271)437

SIBIU, CARMEN
ANUL IX - L E A
SYLVA No. 12
15 IANUARIE
U N N U M Ă R 30 L.
1941 * No. 1

Foto . C a r p a f i i

2!fi Vânător român din M U N Ţ I I BARGAULUI

 VÂNĂTOARE / PESCUIT / CHINOLOGIE
DIRECTOR. PROPRIETAR RĂSPUNZĂTOR
Apare la 15 a fiecărei luni / Preţul unui jnumăr 30 Lei / Abonamentul pe un an 320,
Dr. IONEL POP
pe jumătate an 170 Lei / Redacţia şi administraţia: Sibiu, Str. Carmen Sylva N o . 12
(Rtg. special Trib. Sibia, No. 22111940) ANUL IX // No. 1 // 15 I a n u a r i e 1941

DRUMEŢIA ROMÂNEASCĂ Î N TRANSILVANIA

d e : VALERIU PUŞCARIU, vicepreşedintele „Turing-Clubului României"

Desvoltarea p e care a luat-o i n ultimul pătrar d e veac organi­ noastre cele mai cercetate şi m a i t e m e i n i c o r g a n i z a t e , d i n p u n c t
zarea turistici a regiunilor muntoase mai apropiate d e capitala de vedere turistic. Dela Câmpina şi p â n ă la P r e d e a l , p e o dis­
(arii este astăzi u n lucru cunoscut d e toată lumea. tantă d e a p r o a p e 5 0 k m , locurile d e recreaţie şi d e o d i h n ă , care
Artera d e mare circulaţie a văii Prahovei c u variatele ei bogaţii f o r m e a z ă u n ş i r a g a p r o a p e n e î n t r e r u p t s u n t p o p u l a t e v a r a şl i a r n a
naturale si s t a b i l i r e a r e ­ de vilegiaturişti sau ski-
şedinţei d e vară a Dina­ o r i , i a r sus p e p l a t o u l î n ­
stiei R o m â n e la Sinaia a u tins a l B u c e g i l o r , î n case
determinat prefacerea ra­ d e adăpost r ă s p â n d i t e la
p i d ă a acestei regiuni c e fol pasul, mişună mulţi­
trăia încă în sălbătăcie mea turiştilor. A c e a s t ă a-
acum sase decenii şi a u fluentă d e turişti n'ar ă ­
c o n t r i b u i t la d e s c o p e r i r e a mas fără urmări asupra
frumuseţilor e i naturale. masivelor înconjurăfoare,
Orăşelele iluminate c u cât şi asupra celorlalte
electricitatea produsă de aspecte ale turismului r o ­
torenfii ce coboară din mânesc.
creştetul Bucegilor, cu Astăzi turismul d e m u n ­
hoteluri şl v i l e cochete te se d e s v o l t ă î n coasfa
alături d e care pulsează Bucegilor: p e Leaota, l e -
vieafa Industrială, dau o z e r u l şi P ă p u ş a , î n m u n ţ i i
înfăţişare şvi)eriană re- T e l e a j e n u l u i , c a şi î n r e ­
giunei. Organizarea t u ­ giunea de Sud a Făgă­
rismului n'a rămas străină raşului; iar automobilis­
acestui progres, pionerii mul, turismul d e apă,
drumeţiei româneşti, apă­ sporturile d e iarnă, che­
r â n d chiar î n a i n t e d e sta­ mate m a i d e c u r â n d la o
bilirea celor dintâi locuri v i e a f a n o u ă , c o n t r i b u i e şi
de vilegiatură. e l e la p u n e r e a î n v a l o a r e
E perioada eroică în a frumuseţilor naturale
care s'a î n f i r i p a t prima ale acestor regiuni.
organizare a turismului
românesc î n cadrele „So­
cietăţii Carpatine d i n Si­ Mai p u f i n însă sunt c u ­
naia", de către fostul noscute înfăptuirile turis­
a
stareţ ' mânăstirei Sinaia, mului românesc în pro­
arhimandritul Nifon, se­ vinciile Daciei transcar­
condat d e Take lonescu, p a t i n e şi i n f l u e n t a p e c a ­
scriitoarea Bucura Dum­ re a a v u t - o asupra l u i î n
b r a v ă şi a l ţ i i , după care această parte de r
t« ă.
ia f i i n ţ ă c e v a mai târziu, iniţiativa particulară.
pe la î n c e p u t u l acestui Cu o mai veche tradiţie
veac, „Societatea Turişti­ turistică, tributară î n par­
lor Români", având ca te asociaţiilor de turism
preşedinte p e însuşi R e ­ a l e S a ş i l o r şi M a g h i a r i l o r ,
gele Ferdinand, iar ca s e ­ Transilvania n'a p u t u t î n ­
cretar general p e A l . Tzi- c h e g a o activitate turistică
gara-Samurcaş. a Românilor î n Societăţi
In e a găsim figuri pro­ organizate, decât odată
eminente ale intelectuali­ cu întregirea neamului
Ascensiune î n B u c e g i — C o l l i i M o r a r u l u i C o l . Foto O . N. T. nostru, în hotarele lui
t ă ţ i i r o m â n e ş t i , d a r şi c e i
dintâi turişti tineri, iubi­ milenare.
tori ai m u n t e l u i , drumeţi c u sacul î n spate, care formează pun­ U n proces istoric, p e care n u e locul să-l d e s b a t e m aici, a î m ­
tea d e legătură între ciobanii ce au cutreerat de-a-lungul vea­ p i e d e c a t c a şi p e m u l t e a l t e l e şi a c e a s t ă manifestare a vieţii n a ­
curilor munţii cu turmele l o r sau ctitorii d e mănăstiri şi s c h i t u r i ţionale româneşti. Totuşi premergătorii turismului românesc n'au
retrase în păduri ori scorburi d e munţi şi t u r i s m u l evoluat de lipsit nici î n aceste v r e m u r i vitrege.
astăzi. Ei trebuesc căutaţi printre aceeaşi strănepoţi ai amalgamului
Desvoltarea turismului şi a s p o r t u r i l o r d e iarnă s'a intensificat dacoromân, care retraşi î n fafa istoriei sub umbra brazilor şi a
apoi după războiu î n aşa măsură, î n c â t astăzi s e p o a t e s p u n e c ă crestelor carpatine, a u cutreierat c u t u r m e l e l o r î n l u n g şi î n l a t
valea superioară a Prahovei şi m a s i v u l Bucegilor sunt regiunile lanful muntos c e înconjoară cetatea Ardealului.
 Staţiunea de spoituri d e u r n i ( M u n t e l e M i c 1 8 0 0 m ) B a n a t Foto J . Fischer

Toponimia acestor m u n ţ i , născuta din zvonul

codrului, şopotul izvoarelor ţi al tălăngilor
turmelor de oi, araţi mai bine decât orice
dovada, că chiar dincolo de 2000 m. aceşti
munfi au fost leagănul vieţii pastorale româ­
neşti şi a a c e l u i turism rustic, p e care nu l-au
cunoscut nici când neamurile conlocuitoare,
aciuate mai târziu în văile fertile şi centrele
citadine.

Şi poate nicăeri mai mult decât în munţii

Transilvaniei această toponimie nu evocă mai
plastic înfăţişarea reliefului sau legătura din­
tre om şi natură.

Numiri ca: Retezatul, Bucura, Piatra Grăi­

toare, Biserica Moţului, Chicera Şoimului,
Ghefarul delà Focul Viu, Râul Bărbat, Tàul
Zânelor, Valea Frumoasei, Peştera Zmeilor,
Poiana Muierei, vădesc pe lângă permanenti­
zarea elementului autohton chiar în regiunile
cele mai izolate, rezonanta pe care a avuf-o
natura pe răbojul atâtor veacuri de vieafă
patriarhală românească.
Au căutat fireşte, turiştii saşi şi mai ales
maghiari, organizaţi dealtfel în societăţi te­
meinice, să schimbe unele numiri sau să le
b o t e z e p e l i m b a lor, d a r încercarea a dat greş.

Căci denumiri cum sunt: Hohenstein în loc

de Piatra Mare, Oreghavas în loc d e Muntele
Mare sau Aranyoslo în loc de Scărişoara sau
Szadecki 16 î n loc de Lacul Podragu se mai
păstrează doar în unele publicaţii de pe
v r e m u r i , turiştii minoritari însuşi resemnându-se
să a d o p t e ,iome.icl<ilura băştinaşe.
Deschideţi dealtfel una din cele mai se­
rioase dintre aceste publicaţii „Anuarul So­
cietăţii Carpatine a turiştilor din Sibiu" (Jahr-
buch des Siebenbûrgischen Karpatenvereins)
şi v ă ve)i c o n v i n g e că chiar după 30 sau 35
d e ani delà î n t e m e i e r e a acestei societăţi, când
ea era p e d e p l i n consolidată, n u m e l e aproape
al tuturor oamenilor de încredere şi a l călău­
zelor recomandate, f i e c ă e i se a f l ă în Munţii
Făgăraşului, Piatra Craiului, Cibinului, Sebeşu­
lui, Bârgăului, Călimani ori Bistriţei sunt ro­
mâneşti. Ei se numesc: Vasile Velican, Ion
Cofofan, Gh. Chicu, Ion Baciu, N. Cucu, Ion
Stănilă, Ion Bunea, Petre Cândrean, etc.

Nu trebue apoi trecut cu vederea că un

mare număr de cărturari români din Ardeal
Valea O l t u l u i , î n fund d e f i l e u l d e la T u r n u - R o s u Foto J . Fischer au contribuit la opera „Societăţii Carpatine
 tate, trebuia ca şi în domeniul turistic Românii să-şi aducă par­
tea lor de contribuţie, alături de Saşii şi M a g h i a r i i conlocuitori,
care cu tot mediul propice nu-şi înjghebaseră o activitate tu­
ristică d e c â t în câteva regiuni din Transilvania.
Câfiva ani mai târziu, o altă iniţiativă, născută din grupul de
turişti ce luaseră parte şi la î n t e m e i e r e a „ H a n u l u i Drumeţilor" din
Bucegi, transformat apoi în „Turing-Clubul României", prinde
roade temeinice prin înfiinţarea celor 2 secţiuni ale acestei aso­
c i a ţ i i î n o r a ş e l e B r a ş o v şi C l u j . S e c ţ i a d i n C l u j , î n c e p â n d u - ş i a c t i v i ­
tatea în regiunea a p r o a p e virgină d e frumuseţi nebănuite a Mun­
ţilor A p u s e n i , îşi m ă r e ş t e patrimoniul peste scurt timp, prin con­
topirea cu societatea „ F r ă ţ i a M u n t e a n ă " , al cărei nume îl adoptă.
Şi, d a t o r i t ă propagandei şi î n d e m n u l u i membrilor Turing-Clubului
României, mişcarea turistică românească împânzeşte aproape în­
t r e g c u p r i n s u l A r d e a l u l u i . P e M u r e ş , la D e v a , î n B a n a t la L u g o j şi
T i m i ş o a r a , p e g r a n i ţ a d e V e s t , la A r a d şi S a t u - M a r e în Maramureş,
a p o i la S i b i u i a u f i i n ţ ă a l t e secţii ale T u r i n g - C l u b u l u i României, cu
numeroşi m e m b r i activi din toate categoriile sociale.

Icoana sumară a contribuţiei pe care a adus-o Turing-Clubul

României la propăşirea turismului românesc în Ardeal, reiese din
enumerarea principalelor ei î n f ă p t u i r i . A l ă t u r i d e p r o p a g a n d a des­
C a s a poetului G . C o s b u c , C o s b u c N a s à u d C o l . D ne CofbuC făşurată prin scris şi v i u graiu, prin organizări de excursii şi c e r -

Ardelene din Sibiu", în calitate de membri

al asociaţiei.
Un fapt ignorat desigur de mul)i este că cu
7 ani înainte de naşterea societăţii turistice
săseşti, în Mai 1873, luase fiinfă la Braşov o
„societate alpină a Transilvaniei" (Siebenbur-
gischer A l p e n v e r e i n in Kronstadt), e v â n d drept
s c o p să „ c e r c e t e z e C a r p a j i i , să îmbunătăţească
starea comunicaţiilor, să o r g a n i z e z e excursii",
etc.
Mai mult de un sfert din numărul membri­
lor ei era format d i n r o m â n i , restul fiind saşi
din Braşov şi împrejurimi.
N'am putut urmări durata acestei Societăţi
cu o atât de importantă contribuţie româ­
nească, dar e foarte p r o b a b i l că ea a fuzionat
cu Societatea Carpatină d i n Sibiu, căci la în­
temeierea acesteia găsim printre fondatori, pe
mulfi membri ai societăţii alpine din Braşov.
Crupe independente d e turişti români, aso­
ciaţi în organizaţii proprii, apar în preajma
Unirii, precedate de o literatură geografico-
luristică românească, în care sunt descrise re­
giuni şi i t i n e r a r i i d e excursii în: Bucegi, Piatra
Craiului, Făgăraş, Cibin, Munfii Apuseni.
Aşa sunt de pildă: descrierile de excursii
ale lui loan Turcu şi R o m u l Popescu, broşura
prof. loan Buteanu, despre Stâna de Vale,
cărfile lui Silvestru Moldovan despre Zarand
şi M u n f i i Apuseni, apoi despre întreg Ardea­
lul, p u b l i c a ţ i i care au avut răsunet şi dincolo
de Carpa(i, atrăgând printre altele şi atenfia
marelui scriitor Odobescu. Iar ca grupări cu
scop turistic menţionăm „Şoimii" delà Sibiu,
înjghebată de Romul Popescu, bun cunoscă­
tor al munţilor Făgăraş şi Cibin, vânător şi
fotograf pasionat şi clubul turistic „Aurora"
din Beiuş — contopit mai târziu cu Turing-
Clubul României — întemeiat de un alt în­
drăgostit al muntelui, profesorul loan Buşifia.

Totuşi din punct de vedere al organizaţiei

turistice propriu zise, cea dintâi iniţiativă tu­
ristică românească se arată abia după Unire.
Ea e pornită către sfârşitul anului 1921, când
din imboldul şi sub conducerea savantului
şi e x p l o r a t o r u l u i bine cunoscut Emil Racovifă,
ia fiinţă la Cluj, societatea „Frăţia Mun
teană", cu scopul „de a strânge într'un mâ-
nunchiu puterile celor ce iubesc mun|ii". Să­
mânţa n'a fost aruncată în vânt, căci odată
cu atâtea afirmări în alte domenii de activi Lacurlla din circul glaciar al B u c u r a i - Maalvul Ratarafulu, Futa J . Flscha
 cetiri de regiuni aproape necunos­
cute, cum erau o bună parte din
Retezat şi r e g i u n e a c e n t r a l ă a Mun­
ţilor Apuseni, semnalizări şi cons­
truiri d e d r u m u r i şi p o t e c i , c e însu­
mează în unele masive, o refea de
sute de kilometri, construiri de ca­
bane, stau la îndemâna turistului
pentru îndrumare şi popas.
Adăposturi de munte au luat fiin­
ţă î n p u n c t e l e cele mai cercetate de
turişti, la răscruci de drumuri de
munte şi î n a p r o p i e r e a culmilor, fa­
vorabile pentru practica skiului.
Pe Cristianul Mare, care se înaltă
deasupra Poienei Braşovului, la B a -
leia şi Pietrile din masivul Reteza­
tului; sub stânca de prisme bazai
lice a Detunatei goale, în preajma
Ghefarului delà Scărişoara, la Mun­
tele Băişoarei d e sub calota Munte­
lui Mare; toate acestea în Munţii
Apuseni — apoi în Călimani, în M a
ramures, în Munfii Făgăraşului, unds
cea dintâi cabană românească şi-a
găsit aşezare pe plaiul Fruntea
Moaşei d e sub m u n t e l e Surul, aceste
adăposturi de munte pun la dispo­
ziţia drumeţului, tot ceea ce-i este
de trebuinţă pentru popas şi
C i o b a n i pe Vrf. C ă l i m a n Izvor (2000 m) Folo V a l Pufcariu
odihnă.

Tarani • a C o l . Foto P r o p a g a n d a B i s a r i c j d e lomn din B o r } « — Maramuraţ C o l Foto O . N T.

 climatice cu un confort redus, cum erau Branul, Păltinişul sau
Stâna de Vale, altele inexistente cu 10 ani în urmă, cum sunt:
Timişul de sui şi de jos, ori Lacul Roşu, îşi măresc an de an
clientela turistică, îşi sporesc hotelurile şi v i l e l e şi îşi îmbunătă­
ţesc confortul.
Fără îndoială mai sunt încă multe coifuri de (ară de cercetat,
mai cu seamă în această Transilvanie cu drumuri ocolite, ce ur­
m e a z ă d e o b i c e i u firul a p e l o r . M u n t e l e adesea este g r e u d e ajuns,
fiindcă şoseaua, această neîntrecută animatoare a peisajului şi a
aşezărilor omeneşti, esfe prea departe de ele. Comunicaţiile fe­
roviare sunt deasemeni în multe părţi defectoase; pe liniile la­
terale trenurile se m i ş c ă încă alene şi a d o r m ceasuri întregi prin
g ă r i , i n a ş t e p t a r e a l e g ă t u r i i . In r e g i u n i d e u n p i t o r e s c d e s ă v â r ş i t şi
cu foarte variate resurse ce p o t să i n t e r e s e z e pe turist c u m sunt:
regiunea karstică Oraviţa--Anina, valea superioară a Mureşului,
Ţara H a ţ e g u l u i , M a r a m u r e ş u l , şoseaua ca şi c a l e a f e r a t ă sunt de­
parte de a asigura condiţii favorabile circulaţiei turistice.
Aici, inifiativa particulară încetează, spre a lăsa locul celei cu­
venite din partea Statului. N u mă v o i u o c u p a acum d e restul or­
C a s a T. C . R . B o g d a n V o d ă - d a l a P a i u l P i i i l o p ( 1 4 1 8 m) Folo Dr. G . Bor» ganizaţiei de stat a turismului dar trebue să recunoaştem şi în
la i n a u g u r a r ă ( 2 0 A ug. 1 9 3 9 )
această direc(ie câteva realizări îmbucurătoare. Aşa de pildă cel

Alte societăţi turistice româneşti, cu număr

mai mic de m e m b r i , dar cu acelaş entuziasm
şi dor de muncă, se manifestă pretutindeni
unde e un loc de mare frumuseţe, care să
atragă pe turişti.
Organizarea turistică a muntelui s'a limitat
in spafiu, spre a câştiga în profunzime. Aşa
s'a născut staţiunea de altitudine de pe Mun­
tele Mic, datorită râvnei şi muncii vrednice
de toată lauda a „Asociaţiei Municipiului Ti­
m i ş o a r a " , s'a înjghebat o mişcare turistică pe
muntele Semenic, în jurul cabanelor construite
de soc. „Banatul" din Oravi(a, cât şi d e par­
ticulari, o altă în jurul caselor din Munfii Lo­
trului şi ai Cibinului, unde tânăra asociaţie
turistică „Munfii noştri" din Poiana Sibiului,
depune o activitate din cele mai rodnice.

Sporturile de iarnă şi în special skiul a

sporit clientela turistică a multor din aceste
adăposturi şi a pus în evidentă aportul lor
la promovarea turismului de iarnă în regiuni
neexplorate încă din mun(ii noştri, cum e la
Lutoasa în Maramureş, în Banat, ca şi în
Mun)ii Apuseni.
Influenta pe care a avul-o în ultimul timp
drumefia noastră de munte asupra celorlalte
ramuri de desvoltare ale turismului este de­
sigur încă greu de apreciat. Totuşi ea se
poate întrezări în cadrul Transilvaniei, unde
elementul primordial al pitorescului îl for­
mează muntele. Desvoltarea staţiunilor balne­
are şi mai ales climatice, aproape toate aşe­
zate în preajma muntelui, depinde în bună
parte de sporirea numărului vilegiaturiştilor,
care caută în ele locuri de recreaţie şi de
repaos, cât şi de intensificarea drumeţiei de
munte. Pretutindeni unde a apărut o arteră
nouă de comunicaţie şi mijloace mai bune
de transport, care au mărit curentul de circu­
laţie, inifiativa l o c a l ă a î n c e p u t să p u i e în va­
loare condiţiile climatice prielnice şi pitores­
cul peisagiului. Ceea ce s'a întâmplat pentru
valea Prahovei, unde staţiunile climatice sunt
în plină înflorire datorită vilegiaturei, turis­
mului de munte şi sportului de iarnă, se în­
t â m p l ă a z i şi î n Ardeal.

Din acest imbold s'au întemeiat o bună

parte din staţiunile de vilegiatură ale Bana­
tului (Teius, Viliug, Bocşa montană. Poiana
Mărului), Colibifa din Munfii Bârgăului, Iz­
vorul Mureşului din regiunea Ciuculul su­
perior, Câmpeni în Munfii Apuseni. Staţiuni M i r * f i M i r e a s ă din Boinosti — Ţara Oasul'i C o l . Folo O . N. T
 mai mare serviciu adus turismului in Tran­
silvania şi p o s i b i l i t ă ţ i l o r d e cunoaştere a a-
cestei provincii d e către străini este con­
struirea şoselei asfaltate, ce uneşte graniţa
de Vest cu Dunărea şi M a r e a Neagră, şosea
care (ace parte integrantă d i n traseul arterei
internaţionale Londra—Istambul.

Dint'ro lungime d e 916 k m . , aproape jumă­

tate, adecă 441 k m . , această şosea străbate
Ardealul, înlănfuind aspecte geografice din
cele mai pitoreşti; o parte din Munfii Apu­
seni, valea d e mijloc a Mureşului, ţinuturile
curat româneşti ale Sibiului, Făgăraşului şi
Bârsei, străjuite d e creste d e mun(i, stefiuni
balneare şi climatice, cele mai importante
oraşe a l e Transilvaniei: Oradea şi C l u j u l , m e ­
tropolă d e mari înfăptuiri româneşti, c u insti­
tute şi clinici universitare, cetatea istorică
A l b a lulic>. Sibiul şi B r a ş o v u l cu vestigii d i n
Evul Mediu.

Un serviciu asemănător, atât pentru favo­

rizarea schimburilor economice, c â t şi pen­
tru punerea i n valoare a frumuseţilor natu­
rale, îl aduc noile refele d e cale ferată. Una < ; • ! • • l e r a t * Hv Vatra Dornei C o l . Foto C . F. R.

din e l e , c e a care uneşte Caransebeşul c u Reşiţa,

descurcă marea împleticire d e linii locale, alta
leagă nordul Ardealului cu Bucovina, străbătând
între llva Mică şi V a t r a Dornei o regiune unde
printre trâmbe d e munţi şi i z v o a r e de burcuturi
tămăduitoare dăinuesc încă căsufele primitive ale
tăietorilor d e lemne, sub mari (uguiri d e şindrilă
neagră. O a treia terminată abia in luna
August d i n acest a n — d u p ă c e străbate o parte
din (inului grăniceresc al Năsăudenilor, prin satul
în care s'a n ă s c u t Coşbuc, deschizând drumurile
spre Ţibleş, coboară peste pasul Şetrefului in
Maramureş, la M o i s e i u , unde drumuri rare abia
pălrund într'o lume veche cu grei curat şi p r e ­
lungiri încântătoare către (ara d e s c ă l i c ă t o r i l o r B o g ­
d a n şi D r a g o ş , u n d e bisericuţele d e lemn şi p o r ­
ţile î n f l o r i t e scot p r e t u t i n d e n i la iveală plăsmuirile
neîntrecute ale maeştrilor români.

