsuflarea lor mânioasă; sgrip- moştenim comoara fără pret de aur, de a percepe prin
ţoroici, care vorbesc cu puii lor omeneşte şi se înalţă şi freamătul sufletului nostru dulceaţa freamătului humei.
se coboară pe căile lor în alte tărâmuri; cetăţi de cleştar Cu tot ceace e alcătuire în ea, tării cereşti, aştrii, cânte­
unde fiinţe asemănătoare celor omeneşti trăiesc în obi­ cul unei paseri, zâmbetul unui câmp îmbrăcat în coprine,
ceiuri curioase, din care prind şi pământenii câte o rară taina unui coâru, saltul precis al râsului, suava frumuşe­
arătare; zâne, care îşi oglindesc făpturile diafane în lacri­ ii a căprioarei, mânia crivăţului, glorioasa retragere alui
ma izvoarelor; diavoli ce îşi petrec viaţa cântând din Apollo, pastelul unei aripioare de fluture. Dulceaţa frea­
naiu, năcăjind zânele şi făcând pozne oamenilor; babe- mătului acelei Lumi, în care trăesc şi nişte fiinţe, ce nu
cloanţe, care îngraşă cu turtă copii rătăciţi; oameni şi sunt cu desăvârşire rele şi ticăloase — oamenii.
femei înfrăţiţi cu fiarele pădurii. Sunt văi ascunse în care
auzi cântec âe harfă: e danţul ielelor; sunt copaci care Noi vânătorii nu preţuim pădurea. Noi iubim pădu­
grăesc; duhul rău întruchipat în forma isteţei veveriţe sau rea.
a căprioarei blănâe, te duce pas de pas, pe poteci pierdute. • ••
Pădurea cuprinde sufletele omeneşti sensibile în vraja
unei puteri magice. Atavicele reminiscenţe de taină şi le­ De aceia, apelul ce se îndreaptă spre noi cu atâta în­
gendă, de necunoscute primejdii şi frumuseţi, — nemăr­ credere şi căldură, nu trebue să fie luminat de nădejde în
ginita pulsaţie de viată, âin care e împletită fiinţa pădu­ viitor. Interesele sunt frunze pe care le întoarce vântul
rei — dela strădania firului de muşchiu de a atinge un când pe o faţă, când pe cealaltă. Sentimentul e piatră sta­
strop de revneală, până la gloriosul avânt al molidului se­ tornică, pe care s'a clădit şi ieri, şi care va dăinui şi mâi­
cular, dela gâza oarbă se işi umple de fericire viaţa măci­ ne. S'au găsit oameni cu creionul în mână, care au jude­
nând harnică trupul copacului căzut, până la acvila ce-şi cat la moarte păduri, ca să facă din ele păşune de vite şi
cercetează âin văzâuh împărăţia — gândul şi sentimentul de oi. Şi au argumentat cu randamentul economic, pu­
primitivului şi al nesfârşitului pe care îl înfăţişează neîn­ nând în un taler al cumpenei metri cub de lemn, in cela­
cetata întinerire a străvechiului codru, — măreţia arhitec­ lalt carne şi lapte, şi piei şi coarne şi copite.
tonică şi de organizare a pădurii, care nicăiri in altă par­
te nu iţi porunceşte atăt de aspru credinţa tntr'o srăluci- ... Nu vânătorii au săvârşit aceste asasinate, şi ceice
toare Lumină creatoare: copleşesc sufletul nostru ome­ au plâns mai amar lângă cenuşa coârilor sacrificaţi de si­
nesc. gur nu au fost cei ce nu văd în pădure decât stânjeni de
lemne de foc, şi metrii cubi de cherestea.
In Catedrala Codrului grija cea lumească am lăpă-
dat-o. Ne-am înălţat peste loc şi peste timp, peste becis­ Silvicurtorii cu dragoste faţă de pădure, vor avea pe
niciile şi prostiile pretenţioase, peste inutilele complica- vânător totdeauna alături de ei In lupta pentru mântui­
ţiuni ale unei vieţi care a pierdut drumul de întoarcere rea pădurei româneşti.
spre fericirea Edenului primitiv. „C."
DUPĂ CĂPRIORUL ROŞU de: EMIL W I T T I N G

Tânărul vânător stă tolănit în iarbă, gol-nap şi blarea pe acolo, şi a dat în schimb de altul, cu c
fără scântee de gând în cap. Furnicile îl ciupesc de stâng frânt dela mijloc, şi cu un glonţ 1-a culcat în
piele, păianjenii dau să-i ţase pânză deasupra capu­ iarbă. După împuşcătură a tăcut fluierul, şi după pu­
lui; până aţipeşte. Soarele îi prăjeşte din toate păr­ ţin timp tânărul vânător a zărit printre copaci albul
ţile pielea şi de altfel pârlită, i-o face roşie ca ra­ de ghioc al iiei, şi a auzit vorba adâncă a grădinaru­
cul, încât vânătorul nostru ia culoarea unui indian lui, împletită în glas argintiu de femee. A înţeles că
Sioux înbujorat de prima dragoste. Dela o vreme se e Anuţa cea frumoasă, care vine împreună cu bătrâ­
mută: îşi face culcuş subt un brădui cil cetină dea­ nul grădinar să spună o vorbă bună vânătorului şi să
să, se acopere cu mantaua de ploaie, şi îşi lasă des­ ducă căpriorul căzut. Ce ceas bun a fost acela!
coperită numai faţa, aşa, încât colo spre sară să-i In alt an, dupăce a dibuit înzadar după căprio­
ardă soarele drept în gură şi să-1 trezească. In rul cel tare, iată vede deodată la marginea pădurii,
vise curate şi mai puţin cu­ trecând în paşi grăbiţi, un urs. Neîntârziat a bubuit
rate se întoarce de pe spate
pe burtă, de pe burtă pe spa­
te. Dacă îşi acopere faţa a-
sudă ca şi când ar fi înghiţit
un pumn de aspirine, — da­
că şi-o descopere deîndată
se reped asupra lui zeci de
ţânţari şi musculiţe, — înce­
pând dela felul cel mic, cât
capul boldului, care ţi-se
plimbă pe frunte şi pe subt
păr şi te arde ca focul, — la
cel mijlociu, care găseşte
plăcere să te înţape mai ales
de buze şi de nas, — dela
muştele cele mari, care se a-
şază unde apucă, până la
strechele care nu aleg unde
să te săgete. Cu asemenea
năcazuri, nici nu ajunge să
adoarmă în voe.
De la o vreme mai în­
cep să-1 îmboldească şi amin­
tirile, şi i se perindă în faţa
ochilor închişi, o imagine du­
pă cealaltă, — toate ţesute
în jurul căpriorului capital;
întâmplări roşite de sânge,
cuprinse în văpaie rumenă,
zile cu noroc vânătoresc, în­
dulcit de beţia patimei. Toa­
te în jurul acelui căprior ta­
re, a bătrânului, care purce­
de de pe vremile pădurilor
seculare, pe când săcurea în­
că nu batjocurise frumuseţa
codrilor.
îşi aduce aminte cum
odată, într'o Duminecă după
masă, pe când la grădina de
puieţi de brad din apropiere
fluierul unui cioban chema
la horă fetele lucrătoare, —
a căutat prin tăietură ţapul
cel mare, care îşi avea um­

1
) Căpriorul din această po­
veste, e cel cu care autorul a
câştigat recordul mondial la
expoziţia din Lipsea 1930.
(N. R.).
împuşcătura, dar plumbul a lovit departe, în tufărie.
Ţintaşul prost, amărât până în suflet de nedibăcia
lui, a mai căutat în dreapta şi în stânga după o ur­
mă de sânge, cât de mică, — şi nu a găsit nici una.
Dar când era mai scârbit, iată îi apare deodată, dul­
ce ca o căprioară tânără, Măria cea cu ochi negri. Se
opreşte lângă el, în braţe cu o trocuţă plină de
puieţi de brad, — şi numai decât s'a luminat cerul, şi
uitat a fost şi ursul şi amărăciunea.
Mai târziu, în vremea dragostelor căprioarelor,
tânărul vânător a voit să răsplătească pe „bătrânul
din Haneş" pentru multele ceasuri bune vânătoreşti,
cu aceea, că imitând plânsul chemător al căprioarei
a încercat să-1 ademenească, şi să-i stângă, cu mână
fără milă, pentru totdeauna focul dragostei. Căprio­
rul viclean s'a prelins neobservat în curbă largă în
jurul omului, până i-a ajuns în vânt, şi deodată 1-a
înjurat cu glasul lui gros; „Am fost aici, şi nu mai
vin!" A înţeles şiretenia ţipătoarei, şi nu a mai sărit
la glasul ei, niciodată.
De altă dată vânătorul a zărit căpriorul, trecă­
tor ca o părere, roşind o clipă prin desimea planta­
ţiei tinere. A încercat să-1 scoată cu doi oameni pri­
cepuţi trimişi să hăituiască binişor. Inzadar! Ţapul
era cine ştie în care altă parte, sau zăcea pironit în
tufăria de nepătruns, fără să-i pese de trecerea go-
naşilor.
Toate imaginile care se închegau în jurul acestui
căprior erau roşu-în-roşu. Haina lui era roşie, — ro­
şii erau bujorii pe coastă, — roşie ca jăratecul dra­
gostea lui din scăpătat de vară, rumenă era şi dra­
gostea, care încerca pe atunci să cucerească deplin
pe tânărul vânător.
Iată-1 acum de nou în aceste locuri, hotărât să
termine odată cu această ţesătură de icoane în roşu,
—• să sfăşie chiar fără să-şi dee seama toate firele
de mătase ale dragostei, care îl lega de ele.
Coasta arde de văpaia florilor bisacănului, de
fructele coapte ale socului roşu, de boabele grase ale ruiene din coasta de dincolo . . . Oare cum ar veni
sorbului, de smeurişul în pârgă şi de florile roşu- asta? Ce zici, oare cum ar fi asta? Iată a prins de
portocalii ale vulturicăi. moţ un gând bun, dar nu se prea incumetă să-1 pună
Soarele şi-a îndeplinit calea în jurul pâlcului de în lucrare numai decât. De alta parte e lămurit: De
brădui tineri, şi arde cu toată puterea drept în ochii data asta, în fine, are aievea căpriorul cel tare în
vânătorului, înainte de a scăpata după orizont. Vâ­ faţa sa. Cine ştie când îl va mai avea atât de a-
nătorul sare în picioare, îşi adună grăbit lucrurile, şi proape!
porneşte pe plaiul, care şerpuieşte dealungul planta­ Din sus de jghiabul care duce apa la grădina cu
ţiei. puieţii de brad, potecul se înfurceşte. O creangă por­
Iată, colo fulgeră ceva roşu. Dar cu totul altfel neşte la deal, cealaltă o ia costiş şi trece tocmai pe
de roşu decât florile şi mărgelele fructelor. Roşu ca subt poala molidului înrămurat. Subconştientul vâ­
vulpea, luciu, pată mare cu conture precise. In aceaş nătorului dă cu piciorul în conştientul lui, instinctul
clipă vânătorul se tupilează după un tufiş. Tot ceea precumpăneşte raţiunea, — şi omul pleacă spre
ce vede pe deasupra rugilor de smeuriş, printre bră- ţinta lui.
duii rari, e o pereche de coarne puternice, urechi, Rumeneala obrajilor lui nu se deosebeşte cu ni­
care se joacă cu musculiţele şi care abea ajung la ju­ mic de văpaia bisacănului, cu nimic nu se deosebeşte
mătatea coarnelor, apoi oglinda albă. Numai o clipă, haina lui verzuie, de faţa puvoiului de iarbă din pre-
— şi arătarea se pierde în încâlcitura de crengi, de jur, prin care trece cu extremă grije, asemenea unui
rancote, de căzături. râs, care îşi apropie prada. Dealungul albiei râului,
Creerul vânătorului seamănă cu o ceapă veche, pe după caşiţa de apărare, ierbăria se desparte în­
care nu mai poate arunca lugeri noui. Dar colo la cet, prea încet, în faţa paşilor vânătorului. De a r
marginea pădurii se ridică provocator de înalt, până ajunge numai până la pâlcul de brădui, de acolov
în nouri, un molid stufos, ale cărui crengi atrag aten­ înainte de a-1 fi observat căpriorul.
ţiunea vânătorului, ca nişte raze de soare care l-ar Stă şi ascultă. Nici un sgomot; nimic. A ajuns
împunge fără veste. Ii trăzneşte în cap un plan deo­ până la punctul de după partea cea mai primejdioa­
sebit de şiret. să, — de acum poate să grăbească spre molid, cu
Dacă ar putea să se caţere în molid, până sus, paşi întraripaţi. Trece arma peste umăr, prinde
şi ar avea astfel vedere în tufăria de brădui şi bu­ creanga de din jos, se ridică în puterea mâinilor, se
adună ghem pe prima hodină, — lasă în urma lui
creangă după creangă. Observă, că în grabă a uitat
să lapede la tulpina molidului raniţa recalcitrantă.
Şi carabina are toane, şi unde e desetul de crengi mai
mare, acolo se încăpăţinează să meargă pe altă cale
decât omul. Crenguţe pocnesc încetinel, coaja scâr-
ţăe, raniţa foşneşte. In faţa molidului bătrân cresc
câţiva copaci mai tineri, care împiedică văzul: haide
mai sus! Cât se poate de fără sgomot, cât se poate
de grabnic! Tânărul vânător a ajuns într'o linie cu
vârfurile molizilor din faţă, — iată i-a întrecut, —
iată . . .
Doamne! Uite colo stă căpriorul, aproape, cum
nu 1-a mai avut niciodată! Stă şi priveşte ţintă în
molid. Ce căprior! Uriaş, — mai puternic, decât şi
l-ar fi putut imagina vreodată. Vânătorul simte cum
îi fuge dealungul trupului o cutremurare, care par'că
îi paralizează creerul, îi adună apă în ochi, îi trece
prin braţe ca nişte curente electrice alternative.
Ce să facă? Căpriorul stă nemişcat, stană de
piatră, cu pieptul către vânător, şi nu-şi clinteşte
ochii dela molidul în care a auzit scârţâind, frecând,
rupând crengi, în chip atât de neobişnuit. Vânătorul
stă atârnat în vârful copacului aproape de cruce,
între crengile subţiri şi fragede de acolo. Cum şi-ar
putea scoate de după cap carabina, fără să se rosto­
golească la vale? Petele albe de lângă gura ţapului
par a se lungi într'un râs batjocuritor. Vânătorul se
alipeşte lemnului, se prinde de el cu picioarele, cu-
prinzându-1, — încet, cu băgare de seamă şi totuşi
g r ă b i t . . . A reuşit! . . . Dar cum să tragă, de vremece
şi el şi molidul tremură pe întrecute? Vrea însă să
aibă acest căprior, trebue să-1 aibă, — amintire a
verilor pline de soare şi de flori.
Asemenea unui şcolar, care nu îşi ştie lecţia,
CAPRA
Voind să scriu ceva despre acest animal atât de
simpatic, copil ştrengar, n'am decât să reproduc
ceeace ne spun despre el în formă atât de delicioasă
marii naturalişti.
Cât sunt de graţioase caprele, ne spune, natura­
listul Viani-Viseonti. ,,Formele svelte, mişcările ele­
gante, glasul desmierdător, totul pare destinat în ele a
le face animale domestice dintre celea mai preţioase.
Aevea de ce folos nu sunt ele, mai ales claselor să­
race! O capră costă puţine lire, şi a o întreţine se
poate spune că nu costă nimic; este unul din anima­
lele celea mai cumpătate din câte există şi se mul­
ţumeşte cu orice. Numai să fie lăsată să rătăcească
niţel în libertate, se strădueşte ea să-şi afle hrana
chiar şi în locurile cele mai aride sau sterpe. S'ar
spune chiar că preferă ierburile cari cresc pe stânci,
între crepăturile zidurilor de jumătate căzute, ier­
burilor grase şi proaspete ale câmpiilor. Mai mult!
Caprele tind mereu spre înălţimi, aşa că ar putea
foarte bine să împartă cu domnii alpinişti deviza a-
cestora: Excelsior! B a să vedeţi, eu aşd zice chiar,
că alpinismul a trebuit să nască în inimile oamenilor
la vederea caprelor! Dacă vă întâlniţi umblând prin
natură cu o turmă de capre cari pasc, să fiţi siguri,
că dacă există în acel loc vreo ruină, vreun rest oare­
care de zid, o capră va sta în vârful ei ca o statuie,
cu aer serios, ca şi când ar medita asupra caducităţii
caută în jur după ceva ajutor; se pleacă în dreapta,
se suceşte în stânga, se mută în jurul axei copacului
în sfert de cerc. Deodată căpriorul îşi ridică un pi­
cior dinapoi şi se scarpină la gât, — bate cu urechile
după ţânţari, se întoarce şi caută să se îndepărteze
de molidul ăsta curios. Cale de trei paşi arată spata
dreaptă. In aceea clipă vânătorul a reuşit să se în­
toarcă deplin, rupând sgomotos crenguleţele din jur,
— şi când căpriorul alarmat îşi ridică atent capul în
mers, vânătorul a apucat să razime arma, să aducă
printre ramurile dese ale molidului în aceeaş linie
căprior, cătare, muscă. In focul împroşcat de sus, că­
priorul aruncă în aer picioarele dinapoi, şi cade dis­
părând în tufărie.
Ii vine vânătorului să arunce la pământ carabină
şi raniţă, să sară şi el din înălţimea în care se afla.
Nu se aruncă, însă aproape tot atât de repede, ca un
cocoş de munte împuşcat, se sloboade la vale, şi în­
dată e lângă căprior. Nemişcat, fără glas zace voi­
nicul în patul lui de sânge şi priveşte pe vânător, în
ochi cu groaza morţii şi cu amară învinuire. In prima
clipă vânătorul crede, c ă are la picioarele lui un
cerb tânăr; apoi ar vrea să chiuiască de bucurie,
fiindcă îşi dă seama, că e al lui cel mai frumos tro­
feu din toată ţara, a dobândit cea mai aleasă podoa­
bă a camerei lui de arme, a cucerit un căprior de
şase, fără pereche de puternic. Apoi, când observă
picurând sânge roşu dealungul părului roşu, ar vrea
să sufere alăturea de acest superb animal. Iar când
îi înfige până în plasele cuţitul de vânătoare în cru­
cea pieptului, îi vine să plângă: deodată cu acest c ă ­
prior s'au dus zilele luminoase din preajma gradinei
cu brăduleţi din Haneş, şi nu au să se mai întoarcă
niciodată!
lucrurilor omeneşti! Iar dacă sunteţi la munte, fiţi
siguri că nu există greben ţepiş, nu există culme
ascuţită, nu e masiv ce-şi ridică fruntea, unde să
nu apară dintr'o clipă într'alta profilul unei capre,
care se reliefează pe cerul albastru cu bărbia ascu­
ţită şi cu barbişonul ei.
Oricât instinctul firesc al caprelor este indepen­
dent şi vagabond, ele sunt totuşi foarte capabile de a
trăi în stare domestică şi să se apropie oamenilor.
Capra este vaca săracului, s'a spus — şi s'a spus
foarte bine. Laptele ei este sănătos, hrănitor şi uşor.
Mulţi fac cu el o cură foarte răcoritoare primăvara.
Se pregătesc şi brânzeturi din el.
Dar, spre pildă, dacă aveţi o grădină, dacă aveţi
o terasă cu flori în glastre, la cari ţineţi mult, nu vă
sfătuesc să conduceţi pe acolo căpruţa voastră, ori­
cât de graţioasă şi blândă ar fi. Muşcătura ei este
fatală pentru tinerele plante.
Aţi auzit vreodată povestindu-se vreo istorioară
despre capra care a alăptat un copilaş? Sigur, atâtea
mame sărmane, cari n'au bietele de ele lapte destul
să-şi hrănească copilaşii, îi încredinţează unei capre.
Da, îi chiar încredinţează, pentrucă capra, dulce şi
cuminte cum este, înţelege numai decât despre ce
este vorba, şi îmbie micuţului ţiţele lăsându-1 să su­
gă după bunul său plac, parecă i-ar fi copilul ei pro­
priu. Şi s'au văzut capre, cari la cel mai mic gungu-
rit al copilului, alergau, se aşezau cu toată grija pes­
te leagăn, şi până ce copilaşul sugea, îl priveau cu
grije plină de dragoste, aşa cum ar face o mamă ade­
vărată" î
• • •
Fabre spune despre capră următoarele: „In do­
mesticitate capra a păstrat instinctele primitive, fără
îndoială din cauza c ă fiind de mai puţină valoare de­
cât oaia, n'a fost din partea omului obiect de atâtea
îngrijiri, ca să o poată aservi cu desăvârşire. E a a
rămas între noi ceeace este pe stâncile golaşe ale
ţării sale natale, vie, vagabondă, aventuroasă, prie­
tenă a solitudinilor şi a locurilor ţepişe, aflându-şi
plăcerea pe culmile stâncilor, dormind pe marginea
abisurilor şi pururea gata a se lupta din coarne la
cea mai mică aparenţă de ostilitate. Bucuros însoţeşte
ea oile la păşune, dar fără a se amesteca în turmă,
a cărei societate stupidă îi displace. E a merge în
frunte păscând, — ca să nu-şi pună la probă răbda­
rea până la sosirea la păşune —, câteva rămîurele
fragede din gardurile vii de mărăciniş.
Sosite la păşune oile se pun să pască în pace
iarba fără a se depărta prea mult de păstor. De alt­
fel acolo e câinele ca să aducă la rezon pe cele ce
s'ar îndepărta prea tare. Cu toate astea capra se
gândeşte altfel. Peluza e verde întinsă ca un tapet;
iarba e fragedă, deasă. Ce a r dori mai mult! Flea­
curi: peluza grasă şi compania oaiei timide nu-i con­
vin caprei. Colo sus, pe creasta colinei, sunt stânci
crepate, răsturnate în desordine. Intre crepături, cu
câte un pumn de pământ, cresc tufe sărăcăcioase de
graminee de jumătate arse de soare; între despicătu-
rile de stânci îşi încolăcesc rădăcinile arbuşti plă­
pânzi, cu frunziş rar şi tare ca pielea. Iată locul pre­
dilect al caprei. Nimic n'o poate reţine. E a acolo se
duce.
Cât mai curând veţi vedea-o pe flancul abrupt al
stâncilor, circulând cu mare îndemânare unde alţii
şi-ar frânge gâtul, şi neavând drept suport decât o
strâmtă treaptă pe care cele patru copite de abia îşi
află locul de razim necesar. Din această poziţie pri­
mejdioasă, ea îşi întinde gâtul şi năzueşte să ajungă
la tufişul vecin. Acest tufiş nu valorează mai mult ca
ceilalţi, cum sunt de altfel atâtea în locuri uşor ac­
cesibile; ci greutatea îi dă farmec nou, şi spre a-1
atinge, capra se aventurează ne nante cari i-ar aduce
pierzarea dacă ar aluneca. Să fim însă liniştiţi în
această privinţă: capra nu va aluneca; piciorul ei ner­
vos este de o siguranţă neegalată, şi capul ei. oricât
de nechibzuit ar părea, nu are ameţeli niciodată în
faţa abisului. Ramura dorită este deci atinsă, tufişul
este înconjurat şi ascensiunea continuă dela un colţ
de stâncă la altul. Capra ajunge pe culmea stâncii.
Prin câteva behăituri, ea vesteşte împrejurimea de
vitejia ei. Oile sunt acolo jos. sub picioarele ei. Mân­
dră ea se uită la ele. spunându-şi poate: „Leneşele!
niciodată nu vor urca aici.
Deci ierbei fragede a păşunilor celor mai bune,
ea preferă iarba aspră, îngălbenită de soare, uscată
pe loc. şi mai ales mlădiţele sau lugerii lemnoşi ai
arbuştilor şi ai tufişurilor. P â n ă aci nimic de zis. căci
astfel de gusturi ne permit să tragem profit din tere­
nurile cele mai sterile ale rocelor nude. Acolo unde
oaia ar pieri de foame, capra află cu ce să-şi umple
ugerul de lapte. Din nenorocire patima ei pentru
scoarţa amară a arbuştilor îşi are consecinţele sale
neplăcute. Culturile, grădinile, livezile, gardurile vii,
crângurile şi pădurile nu au duşman mai redutabil
decât capra. Lăstarii tineri sunt păscuţi cu lăcomie,
scoarţa e roasă şi orice arbust atins piere. Deci spre
a preveni pagubele s'au dat în consecinţă ordonanţe
severe — cari interzic turmelor de capre accesul în
locurile împădurite".
• • •
Să-1 ascultăm şi pe naturalistul Martin, care e
niţel mai sever cu caprele.
„Multe capre au păr lung, aspru, altele au un
strat inferior de păr sau lână fină, care la multe
specii este foarte desvoltată. Sunt capre fără coarne,
şi altele la cari ţapul are patru coarne. Ele sar şi se
joacă bucuros, sunt curioase, adesea şi încăpăţînate şi
răutăcioase. Ţapul este gata de luptă şi socoteşte
adesea mişcarea din cap a celor ce dorm drept pro­
vocare căreia îi răspunde cu o lovitură puternică.
