ANUL IX-LEA SIBIU, CAR MEP

15 FEBRUARIE
1941 * No. 2 tm: LH i*m mu. « * i J icnang w w « w SYLVA No. 15
UN NUMĂR 30 L
 Pentru vânători S U M A R U L - N U M Ă R U L U I 2

ff
pescari Pag.
Miha.il Sadoveanu: S e arată ce fel de fiinţe sânt căru­
it turişti ţaşii, ciobanii şi dropiile 29
S. Vulcu: Skiul şi vânătoarea 33
Bătrânul undiţar: Intr'o zi de toamnă 37
Un Filo-Spaniel: Crâmpeie de amintiri 39
Mihai Moşandrei: Vânătoarea sitarului cu cânele de
aret 43
Ing. T. Bastaky: Despărţire 47
Discuţii
I. ,,C": Nevăstuică-hermelină 48
II. —: Muzee şcolare 49
III. Q. Qiurăscu: Cum vânăm hulubii 49
IV. Voicu Păstor: Altă calomnie 49
V. —: Adunarea generală F. P. C. N. 50
VI. Gavrilă Olteanu; N.: „Art. 32" 51
Din munţi şi din câmpii
—: t Bătrânul unditar 52
—: '„Grita" 52
Un Moldovan: Animale domestice sălbătăcite •• 53
Cărti-reviste 54—55
Ştiri mărunte 55—56

este unicul mijloc, pentru conservarea bocancilor. Conţine Cumpăr

untură de peşte, care moaie pielea, cauciuc natural dizolvat lunetă modernă 4X perfectă stare. Adresaţi: Bucureşti, Str. Ilfov 1,
ţi eteruri, cari astupă porii pielei, împiedecând apa să portar Mihai pentru Rustea.
pătrundă în încălţăminte.
întrebuinţând uleiurile scumpe, ca uleiul de ricină, sau
altele, n'au nici un efect, deoarece apa fiind specific mai
grea, ridică la suprafaţă aceste uleiuri din porii pielei, IIUyQIII ă ni se deie noua adresă a următorilor abonaţi, cărora nu
s

pătrunde în pori şi distruge pielea. li s'au putut înmâna N o . 1/1941 ia vechea lor adresă:
Gh. D . Adămescu, profesor (Galaţi), Locot. Stefan Soverth (Bu­
Consecinţe: pierderi de bani, picioare umede, cureşti), Locot. Teodor Ionescu (Bârlad), Ing. Vasile Szocs (Huşi),
guturai, etc, etc. Vladislav Krzyszlofowicz (Bacău), Bota N- loan (Lugoj), Dr. Adam
JJnsoarea cauciucată „Schmoll" este de o calitate fără Popa (Bucureşti), Ing. Gh. Urdăreanu (Bucureşti), Gh. Ghica (Bu­
concurenţă şi în comparaţie cu preţul uleiurilor, foarte cureştii, Atanase Barbon (Bucureşti). Petru Popescu (Alba Iulia),
e f t i n ă. Leo M. Langmantel, Maior Nic. Pădureanu, Ing. I. Borcoman
Dacă furnizorul Dvoastră nu are această marfă, rugaţi-l (Rupea).
să comande. Mărimile din comerţ sunt: No. III, ' / kg., 4

V, kg. şi 1 kg. Dăruiesc

NU SE U S U C Ă 1 !
Alte produse ale fabrice! „ S c h m o l l p a s t a " Braşov:
C r e m ă d e g h e t e i n c u t i i şi t u b u r i .
Ceară pentru parchete, pentru mobile fine, pentru automobile
>i m o b i l e v o p s i t e .
GALOŞIN p e n t r u g a l o ş i s i p e n t r u î m b r ă c ă m i n t e a c o n f e c ţ i o n a t ă
Scoarţe pentru Colecţia „Carpafilor»»
din cauciuc.
CEARĂ p t . SKIURI, r e n u m i t a m a r c ă d i n s t r ă i n ă t a t e „ U L L R " .
Cutiile mari sunt eftine, căci n n cumpăraţi tinichea.
contra bune îngrijiri, căţeluşe setteră albă cu stropituri negre
afectuoasă, facultăţi olfactice întregi, puţin debilitată de boală.
Cea mai bună origină. Amatorii serioşi vor plăti costul ambalajului
şi transportului. Vârsta un an. Adresa: M. Moşandrei, Canisa,
Muscel, Str. Cons. Brătianu, Câmpulung Muscel.
Livrăm scoar)e î n pânză, pentru a fi utilizate la legarea c o ­
lecţiei 1940 a revistei noastre, cu preful d e 140 L e i , plus
20 Lei porto şi ambalaj, inclusiv paspartu (uri) pentru aplicarea
copertelor.

De vânzare
1. Drilling fabricat Sigot Ferlach, cal. 16X16X7,65 R de înaltă viteză.
2. Mannlicher Schönauer 9.5mm cu lunetă Zeiss 2 y . Aproape 4

noui, cu cartuşe. Au adresa : Ing. Proşteanu, Timişoara, Bul. Mihai

Viteazul 24. (7/941) Neo-Balli stol-Klever
Azi ştiu deja toţi vânătorii, că „Neo-
Din cauze tehnice Ballistol"-ul este uleiul d e arme ideal
„Sumarul Carpafilor", pe anul 1940/41 fi vom Nu este încă îndeajuns cunoscut, ca » N E O -
B A L L I S T O L " în aceeaş vreme e un mijloc
ataşa numai la numărul nostru din 15 Hârtie 1941. excelent de desinfectare şi de profilaxie. Ca să
cunoaşteţi toate însuşirile excelente ale acestui uleiu
De vânzare câini d e rasă de armă cereţi prospect gratuit.
„ N E O - B A L L I S T O L " poate fi cumpărat în toate
pur sânge, dresafi, puţin dresafi şi căfei. Amatorii serioşi să se magaziile de specialitate, şi poate fi cumpărat şi
adreseze pentru informafiuni indicând detailat scopul, rasa etc. direct din depozit.
ce-i interesează.
F. W. Klever, Fabrică chimică Köln
Atenţiune! Reprezentant şi depozit pentru'România:

Mare ocaziune: Câine apporteur d e prima clasă. Aportează GUSTAV SCHOGER

sigur dela mare distantă vânat mic cu pene şi păr (şi vulpe!), (5/941) S I B I U , Str. Dârstelor N o . 6
găseşte c u siguranfă vânatul rănit î n goane.
Adresafi c u răspuns plătit (Lei 7.— î n plic): (3/9«)
Crescătoria şi şcoala de dresaj Homorod, jud. Târnava Mare.
 VÂNĂTOARE / PESCUIT / CHINOLOGIE
DIRECTOR, PROPRIETAR RĂSPUNZĂTOR
A p a r e l a 15 a f i e c ă r e i l u n i / Preţul u n u i n u m ă r 30 L e i ' A b o n a m e n t u l p e u n a n 320,
Dr. IONEL POP
p e j u m ă t a t e an 170 Lei / R e d a c ţ i a şi a d m i n i s t r a ţ i a : S i b i u , Str. C a r m e n S y l v a N o . 12
(Reg. specia! Trib. Sibiu, No. 227/7940) A N U L IX // No. 2 // 15 F e b r u a r i e 1941

SE ARATĂ CE FEL DE FIINŢE SÂNT CĂRUŢAŞII,

CIOBANII ŞI DROPIILE* de: MIHAIL SADOVEANU

Aşezarea oierilor a început a se mişca mult înainte —• Din ce pricină?

de ziuă, pe când noaptea se făcea albăstrie. Când am —• Aşa, ca să petreacă. Nu ştii dumneata, baciule,
privit depărtările, am văzut aria mării suită deasupra cum îs aceştia oameni? Aşa că eu n'am mare cre­
liniei orizontului; pe ea plutea numai floarea moţată dinţă întrînsul. Tot domnu Panaite puşcă dropia, dacă
a luceafărului de ziuă. Acea privelişte cu totul miste­ i-a ajuta Dumnezeu şi Maica-Domnului. Iar domnu
rioasă, însă, n'a durat decât puţine clipe. Ioniţâ se întoarce cum a venit, cu toate puştile şi
Ieşisem singur, nesimţit de Panaite, care încă dor­ meşteşugurile lui, de care eu nu mă spării. Mă duc
mea, şi căutasem fântâna. Duşmanii cu ragilă la gât, să-i scol.
care voiseră să mă atace în ajun, acuma mă primiră — Ba stăi aici, Neagule, lângă mine >şi-ţi mântuie
cu prietenie, fâlfâind din cozi. Unul îmi arătă drumul, ţigara, hotărî cu basu-i profund meşterul oilor; şi,
umblând înaintea mea, pe cărare. Am găsit o gură de pe lângă asta, dă-ţi sama. De cine vorbeşti dumneata?
apă limpede la malul bălţii şi mi-am luminat ochii. — Eu grăiesc de cel bărbos, pe care-1 aduc acu
Adia în întinderi o suflare răcoroasă, fără direcţie întâia oară la câşlele lui Mehmet. Cu celalalt am mai
hotărîtă. Zvonul bărăganului stătuse. Tăcere poso­ fost, precum cunoşti.
morită zăgăzuia de jur-împrejur zările. In tăcerea — Stăi, Neagule, stai şi nu măcina repede. Nu-I
aceasta oarecum atentă, se simţea altfel decât cu chiamă pe bărbos domnu Panaite?
auzul un fel de foiala mai apropiată ori mai depăr­ — Da de unde! Panaite Câmpanu advocatul e cel
tată. Erau cârdurile de oi ieşite subt semnul stelei roşcovan, pe care îl prepun eu că are să puste dropia.
lor. Nu mai ajungea până la mine picurul tălăngilor. — Apoi nu-I ştiu eu, Neagule? L-am văzut de atâ­
M'am înturnat spre aşezările stânii, umblând încet, tea ori şi aici şi la proces. Dar nu-1 ştiu pe Panaite,
privind şi ascultând atent. Curând născu geana tran­ — adicătelea acuma ştiu că-i altul.
dafirie a zorilor şi deodată mi-au apărut în lungul — Numaidecât e altul; e unu „domnu Ioniţă".
pustiei gorganele străvechi, în care cei dintâi rătă­ — Taci, omule, că nu-i Ioniţă. Mi-a vorbit mie, a-
citori ai acestei lumi izolate şi-au astrucat osemintele. sară. Mehmet, după ce i-a lăsat să se culce. Dacă nu-i
Multe din aceste movili au fost spintecate şi prădate; Panaite cum chiteam eu, apoi nu-i nici Ioniţă.
altele îşi ascund încă taina; din întunericul ţărânei — Atuncea cine să fie, moş Dănilă? N'a fi cel cu
lor veghează, călări şi în arme, schelete de războinici, coarne.
care-şi păstrează trufia şi în umilinţa pulberii. Gene­ — Nu. bre omule. Zice Mehmet că acest bărbos ar
raţiile de păstori în stepă le-au sondat închisorile; fi domn mare, tocmai dela Bucureşti. Si dacă-i domn
mocanii de azi le privesc şi acuma într'un chip anu­ mare, apoi trebuie să aivă bănet de nu-i mai ştie
mit, visând la cuvântul fermecat care face să cadă sama. Asemenea domni mari şi bogaţi stau mai mult
lăcăţile comorilor. degeaba. Mai trag tutun, mai gustă băutură, mănâncă
Când m'am apropiat de perdele şi colibe, înspre te mieri ce şi n'au ce face. Aşa că-i apucă urîtu.
partea unde făcuse iar ochiu un foc vioiu. am auzit Unii se dau la beţie; alţii umblă după muieri; alţii au
glasuri şi am zărit umbre prin fumegare; însă n'am patima vânatului. Aceştia îs oameni mai detreabă,
ieşit la lumină; m'am oprit ascultând. Mi se părea că Neagule, şi leapădă fără să se uite parale ba colo,
Dănilă baciul şi Neagu Leuşcan se ocupă de persoana ba dincolo.
mea. — Aha . . . aprobă Neagu atent, de aceea s'a ales
— Mă duc să-mi scol oamenii, zicea Leuşcan fără fără pricină cu bacşiş nebunul acela de Arvinte dela
să se grăbească, deoarece sta cinchit de o parte a Caranasuf.
focului şi abia îşi aprinsese ţigara. Dacă laşi pe ciocoi — Lasă-1 pe Arvinte şi ascultă ce-ţi spun eu. Aşa
să doarmă, apoi îi apucă soarele; şi de ce dorm, de că fiind ahotnic de treaba asta, umblă si acesta al
ce ar mai dormi. nostru prin lume. Ieri s'a dus la munte; astăzi vine
— Ce grijă au ei? se întreabă moş-Dănilă, pe când la baltă. Cât drum face el dela Bucureşti, ba cu
se îndeletnicea aprig cu pipa. trenu, ba cu trăsura! Până ce vine, cât stă aici, până
— Eu ţi-oiu spune una, moş-Dănilă; grijile lor nu ce se întoarce, — trece o săptămână. Dacă-i vreme
sunt grijile noastre. frumoasă, umblă o zi două şi împuşcă o sălbătăciune.
— De asta, aşa-i. — Mira-m'aşi! . . . mormăi Leuşcan.
— Mai ales cu cel bărbos, baciule, am avut eu ieri, — Nu te mira; trebuie să puste batâr o dropie. Atâta
toată ziua, o ambiţie. Mă tot tăia şi mă împungea câştig are şi el după atâta cheltuială şi după atâta
cu vorba, aşa de departe. vreme prăpădită. Nu-i câştig, cât bucurie. Trebuie să
* Capitol din povestirea, nepublicată încă: O s t r o v u l l u p i l o r , fim harnici, zice Mehmet, ca să-i facem bucuria asta.
î n t â m p l a r e a s e p e t r e c e în A u g u s t 1913, î n t r ' o v r e m e , cu a l t e m o r a v u r i
şi r â n d u e l i v â n ă t o r e ş t i . Zic şi eu tot asemenea, că trebue să-1 bucurăm, ca
 -
să lepede ceva din ce are el la chimii şi înspre par­
tea noastră.
— Aha . . . mormăi iar căruţaşul.
Baciul urmă, făcând un gest cu pipa, spre a opri
alte vorbe pe care ar mai fi poftit să le rostească to­
varăşul său:
— Aşa că, după ce am stat de vorbă cu Mehmet,
m'am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble aşa
ca să lase în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea
mult de ele, să nu le fâşcâie şi să nu le stârnească.
Fiecare, după norocul lui, poate s'ajuture acestui vâ­
nător şi să s'aleagă c'un câştig. De asemenea mie nu
mi-a fi rău dacă feciorii noştri s'or dovedi isteţi.
Acuma asta-i una. Mai răsuceşte-ţi o ţigară şi ascultă
şi pe ceealaltă. Dumneata, Neagule, să nu socoti care-
cumva că eu nu l-am cunoscut pe cel bărbos că-d domn
de cei mari. Dă-1 Satanei, că l-am cunoscut, că doar
nu de geaba am împlinit şaptezeci în vara asta. Dar
i-am spus anume altfel, ca să-i meargă bine şi să-i fie
plimbarea cu noroc. Chiar te rog pe dumneata, Nea­
gule, să te iei de vorbă, după ce-ţi ieşi dela târlă în
şes cu căruţa, şi să-i spui treaba asta: că Dănilă ba­
ciul i-a schimbat numele asară, ca să-i menească no­
roc. Stia el prea bine care-i domnu Panaite, dar a vrut
să fie norocul de partea unuia ca domnia-sa, care vine
întâia oară în părţile noastre. Iar advocatul îl ştiu eu
că nu se supără; e om de-al nostru.
— Vra să zică, asta-i pricina? întrebă cu nevino­
văţie Leuşcan.
— Asta-i, Neagule, şi să nu uiţi, ştiind mai ales că
vânătorilor nu li se urează noroc şi câştig de-a-
dreptul. Dacă le spui: noroc! se întorc mofluzi. No­
rocul lor trebuie să-1 meneşti cu meşteşuguri schim­
bate; astfel am învăţat noi dela bătrânii noştri. In-
ţelesu-m'ai?
— Am înţeles, moş Dănilă, că nu se află pe lumea
asta baciu mai viclean decât dumneata.
După ce au râs amândoi — unul gros şi altul ne­
chezat — au stat o vreme aşa, fumând în tăcere:
baciul pipa şi căruţaşul a doua ţigară.
— Pe semne, urmă Neagu, că din pricina urîtului
aceluia de care vorbeai, ajung asemenea domni mari
de nici n'au mintea ca tot omu. Să vezi, moş-Dănilă,
ce spune vânătorul dumnitale. îmi arată mie şi lui
domnu P a n a i t e . . .
— Panaite e cel roşcovan, adică advocatul nostru,
se încredinţa încă odată meşterul oilor.
— Fireşte. îmi spune mie şi lui domnu Panaite ad-
vocatu, că are la puşcă un meşteşug pe care nu ştiu
cum îl pune şi ce face cu el, de s'apropie dropiile; şi,
după ce le vede aproape, puşcă una, da' nare voie
s'o puste decât cu glonte. Acuma — ori că-i „săltat"
şi acestea-s vorbe de-a lui, ori va fi fiind adevărat şi
atuncea mult mă mir de asemenea meşteşug.
•— Cine ştie ce va fi fiind, îngână baciul. Apoi îşi
scutură chica unsuroasă cu un fel de desgust: Să ştii
dumneata, Neagule, că au ieşit pe lume mulţime de
înşelări, decând cu maşinăriile Nemţilor. Dar eu ţi-oiu
spune vorba lui Nastratin al nostru: Oricât or fi de
iscusiţi Nemţii, tot nu pot face oaie şi albină de fier;
oaia şi albina sânt maşinile lui Dumnezeu, şi decât
ele nu poate face omul ceva mai bun.
— Asta aşani, întări şi Neagu Leuşcan. Acu mă duc
să-mi scol oamenii.
— Du-te, Neagule, şi nu uita de ce ţi-am spus.
— Nu te teme, moş-Dănilă, că nu uit.
M'am retras din calea omului meu. Când am ajuns
la coliba noastră, am găsit pe prietinul meu Panaite
stând de vorbă cu Mehmet Caimacam. Cafeaua era
gata; am băut-o pe când îmi puneam în rânduială
armele şi măistriile mele. Advocatul a împachetat cu
grijă proviziile de care aveam nevoie la_primul no­
stru popas, după ce se va fi ridicat soarele de două
suliţi pe cerul răsăritului.
•— Poate la acel ceas să ne bucurăm şi de izbândă,
a zis el cu un accent pe care numai un vânător vechiu
şi cu faimă îl poate avea.
Eu am zâmbit sceptic. Turcul a înţeles care mi-e
gândul.
— Vânatul e o afacere cu mult mai puţin sigură
decât un negoţ, a zis el. La aşa ceva îmi închipui eu
că se cuvine să doreşti mult şi să nădăjduieşti puţin.
Aşi fi poftit şi eu să fiu vânător, dar scrisa mea a fost
să fiu mai degrabă vânat. Vă poftesc, beiule. să vă
întoarceţi veseli, chiar dacă nu veţi avea isbândă.
In acea clipă sosea şi Neagu Leuşcan cu mare sunet
la bucşele roţilor. A strunit caii, a sărit dela locul lui,
a încărcat buclucurile noastre şi merindea, a sărit iar
pe capră şi şi-a plesnit cuşma pe ceafă.
—• Acu-i vremea cea bună, a rostit el cu veselie.
Avea o pornire cu totul nouă, plină de bunăvoinţă,
pe care nu i-o cunoscusem în ajun. Advocatul se mo­
lipsi îndată de această stare sufletească. Se grămădi
cu un oftat de satisfacţie la locul lui.
— Cred că facem treabă . . . îmi şopti el, privin-
du-mă copilăreşte.
Mehmet Caimacam mi-a adresat o temene. Am
plecat cu zgomot şi cu iuţeală. Am cotit pe după
ţarcul mânzărilor şi am dat numaidecât de un dru­
meag, din acel drumeag Leuşcan a cotit pe nişte urme
vechi de căruţă, pe urmă am înconjurat un dâmb şi
dintr'odată ne-au împresurat zări pustii.
Soarele încă nu răsărise, dar îşi creştea vâlvoarea.
Din fugă harnică Neagu Leuşcan pusese murgii lui
în trap domol, apoi în pas, printr'un teren care la fie­
care zece metri îşi schimba topografia măruntă. Nu
mai urmam nici drum nici potecă. Umblam aşa —
spre porţile de aur ale răsăritului. Din când în când,
în vreo vălcică, ne era îngăduit să intrăm într'o vi­
teză neaşteptată. Ne duceam aşa o toană şi pe urmă
căruţaşul, brusc, strunea iarăşi murgii.
Totuşi înaintam şi, după un ceas, am văzut cea
dintâiu turmă, cu ciobanul răzimat în bâtă, zugrăvit
negru pe discul enorm al soarelui, care tocmai atunci
sălta la faţa acestui tărîm. Adierile de vânt conteni­
seră. Prognosticul lui Leuşcan căzuse cu totul în ui­
tare. Tactica de apropiere a prietinului meu Panaite
nu avea pe ce se bizui. Dropii nu se zăreau nicăieri.
Aţâţarea tovarăşilor mei din momentul plecării se
răcorise.
Am trecut prin preajma oilor. Ciobanul ne-a sa­
lutat. Se întâmplase a fi un bărbat în putere, deci
puteam să-i adresăm o întrebare.
A venit spre noi urmat de unul din câni.
— încotro să fie dropiile? îl ispiti Neagu Leuşcan.
Prietinul meu Panaite nu-şi putu stăpâni un uşor
zâmbet batjocoritor.
— Dacă ar şti ş'ar vedea el, numaidecât am şti
ş'am vedea şi noi.
Ciobanul se întoarse spre miază-noapte.
— Cârdul e într'acolo... a zis el fără de nici o
tulburare.
— Unde? se grăbi Panaite.
 -— Colo. Nu pot arăta chiar anume unde, dar eu
le văd.
Advocatul constănţean s'a ridicat în picioare în că­
ruţă. S'a ridicat şi Leuşcan, neliniştind caii. Au privit
în direcţia pe care le-o arăta păstorul. Panaite s'a
întors spre mine nedumerit.
— Dumneata vezi ceva?
In vreme ce tovarăşii mei căutau să străpungă cu
privirile lor cenuşiul stepei, eu am scos şi mi-am po­
trivit binoclul. Am căutat încet-încet şi treptat; după
stăruinţi repetate în aceleaşi uniformităţi şi între ace­
leaşi movili ale mormintelor scitice, am recunoscut
cârdul de opt.
— Ciobanul are dreptate... am spus eu. Cum te
chiamă?
— Irimie, măria-ta.
— Bine, Irimie, desară când ne 'ntoarcem la otac,
să te înfăţişezi.
— Am înţeles, măria-ta, a zâmbit Irimie. Le văd,
de un ceas de vreme; eu iştiu unde li-i locul, dar am
poruncă să nu umblu asupra lor. Dumneavoastră du-
ceţi-vă, dar nu opriţi şi nu vă daţi jos din căruţă.
Am făcut după sfatul lui. In timp ce Leuşcan îşi în­
demna caii în spre un punct care urma a rămânea
pustiu şi mort, eu mi-am încărcat carabina şi i-am
fixat luneta. Cu mult mai aprig şi destul de emoţionat,
prietinul meu şi-a pus la cale „baba", lunecându-i în
ţevi cartuşe cărora el le spunea „trei la fund".
— Dacă se ridică bine, eu trag la z b o r . . . m'a
ameninţat el.
Mă aflam întâia oară în preajma unor dropii îşi ţi­
neam în primul rând ca, din acest prim contact, să
scot informaţiile şi învăţămintele de care aveam ne­
voie. Pe lângă asta, era evident că advocatul avea
cu mult mai mult temperament decât mine, 'Şi mă şi
hotârîsem să-i las lui onoarea primelor focuri. Măr­
turisesc că în această hotărîre intra şi oarecare ma­
liţie. Paralel cu lipsa de temperament, mai desco­
peream în mine şi un punct de vedere asupra vână­
toarei cu totul deosebit de al tovarăşului meu con­
stănţean.
Adevăratul vânător clasic era el, nu eram eu. Avea
ochi licăritori şi din când în când pufnea, ca şi cum
s'ar fi sufocat. Pentru el, prezenţa mea nu mai era o
tovărăşie amicală. Devenisem un concurent, faţă de
care se simţea ostil. Era în el dorinţa fierbinte de a
dobândi prada. Retrăiau în el miile de vânători din
decursul generaţiilor, care urmăreau fiara şi paserea
cu duşmănie, văzând în ele un ospăţ imediat ori o
blană de iarnă. Pe când în mine vânătoarea era mult
în suferinţă faţă de trecut. Lunecând din nevoie sân­
geroasă la o îndeletnicire de huzur mai mult sau mai
puţin pasionată, vânătoria mea se afla evoluată dela
instinct spre petrecere. De aceea, vai, nu era propriu-
zis vânătoare, ci sport. De aceea aproape invidiam
sensaţiile aspre prin care trecea Panaite, pe când eu
cercetam şi chibzuiam aproape cu răceală cum aşi
putea pune în cele mai bune condiţii un glonte intr'un
trofeu.
Poate asociam, în ceea ce mă privea, 'şi noutatea
peisagiului şi acea tristeţă a infinitului pe care numai
stepa o poate evoca. Acestea erau cu desăvârşire in­
diferente prietinului meu Panaite; pe când frumuseţa
lor sumbră mă făcea pe mine să-mi simt răscumpă­
rate lipsurile profesionale de care am pomenit chiar
acum.
După ce am înaintat destul în căruţa lui Neagu
Leuşcan, ca să putem şi noi vedea cu ochii liberi câr-
dişorul celor opt dropii, dintr'odată am descoperit un
card mai mare în lărgimea imensă pe care o desvălea
soarele biruitor. Era cu mult mai departe, în dreapta.
Panaite a avut un nou acces de emoţiune.
— Atuncea trag eu în aceasta dintâiu, a zis el cu
hotărîre.
Am consimţit numaidecât şi am continuat să înain­
tăm printre ciulini, năgară şi moşiroaie. Din când în
când ieşea câte-un ţistar în lumină şi ne privea cu
mirare dela marginea locuinţii lui subpământene.
Când se simţea primejduit de ciudata privelişte ce
venea asupră-i, făcea o tumbă arătându-mi o clipă
picioruţele de dinapoi şi codiţa. Văzduhul se umplea
de aur, fără ca bărăganul să cedeze a-şi deschide
inima cernită şi misterioasă.
Dintr'odată ne-am văzut aproape de dropii. Cu bi­
noclul, am cunoscut cucoşul cel bătrân, cu guleru-i
de năgară. Pe urmă l-am văzut cu gâtul lungit şi
atent, chiar şi fără a mă sluji de lentilele mele. Caii
umblau în pas; prietinul meu constănţean se coborî
fără ca vehiculul să-şi contenească mersul, când, fără
nici o rânduiala logică, paserile cele mari îşi desfă-
curâ aripile şi se ridicară dela pământ. Advocatul
începu sa mestece în măsele scrâşniri şi blesteme;
Neagu Leuşcan opri.
— Care să fie pricina că sau ridicat înainte de
vreme? întreba Panaite, asudat la obraz şi cu ochii
holbaţi. Ce ştiinţă puteau ele să aibă?
— Cu dihăniile dracului nu se poate şti niciodată
nimica, domnule Panaite, îl mângâia căruţaşul. Ne-am
întors spre cârdul cel mare. Se ridicase şi acela, cu
aceiaşi lipsă de logică. Insă dincolo de locul unde
stătuseră pândindu-ne, ca să zic aşa, am deosebit
altă turmă a altui cioban dela târlele lui Mehmet Cai­
macam.
Prietinul meu constănţean a consimţit să se suie
iar în căruţă lângă mine. Altfel, după supărarea
neagră pe care o avea, ar fi trebuit să zacă până în
sară în ţărâna în care îşi trântise partea cea mai
grea a trupului.
Ne-am continuat rătăcirea cu cea mai mare luare-
aminte, numai în pas domol, apropiindu-ne de turmă
pieziş şi hotărîţi, după strategia pe care o emitea
vânătorul meu cu faimă, dacă va fi să mai descoperim
un cârd de dropii, să mergem asupra lui amestecaţi
în bulucul oilor.
Aşa am făcut. Au luat contact cu ciobanul, care,
după ce s'a stropşit dând la toţi dracii pe cânii lui
îndârjiţi, a întors spre noi cu toată bunăvoinţa
obrazu-i ars de vântul pustiei.
— Măria-ta, mi-a zis el (ceea ce dovedea că şi
acesta primise învăţătură dela baciul Dănilă), am eu
ştiinţă de un cârd de dropii care-şi face veacul în
vara asta într'o vălcică. Noi îi spunem acelei vâlcele
„Popasu 'ntâi". Când ajungem în acea parte, facem
o leacă de oprire şi pe urmă ne 'ntoarcem ocolind
prin altă latură, după drumurile pe care le ştim noi
fiecare...
— Departe-i până acolo?
— Nu-i aşa de departe, dar tot mai mergem o bu­
cată bună. Acea „bucată bună", între sunetele moi
ale tălăncuţelor şi în negura uşoară de colb pe care
o stârneau în imaş cele câteva sute de oi, am făcut-o
cam în două ceasuri. Atunci ciobanul ne-a dat veste
cum că el vede >şi a şi început a abate mersul oilor
spre dropii.
 Le-am văzut şi noi nu mult după aceea; le-am cer­ — Aşi crede, am îndrăznit eu, să ne hodinim fără
cetat eu singur un răstimp cu lentilele. Mi se păreau grijă şi să dăm din puţinul nostru şi păstorului. După
liniştite. Arare un dropioiu deosebit de mare înălţa aceea, să avem încredere în Dumnezeul vânătorilor.
gâtlanul şi privea spre turmă. Celelalte paseri (poate N'aşi putea spune cât de copleşitoare a fost ora po­
să fi fost o duzină) ciuguleau liniştite. Dacă nu s'ar pasului. Eram ca într'un cazan, ameninţaţi să ni se
fi mişcat, nu le-am fi putut deosebi de peisagiul în­ desfacă ciolanele şi cărnurile de pe noi. Ne-am tras
conjurător — spinării şi păiuşuri. pe pântece subt căruţă. Caii au rămas cu frunţile
Strategia amicului meu s'a dovedit bună. Insă lo­ plecate la o rădăcină de uriaş spirt vânăt. Oile s'au
vitura de puşcă a fost forţat s'o trimită la o distanţă grămădit unele în altele supunându-şi în solzi cape­
prea mare. Dacă nu s'ar fi grăbit totuşi să tragă la tele, stând cu desăvârşire neclintite, ca să primească
acea distanţă prea mare n'ar fi putut trage de loc, de dedesubt puţină înviorare dela maica lor cea bă­
deoarece dropiile, la îndemnul dropioiului lor coman­ trână, pustia nestricată de ploi. Ciobanul s'a întins cu
dant, se îndemnaseră să plece în cealaltă parte a bă­ spatele în sus la umbra asinului. Cânii căzuseră în
răganului, unde oile n'au între ele căruţă galbănă, blănile lor flocoase pe laturile turmei.
nici, în acea căruţă, om holbat care se ridică netam- La acel ceas de foc dintr'odată am auzit fâlfâitul
nesam în picioare cu un „lemn lung" în mână. dropiilor. Am scos capul de subt căruţă şi le-am pri­
Acel „lemn lung" a scos flacără şi tunet de două vit cum trec pe deasupra la mai mică distanţă decât
ori. Pe urmă omul holbat a căzut îndărăt la locul bătaia „babei" prietinului meu. Le-am văzut desluşit:
său, copleşit de disperare, ca şi cum din acea clipă era o mică echipă de patru răzleţe. Dropioiul era în
viaţa lui nu mai preţuia nici o leţcaie. frunte. Panaju-i roşcat avea pâlpâiri de flacără; pe-
— îmi vine să mor! îmi vine să mor! răcnea cu tele-i albe sticleau ca argintul.
patos prietinul meu Panaite. t— Când te gândeşti că „baba" mea e în căruţă . . .
— Domnule Panaite, a strigat Neagu, mi se pare s'a tânguit advocatul.
că una se răzleţeşte de cârd şi cade . . . — Nu uita că e rândul meu, i-am răspuns.
— Unde-i? unde-i? unde-i? a strigat de trei ori Panaite s'a supus la locul lui, mormăind.
cu ardoare advocatul. Ciobanul s'a ridicat într'o rână şi mi-a strecurat
Nu era nimic adevărat din ceeace vestise cu glas înştiinţarea, cu voce joasă:
plin de însufleţire acel şmecher Leuşcan. Insă zgu­ — Măria-ta, „drochiile" se lasă în vâlcică. Au ai­
duirea de bucurie, deşi urmată de desamăgire, avu­ cea o sărătură cu grăunţe de piatră.
sese darul să scoale din cea mai afundă umilinţă pe Astfel mi-a venit vânatul singur la locul unde îl
tovarăşul meu. aşteptam mai puţin. Şi astfel am mai descoperit odată
— Acuma ce facem? m'a întrebat el privindu-mă că întâmplarea e regisorul lui Dumnezeu. Dacă-mi
ceva mai domolit. era dat să fiu actor fericit în drama ce se pregătea,
— Cel mai bun lucru ar fi să poposim şi să îmbu­ tovarăşul meu putea să atribuie norocului o izbândă
căm ceva, i-am răspuns eu. de care el fusese lipsit.
— Fie şi aşa; însă, dacă mai dăm peste dropii, îţi Ciobanul s'a ridicat în picioare lângă urechile asi­
las dumnitale rândul. nului.
— II primesc, am răspuns eu zâmbind. — Eu le văd de-aicea pe tuspatru, a urmat el a-mi
— Ca să vezi şi dumneata ce se chiamă amărăciu­ da veste în şopot.
nea vânătorului de dropii. — Departe? a întrebat de lângă mine prietinul meu
— N'am ce face; sânt silit să trec şi eu printr'însa. Panaite.
— Cred. îmi iau libertatea să-ţi dau un sfat potri­ — Cam la trei sute de paşi.
vit. Trage tot cu „trei la fund". Numai cu „trei la — Atuncea nu se poate face nimica, a hotărât tova­
fund" am izbutit eu. răşul meu cu un accent defin-ftiv.
— îmi iau şi eu libertatea, prietine Panaite, să ră­ Eu m'am tras de subt căruţă şi mi-am pregătit
mân tot la carabină, l-am înfruntat eu. Prietinul meu arma. Panaite şi Leuşcan au rămas urmărindu-mă cu
şi căruţaşul, pe când coborau, schimbară acea repede privirea lor complice. M'am târît pe brânci după toate
privire de înţelegere pe care o aşteptam şi în care se regulile artei până la cioban şi m'am ridicat lângă
cuprindea nu numai nădejdea, ci şi siguranţa că ziua grumazul lui. Am văzut nedesluşit cu ochiu liber pa­
aceea era a dropiilor nu a vânătorilor. Se 'Şitie că cea serile, căci fierbinţeala frunţii îmi înegura privirile.
dintâi dorinţă a unui vânător aprig, de categoria an­ Am cerut ciobanului să stea neclintit şi am râzâmat
cestrală, este să împuşte el singur tot ce se poate îm­ arma de umărul lui. Am văzut în lunetă dro­
puşca. Dacă-i fără izbândă, atunci îi rămâne dorinţa pioiul. Părea că mă priveşte şi el ţintă. Cum l-am
a doua, — ca tovarăşul său să nu facă nici el vreo is­ prins în crucea lentilei mari, i-am trimis glontele.
pravă. Nu sânt absolut sigur că, în împrejurarea spe­ Nici ciobanul, nici măgarul, nici oile n'au tresărit
cială, aceasta era psihologia prietinului meu Panaite la pocnitura scurtă a carabinei. Numai tovarăşii mei
pe care-1 stimez în chip deosebit ca om şi-1 respect de subt căruţă şi dulăii au fost imediat lângă mine.
mai presus decât orice ca vânător. S'ar putea ca acel Am văzut învăluiri de aripi la faţa pustiei, însă eram
schimb de priviri să fi fost o iluzie a slăbiciunii mele sigur de lovitura mea. Ucenicul baciului îmi stătuse
de sportiv. Căci îmi veniseră, vai, îndoieli şi mă te­ razim ca un stâlp de cremene.
meam că instrumentele mele apusene vor fi fără nici- — Nu este! a zis cu bună-încredinţare Leuşcan, ca
un efect în această singurătate depărtată, cu vânat să facă plăcere muşteriului său mai vechiu, advocatul.
aşa de ager. — Ba este, a răspuns ciobanul. E pe-o coastă. A
Neagu Leuşcan mă întrebă cu luare-aminte şi cu mai dat numai odată dintr'o aripă.
supunere: N'am înţeles de ce păstorul, fără de nicio pricină,
— Cum porunceşti, domnule? să umblăm singuri i-a adresat bietei mele victime şi o invectivă specială.
ori să rămânem cu oile? Poate era numai o floare de stil. M'a precedat fugind
în văloică şi a ajuns cu mult mai repede decât mine. Nu-i descântec mai bun decât să schimbi numele vâ­
A ridicat din pajiştea goală dropioiul şi mi 1-a pre­ nătorului, ca să-1 faci să-i meargă bine a doua zi.
zentat tinându-1 de o aripă şi lăsând pe cealaltă să — N'am cunoscut asta . . . se interesa. întrucâtva
atârne. Cu toată liniştea mea de sportiv, pe care mi-o tulburat, Panaite. Insă carabina . . . ce să spun? bună
impuneam scrâşnindu-mi măselele, eram ispitit să dau carabină.
un chiot de bucurie. Si totuşi nu eram în întregime — Eu am văzut-o de ieri, stărui Neagu Leuşcan.
bucuros, căci înţelegeam ce se petrece în tovarăşul Cel dintâiu act al dramei noastre — a mea şi a
meu — acel care, dintre noi amândoi, era adevăratul dropioiului — se isprăvea într'un chip destul Ce mes­
vânător. Şi, primindu-mi din mâna ciobanului trofeul, chin.
aveam şi o simţire a biruinţii dropioiului: căci, într'o
naturalizare romantică, el va reprezenta în cabinetul
meu una din amintirile mari ale expediţiilor meb, iar
după aceea, când eu nu voiu mai fi, el îmi va supra­
vieţui, remarcându-mi amintirea între epigonii tim­
purilor viitoare, când nu vor mai exista dropii în bără­
ganurile sparte de tractoare şi nu vor mai trăi în Eu­
ropa noastră nici măcar vânători sportivi, cum eram
eu, umilitul.
îmi închipuesc că prietinul meu Panaite n'a înţeles
de ce umblu fără înfăţişare de biruitor în urma pa
serii enorme pe care o purta ciobanul. M'a felicitat
şi a consimţit să cerceteze în amănunţime carabina.
Leuşcan a dat din cap cu admiraţie.
— Ştiam eu . . . a zis el cu încredinţare.
— Ce ştiai?
— Ştiam a cui poate fi dropioiul de astăzi. De a-
ceea, cât am venit cri. tot dădeam cu ..domnii loniţâ".
Foto: »Carpaţii«