Perspectivele d e desvoltare ale turismului tran­

silvănean se p o t î n t r e v e d e a d e p e acum. Căci
grefarea p e marea arteră d e comunicaţie care o
formează şoseaua internaţională a atâtor drumuri
c a r e se î n f u n d ă în văi sau în coclauri d e munte,
legătura cu noile reţele d e cale ferată şi aso­
cierea lor î n circuite, vor deschide pentru toate
felurile d e turism regiuni încă neexplorate, unde
generaţiile viitoare v o r putea aprecia pe lângă
variatele însuşiri ale cadrului natural, originali­
tatea manifestărilor etnice şi v a l o a r e a estetică a
cele mai autentice viefi patriarhale.

„PATRIA nu v un • urmii gol, injrumseţut prin

străduinţele imaginaţiei. Ea este o fiinţa, pentru
care au fost aduse sacrificii nemăsurate, de rare
ne simţim legaţi toi mai mult fiecare zi. pe mă­
sura grijilor ce ni le pricinueşte. o fiinţă care n
fost creată prin eforturi mari. care a crescut in
mijlocul primejdiilor, şi pe care o iubeşti şi pentru
jertfele ce ţi le cere şi pentru nădejdile, pe care
ţi le dă. Toate loviturile pe care le primeştePatria.
fac să ardă şi mai înaltă flacăra entusiasmului
pentru ea."

Excursia R o g a l u i C a r o l i la M - r s a Tiimana. iRoland. $cri*nure către l.udotu XVI.}

CUTREMURELE DE T ŞI ANIMALELE
d e : Prof. Univ. Dr. VICTOR ST A NC IV

Noi, oamenii, încă nu putem prevesti cutremurele, şi mai ales ale altora din vecini, a postit toată ziua
animalele le simt şi în o formă oarecare dau de ştire până 'n seară, nu a mâncat şi nu a beut nimic.
şi oamenilor că pământul de sub ei se revoltă. Cred că au fost observate sute de alte cazuri de
acelaş fel. Ne întrebăm, cum de animalele simt şi-şi
Un cetăţean necăjit al Bucureştilor greu încercat,
dau seama de cutremure înainte de sosirea undelor
a făcut propunerea ca în loc să mai ţiiiă Statul seis­
seismice în locul în care se află ele? In cazul de mai
mologi — probabil se gândea omul la nişte „titanosa-
sus, o căţeluşă a simţit apropierea cutremurului cu
uri" bine plătiţi — mai bine ar fi să tină un grajd
o jumătate de oră înainte de a-1 fi înregistrat cele
de vite, de câini sau alte lighioane, cari pot prevedea
mai sensibile pendule seismografice, cu jumătate oră
cel puţin cu câteva minute mai înainte cutremurele
înainte de a fi sosit şocul cutremurului la Bucureşti.
pământului. Dacă Statul ar accepta propunerea bu-
Cu siguranţă putem spune că, in afară de undele
cureşteanului şi ar da pentru întreţinerea animalelor
seismice, care sunt undulaţiuni ale scoarţei pămân­
„seismoloage" tot atât cât dă astăzi pentru ştiinţa
tului, pe cari le apercepem şi noi, undulaţiuni cari se
seismologică, s'ar desfiinţa instituţia propusă: graj­
propagă cu anumită intensitate diminuendă, cores­
dul seismologie, în curs de câteva zile.
punzător cu mărimea şocului iniţial şi elasticitatea
Cine să dea la noi bani pentru ştiinţe, atât de puţin rocelor prin care trece, trebue să mai fie si alte mani­
utile, care-ţi spun dela început: „astăzi încă nu putem festatului ale cutremurelor, pe cari noi nu le simţim,
prevedea mişcările seismice, dar trebue să le stu­ cari se propagă cu o viteză mai mare şi pe cari unele
diem şi poate . . . cu vremea . . . vom fi şi noi în stare animale le pot înregistra.
să prevestim dezastrul". Cum Românul, cu mintea Coroana făpturilor nu simte undele electrice şi
sănătoasă, nu-şi cumpără medicamente decât când multe alte manifestaţiuni ale naturii, pe cari celelalte
e bolnav, va face la fel şi în cazul cutremurelor mari, făpturi le prind cu cea mai mare uşurinţă. Nu aţi în­
cari se abat destul de rar în ţara noastră şi se va, cercat nici odată să vă explicaţi faptul că un stol de
gândi la seismografe şi la seismologi abia atunci, j paseri, fără nici un signal aparent de alarmă, se ri-
când îl vor mai desgropa odată de sub mormanele
clădirilor năruite.
Şi acum la rândul nostru, venim şi noi cu o pro­
punere similară. Dacă statul nu ţine un grajd seismo-
grafic, ţineţi voi cetăţenii impozaţi, câte un animal
sensibil la cutremure, îngrijiţi-1 şi-1 observaţi cu grijă
şi chiar dacă drăgălaşa dihanie nu va avea prilejul
să mai fie în casa voastră o Casandră a sguduirilor
terestre, va amplifica vieaţa voastră şi vă va des­
creţi adeseori frunţile; şi veţi reduce din distanţa ce
o puneţi voi între făpturile accluiaş Creator, veţi re­
duce din îngâmfarea voastră şi veţi asculta şi urma
smeriţi îndemnurile fireşti şi nefalsificate ale vieţii,
care curge în jurul vostru.
Animalele simt cutremurele şi cetitorii revistei
noastre ar face bine să ne comunice observaţiile lor,
referitoare la comportarea animalelor în timpul cu­
tremurelor din urmă.
Un doctor din capitală îmi spunea că nu şi-ar da
căţeluşa, care în timp ce-mi povestea doctorul cli­
pocea din ochi la picioarele lui, pentru nimic în lume,
fiind convins că dacă s'ar repeta cutremurul, el va
fi din nou avertizat de apropierea dezastrului. In
noaptea marelui cutremur din 10. Noemvrie a. c. la
orele 3.15, căţeluşa a început să fie neliniştită, să
urle, să sgârie uşile, să sară în pat şi să se repeadă
din nou la uşi, încât stăpânul ei a fost nevoit să-i
deschidă uşile. A sărit pe scări, dar s'a întors la
doctorul care îi urmărea bănuitor mişcările. Deodată
a început să urle, şi a dispărut în stradă. Intrigat de
această ţinută de sminteală a micei dihănii, doctorul
L. şi-a luat haina pe el şi a eşit să-şi caute evadata.
La câteva minute după ce a eşit în stradă, s'a pro­
dus cutremurul şi a auzit sinistre sgomote subterane.
Fugara nocturnă s'a întors acasă pocăită, abia la
ora 6.30 dimineaţa şi tremura din tot corpul. S'a
gudurat puţin la picioarele stăpânului şi a eşit din
nou în grădiniţa din jurul casei. Pentru păcatele ei, ln p r a g u l porţii — S t r a m t u r a ' M a r a m u r e f Foto Fr. N l f f o e
dică toate deodată şi-şi iau sborul? Pare că le-ar fi
dat cineva o comandă. Execută toate deodată miş­
carea, ca nişte soldati bine instruiţi. Vânătorii ştiu
că animalele cari trăesc în cârduri, sau în stoluri, au
semnele lor de înţelegere, pe cari oamenii nu le în­
ţeleg nici nu le apercep. L a signalele lor secrete, dis­
pare tot cârdul deodată.
Dacă noi oamenii nu apercepem decât vibraţiunile
cu frecvenţa între 16—4000 pe secundă, vibraţiunile
cari ne dau sunetele sonore, percepute de urechea
noastră, — unele animale au posibilitatea să dea şi
să prindă şi unde de sunete ultrasonore, cu o frec­
venţă mai mare de 4000 vibraţiuni pe secundă. In
cazuri de pericole, unele animale scot sunete ultra­
sonore, imperceptibile urechilor noastre, uşor înţelese
de ele şi cârdul, avertizat de sunetele ultrasonore ale
căpeteniei, sau ale gardiştilor cetei, dispare deodată
spre marea noastră uimire.
Dacă noi nu putem prinde sunetele ultrasonore, le
pot prinde aparatele, ce şi le-a construit omul de
ştiinţă. Micile cristale de cremene (cvarţ) prind cu
uşurinţă vibraţiunile cele mai variate. Cvarţurile, ne­
simţitoare după părerile oamenilor, sunt foarte sen­
sibile la presiuni şi la unde electrice. E de ajuns să
strângi un cvarţ în cleşte şi deîndată el se încarcă
cu electricitate, aşa numită piezoelectricitate (elec­
tricitate produsă prin presiune). Când eliberăm cvar-
ţul din fălcile deştelor, se încarcă cu electricitate de
sens contrar, ca în urmă să-şi recapete echilibrul, de­
venind din nou neutru din punct de vedere electric.
Dacă ducem un curent electric în jurul unui grăunte
de cvarţ, acesta îşi măreşte şi miceşte volumul după
frecvenţa curentului electric. E de ajuns să fie frec­
venţa curentului de 4200, ca cvarţul să dea sunete
ultrasonore. Şi iarăşi sunetele ultrasonore, produc
în cvarţuri şi în alte minerale, tensiuni electrice de
frecvenţe corespunzătoare sunetelor ultrasonore.
Cum aparatele noastre electrice ne indică frecvenţa
curentului produs prin modificările de volum ale cris­
talelor de cvarţ, avem posibilitatea să constatăm şi
noi producerea acestor unde ultrasonore. S'a consta­
tat că unele paseri, produc variate sunete ultraso­
nore. Minunea dispariţiei deodată a întregului stol
de paseri, fără un signal aparent, poate fi astfel des-
legată. Noi nu înţelegem signalele lor, urechea noas­
tră nefiind aranjată decât pentru sunetele gurdunelor
noastre.
Sunetele ultrasonore sunt realităţi pe cari omul a
încercat să le pună în serviciul său. Aceste sunete se
propagă cu o viteză mai mare decât sunetele sonore,
se reflectează ca şi cele sonore şi pot fi prinse de
aparatele înregistratoare. Oricât de mari ar fi sgo-
motele furtunilor, ori cât de asurzitoare ar fi sunetele
maşinilor turbinelor, elicelor unui vapor, sunetele ul­
trasonore nu sunt influenţate de aceste sgomote, ele
vin şi pleacă dela vaporul care le emite, se reflec­
tează de fundul mării sau de ţărmuri şi prinse de apa­
ratele înregistratoare indică navigatorului adâncimea
nesfârşitului de ape, colţurile de stâncă sau bariere
şi bancurile de nisip, cari pot periclita în orice mo­
ment coaja de nucă plutitoare; tot aceste unde ultra­
sonore, pot conduce prin ceaţă vapoarele spre lima­
nul porturilor protectoare.
Şi acum să ne întoarcem iarăşi la cutremurele de
pământ.
Cvarţul şi substanţele cremenoase formează 50 la
sută din scoarţa pământului. Straturi întregi de ni­
sipuri sunt compuse numai din mici boabe de cvarţ.
Fiecare bobită este câte unul sau mai multe cristale
de cvarţ, pe cari presiunile undelor seismice le în­
carcă cu electricitate. Isbiturile scoarţei cutremurate
le încleştează mai puternic decât cleştele omului.
Scoarţa pământului în timpul cutremurului, are o anu­
mită tensiune electrică, provocată de piezoelectrici--
tatea boabelor de cvarţ, isbite şi presate de undele
cutremurului. Undele seismice, vor produce în crista­
lele de cvarţ unde electrice, cari se propagă în spaţiu
cu viteza electricităţii, în timp ce undele seismice se
propagă destul de încet. Animalele simt aceste unde
electrice. Tensiunea electrică neobicinuită din scoarţa
pământului le nelinişteşte şi ele încearcă să caute
scăpare, fugind de cutremurul care se apropie. Câinii
urlă, caii sar pe pereţii grajdurilor, boi încearcă să
spargă uşile staulelor, paserile fug speriate şi ţipă a
pericol, numai omul trişează la cărţi şi bea liniştit
cafele, până când se prăbuşeşte tavanul camerii în
care stă.
Tensiunea electrică din scoarţa pământului influen­
ţează şi înălţimile cereşti, de unde coboară spre pă­
mânt perdele de electroni, dând luminiscente (feno­
mene luminoase) asemenea celor observate şi cunos­
cute în regiunile polare, sub numirea de „aureolă bo­
reală" sau „lumină polară". Ţăranii din Munţii Apu­
seni, au observat în seara zilei de 26 Decemvrie 1939
„cum sau deschis cerurile" şi „haina luminoasă a
lui Dumnezeu a atins pământul". Era o aureolă bo­
reală observată şi în regiunile Vienei. Cutremurul
dela Bucureştii, a fost deasemeni însoţit de fenomene
luminoase, văzute dela mari distanţe. Tensiunea elec­
trică a scoarţei cutremurate a coborît pe pământ
electronii hlamidei cereşti. Ar fi bine dacă s'ar co­
munica revistei noastre, ce a observat lumea >„u pri­
lejul cutremurului, indicând numele acelora cari au
văzut fenomenele luminoase, observaţiile lor, de­
scriind dacă lumina a apărut înainte de cutremur,
cât timp a mai rămas după cutremur, şi eventual
forma şi direcţia în care s'a îndepărtat lumina cu­
tremurului.
Nu avem încă posibilitatea să prevestim apropierea
cutremurelor. Dar dacă o simt animalele, bietele do­
bitoace cari nu-şi bat capul cu filosofía lui Kant, să
sperăm că secretele emisiunii electrice ale firicelelor
de pământ cutremurate, vor fi prinse în curând şi
înregistrate şi de oameni. Vor fi demascaţi din nou
titanii din mijlocul pământului, cari — după credin­
ţele antichităţii — în făuriştea lor pregăteau fulge­
rele, înfricoşatele arme ale stăpânului Júpiter şi cari
atunci, când tatăl zeilor scutura nemulţumit în
Olimpul lui coamele pletelor sale, izbeau cu ciocanele
şi baroasele lor scoarţa şubrezită a pământului şi
produceau cutremurele. Vor fi demascaţi titanii, căci
fulgerele lor le cunoaştem de mult, le-am îmblânzit,
le-am prins să ne lumineze casele şi să ne poarte
maşinile, iar cutremurele lor şi intenţiunile lor rebele,
şi dacă nu le vom putea împiedeca, le vom putea
semnala înainte şi ne vom feri de urmările lor.
Să avem încredere! Nu va mai trece mult şi vor
şti şi oamenii ceea ce ştiu de mult căţeii şi găinile.
RĂTĂCIT de: Col. C. ROSET TI-BA LAN ESC U
(Desene de A'. MANTUJ

Plecase spre nesfârşitul de zăpadă cu bucuria unei turi ca de fiinţă vie, dând câteodată vânătorului o
evadări, ca descătuşat de sine şi din fumuri acre. A tresărire, în aşteptarea goanei. — „Trebue să fie ciu­
trecut de sărăcia urîtă şi pătată a ultimelor case şi linii din Bărăganul lui Panait Istrati", îi sboară gân­
îngrădiri de târg — şi grăbea spre stepa albă, curată, dul în altă lume. — „Echinops splaerocephalus" re­
imensă. Când a coborît dincolo de sprânceana dea­ zumă apoi el, ştiinţific, aceste neaşteptate împere-
lului şi n'a mai văzut nici case, nici urme de aşezări, chieri de gânduri — brusc rupte de sbughirea unui
şi-a domolit pasul. De-acum era slobod, singur, ca iepure, săltat dintre ciorlani. — „Iepuroi?" se întreabă
acel simţământ de uşurare, încercat când, după multă el cu zâmbet, privind la salturile vioaie ale sălbătă-
vreme, te regăseşti în fine la tine sau între ai tăi. ciunei, netupilată, cu urechile drepte, semeţ. Zâm­
Era de-acum într'ale sale: singurătatea albă, cer ne­ beşte, pentrucă el pretinde să recunoască, destul de
sfârşit, slove scrise mărunt pe zăpadă, spinii încăr­ des ca să tragă o încredinţare iepuroiul de iepu-
caţi de omăt greu dintr'o parte, zarea pustie, troie­ roaică, din felul cum sar dela picior; dar îşi amin­
nele lungi... Puşca, iepurele după care ieşise, simple teşte de prietenul lui din cellalt cap de ţară, care se
pretexte. Tăria aceasta rece, deşertul alb, descătuşa­ indignează pentru astfel de pretenţii năroade; şi zâm­
rea din robotul zilei — acestea atârnau deocamdată beşte prietenului depărtat. — „Un iepure tot am să
în cumpăna bucuriei. Umbla fără grabă, ca într'un fac", îşi zice. Se opreşte — şi cumpănit, îşi lunecă
domeniu personal în care ar fi
ajuns, în sfârşit, după lungă do­
rinţă înfrânată. — „Să ne de-
crasăm plămânii." Vorbea sin­
gur zâmbind şi trăgea adânc
aerul viu şi tare, ca o datorie
şi un rit. N'avea ţintă anuirio.
Mergea spre Răsărit — pentru-
că încolo se întindea nesfâr­
şirea pustiului. Drum: nu-i ne­
voie de drum. Peste zăpadă
drept, ori unde. Ocoleşte doar
ici şi colo ciocănişti cu frânturi
ascuţite, negre şi aspre împun­
gând din omătul vălurit —
grele la umbletul acesta de
plimbare. Ochii înregistrează
din veche obişnuinţă semnele
sălbătăciunilor. Se opreşte din
când în când cu mulţumirea re­
cunoaşterilor — o joacă de
iepuri ici, şnurul vulpii trecând
drept troianul colo, scrisul mă­
runt al dihorului. Dacă ar fi
cald şi soare ştie că ar putea
apropia la bătaia puştii, vulpoiul
dormind încolăcit pe zăpadă, la
loc ferit şi sorit, — aşa cum a
făcut-o de atâtea ori cu Pintilie,
semi-braconierul din Caracurt;
cu toate că la început nu cre­
zuse cu putinţă această apro­
piere la picior şi nici nu crezuse
în jurămintele lui Pintilie. Dar
nu e soare. E cer sur. E şi prea
târziu de-acum, dacă ar fi
soare, umbrele s'ar întinde lungi,
cu îngrămădiri viorii la sub­
ţioara troienelor. Acum e un alb
egal, balţat doar, ici şi colo, de
ciorlanii rotunzi şi sârmoşi îm­
potmoliţi de zăpadă. Acum,
ciorlanii sunt prizonieri. îşi
aduce aminte de rostogolul lor
de toamnă peste pământul ne­
gru, împinşi de vânt peste în­
tinsul stepei venind din zare,
cu opriri, cu plecări şi san­
10 C A R P A Ţ I I -.- 1941. No. 1

