DROPIA
între migraţie şi dispariţie
E
ra în luna mai.
De fapt, cam la începutul acestei luni, la începutul anilor '60
când, instalat de curând ca inspector la Serviciul de Vânătoare şi
Salmonicultură al DREF Argeş, mă familiarizam cu documentele şi
evidenţele Serviciului, am avut o revelaţie... Într-un registru cu datele pri-
vind evaluarea efectivelor de vânat pe cele 197 de fonduri de vânătoare
delimitate pe teritoriul Regiunii (de atunci) Argeş, am descoperit cu uimire
şi mai ales cu încântare că dropia era prezentă pe un număr de fonduri de
vânătoare, situate în sudul regiunii, pe teritoriul viitoarelor judeţe Argeş
şi Olt (care aveau să fie numite ca atare, abia în anul 1971). Până atunci o
cunoscusem doar din cele citite, mai ales din articolele publicate interbelic
în revista „Carpaţii”, dar şi din panopliile cu câteva exemplare naturalizate,
aflate într-o elegantă sală a actualului sediu al AGVPS de pe Calea Moşilor,
unde lucram alături de colegul N. Străvoiu, la Serviciul Vânătoare.
Şi iată că, mutându-mă la DREF Argeş, mă puteam bucura de privilegiul
profesional, care îmi oferea excelenta posibilitate de a vedea cea mai mare
pasăre zburătoare europeană şi încă în teritoriul ei campestru, pe care îl
stăpânea în efective importante. În câteva fonduri de vânătoare dropia era
chiar menţionată ca „vânat principal” ! Astăzi, aşa ceva este de neimaginat !
Fără să stau pe gânduri, în ziua următoare mă şi aflam la casa de vânătoare
a Ocolului Silvic Drăgăneşti, unde mă aştepta tehnicianul de vânătoare Con-
|12 Vânătorul și Pescarul Român
|Mitică Georgescu
stantin Năstăsescu. Cu şareta printre lanurile de grâu.
Pe marea Câmpie a Boianului, cât se putea cuprinde cu privirea, monoto-
nia verde a lanurilor de grâu, părea neîntreruptă. Şi totuşi, curând aveam să
descopăr mai întâi de departe, prin binoclu, apoi din ce în ce mai aproape,
cârdurile de dropii. Era sezonul lor de rotit, iar dropioii când „se umflau în
pene”, păreau uriaşe flori albe ale câmpiei, alături de pâlcurile de maci.
Dansurile nupţiale ale dropioilor alcătuiau un spectacol cum nu mai
văzusem. Iată că la doar o săptămână, după ce descoperisem un nou loc de
rotit al cocoşului de munte, pe Oticul dintre Argeş şi Topolog, aveam nespe-
rata şansă de a vedea un alt rotit, cel al cocoşilor de dropie. Nu am îndrăznit
să ne apropiem mai mult şi ne-am oprit cam la două sute de paşi de cârdul
în care vreo patru-cinci cocoşi îşi disputau întâietatea. Rotitul cocoşului de
munte fusese spectaculos, aşa cum îl mai văzusem de câteva ori, dar... de
data aceasta, cel al dropioilor mi se părea de neasemuit... Înfoiaţi în haina
lor de nuntă, cu capul dat pe spate, cu pieptul împins înainte şi cu aripile
contorsionate, îşi desfăşurau un dans când lent, când punctat cu scurte şi
violente înfruntări cu pieptul şi cu ciocul. În mişcarea ţanţoşă şi necontenită
a cocoşilor, strălucirea albă a hainei lor de nuntă apărea şi de pe partea
de dedesubt a aripilor şi dedesubtul celor din coada culcată pe spinarea
păsării, încât întregul lor penaj îi îmbrăca parcă într-un glob alb-strălucitor
în soarele primăvăratic. Se roteau înfoiaţi, în jurul câte unei găini, izbind
 Etologia Vânatului|
pământul cu picioarele, sacadat, de parcă ar fi „jucat o sârbă” ! ...Aveam un
excelent binoclu, cu care le puteam distinge şi „mustăţile”, lungi, stufoase 197 Crâmpoia 4.950 4.626 324 400 O.S. Drăgănești
şi albe. Descoperisem deci primul cârd de dropii din ziua aceea, alcătuit din 202 Poiana 5.150 5.066 84 30 O.S. Drăgănești
vreo 25 de exemplare. Undeva, la o margine a „arenei” de confruntare, se 65.490 total 865
ţineau câţiva cocoşi tineri, vizibil mai mici decât competitorii, care pe semne
că nu împliniseră sorocul pentru a se putea alătura luptătorilor. Iar găinile, Anul 1961, la 15 martie
cam cincisprezece la număr, îşi vedeau de treabă netulburate de ceea ce se
petrecea pe câmpul de luptă. Ca orice găină aflată în situaţii asemănătoare, Fondul de vânătoare Suprafaţa, ha.
fie că îşi curăţau penajul, fie scormoneau pământul în căutarea hranei. Efectiv Menţiune
Împreună cu însoţitorul meu, eram culcaţi pe burtă în lanul de grâu înalt din care dropii
nr. denumirea totală pădure
de două palme şi, cu binoclurile sprijinite pe rucsacurile dinaintea noastră, agricol