SKIUL ŞI VÂNĂTOAREA de: S. VULCU, Sebeş-Alba

Sportul skiului arc un început foarte recent la noi. însemnătatea ca mijloc de locomoţiune la zăpadă
Înainte de războiul mondial, chiar şi în anii de după grea.
războiu, era cunoscut aproape numai din revistele de Progresul însă, în sportul skiului se datoreşte îna­
sport. Numai în foarte mică măsură se practică în re­ inte de toate, în ţara noastră, desvoltării uimitoare,
giunea Braşov şi Sibiu. Incontestabil că în ultimul de­ pe care a făcut-o în general sportul în timpul de după
ceniu, acest sport a făcut progrese uimitoare. Iernile războiu. Trăim în era sporturilor. Progresul este mai
grele şi lungi din 1929 şi 1930, au înzecit, au însutit izbitor la noi, unde în ultimii ani a trebuit să câştigăm
chiar, în unele părţi, numărul skiorilor. Azi nu este totul ceea ce au dobândit alte ţări în mai multe de­
regiune muntoasă sau deluroasă în ţară, care să nu cenii. Este îmbucurător de deoparte acest avânt unic
cunoască, într'o măsură mai mică sau mai largă, a- în materie de sport, dar este şi întristător pe de altă
ecasta îndeletnicire sportivă. parte, că o seamă de tineri îmbrăţişează cu prea multă
Motivele, cari au produs acest salt uimi­
tor în dcsvoltarea skiului, sunt de ordin
practic, sportiv şi sufletesc. Voi arăta câte­
va mai însemnate
Skiul s'a dovedit a fi un practic mijloc
de locomoţiune la zăpadă mare. Greutatea
corpului omenesc se împarte pe o supra-
faţă de 8—10 ori mai mare, decât este
suprafaţa unui bocanc. Evident, că prin
sporirea suprafeţei, câştigă rezistenţa ză­
pezii, menţinând skiorul la suprafaţă. Iar
lunecarea skiului. la zăpadă potrivită, mă­
reşte la de zeci de ori viteza călătorului,
reducând la un minimum consumarea ener­
giei. Pentru aceste motive, locuitorii din
munţii Alpilor folosesc skiul. abstrăgând
dela partea sportivă, ca practic, si poate
unicul posibil mijloc de comunicaţie. Intre
locuitorii din colinele si munţii noştri,
skiul a pătruns prea puţin, făcându-se uz
de el. ca mijloc de comunicaţie, numai
în cazuri izolate şi prea rare. Sperăm însă.
că i se va aprecia, cu timpul, serviciile şi P a z n i c i cu s k i u r i . l a r u s a ^ d e v â n ă t o a r e >Prisaca«, t e r e n u l M ă g u r a F o t o Vulcu
 mare, ispita devine mai puternică. Totul
i se pare, în lunecarea lină a skiului, rea­
lizabil şi nimic imposibil. Iată şi motivul
atâtor accidente mortale în munţi, care îşi
recrutează în timpul din urmă cu abun­
denţă jertfe şi din skiorii noştri.
Desvoltarea spiritului de camaraderie şi
prietenie. Întotdeauna pericolul purifică su­
fletele, trezeşte sentimente nobile. Nici
unde sentimentul de camaraderie nu se
manifestă ca la skiorii de munte. Dife­
renţă de etate, deosebire de clase sociale,
nepotrivire de educaţie, de profesiune, ca­
ractere opuse, cari anchilozează viaţa de
toate zilele, toate aceste aprige obstacole
ale unei vieţi armonice. întâlnite pe teren
în faţa pericolului se uită ca prin farmec.
Skiorii întâlniţi la întâmplare, îşi strâng
mâinile îngheţate, dar cu o adevărată căl­
dură în suflet, iar peste 5 minute sunt cei
mai buni prieteni, gata să-şi împartă sără­
O p a t r u l ă d e p a z n i c i p l e c â n d d e l a c a s a d e v â n ă t o a r e »Canciu« t e r e n u l M ă g u r a cia, ultima coaje de pâine, ultima picătură
Foto Vulru de lichid înviorător. Nici unde sentimentul
de prietenie n'a găsit teren mai prielnic.
căldură această îndeletnicire fizică, în detrimentul ne­ Paralel cu sentimentul de camaraderie, se desvoltă
cesităţilor sufleteşti. Dacă însă sportul se practică spiritul de sacrificiu. Nici unde şi nici-o împrejurare,
într'o măsură raţională şi fără neglijarea altor înda­ spiritul de sacrificiu nu se manifestă în mod mai in­
toriri, nu poate decât să contribue în mod util la pro­ tensiv ca la skiori în munţi, gata oricând să-şi jert­
păşirea neamului. „Minte sănătoasă, în corp sănătos". fească viaţa pentru a-şd scăpa tovarăşul dela pieire.
Variaţia distractivă în peisagii veşnic noui. este la Sunt an de an atâtea strălucite exemple ale acestui
fel un punct de atracţie pentru sportul skiului. La sublim sentiment! Pentru ca să dea o mână de ajutor
ski nu suntem legaţi de locşor, ca la patinaj. Ne apar­ tovarăşului căzut în prăpastie, decât să se lapede, pre­
ţine tot întinsul nesfârşit, cu libertate nelimitată în feră să moară alături de el.
mişcări, cât acopere covorul alb al zăpezii. Hotărît, skiul în afară de avantajiile fizice-sportive,
Spiritul de libertate. Tinere şi tineri, pleacă pentru smulge oamenii din viaţa de toate zilele, trecându-i
câteva zile de acasă, scăpând de sub controlul sever în sfere mai nobile. Skiul şi mediul în care se exer­
al părinţilor, pentru a se bucura de frumuseţile naturii, cită, purifică sufletele de păcatele josnice ale vieţii de
pentru a cultiva sublimul sentiment al camaraderiei, toate zilele, lapădă oamenii de patimi, îi descătuşează
pentru a se lua la luptă cu vitregia naturii, pentru a de pasiuni, îi curăţă de slăbiciuni. Nu de geaba în
înfrunta uneori pericolul. munţi, skiorul este mai aproape de Dumnezeu: este
Senzaţia pericolului. Toate sporturile pot deveni animat de toate învăţăturile Lui. Şi când trenul de
periculoase în anumite împrejurări. La toate sportu­ Predeal descarcă grupuri de skiori din Qara de Nord,
rile c posibilă o rănire, mai mult sau mai
puţin gravă. Dar la nici un sport moartea
nu este atât de aproape ca la ski. Sporeşte
pericolul şi lipsa asistenţei medicale. Până
rănitul este adus la ţară, sau până medicul
se transportă la locul accidentului, frigul
sau alte neajunsuri îşi îndeplinesc rosturile
fatale. Ceaţa din munţi, avalanşele, cari
aduc moarte sigură, rătăcirea în locuri ne­
cunoscute, toate acestea nu servesc drept
sperietoare pentru skiori. După o noapte
de iad, petrecută în mijlocul codrului la un
frig de 10 grade, sau scăpând dintr'un pe­
ricol de moarte, skiori şi gingaşe skiore,
se gândesc cu jind la acele momente de
groază. Din contră, locurile cele mai peri­
culoase sunt totdeauna cele mai frecven­
tate. Skiorul nu evită nici odată locul de­
venit mormânt tovarăşului. Pericolul îl
tentează. Păţania tovarăşului îl atrage ire­
zistibil. II tentează tot ce i se pare ireali­
zabil. Cu cerbicie caută să înfrunte sălbă-
tâcia naturii. Si din ce reuşita este mai P a z n i c i i l a a n t r e n a m e n t d e ski, t e r e n u l M ă g u r a F o t o Vulcu
nu e mirare, dacă fiecare dintre ei îşi poartă nasui
în vânt, sfidând cu scârbă, cum mişună în jurul său
viata insectelor omeneşti: numai invidie, numai rău­
tate, ironie, numai interes. Deodată cu luarea contac­
tului cu realitatea vieţii de oraş, s'a stins idila trăită
în munţi. Cu jind retrăeşte visul de câteva zile. Şi din
acest vis se nutreşte timp de o săptămână, o lună,
până împrejurările se îndură să-i îngăduiască să poată
lua din nou drumul munţilor.
Ce este în definitiv arta skiului? Nici decum lune­
carea pe o pantă din marginea oraşului, aruncându-se
skiorul în zăpadă, pentrucă nu se poate opri. Nici ur­
cuşul pe o pantă, fie ea cât de piezişe, pe care un fizic
corespunzător o execută în serpentine la prima în­
cercare. Bunului skior i se cere o dexteritate de a
putea fi stăpân pe pantă in jos, în orice moment, şi
in fata oricărui obstacol. Albul monoton al zăpezii
oboseşte şi înşeală de multe ori ochii. Un şant, un
abis, care poate deveni fatal, de multe ori este obser­
vat numai în momentul din urmă. Cu un sânge rece,
un Telemarck executat prompt, la zăpadă prăvoasă
sau moale, sau o oprire cu Christiania, la zăpadă în­
gheţată, înlătură abil pericolul în momentul din urmă.
In munţi, azi, nu se mai pune estetică în executarea
mişcărilor, N am avut ocazia să văd pe teren skiori
cu renume mondial, decât în film. Şi am rămas de
multe ori desamăgit de o pocitură de combinaţii din
diferite figuri, de picioare strâmb ţinute, de o ţinută
mizerabilă. Se vede a fi normă, de a ţine cont exclusiv P a z n i c i i d i n t e r e n u l M ă g u r a la a n t r e n a m e n t d e ski
Foto Vulcu
de partea practică, de multe ori în dauna esteticei.
De altcum ţinuta, şi combinaţia de figuri, diferă dela
individ la individ, având fiecare specialitatea sa de devine şi mai anevoioasă, chiar imposibilă, din cauza
care se foloseşte cu succes. crustei de ghiaţă, care se produce la suprafaţa zăpezii
Skiul, în serviciul vânătoarei, are o covârşitoare în­ în urma topirii de peste zi şi a îngheţului de peste
semnătate. Este vorba numai de vânătoarea de munte, noapte. In asemenea împrejurări numai vârzobul şi
Întrucât la şes numai în rare cazuri şi numai pentru skiul poate ajuta. Cu vârzobul mişcarea este însă
o durată prea scurtă cantitatea de zăpadă căzută prea înceată, rămâne deci skiul aproape exclusivul
poate fi obstacol pentru străbaterea terenului cu pi­ mijloc de comunicaţie. Cel ce nu practică sportul
cioarele. In terenurile de munte, zăpada se aşază încă skiului, este condamnat a nu-şi mai putea vedea te­
dela începutul iernii în cantităţi enorme, cari pela fi­ renul din toamnă şi până în primăvară, după topirea
nea lui Februarie ating un strat de peste 1 metru, zăpezii, o pierdere incalculabilă şi ireparabilă pentru
făcând imposibil umblatul. Spre primăvară circulaţia teren.
Skiul este de mare impor­
tanţă în terenurile de munte
atât pentru stăpân cât şi pentru
paznici. Este adevărat că în
timp de iarnă nu este sezon de
vânătoare în munte. Acesta se
termină în Noemvrie cu aler-
gatul caprelor negre, iar pentru
alţi vânători chiar mai de
vreme cu boncănitul cerbului.
Socot însă pentru bunăstarea
unui teren, de mai mare însem­
nătate măsurile de ocrotire,
decât însăşi exercitarea vână­
toarei. Ocrotirea vânatului no­
bil, contra răpitoarelor, contra
braconierii or. supra vegherea
paznicilor pentru a-şi face da­
toria de pază si pentru a nu
devia ei in braconieri, sunt ele­
mente cari nu pot fi neglijate
nici în timp de iarnă. Tentaţia
A u t o r u l cu un g r u p d e skiori în vârful m u n t e l u i C o z m a , g r u p a Retezat
Foto vuicu este prea mare pentru paznici,.
leafa lor, trebue să o recunoaştem, este în cele mai multe
cazuri, prea mică, pentru a le asigura un trai lipsit de
griji şi ispită. Dacă paznicul mai are şi perfecta si­
guranţă, că stăpânul său nu-1 poate deranja cu pre­
zenţa în teren, decât cu ivirea primăverii, poate luneca
uşor pe panta oprită. Am avut personal trista ocazie
de a mă înşela în omul, pe care îl credeam de o co­
rectitudine exemplară, brigadier cu şcoala Nedici, şi
al cărui salar îi îngăduia să facă însemnate economii.
Aceasta chiar în ciuda inspecţiilor inopinate, pe cari
le făceam în acel teren în cursul iernii. Repet, ispita
este prea mare pentru paznici şi mulţi dintre ei se
prăbuşesc, uitând îndatoriri, uitând promisiuni făcute,
uitând jurământul depus.
Aşa fiind, prezenţa stăpânului în teren în timp de
iarnă este reclamată mai mult decât oricând. Aceasta
şi pentru împrejurarea, că în timp de iarnă munţii
sunt părăsiţi şi paznicul apucat pe căi greşite nu tre­
bue să se teamă de nimeni. Am avut ocazia nu odată
să mă conving, că nu toţi paznicii sunt pătrunşi de
simţul datoriei. Executând un ordin primit, îl exe­
cută în aşa fel, ca să poată ciupi pentru sine avan-
tajii, sau îl execută numai pentru a nu i se putea re­
proşa, că nu 1-a îndeplinit. Ordine cu caracter tre­
cător sunt neglijate, pentru că executarea lor, ulte-
Skiori prin t e r e n g r e u d e p ă d u r e
nor, nu se poate controla; dar executarea altora este
diametral opusă ordinului primit, aşa cum îi dictează
şi micile lui interese. Acest rău este temperat prin
teama paznicului, de a se ivi stăpânul în mod inopinat,
şi este micşorat în parte sau chiar îndreptat prin exer­
citarea unui control direct. Ochii stăpânului pot citi
în urmele din zăpadă ca într'o carte deschisă.
Dacă însă prezenţa stăpânului nu este indispensa­
bilă, acolo unde terenul este încredinţat unor paznici
de absolută încredere, prezenţa şi controlul acestora
este necesar în toate colţişoarele terenului. Aceasta
pentru a controla prezenţa vânatului, prezenţa răpi­
toarelor, pagubele făcute de răpitoare în vânatul no­
bil, pentru a lua măsuri de stârpire a răpitoarelor
prin otrăvire, pentru a controla migrarea vânatului
în sau din teren, pentru a-şi cerceta capcanele şi cur­
sele şi în general, pentru a lua cunoştinţă de tot ce
poate interesa vânătoarea.
In afară de aceasta paznicul trebue să ţină legă­
tura cu paznicii dela alte cantoane, este nevoit să-şi
transporte în spinare hrana la canton. Astfel paz­
nicul este nevoit să se deplaseze în fiecare zi dela
cantonul său pentru drumuri mai scurte sau mai lungi.
In lipsă de skiuri, paznicul ar trebui să stea izolat la
canton aproape toată iarna. Numai la anumite ocazii
şi numai la zăpadă corespunzătoare
s'ar putea deplasa la mici distanţe.
Astfel el ar fi supus capriciilor naturii,
fără să le poată înfrunta dupăcum 'în­
datoririle şi dorinţa lui o dictează.
Pentru a putea fi stăpân pe toate
mişcările şi pentru a-şi putea face pe
deplin datoria, eu am impus paznici­
lor mei din terenul Măgura să se de­
prindă cu skiul, fixându-le zile de an­
trenament, dela cari nu pot lipsi.
Treptat voiu impune aceasta şi paz­
nicilor din alte terenuri. Graţie aces­
tei măsuri, paznicii au posibilitatea
să vadă şi cele mai îndepărtate por­
ţiuni din teren, înapoindu-se la can­
ton în aceeaşi zi.
Folosirea skiului în teren de către
paznici nu prezintă acelaşi grad de
pericol, la care sunt expuşi diletanţii
ocazionali. înainte de toate paznicul nu
umblă în locuri necunoscute, nu face pe
skiorul sportiv. El îşi cunoaşte perfect
terenul, cunoaşte fiecare tufă, fiecare
şanţ, abiz, sau pantă piezişe, cunoaşte
în general tot, ceea ce ar putea prezenta
pericol pentru el. Pentru el nu există
surprinderi neplăcute. In cazul cel
mai rău, lapădă skiurile din vreme.
Pentru el nu există nici pericolul de
a rătăci în întunerec sau ceaţă. Dru­
murile făcute de sute de ori, le poate
face cu ochii închişi. Cunoaşte şi ac­
cidentarea terenului, cunoaşte fiecare
semn vădit, toate acestea un bun in­
diciu pentru stabilirea identităţii
punctului unde se află. Aşa fiind,
pentru paznic în cantonul său, gra­
dul de pericol se reduce la un mi­
nim.
CARPATI! -:- 1941. No. 2
Paznicii din terenul meu Măgura, sau învăţat să-şi
cioplească şi călească ei tălpile de ski, din lemn de
paltin, sau lemn de mesteacăn sau chiar lemn de fag.
Desigur că paltinul este cel mai bun, mai uşor şi mai
rezistent. Am văzut însă zilele trecute tălpi de ski,
eşite din mâna bătrânului paznic Frantz, cioplite din
lemn de mesteacăn, uşoare, cu îndoitura din vârf fă­
cută prin creştere naturală, tălpi, cari concurează cu
cele cumpărate din comerţ, de cea mai bună calitate.
In anul acesta le-am uniformizat şi legăturile de ski,
aducându-le Ia toţi „Bilgeri", ca fiind ieftine, şi după
părerea mea, cele mai practice şi sigure, deşi în
timpul din urmă au fost scoase din uz de foarte mulţi
skiori. Şi eu am aplicat la toate skiurile mele ex­
clusiv acest sistem de legături, tocmai pentrucă dau
picioarelor maximul de libertate de mişcare, însuşire,
care după unii ar fi un mare defect.
Este interesant, cum paznicii, ajutaţi de o expe­
rienţă îndelungată şi de ocazii prielnice, îşi însuşesc
o perfectă siguranţă de mişcări între cele mai grele
împrejurări, folosindu-se în loc de beţişoarele pro-
văzute cu cercul de curele, de un simplu par de brad.
Este adevărat că beţişoarele cu sita de curele se pot
întrebuinţa foarte util la şes şi la urcuş, pe pantă sau
în sus, la orice zăpadă. Dar nu mai puţin este ade­
vărat, că cercurile de curele formează o mare piedică
la coborîre prin pădure, agăţindu-se prin crengi şi
tufărie. Tocmai pentru acest neajuns, paznicii între­
buinţează exclusiv un par neted de brad, de circa 2
metri lungime, fiindu-le de mare folos la coborîre.
Prin implantarea lui în zăpadă, şi cu mişcarea cores­
punzătoare din picioare, omul se învârte în jurul pa­
rului, oprindu-se pe loc, mai având avantajul că acest
INTR'O ZI DE TOAMNĂ.. .
Ciorile roteau în roiuri negre pe subt tavanul scund
al nourilor suri. Pe malul Someşului plopii seculari
stăteau trişti, desfrunziţi. Intre cele două opusturi,
apa râului era ca o vastă oglindă de plumb.
Am ieşit singur la opustul cel mare, împletit din
nuiele. Voiam să verific, dacă m'a informat bine un
bătrân pescar, că pe vreme ca asta, de toamnă târzie,
în apa repede de subt iezătură se ţin mrene uriaşe,
care vin bucuros la momeală de brânză.
Ajuns în capul opustului, am prins de varga
lungă de şase metri, deosebit de puternică, o vârtel­
niţă de lemn mare, cu diametru de 13 cm. In vârtel­