puşca din curea, scotoceşte în

buzunarele surtucului — din
dreptul 3V2, din stângul 4mm.
— lasă să cadă cartuşele în
ţevi, închide puşca cu grijă:
gata. Acum ochiul priveşte
mai ascuţit. Gândul hoină­
reşte mai puţin. Păşeşte mai
sprinten, dar cu băgare de
seamă, ocoleşte, dus de-o ju­
decată repede cu isvor în ro­
tirea ochilor. — „Dacă aş fi
iepure aşi sta aci", judecă el
din când în când — şi dă roată
pe-acolo. Au sărit doi, dar de­
parte. Se duc spre zare fără
prea mare grăbire; unul s'a
ridicat în două labe pe creastă
de troian şi cercetează, silu­
etă neagră, încornorată, neve­
rosimil de mare înalbulnemăr-
ginit. — „Par'că ar fi drac",
cugetă omul cu voie bună. Dar
iepurele s'a lăsat uşor în pa
tru labe şi porneşte, încet şi
ghebos, în treburile lui iepureşti; nu mai are nici o ase­ uscat, fără ecou în nesfârşirea aceea albă. Fulgerat,
mănare de drac... Un şoricel, cât o gânganie, necrezut iepurele stă întins pe-o coastă, semn negru pierdut
de mic şi pierdut în imensitatea albă, s'a ivit mărunt între nămeţi. L-a ridicat, 1-a grijit şi 1-a luat la tolbă
şi grăbit, o clipă, între două tufe de spini. — „Să­ în spinare. A mai rămas în urmă o pată mică roşie,
racul . . . " Dar, brusc, în coada ochiului a trecut ca ca o neaşteptată floare răsărită din zăpadă. — „In
o părere neagră. Mişcările s'au îngemănat iuţi, re­ definitiv, dece l-oi fi împuşcat?" se întreabă omul
flexe — trupul s'a răsucit, puşca a svâcnit în umăr păşind îngreunat de povara din spate, peste pustia
şi focul, aruncat în clipă, a plesnit sec ca un vreasc albă. Deodată se opreşte interesat. — „ A - h a ! " Tăind,
sfoară, întinderea de nea în piez,
urmă puternică de lup. Urmă de
stăpân, de domn, contrastând is-
bitor cu slova măruntă a stepei.
Se cunoaşte: a trecut pe-aci
„cineva". Şi numai decât deşer­
tul alb ia altă înfăţişare, par'că
mai gravă, mai solemnă, mai
tainică . . . Vânătorul stă <şi-o
cercetează cu gândurile duse.
Ştie că orice gând de urmărire
e zadarnic. Urma nu mai e chiar
proaspătă şi o vede pierzându-
se departe — cine ştie peste câte
hotare încă. S'a bucurat totuşi
de întâlnirea aceasta. Nu sunt
prea deşi lupii prin Jocurile a-
celea, cu iviri mai de seamă
doar în ierni deosebit de grele,
— ca asta de-acum. — „ T o t n'a
minţit mincinosul de Pintilie"
surâde omul în sine, dând să
treacă mai departe. Dar pârtia
lupului s'a făcut deodată hotar.
Un şfichiu de vânt îngheţat s'a
pornit neaşteptat şi a lovit brusc,
venind din necuprinsurile de
dincolo. Un vânt în piez, tăios
ca un ascuţiş de brici. Uscat la
început, cu spulberări subţiri şi
lungi smulse zăoezii de jos, şi-
apoi, curând, renezind fulgi mă­
runţi şi îngheţaţi, din însăşi pu­
terile văzduhului nemărginit. Se
pornea Crivatul cu viscol — peste pustiu. — „ H m " a zis punsătura neînduplecată a viforniţei a plecat mai de­
omul, „proastă treabă". Hoinărise fără ţintă şi fără parte, osândit să-şi poarte apăsarea p r ă z i i . . .
drum, cale destul de lungă şi ocolită. Şi-a rotit ochii Era întuneric de-acum. Vijelia se arunca desmetică
să se recunoască în locuri. Apoi şi-a ridicat gulerul în besnă, nevăzută, fantastică, numai şuer şi ghiare
blăniţei, şi-a pus puşca bandulieră şi cu mâinele în de ghiaţă, ca un duh al răului. Nu se mai vedea nimic
buzunare, a întors spatele vântului. O lua înapoi. în cele două nopţi împletite, cea albă şi cea neagră.
Dar de dincolo de hotarul lupului »şi din hăurile pus­ Nici omul nu se mai vedea, înghiţit de două ori în
tiului. Crivatul se năpustea acum cu viscol năpras­ haos şi neştiut. — „Unde sunt?" Răspundea doar
nic. Zăpada venea masiv, aruncată aproape orizontal, Crivăţul, hain şi înverşunat. — „Merg spre Apus" i
de o putere înfricoşată şi oarbă. Omul nu mai era se mai învârtea în cap, ca un fum de conştiinţă. îşi
decât o umbră zăbrelită, gheboşată, pierdută în mij­ dădea seama după drugul de fier îngheţat al crivă­
loc de pustiu şi furtună, neînsemnată şi neputincioasă ţului care-1 isbea în piez din dreapta, de la Nord-Est.
gânganie neagră. Omul şi-a tras mai tare căciula pc S'a silit să-şi adune, cu încordare, minţile. Trecuse
urechi. Mergea niţel în piez, cu capul plecat într'o de văile? Dacă mergea spre Apus, valea trebuia s'o
parte, ferindu-şi obrazul de muşcătura vântului. Gră­ taie undeva. Unde? nu-şi mai dădea seama. In mer­
bea. Dar grăbea şi seara. Şi de la o vreme n'a mai sul acesta de trudă, orbecăit, împletecit, ce putea şti?
ştiut: nu mai vedea de seara ce se lăsase, nu mai Fiecare pas era chin, ca în visele rele când nu poţi
vedea de desimea zăpezii în văzduh? Mergea intr'o sfârşi nimic. Fiece pas, răsbit din troiene, târşâit prin
noapte albă, opacă, consistentă. Nu se mai vedeau nămeţi, poticnit în spini, era luptă mereu începută
urme acum. Nu mai era nimic. Numai viscolul în jur. — şi era început de sfârşit mereu amânat. Era in
Unde mergea? Unde era? Nu ştia. Grăbea, atât, cu şes? era în vale? era în deal? Cine putea ş t i ? . . . Nu
capul în jos. ferindu-şi fata. Simţea cum i s'a întro- mai ştia nimic, pierdut, rătăcit, sfârşit. Şi totuşi se
enit în dreapta ^şi guler şi căciulă şi gât, ca într'o târa încă. — „Trebue să ajung" şi se încorda. Sa
coajă de ghiată. Nu mai mişca gâtul din strâmbă­ ajungă unde? şi până când? Dacă trecea alături de
tura ceea de fereală. Şi şi-a dat apoi seama că nu sat? Până unde va m e r g e ? . . . Stepa se întindea ne­
mai umblă pe zăpada veche. începea să lupte, sa în- sfârşită . . .
noate în troiene noui: croia pârtie. Căsnea acum. Greu. Şi-a îndreptat capul din strâmbătura înţepenită a
Din ce în ce mai g r e u . . . — „Să nu răsuflu pe gură"' gâtului: nici o lumină? nimic? Nimic. Să fi fost, nu
i s'a înfipt în cuget, când a simţit că, de-acum, obo­ s'ar fi putut nici ghici în îmbâcseala ce săgeta ne­
seşte. Şi s'a învierşunat înainte. In jur era numai curmat, nevăzută, compactă, albă în besna nopţii.
moartea albă . . . Faţa îi era de lemn, n'o mai simţea. Nici mâinile, nici
. . . De când umbla şi unde umbla? Nu mai ştia. picioarele amorţite. II usturau numai ochii cu gene
înainta mecanic, susţinut de voinţa încordată să-şi de ghiaţă, ce se lipeau în clipită şi le deslinea cu o
mişte picioarele. Picioare din ce în ce mai grele. I se sforţare din pleoape. Mergea ca într'un vis, ţinut doar
lăsa, vicleană, o amorţeală în tot trupul. îşi dădea de-un fir în conştiinţa voinţii. Dar oboseala îi răs-
seama. — „Să nu mă opresc, să nu mă opresc, să bea toate vinele vieţii. încet, fără grabă, parcă aştep­
nu mă opresc" îşi scanda gândul şi voinţa în tactul tând prăbuşirea. — „Ca o jivină gonită de lupi" i s'a
sângelui svâcnind în inimă. A
mers o vreme cu impunerea a-
ceasta, ca o obsesie care-1 um­
plea întreg, fără alt gând. Mer­
gea în neştire, fără să-şi mai
simtă trupul. Căsnea în nămeţi
ca un automat. A poticnit întâia
oară. I s'a îndoit genunchiul fără
vrere, ca lovit la încheietură, şi
a îngenunchiat. S'a ridicat iute.
ca biciuit de-un fior. — „Nu".
Mergea acum iar, inima bătân-
du-i aceasta poruncă nouă a
gândului: „nu, nu, nu". Nu tre­
buia să mai cadă. Mişcările
brusce din cădere îi adusese tot
viscolul în faţă şi-1 lovise, îl
tăiase năprasnic. înţelesese într'o
clipă ce ar însemna căderea. Şi
îşi dăduse seama că era, pe din­
afară, numai o scoarţă înghe­
ţată sî tare. Şi şi-a mai dat
seama, răsbit de trudă, că duce
încă povara iepurelui în spate.
A vrut să-1 lepede cu scârbă —
şii n'a mai fost în stare. Totul
era un singur sloi gros, curele,
cătărămi, haină — şi mâini a-
mortite, fără puteri. N'a putut.
Şi gheboşit sub muşcătura şi îm­
netezit deodată, foarte clar în minte. „Ca o jivina
gonită de lupi." Vedea foarte lămurit imagina, sfâr­
şeala ultimelor puteri, cea din urmă răsvrătire de
vieaţă, şi tragedia finală. Dar nu-1 interesa pe el.
Drama se desfăşura pe alt plan, în afară. I se părea
acum că judecă foarte calm şi limpede. Umblă în
zăpadă. Ei şi? Umblă în zăpadă. Are să ajungă
acasă şi are să bea ceai fierbinte. Nimic deose­
bit Umblă prin zăpadă. N'a mai umblat el prin
omături? E-he! Nu e nici frig . . . Da, e ceva
vânt. Umblă prin zăpadă. — „Cu rom" i s'a im­
pus deodată în creeri. Ce e cu rom? Acum umblă
prin zăpadă. „Cu rom" revenea morişca cu încăpă­
ţânare. A da! ceaiul. Bine. Da, bineînţeles, cu r o m . . .
Apoi a tresărit deodată... Auzise? — Auuuuuuu-u,
a răspuns din hăul de noapte şi viforniţă. I s'a părut?
„Ca o jivină gonită de lupi" i-a fumegat din nou ve­
denia. Ca un fior acum. — Auuuuuuu-uuu, i-a intrat
din nou în urechi tânguirea sinistră, prelungă... Nu,
de puşcă nu poate fi vorba. E prea obosit, e amorţit
tot, nare puteri. Hă. hă, puşca e de mult un sloi
gros fără formă, lipit de spinare, de curea, de haină,
un tot cu tolba, cu tot trupul. „Ca o jivină gonită de
lupi"... Da, altfel venea întâmplarea aceea. Fără
puşcă. „Nici nu se vede nimic"; parcă trebuia să-şi
argumenteze şi justifice renunţarea... Un tăiuş as­
cuţit peste ochi 1-a tăiat ca un biciu de sârmă. S'a
trezit ca dintr'un vis şi şi-a dat seama, cu fior de
spaimă, că se oprise din mers, îngenunchiat, cu faţa
plecată spre vânt. Cu disperare şi-a adunat puterile
şi s'a ridicat, greu. înţepenit, pornea iar în noapte,
ca un gheb de zăpadă. Nu-şi mai amintea nimic.
Aiurise? adormise? Nu ştia. Mergea iar, biet ghem
împins de vânt, şovăind, nevăzut, neştiut, pierdut —
aşa cum se vor fi mişcând neştiuţi în noaptea largă
ciorlanii rotunzi ai stepei — până-i prinde şi-i împot­
moleşte noianul. Se căsneşte acum din toate puterile
rămase să se ţie treaz, să umble treaz, conştient de
sine. Se luptă, cum lupţi împotriva somnului care co­
tropeşte. Nu vrea să-şi mai abată gândul în lături —
de loc. Numai să meargă treaz, să ştie că umblă,
să-şi dea seama. Goneşte până şi gândul ce încolţeşte
mereu: unde sunt? — „ N u ; lasă; nu ştiu; să umblu."
Par'că se roagă de el însuşi. Si se afundă în întune­
ric, mai departe...
Ca o tărie veşnică, prelung, neistovit, crunt repezit
peste tot pământul, trece viforul, cu greu de zăpezi
năvălite din noapte. Trece peste stepă domnia în­
fricoşată a morţii albe. Şi în stăpânirea aceasta de
groază şi fără margini, o gânganie măruntă se mai
mişcă încă, vie: omul care merge spre Apus. Se tâ­
răşte mai mult. E în el, acum, un ciudat amestec de
înverşunare şi de sfârşeală, de voinţă şi de resem­
nare. Merge mai mult cu puterile sufletului decât cu
ale trupului. Mişcă mai mult decât merge. Mişcă —
spre Apus. Ce însemnează spre Apus? unde? A gonit
gândul. Cât va putea: atât. Ii e numai teamă să nu
se oprească, să nu viseze, să nu adoarmă, să nu cadă.
îşi ţine conştiinţa strânsă ca în pumni; ca un ghem;
să ştie că umblă. — „Umblu; acum umblu". înseamnă
că e treaz, că e viu. Numai să nu v i s e z e . . . Si deo­
dată îi sare inima... Nu visează oare că umblă? Nu,
nu; umblă. Dar atunci muzica aceasta? Căci a auzit
lămurit sunet de vioară. Se oţeleşte din toate puterile
fiinţei. — „Nu vreau, nu vreau, nu vreau să v i s e z " . . .
Dar sunetul prelung de coardă îi intră din nou în
urechi. E ca un gemăt şi ca o stridenţă totodată, în­
văluită de-un sunet mai grav. In tăria crivăţului în­
cearcă omul să întoarcă capul; dar e biciuit atât de
cumplit că se clatină, ameţit. Nu poate. Peste tot în
lături e isbitură de rangă de fier. Numai aşa, cu faţa
la adăpost, poate auzi. Aude sau i se pare? Lung, cu
ondulări de vaet, vine o muzică din c e r . . . Da, -/ine
din cer, nu visează... Şi atunci, deodată, în noapte.
1-a oprit de umăr o tărie pe l o c . . . Se rezema acum
omul de stâlpul de telegraf ca de-un prieten regăsit,
un prieten ce vibra întreg şi-1 certa cu ciudată mâ-
râială. Iar sus, firele, gigantică vioară sub asprul
arcuş al crivăţului, plângeau o stranie melopee a ste­
pei. Omul n'a rămas mult acolo, în reazămul priete­
nesc al stâlpului. Atât cât să-şi adune gândurile. Tnde
putea să fi nimerit ca să ajungă în linia stâlpilor? Şi
care: cea dela Nord de târg? Nu, cu neputinţă. Deşi
mergea de o veşnicie, n'ar fi putut niciodată ajurge
viu acolo, după atât ocol. Atunci cea dela Sud?
Poate. Dar atunci n'a mers spre Apus? Poate că n'a
mers, în neştirea lui. Va fi întors, de tot, spatele cri­
văţului şi va fi umblat multă vreme spre Sud-Vest.
Se poate. Şi unde va fi ieşit atunci? Departe? Nu
ştie. Oricum: va ţine tovărăşie stâlpilor. Se va ţine
de ei — să nu cadă — când va fi venit timpul... Nu-i
vede. Aude doar, deasupra, cântecul lung al coarde­
lor, tare. S'a urnit, sdreanţă înviorată. Şi a plecat cu
cântecul deasupra, călăuză, şi cu bucuria fiecărui
stâlp de care se lovea. Ce drum lung între doi pari!
Şi ce mizerabil de încet se mai poate târî... Dar nu
mai e singur; e cântecul şi sunt stâlpii prieteni, cari
străjuesc peste câmp. Peste câmp sau la drum? Nu-şi
dă seama. Ba da, iată, cântecul o ia la dreapta...
Primeşte viforul din lături, cuţit. Şe gheboşează omul
mai tare, înghesue capul în lături. Dar toată fiinţa
îi e atârnată de plânsul firelor de sus. Luptă cu des-
nădejde. — „Ajung, acum ajung" se îmbărbătează
în gând. Nu şi-a dat seama, dintâiu, când a hârşâit
primul gard al târgului şi a intrat în troienele şoselei.
Apoi a înţeles, din potolirile de vânt din loc în loc şi
năpustirile crâncene din alte locuri: trecea pe lângă
ogrăzi nevăzute. Ştia acum. Şi dacă faţa de lemn
i-ar mai fi putut surâde, ar fi zâmbit în noapte. Se
târa, cu puterile din urmă — spre casă. Ajunsese . . .
Mogâldeaţă alba, carapace de ghiaţă, ciudată alcă­
tuire colţuroasă de sloiuri, cari fusese odată puşcă,
tolbă, căciulă, g u l e r . . . Şi osânda iepurelui în spate..
— „Cu rom", a vrut să mai surâdă omul la un gând
ce-i revenea ciudat, ca dintr'a adâncime turbure, de
prăpastie...
In ţara Moldovei „alice de lup" se numesc cele de
5.5 mm. După modesta mea părere aceste însă nu mai
sunt alice, ci poşuri în toată regula.
încărcătura normală a calibrelor 12, 16. 20 este de
35 resp. 30, 24 grame, şi în aceste încărcături întră
în medie 38 resp. 32, sau 26 fire de alice, alias poşuri
amintite. Vânătorul face bine dacă încearcă arma res­
pectivă începând dela distanţa de 10 m. până la o dis­
tanţă la care arma e încă în stare să grupeze poşurile
astfel, încât într'o figură de lup să intre - în părţile
vitale •— celpuţin 4—5 alice-poşuri. Nu e vorba de ..lo­
vitură mortală''. Doar o singură alică în intestine e
mortală. Ci de o lovitură, care să oprească net lupul,
nu să o ducă încă zile şi să cadă cine ştie unde. Deci
arma trebue să ducă din alicele-poşuri amintite cel
puţin 4 - 5 în torace, în regiunea omoplatului. încer­
carea armei la diferite distanţe cu aceste alice ..de lup"
e deci necesară. R. S. S.
ULTIMUL MEU CERB DIN CARAS
Când, în toamna anului 1940, îmi veneau rapoartele
referitoare la începutul, apoi la diferitele faze ale bon-
căluitului de cerbi din proprietăţile „Uzinele de Fier
şi Domeniile din Reşiţa'", nu-mi trecea prin gând, că
acest an va fi pentru mine cel din urmă, când voi vâna
cerbul în Judeţul Caras, unde timp de zece ani am
funcţionat ca Inspector de vânătoare. Dar ca frunza pe
apă e soarta omului.
Un ordin al Direcţi unei acestei societăţi mă trece
la pensiune, şi astfel părăsesc scumpul meu judeţ,
renunţând fireşte şi la onorifica funcţiune de inspec­
tor al vânătoarei....
Boncăluitul a început în acest an mai de timpuriu,
cam prin 8 Septemvrie. Parcă s'au grăbit să mă cheme
din vreme, să nu plec fără a urca încăodată în lăca­
şurile cerbilor mei. A „cerbilor mei", fiindcă atâţia
ani îndelungaţi i-am desmierdat privindu-i, am ferit
dela ei pe cât puteam primejdiile, le-am uşurat traiul.
Fiindcă de alâteaori am coborît arma dela ochi, cu
bucurie, — doar cu o fulgerare de gând la constata­
rea pe care o va face seara fiul meu: „Mamă! Tata
vine acasă din nou fără vânat!"
In acest an dela început am simţit un indemn: să
nu treacă fără a anina trofeu nou pe peretele casei
mele. Mi se poruncea o hotărîre: să împuşc cel din-
tâiu cerb, care îmi va ieşi în cale, fără să mai caut mă­
rimea şi frumuseţea trofeului. Cu acest păcătos gând
stăpânitor, am urcai la munte, unde mă aştepta pă­
durarul Giurgea, veche şi iscusită călăuză vânăto-
rească.
— Anul acesta e al nostru unul voinic, Domnule In­
spector — mă bucură Giurgea cum ne-am întâlnit. Mu­
gesc ca nicicând înainte, — se întrece unul pe cela­
lalt!
Şi într'adevăr, cerbii mugeau de minune. Unul lua
glasul dela altul, se frământau, se ameninţau, emu­
lau în cântec de dragoste şi de luptă.
Plecăm după masă de timpuriu. Soarele-i încă sus,
şi cerbii au început concertul. Ne tragem încetişor,
cu multă băgare de seamă spre un glas, care ni se
părea mai puternic. Acolo ştiam un observator — mi­
nunat loc de pândă... Deodată observ ceva abia miş­
când prin ierbăria mare, la o distanţă de vre-o două-
sute de paşi de noi. Ţintesc în binoclu locul, şi recunosc:
E „Poliţia". O ciută culcată, care a observat ceva ne­
obişnuit. Ii văd numai capul cu urechile lungi ridicate
sus. N e priveşte atentă, prelungit. Apoi se scoală în
picioare, şi continuă să ne privească, cu gâtul înăl­
ţat, cu nasul în vânt. Dar vântul nu o ajuta: sufla
dinspre ea către noi. Rămân culcat în iarbă, fără să
mişc vârful degetului. Obişnuita încercare de perse­
verenţă şi răbdare intre ciută şi vânător. Care răz­
bim mai indelungat să stăm atenţi, nemişcaţi, încordaţi
asupra celuilalt? De data asta înving eu. Dela o vreme
ciuta începe să se liniştească, coboară botul în iarbă,
rupe o gură, ca să îşi arunce capul din nou sus, şi
să privească cu încordare în direcţia mea. Nu m'a
prins mişcând, — se linişteşte deabinelea, începe să
pască hodinită. — Ne tragem binişor îndărăt, ca să
ocolim „poliţia" să ajungem pe altă parte la locul de
pândă spre care nizuiam.
La cantonul Mărghitaş, pe lângă care trecem, sosiseră
zilnic oaspeţi, doritori să audă cerbii mugind. Iată
prietenul Aurică Doga, nevânător, dar iubitor al na-
turii şi al făpturilor sălbatece, — iată pe prietenul şi
camaradul iubit Poboran, cu familia lui întreagă,
ieşiţi să audă boncăluit de cerbi. Am o tresărire de
voinţă să-i dau acestuia arma, să împuşte el cerbul
„meu", — rămânându-mi mie cel dela anul —, când
răsbeşte un muget deosebit de puternic. „Auuuuu!"
Tresar. Uit prieteni, uit totul, strâng arma, aştept. Oare
prietenul Giurgea de lângă mine nu aude cum îmi
svâcneşte inima?
Mugetul se apropie, adăugând patimei şi nerăbdării
nou foc. Când mi se pare că s'ar îndepărta scot scoica
şi arunc chemare la luptă. Deodată îmi răspunde.
Cele şapte ciute care ieşiseră la lărgime înalţă cape­
tele, ascultă când spre cerb, când spre „rival". Parcă
le aud, cum îşi spun: „Azi vom vedea o luptă voi­
nicească!" Stăpânul frământă pământul, trosneşte în
copite crăcile uscate, izbeşte nerăbdător cu coarnele.
— Iată-1! şopteşte Giurgea.
In marginea pădurii apăru imaginea împărătească a
cerbului. Stătea neclintit, cu capul ridicat, cerceta
poiana să descopere rivalul îndrăzneţ. „Rivalul" amu­
ţise şi se făcu stană de piatră nemişcată.
Trec clipe, trec minute. Mă încânt până în adâncul
sufletului de priveliştea mândră. Ii observ prin binoclu
atitudinea maiestoasă, cu toată distanţa mare de peste
treisute de paşi. :
Acum întoarce capul, îşi priveşte míresele, şi în câ­
teva salturi largi, puternice şi frumoase, este între ele.
E în câmp deschis.
Distanţa mult prea mare decât să pot trage. Dar cum
să-1 apropiu? Unde găsesc eu cel mai mic adăpost din
faţa privirilor agere ale ciutelor? Ar fi o încercare ris­
cată, care ar duce fără îndoială la tulburarea acestui
colţ de raiu sălbatec. întreb din ochi pe Giurgea, cerân-
du-i sfat. Dă şi el din umeri, neştiitor. Deodată sunt
cuprins de un adevărat val de îndârjire. Trebue să-1
apropiu, trebue să biruesc toate greutăţile, imposibilul
chiar. Trebue să fie al meu acest splendid trofeu!
Cu băgare de seamă şi totuşi cu grabă mă uşurez de
raniţă, de scăunelul cu trei picioare, lapăd chiar bi­
noclul, lapăd şi haina groasă de pe mine. Şi culcat în
iarbă încep anevoioasa apropiere. îmi vin în minte de­
părtatele zile, când — copil — imitam pe căpetenia
de indiani, care se târeşte ca şarpele, ca să apropie
duşmanul hain. Aşa mă târâm şi eu acum, şchioapă de
pământ, după şchioapă, evitând să mă ridic cât de pu­
ţin, aducând cu grije arma strânsă în mâna dreaptă.
Printre firele de iarbă uscată caut din vreme în vreme
imaginea cerbului. II suprind de câteva ori căutând
rivalul, rămân nemişcat îndelungat, până patima îi
sbiciuieşte din nou simţurile, aleargă după ciutele ce se
feresc încă.
Am făcut abia patruzeci metri. Răsuflarea e accele­
rată, grea, pe frunte broboada sudorii. Să nu fi făcut
decât această mică distanţă? O privire întâmplătoare
îmi descopere pe prietenii mei, care asistă din balconul
casei la această nebunească încercare. Ii văd nemişcaţi,
cu binoclurile la ochi.
Răsuflarea mi s'a liniştit. Pornesc din nou. Iarba se
răreşte într'un loc, şi nu-mi mai dă nici sărăcăciosul
scut de până acum. Mă lipesc pământului cât numai
pot. Totuş, mă observă o ciută. Ridică urechile, în­
tinde botul, trage aerul adânc, priveşte ţintă. Sare apoi
lângă cerb, voind să-1 ducă. Cerbul nu se lasă impre-
sionat, roteşte în jurul ciutelor, mugeşte, sapă cu co­ şters, vraja s'a distrămat. Conştiinţa care mi-a înco­
pitele pământul. Privesc prin luneta armei. Distanţa e voiat pornirea cu mustrările ei, a tăcut şi ea, mulţumită
încă mult prea mare decât să risc lovitura... încă de victorie.
zece, încă zece, încă douăzeci metrii... Dacă aş putea Victorie? Aici slă buimăcit vânătorul răpus de ocro­
trece goliştea mică, abia de cinci metrii la care am titor, — iar de după cortina pădurii, ochi speriaţi de
ajuns! Dincolo e iarbă înaltă, doar voi putea să mă ciute îl privesc ca pe cea mai sângeroasă fiară a pămân­
ridic într'un genunche, să trag... Dar cum să trec tului . . .
aceşti cinci metrii cu totul lipsiţi de orice scut? O sin­ Cei din balconul casei de pădurar m'au năpădit cu
gură şansă am. O risc. Observ grupul cu atenţiune, întrebări şi cu reproşuri. Ce să mi se întâmple? Nici
să prind clipa când nici cerbul şi nici una dintre ciute luneta nu mi s'a deranjat, nici arma nu a fost de vină,
nu-şi va avea atenţiunea întinsă spre mine. 0 clipă de nici cartuşul. Iacă, numai aşa, Fam lăsat pentru la
colectivă nebăgare de seamă... O prind. Mă ridic în anul... M'au privit miraţi, şi nu cred să nu li se fi
picioare, şi plecat adânc spre pământ fac în salt re­ strecurat un ghimpe de bănuială, că „Inspectorul" are
pede distanţa, şi sunt din nou culcat, acum ferit de o rotiţă mai mult sau mai puţin, decât alţi oameni...
văzul cerbăriei, prin perdeaua de iarbă înaltă. Băiatul meu a avut din nou ocazie să rostească stero-
Inima stă să-mi iasă din coşul pieptului, genunchii tipele lui cuvinte. „Mamă, tata a venit iar fără de vâ­
îmi tremură, moi. îmi tremură şi mâna. Cum voi putea nat...'.'' I-am povestit şi lui cele întâmplate. Poate le
eu trimite cu siguranţă glonţul între asemenea mizera­ va înţelege colo peste treizeci, peste patruzeci de ani,
bile împrejurări? când va simţi şi el pe umăr o atingere poruncitoare,
şi va auzi o tainică mustrare, mai puternică şi decât
Cu un efort real mă ridic într'un genunche. Prin nesăbuita patimă a vânătoarei.
luneta armei disting bine cerbul. Coarne de zece, pen­ Iată ultima mea vânătoare de cerbi din acele dragi
tru media regiunei noastre puternice. Bine arcuite^ cu regiuni ale Carasului. Le părăsesc azi, pentru totdea­
vârfurile poleite, frumos mărgelate. Siguranţa e ridi­ una. Părăsesc deodată cu ele camarazi scumpi, muncă
cată, încord acceleratorul, strâng arma la umăr, fixez cu râvnă în ogorul vânătoarei româneşti. Părăsesc vâ­
luneta în spata cerbului... natul meu iubit, şi sunt mulţumit, că ultimul cerb,
Parcă simt atingerea unei mâini. Şi oare e din lăun- asupra căruia am ridicat arma în aceea regiune,
trul meu glasul care mă mustră? îmi arată frumuseţea trăieşte şi azi. Altfel, par'că ar suna fals şi ipocrit cu­
perfectă a cerbului din faţa mea; într'o fulgerare de vântul cu care mă despart, şi pe care îl las suprem sfat
clipă îmi zugrăveşte vieaţa lui plină de primejdii, până părintesc celor între care am trăit: „Ocrotire şi iar
să ajungă la perfecţiunea de azi; îmi prevesteşte al­ ocrotire! Dr. Ioan Bolboca
ternativa unei eroice şi mândre ca­
riere de cerb stăpânitor al munte­
lui şi a unui hoit, pe care se lasă
musca, — a unui trofeu, pe care îl
prinde colbul...
— Ce? — îmi zice — Tu eşti ocro­
titor? Tu predici de zece ani ocrotire
şi iar ocrotire, scrii la reviste, pro-
povădueşti la toate mesele şi întru­
nirile vânătoreşti această poruncă a
zilelor noastre, — şi acum vei atinge
cu degetul trăgaciul, şi va cade co­
roana acelui minunat animal, despre
care spui că îl iubeşti...
— Lasă-mă în pace! Mă împotri­
vesc eu cu dârzenie. Taci! încetează
mustrarea! Numai o clipă tacă-ţi gla­
sul, o clipă, până pleacă glonţul! A-
poi faci cu mine ce vrei, cum ai mai
făcut de atâteaori, amărându-mi bu­
curia succesului. Mă poţi ocărî apoi
cum ştii mai amar, îmi poţi arunca în
cap toate reproşurile. Dar taci acum
. . . De ce nu taci?... Mă învingi...
Arma se coboară dela ochi, în iar­
bă, lângă mine. Mă ridic în picioare,
cât sunt de mare. Mă descopăr, sal-
tându-mi înalt pălărioara.
Cerbul slă buimăcii, ciulele au ră­
mas încremenite. Cum a putut duş­
manul să se apropie, nesimţit? Duş­
manul cel mare, cel hain, cel mai
rău, omul... In câteva salturi au in-
Irat în pădure. Icoana minunată sa In marginea pădurii apăru imaginea împărătească n cerbului"
VIESPARUL (PERNIS APIVORUS APIVORUS L.)
Când am ieşit din răcoarea pădurii în arşiţa soarelui de Iulie,
am avut un regret şi numai decât am fost învoiţi să mai ză­
bovim ceva, tolăniţi pe pajiştea umbrită de un sământar bătrân.
Era un loc frumos. Luminiş larg îmbrăţişat de pădure de stejar.
Abia ne-am aşezat, se ridică din apropierea noastră o pa­
săre răpitoare, care stătuse jos, pe pământ în iarbă. T r e c e cu
la picioarele foarte puternice are ghiare scurte, cu mult mai
puţin agere decât celelalte răpitoare. Aceasta fiindcă se hră­
neşte mai ales pe pământ, căutând „ c a găina" insecte, broaşte,
şopârle şi mai ales cuiburi de viespi, pe care le scoate din pă­
mânt cu multă îndemânare.
Dela spatele nostru din pădurea bătrână a p ornit un sunet
f