sorbeam spectacolul. La un moment dat, câteva găini îşi înălţaseră gâturile 89 Malul 10.250 9.750 500 15 O.S. Costești
a primejdie, dar cum noi doi nu mişcaserăm am aflat pe loc pricina. Calul 90 Ungheni 12.400 11.900 500 25 O.S. Costești
care trăgea şareta cu care porniserăm să explorăm câmpia, şi-a părăsit locul
în care îl lăsasem să pască – neîmpiedicat !! - şi venea agale pe drumeagul 139 Catanele 8.550 8.049 501 40 O.S. Slatina
de tarla, înspre cârdul de dropii. Păsările uriaşe n-au mai suportat apropierea 140 Schitu-Greci 12.650 11.920 730 10 O.S. Slatina
şi, dintr-odată, şi-au luat zborul, de pe loc. Uimit, vedeam cu câtă uşurinţă
143 Comani 14.800 14.509 291 300 O.S. Drăgănești
se desprindeau de pământ şi se înălţau. Iar ce a urmat după aceea a fost de
asemeni o încântare... Nu era o bătaie precipitată din aripi, ci era ca o vâslire 144 Crâmpoia 12.750 12.282 468 450 O.S. Drăgănești
lină, în urma căreia păsările pluteau cu gâturile şi picioarele întinse, parcă 145 Seaca 9.400 9.400 - 40 O.S. Drăgănești
filmate cu încetinitorul. În mişcarea amplă şi elegantă a aripilor, îşi atingeau
146 Peret 9.150 8.353 797 20 O.S. Drăgănești
vârfurile atât deasupra cât şi dedesubtul păsărilor.
Desprinşi din vraja trăită în preajma dropiilor, ne-am continuat căutarea 147 Băsești 13.200 12.901 299 30 O.S. Drăgănești
pe drumurile de tarla şi până seara am mai găsit încă vreo trei cârduri, mai 103.150 total 920
mari, pe care ne-am mulţumit să le privim de la distanţă, cam de la 400-
500 m. Socotind, toată ziua văzuserăm cam 200 de dropii. Iar a doua zi, în Notă : în anul 1960 a fost efectuată o nouă arondare şi o nouă denumire a
jumătatea rămasă din fondul de vânătoare, am numărat încă cinci cârduri, fondurilor de vânătoare.
care însumau cam tot atâtea dropii, cât în prima zi.
Eram nespus de mulţumit... Odată pentru inefabilul spectacol, dar şi pentru Anul 1962, la 15 martie
că ceea ce văzusem era o cât se poate de adevărată verificare a cifrelor din
registrul de evaluare, cifre pentru care mă pusesem la drum. De la tehni- Fondul de vânătoare Suprafaţa, ha.
cianul de vânătoare aveam să aflu câteva lucruri interesante despre compor- Efectiv Menţiune
din care dropii
tamentul dropiei, pe care aveam să le verific în anii următori. Primul era că nr. denumirea totală agricol pădure
dropia se obişnuise mai mult cu tractoarele, prezente de altfel mult mai mult
în câmpul cultivat, decât cu căruţele cu cai. Dar, exista o limită de câteva sute 89 Malul 10.250 9.750 500 20 O.S. Costești
de metri, de la care nu mai era tolerată nici un fel de apropiere. Aveam să mai 90 Ungheni 12.400 11.900 500 25 O.S. Costești
constat că după recoltarea grâului rămâneau în bloc multe mii de hectare din
139 Catanele 8.550 8.049 501 10 O.S. Slatina
clasica monocultură folosită atunci, transformate în arături lipsite total de
vegetaţie. Astfel, cârduri de dropie se deplasau vremelnic în zone învecinate, 140 Schitu-Greci 12.650 11.920 730 5 O.S. Slatina
în care se mai găsea o alternanţă de culturi şi deci de hrană. Se manifesta 143 Comani 14.800 14.509 291 300 O.S. Drăgănești
astfel o mişcare eratică, provocată de nevoia de a găsi hrană, oricum altceva
decât obişnuitele zboruri zilnice de hrănire, întâlnite la majoritatea speciilor 144 Crâmpoia 12.750 12.282 468 500 O.S. Drăgănești
de păsări. De altfel, pentru câtva timp şi iepurele părăsea miile de hectare 145 Seaca 9.400 9.400 - 20 O.S. Drăgănești
arate după recoltarea grâului, pustiite de vegetaţie, căutându-şi hrana în 80.800 total 880
alte suprafeţe din vecinătate, unde mai existau şi altfel de culturi.
Cât despre dropii, din cele plecate eratic, unele rămâneau în fondurile mai
mult sau mai puţin vecine, unde deveneau sedentare. Niciodată însă, în zona Anul 1963 total 920
despre care relatăm, dropia nu a manifestat comportament migrator, care – Anul 1964 total 820
fără a intra în amănunte – presupune deplasări lungi şi reglate calendaristic.
Cifrele...astăzi de necrezut... Anul 1965 total 900
Redau pe scurt situaţia fondurilor de vânătoare din „regiunea” Argeş în Anul 1966 total 850
care existau dropii, împreună cu efectivele recenzate, înscrise şi raportate.
Evidenţele începeau cu anul 1960. Anul 1967 total 800