niţă 60 metri sfoară „cordonet", foarte rezistentă.
La capătul acestei sfoare am înodat alta, mai subţire,
în vârful căreia am legat un plumb de 40 dgr. Dela
plumb în jos am aplicat o strună tare, lungă de 50
cm. şi în capătul ei un cârlig italian No. 3, înzestrat
cu o momeală de caş vechiu. De ce am intercalat în­
tre sfoara groasă şi strună o bucată de sfoară mai
subţire? Iată explicaţia: Mreana se pescueşte în lo­
curi unde pe fundul apei sunt bolovani, şi se pes­
cueşte la fund, lăsând plumbul mare şi cârligul să
zacă pe albia râului. Foarte adeseori curentul apei
face să se prindă plumbul subt pietrii, şi nu îl poţi
elibera, orice ai face. Nu poţi scăpa decât trăgând
să rupi sfoara. Pregăteşti dar unde să se rupă sfoara,
pentru a evita, ca ea să se rupă sus. pierzând 10 şi
mai mulţi metri de sfoară scumpă.
37
mijloc de oprire se poate opera şi în cel mai în­
gust loc.
Am văzut aceasta oprire făcută cu multă dexteri­
tate în mijlocul pădurii, între brazi, unde moleaţa ză­
pezii nu îngădue executarea unei figuri de oprire. In
aceasta materie unii dintre paznici ajung până la
perfecţiune. Dintre cei cunoscuţi de mine, paznicul
Cernota Rudi din serviciul d-lui Stoichiţia dela can­
tonul Prigoana, a ajuns la o dexteritate demnă de in­
vidiat. Trecând prin pădure deasă, evitând orice ob­
stacol, cu iuţeala fulgerului, opreşte ajutat de par unde
interesul îi dictează sau unde se iveşte un obstacol
inpenetrabil. Cunoaşterea artei skiului este indispen­
sabilă în special paznicilor, cari din prinderea răpi­
toarelor îşi fac un izvor de câştig cu mult mai în­
semnat decât salarul, şi cari în fiecare zi, la vreme
bună şi rea, sunt necontenit prin teren, cercetând cap­
canele şi cursele.
Dată fiind importanţa skiului în serviciul vână­
toarei, atât pentru posibilitatea prezenţei stăpânului
în timp de iarnă în teren, cât şi pentru uşurarea de­
plasărilor paznicilor, găsesc că unui teren de munte
bine administrat skiurile util întrebuinţate îi sunt in­
dispensabile. Cheltuiala de procurare, în raport cu
serviciile aduse, este minimă. Paznicii în timp de
iarnă au suficient timp pentru a-şi însuşi aceasta în­
deletnicire utilă. Iar stăpânii terenurilor, în afară de
avantajul sportiv, şi cel al controlului terenului, se
vor putea bucura de peisagii de iarnă încântătoare,
se vor bucura de plăceri nebănuite. Vor avea ocazia
să-şj destindă nervii biciuiţi de necazurile vieţii, în
desăvârşita linişte din munţi, pe care numai mediul
de iarnă o poate asigura.
de: BĂTRÂNUL UJSDIŢAR
Cu o lansare puternică am aruncat undiţa la mar­
ginea apei repezi, la o distanţă de vre-o 30 metri.
Pe apa lină care se întindea la partea de apus a
opustului înainta la deal, încetinel, împingându-şi le­
neş luntrea, un pescar vechiu. Din vreme în vreme
oprea luntrea, o fixa, apoi căuta fundul apei pipăindu-1
cu o bâtă lungă, provazută în vârf cu un cârlig. In
urmă ridica la suprafaţă câte o vârşă. Ridica vârşele
cu atâta şiretenie, încât ele apăreau totdeauna cu
gura în sus, adecă vertical, în felul încât vârful ascu­
ţit unde nuielele se adună, rămânea în jos, şi ţinea
în corfă şi cei mai mărunţei peştişori, care au apucat
în vârşe. Adecă atâta treabă plătea porunca severă
a societăţii de pescuit locale, care grăia aspru, că
nuielele vârşilor trebue să fie la 4 cm. distanţă unele
de altele!
Pescarul vechiu a scos calm peştişor după peşti­
şor, şi pe care cum îl scotea îl ducea la gură şi îl
muşca de cap.
— Dar, Domnia ta ce faci acolo? — îl întrebai.
— Iacă, Domnule, mai curăţesc astă apă de spur­
căciunile astea de ţâri. Intră în vârşe pe de toate
părţile şi ne mancă toată mămăliga ce am pas-o mo­
meală. Şi trase pe deasupra şi o înjurătură întărâtată.
Am început să-i explic, că din peştele mic se face
peştele mare. Dacă tăiem capul puiului, din el nu se
face cât e lumea găină. Aşa e şi cu peştii. Apoi, dacă
nu vor ii peştişori mici, are să plece de pe la noi şi
somnul, fiindcă nu va mai avea ce să mănânce. Si
i-am mai înşirat şi alte argumente, tot atât de înalte
şi savante.
M'a ascultat făcând faţă idioată, în care nu se po­
triveau de loc ochii astuţi, de vulpe. Se vedea, că
aruncam mazăre în perete...
Pe celalalt mal al Someşului apăru un pescar cu
undita, pe care îl cunoşteam. Era un membru nou al
ilustrei noastre societăţi de pescuit (şi cu vârşa!).
A început să pescuiască cu o ambiţie nemăsurată.
Intre toţi membrii societăţii, el avea prăjina cea mai
lungă, sfoara cea mai tare, cârligele cele mai mari.
De data aceasta veni la apă cu două vergi, şi cu un
cufăraş. I le aducea, la spate, o slugă. Oare ce să fie
în acel misterios cufăraş? In curând mi-a fost sa­
tisfăcută curiositatea:
Din geamantan ieşi la lumină un ghiomotoc mare
de sfoară, cu un şir de undiţe atârnate la câte un cot
dealungul ei. Cu o răbdare îngerească a aşezat ne­
sfârşita sfoară în rotocoale perfecte la picioarele lui,
apoi cu continuarea aceluiaş joc de răbdare a înce­
put a înfira momelile. Tot învrâstat: pe un cârlig
coropiştiriţă, pe celalalt bulzişor de caş şvaiţer. Cum
le provedea cu aceste minunate momeli, întindea rând
pe rând sfoara culcată frumos pe prundiş. Omuleţul
mic şi firav trebăluia deja pe la capătul sfoarei lungi,
când deodată liniştea zilei de toamnă a fost sfâşiată
de un guiţat strident de purcel. Parcă l-ar fi împuns
deodată o sută de cuţite. Apoi o scenă ca în cine­
matografele cele vechi: Dinainte fugea în ruptul ca­
pului un purcel, după el ţipând şi vânturând din mâini
sluga, după ei cu semnele extremei excitaţii stăpâ-
nul-pescar. Purcelul cu oamenii a dispărut după şirul
de tufe, care împrejmue râul, şi o bună bucată de
vreme am mai auzit originalul trio.
Mai târziu am aflat accidentul care a dus la scena
de mai sus, şi în urmările lui la compromiterea de­
săvârşită a nădejdilor din acea zi ale proaspătului
nostru tovarăş: Pe când acesta înfira momelile, s'a
potrivit în apropiere un purcelaş deosebit de şiret,
care a stat pitulat subt o tufă de salcă şi a ochit o
bucată aurie de şvaiţer, tocmai în capătul sforii.
Când stăpânul făpturilor s'a cam depărtat înfirând
un şvaiţer — o coropiştiriţă — un şvaiţer — o coro­
piştiriţă... şiretul purcelaş s'a apropiat binişor, şi a
înghiţit ademenitoairea bucată de caş, cu efectul pe
care l-am văzut, — în plus complecta distrugere a
întregului şir de undiţe, încâlcite şi rupte prin cele
buruieni şi tufe.
Nu ştiu dacă purcelul cel astut a mai pus vre-oda-
tă flitul pe şvaiţer. Ceea ce e sigur, e că pe proas­
pătul nostru pescar nu l-am mai văzut niciodată pe
malul Someşului...
In vremea acestei mari tragedii eu mi-am rupt
două undiţe, acăţate în vre-o piatră sau în vre-o
creangă înnămolită în fundul apei. Nu era lucru, la
care să nu mă fi aşteptat. Aşa merge la pescuitul
de mrene.
Abia am aruncat cârligul al treilea, am simţit o
smâcitură puternică. I-am dat sfoară, însă peştele
şi aşa trăgea atât de viguros, încât îmi îndoia varga
de-i ajungea vârful la apă. Bun peşte trebue să fie!
In tot timpul agitatei lupte, m'am străduit să conduc
peştele spre apa lină dela capătul dinspre apus a
opustului. După mai multe încercări, în urmă am şi
reuşit. Apoi peştele s'a domolit; îl aduceam lin spre
mine, fără să opună rezistenţă. (Aici trebue să fac o
paranteză, chiar în mijlocul palpitantelor momente,
când ai un peşte mare în cârlig, şi îl drijllezi: Când ai
o asemenea „namilă" acăţată, nu e bine să drillezi nu­
mai din vârtelniţă ţinând varga rigidă, fiindcă peştele
poate rupe sfoara cu o smâcitură neprevăzută. Tre­
bue să combinăm jocul mulinetului cu jocul vergelei,
pe care o manevrăm, ridicându-o spre perpendicu­
lar, aplecându-o înspre apă, după cum cere situaţia
de moment. Tempo normal e următorul: Tragem
spre noi peştele numai din puterea vergei, ridicân­
du-o binişor spre perpendicular. Apoi începem să
depanăm din mulinet, coborând încetinel vârful ba­
stonului spre apă, ca din nou să încetăm cu muline-
tul şi să ridicăm bastonul... In rtfetoda aceasta e o
supleţă cu mult mai multă decât numai în jocul mu­
linetului, singur. Dar să vedem, ce s'a întâmplat cu
peştele din cârlig în timpul parantezei!) Cum se
apropia peştele de mal, inteţeam mişcările bastonu­
lui şi ale mulinetului. Mă grăbeam, de teama, ca nu
cumva să apuce peştele subt vre-unul dintre bolo­
vanii mari, cari se aflau ascunşi subt apa lină şi
adâncă. Mrenele prinse în cârlig, cam fac aseme­
nea pozne.
...O lovitură bruscă... varga se îndoaie până la faţa
apei... sfoara rămâne întinsă, rigidă... mreana a apu­
cat subt bolovan...
Dar la urma urmei, de ce treabă sunt cărţile şi
ştiinţa îngrămădită în ele? De ce am devorat eu mii
de pagini de tratate de pescuit? Iată mi-am adus
aminte în acel minut de grea încercare, de sfatul pe
care l-am cetit într'o savantă carte de pescuit, şi
care era declarat de autor ca unul infalibil în ase­
menea cazuri: Mreană retranşată îndărătnic după
bolovan. Zicea, că leacul e următorul: încordăm
sfoara cât de bine, apoi lovim repetat mânerul ver­
gelei cu un obiect de metal. Mreana nu poate tolera
această muzică, şi numaidecât iasă din ascunzişul ei.
Cu o mână am ţinut undiţa încordată, cu cealaltă
m'am scotocit prin buzunare şi am găsit „obiectul
de metal" în forma unor ciorchine de chei. Am înce­
put să ciocănesc... hai-hai, hai-hai, hai-hai... în lem­
nul bastonului. Dar mreana mea fie că era una cu
nervi mai de oţel decât metalul respectiv, fie că nu
a cetit savantul tratat amintit, — nici că s'a sinchi­
sit de această astuţie. O! şi ce variaţiuni de tact şi
intensitate am pus în aplicare! Mreana şedea în cup­
torul de subt bolovan, — eu şedeam mai puţin liniş­
tit pe scăunelul cu trei picioare, zurăind din mănun­
chiul de chei.
Am aşteptat, să vedem, care va răzbi mai mult
timp această situaţie.
Era să mă dau bătut, când văd pe băiatul unui
cunoscut al meu, trecând călare pe bicicletă peste
podul din apropiere. L-am rugat să-mi sară în ajutor.
Numaidecât a rechiziţionat luntrea morarului şi a vâs­
lit la „faţa locului". Când a tras sfoara înspre largul
apei, mreana a şi sărit de subt piatră. Dar nu mai
avea putere, era obosită. S'a predat fără zăbavă, şi
cu ajutorul copilului a ajuns în mincioc. Avea lun­
gimea 60 cm., greutatea 3 kg. 75 dgr.
Pe încetul se făcuse seară. Dinspre Miază-Noapte
s'a stârnit un vânt tomnatic, rece. Mi-am adunat
uneltele, şi am păşit spre casă, mulţumit.
„Doamne dă pescuit bun!"
CRÂMPEIE DE AMINTIRI
Mi-s dragi mie animalele, fiindcă din cea mai fra­
gedă copilărie, am trăit — cum s'ar zice — dea-
valma cu ele. Ne-am împărţit joacele între noi. Pri­
mele descoperiri în viată le-am făcut în tovărăşia lor
si adesea prin ele. Şi, învăţând dela părinţi cum tre-
bue să ne purtăm cu animalele şi că prin răbdare şi
blândetă ni le facem prieteni, am deprins a le cu­
noaşte şi a le înţelege.
Norma, era o iapă murgă, măsurând despotcovită
1 m. 53 la greabăn. O cumpărase tata dela contele
Delascalla, la Iaşi, în anul naşterii mele. Ea avea
atunci trei ani şi a fost găsită încă în viată de fiul
meu prim născut. S'a stâns de bătrâneţe la vârsta
de 33 de ani, după ce fusese 3—4 ani pensionară.
Pe Norma o dresase tata special pentru amazoană
şi a dăruit-o mamei, dar fiind de-o excepţională
blândeţe şi foarte înţeleaptă, a fost mult întrebuin­
ţată în manej, la lecţiile de echitaţie, ale surorilor şi
fratelui meu după mamă, şi ale mai multor serii de ne­
poţi. Prin Norma am luat contact şi eu întâi cu rasa
ecvestră; pe ea am primit primele lecţii de călărie
şi tot pe ea — mult mai târziu — am făcut primele
cavalcade mai lungi.
Când am început a înţelege, mi s'a povestit că pe
când eram încă un boţ sugaciu m'a dus manca la
poarta manejului unde, tocmai se terminase şedinţa
de dresaj a Normei; că eu mi-am întins lăbuţele către
capul iepei, care pare că ar fi înţeles gestul, căci a
răspuns la această manifestaţie, întinzându-şi botul
către mine, nechezând în surdină. Şi înainte ca ci­
neva din cei de faţă să poată împiedeca periculoasa
întreprindere, puiul de om îmbrăţişase capul şi sugea
pleoapa calului care stătea cuminte...
Pe când aveam cam doi ani, Norma devenise „o
persoană simandicoasă" şi mama a luat obiceiul, că
la întoarcerea din cavalcade, să me iee pe genunchi
şi să-mi facă^şi mie o plimbare, călare prin ogradă.
Aceste plimbări se terminau obişnuit cu bocete din
partea mea, căci totdeauna mi se păreau prea scurte.
Macovei, vizitiul, pentru a mă consola, în compli­
citate cu dădaca Ruxanda, după ce părinţii mei intrau
în casă, mă suia din nou pe Norma si pe când dădaca
ducea iapa de dârlogi el megea pe alături păzându-mă
să nu cad. Şi azi încă, îmi aduc foarte bine aminte,
de aceste întâmplări, pe când altele mult mai recente
şi de mare importanţă le-am uitat.
Intre Norma şi mine s'a statornicit o foarte mare
prietenie, dar primul meu cal, în proprietate deplină,
a fost o iepuşoară roaibă moldovenească „Catinca"
pe care mi-au dăruit-o părinţii mei când am împlinit
şapte ani şi pe care am stăpânit-o, sau mai bine zis,
care m'a stăpânit numai vreo doi ani. Aceşti doi ani
au fost pentru mine o^epocă împletită din mari bu­
curii cu groaznice supărări.
De cum am fost înţărcat, sănătatea mea s'a do­
vedit şubredă şi — după cum am aflat mai târziu —
am fost de mai multe ori în primejdie de moarte,
dela care se zice că am fost salvat, de pe atunci re­
numiţii medici din Iaşi, Tauzik şi Max. Dar trata­
mentul şi medicamentele prescrise de aceşti doctori
neizbutind să mă înzdrăvănească, tata a decretat că
medicina nu-i decât o şărlătănie, că numai Natura
poate să vindece într'adevăr pe bolnav şi a hotărît
de: UN FILO-SPANIEL
să conducă el personal cura, „oţelindu-mă cu mij­
loace naturale".
Unul din principiile noului tratament era şi acela
că bolnavul, ca să se vindece, trebue să aibă dorinţa
de-a se vindeca şi de-a trăi. Deci viaţa trebue să-i
fie plăcută. De aceea, instalaţi la ţară, în judeţul Ro­
man, era cuvânt de ordine, să nu mi se refuze nimic.
Mi se satisfăceau toate capriciile şi primul rezultat
palpabil al tratamentului a fost că am devenit un copil
grozav de alintat şi neastâmpărat, spre marea groază
a mamei, care era veşnic alarmată că mi se va în­
tâmpla o nenorocire.
In genere însă tratamentul s'a dovedit eficace şi —
fapt e — că pe la vârsta de 13 ani vânam cu un dril-
ling destul de greu şi la 18 ani eram un adevărat atlet.
Cred chiar, că dacă n'aşi fi ars — după cum se
spune — lumânarea vieţii dintr'amândouă capetele
deodată, astăzi încă m'aşi putea bucura de urmă­
rile Iui.
Cu câteva zile înainte de data memorabilă la care
am pirimit în dar pe Catinca spusesem fără greşală
poezia „Canaraşul^ şi pisica" şi cu ajutorul mamei is-
butisem să mâzgălesc o scrisoare celor trei surori
şi fratelui meu, copii din prima căsătorie a mamei,
cari se aflau la şcoli la Drezda.
Le spuneam în scrisoare că sunt sănătos, că mă
joc cu Nero^ şi ceilalţi câni şi că aş dori să am o
puşcă „adevărată" sau un cal ,.numai al meu".
Nero era un câine de Terra Nova, pe care părinţii
mei, când erau încă bogaţi, îl comandaseră din străi­
nătate; dacă nu mă înşel dela casa Caezer & Minka.
Mai multe săptămâni dela sosirea, lui în ţară l-au
crezut nesimţitor .şi mut: Nu numai că nu lua el ini­
ţiativa, j i a r chiar când ceilalţi câini lătrau dând de
veste că a venit vreun străin, sau că se petrece ceva
anormal în ogradă, el rămânea nepăsător şi timp de
mai multe săptămâni nu i s'a auzit glasul.
Eu, după câte mi s'au povestit, eram încă sugaciu.
Intr'o zi manca m'a lăsat adormit în leagăn în catul
de sus al conacului, fără să bage de seamă că Nero
e în cameră. Se vede că manca ştiind că părinţii mei
s'au coborît la masă în grădină a găsit cu cale să
mai sfătuiască o toană cu ceilalţi servitori şi a şters-o,
la bucătărie.
Deodată a apărut Nero la fereastra deschisă, a lă­
trat de s'au cutremurat geamurile, a dispărut în fun­
dul odăiei şi iarăşi a venit la fereastră şi a lătrat.
Părinţii mei au venit în grabă sus şi şi-au explicat
ce se întâmplase: Se vede că mă trezisem şi am în­
ceput să scâncesc. Inteligentul câne a venit să mă
liniştească lingându-mă şi, văzând că nu izbuteşte, a
alergat la fereastră^să strige după ajutor. Şi iarăşi
a venit să mă mângăe şi iarăşi a chemat la fereastră.
De îndată însă ce mama m'a luat din leagăn si m'a
aşezat pe pat să-mi schimbe scuticile, cânele s'a cul­
cat liniştit lângă perete.
Tot din auzite ştiu, că pe când învăţam să umblu
în picioare, cea mai lungă călătorie pe jos a fost
traversarea salonului în lung, ţinându-mă de zgarda
lui Nero.
îmi aduc însă bine aminte, că pe la vârsta de trei-
patru ani Nero m'a salvat dela înec: Lângă conac
era o groapă ce servise ca varniţă, care acum era
H) CARPAŢ1I -:- 1941. No. 2