Caprele sunt capricioase şi neastâmpărate, aşa că
până şi acolo unde sunt de jumătate sălbatice, se
apropie de strein şi mai ales ţapii îl atacă în chip
viclean. Precum în purtarea lor, tot astfel caprele
sunt şi în privinţa hranei capricioase: acuş le convine
asta, acuş cealaltă; astăzi cea mai bună hrană de
abia le convine, mâine o dispreţuesc şi mănâncă pae-
le de aşternut; acuş mănâncă muşchi şi licheni de pe
stânci, acuş caută pajişti bogate cu păşune, acuş
despoaie arborii de coajă. Cu greu pot fi obişnuite cu
hrana de grajd şi pricinuesc multă pagubă în liber.
Căldura şi ploaia nu le strică, le strică în schimb fri­
gul şi umezeala. Laptele lor este gustos şi hrănitor şi
abundent în raport cu hrana; din el se pregăteşte un
caş foarte gustos. Din piele se pregătesc mănuşi, cor-
dovanul, şi altele. In ţările sudice din pielea lor se
pregăteşte foi de vin. Capra are 2—3 feti, foarte dră-
guţi".
Citându-i pe aceşti trei naturalişti îmi dau sea­
mă că am spus aproape tot ce puteam spune despre
capre.
Totuşi ţin să mai adaog observarea lui Fabre,
care ne dovedeşte cât au ajuns caprele să fie alocu-
rea de o fire puţin sălbatecă. Ne spune, că în ţările de
Sud, şi am fost martor şi eu de nenumărate ori de acea­
sta, pe când petreceam prin Italia, neguţătorii de lapte
au obiceiul să conducă turmele de capre pe străzile
satelor şi oraşelor, din poartă în poartă spre a vinde
laptele muls chiar sub ochii cumpărătorilor. Ce a r
face oaia timidă în mijlocul tumultului unui oraş
populat? E a ar fugi speriată şi sub teroarea spaimei
neroade s'ar lăsa strivită de vehicule şi care. Capra
nu se emoţionează. Mulţimea ce se îndeasă, zgomotul
trăsurilor, lătratul câinilor, totul îi este indiferent.
Turma cornută, a cărei apropiere o vesteşte limpe­
dele sunet al clopoţeilor, circulă liniştită în mijlocul
acestui dute-vino, ca şi când s'ar afla în solitudinea
munţilor. Cu cocheterie graţioasă ea se contemplează
şi oglindeşte în marile vitrine ale magazinelor şi face
să răsune copitele pe dalele trotoarelor. L a porţile
obişnuite, a căror amintire o păstrează cu grije. tur­
ma se opreşte. O capră, fiecare la rândul ei, este o-
prită de lăptăreasă, şi laptele cald ţişneşte, spume­
gând din uger după măsura vasului. Şi asta continuă
la alte porţi până când turma şi-a epuizat provizia de
lapte. In felul acesta cumpărătorul nu poate dubita
de prospeţimea laptelui şi de puritatea lui; iar lăp-
tăreasa găseşte în încrederea clienţilor recompensa
surplusului de oboseală. Iată o latură nouă simpatică
a caprelor noastre, pe care nu era bine să o dăm ui­
tării.
Ci era aproape s'o uit. Dacă n'aţi ştiut-o v'o spun
eu, c ă simpaticele capre au descoperit cafeaua. Ele
păscând frunzele arborelui de cafea nu mai puteau
dormi şi nu făceau altceva decât să sară. Acest fapt
i-a dus pe oameni la descoperirea cafelei, a cărei răs­
pândire cuprinde azi lumea întreagă. (Fabre, biogra-
phie de Dr. G. Legros, pag. 3 6 7 ) . Nu e graţioasă po­
vestea?
Caprele sunt de diferite soiuri. Avem capra săl­
batică: Capra aegagrus. E a este acasă în Alpii mun­
ţilor Caucazi, în munţii Indiei, precum şi în Taurus
şi Antitaurus. Despre capra sălbatică din Taurus şi
Antitaurus am cetit cu mult interes în anul trecut is­
toria isprăvilor unui mare vânător neamţ care după
multe peripeţii şi primejdii a reuşit să vâneze un ţap
bătrân superb din aceşti munţi din urmă. Numele lui
este Alexander Florsterdt, iar cartea: In den Hoch­
gebirgen Asiens und Siebenbürgens, 1928 Verlag v.
I. Neumann-Neudamm.
Capra domesticită se numeşte, Capra hircus. Mai
este apoi C. laniger, adecă cea din Kaşmir şi Persia,
din părul căreia se confecţionează şalurile scumpe de
kaşmir. In sfârşit menţionez C. angorensis cu p ă r alb
buclat mătăsos şi strălucitor din care se confecţionea­
ză camelot-urile atât de căutate şi de preţuite.
Cred c ă nu este nepotrivit să amintesc drept în­
cheiere de ţapul ispăşitor din Scriptura Legii vechi.
In Cartea Leviţiler Cap. 16 Vers. 7—10 citim urmă­
toarele: ,,După aceea va lua cei doi ţapi şi-i va pune
înaintea Domnului la uşa cortului mărturiei. Şi va
arunca Aaron pentru cei doi ţapi sorţi, o soarte Dom­
nului şi o soarte ţapului celui de slobozit. Şi va adu­
ce Aaron ţapul, pe carele au căzut soartea Domnu­
lui şi-1 va aduce pentru păcat. Şi ţapul pe care au
căzut soartea celui de slobozit îl va pune viu înain­
tea Domnului ca să se roage peste el şi să-1 lase slo­
bod, şi-1 va slobozi în pustie".
Ceremonia aceasta a jertfirii unui ţap şi a du­
cerii altui ţap în pustie, se făcea în ziua ispăşirii. Cum
ne învaţă Mişna în secţia V a părţii a 2-a, ţapul al
doilea se ducea în pustie care se termina cu un abis
fioros semănat cu stânci, Acolo era precipitat ţapul
a cărui mădulare erau sfâşiate mai apoi de stânci.
Vestea morţii ţapului se semnala prin semne puse din
distanţă în distanţă şi era semnul că Dumnezeu a-
grease jertfa şi iertase păcatele poporului său.
In aceasta zi de ispăşire deci cei doi ţapi trebue
înmănunchiaţi cum ne spune H, Lesetre, într'un sin­
gur simbol, Prin primul ţap păcatele poporului lui
lsrail se socotesc ispăşite. Victima era arsă cu totul
prin jertfa arderii de tot; prin alungarea celui de al
doilea în pustie păcatele sunt îndepărtate ca să nu
mai revie niciodată. Deci o victimă o complecta pe
cealaltă, dând Dumnezeu prin aceşti doi ţapi în mod
simbolic un dublu gaj de iertare pentru poporul său
ales. Ţapul jertfit prin arderea de tot, este păcatul
lovit de moarte în trupul victimei ce-1 reprezintă pe
păcătos; iar ţapul ce-1 slobozit în pustie reprezintă
păcatul care se duce alungat într'o regiune de unde
nu mai revine.
Sfinţii Părinţi ne spun c ă ţapul îl reprezenta pe
Domnul nostru Isus Hristos. Astfel sf. Ciril din Ale­
xandria scrie: „Prin unul şi celălalt ţap este repre­
zentat acelaş Hristos, murind pentru noi după trup
şi dominând moartea prin firea-i dumenezeiască".
(Cont. Iulian, VI, 3 0 2 ] . Intr'adevăr noi ştim că Dom­
nul Hristos, cum a prorocit Isaia (Romani 53,4) ,,a
purtat păcatele noastre şi pentru noi a răbdat du­
rere". E dânsul care ridică păcatul lumii (cum ne în­
vaţă Ioan 1,29), şi prin sângele său a intrat odată în­
tru cele sfinte, vecinică răscumpărare aflând (Ovrei
9,12). Mai mult Dumnezeu nu numai că 1-a făcut pe
Isus Hristos victimă a păcatului, ci 1-a făcut păcatul
însuşi în persoană, după viguroasa frază a sf. Apos­
tol Pavel în Epistola Il-a către Corinteni Cap. V,
vers 28. Astfel dar Isus Hristos cel alungat din ora­
şul sfânt, ca odinioară ţapul în pustie este însuş pă­
catul alungat ca să nu mai revină, cel puţin în înţe­
lesul că nu există nici un păcat care să scape de
efectele răscumpărării. Isus Hristos deci pe cruce,
ia rolul ţapului ispăşitor, realizează figura aceluia.
Cu aceasta consideraţie, care ne face să ne ui­
tăm cu alţi ochi la neamul caprelor, încheiu acest ca­
pitol în nădejdea de a fi fost folositor iubiţilor mei
cititori şi a le fi procurat câteva clipe vesele, precum
si prilej de meditaţie adâncă.
M. A. N.
SCRIITORI R O M Â N I V Â N Ă T O R I ŞI PESCARI
SI V Â N Ă T O R I R O M Â N I SCRIITORI de: DODY
De multă vreme pregătisem un studiu mai întins des­
pre Vânătoarea în arta şi literatura românească, dar îm­
prejurările n'au fost prielnice pentru publicarea lui. Ne
mărginim acum a da un scurt rezumat din el, şi am fi
foarte satisfăcuţi, dacă a r putea deştepta un interes în
publicul cetitor.
Cele mal vechi amintiri despre vânătoare le găsim în
basmele Românilor, cum sunt: „Voinicul fără tată", care
e un vânător dibaciu de căprioare şi ciute, iar în „Zâna
munţilor" feciorul de împărat apare ca un „vânător
meşter şi viteaz", care împuşcă o turturică. Asemenea
şi în oraţiile peţitorilor dela nuntă fiul de împărat e pre­
zentat tot ca un vânător de ciute.
Nu trebuie să uităm, că şi în colindele româneşti, aşa
de vechi, încă aflăm urme de scene vânătoreşti.
Cel dintâiu scriitor român, care a cuprins vânătoarea
în opera sa literară versificată, a fost poporalul Vasile
Aaron dela începutul sec. al XIX-lea. El ne zugrăveşte în
poemul său Reporta din vis o ceată de vânători în popas
şi veselie la o stână din munţi, după o recoltă bogată de
vânat diferit.
Poetul V. Alecsandri ne spune despre clasicul nuve­
list Const. Negruzzi: „Am fost odată cu mult regretatul
părintele d-tale la moşia sa Trifeşti, şi unde mi se pare
că am împuşcat pe j u m ă t a t e un iepure şchiop... Negruzzi
întrunea calităţile de bun vânător... cu vio mulţumire şi
înduioşare îmi aduc aminte de zilele ce am petrecut cu
el pe malul Prutului, în 1840". A publicat o poezie cu tit­
lul: Vânătoarea burgrafului Alexi.
însuşi Vasile Alecsandri se îndeletnicea practic cu
vânatul. In fiecare an la Sf. Constantin şi Elena merge
să felicite pe iubitul său prieten Costache Negri la moşia
acestuia în M â n j i n a din Covurlui, unde se întruneau, pela
1845, cei mai de seamă tineri pentru a pregăti Unirea
O vânătoare io Carpafi pe Ia 1702.
11ARAC
Principatelor române. E r a obiceiu ca în preziua să facă
cu toţi o m a r e vânătoare, după care u r m a o m a s ă boga­
tă şi veselă cu felicitarea amfitrionului. De la Alecsandri
avem două poezii destul de reuşite cu subiect cinegetic:
Vânătorul — şi alta Vânători şi vânătoare.
Poetul Gh. Sion în broşura „Suvenire de călătorie in
Rasarabia meridională" (Iaşi, 1857) ne prezintă cel din­
tâiu bogăţiile de vânat din stuhurile din stânga râului
Prut: milioanele de gâşte, raţe, lişiţi, lebede, becaţe, „dro-
chii", bâltani, cocostârci, etc.
Tot poetul Gheorghe Sion în „Suvenirile" sale foarte
interesante ne descrie plastic o mare vânătoare în codri
Bucovinei, organizată, pela 1735, de serdarul Cuciuc cu
participarea naşului său Constantin Vodă Mavrocordat.
Recolta a fost extrem de bogată, dar cu sfârşit tragic,
serdarul Cuciuc fiind atacat de un urs e împuşcat, din în­
tâmplare, de chiar fiul său.
In romanul fragment al instruitului boer Alecu
Cantacuzino Serile de toamnă la (ară, publicat în revista
din Iaşi a lui Alecsandri România literară din 1855, avem
o pagină frumoasă despre viaţa pescarilor de pe râul
Prut, reliefând în deosebi pe Petre Criţă, ca şi care „mai
bun pescar nu era pe toată întinderea Prutului, nici se
afla mai bun puşcaş în tot ocolul decât Criţă. Trebuia cui­
va o viză la Blagoveştenie? Petre îşi lua mrejele de pe
gard, vâslele din căsoiu, punea luntrea în car şi se cobora
la apă, viza era prinsă, cât de mare pentru cel ce o plă-
tia, una mai mică pentru casă. „Unul să aibă — zicea Pe­
tru, întorcându-se acasă, — dar nici celalalt să nu fie
lipsit".
Acela însă, care a pus în lumină locul important ce-1
ocupă vânătoarea în literatura şi a r t a străină a fost la
noi marele scriitor şi om do vastă cultură: Alexandru
Odobescu. Intr'o întinsă expunere întitulată Pseudo-Chine-
yeticos — menită să fie prefaţă la cartea ami­
cului său C. C. Cornescu, „Manualul vânăto­
rului", apărut în 1874 — ne plimbă, cu talen­
tul şi farmecul limbii sale, pela anticii greci
şi romani, pela pictorii şi literaţii naţiunilor
din Apus, scoţând în relief importanţa de care
s'a bucurat în cursul veacurilor vânătoarea în
operile literare şi artistice: pictură, sculptură
şi muzică. Sunt în acest splendid caleidoscop
cinegetic, cu înfăţişări din toate timpurile şi
locurile, şi pagini clasice cari privesc direct
Ţ a r a - R o m â n e a s c ă cu un colorit real sau în­
tregit cu condeiul acestui maestru neîntrecut
al prozei româneşti. Ne vorbeşte aici şi des­
pre vânătoarea de dropii pe câmpiile B ă r ă g a ­
nului. Odobescu în ceasurile sale libere prac­
tica vânătoarea, —• avem chipul lui în costum
de vânător — dela care se întorcea nu numai
cu vânat, ci mai ales cu comori nepreţuite de
poveşti şi cuvinte rare, pe care apoi el ştia
admirabil, ca literat, să le valorifice. Aşa in­
troduce în amintitul său tratat „Feciorul fle
împărat cel cu m a r e noroc la vânat", una din
cele mai frumoase poveşti pe care le are lite­
r a t u r a românească. Povestea afirmativ ar fi
auzit-o dela un ţăran vânător din satul bu-
zoian Bisocea, dar e sigur că scriitorul a lus­
truit-o cu aurul talentului său excepţional.
Feciorul de î m p ă r a t din această poveste o un
vânător minunat înaintea căruia:
Cerbii dela munte
plecau alor frunte,
mistreţii colţaţi
cădeau împuşcaţi,
capra săltăreaţă
nu scapă cu viaţă,
lupii din pădure
picau sub secure,
Cu ajutorul celor trei „pietri" fermecate
fiul de î m p ă r a t nu avea seamăn pe lume In
CARPAŢH -:• Î 9 4 1 . No. 6.
ale vânătoarei. I-se şi zice: „Feciorul de î m p ă r a t — cel
cu noroc la vânat".
Nicăiri în literatura românească n'avem calificative
mai precise şi plastice ale însuşirilor animalelor şi pase­
rilor sălbatice, ca în acest basm, care e o superbă simfo­
nie rurală construită de m ă e s t r i a fără egal a scriitorului
şi vânătorului fin şi sigur observator Odobescu.
Un alt scriitor, care în acelaş timp e şi un pasionat
vânător, e nuvelistul Nicolae Gane. In două din nuvelele
sale „Vânătoarea" şi „Petrea Dascălul" (publicate în re­
vista „Convorbiri literare", (voi. 8 şi 14) avem icoana fru­
mos zugrăvită a vieţii vânătoreşti adevărate cu bucuriile
şi curajul cerut. L ă m u r i r i interesante ne dă Gane în me­
moriile sale: Zile trăite, p. 25—28, 33—51, relativ la viaţa
sa vânătorească în curs de câteva decenii. I a t ă cum ca­
racterizează ocupaţia plăcută a vânatului:
„Astfel farmecul largelor câmpii unde ochiul şi min­
tea rătăcesc în voie, tainele codrului adânc, aerul liber
dătător de sănătate, atingerea cu n a t u r a în tot ce are
mai dulce şi m a i aspru, mai frumos şi m a i înfiorător,
uitarea de sine, viaţa primitivă care ne aminteşte traiul
străbunilor, egalitatea complectă între tovarăşii de puşcă
şi de petrecerea lor în comun într'o intimitate frăţească
unde sălăşlueşte n u m a i voie bună, toate acestea sunt ele­
mente care compun nobila şi bărbăteasca pasiune a vâ­
natului. Nu e vânător care să nu fie iubitor de natură.
Alecsandri a zis odinioară, c ă tot R o m â n u l e născut poet,
eu adaog că e născut şi vânător". Sufletul bun şi nobil
al scriitorului-vânător se reoglindează foarte fidel în poe­
zia sa „La vânat", în care în 18 strofe frumoase preamă­
reşte n a t u r a cu toate infinitele ei frumuseţi, cari îl fac
uneori să se întoarcă acasă, „cu toarba goală, dar cu
sufletul meu plin".
Scriitorul de r a r ă distincţie sufletească Duiliu Z'amfi-
rescu asemenea era un vânător bun, care îndeletnicire i-a
dat o mulţime de observaţii judicioase asupra naturii şi
vieţii ţărăneşti, de care abundă opera sa literară. O sin­
gură nuvelă de a lui cunoaştem cu conţinut cinegetic spe­
cial: O vânătoare de vulpe in campania romană, publica­
tă în Convorbiri literare, voi. X X V .
Ne oprim acum ceva m a i pe larg, asupra unor lite­
raţi fruntaşi, cari au dat o deosebită atenţiune în scrisul
lor literar vânătoarei, făcându-o cunoscută şi preţuită în
cercuri largi.
Cel m a i bătrân, Ion Alex. Bratescu-Voineşti e un
vechiu şi încercat vânător, căci practica lui începe din
epoca copilăriei. El e cunoscut drept cel m a i iscusit pes­
car cu undiţa. Ocupaţiile acestea dau o simpatie adâncă
a scrierilor sale, în care se simte „compătimirea pentru
orice suferinţă, iubire pentru orice gând care tinde în sus,
de împărtăşire pentru orice luptă menită s ă înalţe ome­
nirea... E un filozof al inimii şi un delicat iubitor al na­
turii".
In publicaţiile sale aşa de preţuite: In lumea dreptă­
ţii. Lumină şi întunerec, apoi în revista Carpaţii, etc. gă­
sim pagini mişcătoare despre vestiţii săi câini de vână­
toare: Castor, Cara şi Trie, şi despre isprăvile lor la vâ­
nat. Tot din domeniul vânătoresc e şi nuvela, — o ade­
v ă r a t ă cap d'operă literară — „Puiul" de prepeliţă, ră­
nit de un vânător. „Nenea Gută" tovarăşul-vânător din
Târgovişte încă îşi are locul său în proza scriitorului.
Am spus, că Bratescu-Voineşti e un pescar renumit.
In două volumaşe ne prezintă descrieri şi păreri ale sale
despre acest sport recreator: Cu undiţa şi Firimituri. Face
o splendidă comparaţie între vânătoare şi pescuit, şi ale­
ge pe cel din urmă, indicând şi foloasele pentru sufletul
omenesc. „Da, — zice el — vânătoarea e de netăgăduit un
bogat izvor de plăcere, dar farmecele pescuitului păstră­
vului cu m u s c a sunt cu mult m a i mari... Aşezaţi-vă j o s
pe m a r g i n e a râului şi priviţi la apa care se scurge şi o
să simţiţi cum vă ia şi duce cu dânsa toate necazurile,
toate gândurile rele. Peste câtăva vreme vă veţi simţi cu
sufletul spălat, primenit, liniştit. Scurgerea apei vă dă
par'că gândurile la trior, pleava se alege singură şi plea­
că cu apa. Amărăciuni care în oraş vi se păreau catastro­
fale, se reduc singure la proporţii neînsemnate, credinţe
ce vi se păreau nestrămutate se destramă şi se spulberă,
ambiţii, răzbunări, şi dorinţe ce păreau grozav de legiti­
me, vi se vădesc desluşit ridicole şi vane".
Superioritatea pescuitului faţă de vânat o precizează
astfel: „Intre pescari, ca şi între vânători, ba mai mult ca
între vânători, se n a s c legături indisolubile... In general,
vânătorii lucrează separat, fiecare împuşcă ce-i iese lui
149
înainte, ba între ei surprinzi şi porniri de invidie. Intre
pescari invidie nu există". Arată apoi cum, prin vânătoa­
re şi pescuit, se pot câştiga relaţii cu streinii de un ne­
preţuit folos pentru binele ţării şi al neamului nostru.
Mărturisesc sincer, că m u l t ă vreme n'am înţeles t a i n a
bogăţiei limbii celui mai productiv literat al vremii noa­
stre Mihail Sadoveanu. Am văzut, că în Dicţionarul lim­
bii române, editat de Academia Română, aproape la fie­
care pagină se găsesc citate din scrierile lui Sadoveanu,
pentru a lămuri m a i deplin înţelesul cuvintelor respec­
tive. De unde mulţimea cuvintelor rare, coloratura fra­
pantă a frazei, de unde construcţia frazelor aşa de neaoş
româneşti, şi uneori de un arhaism surprizător, care lim­
pezeşte şi face fraza m a i expresivă în câteva cuvinte? De
sigur toate acestea sunt şi rodul talentului şi lecturilor
întinse ale scriitorului. T a i n a cea m a r e însă a scrisului
lui Sadoveanu, cu lexicul aşa de bogat, care necontenit
îşi împrospetează producţia literară cu cele m a i variate
subiecte, — credem a fi descoperit-o în cele 4 volume, de
care vom vorbi mai jos. Sadoveanu e un vechiu şi iscusit
vânător şi totodată şi pescar. Astfel a hoinărit şi a co­
lindat toţi munţii, bălţile, diferitele ţinuturi ale Vechiului
Regat încă înainte de marele războiu, iar după Unire a
străbătut tot Ardealul cu codrii lui seculari, intrând în
contact direct cu pământul ţării şi bogăţiile lui naturale,
apoi cu oamenii dela ţară, încărcaţi de amintiri, dar
sfioşi, şi, cari îşi deschid sufletul numai acelui, care ştie
să-i atingă cu vrăjitul „toiag al lui Moise", — spre a ţâşni
apa vie şi nesecată din mintea şi inima omului dela ţară,
contopit cu eterna natură, care în fiecare an se înoieşte,
transmiţând viaţă n o u ă . t u t u r o r celor ce o iubesc şi ştiu
s'o preţuiască. Sadoveanu are darul binecuvântat de a
şti să se furişeze în sufletul ţăranului, de a sta de vorbă
cu el, de a-1 vămui de ce are m a i bun în comoara lui su­
fletească, aşa că scriitorul vânător şi pescar se întoarce
din expediţiile sale cinegetice, nu numai cu câteva ani­
male şi paseri împuşcate sau peşti prinşi, ci cu o imensă
bogăţie de cuvinte, expresii, poveşti auzite dela însoţitorii
ţărani, fie pescari, vânători sau n u m a i gonaşi, cari de obi-
ceiu sunt buni povestitori şi neobosiţi în a comunica şi al­
tora ce ştiu şi ce cred ei despre puterile naturii şi despre
atâtea lucruri şi oameni din lumea aceasta împrejmui­
toare. Adevărul celor spuse m a i sus îl recunoaşte însuşi
Sadoveanu în cartea Istorisiri de vânătoare, unde zice:
„In alte popasuri, altădată, am ascultat istorisiri ui­
mitoare. Uneori a m înţeles în depărtate aşezări de oameni,
legea sufletească a datinelor. Alte ori am căzut între nun­
taşi, ori la botezuri, ori la sărbătorile de iarnă, sărbători
fantastice de pe alt tărâm.
Vânătorile mele au fost adeseori vânători de tipuri şi
impresii neuitate. Din asemenea expediţii am adus de
multe ori cântece în loc de jertfe. Colecţia mea de trofee
e s ă r a c ă , m a i bogate sunt amintirile, pietre preţioase ale
tradiţiei şi mitului popular".
Din hoinăriile sale vânătoreşti Sadoveanu şi-a fixat
sinteza despre permanenţa şi unitatea poporului român,
căci ne spune în aceiaş carte cuvintele:
„ S t r ă b ă t â n d în cursul anilor toate ţinuturile româ­
neşti, în cele patru vânturi, îndată am fost izbit că gă­
sesc aceiaş înfăţişare a pământeanului la Soroca, în B i ­
hor, la F ă g ă r a ş , ori pe B i s t r i ţ a superioară. M'am învăţat
să cunosc fratele meu pământeanul din înfăţişare, din
felul cum m ă priveşte şi mai ales din salut".
Insistă apoi, ca şi B.-Voineşti, asupra tovărăşiilor vâ­
nătoreşti, cari a r trebui imitate şi în alte domenii pen­
tru binele deaproapelui.