Anul 1960, la 15 martie

Fondul de vânătoare
Din anul 1968, când s-a trecut la reorganizarea administrativă a teritoriului
Suprafaţa, ha. României, nu mai avem date despre efectivele de dropii din fondurile de
Efectiv
din care dropii Menţiune vânătoare care se aflau după această dată în noul judeţ Olt.
nr. denumirea totală pădure
agricol
Privind cifrele de mai sus, mi-am format câteva concluzii :
127 Strâmbeni 9.000 8.700 300 20 O.S. Costești
Cam 82% din totalul populaţiei de dropii a regiunii Argeş se aflau can-
128 Burdea 10.000 9.820 180 10 O.S. Costești tonate în cele două fonduri de vânătoare Comani şi Crâmpoia, situate
în marea Câmpie a Boianului, în care marile zburătoare au găsit şesul
Șerbănești- propice, întins şi liniştit. Acesta era nucleul care a constituit baza unor
189 8.590 8.244 256 35 O.S. Slatina
Bărbătești
deplasări în fondurile de vânătoare din jur, veritabile nişe ecologice dis-
Brebeni- ponibile, Strâmbeni, Burdea (din Câmpia Burzii), ca şi în fondurile cu
191 4.100 3.949 151 20 O.S. Slatina noile denumiri şi suprafeţe, Ungheni, Malul, Şerbăneşti-Bărbăteşti şi
Schitu
194 Comani 9.900 9.705 195 300 O.S. Drăgănești
Brebeni-Schitu, Peia, Văleni, Poiana şi Peret. Cum afirmam mai înainte,
în unele din aceste fonduri, dropia a rămas ca efectiv stabil, în altele se
195 Peia 4.550 4.470 80 40 O.S. Drăgănești manifesta eratic, cu deplasări reversibile, în funcţie de durata de timp în
196 Văleni 9.250 9.207 43 10 O.S. Drăgănești care putea să rămână în condiţii prielnice.