în curs de transformare în gheţărie. Dar lucrarea a mă încălzesc. După ce m'au felicitat urându-mi feri­
fost întreruptă din cauza unei ploi torenţiale care a ciri multe şi de toate (cari vai, nu s'au realizat!),
umplut groapa cu apă transformând-o în iaz. După mama mi-a spus să mă îmbrac mai repede şi să viu
ploaie, într'o zi cu soare, eram pe malul acestei mări, în sufragerie „să luăm cafeaua împreună, căci de-
şi sub supravegherea unui băiat de vre-o 13—14 ani, acum eşti băiat mare şi după cafea te vei duce cu
mă jucam cu o întreagă flotă de hârtie, căreia îi dă­ tata la moară să-i ajuţi la făcut socotelile vamei".
deam drumul pe apă la un capăt şi mă duceam apoi „La toamnă, când vei începe şcoala, să fii mai pri­
să o aştept — adusă de adierea vânatului — în partea ceput decât ceilalţi copii, măcar în cele pe cari Ic
opusă. Nero stătea nemişcat, lungit pe burtă, cu capul învăţa aici la ţară."
pe labele de dinainte, dar nu mă pierdea din ochi. După cafea, am văzut că tata a luat câteva bucă­
Insă Costache, mentorul meu din acea zi, se vede că ţele de zahăr şi am bănuit că vom merge cu behunca
s'a plictisit de navigaţie şi a plecat în căutarea unor sau cu trăsura la moară, ceia ce nu mi-ar fi plăcut
pui de vrabie. prea mult, căci naşi fi putut lua decât pe .lack oga­
La un moment dat, vrând să prind o corabie care rul, care singur putea alerga fără oboseală pe lângă
era cam departe de mal, am lunecat şi m'am dus cu cai, sau cel mult pe Jack şi pe Osmănică, acesta
capul în apă... Nu ştiu bine cum s'au petrecut lucrurile din urmă, fiind singurul care avea voe să meargă
după această clipă, dar ştiu că m'am trezit ud leoarcă în trăsură.
în braţele mamei care plângea, că lume multă se agita Am întrebat deci .,diplomatic" pentru cine e za­
în jurul nostru şi că Nero — şi el ud şi plin de glod - hărul. „Ai să vezi", a răspuns tata zâmbind pe
mă lingea pe picioare. sub musteaţă şi a aruncat o privire de înţelegere
Mai ştiu - parcă s'ar fi întâmplat ieri că am către mama.
auzit-o pe ea, mama lui Costache, rugând-o pe Mi-a venit îndată în minte, că trebue să fie ceva
mama . . . „să nu afle conaşul că-mi omoară băiatul." nou. senzaţional. Că poate şi-a adus tata delà Sai­
După această întâmplare Nero şi cu mine am de­ vanele delà Băceşti un cal tânăr pentru bihuncă.
venit tovarăşi aproape nedespărţiţi. care va fi ţinut în boxa cea nouă. Ne mai putând
In primăvara anului când am căpătat-o pe Catinca răbda dorinţei de-a descoperi misterul am fugit în
luasem obiceiul să mă scol devreme. Luam un pahar faţa casei. Aici am fost întâmpinat de moş Macovei
mare călugăresc de lapte cu pâine de casă.
coaptă de Tasîia şi ieşiam din odaie în vârful
degetelor.
Tata, ştiam eu. că era sculat de mult şi de
obiceiu plecat la câmp. In antret. mă uitam
la uşa mamei. Dacă Nero era acolo, cu capul
spre uşă, ştiam că mama e sculată şi mă du­
ceam să-i spun întâi bunădimineaţa.
Dacă Nero nu era acolo, ştiam că mă aş­
teaptă în capul scărei şi plecam amândoi în
ogradă.
La uşa de afară eram aşteptaţi de alţi trei-
patru câni, căror după ce le dădeam câte o
bucăţică de pâine sau de mămăligă, plecam
cu toţii în şcoală, prin livadă, pela coşare, pe
la grajd, pe la ocol şi până prin grădina bi-
sericei. Nici un colţişor nu rămânea neexplo­
rat de noi.
Expediţia era condusă de mine secundat de
Nero şi fiecare din ceilalţi membri avea ro­
luri bine determinate, în ranort cu aptitudi-
nele individuale. Aşa de pildă Osmănică —
un corci de bursucar şi copou — cu toate că
era cel mai tânăr, se specializase în desco-.
perirea aricilor şi a guzganilor. Dar ce bine
ne înţelegeam cu toţii şi ce perfectă armonie
era în sânul expediţiei!
Cu câteva zile înainte de Sfântul Gheorghe
am văzut că se construia în grajd o boxă
nouă. Deosebită de celelalte patru ocupate de
cai, printr' aceia că ulucul şi ieslele erau către
uşa boxei. în loc să fie la păretele din fund,
ca la celelalte. Dar la toate întrebările mele.
n'am obţinut decât răspunsuri vagi şi contra­
dictorii cari nu m'au satisfăcut.
Până în ziua de Sfântul Qheorghe n'am
putut afla rostul nouei boxe. In acea zi însă,
părinţii mei au venit la mine pe când eram
încă, după fricţiunea cu apă rece, în pat să K. O. B r u n d r i t : Stâpflnul cel tilnar
— care până atunci îmi spunea „coca Gâţâşor" — cu Tata care urmase în tinereţe la mai multe şcoli
un puternic „Să trăiţi, la mulţi ani conaş Gheorghe!" de călărie, ne-a făcut să repetăm aproape zilnic
„Dumnezeu să vă . . . " plimbări de acestea cu scopul de-a perfecta dresajul
Dar n'am mai auzit nimic din urările moşneagului, iepei odată cu instruirea mea.
căci el ţinea de lonjă pe Catinca cu o şea micuţă înapoiaţi acasă am trebuit să conduc eu pe Catinca
îmbrăcată în piele de căprioară smântânie înflorită la boxa ei, unde tata mi-a lămurit rolul aşezărei
cu cusururi- iar frâul şi dârlogii dubli, erau de piele ieslelor spre uşă, care avea de scop să obicinuiască
aproape albă. animalul a sta mai mult cu caDul în această parte
Numai fruntarul avea o dungă de piele roşie pe c a să mă vadă când voiu intra la el. Altfel fiind peri­
mijloc. Şeaua era fără scări şi frâul fără zăbale. col ca animalul, surprins pe la spate, să svârle şi
Ghicind adevărul care întrecea toate închipuirile să mă lovească.
mele, am rămas mut de bucurie cu senzaţia unui nod La a şaptea sau a opta plimbare şeaua avea trăgă­
în gât şi cu ochii holbaţi la Catinca! . . . tori şi scări. Pe la a zecea frâul avea zăbăluţă şi
Tata a legat o pereche de dârlogi de verigele dela tata n'a mai mers pe jos ci călare pe Norma, dar
oblânc, mi-a poruncit să iau cealaltă pereche în am­ tot ţinându-ne în lonjă. Pela vremea coasei dispăruse
bele mâini cum mă învăţase în manej cu Norma, a şi lonja.
luat lonja din mâna lui Macovei şi am plecat: Tata Intr'o zi, ne-am dus în şesul Caracas, tata pe
pe jos, ţinând pe Catinca de lonjă şi eu călare. Ne-am Norma, eu pe Catinca, însosiţi de Jack. Acolo am
dus într'adevăr la moară, care era cam la 2 km. de­ găsit pe Hoţoman, un câne ciobănesc care se luase
părtare de conac, dar acolo nu am ajutat tatei la după băiatul care a adus mâncare cosaşilor. Ne-a
socoteli. După ce a întrebat pe morarul Dumitru ce ieşit înainte şii şi-a manifestat zgomotos plăcerea
mai e pe la moară şi i-a dat diferite instrucţiuni, de-a mă întâlni.
punându-mă şi pe mine în curent cu unele noţiuni Catinca s'a speriat şi era cât pe ce să mă dea peste
de morărit, tata, a tăiat două nuele de răchită, una cap. In lupta ce am avut-o cu ea m'am lovit cu dege­
lungă servind ca bici şi una mai scurtă drept cravaşa. tele de oblâncul şelei şi am sângerat puţin.
Apoi, pe tăpşanul nisipos din faţa morii ne-a dat, Mi-au dat lacrimile, însă tata s'a făcut că n'a
Catincăi şi mie, lecţie „la coardă". observat şi a glumit: „Era să fete Catinca un mă­
La începutul lecţiei tata i-a dat Catincăi o bucă­ găruş. — N'ar fi fost nimic. Nu devine nimeni călă­
ţică de zahăr, iar la sfârşitul lecţiei am trebuit să reţ adevărat până nu mănâncă cel puţin trei bu- '
descalec eu, să dezmierd iapa, săni ridic pe rând şaiuri."
fiecare picior din faţă (celelalte rămânând pe altă Dar desolăcerile din acea zi nu s'au terminat cu
lecţie) şi cu o petricică să-i ciocănesc copitele ne­ aceasta: Tata a descălecat şi a lăsat pe Norma în
potcovite ca să se deprindă a sta la potcovit şi la libertate, iar eu am rămas călare şi slăbind dârlogii
urmă să-i dau zahărul. am lăsat-o pe Catinca să pască. La un moment dat
i-a venit gust sa se tăvălească s i . . . fără a mă pre­
veni s'a culcat. Noroc că nu mi-a prins piciorul sub
ea şi noroc că tata a intervenit la timp s'o împedice
a se rostogoli peste mine.
Am primit ordin să încalec imediat şi să ţin dâr­
logii scurţi şi dacă va încerca să se mai culce să-i
şterg o cravaşa bună! Abia încălecasem si nu apu­
casem a-mi aşeza bine dârlogii în mână, Catinca
îngenunchează. Eu, care aveam pică pe ea că m'a
dat în spectacol, îi trag Catincăi o lovitură zdra­
vănă care o face să sbunghească furtunos înainte
s i . . . mă leapădă pe o palie de iarbă. Pe când moşul
Vasile Ambros, vatavul, lângă care căzusem, se in­
teresa dacă nu-s lovit, a m avut o viziune a la Bufalo
Bill: In câteva clipe tata încălecase pe Norma şi
plecase în urmărirea Catincăi. care înghiontită de
scările şelei galopa vertiginos spre conac.
Acum ajunsese tocmai la şanţul cel mare ce fusese
de curând făcut pentru prevenirea in­
undaţiei şesului. A avut o clipă îndoială
apoi l a sărit, aproape în acelaş timp cu
Norma. La vreo sută de metri mai de­
parte, am văzut cum tata s'a aplecat cu
mâna întinsă spre gâtul Catincăi ş i . . .
după câteva clipe tot grupul s'a oprit
într'un nor de nisip.
„Scoală în picioare cocuţă" — îmi
zice bătrânul Ambros —• , să vadă
conaşu că n'ai păţit nimic" — pe când
tata venea înapoi în galop tinând-o pe
Catinca de dârlogi... Am dat să-i ies
tatei înainte după ce au sărit iar şanţul,
„ S ă c a z i î n c ă e u n m e ş t e ş u g , p e c a r e nu-1 ai d i n firej e b i n e sâ-I î n v e ţ i . . . . " dar mi-a făcut semn să stau pe loc.
 Catinca a fost adusă la fata locului şi a căpătat
o corecţie. Tata mi-a dat ordin să încalec, am tre­
buit să stăm cinci minute „în poziţie de drepţi" şi
apoi am plecat spre casă.
Mă aşteptam ca tata să se intereseze dacă mă
doare ceva şi îmi cumpăneam în minte răspunsul
pe care să-1 dau, dar dumnealui, îmi spune: „Ai căzut
destul de bine! . . . să ştii că şi asta-i un meşteşug,
pe care dacă nu-1 ai din fire, e bine să-1 înveţi...
Dar mi-a fost teamă ca nu cumva să ajungă Catinca
singură acasă şi s'o sperie pe mama".
După această aventură, din cauza juliturilor dela
degete, plimbările călare au fost suspendate câteva
zile pe cari mama le-a folosit să mă prindă cât mai
des la repeţirea abecedarului, cu toate că-1 ştiam
aproape tot pe de rost. Dar am reluat şi hoinărelile
de dimineaţă cu prietenii mei câini. Intr'una din zile
Osmănică bursucarul şi cu Jack ogarul, au fost lipsă
la apel. Făcând cercetări am aflat dela bouar că el
i-a văzut de mai multe ori în zori de zi pe sunatul
boilor. Că Osmănică cotrobăia prin spinăriş căutând
iepuri, iar Jack se aţinea la loc deschis şi prindea
iepurii stârniţi de Osmănică.
E interesantă această tovărăşie a lui Jack cu
Osmănică, în care fiecare îşi valorifica aptitudinele
naturale; dar mai interesant e faptul — dovedit prin
experienţă — că era deajuns ca unul, oricare din
doi, să fie închis sau pus în legătoare pentru ca ce-
lalt să nu mai plece din ograda.
In tot timpul cât am stat la ţară, am venit puţin
în contact cu copii de o vârstă cu mine. Totuşi
aveam şi prieteni bipezi, nu numai patrupezi şi paseri.
Eram vecini cu satul şi în fundul gradinei cona­
cului locuia Chiriac Baciu care mulţi ani. cu inter­
mitenţe, a fost în diferite slujbe ale moşiei. El era
rudă cu multe familii învecinate cari aveau copii.
Cu aceştia eram în raporturi cordiale şi nu numai
odată am făcut felurite schimburi, eu dându-le jucă­
rii scumpe contra puşti de soc, bomboane contra ar­
curi de corn cu săgeţi de trestie, tilinci de răchită
şi altele, sau cozonac contra mămăligă prăjită şi
mălai copt care îmi plăcea grozav.
Părinţii mei, cu cât se apropia deschiderea şcoalei,
cu atât mai des îmi povestiau istorioare din cari
reieşiau enormele binefaceri ale învăţăturei, minuna­
tele mulţumiri sufleteşti în urma datoriei îndeplin-
nite, minunăţiile prieteniilor legate în şcoală. Toate
acestea au făcut să am stimă şi respect pentru in­
stitutori şi dragoste pentru colegii de ş c o a l ă . . . .
înainte de a veni în contact cu ei. De aceia despăr­
ţirea dintre mine şi dragile mele animale s'a petre­
cut fără prea mare jale. Sărmanele animale! Ele nu
ştiau, pe cât timp le părăsesc. Eu, cu ingratitudinea
omenească şi îmbătat de mirajul fericirilor şcolare,
m'am despărţit de ele cu inima uşoară.
Contrar tuturor aşteptărilor am fost foarte rău
primit şi de colegi şi de .,Domnul dela clasa I-a".
Si dela intrarea în şcoală şi până la vacanţa de
Crăciun am trăit cel mai jalnic timp din viaţa mea.
Timp pe care nu-mi place să mi-1 reamintesc.
Manifestaţia de simpatie care mi-au făcut-o câinii,
când am venit de vacanţă la ţară, este de nedescris.
Eu am plâns de bucurie şi am mărturisit părinţilor
toate neajunsurile întâmpinate la şcoală, pe cari cu
multă grijă le tăinuisem până atunci.
In vacanţa aceia venise la noi la ţară să vâneze,
o cimotie a noastră Leon Românescu, institutor. Af­
lând şi el de câte păţisem, a intervenit la „Domnul
dela clasa I-a", cărui i-a dus şi câţiva epuri de
Crăciun. După vacanţie când ne-am înapoiat la Ro­
man a venit „Domnul" la părinţii mei să mulţumească
pentru epuri. A fost oprit la ceai şi din ziua aceia
şi-a schimbat complect atitudinea faţă de mine şi
a impus şi colegilor mei altă atitudine.
De unde până atunci de toate poznele petrecute
în clasă eu eram făcut vinovat, ocărât, pedepsit şi
chiar bătut, din acea zi chiar când făceam câte o
boantă, eram scuzat şi protejat. De unde până atunci
aveam numai note rele, am ajuns premiantul întâi.
Cum de această împrejurare care mi-a spulberat
toate iluziile de cinstea şi loialitatea^ omenească, n'a
făcut din mine, pentru totdeauna, un ticălos? Mărtu­
risesc, fără falşă modestie, credinţa mea e că aveam
un fond excepţional, dar fără îndoială că educaţia
de acasă şi mai cu seamă pasiunea vânătoarei m'au
salvat.
In anul întâi de şcoală am locuit numai cu mama,
într'un apartament. Tata venea la oraş numai când
muncile agricole nu reclamau prezenţa dumnisale la
ţară. Prietenii mei rămaseră acolo şi eu mă simţeam
foarte singur şi trist. Nu aveam cui împărtăşi dure-
rele mele sufleteşti până în ziua când s'a pripăşit la
noi un motan mare, roşu, care a fost numit Qalaţanu,
din cauză că avea aceiaşi culoare ca părul unui croi­
tor din apropiere, cu firma „la Qalaţanul elegant".
Qalaţanu s'a împrietenit repede cu mine, noaptea
dormea la picioarele mele, mă însoţia o bucată de
drum spre şcoală, mă aştepta la amiază în uşa casei
şi după amiază, ore întregi, stăteam împreună: O
carte stă deschisă pe masă. Eu în jilţul meu favorit
cu mâna pe carte şi capul pe braţ. Qalaţanu lângă
carte, lungit pe burtă şi torcându-mi la ureche.
Aşa ne-a găsit într'o zi, adormiţi, un unchiu al
tatei, care pe atunci era viceconsul la Roman şi a
convins-o pe mama că acesta este un semn rău şi
trebue luate urgente m ă s u r i . . . de distracţie. M'a şi
luat îndată cu el la consulat unde era o grădină mare
ce se întindea până în şesul Moldovei.
Acolo a poruncit să i se aducă puşcă de vânătoare
cu cartuşe şi o puşcă cu aer comprimat. Şi a înce­
put educaţia mea de trăgător la ţintă. Din când în
când venea câte o cioară în grădină şi atunci, Oncle
Qustave trăgea cu puşca de vânătoare.
Impresia ce mi-a rămas despre aptitudinele vână-
toreşti ale lui Oncle Qustave nu e din cele mai stră­
lucite, dar ca instructor era netăgăduit bun. Avea
mare răbdare şi nu se supăra niciodată, ori câte
greşuri ar fi tras.
Şedinţele de dare la semn aveau loc când timpul
era favorabil, cam de două ori pe săptămână; aşa
că până la vacanţa cea mare făcusem reale pro­
grese. Tata mi-a dăruit o puşcă „Flobert" de calibru
9 mm. neghintuită, aşa că putea trage şi cu glonţ
şi cu ploaie. Dar nu mi-a dat la început decât car­
tuşe cu glonţ pe cari nu aveam voe a le trage decât
în prezenţa şi sub supravegherea tatei.
Aceste şedinţe de tragere nu-mi erau totdeauna
plăcute, căci veşnic tata îmi făcea observaţii că nu
ţin puşca bine, că îndrept ţeava către oameni, că
pun mâna la gura ţevei şi câte altele! Numai dupăce
tata s'a convins că port puşca aşa cum trebue să
 fie purtată, cu prudentă, mi-a dat cartuşe cu ploaie
şi am început a trage la ciocârlani.
Apoi mi-a dat cartuşe cu glonte şi învoirea să
stau la pândă în fundul gradinei, în preajma unui
cireş uscat, din care am împuşcat cu glonţ prima
cioară şi prima turturică.
Şarpele patimei vânătoreşti îmi încolţise inima!
Visam expediţii vânătoreşti miraculoase, dar tata
statornicise că numai după ce voiu termina şcoala
primară voiu avea o armă de vânătoare şi voiu
merge cu dumnealui la prepeliţe.
In a doua vacanţă mare o împrejurare stranie a
hotărât grăbirea acestui soroc. După câteva zile dela
sosirea noastră la ţară am fost călcaţi de hoţi. Ei
au spart un perete dela cârciuma boerească, au furat
banii din tejghea, vin, rachiu, calul, căruţa şi dife­
rite lucruri de ale cârciumarului Gheorghe Velea,
şi pe Catinca mea.
Bineînţeles că jalea nu mi-a fost mică aflând ne­
norocirea care m'a lovit. Sau făcut cercetări, s'au
organizat potere, dar Catinca n'a putut fi găsită.
Tata, pentru ca să mă mai mângâie, m'a scos la
vânătoare cu o armă calibru 20 a fratelui meu. Arma
era cu două ţevi dar nu mă lăsa să încarc decât o
ţeava şi la primele şedinţe dumnealui mergea fără
puşcă.
Arma fratelui meu era destul de uşoară, dar pentru
mine tot grea era şi stratul ei îmi era prea lung aşa
că nu puteam trage decât cu ţeava stângă, care era
choketbored, dar al cărui trăgaciu îl ajungeam cu
arătătorul. Aşa, până la sfârşitul vacanţei am îm­
puşcat dela prepelicarul tatei, Nimrod, cinci prepe­
liţe şi nouă cristei. De greşuri n'am ţinut socoteală,
dar ştiu că n'au fost puţine! Asi minţi de aşi spune
că nu mă mângâiasem de pierderea Catincăi, dar
cum pricepusem slăbiciunile părinţilor, am început
a le specula. Ştiam că de câte ori eram posomorât
Dumnealor căutau să-mi procure o nouă distracţie.
Deci, de câte ori aveam câte o dorinţă nouă. mă
prefăceam mâhnit, pomeneam despre Catinca şi pe
urmă aduceam vorba despre ce doream. Aşa am
obţinut voia să fac plimbări singuratece călare pe
Norma, însoţit de Jack, şi cu Osmănică într'o traistă
spânzurată la oblâncul şelei. Ajunşi la loc potrivit
VÂNĂTOAREA SITARULUI CU CANELE DE ARET
Vânătoarea cu cânele de aret la sitari, prin deose­
bire de cea cu bătaia, comportă mult mai multe greu­
tăţi, fiind din punct de vedere sportiv: mai completă,
mai obositoare, şi mult mai plină de subtilităţi decât
ultima.
E lucru sigur, nu reuşeşti să ai un ciochinar de po-
târnichi. dar mai ales de sitari, care să stârnească
admiraţia colegilor, făcut la câne, fără să fi trecut
fără juriu, examenul de maestru-vânător, şi nu de
simplu puşcaş, ceea ce nu-i tot una.
Când singur cu umilul tovarăş patruped, trebue să
colinzi ore lungi: să descoperi, să poti apropia, să
înfrângi, toate nebănuitele parăzi de apărare ale pă­
sărilor conduse de vigurosul lor instinct de conser­
vare, să pui în sfârşit un sitar în buna bătaie a ţe­
vilor, se înţelege că-ţi trebue: o experienţă, o trudă,
o dibăcie a tirului. împătrită, decât a elegantului ţintaş
descălecam şi-1 liberam pe Osmănică. Apoi băgăm
pe Norma într'un şanţ ca să pot, depe mal, ajunge
cu piciorul la scara şelei să încalec. Atunci în în­
chipuirea mea eram transformat în cowboy.
Jack şi Osmănică se prefăceau în fiare sălbatece
domesticite, nu tocmai bine determinate, dar înru­
dite cu panterele, jaguarii, oseloul, sau ceva ase­
mănător.
Bouarul care-mi spusese de „năravul" celor doi
câini era bătrânul vestit îmblânzitor indian Pană de
Corb, iar epurele după care umblam în realitate, era
când cangur, când gazelă sau antilopă. Numai
Norma nu-şi schimba identitatea ei zoologică.
După mai multe încercări nerodnice, a venit şi
ziua memorabilă când Osmănică dintrun pâlc de
porumbele a stârnit un epure care a luat-o razna
pe cositură.
Jack de la vreo cincizeci de paşi zărindu-1 a plecat
săgeată după el, pe când eu cu Norma într'un galop
nebun, căutând a tăia pieziş drumul epurelui îmi îm­
bărbătam montura şi pe Jack cu strigăte sălbatece.
Epurele avea prea mult ..avans" şi era gata-gata
să scape într'un lan de păpuşoiu, dar spre nenoro­
cirea lui i-a eşit în cale un băiat care păştea nişte
oiţe în apropiere şi 1-a abătut spre lunca din partea
opusă a şesului. Aici a fost ajuns din urmă de câine,
care intrând sub el, l'a aruncat în sus şi depe sus
1-a prins de gât. Ia câţi-va paşi de marginea loziilor.
Când am ajuns eu în goană, am oorit-o De Norma
aşa de brusc, încât — în virtutea inerţiei •— dacă
nu mă prindeam cu amândouă braţele de gâtul iepei
aşi fi zburat peste cap în luncă; am descălecat fără
voe şi nu tălpile au fost acele cari au luat întâi con­
tact cu solul, care s'a întâmplat să fie tocmai o
ştioalnă rămasă în urma ploaiei din ajun.
Din pricina naturei terenului pe care s'a terminat
vânătoarea cânii, montura, călăreţul şi vânatul au
luat înfăţişare deplorabilă. Totuşi, înapoierea noastră
la conac a fost triumfală.
Şi nu cred să fi existat vre-un căpitan de oaste
înapoiându-se încărcat de glorie şi trofee mai fericit
ca mine întrând pe poarta conacului, cu Osmănică
în traistă Ia stânga şi cu epurele la dreapta oblân-
cului!
de: MIHAI MOŞ ANDREI