I a t ă pe scurt conţinutul celor 4 volume pline cu amin­
tiri şi povestiri vânătoreşti, pe care însuşi autorul le-a
trăit împreună cu alţi prieteni de breaslă, sau le-a auzit
dela aceştia, şi le-a scris apoi cu acel farmec şi bogăţie
de expresii colorate, care te fac să nu laşi cartea din
m â n ă p â n ă nu ai terminat-o de cetit.
Ţara de dincolo de negură cuprinde 18 povestiri îm­
podobite fiecare cu câte 2—3 chipuri sugestive, în legătu­
ră cu conţinutul. Descrie paserile acvatice din bălţile Du­
nării, cele din apele Şiretului, Jijiei, a lui Crupă. Apar
moşii Procor, Ilie, Nichita, Calistru, Antonie, mocanul
Timoftei şi Chrica Ciuntu cu poveştile şi isprăvile lor. Ve­
dem scene în legătură cu vânatul de urşi, căprioare, mi­
streţi, lupi, iepuri, cocoşi, raţe şi sitari în munţii şi pădu­
rile dela Raşca, R a r ă u , Brăeşti, Vaslui şi în diferitele
bălţi, fiind prezenţi cu ajutorul lor indispensabil şi câi­
nii sârguincioşi: Kiki, Tom şi Cesar.
 In volumul Istorisiri de vânătoare avem amintiri des­
pre autor ca copil, învăţând vânatul, şi despre alţi vână­
tori, ca: Grigorie Condrea, Nicolae Suţu logofătul, Alex.
Gtienciu, „omul sitarilor delà Repedea". Descrie plastic o
veveriţă „puişor al fagului", povesteşte apoi peripeţiile
unor vânătoare delà Raşca, Boroşeşti, din un sat basara­
bean, etc.
Fecundul scriitor în volumul împărăţia apelor adună
16 povestiri, toate în legătură cu una din cele m a i plă­
cute îndeletniciri ale sale. Aşa ne descrie pescuitul în di­
feritele lui forme şi locuri, în Moldova şi delta Dunării, cu
credincioşii tovarăşi de pescuit: moş Pilescu, Culai, moş
Hau şi Spâni, Pricop, moş Costache Labuşcă delà Comana
la crapi pregătiţi gustos de cucoana Zoe, Neculai Pesca­
rul delà Snagov, care farmecă şerpi, apoi viaţa pribea­
gului căpitan de Cazaci Cricopol, care vânează în deltă
paseri şi le împăiază, câştigându-şi astfel traiul. Multă
familiarizate şi cunoştinţă de oameni, peşti şi lucruri cup­
rind aceste povestiri plăcute.
Cartea întitulată Valea Frumoasei e un amestec de
povestiri şi descrieri în legătură cu vânatul, dar m a i ales
cu pescuitul. Valea aceasta e cea a Sebeşului, din munţii
Carpaţilor sudici, şi trece prin domeniul de vânătoare
întins numit „Oaşa". Aici îşi petrece bucuros scriitorul
timpul liber. Avem în acest volum prezentate: „ B a l t a Zâ­
nelor" din oraşul lorenan Vlttel, apoi pescuitul cu undiţa
în apa Frumoasei, în delta Dunării, păstrăvii în iruga
Şerpilor şi a Sălanelor şi alte informaţii interesante în
legătură cu viaţa, lupta şi drumul imens şi greu ce-1 fac
unii peşti pentru sporirea lor. Tot aici ni se dau infor­
maţii despre credinciosul păzitor al domeniului Oaşa,
badea Toma, despre Brotz pescarul, apoi vânatul de co­
coşi în Cioaca Jinarilor, curagiosul copil păstor, râsul la
pândă şi altele.
Toate acestea sunt prezentate în frumoasa h a i n ă li­
terară a scriitorului de rasă, care ştie să se înoiască în-
continu.
In opera literară m a i veche alui Sadoveanu încă se
găsesc subiecte cinegetice. Aşa bunăoară în voi. Dureri
înăbuşite avem vânătoarea unui lup, în romanul Şoimii
e vânătoarea boierului Andrei, i a r în nuvelele: In pădu­
rea Petrişorului şi Dragoste se vorbeşte şi de vânătorii
din vechea societate. F a r m e c u l pădurii cu ce e în ea ni-1
descrie în revista „Viaţa Românească" din Iaşi vol. X L I X .
O vânătoare domnească a lui Ştefan cel Mare ne dă ro­
manul inedit Izvorul alb. In nuvela Păcat boieresc din
Convorbiri literare, 1906 .Sadoveanu Introduce ceva şi des­
pre o vânătoare de găinuşe şi raţe în bălţile B ă r ă g a n u l u i .
Alex. Cazaban e un satiric tăios, care caută totdea­
u n a să zugrăvească în opera sa literară partea hazlie şi
ridicolă a lucrurilor, în acest fel procedează şi în poves­
tirile sale vânătoreşti, fiind d-sa un vânător sportiv de
mult.
In două povestiri: Blana răzbunătoare şi O spaimă
(din voi. Chipuri şi suflete, 1908) ne înfăţişează doi vână­
tori cruzi, în alta persiflează pe prietinul său vânător
Gică Popârlan (în revista Carpaţi, 1933, No. 8). Isprăvile
vânătorului Marin T r a i s t a r u , care acţionează în balta
Mândrei delà Dunăre, sunt descrise în schiţa s a O pe­
deapsă, din revista Ramuri, 1909. Mai înainte publicase
câteva nuvele cu conţinut vânătoresc şi în revista Viaţa
literară, 1909 din Bucureşti, No. 17, 25, 31, 37, 50.
Cazaban are un întreg volum intitulat Povestiri vână­
toreşti, în care domină nota amuzantă din expediţiile vâ­
nătorilor. S u b aspecte diferite rulează aici vânătorii: boie­
rul Iorgu Paun, Toma puşcaşul, Cristea Bulbuc, moş Toa-
der picior de drac, Vasile Grângaşul. Regele Ferdinand l a
vânătoare în baltă, împuşcări reale sau fictive de urşi,
mistreţi, căprioare, dropii şi paseri din bălţile Dunării şi
alte păţanii şi fapte hazlii.
După ce la fine scriitorul explică foarte pe înţeles le­
gea vânatului, încheie cu acestea cuvinte frumoase: „Vâ­
nătoarea e o patimă, dar e singura patimă omenească
care nu ruinează trupul şi mintea omului. V â n ă t o a r e a e
sănătate şi voiebună".
Alt scriitor-poet, care practică vânatul, e Demostene
Botez din Iaşi. Acesta a tipărit în Revista vânătorilor
frumoase amintiri despre unele Figuri vânătoreşti (1930
Martie). Povestiri cu diferite subiecte cinegetice a m a i pu­
blicat în revistele: Viaţa românească din Iaşi şi în Car-
paţii din Cluj în 1934.
Scriitorul D. Iov, vânător de multe ori, are în volu­
maşul Duduia Adela, o nuvelă, în care prezintă pe bădi­
ca Costache Irode prinzând iepuri într'un mod cu totul
original: cu pătrânjei şi ceapă. Autorul a participat la o
astfel de vânătoare cu rezultat.
« * *
In afară de aceşti scriitori-vânători sunt şi n u m a i
scriitori, cari incidental prind în scrisul lor fapte cinege­
tice. Aşa sunt de pildă: Ion Ciocârlan în povestirea „Pis­
cul Zânelor" (o vânătoare îngrozitoare de mistreţ şi urs),
apoi în romanul inedit Meleaguri vrăncene (publicate
fragmentar în revista Cuget clar, 1937, Bucureşti), şi în
unele nuvele m a i vechi, Calistrat Hogaş, E m a n o i l B u c u -
ţa, Ioan Nicolau în volumul Comoara blăstămată are două
nuvele din domeniul vânătoresc: La iepuri şi Vânătorul
de fazani, iar Alex. Voiculescu ne schiţează O vânătoare
de iepuri în voi. său intitulat Din păcatele vremii, 1939.
Nici poeţii n'au dat cu totul uitării această plăcută
îndeletnicire omenească. Astfel avem poeziile de: Matilda
Cugler-Poni, Pescarul (în Convorbiri literare, I I I ) , de un
oarecare A. I. Castor, Vânătorii (în Conv. lit., X I V ) , Şte­
fan Baciu, Vânătorul din legendă (în revista Gând româ­
nesc, Cluj, 1935), şi de Vladimir Streinu, Moment cinege­
tic din 1934. Mai trebuie să relevăm faptul, că mult înain­
tea acestor poeţi Grigore Alexandrescu publicase o poezie
cu titul Vânătorul, care pare a fi traducere.
• * «
Românii din vechime au avut vânători vestiţi, înce­
pând dela ţărani până sus la boieri, dar durere foarte pu­
ţini ne-au lăsat în scris amintirile lor interesante în a-
cest domeniu. Cunoaştem numele câtorva, oprindu-ne asu­
pra scrisului lor.
Prinţul Nicolae Suţu (1798—1871), m a r e logofăt al
Moldovei, a fost unul dintre cei m a i renumiţi vânători ai
ţării din vremea sa. In memoriile sale extrem de preţioa­
se (publicate în Viena, în 1899, de P a n a i o t Rizos), ne dă
o icoană fidelă a vânătoarei la baltă şi în munţi, înşirând
peripeţii, întâmplări, diferite animale şi modul lor de
prindere acum vre-o sută de ani. Astfel ne înfăţişează
vânătoarele dela balta Cristeşti, din pădurile dela Slatina,
R a ş c a şi Dobrovăţ în frunte cu Mihai Vodă Sturdza, în­
soţite de 300 de gonaşi şi 100 de puşcaşi ţărani, apoi cele
dela câmp de sitari, prepeliţe şi iepuri (p. 70—95). Avem
descrise aici (p. 46—51) şi isprăvile sale vânătoreşti în sa­
tele din j u r u l Braşovului, însoţit de boieri prieteni, refu­
giaţi cu toţi acolo la 1821.
Un alt vânător: boierul Ştefan Movilă din Petreşti
(jud. B a c ă u ) ne-a lăsat amintiri vânătoreşti scrise, pe
care le-a încredinţat istoricului Radu Rosetti, dar p â n ă
azi sunt inedite.
N. Rucăreanu, vânător din ţinutul Câmpulung mun­
tean, ne prezintă într'o prea lungă, obositoare baladă,
fără viaţă, isprăvile Vânătorului Carpaţilor (pela 1873).
In memoriile veneratului preşedinte al „Astrei" cul­
turale din Sibiu Iosif S t e r c a Şuluţiu (partea I I , Sibiu,
1879, p. 24—44) avem descrisă una din multele sale vână­
toare în munţii Făgăraşului, în care apare un ţ ă r a n ves­
tit tragaciu Pleşia din P o i a n a Mărului, care nu poate
muri, la 80 de ani, până nu împuşcă un urs. Prietinul
lui Alex. Odobescu cunoscutul vânător C. C. Cornescu
încă ne-a lăsat câteva pagini, bine scrise, în Convorbiri
literare, (1891) despre excursiunile sale vânătoreşti.
Un alt meşter vânător Valerian Petrescu publică o
carte intitulată Kynegeticos, în care întâlnim, a f a r ă de
chestiuni de specialitate, şi câteva pagini care ne intere­
sează aici sub raport literar. Aşa sunt braşoavele vână­
toreşti (p. 32—46), apoi descrierea vânătorului care e un
„vizionar impresionist şi iubitor al naturii" (p. 47—50), şi
vânătoarea din balta dela Hârşova Dobrogei (p. 56—71).
B ă t r â n u l vânător moldovean din Iaşi Lecca sub titlu
ciudat Polcuţa roşie publică, amintirile sale cu adevărat
trăite de autor şi povestite simplu şi uşor. Aşa ne învie
câţiva din bunii săi tovarăşi: Moş Gheorghe Puşcaşul cu
copoul vestit Dunai, pe englezul W i l i a m Ifould-Papa, apoi
pe moş Mihai Cazaciu şi badea Gheorghe Ifrim; nici Ciu-
rariul, tartorul braconierilor, nu-i scapă. Ne descrie cu
amănunte personale vânătoarele m a r i din codrii Dobri-
nei-Huşi, cea din pădurile mănăstirei Vorona cu 200 go­
naşi, şi cea din balta târgului F ă l c i u cu negustorul Râul.
Are unchiaşul multă aromă veche în cele opt povestiri
vânătoreşti, care se cetesc cu interes viu, fiindcă autorul
 a participat la ele din fragedă copilărie p â n ă a ajuns
moşneag sfătos.
Cel mai de seamă teoretician şi practician în a r t a vâ­
natului e la noi Gheorghe Nedici, care a publicat nume­
roase studii de specialitate, şi acum în u r m ă opera im­
portantă şi unică Istoria vânătoarei, pe care regret foarte
mult că n'o pot ceti în locul de robie, unde scriu cu la­
crimi şi aceste rânduri.
Dela Gh. Nedici mai avem şi o operă literară însem­
n a t ă întitulată Clipe de vrajă, care cuprinde 18 nuvele şi
amintiri vânătoreşti, toate deosebit de interesante şi cap­
tivante, m a i ales pentru cetitorii nefamiliarizaţi cu lumea
aparte a vânătorilor. Volumul e împodobit de 26 planşe
din domeniul cinegetic. In nuvela întinsă şi cu sfârşitul
tragic Braconierul ne zugrăveşte cu multă pătrundere
psihologică lupta între m o r a r u l Iosif, braconier de o via­
ţă, şi viitorul său ginere Niculcea brigadierul, cari se urăsc
şi prin femeile lor ajung să se şi iubească. Avem frumoa­
se pagini, mişcătoare, despre diferitele vânătoare ale au­
torului după exemplare rare de cerbi, capre negre, râşi,
căpriori, dropii şi raţe, şi altele în munţii noştri: P i a t r a
arsă, Gliganul, Pietrosul, Jneapănul, apoi pe B ă r ă g a n şi
la baltă. B i n e prinse sunt isprăvile de braconieri ale fe­
tei Marina şi ale lui Vasile, asemenea şi păcăleala unui
lord englez din Londra, etc.
Ni se pare, că nicăiri în literatura r o m â n e a s c ă nu
găseşti n a t u r a zugrăvită, sub diferitele ei aspecte anuale,
ca în această carte a lui Nedici. Privelişti de toamnă, de
i a r n ă şi de primăvară, cu viaţa înoită sau gata să moa­
ră; păduri, munţi şi văi cu toate splendorile lor ne sunt
prezentate de cineva care înţelege măreţia lor cuceritoare
şi ştie s'o t r a n s m i t ă şi altora prin scris. V i a ţ a animalelor
şi păsărilor, şi f r ă m â n a r e a lor e proiectată în tablouri
sugestive şi reale, care vor r ă m â n e . Multă pasiune şi iubi­
re pentru vânat se observă în aceste nuvele ale lui Nedici,
căruia literatura îi va fi recunoscătoare, fiindcă a ştiut
şi a îndrăznit să ne desvălue o parte din frumuseţile lu­
mii ce ne încunjoară, pe l â n g ă care însă trecem adeseori
foarte grăbiţi, nervoşi, cu ochii închişi, fără să ne dăm
seama, că această lume dispreţuită ne-ar aduce chiar
CUM ALEGEM
UN CĂŢEL DE V Â N Ă T O A R E ?
^ Deseori primăvara, pe lângă puii de găină, ală­
turi de bobocii de gâscă şi raţă, pufoşi şi galbeni ca
mugurii crengilor, vânătorul cel mai modest aşteap­
tă şi căţeluşii, ce în curând îi va naşte bătrâna Mirza,
cu celebrul pointer a lui D.
De cele mai multe ori pentru el vârsta nu are
nicio importanţă, şi ceeace e mai grav, nici rasa ge-
nitorilor, aşa c ă fără să ştie, dela început marile
speranţe ce punea în această progenitură, sunt mi­
nate.
Din întâmplătoarele mele cercetări, mi-am putut
da destul de bine seama că încă şi astăzi sunt foarte
mulţi puşcaşi, şi uneori printre cei mai pretenţioşi,
care susţin cu dârzenie c ă lor li s'a întâmplat să vadă
cum corcitura vâna mai bine decât purul sânge; că
cel mai grozav câne de prepeliţă ce l'au cunoscut,
era o amestecătură de pointer cu ciobănesc, etc. şi
că speţa nu are importanţă dacă părinţii erau buni
vânători.
Un vânător cu experienţă ca a lor, e totdeauna
greu de convins, şi în ce m ă priveşte nu am încercat
niciodată; dar rezultatul mai trist e că, bruma de rase
ce le mai avem în ţară, în multe mâni, sunt sortite
pieirii şi stingerii lor, azi mai ales, când ele au r ă ­
mas aproape inexistente chiar în ţările de origină,
din cauza războiului.
Chiar dacă la cinzeci de cazuri, o corcitură năs­
cută dintr'o împerechere unde o imaginaţie p r e
ceace ne lipseşte m a i mult: liniştea sufletească şi reface­
rea puterilor fizice şi morale.
In paginile de m a i sus am căutat să dau o icoană su­
m a r ă a felului cum e prezentată în literatura r o m â n e a s c ă
vânătoarea cu toate frumuseţile, bucuriile şi riscurile ei
din partea adevăraţilor scriitori, cari în timpul lor liber
se îndeletnicesc, m a i mult ori m a i puţin pasionat, cu vâ­
natul sau cu pescuitul, şi din partea vânătorilor pasio­
naţi, cari uneori reuşesc să dea scrisului lor şi o valoare
literară recunoscută.
In operile scriitorilor şi vânătorilor mai vechi şi mai
noui citaţi ne apare o lume nouă surprinzătoare şi foarte
puţin cunoscută: natura, oamenii şi vietăţile cinegetice
terestre şi acvatice.
Trebue să semnalăm aici în mod deosebit şi contri­
buţia la chestiunea t r a t a t ă a celor două reviste: Carpa-
ţii şi Revista vânătorilor, în care se discută şi se scriu
nu n u m a i articole de p u r ă specialitate, ci şi de acelea
cari au o înaltă valoare literară, cum sunt cele ale lite­
raţilor vânători-pescari: Brătescu-Voineşti, Sadoveanu,
Cazaban, Demostene Botez, şi ale altora, cari ne dau pa­
gini de adevărată frumuseţă literară (de exemplu cele
semnate de Ionel Pop, Rosetti-Bălănescu, e t c ) .
* # *
Nu putem să nu menţionăm faptul regretabil, că în
pictura şi sculptura r o m â n e a s c ă vânătoarea a avut un
răsunet foarte şters. Singur vânătoarea de bour sau zim­
bru a lui Dragoş-Vodă a fost eternizată în tablouri de pic­
torii cu renume: N. Grigorescu, Const. D. Lecca, Dim.
Stoica, şi în sculptură de Medrea. D-na Nora Streiade ne-a
dat un admirabil tablou O vânătoare domnească, i a r pic­
torul b a s a r a b e a n N. Gumalik tabloul frumos Primul tro­
feu,. Dela Grigorescu mai avem o n a t u r ă moartă Vânatul,
asemenea şi dela pictorul ardelean S a v a Henţia un singur
tablou, deşi dela acesta ne-am fi aşteptat la m a i multe
şi m a i importante, fiind vânător însuşi. Specializat în a-
ceastă a r t ă e Dl N. Mantu, cel m a i bun pictor animalier
al nostru.
de: M. M O Ş A N D R E I
fierbinte şi necunoscătoare s'ar amesteca, ar fi uti­
lizabilă la vânat, ea n'ar avea absolut nicio valoare:
pentru crescători, pentru reproducere deci, şi niciuna
pentru expoziţie sau comerţ, cu atât mai mult. Din
încrucişări de rase se nasc în majoritatea cazurilor
câni urâţi, r ă u echilibraţi din punct de vedere al
muncii, ce sunt chemaţi s'o facă, temperamente neno­
rocite, în firea cărora se bat toţi strămoşii spre des­
perarea dresorului.
Trebuie să remarc c ă nu numai nasul, aretul,
sau arta găsitului, dau cum uşor s'ar crede valoarea
unui câne, ci frumuseţea rasei lui, stilul în care lu­
crează şi cu care o ilustrează.
Fiecare rasă are felul ei propriu de a căuta, de
a lua anumite poze de aret, de a apropia şi sălta vâ­
natul. D a c ă vreodată aţi avut curiozitatea şi ocazia,
să priviţi cât de diferit aleargă un pointer, faţă de
un setter, un brac german faţă de un epaniol fran­
cez, aţi putut constata c ă vorbele: stilul unei rase, nu
sunt simple forme bombastice de exprimare?
O rasă bine definită are o anumită fire, cu anu­
mite înclinări pentru un anumit vânat, pentru aport,
pentru urmărit la sânge, etc. înclinări obţinute nu­
mai cu o severă şi îndelungată selecţie, şi pe care
fantezia unui vânător le poate spulbera dintr'o lo­
vitură.
E drept că, orice rasă s'a obţinut cu ajutorul
tora încrucişate, dar acest lucru nu şi-1 poate per-
mite primul venit, ce nu cunoaşte bine o speţă, dar seori decât 10—12 luni de viaţă.
s'o mai şi preschimbe! Pentru aceasta trebuie să te Motivul singur şi serios, e acela schiţat mai .sus,
numeşti un: Edward Laverack, un Hugh Dalziel, un şi anume că, frumuseţea unui câne cât şi mai cu sea­
Stonehege, un Llewelin, Arkwright, sau Huge, să ai: mă calităţile mari cinegetice, sunt accidente furate
capitalul, răbdarea de o viaţă, şi pasiunea de crescă­ naturei, ce cu foarte greu se repetă, şi niciodată nu
tor, având sub mână toate temperamentele căneşti, face serii.
ştiind ce vrei să urmăreşti. Cele mai bune rezultate In cele mai reputate crescătorii, nu toţi căţeii de­
au fost obţinute din încrucişări de rase surori, şi vin campioni, şi când o canisă se poate lăuda cu 4—5
această „retrampă" nu a fost întrebuinţată decât a- exemplare, în cursul a 5—6 ani, şi-a făcut faima.
tunci când din cauza unei prea mari consanguinităţi, Fraţi sau surori bune, din aceiaş sânge, luate de
rasa decădea, pierzând elanul vital. Dar asupra aces­ sub aceiaşi căţea, pot diferi complet: fie prin nas,
tei chestiuni vom reveni cu altă ocazie. curaj, dârzenie, robusteţe la goană, sau supleţe în
Ceeace trebuie reţinut aci e că, încrucişând câni, dresaj, etc. In crescătoriile alese, e foarte drept că
după propria fantezie, bănuind că numai bunele cali­ fraţii se apropie între ei, deşi unul singur devine
tăţi sunt combinabile şi uitând complet defectele, co­ campion de field-trials, bunăoară. Se întâmplă de­
mitem o profundă greşală. seori ca puii cei mai frumoşi nu
Nu există pentru un prepe- sunt întotdeauna şi cei mai buni
licar o ratare mai mare — am pe teren. Din cele arătate până
mai spus-o şi altădată — decât aci nu vreau deloc să se con­
atunci când pe fuga pointeru- chidă că, reproducătorii n'au
lui bunăoară, reuşim să altoim importanţă şi că norocul e to­
nasul grifonului. Un astfel de tul — aş putea spune contrariu
corciu, va sălta şi urmări la — dar că perfecţia- cea mai
mari distanţe vânatul dând înaltă, nu o putem găsi la orice
buzna peste el, fără a-1 putea fătătură, dar că aleşi fiind re­
prinde în raza lui olfactivă, vi­ producătorii, avem cele mai mul­
teza fiindu-i prea mare. El vă te noroace să cădem peste câni
goleşte câmpia sau dealul cel de vânat buni. De altfel acesta
mai bogat în iepuri, sau potâr- e rostul „pedegreului", de care
nichi, fără a reuşi să trageţi un în ce mă priveşte, fac mare caz.
singur foc. Poate pentru un puş­ De altfel pasiunea ome­
caş cu foc sacru fi un necaz nească îşi are în genere aceiaş
mai mare? substrat, de a te prinde tocmai
Dar subiectul de astăzi în ceeace nu poţi cu uşurinţă
vreau să fie altul, şi anume ace­ obţine, acesta e în adâncul ei
la, când un vânător are de ales cred şi patima oricărui meritos
2 sau 3 pui, din 10, pe care îi crescător.
fată o prepelicară excelentă la In drumul lui lung, reuşeş­
vânătoare, din câne de aceiaş te să producă în adevăr câteva
rasă şi de aceleaşi calităţi. animale, câteva familii ce fac
Mulţi îmi vor răspunde că lu­ vâlvă, pasiunea lui în acest caz,
crul e sigur; ce naşte din pisică n'a fost deşartă! Crescătorul a-
şoareci mănâncă; deci toţi că­ devărat trebuie să-şi răspân­
ţeii vor fi asemenea părinţilor. dească rasa, s'o adapteze clima­
E cert, că ei înşeală în mod si­ tului şi ţării pe cât mai mult,
gur, în cel mai bun caz, cu ţin crescător francez mândru de seterii lui, născuţi alegând fără cruţare şi fără ca
60%. O nu prea scurtă expe­ din celebrii campioni de field-trials. Cu unul singur vreodată să creadă că va fi re­
rienţă în materie câni, mi-a do­ poate va avea noroc, In cel mai fericit caz... compensat băneşte, pentru mun­
vedit-o în repetate rânduri. ca şi sacrificiile făcute.