Vânătorul și Pescarul Român 13|

Însemnări |

B
iodiversitatea asigură fiecărei specii resursele nece-
sare susţinerii existenţei. Toate sistemele vii sunt
prinse în lanţul vieţii, fiecare îndeplinindu-şi rolul
fără ezitare. Singura specie care a ales să rupă acest
PrezenȚa Și rolul lanţ este specia umană. Intervenţia brutală şi neglijenţa
omului manifestate prin: defrişările masive, aruncarea la
întâmplare a resturilor de tot felul, poluarea aerului, solu-

rĂpitoarelor
lui şi apei, folosirea necontrolată în agricultură a pesticide-
lor şi insecticidelor, exploatarea nechibzuită a fondurilor
de vânătoare, braconajul, proliferarea câinilor şi pisicilor
hoinare au dus la alterarea echilibrului. Legile acţiunii
şi reacţiunii, ale cauzei şi efectului minunat modelate în
străvechile ziceri precum “Cine seamănă vânt culege furtună”
sau “Rău faci, rău găseşti” îşi dezvăluie veridicitatea în cel
mai dur mod, oferindu-ne lecţii aspre în speranţa înţelegerii
acestora. Biodiversitatea şi echilibrul din viaţa sistemelor
vii s-a menţinut de-a lungul secolelor prin respectarea de
către toate animalele, insectele şi plantele a legilor ne-
scrise ce guvernează Planeta noastră. Gerurile năprasnice şi
zăpezile iernii elimină exemplarele slabe, puii nedezvoltaţi
suficient sunt cu uşurinţă prinşi de animalele răpitoare.
În aceste câteva rânduri îmi voi îndrepta atenţia asupra
răpitoarelor, asupra importanţei cunoaşterii obiceiurilor şi
rolului acestora în lanţul existenţei. Lipsa sau prezenţa în
exces a acestora, dispariţia unora dintre speciile de răpitoare
sunt în mare parte cauzate de intervenţia omului asupra me-
diului. Din punct de vedere biologic, răpitoarele sunt agenţi
sanitari ai vânatului nerăpitor şi stimulatori ai creşterii
calitative a acestuia. Din punct de vedere economic, aduc
foloase, dar şi pagube, funcţie în primul rând de numărul lor şi
Foto: D.Todosiuc

de arealul ocupat. Spre exemplu, vânătorii ştiu că în zona de

munte pagubele făcute de vulpe sunt mici faţă de pagubele
pe care le poate face aceasta în zona de câmpie, unde este
prezent vânatul mic. Dacă şansa surâde vânătorului, specta-
colul oferit de vulpea ieşită la şoricărit este unul ce merită
urmărit. Distrugerea rozătoarelor dăunătoare agriculturii şi