ce postat în aleea pădurii, pic-poc, doboară sbură-
toarea ce o vede venind fâlfăind de departe, fără
măcar ca pe jambiera albă să aibă un strop de noroiu.
Tirul după trei ore de alergătură, prin rugi şi crengi
usturătoare, pe coaste alunecoase, sau noroaie cli-
soase, când fruntea e asudată de boabe cât nasturul,
braţul şi genunchii tremurători, iar mâna julită de
spini, va fi altul decât atunci când lovitura e dată
de pe trepiedul comod.
Nu uitaţi însă, că totdeauna şi în orice împrejurare,
mulţumirea omenească creşte în raport cu efortul
pentru dobândit victoria. Cred că una dintre cele mai
sportive oboseli, dacă sănătatea dv. e de oţel, şi mai
ales inima, oboseală unde nu numai forţa musculară
e pusă la contribuţie dar creierul, e vânătoarea de
sitar la câne. Pentru aceasta însă, trebue să ai un
prepelicar —- pe cât e posibil — specializat, familia-
rizat cu: terenul, obiceiurile, intemperiile, efortul tre­ altul. La aceeaşi epocă, cu regularitate, am doborît
buitor în găsirea acestei rare şi nobile pasări, ce omul lângă acelaşi gard putred, lângă acelaşi cireş cente­
până azi n'a putut-o tine în voliere şi parcuri, de nar, lângă aceeaşi mică scursură, perechea primă de
ori câţi bani şi ori câţi paznici ar fi dispus! sitari tomnatici, şi aceasta de zeci de ani!
Din locul lui drag, nu-1 urneşte în regulatul pasagiu
Dealurile tăcute, pline de cer albastru de primă­ dela cantinele regulat preparate de Dumnezeu, decât
vară; mai târziu zăvoaiele încărcate de aurul toam­ neaşteptate tăieri de lăstar, defrişări de păduri, vii­
nei, cât mai puţin călcate de picior omenesc, lăstarele turi nisipoase de râu, şi orice schimbare a solului de
mărunte de plop. ariniş, tufă roşie, salcâm, sunt locu­ care depinde masa şi apărarea lui.
rile îndrăgite în trecerea lui atât de tainică, de către Pământul ierbit, nisipit, bolovânit. nu-i place pă­
sitar. sării cu ciocul moale şi sensibil, cu care descopere şi
Toamnele secetoase, caută albiile de râuri mari, prinde delicata moluscă sau râmă roşie de pădure.
ce-i indică atâtea variante de zăvoaie: locurile mâ­ Primăvara rupturile de deal. fundul de râpi, valea
loase acoperite de mici băltoace şi frunză multă, pă­ umedă cu arin des ca peria şi frunză bogată, izvoa­
durile de sălcii de pe malul Dunărei, şi în toate aceste rele calde, locul de linişte, turburat doară de foşnetul
vagi terenuri, anumite mici locuri, ce le vizitează de vântului şi trosnetul crăcilor, rupte de bocancul vână­
zeci de ani, cu aceeaşi mare regularitate. torului, sunt locuri căutate de pasărea cafenie cu
Acolo unde în anii trecuţi ai ucis un sitar, ai tot ochi de tristeţe, mai blândă decât un porumbel, mai
norocul ca şi anul ce vine să găseşti sau să dobori sperioasă decât o ciută.
Surprinsă de câne.
înlemneşte în curbele
ei elegante, părând
un „presse - papier"
sculptat în inimă bă­
trână de nuc. Nici o
mişcare, ca un obiect
aşteaptă minute lungi,
cu ciocul îndreptat
spre pământ, bursu-
flată în pene, gata s'o
zbughiască cât mai
neobservată.
Când saltă, lovitura
de cioc în pământ şi
apoi a aripelor, e atât
de vioaie şi puternică,
încât prin arama
frunzelor, abia de-o
zăreşti făcând cotul
aleii, sau licărind ca
o grenată de flăcări
pe vârful lăstarului
desfrunzit şi negru . . .
Câtă bucurie, chiar
numai de a o putea
privi o clipă, în sălbă-
tăcia tăcută a pădu­
rilor! . . .
Nu ştii unde s'a as­
cuns? Desişul o în­
chide în dragostea lui
de răcoare şi singu­
rătate, în misterul a-
dânc de parfumuri a-
mare.
Nu e. cred. vână­
toare mai plină de
poezie şi de vis, de­
cât a sitarului pentru
noi păsărarii. dar în
acelaş timp nu e alta
mai plină de realitate,
şi care să ceară o mai
încordată atenţie, o
M.lilick; D ţ sul) botul c â i n e l u i mai mare oboseală.
 Cea mai mică distracţie, cea mai mica greşală în
strategia urmăririi şi rămâi piatră cu degetele în­
cleştate pe ţevi, cu ochii holbaţi spre frumoasa pa­
săre, ce se ridică cu zgomotul unui câne bleg ce-şi
scutură urechile.
Un sitar când s'a hotărît să-şi ia sborul, saltă 'tot­
deauna protegit de paravanul frunzarelor, de trun­
chiul arborilor bătrâni pe care îi ia în spinare. în aşa
fel, încât să nu poţi trage în nici un chip. In zăvoiul
rar sau lăstarul mărunt, nu se lasă decât cu greu
aretat, şi mai totdeauna saltă fără zgomot ca o
broască, fuge mult pe labe, apoi iar un salt de
broască şi iar o fugă, până se aşează sub un vreasc
de uscături, sau ciot putred, rămânând pierdut urmă­
ritorului celui mai vigilent.
Printre aleele largi ale copacilor, la poale de pă­
dure, în luminişuri, nu trece decât când se crede de­
parte de urmăritori: iată de ce vânat în doi, ai mult
mai multe şanse să tragi lovituri relativ uşoare, la
limpede.
Pasăre sfioasă şi foarte sălbatecă, nu se simte bine
decât în colivia tulpinelor tinere şti întunecate ale lâs-
tarelor singuratece, în vâlcelele umede acoperite doar
de foi, şi nu de fân.
Pentru urmăritorul lui cel mai înverşunat — cânele
de aret — are o traistă grea de şiretlicuri, de min­
ciuni greu de descurcat pentru prepelicarul tânăr, ce
nu odată trece nătâng, la doi paşi de el. de ciotul sau
şanţul de pădure acoperit de vreascuri negre, sub
care stă nemişcat, cu gâtul deseori întins pe pământ,
cum de atâtea ori l-am surprins.
Rănit, sare beteag printre vreji: învoită coada ca un
mic curcânaş. până ce scos din gura cânelui, vână­
torul milos îl izbeşte de trunchiul alb de mesteacăn,
pe care îl roşeşte cu purpura ţâşnită din ţeasta fra­
gedă, a capului moale.
Viaţa lui scurtă de pe acest pământ de chinuri, ne­
vinovată ca a unui heruvim, e primită în pădurile de
linişte ale cerului.
Fără îndoială, e o exagerare să se afirme sau sa se
creadă, că numai într'o anumită rasă se poate găsi
un câne ideal pentru sitari. Cine bunăoară nu ştie că
se găsesc în marea lor rasă. pointeri mai moi, ce
merg la apă, aporteazâ raţe la adânc, sau vânează
întocmai ca bracii la pădure. Sunt întoarceri de
sânge, etc. E totuş eronat lucru să faci din excepţii
reguli. Un vânător a cărui pasăre preferată e sitarul
cum de altfel cunosc mulţi — are nevoie de un
câne de pădure, deci de un animal care să lucreze cu
prudenţă, să aibă mult rapel, să caute aproape, fără
teamă de ghimpi, arătând cât mai multă iniţiativă şi
discernare în goana lui prin coadc de văi şi coaste.
Acest prepelicar îl va găsi mai cu uşurinţă printre
rasele continentale, şi în prim rând printre grifoni cu
subvarietăţile lui draatharul si stichelhaarul german,
aceştia din urmă (prin selecţie) având un nas mai fin.
Nu trebue uitat iarăs că. varietăţile de ..spanieli". mai
mult scotocitori decât câni de nas. sunt de real folos,
mai ales în terenuri unde higiul şi mărăcinii, locurile
strâmte, cu şanţuri, nu permit o chetă lesnicioasa
unui câne mai corpolent.
In Germania si Anglia mai ales. prepelicarii aleşi
pentru scolopăcidee sunt aceşti mici spanieli. Cei mai
mulţi dintre spanieli nu pontează, dând glas doar la
sborul sitarului.
Totdeauna m'am ferit să fac generalităţi, ca fiind
cele mai eronate în materie câni. şi pentru aceasta
pot spune comparativ şi luat la acelaş număr de ani­
male, că prepelicarii englezi sunt mult superiori ca
putere olfactică grifonilor, câni greoi şi cu nas scurt.
I3racii sunt mult preferabili, şi în special bracul uşor
german, ce vânează graţie sângelui pointerin infuzat,
uneori tot aşa de perfect sitarul, ca un setter de cea
mai bună rasă.
Grifonul arc superioritatea faţă de cânii englezi, că
pătrunde desişurile cu voluptatea mistreţului, chiar
dacă prezenta vânatului rămâne dubioasă: e o apre­
ciabila calitate. Setterii foarte mlădioşi, se strecoară
prin nuiele fără a le lua în piept, cu mişcări undu­
ioase de şarpe.
Cum poate aţi observat dela început, am insistat
mult asupra cânelui de sitar. în special cu mure pu­
tere olfactică. Aceasta mai puţin fiindcă sitarul e o
pasăre fără miros se poate susţine contrariu
ci fiindcă e în special foarte sfios, şi nu rabdă un aret
de mică distanţă, un aret de prepeliţă ce i-ar călca
pe coadă. Asemenea areturi sunt extrem de rare. şi
nu reuşesc decât la prepelicari prea prudenţi, în îm­
prejurări speciale. In zăvoaiele mai rare. pe coastele
uscate, vânătorii citadini au preferat bătaia, tocmai
din imposibilitatea de a'l apropia cu un câne medio­
cru. Când lăstarul toamna se goleşte de foi, şi ul­
timele perechi grase întârzie cu voluptate să se so­
rească, devin foarte atente şi sfioase faţă de cel mai
mic zgomot neobişnuit. Cu un câne cu nas mai co­
mun, nu faci nimic, dacă nu chiar mai rău, decât fâra
de el!
Dela zecimi de metri cu o lovitură de aripa e pe
malul celălalt al râului, sau cine ştie pe ce viroagă.
ascuns în vreun şanţ adânc, sau margine de gard
putred. Un câne de sitar caută cu nasul foarte sus.
prudent se opreşte întrebând golurile de unde r.mană
cea mai mică mireasmă . . atia oprit, dela 40—50
de paşi, pasărea a şi făcut cârligul preferat, făcându-
se nevăzută după o perdea de arbuşti. Câni de mare
nas şi foarte prudenţi, n'am întâlnit decât printre set­
terii englezi sau gordoni.
Volly of W l t d o m , s e t t e r a e n g l e z a d e m a r e c a l i t a t e
 Ireika de Muscel, o settera engleză foarte pigmen­
tată cu stropi portocalii, si Yolly of Wisdom de a-
ceeaşi rasă, au fost cei mai extraordinari câni ce i-am
avut de sitar . . şi nici nu-mi imaginez cum alţii ar
putea fi mai buni.
Yolly, settera mea dragă - pierdută azi — îşi
schimba cu totul ritmul galopului în apropierea sita­
rului, îmbibată ca un burete de mirosul iute al pa­
sării, se încorda, se ridica ca o pisică pe vârful un­
ghiilor şi abea păşea, călcând parcă pe jar. — Nasul
foarte sus. gâtul şuiat, buzele îi păcăneau ca nişte
foaie; asemănătoare fumătorului lipsit, ce din lulea
trăgea mirodeniile alese ale unui tutun de mare preţ
Aşa arcuită pe vârf de degete şi nu tupilată ca o
panteră, cum obişnuia numai la potârnichile luate
din scurt, mă ducea zeci de metri dealungul făgaşelor
noroioase de căruţă, până ce deodată cu capul în­
tors spre lăstar: rămânea de piatră, fără mişcare,
doar părul spinărei era puţin zburlit. Ştiam atunci în
mod sigur, că numai la sase paşi. în margine de lăs­
tar, şedea înfoiat sitarul. Filatul căţelei fusese atât
de inteligent si delicat, executat cu aşa de mare pru­
dentă, luat atât de departe, încât pasărea părea în­
şurubată, şi nu mai vrea să plece.
Cineva străin ar fi bănuit un aret mincinos. Fă­
ceam atunci un rotogol de câteva zeci de metri, să
pot aşeza sitarul între mine si căţea, apoi apronindu-
mă renede. ori izbind în tufă, îl forţam să-şi ia zbo­
rul sub ţevile armei întinse.
Prins între doi adversari, sălbateca pasăre zboară
de' preferinţă în direcţia cânelui, luând totdeauna
drept nrim reper rămurişul cel mai anroniat. ce une­
ori chiar îi împiedecă zborul pentru câteva lungi se­
cunde, părând prinsă în lat. E clipa când deseori
lovitura pleacă cu bune rezultate.
Alteori focul trebuc aruncat în primul gol, cât de
mic, si dacă n'ar fi cânele care să-ti dea de veste, nici
n'ai bănui că pasărea a căzut la câţiva paşi sub per­
delele de verdeaţă.
Fulgii fini ce mai stăruie o secundă în aer. sunt un
indiciu stăruitor, că trebue să o cauţi cu atenţie. Nici-
un foc nu e mai viu, decât la sitari!
Deseori am ucis net becata, fără să-mi dau seama:
ar fi rămas pradă răpitoarelor fără concursul settcrii
melc.
D u p ă H o r e d e p e r i p e ţ i i cu s e l t e r i i m e i : 14 sitari
C â i n i i m e i preferaţi l a s i t a r i i : Y o l y of W i s d o m (in fund^
si N a j a d e M u s c e l p r i m p l a n )
Acest nas puternic, de lungă bătaie cum am mai pu­
tea spune, e mai ales trebuitor atunci când vânăm sin­
guri. Urmărirea alături de câne, e plină de emoţii şi
peripeţii, iar noi vom trebui să dăm dovadă: de sa­
gacitate, de calcul, de mult calm, fiindcă e o ade­
vărată ştiinţă să ştii să împuşti cu regularitate mulţi
sitari. Pasărea trebuie forţată să zboare pe unde vrei
tu. ca să poti trage în optime condiţiuni, ceeace nu
e prea lesnicios. Cu un prepelicar liniştit, de prefe­
rinţă mai bătrân, faci mai multă treabă decât cu un
altul tânăr, neascultător, si agitat, ce galopând fără
de urmă sub lăstar, scoală tot în zăpăceala lui. Pri­
măvara sitarii sunt mult mai sperioşi decât cei de
toamnă, şi lasă mult mai puţin miros, aşa că trebuie
prepclicari de mult nas în acest sezon, spre a reuşi
să-i areteze. Cu doi câni se obţin mai puţine rezul­
tate decât cu unul, şi preferaţi continentalul foarte su­
pus, dar de nas mai mic, pointcrului nebun ce ia are-
turi nebănuite în taineţelc codrului des.
Sitarul e o pasăre niciodată prea abundentă, şi
atunci când cad 2—3 perechi pe vreo fată de deal.
sau coadă de baltă c o mare pagubă să-i vezi îm­
prăştiaţi de un câne încăpăţânat sau lipsit de pru­
denţă. Acestor javre, li-sunt preferabili copiii cu cio­
mege. Settera mea se ducea uneori departe, sărea
vreo împrejmuire de gard putred, fără măcar să fie
simţită de sfioasa pasăre, apoi acolo mă aştepta
vreme lungă, fără ca sitarul să sară. O găseam de
fier. dar pasărea era Ia 65 de m. de ca. Cum făcea?
Era nedoveditul ei s e c r e t . . .
Cu orice riscuri, păstraţi cea mai mare tăcere la
această vânătoare. Scrviti-vă cât mai rar, sau deloc
de signal: umblaţi cât mai fără zgomot, sitarul a-
vând un excelent auz de care se călăuzeşte în dauna
ochilor, mai outin buni. Cât de frumos să-1 poţi prinde
în preajma buturugei putrede, cu ciocul încă umed
de noroiul sub care făcea delicatele sondagii . . .!
Deseori l'am surprins gratie nasului cânilor mei, în
plin gol, alunecând ca un porumbel cu picioarele
roşii şi mişcând cu aceeaşi regularitate capul. Alteori
înlemnit, îi număram dungile gălbui ce-i traversau
catifeaua neagră a capului lat. Până la găsire e me­
ritul cânelui, de aci înainte numai al tău vânătorule.
Şi unul şi altul din aceste acte, rămân la fel de ane­
voioase. Lovitura ce plecă, trebue cronometrată pe
fracţiuni de secundă.
Când întâmplător îl găsim la lăstar rar. sau în tăie­
turi de zăvoaie atunci de regulă zboară foarte jos, la
 un metru de pământ, tăcut ca o rândunică sau soim.
Plecarea şi trecuta lui prezenţă nu i-o ghiceşti decât
după nervozitatea cânelui şi aretul fals, uneori. Găi­
naţul de culoarea laptelui de var, aruncat pe frunzele
joase ale rugilor sau arinilor, umple de cea mai mare
bucurie vânătorul pătimaş. E cea mai clară dovadă
că au venit!
Pentru toată această experienţă cu greu câştigată,
pentru greutatea procurării cânelui bun de sitari, pen­
tru dificultatea mare a tirului la aret, pentru manile
zgâriate ca de furioşi pisoi de luj erele încâlcite in
spini şi curpeni albi, găsesc că 3 sitari făcuţi la aretul
lui Castor, fac cât cel puţin 6 în bătaie.
Pe bunul meu amic chinofil, Costică Dimitriu, îl
văd aprobându-mă cel puţin, fără şovăială.
La câne lupta dintre vânat şi urmăritorul lui e:
francă, liberă, unul la unul, pe terenul unde toate a-
vantajele sunt pentru sitar, şi toate desavantajele
pentru trăgător, handicapat de o aspră oboseală, de
o atenţie prea îndelung susţinută.
Afară de setterii englezi, şi gordoni, care după mo­
desta mea părere sunt cânii cei mai înzestraţi pentru
sitari, nu trebuie uitaţi: bracii germani şi spaniolii
bretoni, pentru cei ce le plac rasele continentale. Gri­
fonul trebue suspectat drept câne fără destule facul­
tăţi olfactice pentru sitar, afară de cazuri excepţio­
nale.
El e un bun câne de baltă, şi calităţile lui specifice
sunt acele de bun aportor şi urmăritor.
Nasul, prudenţa, pasiunea, rezistenţa, docilitatea,
sunt calităţi în prim rând trebuitoare cânelui de sitar.
In general, e mai bine să scoţi la sitari un câne ia
3—4 ani, potolit de focul primei tinereţe, mlădios, cu
nasul ce şi-a făcut dovada. Galopul frânt şi reţinut,
supleţea, sunt preferabile goanei nebune. De altfel
orice câne cât de fugace, e forţat la des să-;şi modi­
fice „tempo", pentru alt stil mai potrivit.
In general setterii englezi devin câni ideali de si­
tari, între 5—9 ani; acelaşi lucru l'am remarcat şi la
unele familii de pointeri. Culoarea cea mai indicată
DESPĂRŢIRE
Extragem dintr'o scrisoare pe care ne-o adresează d-1 ing.
Tem. Bastaki (gara Rebricea) câteva pasagii, deosebit de im­
portante:
La primirea catastrofalei veşti, în Septemvrie anul trecut,
primul meu gând a rost să mă duc să petrec ultimile clipe in
teritoriul meu de vânătoare iubit, dela poalele Călimanului; să
hoinăresc câteva zile pentru a revedea ultima oară locurile
atât de scumpe mie; să mai retrăiesc odată clipele de fericire
şi neîntrecute emoţii vânătoreşti, pe care le-am gustat timp de
aproape douăzeci de ani, în acele locuri.
Timpul material a lipsit însă. Le-am putut îmbrăţişa doar cu
privirea. — In schimb am convocat paznicii toţi şi brigadierul
şi am petrecut 24 de ore în tovărăşia lor. Sărmani prieteni!
Erau abătuţi şi lacrămile le curgeau şiroaie. Mi-au prezentat
raportul la sosire, ca de obiceiu. Cerbii începuseră go­
nită: . . . cel „bătrân" din „Păltinişul mare", era tot acolo, mai
adăugase câteva raze la coroana mândră din anul trecut; cel
din „Piatra arsă" avea ciute multe şi numeroşi cerbi tineri
cu el . . .
Sorbeam raportul lor. N'am vorbit aproape nimic despre
tragedia mare, pe care o, trăiam cu toţii. — Ca şi în alte tim­
puri, le-am dat indicaţii asupra locurilor unde să puie sare,
unde să construiască colibele, discutând numai chestiuni vână­
toreşti şi stăpânindu-ne bărbăteşte emoţia, de care fiecare ne
simţeam cuprinşi. — Le-am achitat lefurile până la 1 Ianuarie
1941. Le-am dat ordine pentru paza terenului şi grija vânatu­
lui, ca şi cum nimic nu s'ar fi întâmplat. N'am luat nimic din
a prepelicarului de sitari, e aceea cu un fond cât mai
alb, să poată fi mai uşor descoperit la aret. Setterilor
irlandezi cu care n'am vânat niciodată această pa­
săre, şi pentru aceasta m'am abţinut să vorbesc des­
pre ei, li se pune de regulă în ţara de origină, cra­
vată albă, sau batistă la gât, cât şi un mic clopoţel,
fapt generalizat apoi şi la alte rase. Cum aş putea
zări un irish setter arămiu, pe fondul de aur al
frunzelor?
Pentru cel ce are pasiunea sitarilor, un câne în ade­
văr bun e fără preţ, destul de anevoios de găsit şi
format.
Vânătoarea sitarului, e una dintre cele mai riscate
pentru sănătatea cânelui dv. din cauza anotimpului
umed, frunzelor încărcate dimineaţa de apă multă,
burhaiului şi răpăielelor reci, la care se adaogă obo­
seala extenuantă.
Prepelicarului ce v'a dat atâtea palpitante şi plă­
cute emoţii, păstraţi-i culcuşul cel mai cald, până la
uscare completă, odată întors, sub vatra maşinei de
bucate. Daţi-i o supă consistentă de carne multă şi
bucăţi de pâne.
Lăsaţi-1 toată noaptea să se culcuşească acolo, să
viseze fericit la dubleurile ce nu le-aţi putut face, din
bine cuvântate cauze.
Cel mai trist lucru ce am de povestit azi, e că pe una
din cele mai excelente settere a mele Yolly, am pier-
dut-o chiar anul acesta, în urma unei broncho-pneu-
monii, luată la sitari, din prea multă patimă a ei şi
a mea. Toate îngrijirile au rămas fără succes. Silueta
ei însă albă şi fină, o voi vedea mereu printre lujerele
lungi şi fine ale pădurilor tainice, oridecâteori voi
călca frunza de primăvară a lăstarelor. Poza ei, plină
de adânca mulţumire a victoriei, o trimit Revistei
„Carpaţii", cu rugămintea să-i dea un mic loc, ca
unui câne ce a bine-meritat. E cea mai de preţ, fiind
1
cea depe urmă!
1
Această căţea setteră engleză, Yolly of Wisdom, îmi fusese
cu multă generozitate dăruită de d-1 Dr. prof. Ionescu-Mihăieşti,
din tată premiat în Field, la Ipswich (Anglia).
bogata noastră gospodărie vânătorească rămasă în casa de
vânătoare, pentru a le da iluzia că voiu reveni în curând.
Cu patru ore înainte ca teritoriul în care mă aflam să fie
ocupat de armatele duşmane, am plecat, părăsind cu sufletul
îndurerat pe aceşti devotaţi prieteni, strângându-le mâna, fără
să le pot spune un cuvânt de rămas bun. Toti plângeau, cu faţa
crispată de durere, iar gâtlejul strâns de emoţie îi împiedeca
să vorbească cuvinte de adio.
Am primit veşti dela ei nu de multă vreme. Cu greutăţi
nespuse şi au îndeplinit conştiincios serviciul până în ziua de
25 Noemvrie, când prigoana i-a răpus. S'au împrăştiat ca po-
tâinichile. Brigadierul, dimpreună cu paznicul neamţ, au cerut
să plece în Germania. Ceilalţi, părăsindu-şi avutul (pământ, oi,
vaci, casă), au trecut munţii, cu nevastă şi copii, noaptea, re-
fugiindu-se în Moldova. Groaznică tragedie! Dar bun şi mare e
Dumnezeu!
Reîntors acasă, după trecerea zilei de 15 Septemvrie, sim­
ţeam că îmi lipsea ceva: nu primisem numărul de Septemvrie
al Rev. „Carpaţii". Eram atât de obişnuit ca în ziua de 15 a
fiecărei luni, să găsesc în corespondenţa ce mi se trimitea
zilnic din gară, Rev. „Carpaţii", în cât lipsa ei devenise pentru