Prin aceasta vreau să afirm că, aceşti părinţi de A produce un animal rar, prin marile lui perfor­
aceiaş selectă rasă, şi ideali la vânat, dacă foarte rar manţe, după sumedenie de timp pierdut şi sacrificii
vor scoate câni inutilizabili, vor naşte însă foarte de­ băneşti, e o mare mulţumire, şi cu atât mai deplină,
seori căţei mediocri, sau mai precis, sub nivelul pă­ cu cât eşti convins că asemenea unei opere de artă,
rinţilor; perfecţia în toate fiind o excepţie, o abatere ai obţinut un exemplar unic, ce odată frânt, nimeni
dela natură. Chestiunea aceasta o ştiu foarte mulţi un altul pe pământ nu va mai face unul la fel lui.
vânători, de aceea în faţa unei progenituri omogene, O armă cât de scumpă, o maşinărie cât de com­
ceeace denotă rasa nobilă a reproducătorilor, se gă­ plicată, e scoasă sau poate fi scoasă, în mii de obiecte
sesc deseori foarte încurcaţi, şi nu odată în astfel de asemănătoare, un animal viu, e floarea ultimă a
împrejurări cu priviri foarte duioase, mi-au cerut pă­ unui lung efort de crescător! Câţi dintre bravii noştri
rerea. De altfel chestiunea aceasta a alesului, a făcut vânători amatori de căţei bine dresaţi, ştiu aceasta?
să curgă multă cerneală, şi mai ales multe vorbe de
clacă.
Nimeni nu e neinformat că mai ales azi, un pre-
pelicar frumos, cu pedegru serios şi mari calităţi na­ Dar să revin iarăş după acest nevoit înconjur, la
tive lăsând chestiunea dresatului pe plan secundar alegerea căţeluşului care vă interesează atâta, şi ale­
costă multe parale, foarte multe mai ales faţă de gere pentru care am primit numeroase scrisori, pline
sora, sau fratele lui de cuib, de care nu-1 desparte de­ de stăruitoare rugăminţi.
 Pentru cine cunoaşte în adevăr ceva
în materie de chinologie, alegerea „asu­
lui", e o desfătare şi deseori o comedie,
plină de tot umorul cel mai curat.
Ginta noastră vânătorească — trebuie
s'o recunoaştem — nu e în special prea
lipsită de imaginaţie, surprizele slăbiciunei
de care suferim, fiind şi ele, dealungul
cotloanelor şi văilor sălbatece, un stimu­
lant destul de tonic, genului inventiv. Când
iepurele nu s'a suit în patului de fân al
vitelor, spre a ne juca farsa . . ., naşte Mir-
za, şi atunci ocazia nu e pierdută pentru
ipoteze şi discuţii, afirmaţii naive, ce îşi
au farmecul lor.
Am cunoscut şi cunosc confraţi de
breslă vânătorească, ce au secretul lor —
foarte strict — în alegerea unui c ă ţ e l . . . şi C ă ţ e l e c u pui. Un c o l ţ al C a n i s e i M u s c e l , In 1937
cu el merge întotdeauna la sigur. Iată câ­
teva, spuse numai mie la ureche, dar care se poate timp jucând un rol de prim ordin.
întâmpla să le cunoaşteţi şi Dv. Dacă un căţeluş găseşte uneori mai uşor pe mai-
1. Căţeaua cu nouii născuţi, o aşezi în mijlocul că-sa, tot el alteori nu se mai mişcă deloc. Din care
unei camere spaţioase, jur-împrejurul ei, căţeii; cel pricină? Fiindcă odată era înfometat, alteori sătul,
care primul se va îndrepta spre uger şi-o va găsi-o, odată era friguros, alteori mai puţin; iată adevăra­
va avea cel mai teribil nas! Precis! tele cauze, şi nici decum nasul lui încă nedesvoltat.
2. Alegi cânele sau căţeaua cea mai mică, şi cu Un câne unicolor negru sau cu pete negre, e un
cerul gurii negru. câne perfect, dacă standardul o permite, ca la poin-
teri sau setteri bunăoară. Nu, dacă el o interzice.
3. Fii cu băgare de seamă la puiul care primul
A te interesa de pintenii posteriori ai unui pre-
a făcut ochi, cu el ai pus mâna pe lozul câştigător!
pelicar, şi al căuta ca dovedind o rasă mai pură, şi
4. Aşteaptă toate fătaturile, până ce însfârşit un animal mai bun, iarăş nu poate fi decât o simplă
dai peste un căţeluş cu pinteni, la picoarele dinapoi, glumă, pintenul la unele rase ciobăneşti cât şi la
el te va despăgubi de îndelunga aşteptare, întrunind unii braci există, şi nu probează decât bătrâneţea
maximul de calităţi ale rasei. rasei.
5. Nu Domnule, îţi va spune un alt amic, aceasta Aşadar, această artă de a alege campionul înainte
nu-i decât o glumă, culoarea e totul, fugi de cânii chiar de a fi făcut ochi, în ciuda diferitelor metode,
pătaţi cu negru, fiind mai toţi cu sânge de corcitură, din punct de vedere chinologie, nu are absolut nici-o
alege pe cei cu pete galbene; am avut eu un poimer valoare; la fel tăiatul sub limbă, împotriva jigodiei,
cu pete portocalii pe urechi, o minune de câne! doar sau a arsului botului spre a feri cânele de turbare.
limba îi lipsea! Iată acum ce ne spun crescătorii şi experimen­
6. O altă manie, pe cât de înrădăcinată printre tatorii cânilor sportivi sau de vânat, relativ la se­
vânători, pe atâta de răspândită, e . . . lungimea co­ lecţia lor în această direcţie.
zii. Alege numai prepelicarul cu coada cea
mai scurtă, dacă o are lungă, tai-o, chiar
de ar fi setter, sau pointer, îi dă astfel zic
dânşii... rasă?!
Şi dacă aş dispune de mai mult timp,
v'aş mai putea divulga (rugând pe bunii
amici ai mei să mă ierte), multe din aceste
secrete spuse la ureche, spre a scoate din
urnă în mod sigur, milionul.
Cercetând mai în adânc însă, veţi pu­
tea găsi că imaginaţia lor fusese uneori în­
tărită de reale coincidenţe. Faimosul Bob
avusese pe trup pete galbene, sau neuita­
tul Herk. coada oarecum scurtă. Fantezia
ajutată de iubire, a dedus prea pripită re­
guli eterne, ce rămân însă sub lupa obser­
vărilor sagace, complet găunoase.
Uneori la aceste toate eteroclite şi
empirice metode, nu numai că nu s'a ţinut
în seamă standardul rasei, de care habar
se are, dar nici măcar expresele recoman­
dări făcute de el. Se uită iarăş că un mic
căţeluş de 2—3 luni, e o pastă fragedă, ce
până la plina lui desvoltare se poate com­
O c ă ţ e a p o i n t e r p u r - s â n g e c o n s t r u i t ă in linii d e v i t e z ă şi fond.
plet metamorfoza, hrana lui în tot acest T o r a x şi a p l o m b u r i i d e a l e .
 De foarte multe ori până la 7—8 luni, orice ale­
gere rămâne o pură loterie, deşi există anumite nor­
me de ţinut în seamă. Am aci bucuria să vi-le împăr­
tăşesc nu la ureche, ci în scris, şi cât mai public.
Dela început trebuie spus că, un bătrân crescă­
tor şi utilizator al unei rase, va avea o intuiţie tot­
deauna sigură, care va lipsi cu toate sfaturile mele,
începătorului novice.
Un căţel poate fi ales fie pentru banca expozi­
ţiei, fie pentru vânat, prima selectare fiind mult mai
uşoară şi mai precoce, decât ultima. L a 4—5 luni un
ochiu cu experienţă, poate spune aproape precis cine
va fi laureatul ringului, va şovăi insă dacă i-aţi pune
întrebare care dintre toţi va fi cel mai bun la vânat.
Subliniez din nou că, un căţel foarte frumos, ra­
reori e tot aşa de bun pe teren, deşi desiderata ori­
cărui crescător de câni de utilitate e: „calitate şi
frumuseţe". Explicaţia trebue găsită în faptul că în
streinătate toţi acei care cresc pentru expoziţii, se
desinteresează complet de field-trials, şi invers. Rase
splendide bunăoară cum e a setterilor irlandezi sau
gordoni, au degenerat din punct de vedere al lucru­
lui pe teren, tocmai din cauza prea marei lor frumu­
seţi. Pe de altă parte un crescător ce de ani selec­
tează familii cu cât mai mult instinct găsitor, putere
olfatică, rapiditate, greu va catadicsi să-şi lase re­
produsă trialera faimoasă, de un campion de expozi­
ţie cât de celebru. Aceste împerecheri le încearcă mai
mult amatorii care nu s'au legat cu prea mari capi­
taluri în crescătorii specializate.
Dar iată că pointera, braca, sau settera noastră
a născut, ce vom trimite la gârlă, şi ce vom păstra?
In prim rând vom reţine căţeii cei mai voinici
şi vioi, cei mai dulci la păr, el fiind poate cea mai
bună călăuză la această vârstă crudă.
Dacă e vorba de setteri, nu vor fi reţinuţi cei cu
părul prea ondulat sau creţ (căci la rasa curată nu
vedem acest lucru); la braci, vom elimina pe cei ne­
gri, etc. Intr'o fătătură iarăşi, se pot uşor deosebi
căţeii lungi şi plaţi, în formă de cuţit, de cei cilin­
drici; vom prefera mereu pe ultimii. Cei dintâi vor
deveni mai eleganţi, mai mlădioşi, dar vor fi în
Din a t â ( i a c a m p i o n i pointeri, pe c a r e să»l a l e g i ? Şi
deşi a ş a o m o g e n i .
schimb mai puţin rezistenţi la oboseală, mai medio­
cri ca inteligenţă, şi cu nas mai slab.
Un prepelicar de lucru, serios şi dârz, va avea
nările dilatate în lărgime, craniu spaţios spre a putea
descifra emanaţiunile cât mai sigur. Un câne cilin­
dric va avea inima şi plămânii comod aşezaţi, cu o
funcţionare uşoară şi liberă: maţe, stomac, şi ficat
voluminoase, spre a nutri copios motorul şi elimina
uşor toxinele produse de goana îndelungată şi ener­
gică.
Oricare ar fi rasa prepelicarului sau copoiului, un
câne de lucru trebuie zidit în atlet uşor, dar cum
munca nu se rezumă numai la plămâni şi inimă, ci
şi la picioare, ele vor fi cât mai muşchiuloase, cu ap-
lomburi largi şi de preferinţă mai degrabă joase de­
cât prea înalte. Pieptul adânc şi coastele cât mai
oblice, coate nu prea ascunse sub coşul pieptului,
spre a fi cât mai libere în jocul lor; spata înclinată
şi coatele posterioare incurbate puternic; atitudinea
îndrăsneaţă sau mândră, iată portretul cânelui de
lucru.
Dar dacă tot acest aspect fizic un prepelicar l'ar
prezenta, dar i-ar lipsi flacăra şi pasiunea, ..influxul
nervos" cum au botezat-o chinofilii, am fi în posesia
unei maşini perfecte, dar fără carburant. Priviţi deci
cu toată atenţiunea ochii, privirea unui câne; pentru
un cunoscător ei spun totul.
Un câne apatic, lipsit de nerv, e inutilizabil la
vânat şi cel mai bun lucru de făcut e să-1 daţi prie­
tenului pentru expoziţiile de primăvară, unde vă asi­
gur va face mult efect dacă e frumos!
Câni prea înalţi, în formă de scrumbie, sunt în
general, foarte iuţi câni de ,,rush" cum spun englezii,
dar rareori rezistenţi ca fond.
Talia prea înaltă, peste standard, cu piei moi şi
şale la fel, trădează animale molăi şi lipsite de focul,
de duşmănia de vânat, pe care orice prepelicar tre­
buie să o aibe ca primele lui însuşiri. De altfel orice
vânător surâde văzând câni de aceştia mari „viţei"
numiţi, şi de care se cam feresc, şi bine fac.
In orice caz, o talie mare trebuie încadrată de o
musculatură şi o greutate în proporţie.
Prepelicarii de obicei mărunţi, sau sub
standard, sunt în general foarte inimoşi şi
bine înzestraţi fiziceşte.
Dar toate acestea cum spunea cu mult
adevăr un mare chinolog francez, dl R. de
Kermadec, nu pot însemna decât simple
jalonaje, materia vie nelăsându-se prinsă
în ecuaţii, niciodată.
Nu poţi deci rosti cu toată siguranţa,
după simpla formă exterioară, care câne
galopează şi care nu, care are un nas mai
superior, după simpla formă anatomică,
sau conformaţia botului.
Cea mai bună deci alegere a unui ani­
mal de lucru, rămâne în consecinţă, siste­
mul englez, acela de a păstra toată pro­
genitura până la 10 luni, a scoate toţi câni
nedresaţi la mirişte, şi a alege atunci cu
toate şansele sigure, animalul în adevăr
bine înzestrat. E singura metodă serioasă
şi care niciodată nu dă greş, având un
singur desavantaj, acela numai de a fi prea
t o t u ş i n u (oii v o r fi c a m p i o n i ,
( C r e s c ă t o r i a G. D a n i e l , B r ă i l a ) . costisitoare.
 In trecutele mele lungi corespondenţe cu crescă­
torii englezi, toţi insistau mult, asupra felului lor si­
gur şi ştiinţific de a selecţiona. M ă lămurea totodată
că tocmai aceasta face ca setterii şi pointerii născuţi
pe insulă, să fie aşa de scumpi, faţă de cei produşi
pe continent, unde în loc să se crească prin selecţio­
nare, se caută din contra să se producă cât mai mult,
şi să se scurgă oriunde, totul. Iată adăoga marele
crescător, şi pentrude, cânii crescuţi şi importaţi din
Anglia, n'au fost niciodată bătuţi pe continent, şi nu
vor fi adăoga el, (William Humpherey) cu multă
mândrie insulară!
Dacă vrei să obţii aur, trebuie să învesteşti aur,
e o veche axiomă economică.
Aveţi grije la cânii voinici şi vioi, care de mici
vă urmează, care de mici ciulesc urechile la primul
fluerat, dând buzna; sunt semne ce prevestesc tova­
răşi excelenţi la vânat.
Iată tot ce se poate spune serios despre alege­
rea unui căţel de vânătoare, neuitând calităţile geni-
torilor, ele contând în primă linie.
In acest fel, şi pe această cale cred, să fi răspuns
aproape complet, tuturor solicitatorilor mei, dela care
am primit teancuri de scrisori relativ la cele desbă-
tute azi în aceste coloane.
Se vor lăsa numai ei convinşi?

VULTURUL DE PIATRĂ
Cum plecarăm de noapte din c a s a pădurarului de vitură din aripile largi, puternice, cu maiestuoasă linişte.
subt pădurea de brad, pe când s'a ridicat soarele şi noi — Ce pasăre împărătească!
ajunserăm în pragul golului. Căldarea din faţa noastră — Ai dreptate, e împăratul păsărilor, Vulturul de pia­
era cuprinsă încă de o foarte uşoară pâclă viorie, a cărei tră, al Cărui chip l-au luat oamenii, ca să-şi împodobeas­
culoare prin contrast ieşi la iveală şi m a i intens, când că tronurile, steagurile, căutând să împrumute pe seama
deodată crestele piaptănului de stânci din apus se aprin­
seră de razele soarelui scăpate de după perdeaua stânci­ lor cea m a i desăvârşită expresie a dominării şi a puterei.
lor dinspre răsărit. L u m i n a se prelinse de grabă dealun- —• Aquila chrysaetos — preciza bucuros prietenul
gul pereţilor de s t â n c ă ; par'că s'ar fi coborât încet, pe meu.
toată lungimea lor un iresistibil val de lavă aprinsă. Am stat m u l t ă vreme admirând această m ă r e a ţ ă făp­
Noaptea grabnic şi-a adunat zdrenţele de văluri, pe care tură. Am căutat să-i descoperim în păretele de piatră
le uitase prin văgăunile căldării, şi deodată ne copleşi în chiar cuibul din care a pornit, şi ni s'a părut, că l'am gă­
toată splendoarea ei p a n o r a m a golului de munte stâncos. sit într'o scobitură a pietrei, deasupra căreia forma stra-
Ca o s t r a j ă a pădurii, înfrunta vijeliile aici un brad şină bună o lespede largă.
străvechi, şi am găsit jilţ moale în muşchiul dela rădă­ Deodată acvila îşi adună uşor aripile, frângându-le
cina lui. în unghiu, începe să cadă ca o săgeată. Picioarele puter­
— Ce pustiu e aici. Nici o vietate . . . constată trist nice le ţine împinse înainte, ghiarele deschise gata să
tânărul meu însoţitor. prindă, să înjunghie. Ce păcat, că se pierde după limba
Nu apucă î n s ă să termine, când observăm ieşind de brazi piperniciţi, care se întinde până în încâlcitura
din peretele de s t â n c ă dela dreapta noastră o pasăre jepilor.
mare. —• Oare ce a atacat? Oare a izbutit? Aş vrea s ă fi iz­
O prinserăm îndată în binoclurile noastre. Coborî în butit!
zbor planat o leacă de loc, apoi începu a se înălţa alter­ — Ai vrea să fi reuşit să ucidă iedul de capră neagră,
nând vâsliri puternice, cu liniştite plutiri. î n d a t ă a ajuns pe care poate l'a atacat?
la înălţimea crestelor.
Soarele loveşte în penajul
paserei, şi trezeşte lumini
metalice, aurii, arămâi.
I a r când se suceşte în aer
şi apucă vântul în răspă­
rul penelor, se descoper
fulgi albi ca zăpada.
— Aş zice, că e un şo-
recar m a r e — îndrăzni
prietenul meu tânăr, care
îşi mai aducea aminte de
lecţia de odinioară.
—• S a m ă n ă cu şoreca-
rul, dar — vezi — e nea­
semuit m a i mare. Ş i ob­
servă câteva caractari -sti-
ce. Uite, nu-şi ţine capul
adunat, ca tras între
umeri, ci îi i a s ă proemi­
nent din siluetă. Şi coa­
da e m a i lungă ceva de­
cât a şorecarului. Apoi,
— şi aceasta e de însem­
nătate m a r e — priveşte
vârful aripilor: penele ce­
le m a r i sunt răsfirate, ca
degetele unei mâini.
Pasărea, voind par'că
să ilustreze intuitiv expli-
caţiunile mele grăbite.scria
cercuri enorme pe cerul
fără palmă de nour. A-
junsese în regiunile înal­ Vulturul de piatră caută golul de munte in lung şi in lat, vâslind şi planând in puterea) aripilor lui largi.
te ale văzduhului, şi plu­ Cu aripi pe Jumătate inchise cade, şuerând aerul, asupra prade i, pe care o ridică in locurile lui de ospăţ
tea fără să mai facă o lo­ sau in cuibul cu pui.
 — N u . . . Dar şi î m p ă r a t ' ' trcbuc să m ă n â n c e . . .
Domnia-ta, unchiule ce spui?
Am încercat să scap de îndatorirea răspunsului, ară-
I matic. In urma acestei ocrotiri strânse, efectivul de cerbi
Probleme vânătoreşti în Munţii Apuseni
Poate cea mai puţin studiată parte a (arii noastre din
punct de vedere vânătoresc, şi la tot cazul cea mai ne­
glijată sunt „Munţii Apuseni", această minunată regiune
străjuită de muntele Vlădeasa (1838 m.), plină de tradiţii
româneşti glorioase, cu măruntae purtătoare de aur şi cu
locuitorii cei mai mizeri.
Aşezaţi Munţii Apuseni în mijlocul podişului Transil­
vaniei, formând o admirabilă variaţie de dumbrăvi, co­
drii de foioase, păduri de brad, văi abundente, goluri de
munte, cu vegetaţie bogată şi felurită, cu întinderile rela­
tiv mari dintre aşezările omeneşti, ei a r trebui să fie să­
laşul unei faune vânătoreşti foarte bogate. Se mai adău­
geşte acestor premise ¡1 unei bogăţii a vânatului Şi impiv
[urarea, că acest complex de munţi are prea puţine re­
giuni abrupte, stâncoase, — muntele aici e blând, domi­
nat de-vegetaţiune.
Avem această podoabă a naturei, avem aici optimele
condiţiuni pentru traiul vânatului de deal şi de munte,
şi totuşi avem vânatul cel mai r a r din toată ţara. înainte
de 1918 o parte a acestei rgeiuni avea vânat abundent.
După cum s'a mai scris şi în această revistă, in regiunea
Muntelui Dobrin care se ridică deasupra isvoarelor Văii
b r i i . fostul proprietar latifundiar a colonizat cu multe
jertfe cerbi. Domeniul forestier era a m e n a j a t special pen­
tru ocrotirea vânatului. II împânzeau posturi de paznici,
unii din aceştia călări, punctele principale erau legate cu
telefon, se patrula regulat, se stârpeau răpitoarele siste-
tându-i în coastă un pâlcuşor de capre negro, care ieşise
din jnepeni şi păştea iarba fragedă, încă nespurcată de
turma de oi. 2V.
DISCUŢII
se ridicase peste o mie, iar domeniul mai avea în n u m ă r
mare mistreţi, căprioare, cocoşi de munte, etc. înainte de
a institui această acţiune de ocrotire severă, în regiunea
Dobrinului erau şi urşi. Proprietarul amintit a făcui însă
o gravă eroare vânătorească: otrăvind intens lupii, nu a
luat măsurile necesare pentru a feri dela otravă urşii.
Consecinţa a fost ucidere tuturor urşilor, şi a multor mis­
treţi. Aceştia din urmă s'au refăcut, urşii au r ă m a s însă
pierduţi. îndată după 1918 a fost semnalat un urs în re­
giunea comunei Albac, din sus de Câmpeni. El a fost de­
grabă ucis de localnici. Acest domeniu frumos vânătoresc
a fost apoi complect distrus de revoluţie, lupi şi braco­
nieri.
Care să fie însă cauza sau cauzele faptului, că aceste
bune premise ale unei bogăţii cinegetice nu au rezultat o
densitate a vânatului, ci dimpotrivă avem aici o înspăi­
mântătoare penurie în vânat?
Sunt mai multe, — şi mai apropiate şi mai depărtate.
In rândul întâi e complecta neglijare a acestei regiuni,
din partea forurilor noastre înalte vânătoreşti. De două-
zecişiunu de ani, şi în preocupările oficiale, şi în literatu­
ra de specialitate tot auzim discutându-se, luându-se mă­
-
suri , arătându-se rezultate cu privire la chestiunile vână­
toreşti din Deltă, B ă r ă g a n , Gurghiu, B a n a t , Munţii Mol­
dovei, Fondul Beligionar, e t c , e t c , nimenea nu s'a preo­
cupat însă de situaţia cinegetică a Munţilor Apuseni, ni­
menea nu a făcut o cercetare, nu a luat o m ă s u r ă , nu a
intreprins o acţiune, nu a jertfit un ban. Sunt situaţii
într'adevăr de neînţeles! Deci ar fi prima poruncă pen­
tru a porni pe calea redresării, ca Direcţia Kconomiei vâ-
natului s ă studieze situaţia de aici, şi să facă un plan de
redresare, aducând din Fondul de vânătoare mijloacele
necesare. Oare pentru ce scop mai frumos s'ar putea fo­
losi banii din acest fond, decât pentru salvarea cinegetică,
(nu: pentru renaşterea cinegetică) a Munţilor Apuseni?
O importantă cauză a pustiirei vânatului aici e braco­
najul, care — pot să afirm — nicăiri în ţ a r a noastră nu
face ravagii ca aici. Populaţia e săracă, munteni resis-
tenţi, pentru care oboseala, distanţa şi timpul sunt no­
ţiuni aproape necunoscute. Au în fire pornirea spre aven­
tura vânătorească, dar mai ales au mizeria, care face s ă
iee proporţii de comoară un mistreţ, o ciută, o căprioară.
In veacurile trecute erau cei m a i oropsiţi iobagi, sclavi, —
care nu puteau ocoli nici revoluţiile şi nici călcările de
lege. Deci au moştenit aceşti Moţi inclinarea spre frânge­
rea cătuşelor legale, şi năravul braconajului. Necanalizată
pasiunea, neîmblânzită şi neraţionalizată r â v n a după vâ­
nat împuşcat, neîncercându-se a se aduce în cadrele legei
blânde răsvrătirea împotriva celor nedrepte de odinioară,
s'a ajuns la situaţia înspăimântătoare în ceea ce priveşte
braconajul din această regiune.
D a r cine să combată braconajul? Societăţile de vână­
toare sunt extrem de puţine şi anemice, •— abea pot plăti
arenzile artificial ţinute la un nivel relativ înalt; tot din
cauza aceasta multe terene sunt nearendate, deci p r a d ă
braconierilor; organele silvice în materie de vânătoare
inexistente sau . . . prea existente de partea cealaltă.
In legătură cu această cauză a braconajului este deci
cealaltă, tot atât de însemnată: desorganizarea vânători­
lor şi greşita politică de arendare a terenurilor de vână­
toare.
Pot afirma, că gospodăria vânătorească a dat un com­
plect faliment în această regiune.