DROPIA
între migraţie şi dispariţie
(continuare din pag 13)
Curând după aceea, efectivele de dropii începuseră
să aibă fluctuaţii anuale – pe care atunci nu le so-
coteam semnificative – şi le puneam pe seama
eratismului sezonier inconstant şi variabil ca durată în
timp.
După anul 1967 nu am mai avut posibilitatea să
urmăresc situaţia anuală a dropiilor, mai ales pe
marile câmpii din Drăgăneşti Olt. Dar am aflat
conjunctural că efectivele intraseră într-o scădere
accelerată şi dramatică, a cărei cauză a format
obiectul unor îndelungate supoziţii şi controverse.
În final, am ajuns la concluzia că principala cauză
a acelui declin, rapid şi ireversibil, a putut să fie
efectul distructiv al pesticidelor folosite iraţional.
Acţionând asupra dăunătorilor vegetali şi animali
– nevertebrate şi mici mamifere, ca şoarecii, din
lista de hrană a dropiei – efectul final a fost devas-
tator pentru această pasăre, pretutindeni unde s-a
aflat pe câmpiile din sudul ţării.
Braconajul cu câini şi ciomege în lunile de iarnă,
cu ploaie schimbată în polei, se poate să se fi
practicat, însă cu totul nesemnificativ, în zona şi
în perioada la care ne-am referit. De asemeni, nu
atribuim nici combinelor pentru recoltarea grâului,
cauza distrugerii cuiburilor cu ouă şi a mortalităţii
puilor – cum s-a speculat uneori – deoarece la
data aceea puii erau deja zburători.
În noul (de atunci) judeţ Argeş, modestul efectiv
de dropii din cele două fonduri de vânătoare din
raza Ocolului Silvic Costeşti, s-au stins din acelaşi
motiv ca şi cârdurile din Câmpia Boianului, ultima
dropie din fondul Ungheni a dispărut în anul 1970.
În vremea aceea, se vorbea despre apariţii eratice
şi sporadice de dropii venite de peste Dunăre, din
Bulgaria. Dar, pentru puţin timp, deoarece dropia
a suferit aceleaşi nefaste consecinţe ale greşelilor
făcute în utilizarea pesticidelor.
Vom mai avea dropii vreodată ?...
Este posibil...Aşa cum este în ţara vecină, Un-
garia, ţară care a reuşit să-şi dezvolte agricul-
tura dar şi să protejeze dropia, astfel că încă
există o populaţie de dropii evaluată la 1000-1200
exemplare. Rarele dropii, care apar în vestul ţării
noastre, vin temporar şi sezonier din această
ţară. Dar, pentru ca posibilitatea să devină o
certitudine este necesară aplicarea „modernu-
lui termen” de strategie adecvată. Dacă a reuşit
Anglia – după 180 de ani de la dispariţia aces-
tei specii, prin aducerea câtorva exemplare din
Ucraina şi aplicarea unui complex de măsuri,
inclusiv creşterea şi reproducerea în captivitate,
urmată de lansarea în liber – deci dacă în Anglia
acţiunea este o reuşită, de ce nu ar putea fi şi
la noi ? De altfel şi Franţa, care a avut pierderi
aproape totale în efectivele de dropii, a adoptat
măsuri ferme de promovare, protecţie şi repro-
ducere a dropiei. În treacăt fie spus, în Franţa, în
unele zone, dropia se comportă ca o specie clar
migratoare. La fel şi în Ucraina.
Cum or fi reuşit ţări ca Spania (23.000 dropii),
Portugalia (1500 dropii), Rusia (10.000 dropii),
ţări cu agricultură dezvoltată, să menţină drop-
ia? Şi Germania, ţară cu habitatul fragmentat de
reţeaua de căi de transport atât de dezvoltată,
cum a reuşit, nu numai să nu elimine dropia ci,
mai mult, să-i dubleze efectivul – modest –
de la 50 exemplare (deci aproape în pericol de
extincţie), în cca. zece ani ?
De fapt, nu ne-am propus să abordăm aici un
plan pentru reintroducerea dropiei, ci doar am
amintit în treacăt câteva exemple ale unor ţări
europene, în care a fost posibilă nu numai salva-
rea dropiei, dar şi creşterea efectivelor.
Am vrut doar să trecem în neuitare odiseea
unei păsări care a stăpânit cândva marile câm-
pii ale ţării, pe care am avut şansa de a o vedea
şi urmări câţiva ani, înainte de a dispărea din
faună.
... Nu însă şi din aducerile noastre aminte...
Ilustrația: Jiri Bodhal

|14 Vânătorul și Pescarul Român