mine o obsesiune dureroasă. Mă întrebam mereu ce devenise
„gospodăria" revistei „Carpaţii", pe ce drumuri de pribegie
rătăcea vrednicul ei director? Şi cu câtă uşurare sufletească
am aflat că revista nu murise, că steagul ei fâlfăia în ţară ro­
mânească şi că va continua să-şi îndeplinească mai departe
menirea şi datoria pe tărâmul vânătoarei româneşti.
 DISCUŢII de vânătorii noştri. Cu toate preturile aparent bune, vânătorii
pierdeau 30 40"» din preţul cinstit, care le-ar fi revenit. Acum
au fost îndepărtaţi aceşti exploatatori, dar nu s'a pus încă nimic
în locul lor, ca să îndeplinească funcţia e c o n o m i c ă .
Nevăstuică - Hermelină Cu toată consecinţa rea de moment — anormala scădere a
pie(urilor — noi salulâm această etapă a însănătoşirei comerţului
Infr'o interesantă scrisoare, pe care ne-o trimite abonatul nos­ cu blănuri. S'a făcut o epurare a terenului, ca să se poată c o n ­
tru d-l Gherasim Holda, din Gurabarza-Brad, ne pune d o u ă î n ­ strui ceva sănătos, bun.
trebări, li răspundem la acest loc destinat, delà început schim­ Dar, fără întârziere trebue să î n c e p e m construirea! Altfel ne
bului de v e d e r i , socotind, că discufiunea aici nu va (i fără in­ va ajunge celalalt sezon de vânătoare, fără să avem organizaţia,
teres şi pentru alţii. aducând pierderi nebănuite şi vânătorilor şi economiei naţionale.
a) „Prin noul regim, majoritatea comercianţilor de blănuri şi-au Solufia e una: înfiinţarea marei c o o p e r a t i v e a vânătorilor, d e ­
oprit activitatea, stagnând î n t r ' o măsură oarecare valorificarea spre care vorbeam şi în numărul nostru trecut. O cooperativă a
blănurilor. Ar fi foarte necesar, ca revista „ C a r p a f i i " să publice celor 20—30.000 vânători poate absorbi cu cea mai mare uşu­
adresa mai multor comercianţi de blănuri din străinătate, de ex. rinţă toate blănurile, din cel mai îndepărtat cătun şi casă de
din Germania, Italia etc." paznic, le poate aduce la centru, le poate valorifica în optimele
Da, cu toate că „ l u m e a s'a scumpit", în iarna asta preful b l ă ­ condifiuni obţinând preturile cele mai mari, potrivite nu micului
nurilor de vânat a suferit o catastrofală scădere pe pia)a noastră. iârguşor, ci marei pie(e mondiale.
O piele de v u l p e era anul trecui peste 1000 Lei, azi se oferă Eliminându-se doi-trei inlrepuşi, care se hrăneau îmbelşugat
vânătorului 200 300 Lei, iarna trecută o pielcică de jder aducea c i u p i n d din preful plătit de marea casă din străinătate, preţul
î n casa paznicului 8, 9—10.000 de Lei, azi nu ştie ce să facă, să înalt de acolo s'ar scurge prin cooperativă aproape integral în
0 „ p r ă p ă d e a s c ă " oare pentru 3000 Lei cât i se ofere. p u n g a săracă a vânătorului.
E un fenomen, c r e d e m , trecător. Comerţul de blănuri, nu numai „ U n i u n e a " e chemată să organizeze această nebănuit de i m ­
la noi, ci şi î n Germania, era a p r o a p e exclusiv î n manile evrei­ portantă formaţiune economică românească.
lor, începând delà cel ce umbla satele şi bâlciurile adunând piei b) „ C e deosebire este între Hermelină şi între Nevăstuică albă
de iepure, de v u l p e , de jder etc. — până la marele comerciant iarna?"
din vestitul târg de blănuri din Lipsea. Deodată a fost eliminat lată în câteva cuvinte ce e deosebirea între „ N e v ă s t u i c ă " şi
evreul din acest comerf (în Lipsea şi azi au mari case de blănuri!) „Hermelină".
şi a rămas un g o l , pe care organizarea nouă încă nu a avut Sunt d o u ă surori din familia Mustelidae.
răgazul să-l umple. Nevăstuică e sora mai mică. Numele ştiinţific: Mustela vulgaris,
Case străine, comercianţi mari de blănuri am putea noi numi sau nivalis L. (Germ. Wiesel, Kleines Wiesel, Mauswiesel, fr.
cu zecile. Nu avem decât să reproducem din inseratele revistelor Belette, e n g l . Weasel) e cel mai mic reprezentant european al
germane firmele, care ofere să cumpere orice cantitate de blănuri. familiei Mustelidae. Lungimea nu înfrece 20 cm. din care 4,5 sunt
Dar cu cunoaşterea acestor adrese încă nu am făcut nimic. Marele coada. Coloritul e roşcat-brun. Marginea buzei de deasupra, î n ­
comerciant din Lipsea sau de altunde, nu are să vină să cumpere treagă partea de jos a trupului, apoi laturea dinlăuntru a p i c i o a ­
delà mine cele două piei d e v u l p e pe care le am, şi nici cele relor sunt albe. In unele regiuni, nevăstuică iarna îmbracă h a i n j
trei piei de jder, pe care le-a d o ­
bândit paznicul meu. Şi nici eu nu
am posibilitatea economică, s ă . . . .
exportez două piei de v u l p e .
Sunt anume ramuri de corner) unde
esenţiala cerere a cumpărătorului
mare este cantitatea. Problema mare
este colectarea. Aşa, ce să arătăm
câteva p i l d e banale: La exportul de
ouă, la comer(ul cu zdrenfe, la c o ­
merţul cu fier vechiu, la comerţul cu
miere etc. lucru principal e să fie
organizală colectarea acestor bunuri,
care se află foarte împrăştiate, având
locuri de producţie mici, resfirate.
La aceste mărfuri valoarea creşte pe
măsură ce se găsesc î n cantitate mai
mare. Un e x e m p l u : Intr'o plasă, e-
xisfă un singur stupar, care produce
500 kg miere. O va v i n d e d. e. cu
40 Lei k g . Dacă însă î n plasa aceea
vor fi 20 de sfupari, fiecare cu o
producţie de 500 kg, vor obfine pe
1 kg din v a g o n u l complet pe care
îl vând î m p r e u n ă , 50 sau şi mai mulţi
Lei.
Deci, există undeva marele comer­
ciant, care bucuros ar cumpăra zeci
de mii de piei de v u l p e , de jder etc.
d â n d prefuri bune. Dar el nu poate
să vină la Sebeş, sau la Brad, sau la
Sibiu, să cumpere, ici d o u ă , colo
Irei, d i n c o l o o blană de v u l p e etc.
Scăderea preturilor e urmarea lip­
sei colectorului de ieri, iar blănării
i n d i g e n i , care lucrează încă, aflându-
se fără concurentă, fa(ă de oferta
mare dau prefuri mici, nefiind ei
încă antrenafi pentru colectare în
vederea vinderii către casele mari.
Noi am arătat în repefite rânduri
î n paginile acestei reviste sânge­
roasa exploatare pe care o făcea
lanful de comercianţi evrei, prin
mâna cărora treceau pieile d o b â n ­
dite atât d e costisitor şi de anevoios Hernu-linn
albă, se poate însă perfect deosebi de hermelină prin î m p r e j u ­
rarea că ea nu are î n blana de iarnă vârful cozii negru, î m p r e ­
jurare proprie hermelinei.
Hermelină (Mustela erminea, germ. Grosses Wiesel, fr. Herme-
line, engl. Stoat sau Ermine), păstrând forma trupului caracteris­
tică familiei, e cu mult mai mare ca nevăstuica. Lungimea trupului
ajunge la 32—38 cm. d i n care coada face 8—10 cm. Vara blana
e brună-roşcată, cu partea de jos albă, iarna blană albă, cu vârful
cozii totdeauna negru.
Deosebirea între cele două specii e deci uşor de făcut atât
vara cât şi iarna. „C."
II.
Muzee şcolare
De mult există străduinţa lăudabilă, ca şcolile elementare şi
medii să aibă câte un „muzeu de zoologie" adecă o colecţie
de animale preparate sau „înpăiate". Intr'adevăr istoria natu­
rală cu greu se poate învăţa numai din carte. Descrierile sunt
seci, succinte, îără putere de reprezentare reala, iar iltustraţi-
unile obişnuite în cărţile de şcoală sunt rutinare, şematiee,
fără caracteristicile care ar conduce la recunoaşterea anima­
lului respectiv, mai ales când e vorba despre pasări. Muzeele
de zoologie despre care vorbim sunt cele mai de preţ ajutoare
pe seama profesorilor şi institutorilor, şi mijloace de reală edu­
caţie elevilor.
înzestrarea şcolilor cu asemenea muzee este însă extrem de
defectuoasă. Un adevărat muzeu, o colecţie quasi completă în
ceea ce priveşte avifauna indigenă, pare să aibă bătrânul liceu
din Blaj. In colo improvizaţii sau începuturi foarte modeste.
Tocmai împrejurarea, că înzestrarea şcolilor noastre cu mu­
zee de istorie naturală e încă la început, ne face să arătăm
că în interesul educaţiei copiilor noştri ar fi bine, să se schimbe
radical metoda de organizare a acestor auxiliare ale învăţă­
mântului istoriei naturalei. Cum se face asemenea „muzeu"
după metoda... clasică? Domnul învăţător sau profesor, mânat
de cele mai bune intenţiuni» face un apel la elevi, să aducă pa­
sări şi alte animale sălbatice mici, împuşcate sau prinse de ei,
de părinţii, unchii sau cunoscuţii lor. P e cât se poate, să fie
făcute cadou şcolii, împăiate gata. Se găsesc totdeauna ase­
menea dăruitori, şi în curând avem q gaiţă, o mierlă, vindereu,
porumbar, şi poate un cocoş de munte înfoiat în pene — apoi
un popândău, hârciog, o veveriţă.. Câteva piese disparate.
Nici nu se poate pretinde o colecţiune completă, dar — mai ales
în licee — s'ar putea tinde la reprezentarea faunei noastre prin
speciile caracteristice ei. Prin metoda amintită nu se poate
ajunge la aceasta.
In al doilea rând, piesele împăiate sunt aproape totdeauna a-
devărate caricaturi. Nu voiu uita până voiu trăi, o pereche de
prigori, păstrată în un asemenea muzeu: au trupurile lungi de
40 cm. şi subţiri ca de şarpe. Un cap de căprior, care trage
din un ochi şi rânjeşte ca cânele din un bot gros de buldog.
Pentru a naturaliza bine animalele, maestrul trebue să fie o
leacă de artist, trebue să ştie anatomie, trebue să fie ceea ce
se numeşte „maestru în dermoplastică". Ori de aceştia nu se
găsesc decât 1—2 pe ţară! Dar cum sunt conservate de obi-
ceiu d. e. reptilele? Puse, adunate ghem, înodate, în borcane
cu o soluţie care le conservă. E oare Vipera berus sau Vipera
ammodytes, încâlcitura de carne, care zace pe fundul borca­
nului? Dacă nu am mai văzut viperă, decât în acel borcan, oare
când voiu întâlni pe cărarea de munte un şarpe, îl voiu putea
identifica fiind viperă primejdioasă? Voiu putea face deose­
birea între păstrăvul de munte şi păstrăvul curcubeu, după cele
două nenorocite figuri, din care soluţia conservatoare a şters,
sau cel puţin a palizit culorile frumoase, caracteristice?
Apoi, un animal împăiat e sortit gunoiului. Rând pe rând se
umple de praf, intră moliile în el, devine stafie cu părul sau
penele zbârlite — devine cuib de molii, de unde acestea se răs­
pândesc, ca din coşniţă.
Animalele naturalizate îşi au locul lor în marile muzee de
istorie naturală. Aceste instituţii, plănuite şi conduse de spe­
cialişti, au fondurile necesare, au localurile potrivite, pentru a
aduna colecţii complete, piese preparate bine, natural, în situaţii
caracteristice — pentru a conserva aceste piese. Şi altul este
rolul marilor muzee şi altul a celor ataşate catedrelor şcolilor
şi liceelor.
Pentru aceste din urmă soluţia e alta: Există şi se pot face
şi în ţară, ateliere, care confecţionează în serie, din material
plastic foarte ieftin, imagini sculpturale ale animalelor sălba­
tece. Cele mai mici, până la vulpe, la lup, în mărime naturală,
celelalte reduse. Un asemenea model, colorat bine, natural, e
o piesă didactică excelentă, fidelă, permanentă. Să ne întoar­
cem la pilda de mai sus: să asemănăm vipera adunată în bor­
can, cu o „viperă" modelată în mărime naturală, colorată fidel,
aşezată în poziţia ei din viaţă. Deosebirea este evidentă.
Un asemenea „muzeu" mai are avantajul, că poate fi com­
pus după trebuinţe şi posibilităţi financiare, şi poate fi com­
pletat uşor, prin comenzi ulterioare. O şcoală primară îşi va
crea colecţia din cele mai obişnuite animale din jurul satului,
întregindu-le apoi cu caracteristicele animale ale ţării. Un
liceu va avea pretenţiuni mai mari, tinzând la adunarea unei
serii mai complete a animalelor indigene şi chiar la unele ani­
male străine.
Poate timpurile de azi nu sunt cele mai potrivite pentru în­
ceperea unor asemenea înzestrări. Dar timpurile grele vor trece
şi sfatul bun poate să fie reţinut c>ână atunci...
III.
Cum vânăm noi hulubii?
In zilele liniştite ale Sft. Sărbători, şi î n aşteptarea rafelor ce
încă nu au binevoit să sosească pe meleagurile noastre, p e valea
M o l d o v e i , am răsfoit numerile mai vechi d i n revista noastră
„Carpafii".
A m găsit acolo, la rubrica: „Din Munţi şi d i n Câmpii", un ar­
ticol despre vânarea hulubilor sălbateci. Autorul sfătueşte să f a ­
cem colibă î n locurile lor d e odihnă, săraturi la izvoare, apropiere
şi tir pe state: Cu un vânat aşa de viguros şi dificil ca tir găsesc
că ar fi cam la fel cum ei vrea să prinzi un păstrăv stând jos, ca
pe malul iazului. Exerciţiul şi frumuseţea este tocmai, tirul î n
viteza sborului. Este totodată şi mai elegant. Acum aş dori să
vă arăt cum împuşcăm noi, un grup de pafru tovarăşi, p o r u m b e i i :
In vara aceasta, mergând cu undiţa la eleni la M o l d o v a , tre­
ceam de regulă p e lângă un lan de 20 ha de mazăre, p e moşia
vecină cu a mea. Lanul acesta este cam la 5—600 m. d e albia
M o l d o v e i . Cam la 5 August, am văzut, cârduri mari d e porumbei
ce potopeau mazărea. Odată cu 15 August mazărea a fost cosită
şi adunată î n căpife. A m anunfat pe tovarăşii mei şi la ora 4 p. ro.
am fost la locui cu pricina. Imediat au început să vină d e peste
M o l d o v a din pădure, porumbeii. Izolafi sau î n cârduri mai mici.
Postaţi după căpife, am avut rezultate frumoase şl o mulfumire
mare î n lipsa prepeliţelor, foarte rare anul acesta.
Lanul d e mazăre, aşezat î n şesul Băiei, are de o parte, M o l ­
dova cu păduri d e foioase p e malul drept şi luncă între gârlele
apei, şi o pădure d e arini î n partea opusă.
Porumbeii începând delà ora 4—5 p. m. sboară regulat între*
aceste două păduri şi fac halte de ajustare la lanul cu mazăre;
Din experienfele făcute d e mine, e bine ca tirul să fie făcut de
preferinfă lateral, adecă să nu tragem î n porumbei nici în faţă
nici î n spate.
Cu hartsrot 3 Vs mm. auzeam cum pârăie î n pene alicele, iar
porumbelul se alege cu spaima.
Eu am o singură dorinţă: Să se menţie preţul la mazăre,
pentru ca vecinul meu să mai samene, iar noi să avem iarăşi
zile bune.
G h . Giurăscu Cuciureanu-Fântâna Mare
IV.
Altă calomnie
Aires Neuland in Ungarn, sub acest titlu î n Nr. 29/30 din 25 O c -
tomvrie 1940 a apărut la pagina 171/111. un articol î n revista „Der
Deutsche Jäger" semnat d e d-l Hubert Graf Vojkffy.
După ce face elogiul arbitrajului delà Viena d i n noaptea neagră
de 30 August 1940, încearcă să descrie, aşa cum poate, „noile
teritorii vechi ale Ungariei" sub raportul zestrei moştenite în m a ­
terie de vânătoare delà Cehi şi delà Români. Autorul recunoaşte,
că atâf Cehii cât şi noi am legiferat foarte mult î n materie de
ocrotire a vânatului de munte. In continuare constată, că Cehii
au gospodărit tâlhăreşte pădurile d i n Rusia Subcarpatică şi astfel
s'au despădurit mari întinderi, şi Ungurii au d e suferit enorm d i n
cauza inundaţiilor pe şesul Ungariei. Pădurile seculare menite să
absoarbă precipitaţiunile bogate ale munfilor, fiind dispărute sub
stăpânirea Cehilor, conclude că î n urma acestui fapt a suferit şi
vânatul mare, î n afară de stocul d e urşi, al căror număr s'a mărit
sub dominafiunea Cehilor.
Fără să mă fac apărătorul Cehilor, ştiu că inundabile şesului
Ungariei datează d e aproape 100 ani d i n urmă, ştiu doar că d i r
gurile d e apărare contra inundaţiilor pe cursul Tisei au fosf c o n ­
struite d e Széchenyi, pe vremuri când ei Ungurii nu se puteau
plânge de o dominajiune Cehă sau Română. Dar să trec la partea
cea mai perfidă d i n articolul domnului Baron H. Vojkffy, care ne
priveşte pe noi deaproape. D-i Baron afirmă, că sub regimul ro^
 mânesc s'a legiferat mult pentru ocrotirea vânatului i n general Iul îmbucurător, că Federaţia merge pe drum bun şi că susţinerea
ţ i î n m o d special pentru ocrotirea vânatului mare la munte. D-sa ei este necesară. Sunt trei ani, d e când, simfindu-se nevoia sal­
insă ne aruncă o vină nedreaptă şi josnică. Ci-că noi Românii am vării caprei negre s'au pus bazele acestei Federaţii. Rezultatul
sfidat aceste legiuiri şi că d i n cauza „ c o r u p ţ i e i româneşti" dis- siăruintelor depuse se vede d i n sporirea numărului efectiv al ca­
pozifiunile acestor legiuiri au fost iluzorice. Exemplifică această prelor negre. In cursul celor trei ani de existentă a Federaţiei,
părere cinstitul baron cu povestirea unei întâmplări auzită dela stocul d e capre negre d i n întreaga tară s'a sporit cu 30 "/'o. Astfel
alfii şi afirmă, că o ilustră societate de vânători de urşi după un sacrificiile făcute sunt încununate de succes, iar animatorul Fede­
chef monstru a fost jefuită şi desarmată nu se ştie de cine, dar raţiei, d-l Dr. Simeon Vulcu poate fi p e d e p l i n mulţumit. Revista
se crede, că au fost jandarmii români î n complicitate cu bătălaşii „ C a r p a f i i " care dela început s'a asociat la acţiunea d e salvare a
angajaţi la vânătoare. Citez: „ K n a p p nach d e m Krieg hörte ich caprei negre, doreşte Federaţiei ca şi de aci înainte să meargă pe
eine g e l u n g e n e Erzählung, dass sich eine Bärenjagdgesellschaft acelaş drum întru realizarea scopului frumos pe care î l are.
nach einer feuchtfröhlich in einem Jagdhaus verbrachten Necht Comunicăm mai jos un extras d i n t r ' o dare de seamă asupra a d u ­
morgens nicht nur verkatert, sondern auch entwaffnet und aus­ nării generale dela Azuga, pe care n i - o trimite colaboratorul n o ­
geraubt sah. Die Treiber hatten mit der Gendarmerie gemeinsame stru, d-l prof. Dragoş Navrea, secretarul general al Federaţiei.
Sache gemacht. Es war nun nie herauszubekommen, o b die G e n ­ D-l Dr. Simeon Vulcu, preşedintele Federaţiei, deschizând a d u ­
darmen verkleidete Räuber, o d e r räuberische Gendarmen g e ­ narea generală, mulţumeşte d-lui director Francise Plesky, preşe­
wesen waren". dintele Societăfii d e vânătoare „Peleş" A z u g a , care a avut b u n ă ­
Astfel ni se face o acuzaţie gratuită nu pe motive serioase, care voinţa să accepte, ca adunarea generală să aibă loc la sediul
nu există, ci pe baza spuselor altora. In acest m o d crede d-l baron acestei societăţi. In continuare aduce mulţumiri d-lui I n g . Aurel
să arunce cu noroi î n un p o p o r , care timp de 22 ani a făcut m i ­ M. Comşia, directorul general al vânătoarei pentru prezenta d-sale
nuni sub raportul organizării vânătoarei şi ocrotirii vânatului, în adunarea generală, pentru îndrumările preţioase, sprijinul ma­
lucru de altfel constatat şi recunoscut de vizitatorii străini ger­ terial şi moral dat Federaţiei de d-sa. Aceleaşi mulţumiri le aduce
mani, care ne-au cunoscut î n acest interval de timp. şi d-lui inspector Dumitru Hociotă. Mulţumeşte Revistei „ C a r p a t i i "
Dar fiind v o r b a de un caz petrecut î n anul 1921, la care face şi î n special directorului acesteia, d-lui Dr. Ionel Pop şi arată că
aluzie autorul d i n „Der Deutsche Jäger", să-mi dea voie cinstitul dacă Federafia a progresat şi s'a desvoltaf, aceasta se daforeşte
baron H. de Vojkffy, să-i povestesc eu, cum s'a întâmplat cazul în bună parte şi revistei „ C a r p a f i i " .
cu desarmarea şi „ j e f u i r e a " cinstiţilor vânători cheflii d e urşi, caz D-l Radu Stănescu, inspector de vânătoare al j u d . Prahova luând
pe care noi d i n acelea meleaguri î l cunoaştem şi-l descriem aşa cuvântul mulţumeşte pentru cinstea ce se face judeţului său d e a
cum el s'a petrecut. se (ine adunarea generală a Federaţiei, aci, la A z u g a . Face pane­
In toamna acelui an o societate veselă de grofi şi baroni s'a giricul camaradului Cpt. Carabulescu, inspector de vânătoare Târ-
instalat î n corturi pe marginea Lacului Roşu, loc, care î n acea govişte, care î n tot cursul activităţii sale a întreprins totul pentru
vreme afară de casa drumarilor nu era p o p u l a t decât cu Secuii propăşirea vânătoarei.
dela G h e o r g h e n i şi cu coloniştii Ciangăi unguri cu frumoase că­ Cei prezenţi se ridică în picioare şi păstrează un moment de
măşi româneşti, aduşi d e fosta stăpânire maghiară să cuprindă reculegere pentru memoria celui care a fost Cpt. Carabulescu.
locurile de păşunat d i n pragul Bicazurilor româneşti. Bătăiaşii de D-l preşedinte Dr. Simeon Vulcu face un amănunţit raport asupra
pomină amintiţi d e baronul H. V o j ­
kffy erau unguri d e spefă Ciangăi
şi Secui. Cercetările făcute atunci au
d o v e d i t aceasta d e p l i n . Jandarmi r o ­
mâni nu existau atunci la Lacul-Roşu,
unde cum spuneam mai sus, nu era
decât o casă a drumarilor. Atunci
cine putea să le facă pozna stima­
ţilor cheflii? Evident, d o m n u l u i baron
nu-i convine, să mărturisească ade­
vărul şi se complace să arunce cu
noroi î n nafia românească, pentrucă
aşa-i dictează noblefa şi morala spe­
cială rasei şi clasei lui.
A m (inut de datoria mea, să re­
stabilesc adevărul î n această che­
stiune şi mi-ar părea foarte bine,
dacă „Der Deutsche Jäger" ar aplica
o mai severă cenzură înainte de a
da î n vileag afirmafiuni, poveşti t e n ­
denţioase şi răuvoitoare la adresa
unei najiuni, care a cinstit mereu se­
riozitatea şi competenta revistelor
germane de vânătoare.
V o i c u Păstor, Bicăjanul