Societăţi de vânătoare organizate şi cu trăinicie nu
sunt decât la reşedinţa judeţului, Turda. In Munţi, rare,
anemice, fără o viaţă intensă, adesea fără fiinţă reală. In
vechiul teritor al judeţului Turda există o societate la
Iară, alta la B a i a de Arieş, apoi câte u n a în Câmpeni, şi
în Avram Iancu, — ca să amintim cele din această parte
a Munţilor Apuseni. I a t ă însă că s'au m a i adăugat frân­
turi de terenuri, venite aici dela judeţul Cluj prin lovitu­
ra din August trecut, care erau arendate de societăţi din
Cluj, din Huedin, iar azi sunt fără stăpân. Caracteristica
societăţilor de vânătoare din întinderea m a r e a Munţilor
Apuseni este, că sunt compuse din oameni cu mijloace
materiale foarte reduse. Aici nu avem nici latifundiari,
nici oameni cu venite mari. Aici nu au venit nici vână­
tori din depărtări, care să arendeze terenuri, şi să înves­
tească. T o a t ă problema refacerei cinegetice e l ă s a t ă în
seama foarte modestelor mijloace locale. I a r iniţiativa şi
putinţele locale au primit o lovitură extraordinară, prin
dispoziţiunea Direcţiunei Economiei Vânatului, care fi­
xează minimalul arenzii. la 50 bani la hectar.
P a r e neînsemnată, ridicolă această sumă. Dar dacă o
raportezi la întinderile m a r i dela munte, reiasă arenzi im­
portante. L a tot cazul cu totul disproporţionate şi cu vâ­
natul existent, şi cu mijloacele materiale ale societăţi­
lor. Rezultatul acestei nefaste măsuri e următorul: Socie­
tăţile sau particularii, aducând jertfă prea m a r e pentru
suma de arendă, nu m a i pot a n g a j a paznici, nu m a i pot
sacrifica nimic pentru amenajări, sărăriţe, hrană, com­
batere de braconaj şi de răpitoare, etc. S a u apoi — şi aici
e şi mai m a r e primejdia — r ă m â n terenele nearendate,
în plata Domnului, pradă lupilor, câinilor hoinari şi bra­
conierilor. Ofertele făcute în timpul din u r m ă de socie­
tăţile de vânătoare din această regiune au fost respinse
de Minister în serie, toate fiind subt această a r b i t r a r ă li­
m i t ă minimală.
Aici obiectivul nu e permis să fie arendă mare, cel
puţin deocamdată, ci organizarea vânătorească. Aici a r
trebui să vină Fondul de vânătoare cu subvenţii către so­
cietăţi, nu să li se impună arenzi urcate!
Dar să mergem m a i departe cu înşirarea cauzelor
principale a secătuirei de vânat a Munţilor Apuseni. P r i ­
mejdia lupilor. Nicăiri nu sunt la largul lor aceşti bant
diţi, ca în această regiune. Ultimele resturi ale cerbilor
din Dobrin au fost nimicite de lupi. L a munte căprioara a
devenit raritate. Lupii pricinuesc daune m a r i în vitele
oamenilor. Şi nicăiri, nici o m ă s u r ă de combatere. Cine
să o facă? Vânătorii singuratici nu o pot, — societăţile
slabe, nu au nici energia nici mijloacele să întreprindă
campanii susţinute. Autorităţile administrative doar pot
ordona vânători oficiale, care — ştim bine — nu duc ni­
ciodată l a rezultat! Premiile puse de Direcţia Vânătoarei
p a r a fi prea puţin atractive, şi se dobândesc nu prin o
u r m ă r i r e conştientă, ci l a voia întâmplării.
Nu în m i c ă m ă s u r ă a contribuit la înrăutăţirea situa­
ţiei şi opreliştea vânătoarei cu copoi. E o axiomă: dacă
opreşti pe vânător să vâneze, terenul r ă m â n e fără stă­
pân, se degradează. P a s i u n e a vânătorească trebue stimu­
lată, vânătorilor trebue să li se facă îndemâni, aşa, în­
cât s ă se închege cât m a i strâns societăţile animate de
interesul viu al membrilor. Or, pentru munte copoiul e de
multeori indispensabil. E l i m i n a r e a lui însemnează prohi­
birea vânătoarei. S ă privim realităţile şi nu teoria sarbe-
dă! Mulţimea m a r e a vânătorilor munteni nu râvnesc la
cerbi — dar de unde cerbi? — ci obiectivul prinicipal e
mistreţul, vulpea, câte un iepure. Cum să vâneze? S ă an­
gajeze 20—30 de gonaşi, plătindu-le sume relativ enorme?
D a r ce face cu gonaşii, chiar dacă ar avea bani să-i plă­
tească? Cum vor scoate gonaşii şi vor aduce în faţa pus­
tei vânatul din desimile de nepătruns, prin văi, peste
stâncării, e t c ? Altceva e să fac goane în pădurile de şes,
în porumbişti, în pădurile dulci ale dealurilor; goane
scurte, pe teren ce se poate organiza, — şi altceva e mun­
tele. Aici bietul copoiu e la locul lui: fără plată, scoto­
ceşte toate locurile oricât de rele, stârneşte şi aduce vâ­
natul.
Ce e de făcut? Relele principale pe care le-am înşirat
poartă în ele şi leacul, — dacă este cine să îl adminis­
treze. P r i m u l pas este însă, ca Direcţiunea Vânătoarei să
.arunce un ochiu şi spre Munţii Apuseni, să studieze si­
tuaţia, — să fortifice societăţile, să organizeze pe vână­
tori, s ă le dee sprijin real, j a n d a r m i de vânătoare, sub­
venţii, sfaturi, etc.
I a t ă în ţ a r a noastră un colţ minunat şi ca privelişte
şi ca posibilităţi cinegetice. Dar e unul secătuit. Cei cu
b a n i se îmbulzesc în mod firesc în regiunile unde pot afla
v â n a t mult fără m u l t ă trudă şi aşteptare. D a c ă autorita­
tea superioară nu se va sesiza, şi nu va activa, Munţii
Apuseni vor r ă m â n e şi pe mai departe un punct de r i u
şine a organizaţiunei noastre vânătoreşti, aşa după cum
nu fac m u l t ă laudă nici în alte compartimente ale orga-i
nizaţiunei noastre publice din acel ţinut.
S ă sper oare, că modestul meu glas va găsi o ureche
care să-1 audă şi o voinţă care să făptuiască?
Dr. CORIOLAN RUSSU
preşedintele Soc. de vânătoare „Potaissa"-Turda
II.
De lege t e r e n d a . . .
Avem o lege a vânătoarei modernă, — foarte moder­
nă, chiar prea modernă pentru împrejurările noastre.
Regulamentul acestei legi, pus în vedere prin însăşi
legea, nu a m a i apărut, până în ziua de azi; s'au adus
între timp legei modificări peste modificări, — iar acum
se vorbeşte c h i a r de o cu totul nouă lege a vânătoarei.
Continuitatea j o a c ă însă în viaţa de drept un rol foarte
important, şi legea vânătoarei încă face parte dintre re­
glementatoarele situaţiei de drept. Subsemnatul îmi ţin
de datorie, pe baza practicei mele de peste 20 de ani în
funcţiunea de inspector de vânătoare să prezint unele de
fecte ale actualei legi, şi care aş dori să fie corectate, —
apoi să prezint unele probleme principiare, care trebuesc
soluţionate aşa, încât legea să aibă stabilitate, şi s ă nu
necesite o nouă modificare, în timpul cel mai scurt.
Suprafaţa m i n i m a l ă prevăzută în art. 3 al actualei
legi, să fie m a j o r a t ă simţitor. Propun: pentru şes supra­
faţă m i n i m a l ă 500 Ha; pentru deal şi munte 5000 Ha. L a
nici un caz să nu se admită divizarea hotarului aceleiaş
comune în m a i multe fonduri de vânătoare. î m p ă r ţ i r e a
hotarului în două teritorii d. e., unul proprietatea comu­
nei în sine, i a r celalt proprietatea locuitorilor, aduce o
scindare între vânătoarea de câmpie şi cea de pădure, în
întreaga ţară, — creiază hotare imposibile şi sugrumă pu­
tinţa progresului înţelegerei pentru vânătoarea corectă şi
economică.
Nu e îngăduit să se m a i fixeze condiţiuni de arendare
imposibil de executat, şi pe care le eludează toată lumea,
cum e d. e. aceea care obligă pe arendaş să ţ i n ă pentru
fiecare lot de 3000 Ha. câte un paznic plătit.
Socot, că trebue s ă se revină la sistemul vechiu, ad-
miţându-se participarea la licitaţiuni numai unor per-
soane competente, care obţin autorizaţiuni speciale. Doar
e cu totul altceva să îi recunoşti cuiva dreptul de a exer­
cita vânătoarea, şi altceva să-i încredinţezi administraţiu-
nea unui teren de vânătoare, pe răspunderea lui. Numai
prin autorizaţiunile de licitaţiune se poate evita, ca să
a p a r ă în primul plan arendaşii fără scrupule şi fără ga­
ranţie materială, care arendează reviruri, le secătuesc săl­
batec, r ă m â n datori cu arenda, care nu se mai poate în-
cassa dela ei şi lasă în u r m a lor terene distruse. Necesi­
tatea deosebirei între autorizaţiunea de vânare şi ceea de
arendare reiasă şi m a i eclatant, dacă consideram, că in-'
spectorii de vânătoare pot pune referat şi propunere ne­
gativă pe cererea de solicitare a unui permis de vânătoa­
re numai în chip motivat, — ori motivarea admisă abea
se poate întemeia pe altceva decât pe sentinţe judecăto­
reşti, care a r stabili în sarcina solicitatorului infracţiuni
speciale. Nici o altă instituţiune nu m a i examinează din
punct de vedere vânătoresc petiţiunea eliberării permisu­
lui de vânătoare.
Din această cauză a r trebui — pe l â n g ă menţinerea
sistemului de autorizaţiuni de arendare — să se prevadă
în noua lege, că hotărârea asupra diferitelor oferte intra­
te cu ocaziunea unei licitaţiuni, să o aibă o comisiune,
care să aibă şi facultatea de a alege liber între amatori,
atribuind terenul aceluia care prezintă m a i multă garan­
ţie pentru o bună administrare a lui.
L a stabilirea epocelor de protecţie a r trebui — mai
ales în ce pi'iveşte paserile migratoare •— s ă se ţină în
seamă că spre nord de Carpaţi migraţiunea începe m a i
curând. Pe lângă dispoziţiunile actuale, la nord de catena
Carpaţilor abea de se pot vâna d. e. porumbei sălbateci,
deoarece aceştia la începutul epocei libere au părăsit deja
meleagurile de aici.
In ceea ce priveşte infracţiunile la legea vânătoarei,
a r trebui să se iee în seamă următoarele:
1. In practica mea am constatat, că u n a dintre cele
mai m a r i lipsuri ale actualei legi este, că stabileşte o se­
rie întreagă de abateri, fără a fixa sancţiuni pentru ele.
Judecătorii, urmând cunoscutul principiu de drept penal,
nu pot aplica o pedeapsă, care nu e stabilită în însuşi le­
gea pentru o precis definită infracţiune. F ă r ă îndoială
a r trebui, ca aceasta parte a proiectului să fie redactată
de un m a g i s t r a t sau advocat cu îndemânare în practica
legiferatoare.
2. Ar fi foarte de dorit, ca în lege să se prevadă, că
amnistiile generale, şi generalele reduceri de pedepse se
referă la infracţiunile la legea vânătoarei numai atunci,
dacă se dispune aceasta în mod special în decretul de am­
nistie, — sau că amnistiile se referă n u m a i la pedeapsa
în sine.
3. Va trebui să se prevadă în noua lege necondiţionat,
ce anume măsuri trebueşte să iee un vănâtor, care trece
cu a r m a peste un teren de vânătoare străin. Legea va
cuprinde de sigur şi pedepsele care se aplică celor ce nu
vor respecta această regulă.
4. Insăş legea trebue să înşiruiască speciile de sălbă-
tăciuni, care sunt puse subt statornica oprelişte legală.
5. In însăş legea va trebui să se stabilească sumele de
despăgubiri penale, ce urmează s ă se plătească pentru
fiecare specie de vânat, ucis fără îndreptăţire, sau potriv­
nic legei.
6. Trebueşte să se evite, ca legea să stabilească lipsă
de pedeapsă pentru împuşcarea unor animale dăunătoa­
re. După părerea m e a împuşcarea unui lup sau a unui
urs care a t a c ă t u r m a de oi ar trebui pedepsită, pe când
uciderea acelui răpitor între aceleaş împrejurări însă cu
alte mijloace, trebue să r ă m â n ă scutită de pedeapsă.
7. Redactarea legei va trebui să fie de aşa, încât să
nu permită nici o ocolire a poruncei, că subt nici un cu­
vânt nu se admite să fie lăsaţi câinii liberi, pe hotar. Azi
cei m a i mulţi judecători nu aplică pedepse în această
materie, cu motivarea, că legea vânatului opreşte numai
ducerea la hotar a câinilor de vânătoare, şi nu a altor
specii de câini.
8. Trebue să se stabilească în lege, că vânatul găsit
mort, coarnele lăpădate, sunt proprietatea arendaşului, şi
trebuesc să-i fie predate acestuia în termen de 8 zile, subt
urmările unor potrivite sancţiuni.
De sigur, alţi inspectori de vânătoare vor fi colectat
alte experienţe şi a r fi foarte de dorit, ca propunerile lor
scoase din practică şi experienţă să fie publicate în re­
vista noastră de vânătoare, şi să dee preţioasele lor su­
gestii, care urmează să fie considerate cu ocaziunea re­
dactării nouei legi de vânătoare.
Dr. CAROL BOCK
Inspector de vânătoare al jud. Sibiu
III.
Punctajul fenomenului „Stănescu"
In No. 4/41 al acestei reviste, „Nemo" se ocupă de
punctajul cerbului Stănescu, făcând câteva critici şi ob-
servaţiuni. Subsemnatul, care am luat parte la m ă s u r ă ­
toarea a t a c a t ă de „Nemo" îmi permit a răspunde urmă­
toarele:
Coarnele cerbului Stănescu sunt un adevărat feno­
men, deoarece s'a întâmplat pentru p r i m a dată după 50
de ani, adecă după împuşcarea cerbului Reinspach-Mon-
tenuovo, că o pereche de coarne de cerb european să cân­
t ă r e a s c ă după 3 luni încă 14,256 kg. Dacă nu s'ar afla ni­
mic altceva despre aceste coarne, greutatea însăşi a r fi
suficientă pentru admiraţia lor. Tot aşa nu contează lip­
sa razei ochiului, deoarece din punct de vedere vânăto­
resc şi ştiinţific este important n u m a i un singur lucru,
anume, că există şi în vremurile de azi posibilitatea c a
un cerb în deplină libertate, adecă fără h r a n ă artificială,
să poată produce astfel de coarne, pentru care cuvântul
„capital" nu m a i ajunge. Sunt într'adevăr uriaşe. Deoa­
rece însă vânătorimea s'a obişnuit de câţiva ani să aplice
o anumită formulă pentru a compara t ă r i a coarnelor,
s'au făcut şi la aceste coarne câteva m ă s u r ă t o a r e cari în­
să au a r ă t a t unele deosebiri. Pentru a clarifica a-
ceste deosebiri şi pentru a face o m ă s u r ă t o a r e cât se
poate de obiectivă, Directorul general al vânătoarei a in­
vitat pe câţiva vânători cari s'au ocupat în trecut în mod
intensiv cu astfel de punctaje, având deci o experienţă
m a r e şi răbdarea necesară. Dacă „Nemo" obiectează c ă
comisiunea n'a fost „oficială", deoarece n'a fost ţinută
sub controlul autorităţilor oficiale (Direcţiunea vânătoa­
rei, Uniunea), atunci probabil că nu este informat despre
compunerea acestei comisiuni, căci între 6 membrii n'au
fost m a i puţin decât 3 din partea Direcţiunii, anume cei
m a i înalţi 3 funcţionari în frunte cu Directorul General,
iar Uniunea, dacă n'a fost reprezentată oficial, totuşi a
fost reprezentată de A. Comşia şi de subsemnatul, mem­
brii în Administraţie, adecă doi fruntaşi dintre cei pu­
ţini membrii ai Consiliului cari s'au ocupat mult cu vâ­
natul mare, în special cu cerbii. Dacă Directorul vână­
toarei a m a i invitat şi pe doi vânători germani l a această
măsurătoare, cred că această idee a fost foarte bună pen­
tru a obţine o obiectivitate cât se poate de mare. Este
întotdeauna m a i bine a avea o surpriză plăcută la expo­
ziţii de trofee decât o desiluzie provocată de o măsurătoa­
re prea optimistă. In fine, punctajul obţinut de această
comisie nu are şi nici nu poate să aibă o pretenţie de
de competinţă inapelabilă, deoarece nu era vorba de o ex­
poziţie, ci numai o simplă orientare cât se poate de obiec­
tivă. Singur cifra referitoare la greutate este de o valoa­
re reală, fiind făcută 3 luni după împuşcarea cerbului,
de o comisie convocată de suprema autoritate vânăto-
rească din ţară, conform normelor stabilite de C. I. C. In
fine, m a i mult decât titluri şi oficialităţi contează cunoş­
tinţa şi experienţa.
Acum să trecem la celelalte obiecţiuni ale lui „Nemo".
Şi aci trebue să constatăm că „Nemo" face iarăşi o gre­
şeală gravă, deoarece polemizează cu comisiunea în loc
să polemizeze cu autorul formulei. Şi iată dece: formula
Nadler (sau toate celelalte variaţiuni), este în cea m a i
m a r e parte o formulă matematică. E a nu poate deci s ă
ia în considerare decât elemente existente. Dar raza ochiu­
lui sâng n'a mai existat în timpul dobândirei trofeului,
deci n'a putut fi măsurată. Dacă vom adopta teza lui
„Nemo", atunci ar trebui de exemplu să socotim şi un
corn rupt din cauză că este sigur că acesta a existat. Şi
cine poate să ştie cu absolută siguranţă că raza ochiului
a fost bine desvoltată? Comisiunea a procedat absolut co­
rect după prescripţiunile formulei, m ă s u r â n d restul ra­
zei ochiului stâng care a m a i r ă m a s . Considerente, că ra­
zele ochiului sunt aproape întotdeauna egale şi că este
evident că şi în cazul nostru, raza a fost anterior exis­
tentă, nu schimbă cu nimic principiile formulei de a mă-
 sura numai elemente existente. Desi­
gur că este foarte regretabil că acest
minunat şi uriaş trofeu pierde din
cauza aceasta atât ca n u m ă r al punc­
telor cât şi ca frumuseţe. Aceasta e
ghinionul lui, nicidecum însă vina co-
misiunei care nu poate s ă facă o ex­
cepţie din regula stabilită, excepţie
care şi aşa, la expoziţia viitoare, a r
trebui corectată.
In ceeace priveşte obiecţiunea
lui „Nemo" că comisiunea a făcut o
altă presupunere, indicând grosimea
de sus a cornului drept, „prin com­
paraţia cu cel stâng", doresc s ă re­
lev că am fost şi eu de părere că a-
cest procedeu nu este admisibil, de­
oarece, cum se poate privi lesne din
fotografie, cornul drept a r a t ă o ano­
malie, prin care raza medie nu creşte
din locul ei normal din corn, ci îm­
preună cu razele anterioare ale co­
roanei, vasăzică circumferinţa mini­
mă între această rază şi coroana, cum
o cere formula, nu poate fi stabilită.
Am opiniat deci că formula Nadler,
care este făcută pentru coarne nor­
male, nu poate fi aplicată la aceste
coarne anormale şi prin u r m a r e tre-
bue s ă recurgem la vechiul şi cel mai
potrivit procedeu de volumetric în
apă. Deoarece însă încercările făcute
chiar în comisie, din cauza lipsei u-
nui aparat potrivit au dat greş, păre­
rea mea n'a fost acceptată, comisia cu Oare nu e o profanare să cobori In formule si puncte splendoare domnului invins 7
majoritate de voturi a hotărât deter­
minarea grosimei cornului drept prin comparaţie. Cu toa­ a procedat cu zgârcenie, însă la toate coarnele, nu numai
te că subsemnatul nici azi nu sunt de acord cu comisia, la ale mele. Noi care am m ă s u r a t cerbul Stănescu, am
pentrucă stau absolut pe punctul de vedere că elementele sacrificat mai bine de 2 ore din timpul nostru pentru
din formula bazate pe măsurătoare obiectivă nu pot fi acest scop şi m a r e ne-a fost bucuria când am aflat în fi­
nicidecum apreciate prin presupunere, ci numai şi numai ne că acest trofeu minunat, m ă s u r a t cu toată stricteţa
stabilite prin măsurătoare, deoarece de altfel ne m u t ă m şi obiectivitatea, întrece toate celelalte coarne existente
dela realitate în domeniul fanteziei, totuşi, în cazul nostru din ultimii 50 de ani.
special eroarea nu este prea mare. Şi dece aceasta? Fiind­ Aşi m a i adăuga că este desigur foarte înălţător şi îm­
că spre deosebire de raza ochiului, cornul ca atare este exis­ bucurător, dacă iese la iveală un astfel de trofeu impu­
tent, cu toate că razele nu au crescut în regulă. Deci cornul, nător, record al recordurilor. Dar totuşi cred că să ne fe­
fiind existent se va manifesta şi la volumetric, spre deosebi­ rim de un fetişism exagerat căci aşa un fenomen r a r este
re de raza ochiului stâng, care lipseşte. Mai departe se ştie un produs întâmplător de coincidenţă a unei rase respecti­
că diferenţa între circumferinţele coarnelor asupra raze­ ve familii selecte, unei hrăni substanţiale în timpul iernii
lor medii nu întrece aproape niciodată 1 cm. In cazul no­ şi unei hrăni abundente bogate în săruri importante (cal­
stru grosimea cornului drept este mai m a r e decât a celui ciu şi fosfor) în timpul creşterii coarnelor. Mai important
stâng. Totuşi, pentru a ajunge la un rezultat cât se poate din punct de vedere al documentării pentru gospodăria
de obiectiv, s'a luat numai prin comparaţie grosimea cor­ vânătorească bună a unei ţări este nivelul înalt în gene­
nului stâng din motivele sus arătate. Admit însă, fără re­ ral al calităţii coarnelor împreună cu o cantitate potri­
zervă, şi relev încă odată, că socot acest procedeu numai vită. Şi de aceea am stat şi stau şi azi pe punctul de ve­
ca un mijloc de scăpare şi nicidecum potrivit prescrip- dere că la o expoziţie, n u m ă r u l premiilor este m a i impor­
ţiunilor formulei. tant decât un singur trofeu care întrece pe toţi ceilalţi. Şi
în această privinţă, ţara noastră a stat în frunte în anul
In rezumat deci pot să spun că vânătorii invitaţi (nu 1037 la Berlin.
mă cramponez deloc de cuvântul „comisie", pentrucă ţiu
mai mult la fapte decât la forme şi vorbe) de Dl. Director Dr. I. PHILWOWICZ
General al vânătoarei au avut competinţa de a m ă s u r a
coarne de cerbi, competinţa dovedită prin activitatea lor
de până acum, că au procedat cu cea mai mare stricteţe Sunt prea mulţumitor distinsului scriitor cinegetic
după formula Nadler, că au depăşit însă stricteţea în pri­ (şi dacă „Nimenea" poate avea prieten: stimatului meu
vinţa circumferinţei cornului drept, care n'a putut fi sta­ prieten) Dr. I'hilipowicz, pentru valoroasele lămuriri, pe
bilită. S u n t deci de părere că Direcţia de vânătoare, deoa­ care le dă. Aş fi bucuros, dacă şi alţi vânători competenţi
rece s'ar mai putea întâmpla asemenea cazuri, să-şi pro­ în materie ne-ar comunica opiniunea lor, în această ches­
cure un aparat pentru volumetrie care nu costă mult şi tiune într'adevăr discutabilă. Dar sunt dator să dau chiar
cu care s'ar putea şi m ă s u r a toate coarnele capitale, dacă acum un foarte scurt răspuns.
părerile membrilor comisiunilor a r a r ă t a divergenţe în
aprecierea coarnelor. Astfel s'ar putea obţine cifre cât se înainte de toate, trebue să constat, că nu am „învi­
poate de obiective, mai ales la coarne aproape egale, pen­ nuit" comisiunea care a măsurat trofeul Stănescu. Am
tru a le deosebi m a i bine. pus o chestiune, în care socot, că a greşit, interpretând
altfel „formula" decât o interpretez eu, şi decât cum socot
In fine să-mi fie îngăduit a-mi exprima şi părerea că e raţional să fie interpretată. Aceasta nu e o invinui-
asupra formulelor în general. Nu există şi nu va exista o re, ci o deosebire de păreri, care poate da loc la o acade­
formulă care va putea mulţumi pe toată lumea. Quot că­ mică discuţiune. De altfel, văd că şi Dl. Dr. I'hilipowicz e
piţa tot sententiae. S'a ajuns la acest rezultat după prea în aceeaş situaţie. Nici D-sa nu e de acord cu modul de
multe desbateri. N'am fost nici eu mulţumit de punctajul procedare al comisiunei în ceeace priveşte „aprecierea"
aplicat cerbului meu dela expoziţia din Bucureşti în anul grosimei prăjinei drepte. Şi D-sa aduce argumente pentru
1940. Totuşi n'am obiectat nimic, deoarece m'am convins a arăta, că era mai bine să se facă altfel — ceeace însă
că Comisia a lucrat cu mare conştiinciozitate în privinţa nu însemnează, că învinueşte. Camaradereşti discuţiuni,
punctelor obiectiv constatabile. I a r în ceeace priveşte obiective, şi de rezolvirea cărora — slavă Domnului! •—
punctele subiective, adecă de frumuseţe-, mi s'a părut că nu a t â r n ă fericirea lumei.