lovituri de aripi puternice şi se aşează în coroana unui copac curios. L-am putea scrie „teku-taku-teke-teke-teke" repetat de
mi prea îndepărtat. 30 de 40 ori, des, ca exploziile unei motociclete. • ' i,
— Aici în apropiere are cuibul Viesparul nostru. Cucoana e
— Ce pasăre a fost? întreb eu pe prietenul meu tânăr, cu
nerăbdătoare pe semne... E glasul caracteristic al pasării aces­
care îmi face mare plăcere să hoinăresc şi să-1 mai dăscălesc teia, când cloceşte în cuib. Dacă v o m zăbovi ceva îi v o m auzi
puţin. şi celalalt glas. Ce să zăbovim! P e semne aici e o colonie în­
— Şorecar! se grăbi să hotărască. treagă. A u z i !
Acest învăţăcel merita o pedeapsă pentru greşala pe care o Din văzduh se cobora un ţipet de pasăre aproape armonios.
făcuse. Haide să i-o dau. „Pii-ih-u" în trei silabe distincte. A m numărat 50 de strigări
în şir, la intervale de câte 5 secunde.
— V e z i ce făcea acolo în iarbă pasărea aceea. P o a t e găseşti
Intâmplătoarea mea lecţie scurtă asupra acestei pasări s'a
ce mânca. terminat pe când ne întorceam spre casă, şi n'am uitat să
Sprinten, tânărul învăţăcel, în câteva sărituri a fost la locul spun, că Viesparul e o pasăre migratoare, vine la noi în
numit şi a început să caute plecat asupra pământului. Deodată Aprilie şi pleacă spre Sud în Septemvrie. Şi i-a plăcut priete­
se îndreaptă din şale, dă cu mâna să alunge ceva; dă apoi cu nului meu, când i-am spus, că puii Viesparului sunt g r o z a v de
pălăria. In dreapta, în stânga — tot mai repede, tot mai agitat. leneşi. Ajung mari şi nu se încumetă să plece din cuib. Trebue
Apoi o rupe la fugă spre mine şi se aruncă subt o tufă de alun, să-i prindă mama lor de aripi şi să-i scoată cu puterea de acolo.
privind speriat în jurul lui. — Aşa cum face si cu noi mama, când nu ne sculăm dimi­
— Ce ai păţit? neaţa. Dar oare Viespăriţa stropeşte cu apă rece pe acei pui leneşi?
— A m dat peste un cuib de viespi. JVTau atacat ca nebuni. Apoi după un răstimp de tăcere, mă întreabă:
— Uncheşule, te rog să mă lămureşti asupra unui lucru, fiind­
Abia am scăpat. Uite, până aici a venit unul! Na-ţi! — şi apoi
că Domnia ta le ştii pe toate. Eu cam înţeleg, că puii de jivine
izbi cu pălăria — fără folos. satnănă la păr şi la pene cu părinţii lor. Parcă e mai apro­
Am scos binoclul şi i l-am dat, îndemnându-1 să cerceteze piat şi de mintea noastră nepricepută, ca puiul să aibă pene
mai amănunţit pasărea care tot mai zăbovea pe creanga în şi ochi şi ghiare ca mama şi ca tata lui. Sunt însuşiri trupeşti,
care se aşezase. pe care le vezi, le pipăeşti; se moşteneşte trup din trup. Dar
— C e vezi, ce ţi-ar părea caracteristic? cum moşteneşte puiul acestei paseri plăcerea părinţilor spre
— H m ! M i se pare că nu e şorecar. A r e capul mai suleget, fagurii de viespi, şi meşteşugul de a-i căuta şi a-i ciuguli? Să
coada mai lungăreaţă. P e coadă deosebesc o tiveală transver­ zicem, că învaţă dela părinţi şi acest lucru, văzându-i ce fac
sală largă, negrie, mult despărţită de celelalte. L a Şorecar nu ei. Insă sunt însuşiri curioase, care caracterizează anume
e aşa. Şi capul şi-1 poartă altfel decât Şorecarul: mai semeţ, specie, atitudini, obiceiuri aş putea zice. Iată: toti puii Vies­
mai înălţat — nu tras între umeri... O ! dar a plecat... parului sunt leneşi — cum spui Domnia ta, şi aşteaptă să fie
goniţi din cuib de mama lor. De ce sunt leneşi puii Viesparu­
— Cu atât mai bine. Observă acum zborul, şi continuă. lui. — de unde ştie mama lor, că trebue să-i gonească din
— Zboară oarecum stângaci, dând des din aripi. Acum i se cuib? Cum se pot moşteni asemenea însuşiri?
vede ce lungă îi e coada, şi îngustă; aripile mult mai subţiri — Asta-i o poveste lungă, băiete. De altă dată, tot aşa plim-
şi mai ascuţite decât cele ale Şorecarului... S*a aşezat în iarbă. bându-ne, am să ti-o spun.
Umblă pe jos. Caută, ciocăneşte, pare că găseşte mâncare. Ca A m spus o vorbă goală. Nici eu nu ştiu răspunsul şi expli­
şi când ar aduna grăunţe... Ce pasăre e asta? Răpitoare e? carea. N.
A r e ciocul covoiat, are făula
de uliu, şi... umblă pe jos ca o
găină... •
L-am lăudat pentru observa- —
rea atitudinilor caracteristice
ale acestei frumoase păsări, pe
care după culoare nu am prea
putea-o deosebi de Şorecar.
I-am spus că e Uliul viespilor,
sau Viesparul, care şi-a tras nu­
mele dela marea plăcere cu care
caută fagurii viespilor şi culege
din ei larvele. Viespii care au
dat acel atac voinicesc erau în­
dârjiţi tocmai de vizita acestui
duşman al lor, şi dacă ai căuta
bine locul desigur ai găsi cuibul
de viespi răscolit.
— Eu nu mai merg! se grăbi
să se ferească prietenul meu
tânăr. Dar cum de nu-1 înţapă
viespii?
— A r e el apărătoare bune. în­
cepând dela cioc chiar penele
frunţii îi sunt aşezate ca nişte
solzi aspri, pe sub care nu se
poate furişa viespele şi prin
care nu pătrunde acul lui. P i ­
cioarele puternice sunt îmbră­
cate în „izmene" până jos. Chiar
ochii au o deschizătură tăiată în­
gust, ca cu briciul — îi poate în­
chide perfect. Dacă l-ai vedea Viesparul a scos din marginea unui răzor de lângă pădure fagurii cuibului de viespi, din care mănâncă larvele.
de aproape, ai mai observa, că Apoi caută pe jos, dealungul şi deaîatul poenei. insecte, sopârle. şoareci

DISCUŢII
Tirul armelor de alice
Este f o a r t e u ş o r d e s t a b i l i t c a l i t a t e a d e t i r — p r e c i z i a , g r u p a r e a
- • - u n e i a r m e c u g l o n ) , g h i n t u i t ă , î n s ă c u m u l t m a i g r e u e să se
h o t ă r e a s c ă c a l i t a t e a aceasta a a r m e i c u ţ e a v a lisă, a d e c ă a a r m e i
destinată încărcăturei c u alice. N o r m e stabilite prin v r e o c o m i -
s i u n e i n t e r n a ţ i o n a l ă , d u p ă c a r e s'ar p u t e a f a c e c l a s i f i c a r e a , n u sunt.
Există î n s c h i m b a n u m e n o r m e d o b â n d i t e p r i n e x p e r i e n ţ a l u n g ă ,
şi c a r e s t a b i l e s c c e p o a t e r e c l a m a d e l a a r m a sa v â n ă t o r u l , şi c e
p o a t e d a î n f a b r i c a f i u n e a sa p r o d u c ă t o r u l d e a r m e , d e c i e x i s t ă
u n e l e l i m i t e î n c a d r u l c ă r o r a se î n ş i r u e s c a p o i d u p ă p e r f e c ţ i u n e
diferitele categorii d e arme d e alice.
De c â n d se î n t r e b u i n ţ e a z ă la v â n ă t o a r e a l i c e , acestea sunt p r o ­
iectate d i n tevi lise, n e t e d e . S i n g u r a î m b u n ă t ă ţ i r e esenţială p e
care a o b f i n u t - o forajul n e t e d al a r m e l o r d e alice este „chok-
b o r e " - u l . A d e c ă f o r a j u l ţ e v i l o r n u este cilindric, ci îngustat, astfel,
î n c â t la g u r a Jevii d i a m e t r u l i n t e r n e m a i m i c c u 0 , 5 — 1 , 5 m m , p e
o l u n g i m e d e 3 — 4 c m . Partea îngustată î n felul acesta e c i l i n ­
d r i c ă şi e a şi e l e g a t ă d e r e s t u l ţ e v i i c i l i n d r i c e p r i n o r e g i u n e d e
fransitie d e lungime potrivită, uneori conică, alteori parabolică.
N u există n o r m e p r e c i s e d u p ă care f a b r i c a n t u l s'ar p u t e a călăuzi
la d i m e n s i o n a r e a f o r a j u l u i . A r m u r i e r u l u i n u - i r ă m â n e a l t c e v a p e n ­
t r u p e r f e c ţ i o n a r e a f i r u l u i d e c â t să s t a b i l e a s c ă p r i n t r a g e r e c a l i t a t e a
t i r u l u i p e c a r e o d ă f i e c a r e a r m ă , şi s ă - l p e r f e c ţ i o n e z e p r i n m o ­
dificarea conului, utilizând aşanumitul „ S c h m i r g e l k o l b e n " , un foarte
f i n a p a r a t d e p i l i t î n i n t e r n u l ţ e v i l o r . D e c i a m e l i o r a r e a se î n c e a r c ă
prin modificări întâmplătoare.
Cunosc d i n experienţă nemijlocită personală încercările mai
m u l t o r f a b r i c i d e a r m e p e n t r u a se stabili o p t i m e l e d i m e n s i u n i
precise ale forajului. S'au luat ca m o d e l a r m e d e c a l . 12, 16, 2 0 ,
care aveau u n fir cu fotul e x c e p ţ i o n a l . După forajul acestor arme
e x c e p ţ i o n a l d e b i n e reuşite ca efect d e fir, s'au făcut m u l a j e -
m o d e l e c u s u f l u r t u r n a t î n f e v i . A p o i e x a c t d u p ă a c e s t m o d e l s'a
făcut furajul altor arme, m e r g â n d u - s e p â n ă la m a x i m u l d e exac­
titate î n d i m e n s i o n a r e a imitată. Rezultatul a fost, că î n c e a m a i
m a r e m a j o r i t a t e a c a z u r i l o r , i-a r e v e n i t d e n o u a r m u r i e r u l u i sarcina
să î n c e r c e a m e l i o r a r e a t i r u l u i c u a j u t o r u l v e c h i u l u i a p a r a t „ S c h m i r ­
gelkolben".
C e l e s p u s e a c u m d e m i n e se r e f e r ă m a i ales la a r m e l e c u d o u ă
j e v i . C e l e c u o ( e a v ă , u z i t a t e la n o i , c a B r o w n i n g , W i n c h e s t e r , p o t
a v e a o f a b r i c a f i u n e d e f o r a j c u m u l t m a i p r e c i s ă d â n d şi r e z u l ­
tate m a i uşor calculabile d i n a i n t e .
N o r m e d e j u d e c a r e a t i r u l u i d e alice a u fost c o n t u r a t e m a i î n t â i u
î n A n g l i a , şi n u m a i p e b a z ă e x p e r i m e n t a l ă . E n g l e z i i î n c e a r c ă a r ­
m e l e d e a l i c e la o d i s t a n t ă d e 4 0 y a r z i ( a d e c ă 3 6 , 5 m . ) , a s u p r a
unui cerc c u d i a m e t r u d e 3 0 t o i i (adecă 75 c m . ) , c u alice Nr. 6
englezesc, (adecă 2,55) d i a m e t r u . T o a t e acestea sunt d i m e n s i u n i
a d h o c şi s t a b i l i t e î n m o d c u t o t u l a r b i t r a r . D o a r d i s f a n f a e u n a ,
care a r e o bază reală, f i i n d aceea, la care se t r a g e c u alice î n m o d
c u r e n t şi n o r m a l şi la c a r e a r m a t r e b u e să a i b ă u n
p l i n şi p e r f e c t r a n d a m e n t . D i n c o l o d e a c e a s t ă d i s ­
tantă, d u p ă c u m e constatat, efectul calitativ al t i ­
rului scade vertiginos.
In G e r m a n i a există d o u ă institute p e n t r u î n c e r c a r e a a r m e l o r d e
f o c , şi a n u m e c e l d i n B e r l i n - W a n n s e e ( c u u n c a r a c t e r s e m i o f i c i a l )
şi c e l d i n N e u m a n n s w a l d e - N e u d a m m . A m â n d o u ă a c e s t e i n s t i t u t e
a u a c c e p t a t c e r c u l c u d i a m e t r u l d e 75 c m . şi d i s t a n t a d e 3 5 m . ,
socotită dela gura ţevii. A d e c ă , până aici o egalitate a p r o a p e
perfectă cu sistemul englezesc.
Berlin-Wannsee completează cercul d e 75 c m . cu alte cercuri
interioare, care a u următoarele diametre respective: A = 25,2 c m ;
B = 38,9 c m . A p o i î n t r e a g a suprafaţă a c e r c u l u i este î m p ă r ţ i t ă î n
r a z e , a ş a , î n c â t d a u o sută d e c â m p u r i . A c e a s t ă t i n t a e n u m i t ă
„Hundertfelderscheibe".
P r o c e d e u l d e a p r e c i e r e a tirului uzitat aici e u n u l c o m p l i c a t —
p e n t r u vânătorul practic chiar prea complicat. Englezul n u p u n e
n i c i c e r c u r i i n t e r i o a r e m u l t i p l i c a t e şi n i c i c â m p u r i , c i p u r şl s i m p l u
i a î n c o n s i d e r a r e c â t e f i r e d e a l i c e se a f l ă î n c e r c u l d e 7 5 c m ,
luând a p o i î n seamă numărul care a intrat in „ k i l l i n g - c i r c l e " .
Următoarele foraje, în chip normal, plasează în cercul d e 75
c m . u r m ă t o r u l n u m ă r d e alice trase d i n C a l . 12.
„Full choke" 215
„Demi choke" 185
„Vt c h o k e " 160
„cilindric perfecţionat" 140
„cilindric" 115
î n c ă r c ă t u r a d e a l i c e la c a l . 12 c u c a r e se o b ţ i n m e d i i l e d e m a i
sus a r e o g r e u t a t e d e 1 Vs o u n c e (1 o u n c e = 2 8 , 3 g r a m e ) şi
confine d i n alicele Nr. engl. 6 precis 304 fire.
N e u m a n n s w a l d e - N e u d a m m p u n e î n cercul d e 75 c m . î n c ă unul
cu u n d i a m e t r u d e 37,5 c m , , care c o r e s p u n d e î n mare unui „ k i l ­
ling c i r c l e " al unei a r m e „ f u l l c h o k e " la 35 m . distanţă. N e u -
m a n n s w a l d e a r e î n v e d e r e la a p r e c i e r e a c a l i t ă ţ i i t i r u l u i : P r o c e n ­
tul alicelor intrate; Gruparea alicelor; Regularitatea; Puterea d e
p ă t r u n d e r e . Acest institut execută încercarea a r m e l o r d e alice c u
a l i c e 3,5 m m . L a c a l . 1 2 , î n f r ' o î n c ă r c ă t u r ă d e 3 5 g r a m e i n t r ă
140 fire d e alice, n u m ă r a t e fir d e fir c u u n aparat i n g e n i o s i n ­
v e n t a t d e fostul d i r e c t o r a l i n s t i t u t u l u i , A l b e r t Preuss.
C u alice 2,5 m m . a r m a d e o b i c e i u t r a g e c u c e v a m a i slab, d e c â t
cu a l i c e m a i m ă r i ş o a r e . A l i c e l e 2,5 sunt p o t r i v i t e p e n t r u sitari —
3 m m . l a r a ţ e şi la f a z a n i , c o c o ş i d e a l u n , p o t â r n i c h i — 3,5 m m .
la i e p u r i , c o c o ş i d e m u n t e , g â ş t e , v u l p i . D a r d i m e n s i u n e a a l i c e l o r
e o b i e c t u l predilecţiei i n d i v i d u a l e . Câţi vânători atâtea obiceiuri
am putea spune.
C a l i b r u l 1 2 î n g e n e r a l e s t e m a i b u n şi m a i p o t r i v i t p e n t r u
alicele mari. Sunt arme, cari frag b i n e c u orice m ă r i m e d e alice,
— sunt altele cari frag b i n e n u m a i c u o a n u m i t ă m ă r i m e , p e
c â n d c u alte alice a u fir inferior, chiar prost.
D e a c e e a , c â n d u n v â n ă t o r v r e a să-şi c u m p e r e o a r m ă n o u ă ,
e b i n e să î ş i d e a s e a m a , c a m l a c e f e l d e v â n a t ; o v a î n t r e b u i n ţ a
m a i m u l t , d e c i c a m c e a l i c e v a t r a g e . A c e a s t a să o c o r r f u n i c e f a ­
b r i c a n t u l u i , p e n t r u c a să î i a l e a g ă o a r m ă î n c e r c a t ă şi g ă s i t ă
bună pentru mărimea d e alice respectivă. Pentru vânătorii dela
n o i e r e c o m a n d a b i l , c a să c o m a n d e să f i e r e g l a t ă a r m a p e c a r e
v o e ş t e să o c u m p e r e , c u c a r t u ş e W a l s r o d e „ P e r f e c t " , a v â n d î n