Adunarea generală a Fe­

deraţiei protectorilor de
capre negre
La 22 Decemvrie 1940 s'a ţinut la
Azuga, adunarea generală a Federa­
ţiei protectorilor şi vânătorilor de
capre negre d i n România. Cu toate
greutăjile prin care trecem, protec­
torii şi vânătorii de capre negre şi-au
(inul de a lor datorie să ia parte la
această adunare. A u luat parte la
adunare membrii Federaţiei, d i n toate
părfile, alături de reprezentanţii o f i ­
cialităţii, d-l I n g . A u r e l M. Comşia,
directorul general a vânătoarei şi d-l
Dumitru Hociotă, inspector special.
Din cele expuse şi discutate î n
adunarea generală se desprinde fap- Februurie
rezultatelor măsurilor speciale luate î n acţiunea d e salvare şi o c r o ­
tire a caprelor negre. Arată pe scurt rostul înfiinţării Federaţiei.
Constată cu bucurie că Federaţia a dat roade, încât chelfuelile
ei sunt d e p l i n justificate. Din rapoartele sosite d i n toate părţile
rezultă că stocul d e capre negre, a sporit sigur cu 20—30 % .
Adunarea generală ia la cunoştinţă, cu aprobare, raportul d-lui
preşedinte şi mulţumeşte pentru activitatea b o g a t ă desvoltafă de
d-sa în d o m e n i u l salvării şi ocrotirii caprelor negre.
D-l Dumitru Hoclofă, inspector special d e vânătoare prezintă
Raportul general, oficial, referitor la acţiunea d e redresare a ca­
prelor negre pe anul 1940/41.
S'au dresat î n total î n cursul acestui an 177 procese d e i n -
fracfie la legea protecţiei vânatului, 46 procese la legea pescui­
tului î n a p e l e de munte şi s'au confiscat 22 arme, 3 blăni d e urs,
5 piei d e căprioară, 9 curse de fier, 23 unelte nepermise de
pescuit şi altele.
Din cauza e c o n o m i i l o r impuse, a trebuit să se reducă numărul
posturilor dela 13 la 8, dec! implicit şi personalul acestor pos­
turi d e pază, dela 39 la 24. S'au menfinut posturile unde pericolul
braconajului s'a arătat mai mare şi s'a mutat un post î n locul de
unde p o r n e a braconajul.
Prin reducerea numărului personalului s'a putut (ace şi o se­
lecţie a Iul, refinând pe cei ce s'au afirmat a fi mai buni. Afară
d e aceasta a reuşit ca acest personal de pază să fie încadrat
bugetar la Sfat dela 1 August 1940. Prin aceasta s'a creat pazni­
cilor o stabilitate şi li s'a asigurat o existentă cu o pensie h
bătrâneţe, astfel că teama de a pierde un viitor asigurat, î i va sti­
mula să fie mai activi şl conştiincioşi în î n d e p l i n i r e a datoriei.
Numărul caprelor negre este î n creştere dela an la an cu peste
1 0 % peste numărul existent, încât î n aceşti 3 ani d e ocrotire,
înmulţirea efectivă a fost de 3 0 % , deci numărul la care se apre­
ciază azi stocul de capre negre este de peste 4000 bucăţi.
D-l Inspector D. Hociotă prezintă — în rezumat — rapoartele
primite dela posturile d e paza caprelor neqre, dela societăţile
arendase şi dela vânători, cu privire la situaţia caprelor neqre si
a pieselor d o b o r î f e . In continuare d-sa arată că î n anul 1939/40
din 129 autorizatiuni d e ţapi negri şi 29 de capre negre bătrâne
nu s'au restituit 31 autorizatiuni d e tapi şi 6 de capre negre, astfel
că nu s'a putut stabili numărul pieselor doborâte. In anul 1940/41
din 101 autorizatiuni de (api negri şi 27 capre negre distribuite,
nu s'au restituit 35 autorizatiuni d e (api şi 6 capre, astfel că nici
în acest an nu avem precis numărul caprelor negre împuşcate.
Insistă ca d-nii vânători să restitue d i n timp auforizafiunile, pentru
a putea face cuvenitele constatări. Pentru a putea păstra procentul
de înmulţire, pentru anul 1941/42, se poate acorda o majorare a
numărului dat liber spre împuşcare, cu 3 0 % . Se cere însă o re­
glementare a p r o p o r f i e i între sexe şi ca atare o scădere a numă­
rului fapilor dafi liberi şi o majorare a numărului caprelor bătrâne.
Adunarea generală ia la cunoştinţă referatul d-lui inspector D.
Hociotă, pentru care îi aduce vii mulţumiri.
D-l Preşedinte Dr. Simeon Vulcu, prezintă qestiunea financiară
4
pe anii 1939/40 şi 1940. Gestiunea anului 1939/ 0, încheiată la
31 Martie 1940 se încheie cu un sold în numerar d e Lei 17.721 — ,
iar gestiunea anului 1940, dela 1 A p r i l i e 1940 până azi. 22 Ds-
cemvrie 1940 se încheie cu un sold în numerar de Lei 31.788.—.
Adunarea generală dă descărcare comitetului şi preşedintelui
Federajiei pentru gestiunea 1939/40 şi 1940.
Primind această descărcare si expirând termenul pentru care a
fost ales d - l preşedinte Dr. Simeon Vulcu mulţumeşte membrilor
Federaţiei pentru încrederea cu care l-a onorat si d e p u n e man­
datul î n t r e g u l u i comitet. D-l Inq. Aurel M. Comsia, director g e ­
neral, luând cuvântul arată că în timpul pe când era î n Canada
a cetit cu multă plăcere scrierile atât d e valoroase ale d-lui Dr.
Simeon Vulcu, î n d o m e n i u l protecţiei caprelor negre. Intorcân-
du-se î n tară, d u p ă mulţi ani de absentă, şi hotărîndu-se pentru
pornirea acţiunii de salvarea caprei negre, î n primul rând s'a
gândit la d-l Dr. Simeon Vulcu, în persoana căruia a găsit un om
cu experienţă şi un sincer colaborator. In numele direcţiunii vână­
toarei î i aduce calde mulţumiri pentru munca depusă şi aceleaşi
mulţumiri şi din partea vânătorimii din tară.
Adunarea generală, conform art. 12 din statutele federaţiei alege
pe termen de 3 ani următorul comitet: Preşedinte: Dr. Valeriu
Negrilă, Braşov; Vicepreşedinte: Heinz Schiel, Buşteni; Secretar:
Insp. g-ral silv. O t f o W l t t i n g , Braşov; Inspector tehnic de vână­
toare: G h e o r g h e A v r i g e a n u , Braşov; Casier: G h e o r g h e Popovici,
Braşov; Jurisconsult: Dr. Nicolae loaneş, Braşov; M e m b r i : Dr. Si­
meon V u l c u , Sebeş-Alba; loan Pungulescu, insp. vânătoare, Deva;
Pavel Goanjă, inspector silvic,
Bucureşti; E. Wangler, Călimăneşti; Dr. Ieronim Stoichifia, S i b i u ;
Ing. Viktor Hess, Sibiu; Preda Vasu, inspector d e vânătoare, Fă­
găraş; Octavian Sfoichitia, Braşov; prof. Dragoş Navrea, inspector
d e vânătoare, Braşov; Teodor Romul Popescu, Bucureşti; Ion Na-
potescu, inspector d e vânătoare, C. Lung, Muscel; Dr. Ionel Pop,
Sibiu; Ştefan Boeriu, S i b i u ; Lt.-col. Vătămanu, Bucureşti; Ing. A u ­
gust Schwabe, A z u g a . Pe lângă aceştia mai fac parte d i n comitet,
ca membri d e d r e p t : Directorul general al vânătoarei; Inspectorul
general al vânătoarei; Secretarul general al Ununii Generale a
Vânătorilor d i n România. A d u n a r e a generală alege ca cenzori, pe
termen d e 3 ani p e d - n i i : G h e o r g h e Curcă, expert c o n t a b i l , Bra­
şov; prof. loan Baboie, expert contabil, Braşov; iar ca cenzori
supleanfi pe d n i i : Dumitru Popa, A z u g a ; Lois Wetzel, Braşov.
VI.
„Art. 32"
La interesanta chestiune pusă d e d-l Anifei ( „ C a r p a j i i " Nr.
1/1941, pagina 19), î m i iau v o i e să arăt părerea mea:
Nu este admisibil să se tragă, în împrejurările arătate d e d-l
Anifei, din sanie sau d i n trăsură, chiar din picioare, p e şosea,
oricare ar fi fost starea iepurelui, oricât ar fi fost el năcăjit d e
câine. Dacă s'ar admite „ i n t e r v e n ţ i a " î n asemenea cazuri, nu s'ar
mai putea stăvili abuzurile oamenilor de rea credinţă. Ce ar fi
mai uşor, decât să se tragă d i n căruţă sau din sanie î n iepure,
în v u l p e , în căprior — vânat, care atât de des stă la marginea
şoselelor —, apoi „ v â n ă t o r u l " să-i rupă un picior animalului î m ­
puşcat, şi să aibă acceptata scuză, că l-a scăpat d e chinuri.
In cazul enarat eu făceam alfa: aşteptam braconierul, sau î l ur­
măream — lucru care era în d r e p t u l meu — sau somam pe şeful
de post, care era î n apropiere (deoarece a văzut pe d - l A n i f e i ,
când a pus iepurele î n sanie) să-şi facă datoria. Dar la niciun
caz nu trăgeam foc de armă î n terenul străin.
„ A c t u l d e miluire" nu e totdeauna la locul lui. Dar de altfel,
cum aplici oare aceasta „ î n d a t o r i r e " de a scurta agonia iepure­
lui rănit şi urmărit d e câine, atunci când d-ta, î n m o d corect
vânezi la iepuri cu prepelicarul, răneşti un iepure şi trimifi
câinele să-l aducă? Oare nu se petrece . . . foarte corect, aceeaşi
scenă între iepure şi prepelicarul d-tale, fără ca d-ta să intervii,
sau să pofi interveni d i n cauza distantei?
Deci, după credinţa mea, trebue să respectăm la literă porunca
legii, şi să nu mestecăm î n ea elemente din d o m e n i u l senti­
mentelor.
Gavril O l t e a n u - A i u d
Chestiunea pusă de d-l A n i j e i în numărul trecut al „ C a r p a f i l o r "
nu se încadrează î n Art, 32 al Legii vânatului: „Vânatul rănit nu
poate fi urmărit p e un teritoriu străin, fără î n v o i r e a p r o p r i e t a r u ­
lui sau arendaşului dreptului d e vânat". Aceasta însemnează, că
rănind eu pe teritoriul meu un vânat, nu-l p o t urmări d u p ă ce
va fi trecut în teritor străin. — Cazul d-lui Anifei e altul: Imi
este oare î n g ă d u i t ca „ d i n motive binecuvântate" să ucid un
vânat pe teritor străin?
Răspunsul nu poate fi decât negativ, — dacă aplicăm sever,
şi aşa cum trebue, legea. „Summum jus — summa injuria". A p l i ­
carea legii adeseori atinge cel pufin o nuanţă slabă a echităfii,
dar trebue să precumpănească interesul mai mare, echitatea în
întregimea ei.
„ M o f i v e binecuvântate"? De ce numai scăparea d e chinuri a
iepurelui? Trec prinfr'un teren străin cu căruţa. V ă d o stârpitură
d e cerb, degenerat, cu coarnele pipernicite, d i f o r m e . Ridic puşca,
î l u c i d — fiindcă e raţional, chiar necesar, ca acel cerb să fie
elimina), l-am făcut un bine proprietarului de teren. Merge?
Legea, cu asprimea ei, are însă un corectiv: spiritul d e î n ţ e ­
legere şi raporturile binevoitoare dintre oameni. Un vânător
corect, cu alt vânător corect, — oameni de omenie, îşi v o r a d ­
mite reciproc mulfe lucruri, pentru care duşmani fiind, ar alerga
la judecătorie.
In cazul d o m n u l u i A n i f e i : Dacă terenul ar fi fost al unui p r i e ­
ten, eu împuşcam iepurele beteag şi î l trimiteam acelui prieten.
Dacă era al unui străin, sau necunoscut, î l lăsam să-şi împlinească
frista soartă iepurească.
N.
*j* Bătrânul undiţar Nu ştim. dacă acest mare meşter-pescar va fi arun­
cat după păstrăvi. înainte cu doi ani, a primit cu plă­
Abia 1 am cunoscut fabricându-şi în serile luntri de cere invitaţia „Carpaţilor" — care voia să-i arate o
iarna acareturile pescăreşti, adâncind vara, în casa prietenie — de a sui muntele la apele cele mici si
de piatră a mrenelor momeala, sau trăgând săltă­ clare. Vremile învolburate au amânat — vai, pentru
reţul „Blinker" prin şuvoaiele unde vânează avaţii. totdeauna! — această plănuită escursiune. Şi astfel
Abia de câteva ori ne-a descreţit frunţile cu păţa­ bătrânul undiţar a rămas în imaginea noastră pescar
niile pline de haz şi cu peisagiile liniştite întâlnite pe în apele din ţara de jos. Şi aici zace ceva de preţ:
malul Someşului, pe când pescuia somni şi eleni din ne-a arătat, că ceea ce se chiamă „pescuit sportiv"
nu e îngrădit de hotarul păstrăvului şi al lipanului,
ci acest frumos şi înviorător meşteşug poate fi de­
prins în toată curăţenia şi cu toată dulceaţa lui şi pe
malul apelor noastre dintre spinările dealurilor sau
din întinderea şesurilor.
„S'a stins o rază de lumină" ne vestea, un apro­
piat al lui, moartea colonelului Lang. Bătrâniorul îşi
umplea toate tainiţele sufletului din seninătatea Na­
turel şi ca un bunic, ce se face ca pierde smochinele
şi roşcobele trecând printre nepoţei, împrăştia măr­
gele din acea mare comoară. Câteva le-a scăpat în
casa noastră şi din acestea unele le-am dat deja ci­
titorilor noştri, iar câteva încă vor picura rând pe
rând. Va fi ultima reverberaţie a unei „raze de lumină",
pe care a frânt-o zimţul orizontului delà apus, dar
care mai stărueşte o vreme în slava de sus, luându-şi
rămas bun dela cei pe care i-a luminat.
Pacea neturburată să te alinte în somnul tău, bă­
trâne undiţar!

cei cu mii de ochi. ..Bătrânul undiţar", colonelul Iu lin
Lang într'o zi din Ianuarie trecut şi-a adunat fru­
muşel trebşoarele, a deschis binişor uşa de plecare a
vieţii şi a trecut dincolo. Singurel, cu ochii buni dea­
supra mustăţilor mari, albe ca zăpada. în tăcere ca
şi odinioară când se strecura pe o ulicioară din dos.
ca să scape de huctul oraşului, să intre în liniştea
celuilalt tărâm: apa Someşului sau a Mureşului, ti­
vită cu şir de sălci, aurită de soarele, care apune şi
acoperită de pace.
Gri ţa
Maestrul Sadoveanu scria în lucrarea sa străbă­
tută de lumina bunătăţii „Modoraş" („Carpaţii")
1938 Nr. 12: „Când ne-am coborît din tren în gară
la Miercurea, ne-a întâmpinat un bărbat mărunţel,
cu ochi blânzi şi surâs amical. Barba blondă, redusă
simţitor din foarfece era mai mult a breslei noastre
decât a breslei sale. Când am ieşit cu Sfinţia Sa în
dosul gării am avut cea mai plăcută surpriză. Pă­
rintele Izidor ne-a prezentat pe Oriţa şi toată to­
vărăşia.
..(irita era o frumoasă şi bine crescută femelă de
mistreţ, care cum a văzut pe stăpânul ei, a înaintat
şi a dat glas. Până atunci stătuse acolo cuminte şi
aşteptase. Tovărăşia Griţei era alcătuită din doi
dulăi de cea mai bună rasă ciobănească şi trei oi.
care se lăsau călăuzite de Griţa şi de dulăi.
..Am umblat pe stradă vorbind de unele şi de al­
tele; compania ne urma cuminte. Din când în când.
scroafa de mistreţ venea până la mâna stăpânului
său şi grohăia cu delicateţă. Aşa am ajuns acasă la
părintele . . .
„Când a fost să nlecăm la munte.. dulăii si mis-
treaţa au fost cei dintâi la poartă, gata să ne înto-
 f ARPAŢ11 -:- 1941. Xo. 2 53

runcile; unde îi spunea stăpânul, se culca, şedea.