 Dl. Dr. Philipowicz nu combate argumentaţiunea pe
care am prezentat-o. Am sentimentul, că o acceptă, chiar
— tacit. D-sa susţine însă, că „formula Nadler", cu regú­
lele ei fixate şi inmutabile, nu a r admite să se iee in con-
sideraţiune decât „elemente existente". Aici e o deosebire
de vederi. Acest principiu nu e decretat nicâiri în „formu­
la Nadler". Am arătat, că această formulă admite unele
elemente pur subiective, — dar m a i mult: admite chiar
„elemente inexistente". I a t ă şi dovada: Un trofeu de cerb,
printr'un accident şi-a rupt patru raze ale unui corn. In
formulă fiecare rază însemnează un punct. Norma formu­
lei în ce priveşte razele rupte, când e vorba de numărul
lor e, că razele rupte trebue considerate ca existente, şi
deci, acestui cerb i se vor socoti în plin 4 puncte pentru
cele patru raze rupte. In schimb — spune formula — se
vor aplica puncte de penalitate. In cazul acum amintit i
se vor aplica cerbului 1—3 puncte penalitate. Deci „ele­
mentul inexistent", razele rupte, vor apare în avantajul
trofeului!
Aşadar formula Nadler, nu se întemeiază exclusiv pe
date matematice, şi nici n u m a i pe „elemente existente", ci
dă loc unor aprecieri subiective, unor presupuneri, unor
deducţiuni logice. Şi atunci: de ce aplicând această formu­
lă, care socoteşte existente razele frânte atunci când atri-
bue punctele aferente numărului razelor, — să nu soco­
tesc existentă raza ochiului, sau să o socotesc ireal redu­
să, atunci, când ea reprezintă în formulă un element im­
portant? Logic ajungem la presupunerea existenţei şi
aici. De altă parte, din moment ce DI. Dr. Philipowicz ad­
mite, că razele ochiului nu prezintă diferinţe de lungimi
între ele, — socot, că aceeaş dreaptă cale a logicei strânse
ne duce la modul de aplicare preconizat de mine: fiindcă
acesta dă posibilitatea unei eventuale erori de m a x i m u m
V , pe când metoda aplicată de comisiune dă
2 certitudinea
unei erori de 3—4—6 puncte!
Dar, evident, după cum „ F o r m u l a Nadler" nu e infai­
libilă, n u îşi pot revendica această calitate nici cei ce o
aplică, fie pe teren în lucrările comisiunei, fie în scris
prin camaraderească critică.
NEMO
IV.
Lămuriri pentru cititori
Când am publicat nota „U rectificare" în Nr. 3, 1941,
al revistei „Carpaţii", am sperat să-1 determin pe dl. dr.
Vasiliu la o recunoaştere a unor stări de fapt. Constat
însă că departe de a-mi putea atinge scopul, s'a născut o
polemică, pe cât de nedorită, pe atât de nejustificată. Nu
intenţionez s'o alimentez, sunt însă forţat, să revin cu
unele precizări, numai pentru lămurirea cititorilor.
P r i n nota indicată m a i sus „O rectificare'' am rea­
mintit D-lui Vasiliu obligaţia de a recunoaşte colaborări
şi isvoare de informare, pe cari D-sa neglijează să le in­
dice. Am arătat totodată că, aprecierea d-lui S. Vulcu,
care în necunoştinţă de cauză, atribuie d-lui dr. Vasiliu
paternitatea „Legii Pescuitului în Apele de Munte", nu co­
respunde faptelor, întrucât D-sa a fost numit la Direcţiu­
nea Vânătoarei după ce se dăduse acestei legi forma defi­
nitivă.
Deoarece prin răspunsul D-sale „Rectificare la . . . . . o
rectificare" apărut în numărul din luna Aprilie al Re­
vistelor „Carpaţii" şi „Revista Vânătorilor", contestă cele
arătate de mine, sunt obligat, pentru lămurirea cititorilor,
să dau următoarele precizări:
1. Că la venirea D-sale la Direcţia Vânătoarei existau
date statistice, că datele existente în acel moment la Di­
recţie au fost consultate de D-sa şi că rezultatele obţinute
au fost discutate şi corectate de subsemnatul, stau m ă r ­
turie declaraţiile colegilor din Direcţie. Hărţile de repar­
tiţie a vânatului mare, pe Ocoalele Silvice, au fost luate
de d-1 Dr. Vasiliu şi ţinute asupra sa m a i mult de o lună
de zile.
2. Că la prezentarea datelor statistice dela Expoziţia
din 1940, am contribuit personal, stă faptul, că în a f a r ă
de cele arătate m a i sus, evaluarea vânatului în greutate
şi valoare, a fost făcută de subsemnatul; iar repartiţia
vânatului m a r e s'a făcut după indicările date de d-nii: D.
Hociotă, Gh. Lehrer şi subsemnatul, d-1 dr. Vasiliu limi-
tându-se să m â n u i a s c ă creioanele colorate.
3. In ce priveşte activitate d-sale în materie de pisci­
cultura, timp de 15 ani neîntrerupţi, deşi pare a fi înce­
put dela o vârstă prea fragedă, m ă voiu limita s'o apre­
ciez numai în epoca 1937—1940, când d-sa a fost Şeful
Biroului de Pescuit în Apele de Munte, din Direcţia Vâ­
nătoarei, aparţinând Serviciului Pazei şi Protecţiei, sub
conducerea subsemnatului.
In speranţa unei activităţi cât m a i rodnice, am lăsat
d-lui dr. Vasiliu toată iniţiativa. Rezultatele le voiu a r ă t a
prin aprecierile, făcute de d-1 Alexandru Brătescu-Voi-
neşti, Inspector General al Pescuitului în Apele de Munte,
care constatând, că activitatea d-lui dr. Vasiliu, în cali­
tate de Şef al Biroului de Pescuit în Apele de Munte, lasă
de dorit, mi-a propus să-i ridic toate atribuţiile şi să le
iau asupra mea. In dorinţa de a corecta această stare, nu
a m primit propunerea, cu atât m a i mult cu cât era în­
dreptată împotriva unuia, care pe vremea aceia se consi­
dera prieten.
Sper că aviditatea d-sale de h r a n ă ştiinţifică nu-1 va
împiedica să recunoască sursele de informare şi colabo­
rare, fapt care chiar în lumea celor neobişnuiţi cu ştiin­
ţa, constitue un imperativ moral.
Pentru punctele 1 şi 2 stau m ă r t u r i e în afară de d-nii
D. Hociotă şi Gh. Lehrer, d-nii: A. Comşia Directorul Eco­
nomiei Vânatului, dl. St. Voicilă, Şeful Serviciului Pazei
şi Protecţiei şi dl. C. Angelescu, impiegat, biroul Aren^
dărilor, ultimul, în acel timp, având în păstrare mate­
rialul statistic cu repartizarea vânatului mare.
In speranţă că lămuririle sunt suficiente consider
închisă discuţiunea.
Ing. C. Ceauşu
V
Iarăşi armele „depuse"
Sunt foarte numeroase scrisorile pe care le primim
din toate părţile ţării dela nişte năcăjiţi camarazi de vâ­
nătoare, care ne cer sfaturi, că ce anume au să facă faţă
de nedreptăţile pe care le sufere în legătură cu procedu­
rile de depunere a armelor de vânătoare. Le răspundem
— fiind plângerile aceleaşi — colectiv aici, folosind poate
şi altora.
1. Mulţi se plâng, că autorităţile locale subt nici un
chip nu eliberează armele de vânătoare ghintuite. Ci-câ
toate armele de vânătoare ghintuite urmează să f i e . . .
confiscate. Este un abuz evident. Nu se vor restitui ar­
mele ghintuite de tip militar, indigen sau străin, — deci
acele arme botezate numai ulterior „de vânătoare" prin
scurtare, montare, adjustare, care au fost original milita­
re. Aceste sunt uşor de recunoscut. Dar armele de vână­
toare chiar ghintuite, vor fi restituite vânătorilor, dacă
din punct de vedere al siguranţei publice prezintă ceru­
tele garanţii. Deci se săvârşeşte o eclatantă ilegalitate,
atunci, când se refuză pe motivul că sunt ghintuite a r m e
de vânătoare, d. e. sistem Mannlicher-Schonauer, Mauser,
Winchester, etc.
Având a face deci cu o eronată interpretare a norme­
lor de drept sau cu un abuz, trebueşte s ă uzăm de toate
căile legale pentru a primi o soluţiune j u s t ă . In caz ex­
trem, sunt căi judecătoreşti, pe care poate proceda cetă­
ţeanul lezat în drepturile sale prin asemenea măsuri ad­
ministrative.
2. Acum ne sosesc foarte multe alarmate scrisori,
care ne a r a t ă următoarea situaţie: Având înainte permis
de vânătoare şi port-armă în regulă, la somaţiunea gene­
rală a autorităţilor, vânătorul a depus armele, pe care le
avea. A solicitat restituirea, — ceea ce i-a fost refuzată.
Potrivit unei dispoziţiuni administrative recente, arme­
le, care nu se vor restitui în u r m a împrejurării, c ă a fost
refuzată înoirea permisului, — vor fi vărsate la ceva de­
pozit din Târgovişte unde vor fi „topite", adecă distruse.
Aici trebue s ă distingem:
Dacă a r m a a fost confiscată —• în înţelesul juridic al
cuvântului — potrivit dispoziţiunilor Art. 80 cod penal,
sau a altor legi cu caracter penal, fostul posesor şi-a pier­
dut dreptul de dispoziţie asupra armei confiscate.
- D a c ă însă a r m a nu a fost declarată de for în drept
„confiscată", ci a fost depusă de posesorul care avea îna­
inte îndreptăţirea s ă o posedă, şi căruia nu i s'a m a i dat
un nou permis de posedat sau purtat armă, — situaţia
e cu totul alta. In acest caz proprietarul armei nu e de­
posedat de dreptul de proprietate, ci e îngrădită numai
folosinţa acestui drept. El nu va mai putea să ţină în po-
sesiunea sa, să poarte acea armă, — clar are asupra ei
alte drepturi de dispoziţie, întemeiate pe îrisăş legea asu­
pra reglementării portului armelor. Art. 40 alin. antepe-
nultim al legei No. 248/1924 arată, că proprietarii armelor
acestora „sunt în drept a le vinde, subt controlul prefectu-
rei, comercianţilor de arme, sau celor care posedă permi­
se". Art. 41 face apoi distincţia pe care o aminteam m a i
sus, dispunând, că armele confiscate vor fi înaintate de­
pozitului de muniţiuni, care apoi le va vinde prin licita-
ţiune publică comercianţilor de arme.
Nu există nici o dispoziţiune legală, care să asimileze
armele depuse legal, cu armele confiscate. Nu există nor­
mă de drept, care să întemeeze dreptul statului de a con­
fisca şi a distruge armele asupra cărora proprietarii lor
au avut permise în regulă, care permise apoi le-au fost
retrase. Soluţia este exclusiv cea prevăzută în Art. 40 a
legei asupra portului armelor.
Aşadar, lămurit: Dacă o asemenea a r m ă depusă va fi
distrusă sau „pierdută", proprietarul ei va avea toată
baza de drept să dee în judecată statul, cerându-i despă­
gubiri. Statului îi vor răspunde la rândul lor funcţionarii
civili sau militari, care au greşit sau au abuzat.
Sfatul, nostru este deci următorul:
Cei ce nu au reuşit să obţină de nou permis de port^
armă, dar au fost înainte în regulă, şi nu s'a pronunţat
contra lor hotărâre chemată, în sensul confiscării armei,
să îşi vândă a r m a sau armele pe lângă avizarea prefec­
turii şi a comandamentului militar respectiv. Cumpără­
tor va fi o persoană, care dobândeşte în perfectă formă
permis de a poseda a r m a respectivă.
Dacă a r m a va fi distrusă sau pierdută, să dee în ju­
decată statul pentru dauna care i s'a cauzat.
Oare U. G. V. R. şi Direcţiunea Vânătoarei nu pot so­
luţiona această simplă chestiune? Oare nu pot obţine o
aplicare a legei? Oare e atât de greu a argumenta, că ace­
le arme formează o avere, şi e deadreptul absurd să le
distrugi, ca apoi ca m â i n e să importezi din străinătate
cu lei mulţi altele în locul lor, plătind de nou tribut altor
state?
Socotim, că amintitele două înalte foruri vânătoreşti
vor trebui odată să justifice în faţa lumei vânătorilor
români eforturile pe care le-au făcut pentru înlăturarea
unei proceduri ilegale, care îi dăunează atât de mult.
„C."
VI
Audiţia la peşti
Cercetările cele m a i interesante asupra audiţiei, în
ultima vreme, s'au făcut asupra vertebratelor, atât în Eu­
ropa (Muenchen, Groningen e t c ) , cât şi în America nor­
dică (Pensylvania, Philadelphia, Ontario, Michigan, e t c ) .
In afară de cercetările, făcute asupra insectelor, de o im­
portanţă cu totul deosebită, acelea cari privesc audiţia la
peşti, schimbă aproape integral concepţiile de până acum.
Cercetările asupra problemei auditive se încadrează
în studiul apartului auditiv şi al fiziologiei auditive.
I. Aparatul auditiv. Labirintul cel m a i simplu este
întâlnit la Myxine (Ciclostomi). El are forma unui inel,
în care se găsesc crestele auditive, asupra cărora am in­
sistat într'un studiu m a i amplu la vertebrate.
L a peştii m a i evoluaţi începe să se constate sacula,
utricula şi canalele senii-circulare.
In general, labirintul la peşti se compune din urmă­
toarele părţi: utricula, canalele semi-circulare, i a r în pfer-
tea inferioară sacula şi aşa numita lagenă.
L a g e n a este o formaţiune anatomică, care nu ar fi
decât un început de melc, adică o coclee rudimentară,
prezentându-se sub o formă tubulo-ampulară, foarte puţin
în curbată.
In acest tub se constată un grăunte de calcar, ase­
m ă n ă t o r cu acela din otocist. H. M. de Burlet (1929)^) nu
admite că, la siluri a r exista o arie sensorială de tip co-
clear. După el ar exista un anumit a r a n j a m e n t organic,
J
) Burlet de H. M.: Anatomisches zur Hörfähigkeit
der Siluroiden. — Zeitschrift für Anatomie und Entwik-
lung. Bd. 89, S. 12—13.
care nu ar reprezenta, decât o reminiscenţă a sistemului
peri-limfatic. Vibraţmnile acustice, prin intermediul vezi-
cei de înnot s'ar transmite la m a c u l a saculi.
H. M. de Burlet a prevăzut totuşi că, silurii trebuie
să audă, fapt care m a i târziu a fost dovedit la Amiurus
de K. v Frisch (1938)-). S'a mai arătat că acest silur pre­
zintă o legătură între vezicula de înnot şi sistemul peri-
limfatic, care a r putea fi asimilat, ca funcţiune, cu par­
tea nterioară a maculei saculare şi care ar avea un rol
auditiv. Această m a c u l ă ar permite siluroizilor ca să po­
sede cel m a i bun auz, care s'a descris la peşti. Amiunus,
prezintă un auz, aproape tot aşa de bun, cum este cel al
omului.
II. Fiziologia uditivă. S t r u c t u r a natomică a organe­
lor auditive la peşti, în felul descris mai sus, nu net per­
mite să concludem, dacă ei aud sau nu.
Experienţele de dresaj, la unii peşti, practicate de
K. v. Frisch, în institutul din Muenchen, împreună cu ele­
vul său Stetter, au dus la clarificarea problemei.
In prealabil, ei au enucleat globii oculari la Siluri
(sub-clasa Teleostenilor) şi Phoxinus laevis (crăete, verde-
te, boiştean), pentru a ne asigura că nu văd.
De câte ori li se dădea de mâncare, acestor peşti, se
emitea un fluerat anumit, care era totdeauna de aceeaşi
înălţime. După un n u m ă r variabil de zile, era de ajuns
de a emite acelaşi sunet, pentruca peştii să se prezinte
imediat, fără a li se m a i da de mâncare.
Stetter a studiat audiţia acestor peşti din m a i multe
puncte de vedere, cele m a i importante fiind de ordin acus­
tic.
I. Limita superioară a percepţiei auditive. L a unii
dintre aceştia, el a determinat limita superioară a audi-
bilităţii. Astfel pentru crăete a stabilit o limită aproxima­
tivă între 4.000 şi 7.000 vibraţiuni duble pe secundă, pe
când la Silurii mici, a constatat o limită cu mult m a i ri­
dicată, fiind peste 13.000 vd. L a sunetele cari depăşeau a-
ceasta frecvenţă, ei nu m a i răspundeau.
2. Acuitatea auditivă. Adeseori la unii boişteni s'a
obţinut la experienţe, o acuitate auditivă tot atât de bună
ca şi la omul normal.
3. Distingerea înălţimilor. S'a constatat de asemenea
că, peştii au capacitatea de a deosebi înălţimea sunetelor.
Experienţa s'a făcut cu m a i multe sunete, diferite ca frec­
venţă. Când li se dădea de mâncare, se emitea întotdeau­
n a acelaşi sunet. Acestuia i s'a zis „sunetul alimentar".
Dacă se prezentau la mâncare, când se producea alt
sunet, ei erau loviţi cu o baghetă de sticlă.
In cele din urmă, după câteva zile, când se emitea
un alt sunet, care de data aceasta constituia un „sunet
de avertisment", în loc să vină la mâncare, fugeau în fun­
dul apei.
In mod obişnuit, s'a observat că deosebesc sunetele
cari diferă cu o octavă. Chiar m a i mult după experien­
ţe, s'a ajuns ca unii să distingă sunetele, între care era
o diferenţă de o terţă mică.
L a un crăete s'a constatat că el distingea „es" (ton
de avertisment) de „e3" şi „gi" (tonuri alimentare)', gre-^
şelile pe care le comitea fiind foarte rare.
Fritsch şi Stetter au distrus, pe cale operatorie, de
ambele părţi utricula şi canalele semi-circulare. S'a con­
statat că aceşti peşti şi-au pierdut funcţiunea de echilibru
statis, dar cu toate acestea ei m a i puteau înnota şi se pre­
tau, ca şi înainte, la aceleaşi experienţe, obţinându-se re­
zultatele deja amintite.
Dacă din contră, se distrugea sacula şi lagena, peş­
tele nu m a i distingea sunetele de frecvenţă medie şi mare.
S'a susţinut că aceştia nu percep sunetele de frec­
venţă joasă, decât prin intermediul organelor tactile, care
se află la suprafaţa corpului.
Autorii mai sus citaţi, au ajuns la următoarea con­
cluzie asupra audiţiei la peşti:
„De aici, noi putem conclude, că o funcţiune audi­
tivă a labirintului este posibilă, chiar fără dispoziţiile is-
tologice fine ale melcului, acelea cari sunt desvoltate în
mod progresiv, plecând delà amfibieni".
Dr. Gabriel Cotul
2
) Frisch v. K.: L'audition chez les animaux. — T r a -
dus de R. Duvigneaud (Senchenberg-Naturforsch, Gesell­
schaft—Frankfurt am ,Main, 1931).
Ce a cauzat moartea căpriorilor ?
Mergeam călare, pe un plai încă nebătătorit de
oieri în anul acesta, străbătând până la o colibă din
apropierea unei tăieturi, în care voiam să aştept un
căprior. Deodată calul dă semne de nelinişte, sforăe,
se opreşte. Nu observ nimic, nu aud nimic. Ştiam, că
a simţit ceva calul, cu simţurile lui mai agere. Am
descălecat, am priponit călăria, şi în curând am gă­
sit cadavrul unui căprior. Avea corniţele curăţate —
era prin 10 Mai —, aproape complect năpârlit, că­
prior în toată puterea. Putea ii căzut de o zi, cel mult
după ce nu avea încă semnele putreziciunei. L-am
cercetat, să găsesc ce va fi fost cauza morţii, — bă­
nuind imediat braconieri. In loc de rană de glonţ sau
de poşte am găsit ceva surprinzător: Căpriorul avea
răni pe greabăn, la gât, de partea de sus, îi era sfâr-
ticată artera, din care cursese sânge îmbelşugat, —
apoi am descoperit pe spate lămurit locul unor ghiare
de pasere.
Deci acest căprior adult a fost atacat şi omorât
de o pasăre răpitoare, acvilă, sau poate bufniţă mare.
Lup nu era, râs de asemenea nu — e în afară de ori­
ce îndoială. Dar oare să se încumete acvila sau buf­
niţa să atace un căprior mare? Şi de ce s'a mulţumit
să-1 omoare, fără ca apoi să se ospăteze câtuşi de
puţin? Tragedia am putut-o reconstitui, mai găsind
un loc unde a scăpătat căpriorul, şi a lăsat sânge
mult. P a s ă r e a s'a înfipt cu ghiarele în spatele căprio­
rului, şi a început a-i tăia artera. Această operaţie
nu putea să se desăvârşească prea repede, şi de si­
gur, că ţapul, cu moartea în spate a alergat mult loc,
încercând să scape de duşman, — lucru care pe sem­
ne nu i-a reuşit. Sau doar în fuga lui a reuşit să intre
prin vreun desiş, să treacă pe subt vre-o creangă
joasă, lovind duşmanul? In acest caz s'ar explica de
ce răpitoarea nu a mâncat din victimă, — iar căprio­
rul, cu artera deja ruptă, a mai făcut oarecare drum,
până să se scurgă de sânge şi să cadă.
In legătură cu acest caz, îmi vine minte altul,
întâmplat de mult, înaintea celuilalt războiu, pe când
în Ardeal se vânau căprioarele în mod curent cu co­
poii. Aveam, între alţii, un copoi negru, foarte înalt,
şi în aceaş vreme extrem de pasionat. Vânam într'o
pădurice, prin Septemvrie. Câinii au ridicat spre sară
un ţap, care a trecut prinaintea mai multor vânători,
fără ca aceştia să poată trage în el. Tambur, câinele
cu picioarele lungi, 1-a luat în seama lui, şi pe când
ceilalţi copoi s'au lăsat pe rând, el 1-a mânat cine
ştie unde, pierzându-i noi din urechi glasul. Apoi toc­
mai pe înserat l-am auzit revenind în urma căprio­
rului. N'am avut ce să-i facem, nu l-am putut deslipi
de vânat până târziu noaptea, când l-am prins şi am
venit acasă. L a două zile mă vesteşte pădurarul, c ă
a găsit un căprior mort. Am mers, şi am constatat
căpriorul mânat de Tambur, — se putea cunoaşte du­
pă coarnele scurte crescute urât crăcănat, — remar­
cate de noi şi cu ocaziunea vânătoarei.
De ce a murit căpriorul? Nu avea nici o rană,
nici de armă, nici de câine sau fiară. Evident, în ur­
ma oboselei extraordinare, pricinuită de hăituiala de
ore întregi. Poate apoplexie? Odată am citit despre
un urs care a murit de oboseală în faţa câinilor care
îl mânau insistent, — apoi am mai citit despre un
cerb, care voind să traverseze un braţ al unui lac, a
fost gonit de nişte luntraşi, murind „de frică". Vero­
simil acelaş e şi cazul căpriorului amintit.
Corax
Capcană de lupi
înainte cu mulţi ani, stăteam la ţară în judeţul
Vaslui. In apropiere era o moşie mare, cu 3000 Ha.
pădure. Proprietarul aranja pe an o singură vână­
toare, însă silvicultorii mai făceau goane după răpi­
toare. Luam parte la toate aceste vânătoare.
într'o seară, întorcându-ne dela o goană de lupi,
am trecut pe lângă o lupărie. E r a construcţia clasică,
cu groapă şi cu nadă. In mijloc, sus pe un stâlp, o
cuşcă cu un purcel în ea.
Noaptea căzuse omăt de un lat bun de mână în­
cât urmele se vedeau bine. Aşa am constatat, că a ve­
nit acolo o potae de lupi, s'a învârtit în jurul gardului
cu care era încunjurată groapa, până când au făcut
o cărare bătută, — dar nici unul nu a sărit la purcel,
peste gard. De atunci încă mi-am făcut convingerea,
că exploatând obiceiul lupilor de a încun jura gardul,
s'ar putea prinde unii dintre ei, mai uşor ca după sis­
temul vechiu, aşteptând să sară gardul spre nadă.
Iată cum îmi imaginez eu această lupărie nouă. încă
de cu vară să se facă un ocol, cu diametru de 3 — 4
metri, în jur cu un gard de nuiele obişnuit, înalt de
un metru, fără a face groapă în mijlocul gardului.