C e r c u l c u d i a m e t r u d e 75 c m . este acela, care

teoretic c u p r i n d e toate alicele, p e care le p u t e m
avea î n v e d e r e ca efectiv „ u c i g ă t o a r e " a l e v â n a ­
t u l u i . A l i c e l e d e 2,55 m m . sunt a c e l e , c u c a r e c a ­
librul 12 n o r m a l d ă m a x i m u l d e r a n d a m e n t al t i ­
r u l u i . C u aceste a l i c e t r a g e d e o b i c e i u E n g l e z u l la
v â n a t u l aripet d e elită, C r o u s e ( L a g o p u s scoticus),
d a r şi l a i e p u r i . I n c a d r u l a c e s t u i c e r c se m a i d e o ­
s e b e ş t e î n c ă u n cerc m a i m i c , aşa n u m i t u l „ k i l l i n g
circle" — cercul mortal, adecă acel cerc, p e supra­
faţa c ă r u i a se g ă s e ş t e u n n u m ă r suficient d e a l i c e
p e n t r u d o b o r î r e a sigură a vânatului. Din experienţă
ştim, că pentru d o b o r î r e a unui p o r u m b e l d . ex.
s u n t n e c e s a r e p a t r u a l i c e d e 2 , 5 5 m m . şi a n u m e
s o c o t i n d , că acestea toate nimeresc î n c o r p , făcând
abstracfie d e cele c e au lovit capul, gâtul, aripile.
Un număr e g a l d e alice este necesar p e n t r u d o ­
b o r î r e a s i g u r ă a u n u i sitar, a u n e i p o t â r n i c h i . A n a ­
lizând tirul unei arme engleze d e b u n ă calitate,
observăm imediat, că î n primul rând ea plasează
un procent foarte mare d e alice î n cercul d e
75 c m . , a p o i l e g r u p e a z ă f o a r t e r e g u l a t , c u d e n ­
sitate mare. Astfel îşi p o a t e permţte vânătorul
e n g l e z să t r a g ă l a t o t f e l u l d e v â n a t m i c , c u a l i c e
d e 2,55 m . ! Ianuarie Foto C. A . W a s s
v e d e r e , că C. A . M . v i n d e î n m o n o p o l n u m a i a s e m e n e a p u l b e r e ,
şi e x c e l e n t e l e c a r t u ş e a l e „ F a b r i c e i R o m â n e d e c a r t u ş e d e v â n ă ­
t o a r e " , c e l e c u „ t r e i s t e l e " şi „ d o u ă s t e l e " s u n t î n c e r c a t e d e a s e ­
m e n e a cu această iarbă.
A r m e l e d e a l i c e c a l i b r u 16 c o r e s p u n d b i n e şi 16 e u n c a l i b r u
u n i v e r s a l , c u t o a t e că î n u n e l e fări e p r e f e r a t 12. C a l . 20 e d e j a
o specialitate, uzitat mai ales d e t r ă g ă t o r i care au m a r e î n c r e ­
d e r e î n a r t a l o r . î n c ă r c ă t u r a d e a l i c e l a c a l . 1 2 e 3 2 — 3 5 g r „ la
c a l . 16 e 2 8 — 3 0 g r . , la c a l . 2 0 e 2 4 — 2 6 g r . Este d e c i f o a r t e n a ­
t u r a l , c ă d a c ă p u n e m a l ă t u r e a o a r m ă d e c a l . 12 c u u n a d e 2 0 ,
şi c o n s t a t ă m c ă a m b e l e a u a r u n c a t î n c e r c u l d e 7 5 c m . 75%> a
a l i c e l o r , a r m a d e 12 v a f i a r u n c a t u n n u m ă r c u m u l t m a i m a r e
d e c â t c e a d e 2 0 . D e c i „ k i l l i n g c i r c l e " l a c a l . 12 v a f l c u mlult
m a i m a r e d e c â t la 2 0 şi m a i d e a s ă v a fi şi p l a s a r e a a l i c e l o r .
R e f e r i t o r la d i s t a n t a la c a r e p u t e m f r a g e , î n c e r c ă r i l e a u d o v e d i t ,
c ă d . e x . la a r m e c a r e t r a g 70°/o a l i c e î n c e r c , l i m i t a d i n p u n c t
d e v e d e r e v ă n ă f o r e s c e s t e : La c a l . 16 m a x i m a l 4 7 m . — c a l . 1 2
m a x i m a l 5 0 m . A d e c ă o d i f e r e n ţ ă d e 3 m e t r i î n t r e c a l . 16 şi 1 2 .
T o t aşa c a m 3 m e t r i e d i f e r e n ţ a şi î n t r e c a l . 1 6 şi c a l . 2 0 , d a c ă
trag procente egale.
Să m a i a d a u g c â t e v a c u v i n t e r e f e r i t o r la p r o i e c t i l e l e B r e n n e k e
şi S t e n d e b a c h w l d e a l , c u c a r e se t r a g e o b i ş n u i t d i n J e v i l e l i s e .
A d m i t , c ă e s t e d e d o r i t c a a r m a să t r a g ă b i n e şi c u g l o n ţ d e f e l u l
a c e s t a . Să n u u i t ă m , c ă a r m e l e c u a l i c e d e o b l c e i u t r a g m a i sus —
adecă peste punctul ochit — cu 5 — 1 0 — 1 5 cm. B r o w n i n g u l chiar
c u 2 0 c m . D e c i ţ e a v a v a b a t e t o f a c o l o şi c u a m i n t i t e l e g l o a n f e .
D a r să f i n e m m i n t e : a r m a d e a l i c e e p e n t r u a l i c e . D a c ă d i n î n ­
t â m p l a r e f r a g e b i n e şi c u g l o n ţ , să z i c e m „ S l a v ă D o m n u l u i " , d a r
să n u o c ă r î m f a b r i c a n t u l d a c ă n u d u c e b i n e g l o n t u l . T o t u ş i p o t r i v i t
î n c e r c ă r i l o r f ă c u t e la N e u m a n n s w a l d e se p o a t e o b f i n e c u 5 f o ­
c u r i o g r u p a r e n u m a i r e a d e 7 c m . la 3 5 m e t r i , i a r la 5 0 m e t r i
g r u p ă r i d e 10 c m . C e e a c e e s u f i c i e n t . Dar î n c ă o d a t ă : t e v i lise
e n t r u a l i c e !
P U . C o l . R. Schneider-Snyder
II.
Arc şi săgeată
T i n e r e t u l d e a z i e p r e a a l i n t a t . C u m s'a r i d i c a t c o p i l u l şi a
î n c o l f i t î n e l d o r u l d e a v e n t u r ă . . . v â n ă t o r e a s c ă , a r e p o f t ă să î n ­
c e a p ă a t r a g e c u armă d e toc. Dar a r m e l e d e foc sunt s c u m p e ,
m u n i j i a l o r e s c u m p ă şi a p o i m a i s u n t şi p r i m e j d i o a s e î n m a n i l e
î n c e p ă t o r i l o r t i n e r i . Pe v r e m e a noastră a m î n c e p u t „ î m p u ş c a t u l " c u
p r a ş t i i şi c u s ă g e f i , şi a f l a m m a r e p l ă c e r e î n î n d e m â n a r e a , p e c a r e
n e - o c â ş t i g a s e m . C e l c e s'a d e p r i n s b i n e c u a c e s t e „ a r m e " , t r e c e a
u ş o r la m â n u i t u l a r m e i d e f o c , şi a v e a d e j a î n d e m â n a r e a , c a r e
f e r e ş t e d e p r i m e j d i i . P r a ş t i a şi s ă g e a t a n o a s t r ă s l a b ă , f ă c e a u d o a r
i n c i d e n t a l e d a u n e î n g e a m u r i l e v e c i n i l o r , şi n e n o r o c i r e a se p r e ­
zenta doar în forma unei nădrăgeli zdravene. D a r să n u s e
c r e a d ă , că mai ales praştia n u era o armă d e v â n ă t o a r e ! Imi a d u c
a m i n t e d e b i e t e l e c o d o b a f u r e p e care le a d u n a m cu siguranţă a-
p r o a p e desăvârşită, p l e s n i n d u - l e c u firul d e alică, p e care îl f o ­
l o s e a m î n l o c u l p i e t r i c e l e i s t r ă v e c h i . Şi c â t e v r ă b i i n u s ' a u p o ­
m e n i t t r e c u t e î n c e a l a l t ă l u m e , p e a c e e a ş c a l e . D a r să a p r o p i i o
c o d o b a t u r ă s a u o v r a b i e , c u g â n d u l r ă u , la d i s t a n t a la c a r e t r a g e
praştia, era o performantă vânătorească a p r o a p e mai grea decât
să a p r o p i i u n c e r b c a r e m u g e ş t e , s a u u n c o c o ş r o t i n d . A r c u l şi
s ă g e a t a î n s c h i m b e r a u u n e l t e d e t r a g e r e la ţ i n t ă , n e f o l o s i t o a r e
„ v â n ă t o a r e i " la c a r e a v e a m d r e p t u l .
T i n e r e t u l n o s t r u ar t r e b u i s ă - ş i î n d r e p t e a t e n ţ i u n e a s p r e a r m a
s t r ă m o ş i l o r n o ş t r i , s p r e a r c şi s ă g e a t ă . A c e a s t ă u n e a l t ă e v r e d n i c ă
d e t o a t ă a t e n ţ i u n e a şi s t i m a n o a s t r ă . C a a r m ă d e l u p t ă şi d e v â ­
n ă t o a r e a r e la a c t i v u l e i u n t r e c u t g l o r i o s . A r c a ş i i m o n g o l i , c h i ­
n e z i , j a p o n e z i , e n g l e z i , v e n e ţ i a n i şi n u m a i p u ţ i n a r c a ş i i m o l d o ­
v e n i e r a u v e s t i ţ i p â n ă la m a r i d e p ă r t ă r i şi t e m u ţ i d e d u ş m a n i .
L a I n d i e n i i A m e r i c e i d e N o r d , a r c u l , c a a r m ă d e r ă z b o i u şi d e
v â n ă t o a r e s'a m e n ţ i n u t p â n ă c e a u a p ă r u t p u ş t i l e c u c e p s a , d e c i
alăturea d e v e c h i l e a r m e d e foc, cu c r e m e n e , etc. U n e l e p o p o a r e
p r i m i t i v e d i n A m e r i c a d e S u d , A f r i c a şi A u s t r a l i a f o l o s e s c şi a z i
î n m o d c u r e n t această armă. I n d i e n i i d i n A m e r i c a u c i d e a u cu să­
g e ţ i l e l o r a n i m a l e m a r i , b i s o n i şi c e r b i .
S p o r t i v i i a m e r i c a n i a u scos d i n m u z e e această v e c h e a r m ă ,
şi s u n t c l u b u r i s e l e c t e şi f o a r t e p o p u l a t e , c a r e c u l t i v ă v â n ă t o a r e a
c u a r c şi c u s ă g e a t ă , c u t o a t e c ă a c e ş t i d o m n i ş i - a r p u t e a p r o ­
c u r a f o a r t e u ş o r c e l e m a i a l e s e şi m a i m o d e r n e a r m e d e f o c .
V â n e a z ă însă c u arc f i i n d c ă u t i l i z a r e a acestei a r m e d ă u n „ s p o r t
bun".
T i n e r e t u l n o s t r u a r e s i m t p e n t r u s p o r t u r i — şi d e a c e e a p o a t e
n u v o m s ă m ă n a î n p ă m â n t a r i d , d a c ă v o m î n d e m n ? , c a şi la n o i
a c e s t t i n e r e t să s c o a t ă d i n u i t a r e v e c h e a a r m ă a s t r ă m o ş i l o r şl să
o u t i l i z e z e la f o a r t e s p o r t i v e l e e x e r c i ţ i i şi e m u l ă r i , practicate în
s t r ă i n ă t a t e p e o scară f o a r t e î n t i n s ă .
In c o m e r ţ u l d e s p e c i a l i t a t e se p o t c u m p ă r a a r c u r i şi s ă g e ţ i d e
b u n ă şi d e e x c e l e n t ă c a l i t a t e . Sunt u n e l e d i m e n s i o n a t e p e n t r u
c o p i i , a l t e l e p e n t r u t i n e r e i , p e n t r u f e m e i , b ă r b a f i , p â n ă la u n e l e
p e n t r u atleţi — d u p ă puterea p e care o reclamă î n t i n d e r e a corzii.
D a r n u t r e b u e să n e o b i ş n u i m să c u m p ă r ă m d i n p r ă v ă l i e t o a t e
l u c r u r i l e d e c a r e v o i m să n e f o l o s i m . O u n e a l t ă f ă c u t ă — p o a t e
mai rudimentar dar totuşi utilizabil — d e noi înşine, are o mai
mare valoare, ne e mal dragă, o mânuim mai cu atenflune, o
î n g r i j i m , o c u n o a ş t e m . In c e p r i v e ş t e a r c u l şi s ă g e a t a , s u s ţ i n e m ,
c ă t i n e r i i n o ş t r i p o t f o a r t e b i n e şi u ş o r să-şi c o n f e c ţ i o n e z e e i
aceste arme, cel p u ţ i n p e n t r u e p o c a d e î n c e p e r e a sportului
a c e s t u i a . D a c ă v o r d e v e n i m a i ş t r i i , p o t s ă - ş i p e r m i t ă l u x u l să
a i b ă şi u n a r c d e î n a l t ă c a l i t a t e .
lată cum se p o a t e f a c e acasă u n arc şi s ă g e ţ i .
N e p r o c u r ă m o leafă (şipcă) d e frasin, fără n o d u r i , c u v i n e l e
f r u m o s p a r a l e l e . O l ă i e m d e - a - l u n g u l î n f e l u l , ca p a r t e a e x t e r n ă
să r ă m â n ă p l a n ă , iar c e l e l a l t e t r e i l a t u r i să f i e r o t u n j i t e , c u c a n -
t e l e n e t e z i t e . G r o s i m e a ş i p c e i să f i e 2 c m . ( u n } o l ) , l ă j i m p a t o t
a s e m e n e a . L u n g i m e a a r c u l u i o s t a b i l e ş t e arcaşul aşa, că aşează
l e m n u l p a r a l e ! cu e l , d e l à p ă m â n t d e lângă p i c i o a r e ; arcul astfel
a ş e z a t ( a d e c ă l e m n u l a r c u l u i , n e c u r b a t î n c ă ) t r e b u e să a j u n g ă
p â n ă la o c h i u l a r c a ş u l u i . G r o s i m e a a r c u l u i r ă m â n e la m i j l o c c e a
a r ă t a t ă m a i sus — s p r e c e l e d o u ă c a p e t e s u b f l e m l e m n u l î n f e l u l ,
c ă l ă f i m e a s ă - i r ă m â n ă c e a v e c h e şi n u m a i d i n g r o s i m e s c ă d e m
t r e p t a t , a ş a , î n c â t l a c e l e d o u ă c a p e t e g r o s i m e a să f i e c e v a m a i
5
m u l t c a 1 c m . ( / s - a p a r t e d i n t r ' u n ( o l ) . Se t a i e a p o i l a c e l e d o u ă
capete lăcaşurile c o a r d e i , făcând o încrestătură adâncă d e h l
cm.
î n partea d i n a f a r ă , d e c i lată, a a r c u l u i . Increstăfura va avea o
u ş o a r ă î n c l i n a r e s p r e m i j l o c u l a r c u l u i , c a să f i e î n ! d i r e c f i a s t r u n e i
întinse.
Struna n e - o dă coarda puternică d e celo. Un capet al strunei
î l l e g ă m s o l i d , d e f i n i t i v , la u n u l d i n t r e v â r f u r i l e a r c u l u i , la c e l a l a l t
c a p ă t d e s t r u n ă f a c e m u n l a f , î n s c o p u l să p u t e m a p l i c a s t r u n a
şi la c e l a l a l t v â r f a l a r c u l u i , şi să o p u t e m d e m o n t a u ş o r . A c e a s t a
î n s c o p u l , c a a r c u l să n u s t e i e î n c o r d a t d e c â t a t u n c i c â n d v o i m
s ă - l î n t r e b u i n f ă m , d e a l t e d ă f i să s t e i e î n p o z i f i e d e o d i h n ă , d r e p t .
A l t f e l îşi p i e r d e p r e a c u r â n d e l a s t i c i t a t e a .
L a t r a g e r e , m â n a s t â n g ă c u p r i n d e la m i j l o c c o m p l e t ) a r c u l , c a r e
stă p e r p e n d i c u l a r , i a r s ă g e a t a o d i h n e ş t e p e d e g e t u l m a r e a l a -
c e s t e i m â n i . S ă g e a t a şi s t r u n a , î n m i ş c a r e a d e î n c o r d a r e , n u l e
p r i n d e m î n t r e d e g e t u l m a r e şi a r ă t ă t o r , c i p r i n d e m s t r u n a c u c e l e
1
t r e i d e g e t e d i n m i j l o c a l e m â n i i d r e p t e , iar î n t r e d e g e t u l a r ă t ă t o r
şi m i j l o c i u p r i n d e m î n r c e e a ş i v r e m e c o t o r u l s ă g e ţ i i .
D e s i g u r , c e l e d o u ă j u m ă t ă ţ i a l e a r c u l u i t r e b u e să a i b ă a c e e a ş i
curbură — lucru p e care îl asigură d e d e - o - p a r t e o m o g e n i t a t e a
lemnului, apoi egala subfiere d e a m â n d o u ă părţile. A p o i arcul
t r e b u e să f i e b i n e e c h i l i b r a t . C o n t r o l ă m a c e a s t ă c a l i t a t e a ş e z â n d
a r c u l la m i j l o c u l l u i , p e u n g h i a p o l i c a r u l u i r i d i c a t î n s u s . A r c u l
î n a c e a s t ă p o z i f i e t r e b u e să se c u m p ă n e a s c ă , r ă m â n â n d b a l a n s a t .
S ă g e ţ i l e se c o n f e c ţ i o n e a z ă d i n a c e l a ş m a t e r i a l şi a u o l u n g i m e
d e 7 5 c m . P u n c t u l d e e c h i l i b r u t r e b u e să se g ă s e a s c ă l a c a p ă t u l
primei treimi a lungimei, măsurată î n c e p â n d delà vârful săgefii.
in u r m a r e g r o s i m e a săgefii nu e una e g a l ă pei toată l u n g i m e a e i ,
ci ea scade s p r e c e l e d o u ă c a p e t e .
La c a p ă t u l s ă g e j i i t ă i e m u n şănfulef, î n c a r e se v a potrivi
s t r u n a . I n c r e s t ă f u r a a c e a s t a se f a c e a m ă s u r a t s t r u n e i a r c u l u i , a ş a ,
c a s t r u n a să i n t r e î n ş a n f c u o f o a r t e m i c ă r e z i s t e n t ă . V â r f u l s ă ­
g e ţ i l o r d e a n t r e n a m e n t v o r f i n u m a i r o t u n j i t e şi p u f i n c ă l i t e î n
pară.
Săgeata d e v â n ă t o a r e v a avea un vârf ascufit, d i n fier, care
v a fi p r e v ă z u t c u a r i p i o a r e . F i e r u l d e vârf are u n c o t o r l ă t ă r e ţ ,
ecesta îl p o t r i v i m î n l e m n u l c r e p a t al s ă g e f i i , a p o i î n t ă r i m , l e g â n d
p e d i n a f a r ă c u m u l t ă g r i j e , c u fir c e r a t , sfoară s u b f i r e , m ă t a s ă ,
c o a r d ă d e v i o a r ă f o a r t e s u b f i r e . L e g ă t u r a v a fi aşezată s p i r a l , fir
l â n g ă fir, ca un i n e l lat.
A m i n t i m , c ă s ă g e a t a d e v â n ă t o a r e , p e n t r u a-i a s i g u r a u n z b o r
r e g u l a t , m a i p r i m e ş t e d e a s u p r a ş ă n f u l e f u l u i a m i n t i t şi o p e a n a .
Aceasta o aşezam într'o tăietură făcută cu multă b ă g a r e d e seamă
î n l e m n u l s ă g e f i i , a ş a , î n c â t a r i p i l e p e n e i să s t e i e a f a r ă d e a m â n ­
d o u ă p ă r ţ i l e . L u n g i m e a a c e s t e i p e n e v a fi c a m d e 6 c m . , iar
a r i p i l e e i l a t e d e c â t e 1,5 c m .
A n t r e n a m e n t u l î n c e p e c u t r a g e r e la d i s t a n t ă m i c ă , d e 10 m e t r i .
Ţ i n t a e o p e r i n ă d e sac, u m p l u t ă c u p a i e , p e c a r e l i p i m , sau d e ­
s e m n ă m un p u n c t n e g r u , î n d i a m e t r u d e 10 c m . D a c ă l o v i m acest
punct cu fiecare săgeată, mărim disfanfa din 5 în 5 metri, p â n ă
a j u n g e m la 4 0 m e t r i . In v r e m e a a c e a s t a v o m p u n e p o n d şi p e
c e l e r i t a t e a c u c a r e t r a g e m , c a să a j u n g e m la z e c e s ă g e f i p e m i n u t .
Cu voinţă fermă şi cu exerciţiu neîntrerupt ajungem să avem
 b u n e r e z u l t a t e . C â n d a m a j u n s să t r a g e m c u p r e c i z i e la 4 0 m e t r i , cietate comercială cu scopuri lucrative, evident purtând urmări
p u t e m c o b o r i ciori d i n vârfurile copacilor! şi s c o p u r i l e i d e a l e stabilite î n statute.
T â n ă r u l arcaş ştie însă, că u n arc p u t e r n i c cu săge)i d e v â n ă ­ E b i n e asta?
toare p o a t e p r o d u c e răniri f o a r t e g r a v e . L a o d i s t a n t ă d e 25 m e t r i , In r e p e f i t e r â n d u r i a m a r ă t a t n e c e s i t a t e a d e a se q ă s i m i j l o c u l
un arc b u n ,trimite săgeata b u n ă c u aşa m a r e p u t e r e , î n c â t aceasta să se v i e î n a j u t o r u l m a t e r i a l a l v â n ă t o r i l o r n o ş t r i , d e m u l t e o r i
străpunge trupul unui o m , d i n piept în spate! s p e c u l a ţ i s â n g e r o s şi c â n d c u m p ă r ă şi c â n d v â n d . D a c ă „ U n i u ­
„ S p o r t m a n " I r e b u e să f i e s i n o n i m c u „ G e n t l e m a n " , d e aceea n e a " se o c u p ă d e s o l u ţ i o n a r e a acestei importante probleme,
a r c a ş u l t r e b u e să e v i t e o u t i l i z a r e n e p o t r i v i t ă a a r m e i s a l e . m e r i t ă t o a t ă r e c u n o ş t i n ţ a l u m e i n o a s t r e v â n ă f o r e s t i , şi n o i s u n t e m
C e l e c e l e - a m s p u s m a i s u s , a r a t ă m o d u l d e c o n f e c ţ i o n a r e cil c e i d i n t â i , c a r e a o r o b ă m a c f i u n e a şi î i u r ă m t o t s u c c e s u l . T r a n s ­
u n u i a r c şi a s ă g e f i l o r o b i ş n u i t e , s i m p l e . Să n u u i t ă m î n s ă , c ă la f o r m a r e a „ U n i u n e i " ca atare î n s o c i e t a t e c o m e r c i a l ă , m o d i f i c a r e a
unele p o p o a r e înaintate în civilizaţie, meşteşugul confecţionării s t a t u t e l o r î n s e n s u l , c a „ U n i u n e a " să p o a t ă f a c e c o r n e r ) î n n u m e
acestor arme a luat p r o p o r ţ i i l e unei arte. Chinezii, j a p o n e z i i , f ă ­ propriu, credem însă că e o s o l u f i u n e greşită. Argumentele
ceau arcurile d i n combinarea mai multor feluri d e lemn, lipite i n noastre sunt u r m ă t o a r e l e :
m o d măestrit, p e n t r u a asigura o elasticitate m a i mare. Unii m a i 1. „ U n i u n e a este o r q a n i z a r e a o f i c i a l ă a vânătorilor români,
i n t r o d u c e a u şi l a m e d e c o r n şi a l t e m a t e r i a l e î n a c e l a ş i s c o p . A c o n c e o u t ă c a o t o v a r ă ş ă d e a c f i u n a a o r g a n i z a f i u n e i d e stat.
d e s c r i e această arfă ar f r e c e m u l t p e s t e s c o p u r i l e a r t i c o l u l u i d e S c o p u r i l e ei d e n o t ă această caracteristică. A introduce scopul
fa(ă, care i n t e n ţ i o n e a z ă n u m a i î n d e m n a r e a t i n e r e t u l u i nostru s p r e lucrativ, c o m e r c i a l , ar însemna a d e n a t u r a î n t r e a g ă concepţia
această p r e a frumoasă î n d e l e t n i c i r e : t r a g e r e a c u arcul. „ U n i u n e i " , c o l a b o r a t o a r e a a u t o r i t ă ţ i i d e stat.
Camaradul Bătrân 2. O a c t i v i t a t e c o m e r c i a l ă a r a d u m b r i c e l e l a l t e s c o p u r i a l e
„ U n i u n e i " , a b s o r b i n d şi i n t e r e s u l şi p u t e r e a d e m u n c ă a c o n d u -
c e r e i . A r r ă m â n e — c a şi p â n ă a c u m - neolijate scopurile reale.
III.
O r i marea reformă De care o cere „ U n i u n e a " e t o c m a i revenirea
la r e a l e l e e i r o s t u r i , a t a c a r e a s c o p u r i l o r , d e c a r e n i m e n e a n u s'a
„U. G. V. R." — societate comercială filins în aceşti a p r o a p e 20 a n i d e e x i s t e n t ă .