După „strămutarea" preotului scroafa a rămas fără
stăpân. O ofer gradinei zoologice din Budapesta. Vă
rog să luaţi măsuri să fie transportată." . . .
„Am primit cu plăcere acest d a r . . . Ca urmare a
schimbului de scrisori, scroafa a plecat din patria sa
în 26 Octomvrie, într'o ladă puternică. Drumul greu,
peste Bistriţa şi Reghin a durat patru zile. Griţa a
sosit la Budapesta în 1 Noemvrie, sănătoasă, şi pe
cât se părea în voie b u n ă . . . In noul ei loc. nu a voit
să mănânce nimic, nici lăsată singură, nici în tovără­
şia unui vier „indigen". In zadar i-am oferit tot felul
de mâncare plăcută mistreţilor, nu voia să mănânce
nimic. Ne era teamă, că va pieri de foame. Am scris la
Miercurea-Ciuc şi am întrebat ce fel de mâncare obiş­
nuia să aibă acolo. Din scrisoarea primită cu prima
poştă am aflat, că stăpânul ei vechiu o hrănea mai
Ramai bun .. . ales cu lapte, cu cornuri şi cu mere. Am încercat să o
hrănim şi noi în acest chip costisitor, dar nu am reu­
vărăşească în orice parte a lumii. Părintele Izidor şit. Nu voia să primească dela noi nici asemenea
le-a explicat, că noi oamenii ne ducem în pădure şi trufandale.
sălbătăciunilc trebue să rămână în oraş. Scroafa şi „Griţa a ajunat două săptămâni. In tot timpul
dulăii au înţeles, şi oile, fiind majorate, s'au supus acesta numai o singură dată a mâncat o bucăţică de
şi ele. pâine. Un îngrijitor originar din Ardeal a avut buna
..Această (irita e un animal amabil şi devotat, dupăinspiraţie, să-i vorbească româneşte. încercarea a
cât am aflat noi. Întovărăşeşte pe stăpânul său în reuşit, mistreaţa a venit la el cu încredere, blândă
pădure. Câteodată părintele Izidor o lasă dormind şi şi a primit mâncarea. Dar şi şiretlicul acesta numai
se depărtează. Atunci mistreaţa îl caută, harnică şi odată a prins. După două săptămâni de ajun a în­
ageră ca un copoiu, până ce-1 găseşte, exprimând în ceput apoi să mănânce regulat."
chipul cel mai evident bucuria revederii.. Intr'adevăr, oare cum pot simţi animalele ce su­
In toamna trecută au dat peste acele locuri fiinţe, flet zace în omul care se apropie de ele? Cazul cer-
pe care nu le-a mai putut îmblânzi ochiul şi vorba boaicei Ţunţi (Nr. 12, 1940 al Carpaţilor) şi cel al
bună a Părintelui Izidor Vlad. Cu porunci ce aveau Griţei, pe lângă, că sunt mişcătoare, sunt o temă
în ele amintiri de stepă, i-au pus desagii după cap, pentru cei ce cercetează „sufletul" animalelor.
bâta de pribeag în mână şi l-au expulsat. In câteva
clipe a trebuit să părăsească clădirea unei vieţi, bise­
rică, poporeni. Animale domestice sălbătăcite
Dar ce s*a ales de Oriţa? Se întâmplă adeseori, că animalele domestice, care
Iată ce cetim în revista editată de Grădina Zoo­ scapă de sub controlul omului, se sălbătăcesc, re-
logică din Budapesta ..Termeszet", numărul din De­ dobândindu-şi firea străveche, care iasă la iveală de
cemvrie 1940: sub spuza miilor de ani de domesticire. Din expe­
.,La mijlocul lui Octomvrie ne-a avizat coman­ rienţa mea vreau sa arăt câteva cazuri.
dantul militar din Miercurea-Ciuc, că: Fostul preot 1. In timpul războiului mondial stăteam la ţara.
greeo-catolic român din localitate arc un mistreţ Lângă casă era o împrejmuire mare, unde înainte
blând, greu de vreo două sute de kg. Scroafa, care cu vreo 20 de ani era vie, — acum era loc de ară­
are numele de Griţa e atât de blândă, că petrecea tură, împrejur, pe o lăţime de 20 metri erau arbori
prin oraş pe stăpânul ei, ca un câine. Asculta po- fructiferi.
Mi-a spus cineva, că în aceasta grădină s'air afla
un pui de găină sălbătăcit. Toamna împreună cu fiul
meu am mers sâ-1 caut. Am luat cu noi şi un câine.
După puţină căutare am găsit puiul pitulat în pă­
puşoii!. Dând peste el a sburat ca o potârniche şi
s'a aşezat pe vârful unui măr. Văzându-1 atât de săl­
batec, fiul meu 1-a împuşcat. Era un pui de găină ca
toţi ceilalţi, însă perfect sălbătăcit.
2. Un om dela ţară aducea la târg nişte paseri,
închise într'o cuşcă. La o vale din pădure, din o pri­
cină oarecare, cuşca a căzut din căruţă, s'a deschis
şi unele dintre paseri au scăpat. Două găini şi un
cocoş nu au putut fi prinşi, s'au pierdut în pădure şi
s'au sălbătăcit.
Au fost văzuţi de mai multe ori. Ieşeau la şosea,
dar îndată ce vedeau apropiindu-se om sau căruţa,
se ascundeau. Au trăit astfel, până când a căzut
frunza. Atunci un cantonier le-a descoperit într'un
( i r i ţ a în LM.ulin.i z o o l o g i c a din B u d a p e s t a copac, în care dormeau, şi le-a ucis.
 3. Am mai văzut o vacă sălbătăcită. Eram la o
vânătoare pe şesul Şiretului, la Hălăuceşti. In anul
acela, căzând toamna şi iarna de grabă, oamenii abia
au apucat să culeagă păpuşoii, şi au fost nevoiţi să
lase strujeniii, pe câmp, în picioare.
In nişte strujeni, aproape de zăvoiu, am găsit o
vacă. Când ne-a văzut a fugit în salturi mari spre
zăvoiu. Fugea cu capul sus şi coada întinsă. Părea
un cerb, atât de frumos se ţinea. După două goane
în zăvoiu, când am ieşit la câmp am găsit vaca din
nou în strujeni, de unde a fugit ca întâia dată.
Am cercetat despre ea. Mi s'a spus, că nu se ştie
CÄRTI'REVISTEIill
IM1M1 I I M I M I i i M MIllllllllllllIlMllMll^
Mihai Moşandrei: Ofrandă Muzelor (Fund. Reg. 1940, Lei 60).
Din frumosul volum de poezii ale distinsului nostru colabora­
tor redăm una, atât de apropiată de sufletul vânătoresc:
VÂNĂTORUL
Lui. Al. Cazaban
Prin văi cu păraie şi crengi de arin,
Prin ierburi cu sălcii şi foi de pelin,
In umbră de cetini, pe vârfuri senine,
De ce turburi toamna cu somn de jivine?
Te aleargă din urmă, apusul şi sara
Şi geanta ţi-e plină, şi moale povara,
De pene şi ciocuri de păsări sihastre,
Bocancul e ud, de nămoale albastre,
Acasă duci iară în haine pădurea,
Şi apele limpezi, zăvoaie, securea,
Ce plânge în funduri bătând depărtarea,
Şi foşnet de lanuri, şi gâza şi zarea.
In jilţul mai fraged, decât frunza-în răcoare,
Iţi mângâi un câne, de spumă de mare,
Ce plânge în funduri bătând depătarea,
In vreme ce anii şi visul coboară.
Friedrich v. Gagern: Der Jäger und sein Schatten (Ed. Paul
Parey-Berlin, 312 pagini, cu 12 desene ale autorului).
Cartea lui Friedrich v. Qagern „Birchen und Böcke", carte
care stă singură în literatură ca construcţie şi conţinut, a făcut
în cei 20 ani trecuţi runda tuturor vânătorilor care citesc lite­
ratură vânătorească. Lucrarea de acum e o logică continuare
a celeilalte, crescută însă dintr'un pământ îngrăşat de expe­
rienţa alor 20 de ani şi de liniştita înţelepciune pe care o aduc
anii. Cu o profuziune de gânduri, stări sufleteşti, şi aventuri, ni
se arată, cum nu este vânătoarea numai o întâmplare în sine,
şi nu e un fapt care poate fi redat în cifre, în măsurători, în re­
corduri, — ci e ceva ce îşi crează esenţa, conţinutul şi inten­
sitatea din puterea de simţire a vânătorului. E ceva ce cople­
şeşte pe om, întreaga lui viaţă, pătrunzându-o, făcând să ro­
dească. Intr'un mod desăvârşit poetic istoriseşte Qagern crâm-
pee din viaţa lui petrecută în pădurile mistice ale Carintiei, în
bercurile dulci ale Dunării, — arătându-ne, cum pătrunde vână­
toarea, fie mică, fie la vânat mare, până în cele mai fine ner­
vuri ale fiinţei. Ne arată cum vânat, pădure, peisaj, popor, pot
deveni o trăire profundă, învăţător şi nivelator. — Nu e o
carte, care să ne ţină încordaţi prin celebritatea şi extravaganţa
peripeţiilor vânătoreşti, ci prin gândirea ei originală, prin pro­
funzimea în care pătrunde ochiul de filosof al celui ce a văzut
multe şi a strecurat prin sufletul de poet esenţa lucrurilor.
Revista Vânătorilor (Bucureşti, 15 Ianuarie 1941). Sub
noua sa conducere „Revista" se prezintă în haină nouă, cu
suflet nou. Se învederează onesta râvnă de a prezenta lumei
vânătoreşti o revistă care să facă cinste patronului ei, „Uniu­
de unde a venit cu trei luni în urmă, şi că toate în­
cercările de a o prinde au rămas zadarnice. Mai
târziu am auzit că vreo douăzeci de oameni călări
au reuşit să o aducă în sat.
Dintre toate animalele de pe lângă casa omului
pichera (bibilica) e cea care s'a domesticit mai puţin.
Tocmai de aceea ea se sălbătăceşte de grabă, şi îşi
recapătă complet firea veche. Am auzit, că în unele
ţări s'a făcut această experienţă, şi vânătoarea pi­
cherii sălbătăcite e una frumoasă şa nu din cele mai
uşoare.
Un Moldovan
nea", şi să aducă un real folos vânătoarei româneşti. Remar­
căm din conţinutul bogat articolele: „Zootehnia şi vânătoarea",
de Dr. Qh. Modovanu; „Puşca lui Cârliban", de Al. Cazaban;
„Trichinoza la mistreţ", de Dr. Savu Timariu; articolul de
ornitologie al d-lui Victor Pascovschi; două articole din dome­
niul pisciculturei, semnate de d-nii ing. V. Anghelescu şi ing.
Q. Barcă.
Deutsche Jagd (Berlin-Neudamm, N-rii 39—42). Gerhardt
Ringel, Berlin, întemeiat pe o bogată documentaţie experimen­
tală şi ştiinţifică tratează problema hrănirei artificiale a vâna­
tului copitat. — Bruno Steinfeld, Eisleben, în articolul „Für
kleine Jäger" ne dă descrieri interesante referitor la vână­
toarea caninilor cu ajutorul nevăstuicei. E o vânătoare cu totul
necunoscută la noi, după cum e necunoscut şi iepurele de
vizuină, căruia nici nu-i prea avem numele românesc. In re­
giunile unde e pământul nisipos, s'ar putea coloniza cu bune
rezultate caninul. Aşa a fost el colonizat în unele regiuni din
apropierea Budapestei. împuşcarea acestui iepuraş pretinde o
deosebită îndemânare: el apare şi dispare iute, ca fulgerul,
din care motiv e apreciat ca vânat în păduricile din terenurile
sărace, nisipoase. Credem, că în unele regiuni ale Banatului şi
din Vechiul Regat ar fi indicată colonizarea caninilor, fără a
se aduce o atingere sau primejduire a intereselor agricole. —
Hermann Huitei descrie vânarea cerbului şi a căpriorului în
timpul zilei cel mai neverosimil: la amiazi. Vânarea la această
oră se face la pândă, de preferinţă din observator înalt. Se în­
temeiază pe observaţia făcută de mulţi vânători, că foarte
adeseori cerbii şi căpriorii tari, iasă la luminiş în orele dela
miezul zilei, când de obiceiu e linişte în jur, — oamenii, cari
s'ar afla prin apropiere poposesc din muncă, chiar vânătorul
e retras în coliba lui. Multe trofee capitale au fost dobândite
în felul acesta. — Robert Bauer are sfaturi bune pentru cei
ce se îndeletnicesc cu vânătoarea vulpei şi a bursucului, „sub
pământ", adecă la vizuină, cu ajutorul foxterrierilor şi a
busurcarilor. — Discutând mijloacele prin care se poate ridica
efectivul de vânat al unui teren cu vânat mic, redacţia face o
notă, în care constată, că dacă un efectiv a ajuns în deficienţă,
sunt unele împrejurări, care accentuează răul şi fac, ca degra­
darea să persiste, chiar să înainteze. Acestea sunt: a) Circu­
laţie vie de automobile; b) împrejmuiri de sârmă; c) lipsa
locurilor bune pentru cuibărit; d) intensificarea utilizării maşi­
nilor agricole; e) intensificarea utilizării gunoiului artificial;
f) perfecţionarea armelor de vânătoare; g) marea accesibili­
tate a terenului. „Dacă facem o adunare a acestor factori atin­
gem o sumă, care este egală cu catastrofa".
Der Deutsche Jäger (München, N-rii 39—42). Inginerul sil­
vic H. D. v. Bronsart scrie despre „Obiectivul proxim al ocro-
tirei cerbului". D-l A. Leitner-Lörn istoriseşte peripeţii şi ob-
servaţiuni pe care le-a făcut în Carpaţii nordici referitor la
vânarea şi prinderea jderilor, — specialitate a braconierilor
ruteni de acolo. Prof. E. P. Fratz prezintă un caz de anomalie
cu totul curios. In regiunea Zell am See, Austria, a fost obser­
vat cinci ani de-a-rândul (1934—1939) un căprior, care avea o
coadă destul de lungă, ca să poată fi bine observată. Mai mult:
căpriorul îşi mişca coada, ca un câine, şi când fugea şi-o ridica
în sus. Autorul face apropiere între această anomalie şi coada
pe care o are cerbul virginian, coadă de asemenea lunguşoara,
şi pe care o ridică drept în sus când e gonit. — Armurierul —
maestru F. Kern, Nürnberg — semnează un important articol
referitor la ,.Chestiuni elementare în legătură cu armele". Apre­
ciem între altele părerea autorului, că pentru armele cu ţevi
suprapuse cel mai bun — poate singurul bun — închizător e
..închizătorul Kersten'" (numit în mod eronat: Dublu-Qree-
ner), cu dublă încuetoare inferioară. La armele cu alice, dacă
se intenţionează o cruţare, poate să lipsească această în­
cuetoare inferioară. In această din urmă părere nu urmăm pe
autor, fiindcă, cel ce îşi poate permite să cumpere o armă cu
ţevi suprapuse, nu se va da înapoi să mai adăugească ceva pen­
ii u a avea arma şi acest foarte util încuetor. Autorul recomandă
pentru drillinguri închizătorul dublu cu cui transversal Oree-
ner. Referitor la platine, e împotriva sistemului „Blitz" şi con­
siliază pentru Anson & Deeley. Totuşi, noi credem, că cele mai
bune platine sunt cele laterale, sistem Holland & Holland sau
Sempert & Krieghoff, combinat cu dispozitivul de armare se­
parată a tevei de glonţ, sistem F. Jäger, Model S. S. R. Auto­
rul invocând motive balistice referitor la alice şi la glonţ, se
declară împotriva drillingului cu tevi scurte. Lungimea nor­
mală a ţevilor drillingului este conform autorului (congruent
cu părerea colaboratorului nostru Lt.-col. R. Schneider-Sny-
der) 650 mm, iar cea mai scurtă admisibilă în mod rational
600 mm. La aceste din urmă tevi însă, Choke-bore trebue să
amelioreze simţitor efectul. Amintitul nostru colaborator a avut
stăruitoare discuţiuni asupra acestei teme, el recomandând la
diillingurile cu tevi de 600 mm full-choke, ceea ce nu a fost
acceptat de mulţi balisticieni germani, considerând aceştia ca
exagerată pretentiunea, ca din o asemenea armă să avem
jerba de alice pe care o pretindem dela o armă de porumbei.
Fabricantul F. Jäger & Co., apoi Sempert & Krieghoff a intro­
dus full-choke cu cel mai bun resultat, punând la dispoziţia
vânătorilor cu pretenţii un drilling cu efect de alice extra­
ordinar. — Hans Brenning ne comunică o observaţie: Si-a pus
la pălărie o pană din coada unui cocoş de mesteacă, pană în
formă de seceră. Când timpul e frumos, şi are tendinţa să
rămână bun, curbura penei se accentuiază. In schimb, dacă e
să ploaie, pana are tendinţa să se oblească. Deci vânătorul
are un . . . barometru la pălărie.
Lutz Heck: Auf Tiersuche in weiter Welt (Ed. Paul Parey,
Berlin. 291 pag.. 158 ilustratiuni). ..Am încercat să arăt în
această carte, cum am ajuns să-mi dedic întreaga mea viaţă
cercetării animalelor şi a modului lor de viaţă. — cum am în­
cercat să salvez specii în pragul dispariţiei, si să readuc la
viată altele, de mult stinse. — cum ocupându-mă de lumea
animalelor în ţări străine şi în patrie a crescut tot mai puter­
nică dragostea pentru profesiunea mea: răspândirea cunoştin­
ţelor de istorie naturală în interesul cel mai larg al cuvântu­
lui." Iată programul, conţinutul, tendinţa acestei cărţi. Dintre
toate cărţile lui Lutz Heck, de sigur aceasta este cea mai
multilaterală, cea mai bună. Intr'un chip cu totul norocos şi
captivant, scoate esenţialul din toate străduinţele şi acţiunile
lui de până acum. în special insistând asupra expediţiilor făcute
în vederea capturării de animale pe seama gradinei zoologice
din Berlin, în cursul cărora a avut parte şi de extraordinare
aventuri vânătoreşti şi a făcut şi foarte însemnate descoperiri
ştiinţifice. Ceea ce e original şi deosebit nenorocos aranjat în
această carte e împrejurarea, că autorul nu ne dă o înşiruire
cronologică de fapte, ci grupează capitolele după singuraticele
obiective pe care le urmăreşte. Prin aceasta dobândeşte lucra­
rea o deosebită putere de impresionare şi un mare farmec,
mărit încă prin împrejurarea, că autorul străbate întregul ma­
terial cu individualitatea şi opiniunile sale, adeseori suprinză-
toare în originalitatea lor. După cum viata si activitatea lui
Lutz Heck nu se exhauriază în muncă într'o singură direcţie,
aşa şi această oglindă a vieţii Iui reflectează o serie de ima­
gini: vânător; prinzători de animale; cercetător ştiinţific;
omul de specialitate, care cercetează marile pieţe în care se
vând animale sălbatice capturate, în Marsilia, în oraşe Olan­
deze, în Crimeea, pe Riviera; interesatul spectator al luptelor
de tauri din Provence şi din Spania; îndrăzneţ, încăpăţînat,
care vrea să refacă bourul din actuallTe f i s e de boi, care au
păstrat unele semne ale formelor p r i m i t a . Nenumăratele foto­
grafii îl consacră pe Lutz Heck şi ca unul din cei mai iscusiţi
fotografi ai sălbătăciunilor în libertate.
Continuăm înşiruirea prietenilor „Carpafilor", care au dat ur­
mare rugăminte! noastre şi ne-au adus noi abonaţi:
N. C. Istrafi, Bucureşti; Dr. Ionel Sava, A l b a - l u l i a ; Dr. Ionel I.
Teodorescu, Galafi; Col. C. Rosefti-Bălănescu, Tg. Bujor; Alexandru
Flondor, laşi; Teodor Blagi, Rieni-Bihor; P. Manuelide, Galafi; Dr.
loan Cozma, medic, Sibiu; Maior V. Grigoriu, Fălticeni; Dr. Liviu
Dan, M o c i u ; Cpt. G h . Ivan, Ploeşti; Comandor Aurel Constanti-
nescu, Bucureşti; Reuniunea vânătorilor d i n Săcele; Prof. Nic.
Odor, Tulcheş-Braşov; Dr. Eugen Bianu, Bucureşti; Dr. Alex. Lupan,
Bucureşti; Ing. Tem. C. Bastaky, Gara Rebricea; Societatea vână­
torilor „Diana", Dr. A . Dărămuş, A i u d ; Zeno Mofiu, Cuvin; I n g .
Roman Coc, Câmpina; Gr. Câzăneşteanu, Ploeşti; Maior Mihail
Popescu, Bucureşti. Mulfumim tuturor acestor prieteni ai noştri
pentru ajutorul care ni l-au dat. Ţinem să mulfumim cu deosebire
d-lui I n g . Z, Georgescu dela Fabrica d e Arme d i n Cugir, care
ne-a adus nu mai pufin d e 64 noi abonafi, tofi dintre vânătorii şi
iubitorii d e natură d i n Cugir.
Sperăm să putem continua, îmbelşugată, lista celor ce vreau să
dea „Carpafilor" un efectiv ajutor î n aceste zile dificile.
Reichsjăgermeister-ul Scherping a dat recent o ordonanţă în
vederea combaretei râiei, care din nou ameninţă serios efec­
tivul de capre negre din Austria. Iată punctele principale ale
acestei ordonanţe, care oglindeşte bine spiritul de organizare
aplicat: a) Se institue un comisar special pentru conducerea
actiunei. b) Comisarul lucrează, în sus, nemijlocit cu Reichs-
iagdmeister-ul, şi întreg personalul de vânătoare şi forestier
din cuprinsul regiunei contaminate îi stă la dispoziţie şi e obli­
gat să execute ordinele, c) Proprietarii de terene şi arendaşii
sunt datori să anunţe orice caz de îmbolnăvire constatată sau
presupusă, şi să pună Ia dispoziţia actiunei întreg personalul
lor de pază. d) Comisarul va numi vânători specialişti pentru
acţiune pe teren. Ei sunt provăzuti cu o insignă specială şi au
dreptul să treacă în orice teren, şi să execute măsurile nece­
sare, în special să împuşte animalele bolnave, e) Dacă pro­
prietarii şi arendaşii de terene nu dau obligatul ajutor perso­
nalului special încredinţat cu combaterea molimei, se vor an­
gaja pe cheltuiala lor oameni specialişti, f) Orice transgresiune
a proprietarilor şi arendaşilor, sau orice neglijenţă a lor e con­
siderată şi ca atitudine incorectă şi va avea o sancţiune mo­
rală, şi va fi şi pedepsiţi cu o amendă până la 1000 Rm.
*
TABLOU
de terenurile comune de vânătoare, ce se arendează de către
Direcţiunea economiei vânatului, Ministerul agriculturii şi
domeniilor.
Prunişor, jud. Arad 1150 ha estim. 3000 Lei
Sebiş, jud. Arad 1700 „ „ 3600 „
Serdanu, jud. Dâmboviţa 1470 „ „ 1350 „
Qustura, jud. R.-Sărat 1174 „ „ 5000 „
Qalda de sus, jud. Alba 2840 „ „ 3700 „
Teiuş, jud. Alba 1332 „ „ 2000 „
Hălăuceşti, jud. Alba 2837 „ „ 1500 „
Asan-Aga, jud. Vlaşca 1857 „ „ 1860 „
Certege, jud. Turda 5467 ,, „ 2750 „
Terminul maxim de arendare 7 ani.
Amatorii vor înainta oferte închise sigilate şi timbrate, până
la 1 Martie 1941, orele 12, la Direcţia economiei vânatului,
Str. Polonă Nr. 8, Bucureşti.
P e plicul închis se va specifica: „Ofertă închisă", pentru
terenul c o m u n e i . . . j u d . . . .
Se aduce la cunoştinţa celor interesaţi, că Ministerul Agri­
culturii şi Domeniilor, Direcţiunea Vânătoarei, la 20 Februarie
1941, arendează dreptul de vânătoare depe terenurile din ho­
tarul comunelor mai jos notate:
1. Corn. Chioara, jud. Ialomiţa, în suprafaţă de 5186 ha. Preţ
de estimaţie 2600 Lei anual.
2. Corn. Uzun, jud. Vlasca, în suprafaţă de 1984 ha. Preţ de
estimaţie 5000 Lei anual.
3. Com. Valea Danului jud. Argeş, în suprafaţă de 1092 ha.
Prêt de estimaţie 900 Lei anual.
4. Terenul fostei comune Mierlari, care aparţine azi de c o ­
muna Jilava, jud. Ilvof, în suprafaţă de 120 ha. Preţ de
estimaţie 1000 Lei anual
 Amatorii vor depune oierte închise, timbrate şi sigilate, până
la data de 20 Febraurie 1941, la Direcţiunea Vânătoarei, Str.
Polonă Nr. 8, Bucureşti.
P e plicul închis, se va specifica: „Ofertă închisă pentru te­
renul comunei . . ., judeţul . . .".
Deschiderea ofertelor va avea loc, în ziua de 20 Februarie
1941, ora 12 a. m.
Cetim în revistele de vânătoare din Ungaria, că în Ardealul
nostru „cedat" situaţia vânatului e extrem de grea. Braconierii
pustiesc aproape fără nici o stavilă, lupii decimează, înjumătă­
ţesc cerbii şi căprioarele. Personal de pază nu este, otravă
nu se găseşte. In special se spune, că e o stare îngrijorătoare
în regiunea Mureşului de sus. Tot aşa situaţie se semnalează
şi din regiunea Baia Mare. Caracteristic pentru stările de
acolo ni se pare un articolaş (Magyar Vadâszujsâg) în care
se spune: „In zilele trecute, aici (în jurul Seghedinului) paz­
nicul a prins doi braconieri cu laţurile, şi a găsit la unul 2,
la celalalt 7 iepuri gâtuiţi . . . La Kiibekhâza, paznicul Her-
man, a găsit la o odaie un iepure atârnat, gata să fie jupuit. A
făcut denunţ la postul de jandarmi, ca şi la primărie, dar până
în ziua de azi nu s'a luat nici o măsură. Întrebarea: unde v o m
ajunge pe lângă o procedură atât de înceată şi leneşe? Un
cunoscut al meu, plimbându-se în teren cu un prieten al lui,
într'o singură după masă a ridicat 18 laţuri. . . . Se scrie şi
se vorbeşte mult despre salvarea vânatului, dar nu vedem
nicăiri ,mâna tare'. Acest lucru nu duce la bine, — duce la ca­
tastrofă!". Tot acolo citim un caz caracteristic pentru „lumea
braconierilor" care domneşte în Ungaria: In parc închis, pro­
prietarul şi-a ales un lopătar capital, pe care s'a decis să-1
împuşte. L-a dibuit de câteva ori, fără să poată trage. A treia
zi, apropiindu-se de locul unde se ţinea lopătarul, l-a aflat . . .
împuşcat gata de un braconier, care i-a luat trofeul şi un but.
Repetăm: în parc de vânătoare închis!
Cu ocaziunea perchiziţiilor făcute după reprimarea rebeliu-
nei din zilele de 23, 24 Ianuarie au fost găsit un mare număr
de arme de vânătoare la persoanele cercetate şi în localurile
respective. De unde această mulţime de arme de vânătoare?
De sigur, cei la care s'au aflat aceste arme nu erau vânători
şi nu posedau armele în scop de vânătoare. Prezenţa acestor
arme în mâni nechemate se explică uşor prin greşita proce­
dură ce se urmează acum de ani de zile: Cu rost şi fără rost,
periodic se dădeau ordine de adunare a armelor, — ordine
generale sau privind numai o categorie de cetăţeni. La pre­
fecturi etc. se adunau clae-peste-grămadă sute şi mii de arme.
Evident, că vânătorii corecţi erau aceia, care se grăbeau să
satisfacă poruncile. Braconierii şi răufăcătorii doar doseau
mai cu grije armele lor. — Dela prefecturi „dispăreau" multe
arme. In luna Decemvrie ni se plângea preşedintele unei so­
cietăţi de vânătoare din Turda, că armele adunate la prefec­
tura de acolo, au fost . . . dăruite brevi mânu unor elemente
dubioase de pe sate, care neîntârziat au început să braconeze
cu ele. Chiar un procuror al tribunalului de acolo a avut o în­
tâlnire cu o bandă de asemenea „vânători". Leacul e unul sin­
gur: Să lăsăm armele de vânătoare în buna pază a vânători-'
lor cu acte în regulă. Iar armele care se confiscă din orice
motiv, să nu zacă pe la diferitele oficii, ci sau să fie vândute
unor oameni cu autorizaţii, sau să fie distruse. Astfel creem
magazii de arme, la dispoziţia braconierilor şi a celor ce ar
voi să ocolească legea.
Iarna aceasta atât de bine îmbrăcată, a silit sălbătăciunile
sfioase să coboare spre sate în căutare de hrană:
In regiunea Raşca, căprioarele au ieşit în marginea satului
în căutarea hranei.
In comuna Boroaia, şeful postului de jandarmi, a împuşcat
doi porci mistreţi, asemeni, oameni cu furci şi topoare au
hăcuit un grăsun pe malul Moldovei în comuna Ciumuleşti.
Acest grăsun a rămas izolat de mama lui şi încă trei fraţi
cari au scăpat.
In multe puncte din judeţ, în plin câmp, s'au semnalat gru­
puri mici de mistreţi. Şi lupii au început să colinde în jurul
satelor, însă îi ciuda ziarelor, n'au mâncat pe nimeni. Aş dori
să ştiu dacă şi în alte părţi se procedează ca la noi; adecă
cum s'a zărit şi semnalat o sălbătăciune să fie urmărită şi
ucisă fără cruţare şi de cine dă Dumnezeu. Cred că s'ar putea
pune o stavilă în vremea de foamete şi când nici porcii n'au
c e strica. Qh. Ciurăscu Cuciureanu, Fântâna Mare
Prin deciziunea Ministerială Jr. Nr. 735/1941, Ministerul auto­
riză până la 1 Martie 1941, vânătoarea cocoşilor de fasani, în
vederea proporţionărei sexelor.
Autorizaţiunile se dau la cerere de către Direcţia Economiei
Vânatului şi numai acelora cari fac dovada, prin avizul In­
spectorului judeţean de vânătoare, că au colonizat şi ocrotesc
fasani. *
După răpirea Bucovinei de Nord, o bună bucată de vreme
am încercat zadarnic să dăm de urma savantului şi iubitului
nostru colaborator, d-1 prof. Eugen Botezat, dela Universitatea
din Cernăuţi. Am găsit apoi, că nu i-a fost posibil să se refu­
gieze înainte de ocuparea oraşului din partea armatei ruseşti,
şi a fost nevoit să rămână acolo. Acum ni se aduce la cunoş­
tinţă, că profesorul Botezat se găseşte voinic şi sănătos într'un
lagăr din Germania, urmând să se întoarcă în patrie cât de
curând. Şi în lunile grele ale traiului sub dominaţiune rusească,
şi în timpul obligatoarei petreceri în lagăr, d-sa a găsit tăria
sufletească să lucreze, şi după cum suntem informaţi a termi­
nat o foarte împortantă lucrare zoologică, având ca obiect
principala preocupare a bătrânului profesor, cerbul.
Aşteptăm cu nerăbdare să-1 putem primi din nou între noi.
Direcţiunea Economiei Vânatului a trimis la 29 Ianuarie cu
Nr. 1664 următoarea circulară Inspectoratelor de Vânătoare
Judeţene:
Prin ordinul Nr. 97.893/A din 17 Ianuarie 1941, Marele Stat
Major a dispus, către organele militare, să se ia cele mai
severe măsuri contra braconajului săvârşit de militari, reamin­
tind că nimeni nu poate face vânătoare decât conform prescrip­
ţiilor legale.
Deasemenea, s'a arătat că, organele însărcinate cu prote­
jarea vânatului, vor putea încheia acte de dare în judecată, a
celor vinovaţi, indiferent de grad.
Vă rugăm să binevoiţi a lua cunoştinţă şi a proceda conform
celor legale, în caz de abateri.
Actele dresate, se vor înainta, în 2 exemplare, direct Mi­
nisterului, Direcţiunea Economiei Vânatului.
Din cauza iernei excepţional de lungi şi grele din anul trecut
(1939/1940), apoi a primăverei umede care a urmat, aproape
pretutindenea, dar mai ales în regiunile de şes efectivul potâr-
nichilor a scăzut aproape de punctul dispariţiei. In unele părţi
a dispărut cu desăvârşire. Dacă persistă şi iarna de acum, aşa
cum a început, cu zăpadă multă, dezastrul va fi complet. —
Singurele locuri pe unde pe vreme de zăpadă mare, mai pot
găsi bietele potârnichi un grăunte şi un loc de hodină neîn-
zepş^it, sunt cirezile de paie. Pe vremuri, când era mare pro­
prietate, asemenea locuri erau multe şi formau adevărate re­
fugii pe seama potârnichilor. Azi, cu proprietatea fărâmiţată,
paiele sunt duse degrabă în sat, şi nu mai există nici tufâriile
de spini etc. care odinioară formau scut bun împotriva răpi­
toarelor cu păr şi pene. — Dacă mai punem, că la noi nicăiri
nu se fac adăposturi şi hrănitoare pentru acest vânat, nădej­
dile nu ne sunt prea bune în ce priveşte viitorul lui. Ar fi
foarte de dorit, ca după cum în terenele cu vânat mare, pro­
prietarii sunt obligaţi să facă hrănitoare în caz de nevoie, —
Ministerul de Domenii, Direcţiunea Vânătoarei să oblige şi pe
arendaşii terenurilor care adăpostesc potârnichi, se facă ope­
rele de protecţie necesare. Măsuri foarte energice se impun
şi aici.
Aceleaşi împrejurări atmosferice au diminuat mult şi nu­
mărul iepurilor. încă din vară, de cu toamnă s'a văzut, că
vom avea iepuri extrem de puţini. Vânătorile care au urmat
în scurtul răstimp îngăduit au dovedit împuţinarea esenţială, a
acestui vânat. Dar au mai dovedit ceva: iepurii care s'au îm­
puşcat erau toti foarte mari, viguroşi. Erau cei ce au rezistat
intemperiilor. Aşa dar, iarna grea, primăvara ploioasă a făcut
o straşnică selecţiune în neamul iepuresc, alegând pentru viată
numai exemplarele deosebit de viguroase. Dacă presupunerea
noastră e corectă, şi noi credem, că este, din răul suferit poate
ieşi un bine: o rasă de iepuri mai viguroasă, mai rezistentă.
Lucien Place-Roman
D-1 prof. univ. Dr. Alexandru Borza, Preşedintele Comisiunei
Monumentelor Naturii, distins colaborator al revistei noastre,
tine în principalele oraşe ale Germaniei o serie de conferinţe
tratând frumuseţile şi bogăţiile naturale ale României, şi opera
de conservare a lor. Prima conferinţă a fost ţinută în ziua de
31 Ianuarie în aula mare a Universităţii din Berlin, în pre­
zenţa somităţilor lumei ştiinţifice din capitala Reichului. Con­
ferinţa a avut un răsunet deosebit. Rectorul Universităţii a dat
în onoarea d-lui Borza o masă de gală.