Iarna, să se aşeze un purcel sau o gâscă în cen­
trul ocolului, într'o cuşcă solidă. In jurul gardului să
se aşeze capcane, laţuri, puşcă întinsă — ceea ce s'ar
crede mai nimerit. Cred, că ar da bun rezultat chiar
o groapă făcută dinafară, jur împrejurul gardului, cu
o lărgime de 1,5 metri, şi adâncă de 2 metri. S'ar pu­
tea chiar întrebuinţa combinate aceste mijloace. Este
foarte probabil, că lupii atraşi de nadă, urmând o-
biceiul lor ar da târcoale, rotind în jurul gardului,
fără a se gândi, că acolo e primejdia şi ar cădea mulţi
victime.
Mijlocul acesta propus de mine, nu este unul de
distrugere, cu care s'ar putea prinde deodată o în­
treagă potaie. Dar şi lupii umblă adese singurateci,
şi apoi rând pe rând s'ar putea aduna număr bun de
victime.
Regret, c ă împrejurările nu mi-au permis să pun

eu în practică această metodă, despre care sunt con­
vins, că ar duce la cele mai satisfăcătoare rezultate.
Defectul ar fi, că în localităţi unde se găsesc porci
şi urşi ar mai cădea în cursă şi asemenea animale.
Leacul e, ca în aşa locuri să ne mulţumim cu şanţul
extern, fără a mai pune capcane, — porcii care ar
cădea i-am putea scoate, — iar un urs, cred, că ar
putea ieşi singur dintr'o groapă de 2 metri, putând
ajunge cu labele până la marginea ei. Lupul însă nu
ar putea sări, neavând spaţiul necesar pentru a-şi
lua un elan îndestulător.
Principiul e, deci, ca groapa sau alte mijloace de
capturare să fie în afară şi lângă gard, acolo unde
fiarele nu bănuiesc primejdie, şi unde ele au obiceiu
să dee târcoale.
Un Moldovan
Sfârşitul
Paznicul F. din terenul M. S. m'a încunoştinţat,
că a găsit două perechi de coarne de cerb, „încâlcite".
Nu prea înţelegeam ce vrea să spună cu acest cuvânt
cam neobişnuit în limbajul vânătoresc, dar cum a-
veam de gând să merg curând la munte, i-am trimis
vorbă să le păstreze acolo, până am să le văd.
Coarnele „încâlcite" erau craniile alor doi cerbi,
care au pierit în luptă voinicească, încleştaţi corn cu
corn. Erau cerbi bunişori, unul de doisprezece fără
soţ, altul de zece, cu formaţiune de coroană foarte
promiţătoare. Aşa se încleştaseră cele două perechi
de coarne, încât era peste putinţă să le desparţi, fără
primejdia de a le rupe, sau de a despica tasta. Dacă
mi-ar fi dat cineva — despărţite — aceste perechi de
coarne, ca să le împreun aşa, încât să nu se mai des-
părţească, ar fi trebuit să combinez şi să muncesc
Sfârşitul voinicilor,
mult, până ce aş fi găsit plasarea pe care a creat-o
întâmplarea într'o clipă.
Locul unde au fost găsite craniile e unul şi înde­
părtat, şi greu de apropiat. Astfel m'am mulţumit cu
ceea ce mi-a povestit paznicul. Nu a găsit în jur de­
cât o spinare, şi câteva ciolane dela picior. Răpitoa­
rele vor fi sfâşiat şi dus trupurile voinicilor.
Coarnele găsite sunt înălbite de ploaie şi de ză­
padă. Unul e început de şoareci în mai multe părţi.
Nu aş putea spune, dacă sunt din toamna trecută,
sau de mai multă vreme.
Dr. F. P.
Adopţiune
Au fost publicate multe cazuri, unele foarte cu­
rioase, care arătau că la nevoe dragostea de mamă
se revarsă asupra unor pui cu totul de alt neam,
neam duşmănit de altfel. Aceste adopţiuni îşi pot găsi
o explicare şi în nevoia fizică, pe care o simte mama,
de a se degaja de lapte. — dar nu mi se pare cu to­
tul exclus, ca starea fizică a unei mame îndată du­
pă ce a avut pui, să producă şi o stare sufletească
schimbată, o dragoste, o nevoe de a ocroti e t c , care
să impună animalului-mamă acele curioase adopţiuni.
P a r e să întemeieze această ultimă presupunere
întâmplarea pe care vreau să o povestesc cititorilor
iubitei noastre reviste ..Carpaţii", şi care s'a petrecut
— sau mai bine se petrece — tocmai acum.
Mâţa noastră a fătat vre-o cinci pui, şi — la po­
runcă — servitoarea i-a înecat fără întârziere. A doua
zi nu mică ne-a fost mirarea, când am găsit în corfa
in care avea mâţa c u i b u l . . . un pui de iepure, ca de
două-trei zile. Cum a observat mâţa că ne apropiem
de cuib, a venit mieunând şi s'a suit lângă odrasla ei,
 care nu a întârziat să sugă, cu toată pofta. De unde
îşi va fi dobândit mâţa acest pui? Nu era altă solu­
ţie, decât, c ă 1-a adus din luţărniştea care se întin­
dea după casă, la mică distanţă.
L a vre-o două zile îmi vine în minte să fac o ex­
perienţă, pe care am şi executat-o. Am luat iepura­
şul, pe când „mama sa" era pe undeva prin bucătărie,
şi l-am dus în marginea luţărniştei, apoi m'am aşezat
la pândă. Nu a trecut o jumătate de ceas, şi am au­
zit mieunatul plângător al mâţii. îşi chema puiul, —
parcă acesta avea glas să răspundă ca pisoii! Am
prins mâţa şi am adus-o cam la zece paşi de locul
unde am aşezat iepuraşul, şi de unde acesta abea se
îndepărtă două şchioape, adunându-se ghem, dormi­
tând. Mâţa a început să dee târcoale, şi când a ob­
servat iepurele, s'a tupilat, aşa cum fac ele când vreau
să sară asupra prăzii. Apoi a început să se târăe, să
se apropie tupilată, până să ajungă la distanţa bună
de atac. E gata cu iepuraşul nostru! — mă gândeam,
şi tocmai când voiam să intervin, mâţa se ridică în
picioare şi merge repede, mieunând, la puiul de ie­
pure, îl linge, îl mângâie.
A urmat apoi o desperată încercare de a lua în
gură iepuraşul, şi a-1 transporta spre casă. Văzând
cum se năcăjeşte mâţa, am ridicat eu puiul, şi escor­
tat de mama îngrijorată, l-am dus la culcuşul din cor­
fă. Mâţa deîndată s'a aşezat covrig lângă el, şi iepu­
raşul a. început să o sugă.
Când scriu aceste, iepurele s'a făcut mare cât
mâţa. Mănâncă verdeţurile pe care i le dăm, dar se
mai înfruptă din când în când şi din laptele doicei.
Aceasta nu mai e atât de ataşată, ca înainte, totuşi
îl mai lasă uneori să sugă, şi se vede, că îl recunoaş­
te încă drept odraslă a ei.
Oare cum se va face emanciparea?
Şttefan M.
Corbii in ajutorul vânătorului
De corb se leagă o mulţime de credinţe şi super­
stiţii populare, între care şi unele în legătură cu vâ­
nătoarea. Am avut ocaziune să constat, cât de puter­
nice sunt până azi aceste superstiţii; Un prieten al
meu avea un paznic, care pe lângă că era credincios,
era foarte aplecat a crede în fel de fel de fantastice
superstiţii. Intr'o iarnă, când mergeam toţi trei pe ca­
lea dintr'o pădure, observăm pe vârful unui copac o
pereche de corbi. Paznicul a insistat, aproape punân-
du-se în genunchi, ca stăpânul său să-i împuşte un
corb. Voia să-şi ungă arma şi cursele cu sânge de
corb, dupăce ştie din bătrâni, că această procedare
aduce belşug vânătorului: arma nu dă greş, cursele
atrag vulpile, jderii, — fac câştig mare.
Nu ştiu, dacă acest ajutor dat de corb prin sân­
gele său, e unul real. Dar sunt cazuri, când corbii
sunt într'adevăr de folos vânătorului.
In timpul mugetului urmăream cu paznicii un
cerb rănit. Urmele de sânge le spălase ploaia de pes­
te noapte şi astfel dimineaţa neavând altă posibili­
tate, reconstituind locul unde a fost rănit cerbul şi
s'a văzut intrând în pădure, am dibuit prin desişul
de brădui şi fagi.
Udându-ne peste măsură, ne-am aşezat pe un
fag bătrân, doborât de vânt, ca să ne uscam şi facem
alt plan. Paznicul cel mai în vârstă care încă credea
în puterea corbilor, ne face atenţi că în partea de sus
a terenului, doi corbi aşezaţi pe vârful copacilor,
„croncănesc a noroc". Ducându-ne într'acolo şi cău­
tând în jur, nu mică mi-a fost mirarea, dând peste
un cerb mort. Examinându-1 constatăm însă că nu
este cel căutat, ci este un cerb străpuns în abdomen
de un rival mai puternic. Cerbul nu putea fi mort
mai mult de o zi, nu avea mirosul de hoit, carnea au
mâncat-o paznicii cu multă poftă. Cerbul rănit nu
l-am: mai putut însă afla.
In altă toamnă împuşcasem un cerb, care deşi
a semnalat bine lovitura mortală, a sărit în desiş.
Fiind desişul ud de ploaia căzută noaptea şi
pentru a lăsa cerbul să se culce, am aşteptat să so­
sească paznicul. Peste vreo jumătate oră trecând pe
deasupra mea croncănind 2 corbi, s'au aşezat în vâr­
ful unui brad din apropiere şi cu capetele spre pă­
mânt discutau în limba lor. N'am mai avut răbdare
să aştept paznicul şi ducându-mă acolo, găsesc cer­
bul mort sub o stâncă.
Intr'o vară tot pe acel teren, împuşc un ţap bun,
dela o distanţă considerabilă. Ţapul lovit în burtă,
intră încet în desiş. Deşi aşteptasem aproape o oră,
ţapul tot mai mergea şi neputându-i da lovitura de
graţie din cauza crengilor, am renunţat a-1 mai ur­
mări singur şi am plecat după paznic. Peste câteva
ore reîntorcându-ne căutam ţapul în valea unde îl lă­
sasem. Vedem însă în partea de sus 2 corbi croncă­
nind pe vârful unui copac. Explic paznicului c ă nu e
cazul să ne luăm după corbi deoarece cred imposibil,
ca ţapul să mai fi avut puterea de a urca din nou
dealul mare, pe care coborâse. Căutăm urma de sân­
ge şi o aflăm că conduce din vale în sus spre corbi.
Mergând apoi direct unde erau corbii, găsim ţapul
încă viu, în agonie. Corbii aveau dreptate şi de astă
dată, ceeace m'a pus în uimire. După cum constata­
sem mai târziu, ţapul a r fi rămas în părău, însă a
fost alungat de acolo, de nişte copii, cari îşi căutau
caii rătăciţi, şi astfel şi-a adunat sărmanul ultimele
forţe şi a urcat o pantă considerabilă.
In iarna 1939 puşcasem cu un dubleu două ciute
dintr'un cârd de vre-o 20 bucăţi. Voind c a pe una
din ele să o ia întreagă paznicul, înainte de a începe
operaţia jupuitului, ne-am îndepărtat de ele câţiva
metri, ca să mâncăm ceva, fiind orele târzii după ma­
să. Nici nu am început a desface bine merindele şi
vedem că doi corbi se aşează pe capetele ciutelor.
Deci corbii le-au „simţit" imediat, nefiind încă nici
răcite.
Toate aceste cazuri dovedesc văzul extraordinar
de desvoltat al corbilor.
După constatarea noastră corbii erau originari
din partea locului şi îi vedeam totdeauna când ieşiam
pe teren.
Acum departe de ei — în amar refugiu — aşi
dori ca să mă afle cu simţurile lor la depărtarea unde
sunt şi să-mi ştie povesti, ce mai este cu vânatul ocro­
tit şi crescut de noi cu atâta trudă şi jertfă, dela care
am fost acum alungaţi pe nedrept, de cei cari desigur
nu-1 vor mai ocroti.
Noi însă le-am lăsat aşa un belşug, din care
chiar dacă se vor înfrupta cât le va cere inima, to­
tuşi va rămânea sămânţa din care, la reîntoarcere,
cu truda şi metoda noastră de ocrotire, îl vom reface
din nou.
Doamne ajută-ne!
Max Teban, Târgu-Mureş
Turda

Ei• • • • • • • • • i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i
H. Grote: Manifestations migratoires chez les oiseaux
disant sédentaires. (Berfaut, Bruxelles). In ceeace priveşte
ataşarea lor stabilă la un anume teritor, paserile se cla­
sează de obiceiu în trei grupe: sedentare, adică cele ce îşi
petrec întreaga lor viaţă în aceeaş regiune, fără a între­
prinde călătorii; de pasaj, adecă cele ce subt influinţa unor
împrejurări ale mediului schimbat, îşi schimbă locul de
trai, p â n ă ce persistă acele împrejurări (ca d. e. lipsă tem­
porară de hrană, abundenţă m a r e de h r a n ă aiurea, ierni
excepţionale etc.), — în fine: migratoare, cu care denu­
mire se caracterizează paserile, care în epoce regulate, în
mase mari, întreprind călătorii spre aceleaşi regiuni. A-
ceastă delimitare este însă una foarte aproximativă. In
prim rând există o serie întreagă de specii, care în anume
regiuni sunt sedentare, iar în altele migratoare. Aşa pu­
tem găsi o pildă, dacă comparăm modul de t r a ' a potâr-
nichei noastre cu ceea din Rusia. In nordul şi mijlocul
Rusiei, potârnichea e o pasere sedentară şi de p a s a j . In
sudul Rusiei însă, în mod regulat t o a m n a se formează
stoluri m a r i cari pleacă spre sud. Nu o fac aceasta din
cauza iernii, doar pe când se formează aceste stoluri iar­
n a încă e departe, apoi i a r n a primejdueşte m a i mult pe
cele mai din nord, care însă, după cum am văzut r ă m â n
locului. Interesant e în această migraţiune a potârnichi-
lor, că ea se întâmplă n u m a i toamna, fără ca să urmeze
p r i m ă v a r a o revenire. Deci se presupune, că indivizii care
iau parte la această migraţiune se prăpădesc fie pe drum,
fie în cursul iernatului. O altă interesantă pildă ne-o dă
tot Rusia, în ce priveşte cocoşul de munte. Pretutindenea,
astfel şi în România, acest tetraonid e prototipul paserei,
care îşi păstrează regiunea. Totuşi în R u s i a de sus, în spe­
cial în Uralul de sud, t o a m n a târziu se porneşte o ade­
vărată migraţiune în m a s s ă a acestor paseri. Curios, că
aceste migraţiuni de t o a m n ă cocoşii de munte nu le între­
prind cum s'ar crede înspre sud, ci înspre nord. Se ex­
p l i c ă aceasta prin împrejurarea, că la nord ei găsesc pă­
duri de brad încheiate, care le dau hrană, şi în aceeaş
vreme şi scut mai bun împotriva intemperiilor, viscolelor
iernei. Cocoşii de mesteacăn din R u s i a de asemenea în­
treprind migraţiuni propriu zise, plecând din Uralul de
sus t o a m n a spre stepe, unde se hrăneşte din sămănăturile
de toamnă. Un fenomen interesant s'a produs în anul 1927
în Siberia de apus, spre nord delà Tomsk. In anul acela
în urma unor împrejurări climaterice, nu s'au făcut
obişnuitele fructe de pădure, — afine, mure, smeură, etc.
Cocoşii de mesteacăn negăsind h r a n a lor obişnuită, au
plecat spre stepe în stoluri enorme, care au intrat şi în
oraşe, pierzând paserile sfiala lor naturală. Se spune, că
locuitorii au ucis din aceste stoluri peste 50.000 piese. Pri­
m ă v a r a s'au întors în locul de cuibărit foarte puţin din
paserile plecate de acolo toamna.
Au fost observate în repeţite rânduri şi alte surprin­
zătoare migraţiuni, a unor masse de paseri din specii cu­
noscute ca sedentare. Un fenomen curios, inexplicabil, e
cel observat de m a i multe ori: Stoluri imense de paseri
de altfel sedentare pornesc în migraţiune, iau sborul drept
spre mare, spre ocean, fără să ajungă nicăiri, fără să se
mai întoarcă: pier p â n ă la ultima piesă.
Natura (Bucureşti, No. 5/941). Citim cu interes în mul­
tele comunicări ale revistei şi următorul articolaş pe care
îl reproducem stabilind adevărul în o chestiune adese dis­
cutată:
Omizile fluturilor Cotari (Hibernia defoliaria CI. şi
Cheimatobia brumată L.) aduc m a r i pagube pomiculturii.
Combaterea lor se face prin inele de clei, ce se aplică
pomilor la o înălţime cam de 1 m. delà pământ. Femelele
nearipate ale acestor fluturi se urcă pe trunchiul pomilor
înspre coroană, pentru a-şi depune ouăle şi se lipesc de
aceste inele de clei, unde mor.
Unii naturalişti au susţinut că păsărelele, mai ales
piţigoii, cari m â n â n c ă fluturii lipiţi de inelele cleioase,
s'ar m u r d ă r i şi ele cu clei, ceeace a r putea provoca îm­
bolnăvirea şi chiar moartea lor.
—•••••
•••••
soi- Pentru a lămuri această problemă, staţiunea ornito­
logică din Seebach a făcut o serie de experienţe cu piţigoi
şi scorţari, în voliere. Aceste experienţe au dovedit c ă pă­
sărelele m ă n â n c ă depe inele cu clei numai trupurile mas­
culilor nemânjiţi de clei şi numai apoi m ă n â n c ă şi feme­
lele, alegând pe cele mai puţin murdărite de clei; cele
mânjite tare sunt doar ciugulite, păsărelele m â n c â n d nu­
mai părţile lor lăuntrice, astfel încât chitina cea mânji­
tă cu clei r ă m â n e pe inel. In tot timpul experienţii, păsă­
rile au fost hrănite şi cu altă hrană vegetală şi animală.
Dar în unele zile, nu li s'a dat altă hrană, fiind silite ast­
fel să m ă n â n c e numai fluturii lipiţi de inele cu clei. In
felul acesta, păsărelele n'aveau încotro şi m â n c a u şi flu­
turii m a i m â n j i ţ i de clei. Toate au r ă m a s însă perfect să­
nătoase i a r după terminarea experienţelor, cari au ţinut
timp de trei luni, au putut fi puse iarăşi în libertate.
Deasemenea s'a observat că păsărelele sunt foarte
precaute şi se feresc să nu-şi murdărească penajul cu clei,
iar scorţarul, care are obiceiul să alerge în căutarea in­
sectelor pe trunchiul copacilor, în sus şi în jos, se întor­
cea îndată ce ajungea lângă inelul cu clei şi nu călca ni­
ciodată pe el ca să se lipească de clei, cum s'ar fi temut
unii.
Cu aceste constatări concordă şi observaţiile făcute
de directorul staţiunei ornitologice din Garmisch, care a
văzut, că piţigoii veniţi din pădure m â n c a u numai visce­
rele şi ouăle dinăuntrul fluturilor lipiţi pe inele de clei
ale pomilor unei alee, fără ca păsările să se atingă de clei.
I a r din examinarea păsărilor găsite moarte în timpul ier­
nii, a rezultat, că niciuna nu pierise din cauza inelelor
de clei.
Se poate trage concluzia că cele două măsuri de ma­
re valoare economică: combaterea omizilor şi ocrotirea, pă­
sărilor nu se exclud de fel ci, din contră se pot aplica în
acelaş timp.
Wild und Hund (Berlin, N-rii 47—52 şi 1—5). Oberforst-
meister Dr. Heuell scrie referitor la situaţia vânatului în
F r a n ţ a ocupată. Vânatul m i c e în abundenţă. Aceasta deri­
vă din diferite împrejurări, ca pământul calcaros, cald, cli­
m a cu ierni uşoare, ploi relativ puţine, agricultură în trei
faze, terene necultivate, păduri cu desimi inpenetrabile, etc.
Găseşte nepotrivită dispoziţia legală, după care fiecare
proprietar de p ă m â n t are dreptul de vânătoare de pe te­
renul lui. Apoi excepţionează uzul de a se împuşca toate
sălbătăciunile cu alice resp. poşuri. R a r se întrebuinţează
carabinele şi, şi m a i r a r drillingul. Vânătoarea Parforce,
la cerbi şi mistreţi, e foarte preţuită şi azi, ceea ce prile-
jueşte existenţa alor mai multe haite de câini excelenţi.
In general vânătorii francezi au câini de r a s ă buni, pe
care îi iubesc şi ;i îngrijesc mult. Administraţiunea vână-
torească în teritoriile franceze ocupate se face prin un
„Oberlandforstmeister". Permise de vânătoare pot primi
numai soldaţii germani, cari au şi permis eliberat în Ger­
mania. — Dr. H. Steinmetz comunică experienţe şi dă sfa­
turi practice referitor la colonizarea potârnichilor şi a
gâştelor sălbatece. Pentru noi are noutate chestiunea co­
lonizării acestor din urmă. Autorul asigură, că gâştele
colonizate revin la locurile lor de baştină, deci cel ce chel-
tueşte şi se trudeşte nu face un lucru degeaba nici din
punct de vedere egoist. Stabsjăgermeister Francke—Dres-
den punându-şi întrebarea dacă e raţional să se coloni­
zeze iepuri, răspunde negativ. Crede, că ridicarea efecti­
vului iepurilor dintr'o regiune se poate atinge cu mult
mai uşor, prin ocrotirea celor existenţi, prin limitarea
sau oprirea vânătoarei, şi combaterea răpitoarelor. Auto­
rul e de părere, că prin colonizare se întind epidemiile şi
în regiuni, care înainte erau ferite.
Locotenentul Dr. Koltze publică o „scrisoare de pe
front", în care descrie unele aventuri vânătoreşti şi lu­
cruri văzute în „Balcani". Evident, că R o m â n i a o înşiră
între ţările balcanice. Dacă autorul a intenţionat să pro­
voace ilaritate la cetitorii lui, de sigur a reuşit în ceea ce
priveşte pe cititorii din R o m â n i a . Referitor la obiceiuri,
port, modul de trai a populaţiei noastre ţărăneşti, scrie
aşa prăpăstii încât necazul e îngropat subt avalanşa ridi­
colului. Forstassesor Holtkotte face o dare de seamă pri­
vitor la rezultatele obţinute în Germania cu colonizarea
cerbilor sika (Pseudaxis sika). Acest gen de cerbi, origi­
nari din Asia răsăriteană, a putut fi foarte uşor colonizat
în Germania. Aşa d. e. într'o grădină de vânătoare, în în­
tindere de 2000 Ha. u fost Introduşi abea doi asemenea,
cerbi (o pereche). In zece ani s'au înmulţit la 50. Cerbii
sika abea sunt m a i m a r i decât căprioarele noastre, — dar
sunt cu mult mai îndesaţi, m a i tari. Un cerb cântăreşte,
golit, cam 55—60 kg. — o ciută 28—30 kg. Deci cerbi mi­
niatură. Nu s'a încercat până acum colonizarea în re­
giuni, unde iernile sunt grele i a r existenţa răpitoarelor
pun la încercare puterea de viaţă şi isteţimea nouilor ani­
male. — Institutul de cercetări balistice Berlin-Wannsee
publică o dare de s e a m ă referitor la unificarea calibrului
8 mm. Tot atingând această temă, cunoscutul technician
a r m u r i e r şi balistic, Dr. Konrad Eilers dă cetitorilor lă­
m u r i r i practice. Deoarece această temă părea importantă
şi pentru cetitorii noştrii din România, în curând ne vom
ocupa de ea într'un articol m a i mare. De asemenea „Car-
paţii" vor răspunde cu plăcere la orice întrebare îi vor
pune în această materie cetitorii.
Der Deutsche Jäger (München, N-rii 1—6). E . F . v. Grue-
ber raportează asupra unei curioase vânători: împuşcarea
unei vulpi în parcul castelului regal Nimpfenburg, de lân­
gă München. Pe neobservate această vulpe şireată s'a stre­
curat în parc, — şi-a săpat vizuină, şi a început a trăi lu­
me dalbă în dauna căprioarelor şi a raţelor sălbatece de
acolo. Cetatea vulpii a fost descoperită din puri întâmpla­
re de un grădinar, şi „castelana" a fost împuşcată după o
pândă şi apoi o goană în toată regula. î n a i n t e nici când
nu s'a pomenit vulpe în această foarte îngrijită şi umbla­
t ă grădină. Oberförster K a r l Huber scrie despre utilizarea
şirurilor de steguleţe întinse pe sfori, la v â n a r e a lupilor
în Croaţia şi Carintia. Locurile în care au fost constataţi
lupii sunt încercuite cu sfori, pe care la distanţe de 1 me­
tru a t â r n ă cârpe colorate. Lupii, mişcaţi de gonaşi se fe­
resc să t r e a c ă peste aceste linii, şi ajung astfel în faţa vâ­
nătorilor. E o metodă de vânare mult folosită din vechi
timpuri, p â n ă în zilele de azi, — şi care la noi nu este
practicată, cu toate rezultatele bune, pe care le dă câteo­
dată. — Inspectorul silvic I. Heinrich înşiră ca duşmani
ai cocoşului de munte: jderul, nevăstuica, vulpea, porum­
barul. Am m a i adauge pentru munţii noştrii: râsul, care
nu credem, că ar mai avea mult drept la protecţiunea pe
care i-a creat-o Comisiunea Monumentelor Naturii. — In
Germania se vor revidia toate armele ghintuite de calibrul
8 mm. în scopul, de a se elimina foarte multele şi dăună­
toarele diferinţe tocmai la acest utilizat calibru. Armele,
care vor avea dimensiunile potrivite nouilor stabiliri în
vederea unificării, vor primi la Atelierele pentru verifica­
rea rezistenţei armelor de foc o suprastampilare: „S." pe
l â n g ă indicarea calibrului. D. e. 8x57 I. S. — la carabinele
cu reptiţie şi 8x57 I. R. S. la carabinele basculante. In vii­
tor şi armele pentru cartuşele 8x64, 8x65, 8x75, 8x75 R vor
fi fabricate de asemenea numai potrivit calibrului S. De
asemenea, pentru viitor nu se vor fabrica arme de glonţ
decât pentru anume câteva tipuri. Armele care nu se vor
m a i fabrica de acum înainte vor fi prevăzute cu cartuşe
numai atâta vreme cât — aceasta va fi remuneratoriu
pentru fabricanţi. Ne putem deci aştepta, că pentru unele
din carabinele noastre nu vom mai găsi, nicicând cartu­
şe! Ne ţinem de datorie să dăm următoarele sfaturi ceti­
torilor noştrii: a) Dacă cumpără carabină nouă, să aleagă
dintre calibrele care rămân, şi dintre care am publicat în
No. 5 al „Carpaţilor" din anul acesta, pe care mai curen­
te; b) Cei ce au carabine nestandardizate, să-şi cumpere
imediat cât mai multe cartuşe.