In u l t i m u l n u m ă r al „ R e v i s t e i V â n ă t o r i l o r " , „ U n i u n e a " c e r e o p i - 3. C o n s t r u c ţ i a i n t e r n ă a u n e i a s o c i a ţ i i c u m e s t e a z i „ U n i u n e a "

n i u n e a s o c i e t ă ţ i l o r d e v â n ă t o a r e şi a v â n ă t o r i l o r , r e f e r i t o r l a o
radicală m o d i f i c a r e structurală a e i , care e proiectată. E v o r b a ,
c a p r i n m o d i f i c a r e a s t a t u t e l o r , U n i u n e a să d e v i n ă o „ S o c i e t a t e c u
c a r a c t e r c o m e r c i a l " î n s c o p u l , d e a sta l a î n d e m â n a şi î n f o l o s u l
v â n ă t o r i l o r , l a p r o c u r a r e a a r t i c o l e l o r d e c a r e a u n e v o i e , la v a l o
rificarea p r o d u s e l o r vânătoarei.
e c u t o t u l alta d e c â t c e e a a u n e i societăţi c o m e r c i a l e . A l t e p r e ­
o c u p ă r i , alte calităfi, altă e x p e r i e n ţ ă , altă structură a g â n d i r i i
t r e b u e să a i b ă u n c o n d u c ă t o r a l „ U n i u n e i " - c o m e r c i a n t e , si a l t a
cel al „ U n i u n e i " - î n d r e p t a r al v â n ă t o r i l o r r o m â n i . Sunt d o u ă lumi,
p e care n u le p o a t e stăpâni acelaş fel d e o a m e n i . Experienţa
t r i s t ă a a l t o r a s e m e n e a î n c e r c ă r i să n e f i e d e f o l o s .

I n t r ' o atât d e î n s e m n a t ă c h e s t i u n e , ne luăm voie să n e a r ă t ă m 4. Tot e x p e r i e n ţ a n e arată, că o î n t r e p r i n d e r e c o m e r c i a l ă p o a t e

şi n o i m o d e s t a noastră părere. să r e u ş e a s c ă n u m a i î n c a z u l d a c ă e c o n d u s ă î n c e l m a i a u t e n t i c
spirit c o m e r c i a l . O s e v e r ă d i s c i p l i n ă î n o r q a n i z a f i a i n t e r n ă , c u
Art. 4, p. 1 1 , d i n statutele „ U n i u n e i " arată, că ea „ V a p r o c u r a ,
e s c l u d e r e a o r i c ă r u i favoritism; o t e n a c e m u n c ă c o n ş t i e n t ă : u n
î n n u m e l e şi d u p ă c e r e r e a l o r a r m e , m u n i ( i u n i şi a l t e a r t i c o l e d e
s i m t p e r s o n a l a l d a t o r i e i si r ă s p u n d e r i i ; o c o n d u c e r e unitară,
v â n ă t o a r e m e m b r i l o r e i şi s o c i e t ă ţ i l o r a f i l i a t e , f ă r ă a f a c e c o r n e r )
specializată, încercată. Asociaţiile hibride nicicând nu au putut
p e c o n t p r o p r i u " . Aşadar „ U n i u n e a " î n structura ei d e azi are
î n t r u n i a c e s t e î n s u ş i r i . S a u f a c i c o r n e r ) , sau f a c i o p e r ă i d e a l i s t ă ,
î n t r e s c o p u r i l e e i să m i j l o c e a s c ă m e m b r i l o r e i p r o c u r a r e a a r t i c o ­
d e filantroDie, d e cultură etc. E pită t r e a b ă , că î n c e s c o p f o l o ­
lelor d e care au nevoie. Poate d e ex. prelua reprezentanta unor
seşti r e s u l t a t u l c o m e r c i a l a l u n e i î n t r e p r i n d e r i p u r c o m e r c i a l e ;
c a s e d i n ( a r ă şi d i n s t r ă i n ă t a t e , şi î n a c e a s t ă c a l i t a t e să f a c i l i t e z e
po)i să-l d a i î n t r e g săracilor d e e x . Dar p â n ă îl r e a l i z e z i , t r e b u e
membrilor ei achiziţionarea, cu preturi normale, a armelor, a m u -
să r ă m â i c o m e r c i a n t şi n u m a i c o m e r c i a n t . Să n e a d u c e m a m i n t e
niţiunei etc. Ceea c e n u p o a t e face azi î n urma resfricfiunilor
de dezastrul ce a urmat pentru „ U n i u n e " d i n încercarea d e a
s t a t u t a r e e s t e „ c o r n e r ) p e c o n t p r o p r i u " . A d e c ă n u p o a t e să c u m ­
f a c e şi p e c o n s i q n a t a r u l , a v â n d a r m e e t c . î n c o n s i q n a f i u n e . N u
p e r e , să v â n d ă î n n u m e p r o p r i u , n u p o a t e a v e a m a g a z i n d e d e s ­
i n s i s t ă m : să n e a d u c e m a m i n t e , c e l p u ţ i n c e i c e a m a s i s t a t l a
facere, n u poate angaja o b l i g a m e n t e d e plată, n u poate face
a c e a s t ă r u ş i n e , şi l a a n e v o i o a s a v i n d e c a r e a r a n e l o r !
c r e d i t e d e marfă — n u p o a t e fi c o m e r c i a n t .
5. Orice corner) comportă risc. Riscul poate să se c i f r e z e la
M o d i f i c a r e a proiectată poartă tocmai asupra acestei esenţiale
sume e n o r m e , care p o t răsturna clădirea „Uniunei".
r e s t r i c f i u n i . „ U n i u n e a " a r u r m a să d e v i e „ S o c i e t a t e c u c a r a c t e r
c o m e r c i a l " , sau v o r b i n d precis „ S o c i e t a t e c o m e r c i a l ă " — c o m e r ­ Solufiunea p e care o preconizăm n o i este alfa:
c i a n t . C e e a c e î n s e m n e a z ă , c ă e a , „ U n i u n e a " c a a t a r e , să î n c e ­ „Uniunea" să i a iniţiativa si să p a t r o n e z e o Cooperativi a
t e z e să f i e o a s o c i a f i e c i v i l ă c u s c o p u r i i d e a l e , să d e v i n ă o s o - vânătorilor români. Caracteristicele ar f i :
a) S o c i e t a t e c o m e r c i a l ă p e r f e c t ă , i n ­
dependentă d e „ U n i u n e " , d u p ă toate
normele legilor cooperativelor.
b) Scop: aprovizionarea vânătorilor
cu p r i n c i p a l e l e lor t r e b u i n ţ e , — d e s ­
facerea p r o d u s e l o r lor.
c) C o o p e r a t i v a lucrează esclusiv c u
m e m b r i i e i . Deci n u are prăvălie, în
care p o a t e intra o r i c i n e , — n u c u m ­
pără blănuri etc. delà oricine. O c o o ­
perativă în forma ei ideală.
d ) P r i n s t a t u t e se a s i g u r ă „ U n i u n e i "
é un loc î n administrafia centrală. Prin
statute se s t a b i l e ş t e , că v e n i t u l curat
1
se împaHe: :i r i s t u r n ă membrilor
¿4 care au c u m p ă r a t sau au v â n d u t , V i
parfe fond d e rezervă a cooperativei,
l
/ l parte „ U n i u n e i " , pentru scopurile ei.

Apreciind scopul înfelept urmărit d e

„ U n i u n e " în vederea ajutorării materiale
a membrilor ei, socotim calea propusă
d e n o i în scurtele cuvinte care p r o -
ced mai potrivită, decât o modificare
structurală a „Uniunei", în sensul
transformării ei în societate comer­
c i a l ă . D a r să a u z i m şi a l t e p ă r e r i . N i c i
aici, ca nici d e altă dată, n e c o n s i d e -
r â n d u - n e î n f a l i b i l i şi n i c i m a i c u m i n f i
In reaţa şi promoroar.'i Dto Col. C Roscttl-Balanescu decât al)ii. „C."
 IV. găsi armele dorife p e acolo şi c o l a b o r â n d cu paznicii de vână­
toare;
Situaţia caprelor negre în judeţul Braşov c ) să se d e l i m i t e z e o p o r ţ i u n e d e t e r e n p u s ă c o m p l e t s u b p r o ­
t e c ţ i e , î n c a r e să s e i n t e r z i c ă p ă ş u n a f u l , e x e r c i t a r e a v â n ă t o a r e i şi
în anul 1940 t u r i s m u l e x c e s i v şi g ă l ă g i o s ;

1. Masivul Bucegi — terenul comunei Râşnov, arendat d e So­ d ) d e s c h i d e r e a şi m a r c a r e a d r u m u r i l o r t u r i s t i c e să s e facă cu

cietatea Română de Vânătoare din Braşov. avizul Federafiei Protectorilor d e capre negre;

Pentru anul î n curs s'au a c o r d a t 2 b u c . a u t o r i z a f i u n i de îm­ e) o p r i r e a turiştilor d e a părăsi d r u m u r i l e marcate, în porţiunile

p u ş c a r e . N u a fost î m p u ş c a t n i c i u n Jap n e g r u . de teren p e care le preferă capra neagră.

Stocul c a p r e l o r n e g r e este staţionar, f i i n d evaluat la aproxi­

Penfru Masivul Piatra Craiului socotesc necesar:
mativ 1 5 — 2 0 bucăfi, î n această parte a masivului.
a) r e a l i z a r e a desideratelor de sub c—e, exprimate penfru Ma­
D i n c a u z a i e r n i i g r e l e d i n 1 9 3 9 / 4 0 şi a p r i m ă v e r i i neprielnice sivul B u c e g i ;
iezii au avut mult d e suferit, n u m ă r u l lor f i i n d mult redus fa)ă
b) reorganizarea serviciului postului d e vânătoare Spirlea. Atât
de normal.
p o s t u l d e v â n ă t o a r e c e e s t e n e c e s a r să s e r e î n f i i n ţ e z e î n B u c e g i ,
S e s i m t e l i p s a l i n i ş t e i , d i n c a u z a p ă ş u n a f u l u i şi a t u r i s m u l u i
c â t şi p o s t u l d e l a S p i r l e a — P i a t r a C r a i u l u i să s t e a î n p e r m a n e n t ă
excesiv. D e a s e m e n e a se simte lipsa p o s t u l u i d e v â n ă t o a r e p e n t r u
l e g ă t u r ă şi c u I n s p e c t o r a t u l d e v â n ă t o a r e j u d e f e a n . P o s t u r i l e d e
p a z a c a p r e l o r n e g r e , c a r e f u n c ţ i o n a la B r a n , d a r a fost d e s f i i n ţ a t ,
vânătoare stând în legătură directă numai cu Direcţia Vânătoarei,
paza m ă r g i n i n d u - s e la măsurile luate d e Societatea R o m â n ă d e
I n s p e c t o r a t u l e s t e î m p i e d e c a t să-şi d e a t o a t ă c o n t r i b u f i u n e a p e n ­
Vânătoare d i n Braşov, care face toafe sacrificiile p e n t r u p r o s p e ­
t r u c o n t r o l u l şi b u n a o r g a n i z a r e a s e r v i c i u l u i a c e s t o r p o s t u r i .
ritatea acestui vânat, înfr'un teren, care d i n cauza conformaţiei
permite numai cu mari greutăţi o pază eficace. Mulţumită m ă ­ In f i n e s o c o t e s c a b s o l u t necesar ca î n s c o p u l u n e i cât m a i
surilor luate cu multă î n ţ e l e g e r e d e societatea arendase, î n u l ­ b u n e o r g a n i z ă r i a p a z e i şi o c r o t i r i i c a p r e l o r n e g r e , p r e c u m şi î n
t i m i i a n i s i t u a ţ i a c a p r e l o r n e g r e s'a î n b u n ă t ă t i t fată d e t r e c u t . s c o p u l d e a s e f a c e l e g ă t u r a î n f r e o f i c i a l i t a t e şi î n t r e F e d e r a ţ i a
1
p r o t e c t o r i l o r d e c a p r e n e g r e , — p r e ş e d i n t e l e a c e s t e i f e d e r a ţ i i să
2 . M a s i v u l P i a t r a C r a i u l u i — t e r e n u l S f a t u l u i şi a l c o m u n e i Z â r -
facă parte d e d r e p t î n Consiliul p e r m a n e n t al V â n ă t o a r e i .
neşti, a r e n d a t e d e Societatea Vânătorilor d i n Braşov, g r u p a Pia­
tra C r a i u l u i . Dragoş Navrea
Pentru a n u l î n curs s'au a c o r d a t 10 b u c . a u t o r i z a t i u n i d e î m ­ Inspector de vânătoare al j u d . Braşov
a
p u ş c a r e ( 7 b u c . p e n f r u t P ' Şi 3 b u c . p e n t r u c a p r e ) . A u f o s t
a
î m p u ş c a j i 5 t p i şi 3 c a p r e n e g r e b ă t r â n e . T r o f e e l e c e l o r m a i
b u n i 2 } a p i d i n t r e cei vânaţi î n anul acesta a u u r m ă t o a r e l e d i ­
mensiuni:

ţapul d-lui fapul d-lui

Art. 32
Lois W e t z e l , Braşov Gunther Frank, Braşov Acest articol, fiindcă nu lămureşfe până în amănunte ches­
t i u n e a , a d a t şi d ă n a ş t e r e l a c o n d a m n ă r i n e j u s f i f i c a f e , l a n e m u l ­
lungimea coarnelor 2 8 ' — cm 2 5 8 0 cm
ţ u m i r i d i n p a r t e a v â n ă t o r i l o r , la m u l t e s c â r b e .
V 2 din lungimea „ 14 — „ 1290 „
l a t ă m i e , d e p i l d ă c e m i s'a î n t â m p l a t . ( O a r e î i p o t s p u n e „ t i c ă ­
înălţimea „ 1980 „ 17— „
l o ş i e " — a ş a c u m se c u v i n e să î i s p u n ? ) M ă d u c e a m l a V a s l u i
deschiderea ,, 17'— „ 14'— ,, s ă - m i v ă d p ă r i n ţ i i . A s t a e r a î n 14 I a n u a r i e 1 9 3 8 . Cum mă
grosimea 1030X4 „ 4120 „ 930X4 37 20 „ c o b o r a m c u sania la v a l e , d e o d a t ă a p ă r u î n fata m e a u n i e p u r e
împuşcat înfr'un picior, care îi balansa rupt. Imediat d u p ă i e p u r e
Puncte 120'— 10690 un câine d e casă. C â i n e l e a j u n g e a p e b i e t u l urechiaf, îl d ă d e a
vârsta c a . 18 ani 3 vârsta — p e s t e c a p , — i e p u r e l e f ă c e a c e f ă c e a şi s c ă p a , c â i n e l e d u p ă
e l , îl d ă d e a iar t u m b a . . . D e sigur, î n scurt t i m p i e p u r e l e ar fi
ca. 7 ani
f o s t p r i n s d e d u l ă u . A m o p r i t s a n i a , a m r i d i c a t a r m a , şi a m l u a t
v i a } a i e p u r e l u i — c ă r u i a c r e d , c ă i - a m f ă c u t u n b i n e , — şi şi p e
Totalul punctelor 123' 10690
aceea a câinelui.

Capra neagră (ciută) împuşcată d e d-l W i l h e l m Ganzert are lun­ La v r e o d o u ă s u t e m e t r i i , b r a c o n i e r u l — căci d e l a e l v e n e a

g i m e a c o a r n e l o r d e 2 6 c m , , î n ă l ţ i m e a 18 c m , , i a r v â r s t a a p r o x i ­
mativă 20 ani.
Stocul c a p r e l o r n e g r e î n acest masiv este m u l f u m i t o r , deşi n u
a t â t d e b u n c a î n a n i i t r e c u ţ i , d i n c a u z a i e r n i i g r e l e şi a p r i m ă ­
v e r i i u m e d e şi p l o i o a s e , c ă r e i a i - a u c ă z u t j e r t f ă 10—15°/o d i n
i e z i . S t o c u l d e a z i a l c a p r e l o r n e g r e e s t e e v a l u a t la c i r c a 1 6 0
b u c . B o a l e sau e p i d e m i i n u s'au constatat î n acest a n . C u t o a f e
măsurile luate penfru distrugerea răpitoarelor, circa 3 0 % d i n
i e z i c a d a n u a l j e r t f ă r ă p i t o a r e l o r ( m a i a l e s r â ş i l o r şi v u l t u r i l o r ) .
Paza t e r e n u l u i se f a c e î n b u n e c o n d i j i u n i d e c ă t r e p a z n i c u l
specialist al societăţii a r e n d a s e . Deşi f u n c ţ i o n e a z ă î n acest masiv
p o s t u l d e v â n ă t o a r e p e n t r u p a z a c a p r e l o r n e g r e , situat la S p i r -
lea, serviciul a fost a p r o a p e inexistent. Paznicii au fost c o n c e n ­
t r a ţ i a p r o a p e î n p e r m a n e n t ă , a d e s e o r i g ă s i n d u - s e Ia p o s t n u m a i
u n s i n g u r b r i g a d i e r d e v â n ă t o a r e , c a r e n u e r a î n m ă s u r ă să f a c ă
serviciu r e g u l a t . A l t I n c o n v e n i e n t a fost că luni d e - a - r â n d u l aceşti
b r i g a d i e r i d e v â n ă t o a r e n u ş i - a u p r i m i t s a l a r i i l e , f i i n d n e v o i ţ i să
p l e c e acasă d u p ă hrană, b a n i efc. Lipsa m i j l o a c e l o r d e existentă
p e n t r u aceşti b r i g a d i e r i este d ă u n ă t o a r e î n d e p l i n i r i i serviciului
şi p o a t e î n d e m n a l a a b a t e r i g r a v e d e l a m i s i u n e a c e a u d e î n ­
deplinit.
In m a s i v u l Piefrii C r a i u l u i , c a p r e l e n e g r e găsesc m a i mulfă l i ­
nişte d i n p u n c t d e v e d e r e al p ă ş u n a f u l u i . Turismul nelinişfeşte
şi a c i a c e s t s o i u d e v â n a t .
Propuneri.
Pentru Masivul Bucegi socotesc necesar:
a) r e î n f i n j a r e a p o s t u l u i d e v â n ă t o a r e dela Bran;
i e p u r e l e î m p u ş c a t — se v e d e a f u g i n d , cât î l J i n e a u p i c i o a r e l e .
A m p u s i e p u r e l e î n s a n i e , d a r c â n d să m ă s u i u şi e u , i a t ă j a n ­
d a r m u l , şef d e s e c ţ i e , şi e l î n a l t ă s a n i e .
Legitimare, confiscare d e permis, d e iepure, şi cât-pe-aci
d e armă, — p e care o m u l legei o ochise, că e una scumpă,
f ă r ă c o c o a ş e . D e a s t a m i - a f o s t f r i c ă . D a i a r m ă b u n ă , şi g ă s e ş t i
la j u d e c ă t o r i e ( e a v ă d e c i u ş m e a , l e g a t ă c u s â r m ă d e o b u c a t ă
de lemn.
T o a t e e x p l i c a ţ i i l e a u fost z a d a r n i c e : A m v â n a t p e t e r e n străin,
şi . . . p a c e ! C ă c i î n a c e l A r t . 3 2 n u s e c u p r i n d e , c ă d a c ă u n
i e p u r e e r ă n i t , şi e u r m ă r i t d e c â i n i , c a r e a u s ă - l c h i n u i a s c ă p â n ă
¡1 v o r s f â r f i c a , — ar a v e a d r e p t u l s ă - l s f â r ş e a s c ă o r i c i n e , c u r ­
m â n d astfel suferin)a unei f ă p t u r i . Ori după morala noastră
v â n ă t o r e a s c ă a m c a m a v e a d a t o r i a să f a c e m a c e s t a c t d e m i l u i r e
a u n u i v â n a t m e n i t p i e i r i i î n c h i n u r i p r e l u n g i t e . D a r c u m să t r a g
eu focul salvator, c â n d prin el m ă f a c . . . braconier, m ă e x p u n
molestării j a n d a r m u l u i — care d e altfel nu-şi face decât datoria,
— m ă m a i d u c p e la j u d e c ă t o r i e , m ă m a i v ă d p e d e p s i t ?
Acum, în cazul meu: Mergeam e u la v â n ă t o a r e ? Mergeam
în sanie pe drum, şi n i c i p r i n g â n d n u - m i t r e c e a să v â n e z .
A ş v r e a să î n t r e b p e c e i c e î i ş t i u m a i c o r e c f i v â n ă t o r i , m a i
p e d a n ( i r e s p e c t ă f o r i a i l e g i l o r , o a r e c e ar fi f ă c u t e i î n s i t u a t a
m e a . Să a l e g p e u n u l , la c a r e f i n m u l t , şi î l i u b e s c î n u r m a m i ­
n u n a t e l o r s a l e s c r i e r i şi c a l i t ă ţ i : C o l o n e l u l C . R o s e t t i - B ă l ă n e s c u .
C e a i fi f ă c u t , D o m n u l e C o l o n e l ? A i f i lăsat j a v r a să m a i c h i ­
nuiască i e p u r e l e , să-i p r e l u n g e a s c ă g r o a z a m o r f i i , să-l p r i n d ă ,
să-l m ă n â n c e , — iar D-ta ai fi t r e c u t senin c u sania î n a i n t e ?
C r e d , că n u . Dacă nu, — cum rămâne cu texful a r t i c o l u l u i 32?

b ) să s e i n t e r v i n ă c a j a n d a r m i l o r a l p i n i d i n C l i n c e a - B r a n şi d e l a Oare îmi va răspunde D-l C o l o n e l R o s e t t i , şi a l f i i de înălţimea