Deutsche Jagd (Berlin-Neudamm, N-rii 1—5). Baronul
v. Dungern-Oberau, scrie din propria experienţă referitor
la dispariţia unor specii de vânat în u r m a progresării şi
intensificării culturei câmpurilor şi a pădurilor. In regiu­
nea sa natală d. e. azi sunt complect dispăruţi cocoşii de
mesteacăn, cocoşii de munte, ciuful de pădure, nagâţii,
cârsteii, — paseri, care în vremea copilăriei lui erau bine
reprezentate acolo, c h i a r abundente unele. Felul greşit al
silviculturei germane a făcut să dispară în multe locuri
ierunca, — vânat care odinoară era caracteristic păduri­
lor germane. Azi ieruncile se mai ţin numai în unele
foarte mici insule, ale căror dimensiuni scad şi a c u m ne­
încetat. O recolonizare a iernucei nu a r mai folosi n i m i c
întrucât îi lipsesc condiţinuile de trei: pădurile "germane,
supracultivate nu m a i are subarboret, tufărie, e compusă
din copaci la baza cărora nu e vegetaţie. Or fără de aceas­
ta ierunca nu poate trăi, subarboretul, feluritele ierburi
şi tufe, servindu-i atât ca h r a n ă , cât şi ca adăpost. Tot
aşa e pecetluită şi soarta potârnichei în sistemul agricol
actual. O gospodărie în care „nu sunt burueni" nu oferă
potârnichilor nici adăpost nici locuri de cuibărit nici hra­
nă (insecte, seminţe). Cuvintele strămătute de mult regret
ale acestui autor, trebue să ne pună pe gânduri şi pe noi.
Dacă silvicultura şi agricultura în sine nu aduc atingere
încă vânatului nostru, nefiind intensificate exagerat — şi
să sperăm, că nu se va ajunge la exagerare nici pe acest
teren —• la noi se ridica mareti primejdie a păşunatului
excesiv, — distrugător şi pentru pentru unele specii de
vânat mare. Combaterea păşunatului excesiv: iată o temă
de m a r e însemnătate atât pentru silvicultor cât şi pentru
vânătorul nostru. Oare cel puţin pe acest teren de luptă
nu s'ar putea face o adveărată colaborare între cele două
tagme?
Aflăm cu o deosebită plăcere că la 1 Ianuarie 1941
şi-a început activitatea în mod oficial „Centrala Ornitolo­
gică R o m â n ă " , înfiinţată la Institutul de Cercetări Agro­
nomice al României în anul 1939 în baza Deciziei Mi­
nisteriale publicată în Monitorul Oficial No. 136 din Iu­
nie 1939. Această deciziune avea cuprinderea următoare:
„Noi. ministru secretar de S t a t la Departamentul A-
gri culturii şi Domeniilor.
Având în vedere avizul Consiliului permanent de vâ­
nătoare, cu No. 7.333 din 1939 şi avizul Institutului de
cercetări agronomice al României, cu Nr. 4297 din 1939,
se înfiinţează o Centrală ornitologică în Institutul de cer­
cetări agronomice al României, cu denumirea de „Centra­
la Ornitologică Română", care va avea de scop:
1. Realizarea prin toate mijloacele de propagandă a
ocrotirii avifaunei utile.
2. Stabilirea cu ajutorul ştiinţei a foloaselor şi pâgu-
birilor aduse din punct de vedere economic de către pă
sări.
3. Asistarea vânătorimei ţării. în rezolvarea proble­
melor privitoare l a gospodăria avifaunei cinegetice.
4. Stabilirea liniilor de migraţie. ce trec prin ţ a r a
noastră şi a anotimpurilor de sosire şi de plecare a pă­
sărilor.
5. Colaborarea strânsă cu organele ornitologice din
alte ţări, în scopul promovării intereselor mutuale de o-
crotire a avifaunei şi de cercetări ştiinţifice.
Cu conducerea acestei centrale ornitologice se însăr­
cinează dl Ion I. Cătuneanu, actualmente asistent ornito-
log al Institutului de cercetări agronomice al României.
Centrala va depinde de Direcţiunea Institutului de
cercetări agronomice, iar gestiunea se va încadra în ges­
tiunea institutului.
Dl director al Institutului de cercetări agronomice al
României, este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a a-
cestei deciziuni.
Ministru, N. D. Cornăţeanu
Nr. 725 din 1939".
înfiinţarea Centralei Ornitologice Române se dato-
reşte Domnului Ing. A. M. Comşia, actualul Director Ge­
neral al Economiei Vânatului, care încă din anul 1938
cu multă însufleţire şi-a dat toată osteneala pentru pune­
rea pietrei fundamentale a Ornitologiei Române.
Răspândind această idee, a insistat pe lângă Consi­
liul permanent al vânătoarei, pentru înfiinţarea Centralei
Ornitologice Române la Institutul de Cercetări Agronomi­
ce al României. Propunerea a fost acceptată de consiliu,
acesta punând la dispoziţia Institutului de Cercetări Agro­
nomice o subvenţie de 200.000 lei pentru înfiinţarea şi
funcţionarea Centralei.
Deşi Centrala este înfiinţată din anul 1939, totuşi da­
torită evenimentelor din ultimii doi ani nu a putut să-şi
înceapă activitatea decât acum.
 Noi îi dorim spor la lucru, căci înfiinţarea Centralei
Ornitologice Române este de m a r e însemnătate atât din
punct de vedere ştiinţific, vânătoresc, cât şi agricol, dat
fiind interesantele probleme pe care şi-a propus să le stu­
dieze.
• ••
R u g ă m Direcţia Economiei Vânatului s ă rezolve ur­
gent chestiunea restituirei armelor paznicilor recunoscuţi
de Minister. Majoritatea enormă a acestor oameni de în­
credere sunt desarmaţi, li se refuză restituirea armelor de
serviciu, şi evident, terenele sunt l a discreţia braconierilor.
• •»
In articolul „Cerbii din „U. D. R." semnat de Dl Dr.
I. Philipowicz în n u m ă r u l nostru trecut, l a pagina 134
s'au strecurat două erori de tipar supărătoare.
Se va ceti: Coloana I alin. 3 din j o s : centraliza­
rea serviciului vânătoresc sub o conducere unitară".
Coloana I I alin. 5 de sus: ,,f) Oprirea cu desăvârşire
a împuşcării cerbilor tineri sau cu coroane".
• * *
P r i n Decizia Ministerului Agriculturii şi Domeniilor
Nr. 5531/1941, Dl Maximilian Teban, din Turda, a fost de­
legat, în mod onorific, cu conducerea Inspectoratului de
Pescuit în Apele de Munte al jud. Cluj—Turda, post ră­
m a s vacant în u r m a retragerii delegaţiei D-lui lng. P a s c u
Dobrescu.
• ••
Numărul din 2 Maiu al Monitorului Oficial publică
subt No. 1.185 DecretulTege pentru organizarea „Institu­
tului de cercetări piscicole al României", cum se va numi
de acum „Institutul de Pescărie şi Piscicultura" creat prin
Decretul-lege No. 3.865 din 20 Nov. 1940. Acest institut va
avea personalitate juridică. Decretul-lege cuprinde nor­
mele de recrutare a personalului.
» •*
E de r e m a r c a t m a r e a scădere a n u m ă r u l u i urşilor
din Finlanda. P e când în sezonul 1938/39 au fost împuş­
caţi cam 80 urşi, în i a r n a trecută n u m ă r u l urşilor ucişi
a fost abea 10. Cauza: războiul fino-rus a distrus n u m ă r
enorm de urşi, i a r cei m a i mulţi dintre cei r ă m a ş i s'au
retras în regiuni ascunse, îndepărtate.
• ••
După statisticile italiene, în sezonul 1939/40 în Italia
s'a împuşcat o cantitate de 7 milioane kg. vânat comes­
tibil, faţă de 3,5 milioane din anul precedent. Contrar sus­
ţinerilor forurilor cinegetice italiene, această m a j o r a r e de
100% nu e rezultatul unei gospodării cuminţi, ci a unei
exploatări exagerate, care nu va întârzia să-şi dee relele
efecte.
•••
Reichsjagermeisterul Germaniei a dat o deciziune,
care a r trebui s ă servească drept model pentru noi. I a t ă
textul ei:
In scopul de a preveni dăunarea pădurilor şi tulbu­
r a r e a liniştei terenurilor de vânătoare, care aduce cu sine
o atingere a intereselor celor îndreptăţiţi la vânătoare, a-
poi influinţează defavorabil stocul de vânat, azi atât de
important din punctul de vedere al alimentaţiunei publi­
ce, ordonăm următoarele:
1. înainte de a începe organizaţiunile tinereşti obiş­
nuitele lor jocuri, sau de a face tabără de corturi, întru­
cât e vorba de terene păduroase, va trebui să iee din bună
vreme înţelegere cu organele silvice competente, cu cei în­
dreptăţiţi la vânătoare resp. cu proprietarul dreptului de
vânătoare.
2. Va trebui să se ţină seama de dorinţele personalu­
lui răspunzător pentru trebile vânătoreşti şi silvice. Acest
personal este îndrumat, să limiteze cât se poate de, puţin
libertatea de mişcare a formaţiunilor tinereşti, să le de­
semneze locuri potrivite pentru jocurile lor, ca şi pentru
aşezarea corturilor de tabără.
3. Această ordonanţă are valoare şi atunci, când or­
ganizaţiunile tinereşti sunt invitate din partea altor orga-
nizaţiuni, pentru participare la jocuri, în terene păduroa­
se. In cazul însă, dacă alte organizaţiuni au luat deja con­
tact cu organele vânătoreşti şi silvice competinte, în ve­
derea acestor jocuri, — nu va fi nevoe de o nouă recer­
care.
• ••
In statul Montana U. S. A. lângă râul Yogo Creek, un
vânător a descoperit o vizuină de viezure. I-au bătut la
ochi multele pietricele vinete, pe care viezurele le-a scos
la iveală când şi-a săpat adăpostul. A adunat o m â n ă din
ele, şi le-a trimis unui bijutier din New-York, ca să le exa­
mineze. Marea i-a fost mirarea, când în loc de răspuns, a
primit un cec de 15.000 Dollari, contravaloare a pietricele­
lor, — împreună cu îndrumarea să mai adune asemenea
pietre, fiindcă s u n t . . . safire.
* * •
In Germania, subt porunca greutăţilor de alimentare,
s'a răspândit enorm creşterea iepurilor de casă. P e când
în 1925 o statistică a r ă t a un n u m ă r de abea 3 milioane,
în Ianuarie 1939 n u m ă r u l lor atingea 30 milioane, şi de
atunci e în m a r e creştere. P ă c a t , că la noi se neglijează
acest animal cu carne delicioasă, cu blană comerciabilă şi
a cărui întreţinere nu costă nimic! Ar fi salutară o ac­
ţiune de popularizare a. prăsilei de iepuri de casă, specii
nobile.
* »»
Inelarea păsărilor nu este admisă, fără autorizaţia
specială a Centralei Ornitologice Române, încadrată în
Institutul de Cercetări Agronomice al României, B u c u ­
reşti, Bulevardul Mărăşti 42.
* • •
Cetim In „Magyar Vadâszujsâg" din 25 Mai a. c. o
„scrisoare" adresată revistei de Nagy Gyula învăţător în
regiunea Miercurea Nirajului. Iată ce spune — caracteris­
tic pentru stările vânătoreşti de acolo: „La 1 Mai am ieşit
cu şcolarii la pădurea de brad. Am văzut o căprioară hăi­
tuită de patru câini ciobăneşti, care nu aveau la gât j u -
jeu. Dacă aceasta merge înainte zi de zi tot aşa, şi nu se
ia o m ă s u r ă cât de m i c ă m a i serioasă, pe când începe se­
zonul de vânătoare n u vom mai avea v â n a t . . . Cererea
mea de a mi se elibera permis de a r m ă am înaintat-o de
două luni, dar încă nu am primit nici un răspuns dela
pretura din Miercurea-Niraj. Comuna noastră are 800 jug.
teren de vânătoare şi nu există nici o a r m ă ; nici chiar
paznicul nu are. Şi astfel câinii hoinari şi răpitoarele pus-
tiesc în dragă voe vânatul . . ." F ă r ă comentar
• • •
DECIZIUNE
17071 din 27 Mai 1941
Noi, Ministru Secretar de S t a t la Departamentul Agri­
culturii şi Domeniilor,
Având în vedere dispoziţiunile Decretului-Lege Nr.
1064/1941, privitor la înfiinţarea Consiliului Superior al
Vânătoarei în Apele de Munte, publicat în Monitorul Ofi­
cial nr. 89 din 14 Aprilie 1941;
Decidem:
Art. 1. S e numesc membri în Consiliul Superior al Vâ­
nătoarei şi Pescuitului în Apele de Munte, pe termen de
4 ani, următoarele persoane:
1. Boer Ştefan, Director General de B a n c ă , Sibiu. 2.
Botezat Eugen, Profesor Universitar, Bucureşti. 3. B r ă t e s -
cu-Voineşti Ion, Scriitor, Membru al Academiei Române,
Bucureşti. 4. B r ă t i a n u I. C. Constantin, Preşedinte al U-
niunii G-le a Vânătorilor, Bucureşti. 5. Copuzeanu Con­
stanta, Director în Ministerul Economiei Naţionale, B u ­
cureşti. 6. Costinescu Ion, Medic, Bucureşti. 7. Crăciunes-
cu Corneliu, Consilier î n a l t a Curte de Casaţie, Bucureşti.
8. Dabija Isrtate, Avocat, Bucureşti. 9. Georgescu Amilcar,
Medic, Docent Universitar, Bucureşti. 11. Metianu Ion,
Medic, Profesor Universitar, Bucureşti. 12. Micu Alexan­
dru, Colonel, Braşov. 13. Mocsonyi Anton, Mare Maestru
de Vânătoare al Curţii Regale, Bucureşti. 14. Pop Ionel,
Dr. în Drept, Editor Revista „Carpaţii", Sibiu. 15. Rioşanu
Alexandru, Colonel, Bucureşti. 16. Rosetti B ă l ă n e s c u Con­
stantin, Colonel, Bucureşti. 17. Sadoveanu Mihail, Scriitor,
Membru al Academiei Române, Bucureşti. 18. Samsonovici
Nicolae, General de Corp de Armată, Bucureşti. 19. Stoi-
chiţă Ieronim, Doctor în Drept, Avocat, Sibiu. 20. Stroici
Manole, Proprietar, Bucureşti. 21. T ă t ă r a n u I. Nicolae,
General, Subşeful Marelui Stat Major, Bucureşti. 22. Vâtă-
m a n u Alexandru, Lt. Col. Profesor Şc. Superioară de Răz­
boi, Bucureşti. 23. Witting Emil, lng. Consil. silvic, scrii­
tor Cinegetic, Sibiu. 24. Zwiedinek Eugen, General.
Art. 2. Se numeşte ca Preşedinte al Consiliului, Dom­
nul Genreal de Corp de Armată, Samsonovici Nicolae.

Art. 3. D-nii: Director al Direcţiunii Economiei Vâna­
tului şi Şef al Serviciului Personalului, sunt însărcinaţi
cu aducerea la îndeplinire a dispoziţiunilor prezentei De­
riziuni.
Dată la 27 Mai 1941.
Ministrul Agriculturii şi Domeniilor
General de Corp de Armată,
ss. SICHITIU
(N. R. Aflăm că mai mulţi dintre cei numiţi în Consi­
liul Superior nu au primit această numire, din motive
principiale).
* **
Ministerul Apărării Naţionale a trimis Direcţiunei
Economiei Vânatului u r m ă t o a r e a adresă No. 45121 din 20
Mai 1941:
Cu onoare vi se face cunoscăt că, prin Decretul Lege
Nr. 3627 din 29 Octombrie 1940, s'a hotărât:
înfiinţarea şi organizarea staţiunilor columbofile ci­
vile.
Acest Decret Lege prevede la:
Art. 14. —• Este interzis a se întrebuinţa porumbeii că­
lători pentru trageri în porumbei.
Art. 15. — Este interzisă uciderea porumbeilor călă­
tori cu excepţia cazurilor şi în condiţiunile stabilite de
Regulamentul Legii Columbofile.
Art. 22. — Infracţiunile la dispoziţiunile prevăzute de
Art. 8, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18 şi 19 se vor pedepsi cu în­
chisoare corecţională dela 1—6 luni şi cu amendă dela
1000—50.000 lei.
Art. 25. — In timp de mobilizare sau războiu, pedep­
sele prevăzute la Art. 22 şi 23 vor fi îndoite, i a r pedeapsa
prevăzută la Art. 24 va fi m u n c a silnică pe viaţă.
Art. 26. — Infracţiunile prevăzute în prezenta lege,
sunt de competinţa instanţelor ordinare în timp de pace
şi de competinţa instanţelor militare în timp de mobili­
zare sau războiu.
In consecinţă, vă rugăm să binevoiţi a da ordinele
D-Voastră de urmare, pentru ca aceste măsuri de protec­
ţie şi dispoziţiuni penale, să fie aduse la cunoştinţa vână­
torilor şi organelor în drept de sub ordinele D-Voastră,
pentru a nu se comite infracţiuni şi a se urmări stricta
executare.
Pentru a nu se comite confuziuni între porumbeii săl­
batici şi acei călători ce se găsesc în diferite curse de an­
trenament sau misiuni, propunem — dacă este cazul —• ca
prin dispoziţiunile D-Voastră să se oprească vânătoarea
porumbeilor sălbatici.
In momentul de faţă, porumbeii călători ai staţiunilor
columbofile militare sunt în plin antrenament iar acei ai
staţiunilor columbofile civile, încep curând antrenamen­
tul lor, în scopul ca aceşti porumbei să poată fi folosiţi
în interesul apărării naţionale.
D. O.
(ss) Col. Z. Moroşanu
Şef de Stat Major
Şeful Serviciului Columbofil al Armatei
(ss) Cpt. Traian Niţescu
L a Direcţia Economiei Vânatului se lucrează la m a i
multe importante proiecte de legi, între care amintim cel
menit ca în sfârşit să soluţioneze străvechea racilă a vâ­
nătoarei româneşti: câinii hoinari. Credem, că azi, când
grija pâinei e mai accentuată începând din palat până în
ultima colibă, se va putea soluţiona această problemă cu
mai puţină resistenţă din partea populaţiei dela ţară. Va
fi uşor de înţeles, că nu au rost să t r ă i a s c ă haitele de
câini fără de nici un folos, care consumă cantităţi enor­
me, din h r a n a de care au nevoe mare azi oamenii. Ceea
ce va trebui însă să se iee în considerare va fi modul cum
urmează să se stârpească câinii de prisos. O metodă săl­
batecă ar impresiona şi ar ridica resistenţă. Românul e
milos, şi mai ales faţă de câini are m u l t ă milă.
• • •
In şedinţa comitetului nouei societăţi de vânătoare,
înfiinţat prin Dec. Min. Nr. 8300, din 16 Aprilie 1941, cu
numele „Dobrogea" din comuna Tulcea, înfiinţată cu sco­
pul de a a m e n a j a şi administra toate pădurile Statului din
Nordul Dobrogei, a fost ales următorul consiliu de admi­
nistraţie:
Preşedinte: Alexandru Avramide, Mare industriaş. Vi-
ce-Preşedinte: Arcadie C. P ă t r a ş , Administrator de Pes­
CARP AŢII -:- 1941. No. 6.
cărie, Tulcea. Casier: Constantin Stamation, Casierul B ă n ­
cii Naţionale, Tulcea. Secretar: Dr. L. Rodewald, Şeful
Staţiunii de cercetări piscicole şi Insp. de Vânătoare.
Membru consultant: T r a i a n Condurache: Preşedintele Tri­
bunalului Tulcea. P r i m Maestru de Vânătoare: Căp. Ful-
ga Alexandru. Maestru de Vânătoare I I : Dr. L. Rodewald.
# * #
ÎNDRUMĂRI A S U P R A P R O C E D U R I I DE URMAT P E N ­
T R U O B Ţ I N E R E A P R E M I U L U I CUVENIT CELOR CARI
UCID L U P I
P r i n Decizia Ministerială Nr. 2645/941, s'a instituit un
premiu de 500 lei, ce se acordă oricărei persoane ce uci­
de un lup.
Pentru ca acel în drept să poată obţine premiul, tre-
buesc îndeplinite următoarele forme:
In termen de 6 zile, cel care a ucis lupul, se va pre­
zenta cu pielea crudă (neargăsită), la P r i m ă r i a comunei
în a cărei rază este situat terenul unde a căzut lupul, ce­
rând o adeverinţă prin care să se constate cine a ucis lu­
pul, când şi unde.
Dăm mai jos modelul adeverinţei:
P r i m ă r i a Comunei . . . .
Judeţul.. .
A D E V E R I N Ţ A DE P R O V E N I E N Ţ Ă
Noi,. . . primarul c o m u n e i . . . j u d e ţ u l . . . , adeverim
prin preznta că Dl . . . domiciliat în comuna . . . a ') . . . 1
lup (lupi), în ziua de . . . luna . . . a n u l . . ., în locul nu­
mit . . . situat în raza comunei noastre.
Proprietarul pământului pe care a fost ucis lupul
(lupii), se n u m e ş t e . . . având a d r e s a . . .
Arendaşul dreptului de vânătoare al terenului pe care
a fost ucis lupul (lupii), se n u m e ş t e . . . având a d r e s a . . .
Eliberat a z i . . . luna . . . a n u l . . .
(Locul sigiliului)
Primar
Cu adeverinţa şi cu pielea, persoana în cauză, sau
reprezentantul său, se prezintă la Pretura Plăşii, de care
ţine P r i m ă r i a ce a eliberat adeverinţa şi cere a se încheia
cuvenitul proces verbal de constatare.
Dăm mai jos, modelul acestui proces verbal:
PROCES-VERBAL
Astăzi...
N o i . . . pretorul p l ă ş i i . . . constatăm prin prezentul
proces verbal, că ni s'a prezentat spre m a r c a r e (însemna­
re) de către D l . . . . domiciliat în comuna . . . str. . . . Nr.. .
j u d e ţ u l . . . un n u m ă r d e . . . piele (piei) de lup în stare
proaspătă (verde, netăbăcită).
Din verificarea adeverinţei de provenienţă N r . . . .
din . . ., eliberată de p r i m ă r i a c o m u n e i . . . j u d e ţ u l . . . în
raza cărei comune a fost ucis lupul (lupii) şi după con­
statarea că pielea (pieile) prezentată(e) este(sunt) crudă(e)
şi că nu poartă la tălpile dinainte nici un semn oficial,
am marcat-o conform instrucţiunilor şi prevederilor le­
gale prin tăerea cu cuţitul a unei cruci adânci peste în­
treaga talpă a fiecărui picior de dinainte, în aşa fel încât
nu mai poate fi şters sau lipit prin nici un mijloc.
Pielea (pieile) astfel marcată(e) s'a restituit prezenta­
torului.
Lupul (lupii) au fost împuşcat(ţi) sau ucis(şi) otră-
vit(ţi) prins în capcană.
Drept care s'a încheiat prezentul proces verbal în
dublu exemplar.
Un exemplar proces verbal, însoţit de două copii, se
înaintează Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, Direc­
ţiunea Economiei Vânatului, Bucureşti, Str. Polonă 8.
Pe baza acestui act, Ministerul expediază celui în
drept, prin mandat poştal, s u m a cuvenită.
Toate lămuririle acestea se găsesc publicate în M. Of.
Nr. 53 din 3 Martie 1939, precum şi în broşura anexată
permisului de vânătoare, pe anul în curs. ,
Direcţiunea Economiei Vânatului
a
) Se va a r ă t a dacă lupul a fost ucis, împuşcat, prins
cu capcana sau otrăvit.