B u ş t e n i să li s e d e a m i s i u n e şi î n l e g ă t u r ă c u c o n t r o l u l e x e r c i t ă r i i D-sale vânătorească?
vânătoarei, u r m ă r i n d p e braconieri, c o n t r o l â n d stânile p e n f r u a Dumitru Anifei, învăţător

T. A. MITCHELL — HEDGES: LUPTELE MELE CU
MONSTRU MARINI
E r a o noapte minunată: vântul sufla uşor. luna se ridica
din m a r e , discul ei gălbui se urca din ce în ce, luminând
lotul în jur. iachtul, stâncele. m i c a insulă cu palmierii ei
eleganţi şi totul părea cufundat în imensa linişte a nopţii.
R e v e r i i l e mele au fost brusc întrerupte de Jane.
„ E i bine. unde sunt rechinii care m i i-ai p r o m i s ? "
„ E ş l i cea mai nesuferită femeie. N u aş putea visa cinci
minute fără să fiu deranjat? î n s e m n ă r i l e sunt la z i ? A i des­
cris aceasta insulă? Peste tot, ai făcut c e v a ? "
„ N u încă. d a r " A m dus o luptă teribilă între î m p r e j u r ă r i foarte d e f a v o r a ­
„ N i c i o scuză, o întrerup eu. I a o l a m p ă şi fă însemnările.
Când v e i t e r m i n a v o m relua discuţia despre rechini."
Cu o supunere forţată Jane a plecat. D a r deabia a în­
ceput să scrie la maşină când m ă întrerupe din n o u : .,cum
se silabizează cuvântul .argousin'?
„ C e r u l să înghită această f e m e i e " am m o r m ă i t eu cu m â n i e
şi ţăcănitul maşinei de scris începu din nou. A d m i t că î m ­
p r e j u r ă r i l e n'au fost f a v o r a b i l e redactării unor î n s e m n ă r i
prosaice. E r a m bucuros că nu a m avut eu obligaţia să le
fac. D a r nu c r e d e a m că pentru scrierea unui j u r n a l îţi tre­
buie aşa puţin timp. I n m a i puţin de 10 minute ea s'a reîn­
tors.
„ E i bine, unde sunt acei r e c h i n i " reluă ea, întrerupându-
m i din nou contemplaţia mută. O h ! D o a m n e din cer! P r e a
calm nu a m fost eu nici când şi c r e d că de asta dată m'ara
făcut v i n o v a t de o ireverenţă. Jur că femeile sunt mult mai
încăpăţînate decât bărbaţii.
A m strigat după R o b b i e şi L e v i , cari întinşi pe spate stă­
teau nemişcaţi şi tăcuţi. A u sărit a m b i în picioare.
..Mergeţi până la insulă şi căutaţi ceva m o m e a l ă . Sau m a i
bine cereţi indigenilor să p r i n d ă ei. N o i v o m pregăti sforile
de r e c h i n i până ce v o i v e ţ i fi pe uscat. Şi nu întârziaţi p r e a
mult" le strig în t i m p ce ei plecă cu barcă. Ştiam din e x ­
perienţă că odată ajunşi pe uscat, între confraţii l o r de sân­
ge, putem aştepta o r e î n t r e g i până ce se r e î n t o r c . D a r s'au
r e î n t o r s mai repede decât c r e d e a m , cu o duzină d e seriole
şi patru lutjani dintre cari am pus v r e o câţiva la o parte
pentru prânz.
Ţ i n â n d seamă d e m ă r i m e a excepţională a r e c h i n i l o r vă­
zuţi m a i înainte, am luat două sfori d e Manilla de 9 m i l i m e t r i
de cari am legat 2 m e t r i de strună d e b r o n z cu cârlige e x c e p ­
ţional de m a r i . A m fixat p e fiecare cârlig m a i mulţi peşti.
Băieţii au aruncat sforile la v r e o 30 m e t r i în urma vasului şi
cam la aceeaşi distanţă lateral. P e n t r u cazul că ne-ar fura
somnul, a m fixat de capul sfoarei rămas pe b o r d un b i d o n
gol. Când rechinul v a smânci sfoara, z g o m o t u l produs a e
b i d o n ne v a trezi.
T i m p u l trecea şi n i m i c nu s a produs, afară de ceeace am
p r e v ă z u t : a m a d o r m i t toţi.
U n z g o m o t asurzitor ne-a făcut să sărim în p i c i o a r e . U n u l
din b i d o a n e l e goale saltă d e s o r d o n a l şi p r i m e j d i o s dealun-
gul bordului. T o ţ i patru a m prins sfoara, a m tras cât ne-
au ţinut puterile şi e r a cât pe aici să f i m traşi peste b o r d .
O putere uriaşă trăgea de extremitatea cealaltă a sfoarei.
E n o r m u l peşte era în acelaş t i m p un cal de cursă, un g o -
liat şi un submarin. A m r ă m a s neputincioşi în faţa iui.
M a r e a s'a deschis şi un uriaş snop de apă s'a ridicat spre
cer scuturând m i i de perle în lumina lunei. Sfoara î n c o r d a t ă
ca o v e r g e a de metal, a fost trasă în apă sub un unghiu d e
80 g r a d e pe u r m ă întinsă la extrem, trasă înainte şi d e o d a t ă
lipită dealungul „ C ă r e i " . Iachtul gemea din cap până în coadă.
D e o d a t ă un z g o m o t teribil la etravă. A m sărit r e p e d e într'
acolo.
„ R e c h i n u l se v a î n c u r c a în lanţ, desprindeţi ancora" ţip
eu. D i n fericire a m ajuns a c o l o la t i m p însă nu puteam să
ne expunem p e r i c o l u l u i să fim r e m o r c a ţ i d i n dos. Coralele as­
cuţite nu erau departe şi dublajul de cupru al v a p o r u l u i era
foarte avariat. D a r î n t r e d o u ă rele alegi pe cel m a i m i c .
A m aruncat din nou ancora.
Din literatura străină
A b i a în m o m e n t u l acesta o b s e r v că Cav Gloria a dispărui.
N u m a i a v e a m în dosul nostru decât stânca şi marea. D e
necrezut! Insula reapare b r u s c ; ea se deplasează. P e urmă
î m i dau seama de realitate: n o i ne î n v â r t i m în jurul anco­
rei, rechinul ne întorcea.
,.De astă dată am prins frumoasă pradă" exclam eu. ..Pu­
tem fi fericiţi dacă îl scoatem din apă!" R o b b i e şi L e v i , o p ­
timişti ca totdeauna, mă asigură: ..Ii v o m scoate stăpâne,
îl v o m scoate cu siguranţă".
b i l e ; e mult m a i greu să p r i n z i un peşte m a r e noaptea decât
ziua Rechinul şi-a schimbat deodată tactica: aripile d o r ­
sale au apărut la suprafaţă şi trăgea cu smâncituri brutale,
izbind sălbatec apa cu coada, pe a r m ă s'a repezii către
iacht. s'a întors . . . . şi s'a încurcat în cealaltă sfoară.
In acest m o m e n t observ un alt peşte m a r e . bine iden­
tificat prin m ă r i m e a şi f o r m a lui. Consternai strig lui L e v i :
„ U n alt rechin, un rechin-ciocan mare".
Jane, foarte emoţionată strigă: ..Aripile d o r s a l e sunt a-
p r o a p e de un metru înălţime. V r e a să se lupte cu cel prins."
„ N u domnişoară", explică R o b b i e . ..Caută m o m e a l a dela
struna de j o s . Sforile sunt încâlcite".
Eu a v e a m însă credinţa că rechinul-cioean căula să atace
peştele contra căruia n o i luptam, căci acela degeaba se în­
vârtea şi î n t o r c e a în toate direcţiile, cel m a r e îi u r m a con­
stant toate mişcările. Şi în vâltoarea mare, în f i e r b e r e a fu­
rioasă care acoperea apa cu spumă pe o suprafaţă m a r e
aveai credinţa că lupta a început.
N ' a m avut l i m p să ne o c u p ă m de trupul nostru obosii
nici de m â i n i l e noastre acoperite cu r ă n i ; t r ă g e a m cu toate
puterile de sfoară pentru a a p r o p i a rechinul de n o i cu sco­
pul de a înfige caugea în el. D a r bestia era numai furie şi.
sălbăticie şi lupta brutal trăgând după ea m o m e a l a celei­
lalte sfori în care s'a încâlcit. A m început să sper că r e -
chinul-ciocan nu v a lua m o m e a l a căci ar fi fâcut-o deja
dacă ar fi avut intenţia.
N e p r e v ă z u t u l a sosit. Peştele s'a îndepărtat leneş.
„Jane. strig eu, găfăiud greu. dacă bestia ceea ar fi luat
m o m e a l a o m a r e catastrofă ne-ar fi pândit. A ş fi pariat
sută contra unu că sforile s'ar fi prins în elice şi . . . " . Ea
m'a întrerupt brusc.
„Uită!"
Peştele se a p r o p i a drept spre noi. A d i s p ă r u t . . . . o smân-
citură teribilă şi cealaltă sfoară s'a întins până a p r o a p e de
rupere.
„ D r a c i i să-1 ia. m o r m ă i i eu. Iată l'am prins".
D u m n e z e u ştie ce-au făcut cei doi peşti şi ce s'a întâm­
plat acolo, însă din vâltoarea teribilă au sărit ambii din apă
şi z g o m o t u l p r o d u s de căderea l o r a trebuit să fie auzit pe
o distanţă de cel puţin 5 mile. V a p o r u l nostru a început să
lunece pe v a l u r i l e p r o v o c a t e de ei. F u r i a acestei lupte nu
v o i u uita-o nici odată. Brutele au încercat să se î n d e p ă r t e z e
una de alta, exercitând imensa l o r putere una contra celei­
lalte. D a r sforile noastre n o i de Manilla rezistau. Iachtul era
târât când într'o parte când in alta şi lanţul a n c o r e i ge­
mea sub zmânciturile lor. Cei d o i peşti au încercat să se în­
vârte în jurul v a p o r u l u i în direcţii inverse, ceeace ne-a salvat.
A m ştiut că dacă sforile s'ar p r i n d e în elice şi peştii s'ar în­
curca în lanţul ancorei, am ajunge într'o situaţie gravă. A m
fi rămas desarmaţi în faţa f o r ţ e l o r l o r gigantice.
D e o d a l ă observ că m a i mulţi indigeni au venit să n e asiste.
P r o b a b i l au auzii de pe uscat z g o m o t u l luptei şi au venit
să ne dea o mână de ajutor. Erau cinci şi n o i bucuroşi de
ajutorul l o r . O p t bărbaţi şi o femee, puternică cât un bărbat,
însemnau o putere unită considerabilă, cu toate acestea am
r ă m a s neputincioşi faţă de cei d o i richini sălbatici.
Sforile s a u încurcat aşa fel, încât în realitate e r a una
singură şi era i m p o s i b i l să te o c u p i d e fiecare peşte în
parte. S'a scurs mai mult de o oră şi lupta uriaşilor era
 încă în toi. D a r am început să câştigăm teren: am reuşit Se scufundă şi aduce sfoara. î n c e p e m să o tragem pe b o r d
să aducem pe b o r d vre-o câţiva metri d e sfoară. P r i m a i şi simţim deodată că o masă grea atârnă de ea. E r a un m o n ­
peşte era mai a p r o a p e de v a p o r decât r e c h i n u l - c i o c a n ; sfo­ stru, m o r t deja, din pântecele câruia lipsea o bucată z d r a
rile s a u descurcat. A m putut să c o n c e n t r ă m toată forţa vană.
noastră asupra celeia de care era agăţat primul peşte şi nu „ I a t ă pentru ce a murit, Iane. Iată ce a salvat elicea noastră,
am cedat niciun centimetru din ea până ce nu a m avut
binefacere adusă d e alt d e m o n .
peştele la G paşi de v a p o r .
Dar care trebuie să fi fost m ă r i m e a monstrului c a r e a dat
„ Ţ i n e ţ i 1" zbiară L e v i sărind după cange. Cu o f o r ţ ă pu­ aceasta lovitură, care a luat acoasla bestie e n o r m ă drept m o ­
ternică aruncă fierul. S'a produs o zguduitură teribilă, mâ­ m e a l ă ' ' Rechinul-ciocan pe care îl a v e a m deja pe b o r d a fost
nerul cangei izbeşte cora . . C ă r e i ' şi se rupe Ia mijloc, iar un peşle e n o r m cu o gură de o circumferenţă d e un metru
L e v i cade cu capul pe b o r d . N u era mult tini]) d e gândit şi optzeci şi j u d e c â n d după bucată ce i-a fost ruptă cu o sin­
eu în viaţa mea nu am văzul un o m mai m i r a t decât L e v i gură îmbucătură, gura celuia care 1-a o m o r â t a trebuit să fie
stând nedumerit pe b o r d în mână cu o sfoară flască d e ca­ mult mai mare. Acest lucru ne-a pus serios pe gânduri. In
pătul căreia atârna jumătate ruptă a tigei. F o r ţ a musculară aceasta apă, care nu era mai adânci de 2 şi jumătate metri
a bestiei era atât de m a r e încât a rupt tigea de oţel a cangei se aflau rechini mai mari decât am văzut vreodată.
când 1-a lovit. Rechinul a Intrat i n l r ' o furie î n g r o z i t o a r e , în­
Ceva mai târziu am tras cei d o i peşti l a mal. Indigenii erau
vârtind iachtul ca o jucărie, d a r era deja învins. L o v i t u r a
ocupaţi cu sforile l o r pe cari le pregăteau în v e d e r e a unui
dală de L e v i a fost decisivă şi forţele noastre unite l-au adus
pescuit mai îndelungai. Ne-au ajutat să tragem rechinii pe
la suprafaţă.
uscat şi am putut s ă i măsurăm. P r i m u l pe care l-am cap­
„ T r a g e ţ i " a m ţipat eu sărind după armă. A m tras două turat a fost un rechin gri ( C a r e h a r i a s l i l t o r a l i s ) lung d e
locuri unul după altul. Rechinul nu a mai mişcat şi u l t e r i o r I metri 15 c m şi cântărea 1300 livre. Rechinul-ciocan avea
am constatat că cei d o i plumbi i-au rupt coloana vertebrală. 1 metri 85 c m lungime, dar cu toate că era mai lung era
A m trecut la celalalt peşle şi simţeam violentele smânci- mai subţire şi cântărea aceiaşi greutate.
turi cari mişcau vasul. A m luat sfoara în m â n ă ; era întinsă, N i c i când nu mi-am putut e x p l i c a cum a scăpat rechinul
rigidă cu di ecţia spre dosul v a p o r u ' u i . De ceeace ne-am temut gri care toată noaptea se alia lângă v a p o r de atacurile seme­
nu am scăpat, sfoara era încolăcită în jurul elicei. nilor săi, cum fără explicaţie a rămas şi faptul că rechinul-
N ' a rămas n i m i c de făcut; nu ar fi servit la n i m i c dacă ciocan care a zăcut un timp îndelungat pe fundul mării nu
am fi tăiat sfoara. Pentru noi lupta era terminată. Dacă prezintă nici o muşcătură afară de e n o r m a rană d e s p r e care
1
elicea e z d r o b i t ă sau axa avariată ..Cară ' nu mai e decât o am vorbit. O b i c e i u r i l e r e c h i n i l o r sunt într'adevăr extraordi­
epavă. P e r s p e c t i v e s o m b r e , căci ne aflam la d e p ă r t a r e m a r e nare. Singura explicaţie pe care am putut-O admite este că
de o r i c e loc de unde puteam primi ajutor. Indigenii, cari au în acel m o m e n t a trecui un roi d e peşti prin a p r o p i e r e , atră­
venii să ne ajute n'au putut să ne fie de niciun ajutor gând după ei toţi rechinii cari după cum se ştie preferă
şi s'au reîntors trişti spre ţărm. : carnea vie c a d a v r e l o r .
Rechinul ucis a fost tras lângă v a p o r şi noaptea şi-a con­ A m fost atât de obosiţi încât nu se mai putea pune p r o ­
tinuat mersul. ..Cara" era zguduită din minulă în m i n u l ă ; blema reluării pescuitului. întrucât îmi aduc aminte hotă-
noi am pierdut o r i c e speranţă r e f e r i t o r ca elice şi la port- rîrea noastră a fost unanimă: să m â n c ă m , să b e m şi să
elice. De mai multe ori am zărit aripile dorsale ale blăstă- d o r m i m . Mai ales să d o r m i m . D a r când s'a a p r o p i a t seara
matului rechin, şi de câte o r i dispărea zguduia ..Cara" c a r e şi luna era deja sus, .Iane a început să dea semne d e ne­
gemea de sus până jos. Xiciunul nu am dormit noaptea linişte. A m liniştit-o.
aceea.
„ N u . Eu nu vreau să pun în p e r i c o l din nou elicea. Dacă
Către dimineaţa z m â n c i l u r i l e s a u o p r i t brusc, bestia a vrei numai decât să pescueşti rechini, n'ai decât să pleci
scăpat . . . . dar şi noi. E r a m c o m p l e c t epuizaţi şi î n t r ' o stare pe uscat şi să arunci în apă sforile pe cari le fixezi de ar­
de c o m p ă t i m i t . P e n l r u a ne reface forţele R o b b i e ne-a pre­
borii de COCUs". A m regretat imediat că am v o r b i t prea
gătit calea am băni toţi a v i z i ; îi simţeam nevoia. Când au
apărut p r i m e l e raze ale z o r i l o r n o i ne aflam a p l e c a ţ i pesle mult.
b o r d căutând să aflăm in ce stare se afla elicea. R o b b i e s'a „ I a t ă o idee minunată", aplaudă ea.
aplecat până ce faţa lui a atins luciul apei. D a r eu mă pregăteam să o c o n v i n g să renunţe la acest
„Stăpâne z b i a r ă el voios, elicea e foarte bine. Sfoara în­ proect. Muşchii î m i erau atât de obosiţi încât sufeream ca
colăcită tare, dar elicea e foarte bine". de un reumatism sau l u m b a g o . Cu părere d e rău a m văzut
Sfoara care atârna din v a p o r e r a complet flască şi nu că e mai incăpăţinatâ ca o r i c â n d . Câteodată femeile suni
arăta nici cea mai mică mişcare. mai rezistente decât b ă r b a ţ i i . . .
..Rechinul plecat" ţipă R o b b i e .
„ D r a c u să-1 ducă! Sper că s'a înecat'
Dar trebuia să degajăm elicea, Cum
să o faci? R o b b i e era adevărat peşte
când intra în apă. ...Mă duc eu a c o l o "
anunţa şi se pregăteşte pentru lucru.
. Mu, nu le grăbi, băiete. Aşteaptă
pufni. V o m dejuna şi v o m pregăti două
mânere de cange pentru a le avea la
îndemână . . . Nu vreau să le expui fără
a lua toate precauţiile."
Soarele era deja sus când am terminal
dejunul. N i c ă i e r i n i i i urmă de rechin.
,.Iar acum. zic eu. dacă vrei să m e r g i
să degajezi sfoara, pleară. L e v i şi eu stăm
gaia cu cangea şi arma. Dacă strig ieşi
imediat."
F ă r ă ş o v ă i r e se scufunda in apă cu
cuţitul în mână. II v e d e m cum se urcă
pe elice; cu o lovitură de cuţit taie sfoara
de capul căreia atârna — sau nu mai
atârna — rechinul. R e v i n e pentru a lua i
aer şi se scufundă din nou. In câteva
minute totul a fost pus în o r d i n e .
jr
„ E ceva stricăciune? întreb cu teamă. ft>ţ<
„ N u stăpâne, elicea bună. N i m i c rău". J
..Bine. scul'undă-le din nou şi raula
capătul sfoarei să v e d e m dacă e ceva
în C â r l i g . Rechin-riocan prins cu undiţa de autor
Ultimul foc
Ne scrie d-1 Gavrilă Olteanu, vestitul vânător de fiare
mari din Reghin, ajuns acum pribeag, expulsat clin ţara
lui:
„Vă trimit fotografia copilului meu cel mai mic Con-
;
slantin. Are abia 11 ani. şi totuşi arată semne de o mare
pasiune vânălorească şi un deosebit dar de a vedea
şi a iubi lucrurile din natură. In primăvara trecută am
avut pe lângă casă doi iezi de căprioară. Constantin
a învăţat să le imite glasul, fără nici un instrument,
cu o măestrie de neînchipuit, aşa, încât de câteva ori
l-am dus cu mine în alergatul trecut, şi a chemat cu
succes ţapul.
Eram cu familia mea în un scump teren de vânătoare
din munţii Mureşului superior, pe la finele lui Iulie.
Intr'o dimineaţă, întors dintr'o tură obositoare prin
teren, pe la orele 9 m'am trântit să trag un pui de
somn, apoi deşteptându-mă am mai lenevit întins pe
pat, citind ceva gazetă. Aud deodată un foc de armă.
Sar, constat, că băieţii mai mari sunt acasă, paznici suni
aici. Lipseşte Constantin, şi lipseşte Mauserul meu
8X60, lunela, binoclul. Reped paznicii în direcţia îm-
La .Ultimul" foc
puşcăturii, şi după o oră apare şi Constantin al meu.
cu ţap şi cu cetinuţa în pălărie.
A fost primul ţap al copilului şi cel din urmă foc
de armă, care s'a tras de noi în acel raiu vânătoresc,
pe care eu l'am creat, cu truda şi cu jertfa alor două­
zeci de ani! Apoi a venit prăpădul, invazia, alungarea
noastră, dorul arzător şi neslâmpărat după locurile
noastre dragi, greaua grije a zilei de mâine, — zilele,
săptămânile, lunile de vieaţă de pribeag, cu cei dragi
ai mei părtaşi ai privaţiunilor şi durerilor!
Bieţii copii noştrii! Ei ce păcate au să ispăşească? ' 1
Da, - adăugăm noi — cel dintâiu ţap a lui Conslanlin
Olteanu, dar nu cel din urmă foc. Vor răsuna încă
munţii noştrii de chiotul descătuşerii şi de bucuria
revederii!
Ursul a presimţit cutremurul
de pâmănt?
In ziua de 21 Octomvrie din anul trecui (1910) pe
o dimineaţă de toamnă, frumoasă cum nici în poveşti
nu găseşti asemănătoare, urcam căţărându-mă
printre jghiaburile şi suliţele de stânci, „Colţii B." din
terenul meu din Munţii Făgăraşului. Vechiul meu paz­
nic de vânătoare, Haşu, — omul înălţimilor mari şi
al Uimei slâncăriilor primejdioase, vechiu şi bun cunos­
cător al caprei negre, — îmi era şi de dala aceasta
însoţitorul.
In urcuşul nostru văzurăm mai multe capre negre,
şi o sumedenie de iezi, — lucru care m'a îmbucurat mai
cu seamă, fiind svonul că în anul acesta iezii ar fi ex-
Irem de puţini. încercam să trecem un jghiab deosebii
de primejdios, ca să putem arunca o privire dincolo
de o spinare de stâncă. Deodată, deasupra noaslră, dela
vrc-o cincizeci de paşi, unde jgliiabul se ascundea în
nădurea de brazi, porneşte un răcnet fioros. Rămânem
ţintuiţi pc loc, cu arma despiedecată. gafa de Iras, cer­
cetând cu ochii umbrele de subt brădet. Răcnetul se
mai repetă de două ori, de nou deosebit de fioros. Apoi
lăcerc.
— Ce o fi fost asia, măi Haşule? Par'că a răcnii
urs.
— De, Domnule Inginer, eu nu şliu ce să mai spun.
Urs a fi fost el, dar par'că urletul era oarecum şi jal­
nic, cu toate că nimenea nu i-a făcut nici un rău.
Urcând îndată pe jghiab, am dat de culcuşul cald
al ursului.
Până aici, cu toată întâmplarea destul de curioasă,
încă nu e nimic deosebit. Dar peste câteva minute,
şezând pe un dinte de stâncă deasupra prăpăsliei, de­
odată simţii un fel de ameţeală clătinată. Parcă o clipă
s'a învârlil lumea cu mine, nemai având subt mine
razimul solid al pământului. îmi veni în minte nu
CARPAŢII : 1941. No. 1
ştiu cum —, că oare cum ar fi dacă un cutremur dc
pământ deodată ar prăvăli coastele aceste de v a l e . . .
In dupămasa aceleiaşi zile am împuşca! un ţap, care
a rămas căzut în vârful unui turn dc stâncă, tocmai
în apropierea culcuşului de urs. Era prea târziu de
cât să încercăm să coborîm ţapul, şi de aceea ne-am
înţeles, ca să noptăm în cabana de vânătoare, iar a
doua dimineaţă eu să cobor până lângă sal cu bagajele,
iar paznicul să urce de nou. la ţapul căzut, să-1 ridice
şi să vină de vale.
A doua zij când cam târzior am descins ochii, Haşu.
mai harnic, plecase dela cabană. Am încărcai în spate
cele trei raniţe şi două arme. şî gârbovii subl greutatea
lor am luat-o la vale. Am ajuns la locul dc întâlnire,
un tănărog bătut de soare, am lăpădal poverile şi m'am
întins la odihnă. Mai mult de patru ceasuri am aştep­
tat înzadar. făcftndu-mi fel de fel de gânduri şi griji,
din cauza neaşteptatei întârzieri a paznicului. In sfârşii
apăru, păşind alăturea de o căruţă pe care încărcase
ţapul. Părea abătut, era subl la faţă, palid.
Ce ai păţit, Haşule? Parcă nu ţi-a mers locmai
l)ine.
Se apropie tăcut, fără să răspundă îndată. Avea ceva
pe suflet. Apoi lămuri:
— Trei ceasuri încheiate m am chinuit ca să cobor
ţapul. Dacă era al meu, zău! că-1 lăsam acolo. Dar
asta uu-i nimica. Să vezi, Domnule Inginer, ce am mai
pă(it. Nu prinsei bine să ies din jghiabul ăla în care
eram amândoi când ne-a răcnii ursul, şi a început iară
să răcnească, de credeai, că-1 spintecă cineva de viu.
Apoi a începui să arunce cu bolovani mai mari decât
capul, pe jghiab la vale, de se părea că curg stâncile,
şi bubuia pământul subl mine. Dacă ne făcea ieri ursul
comedia asta. şi slobozea asupra noastră bolovanii, pe
când eram în jghiab, nu mai ieşeam vii de acolo. Credc-
mă. I)omnule. că aşa urlete, şi aşa întâmplare cu urs
nu am mai pomenii de când sunt. Si nu suni de ieri,
şi multe mi-a fost dat să păţesc.
Oricâl eram de cu încredere în ceea ce îmi spunea
Haşu. eram ispitit să nu cred această fantastică po­
veste, cu toate că mai auzisem eu despre urşi care
aruncă după om cioate, buturugi, când suni tulburaţi
dela tufele cu smeuriş. Povestea cu bolovani cât capul,
care veneau mulţime pe şurlău
la vale. de tremura pământul,
mi se părea oricum cam ..spe­
riată". Căutând explicatului, mă
gândeam şi la eventualitatea, că
fugind ursul la deal pe jghiab.
va fi desprins bolovani în graba
lui prea mare.
A doua zi insă am citit in ..Cu­
rentul' despre cutremurele de
pământ care sau produs şi în
dimineţile zilelor de '21 şi 22 Oc-
t omvrie.
Şi deoarece mi se pare ca ur­
letele ursului erau reflexul de
groază al presimţire] cutremuru­
lui pe care l'am simţit apoi
in vârful stâncii, şi eu. şi care
a doua zi a pornii grohotişul pe
jghiab la vale, am socotit ni­
merit să le povestesc toate a-
ceste cetitorilor revistei noastre. JkkL
Inq. Marin C/or/c(/-Medîaş Placa fotografic»
23
Purtarea curioasă a unei
capre negre
Astă vară. prin August, făceam o excursiune pe
Retezai. Obiectivul meu nu era cinegetic. Doar o un­
diţă dacă era alăturată bastonului de alpinist pre­
vedere inspirata de unele zvonuri, care îmi vorbeau
despre păstrăvi enormi şi deosebit de hămesiţi în la­
curile alpine de acolo. Aparatul de fotografiat a lucrat
tot timpul harnic şi din miraculoasele băi au ieşit
acasă multe imagini frumoase. Una e cea. care e
alăturată acestor şire. îşi are povestea ei.
Treceam pe un plai. care se lipea strâns de pieptul
preţipiş al unei coaste de stâncă. Deodată, la o cur­
bura ;i slâncei. abia la .'50 paşi. observ ridicându-se
ceva ce a fost recunoscui de mine curând: capul
unei capre negre. Capul se ridica, cobora dispărând.
Cu multa băgare de seamă am avansat încă vre-o
zece paşi capra m'a observai. A rămas nemişcată
privîndu-mâ ţintă. Nemişcat am rămas şi eu. Cât vom
fi stat aşa nu-mi dau seama. Cred însă să fi fast 2 3
minute.
Oare de ce nu fuge? Să nu mă fi recunoscut?
Mai înaintez un paş. De mişcare sigur, că va sări
mă gândeam. Capra a rămas însă nemişcată.
Am înaintai din nou, şi la o distanţă cu totul mică
am scos aparatul fotografic, l'am pus la punct şi am
expus
Ce să fac.' Capra nu voia să plece. Să o alung, să o
speriu? M'am întors şi am apucai apoi pe altă cărare,
care ducea tot în spre locul unde voiam să ajung.
Acasă developând filmul, observ, că nu era singură
capra. Lângă ea se vede capul unei ied. cu urechile lui
lungi Această imagine poate să ne ducă la o ipoteză
verosimilă a cauzei pentru care capra nu a plecai la
apropierea marelui duşman omul. Poale iedul era
lovit, infirm, neputincios să se deplaseze şi mama lui
nu a avut inimă sa I părăsească.
O ipoteză. Fotografia fixează clipa reală. Mintea şi
experienţa noastră caută explicaţiile ipotetice. De
ce să nu ne oprim la ceea ce totdeauna e duioasă: spiri­
tul de jertfă al mamei?
Animale care au presimţit cutremurul
La câteva zile după cutremurul catastrofal, care a
adăugit încă o durere durerilor româneşti, am luat
parte la o vânătoare, organizată pe hotarul comunei
Doştat, din Judeţul Sibiu. Inlre-amiazi, stând de vorbă
cu sătenii-gonaşi i-am întrebat de ceea ce au păţit în
noaptea cataclismului. Intre altele mi-au povestit un
lucru interesant, lucru, care după cum am aflai
mai târziu — s'a întâmplat şi în alte comune.
Satul dormea liniştit, când deodată au început să
urle câinii a pustiu, şi s'au stârnit ca de mare primej­
die toate galiţile de prin curiile oamenilor. Găinile, ra­
ţele, gâştele, curcile glăsuiau în tonurile alarmei ex­
treme, care numai a putut a ieşi de prin coteţe, din
şuri, s'a coborî! din poduri şi a nizuit spre lărgime.
Deodată toate uliţele s'au umplut de galiţe speriate
de moarte. Au ieşit îndată şi oamenii, să vadă ce pri­
mejdie, ce ceată de vulpi se va fi năpustit în sat, de a
ridicat toate orătăniile dela un cap al comunei la ce­
lalalt.
După puţină vreme au simţit oamenii frământarea
pământului, sinistrele sunete din adâncuri, zguduitu­
rile" care şi pe aici au fost destul de puternice.
Apoi s'a liniştit pământul, pe rând s'au liniştit şi
găinile şi tovarăşele lor, s'au tras spre sălaşuri, au pus
capetele subt aripi şi au continuat visele întrerupte.
Intre „presimţirea" paserilor (şi a câinilor) şi între
primele zguduituri trebue să ti trecut cel puţin 5 mi­
nute. Doar până s'au alarmat, până au pornit, până au
ajuns pe drum paserile, până au trezit sau până au
ieşit oamenii, a trebuit să treacă cel puţin acest inter­
val de timp. Cred însă, că el a fost mai lung. Deci
.,alarma" animalelor acestora era destul de timpurie,
ca oamenii să se ridice din case şi să se salveze, chiar
dacă ar fi fost vorba de case cu mai multe etaje.
Dar oare cum s'au comportat animalele sălbatice? A . T
Mărunţişuri balistice
Din ţevile „choke-bore" aşa cum ni le livrează
astăzi marile uzine fabricatoare de arme de vânătoare,
nu se poate obţine procentul cel mai ridicat de lovituri
de alice. Cunoscutul constructor de arme de vânătoare,
F. Jäger-Suhl, a început încercări pe căi noui, şi se
strădueşle să ajungă la un mai ridicat procent de alice
în ţintă prin modificarea încărcăturei de alice. Aplică
în acelaş cartuş trei feluri de alice, aşezate în pături
una peste alta: alice moi, alice tari, alice foarte tari.
Prin această metodă a reuşit să obţină din arme cu tra­
gere bună un procent de 90°,o. Procedeul acesta e pa­
tentat în Germania. Deoarece producerea de alice extra-
tari este făcută imposibilă de câliva ani. din motive
politice-economice, azi nu se mai confecţionează car­
tuşe după această metodă. Invenţia însă rămâne, pen­
tru a fi utilizată în viilor.
Un procent atât de mare de alice care intră în ţintă
işi are însemnătatea mai ales la tragerea în vânat stătă­
tor, ca d. e. cocoşul de munte. In cazul acesta se poate
întrebuinţa încărcătură cu alice mici, care acoperi bine
vânatul, produc mai ales o puternică comoţie nervo­
asă, — ceea ce urmăreşte în prim rând snopul de alice.
Angheli Capră
In epoca, când am luat puşca în mână — este mai
bine de o jumătate de secot de atunci — o lege a
vânatului aievea nu exista. Pot spune, că sportul
nostru se putea practica oriunde. Goanele erau rare :
începând de la Septemvrie se vâna aproape numai
ou copoi.
Acest fel de a vâna, departe de a fi distrugător,
cum cred mulţi, este mult mai puţin productiv decât
vânătoarea cu prepelicarul şi mai cu seamă cu
goana, — cere însă un loc mai întins. Vânarea cu
copoii ne mai fiind azi permisă pe zăpadă, nu mai
poate fi practicată, întrucât pe la noi începând din
Noemvrie cade zăpada. Cine mai poate ţine copoi,
ca să poţi vâna cu ei trei-patru săptămâni, — şi ce
poţi aştepta dela câini în asemenea condiţiuni?
Deci, odinioară vânam mult cu copoii, — la iepuri,
la vulpi, la căprioare. Intr o zi, pe zăpadă, câinele
a luat o căprioară. A mânat-o fără să se tragă în
ea, ceea ce — de altfel — se întâmpla destul de des.
Faţă de insuccesul acesta, unul dintre puşcaşi ne
propune, să ne aducă pe Angheli Capră. Omul acesta
era dela Mogoşeşti, de lângă Iaşi. Nu ştiu, care va
fi fost numele lui adevărat, dar porecla subt care
era cunoscut arată îndestulător, care anume era spe­
cialitatea lui.
A doua zi a venit şi vestitul Capră, de care de alt­
fel mai, auzisem multe. Era un moşneguţ mărunţel,
mic, slab, încins peste suman cu o coajă de teiu.
Avea doi oameni de ajutor, cam la fel cu el, înarmaţi
cu câte un pistol cu capsă, încărcat cu praf. Cei trei
formau un „trio" cât se poate de original şi reuşit.
Angheli avea meşteşugul să urmărească căprioa­
rele şi să le mâne spre vânători, — lucru care nu este
aşa uşor cum sar crede, fiindcă la această treabă
se cere multă practică şi să procedezi în chip foarte
inteligent.
Angheli dădea glas ca copoii. Ajutoarele lui, pos­
tate la aripi aveau ca slujbă să întoarcă vânatul, tră­
gând câte un foc din pistoale, la comanda lui Angheli.
După un scurt sfat, ne-am despărţit. Noi. vână­
torii, ne-am dus să cuprindem dealul. Angheli si-a tri­
mis oamenii la posturile lor, iar el a rămas locului aş­
teptând semnalul dela noi. Când 1-a primit, a în­
ceput a căuta. După vre-o jumătate de ceas ne-a
vestit, că a sculat o capră. A început a o mâna, dând
un fel de glas chefnitor, şi pe lângă asta ne striga,
îndemnându-ne să ţinem mai la dreapta, mai la
stânga, ori să luăm seama la mijloc, — aşa cum co­
tea vânatul. Dacă i se părea, că capra are de gând
să scape pe la vre-o aripă, striga ajutorului din aceea
parte, — care avea grije să se ţie tot în dreptul lui
Angheli — să tragă foc din pistol. Astfel, capra era
mai mult adusă, nesperiată cum e când o mână co­
poii. P e cea din ziua amintită a adus-o la gura puştii.
Dacă trecea capra — de altă dată — printre noi.
sau dacă era greşită, Angheli se oprea şi cercam no­
rocul în altă parte.
Nu muilt am vânat cu Angheli, întrucât după pu­
tină vreme m'am strămutat în altă localitate. Nu
l-am putut vedea şi la alt vânat. Sunt convins, că
adevărata lui artă s'ar fi arătat la porci. De sigur,
că lui Angheli îi trebuia zăpadă, şi apoi îi trebuiau
cei doi tovarăşi pricepuţi.
A m descoperit din amintirile mele pe acest om
original, şi de dragul lui, dar şi de dragul vremilor
de atunci, când vânam realmente fără să distrugem.
Era prea frumos, decât să fi putut dura . . . Acum nu
se cunosc decât goanele. E frumos şi sportiv, oare?
Cam cum e pescuitul cu năvodul!
De obiceiu, dintre cei 15 sau 20 vânători întruniţi
pentru o goană (era să zic „măcel"), 2 sau 3 cunosc
realmente vânatul, 7 sau. .8 .sunt. buni trăgători cu ar­
mele moderne, iar restul este „umplătură"... Să mi
se ierte vorba! Un Moldovan
 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 111 f t H 11 1 1 1 1 1 f II
CÂRTI/REVISTEI!
I I 11111 I I 111 ¡4-1 111 11 I 1 H 11 I I 11 I
S. Schumacher v. Marienfrid : Vânătoare şi Biologie.
(In limba germană.) Col. Verständliche Wissenschaft N r . 44. Ed.
Springer. — Berlin, 1939, 136 pag. 94 tig., L e i 250.
Intr'o cărţulie elegant tipărită, prof, von Marienfrid delà Uni­
versitatea din Innsbruck, lămureşte lumii vânătoreşti netăgă­
duita legătură între vânătoare şi biologie. Cartea sa adresează
iu primul rând vânătorilor adevăraţi, care nu-şi măsoară capa­
citatea şi specializarea prin precizia tirului şi a numărului de
piese doborîte. E scrisă pentru vânătorul îndrăgit de tainele
minunate ale naturii, pentru vânătorul „cult" care ieşit într'un
teren de vânătoare cercetează complexul problemelor de viaţă
a animalelor de vânătoare. Aici stă însemnătatea întregei pro­
bleme, ca prin cunoaşterea valorii biologice a vânatului, să poţi
aviza la măsurile administrative de protecţie şi pază. Într'un
cuvânt, administraţia acestor daruri ale naturii, este strâns le­
gată de cunoaşterea temeinică a biologiei.
Pornind delà aceste principii, autorul analizează o serie de
probleme asupra formării coarnelor, influenţa mediului asupra
desvoltării trofeelor, însemnătatea coarnelor de cerb, tapi şi
capră neagră, determinarea vârstei, constituţia pieiei, părului,
variaţiile de culoare şi a. m. d. Felul cum este tratată întreaga
lucrare, poate fi considerată ca o Biologie comparata a vâna­
tului.
Autorul clarifică ştiinţificeşte multe din confuziile ce se pro­
duc în lumea vânătorilor, relative la trofee, vârstă, etc., sta­
bilind şi o nouă nomenclatură precisă a diferitelor organe mai
importante.
Scrisă uşor şi păstrând linia ştiinţifică, lucrarea prof. Marien­
frid, trebue citită de cât mai mulţi vânători.
Dr. George D. Vasiliu
G u i not R o b e r t : L a C h a s s e . Ed. Larousse, Paris, 1939,
326 pag., numeroase figuri, L e i 180.
După celelalte lucrări ale autorului de mai sus — „Pentru a
deveni un bun pescar", Vânătoarea modernă" şi „Pentru a de­
veni un bun vânător", Larousse îşi întregeşte colecţia cu cartea
de faţă.
Scrisa în gen enciclopedic „Vânătoarea" tratează pe larg des­
pre arme, câni, vânatul de câmpie şi munţi, vânatul mare, ani­
malele răpitoare, organizarea vânătoarei şi legislaţia.
Adăugata la puţinele cărţi de vânătoare scrise în limba fran­
ceză, lucrarea lui Guinot va interesa de sigur pe mulţi dintre
vânătorii noştri. Dr. G. D. V.
N i k l i t s c h e k A l e x . : W u n d e r ü b e r a l l . Edit. Scherl. Berlin, 1940,
286 pag., L e i 293.
O carte scrisă pe înţelesul tuturor din domeniile naturii: fi­
zică, chimie, tehnică, industrie, plante şi animale. T o a t e fe­
nomenele din natură care ni-se par atât de curioase, sunt lă­
murite în mod magistral prin experienţe simple şi edificatoare.
N i k l i t s c h e k A l e x . : T e c h n i k d e s L e b e n s . Edit. Scherl. Berlin.
1940, 341 pag., L e i 338.
Mare maestru în popularizarea ştiinţei, Niklitschek, supune
cititorilor o nouă lucrare asupra manifestaţiilor de viaţă. Sunt
discutate şi clarificate in această carte multe minunăţii ale na­
turii, care în credinţa populara îmbracă haina misticismului.
Credinţele poporane relative la fenomenele naturii sunt ex­
plicate şi documentate ştiinţificeşte. Înzestrată cu multe planşe
.şi fotografii originale, cartea devine astfel mai uşor de înţeles.
Dr. G. D. V.
B u l e t i n u l P i s c i c u l t u r i i R o m â n e ş t i . N o . 1. 1940. Redacţia: Str.
Dr. Capsa 19, Bucureşti V I .
Asociaţia piscicultorilor din România, în scopul de a lămuri
problemele ştiinţifice, economice şi financiare privitoare la a-
ceastă ramură de producţie agricolă, a le desbate şi face cu­
noscute nu numai în cercurile mai largi cari pot îndruma, con­
lucra sau ajuta desvoltarea pisciculturii româneşti, a hotărft
editarea unui buletin trimestrial.
Primul număr are un cuvânt introductiv semnat de Dr. Gr.
Antipa, fostul preşedinte al comitetului de conducere al P e s ­
căriilor Statului. Semnează apoi articole Dr. Th. Buşniţă, des-
spre Insâmânţarea digurilor de eleşteu; Ing. G. Barcă: Călu­
gărul ca lucrare de artă în sistematizările piscicole. Menţionăm
că d-1 Ing. Barcă este singurul specialist dela noi în construcţii
piscicole. Urmează alte articole semnate de M. A. lonescu: B i o ­
logia linului; Niculescu Duvăz: Lupinul ca hrană artificială în
alimentaţia crapului; Dr. I. Pitiş: Asociaţia şi desvoltarea pis­
ciculturii.
Buletinul este completat cu recensii, note şi informaţiuni.
Ne bucurăm de apariţia acestei reviste şi îi dorim viaţă lungă.
Dr. G. D. V.
Alverdes Fr.: D i e Stellung der Biologie innerhalb der Wissen-
schaften. (Ed. Elvert, Marburg, Lei 50.)
O broşură scrisă cu nerv. O conferinţă plină de filosofie a-
supra poziţiei biologiei raţă de celelalte ştiinţe. Biologia, pe
lângă a avea ca obiect viaţa animalelor şi plantelor, ea este
o ştiinţă a legilor vieţii, situându-se ca intermediară între şti­
inţa naturii şi a spiritului.
H. L . Schanz: How best to manage herds of big game
(U. S. A . Forest S e r v i c e ) . — Administrarea corectă şi bună a
electivului de animale sălbatice depinde de ţinuta raţională a
oamenilor interesaţi în oarecare fel. Deciziunea, că ce anume
măsură trebue luată, ce atitudine, în o situaţie oarecare, — tre­
bue să fie lăsată în sarcina oamenilor de specialitate, tehni­
cieni, şi să nu iie lăsată pe mâna amatorilor, aşa după cum
prea adese se întâmplă. In relaţia cu agri- şi silvicultura, tre­
bue să se ţină seama, că vânatul mare nu poate fi împrăştiat
după plac, ci el trebue să fie ţinut sub control şi înfrânat ca
număr, potrivit situaţiunilor locale, şi în prim rând potrivit ca­
pacităţii de hrănire a terenului respectiv. Specialiştii sunt che­
maţi să constate aceste elemente, şi să facă o corectă balanţă
atât în tereneie cuprinse de agricultură, cât şi în cele de păşu-
nat şi silvice. Singură operă de ocrotire duce, lără greş, la o
suprapopulare. Utilizarea stocului de animale, prin vânătoare e
o necesitate. De prezent, abia a treia parte a producţiei anuale
e „secerată" de vânători şi e indicată o majorare a numărului
de vânat mare ucis. Ca să se asigure şi o balanţă optimă, şi o
utilizare raţională şi cât mai bogată, e nevoe numaidecât de o
colaborare a tuturor factorilor interesaţi: silvicultori, agricul­
tori, vânători, societăţi şi instituţii de ocrotire etc. Măsuri uni­
laterale duc la resultate nedorite.
B u l e t i n u l P i s c i c u l t u r e i R o m â n e ş t i (Bucureşti, N r . 2 — D e ­
cemvrie 1940). — „Buletinul" trimestrial al „Asociaţiei Pisci­
cultorilor din România", dă unele utile îndrumări şi temeinice
studii în domeniul care preocupă. D-1 Dr. Th. Buşniţă, exami­
nează rostul răpitoarelor în eleştee, arătând pe rând folosul şi
măsură daunei, pe care o reprezintă în aceste lacuri destinate
în special crapilor, ştiuca, şalăul, somnul, bihanul — cele mai
obişnuite specii de peşti răpitori ai noştrii. Ca concluziune
autorul arată, că e recomandabil să se alimine ştiuca şi bibanul,
păstrând în lacurile cu crapi somn şi şalău, în număr potrivit,
— pentru eliminarea peştilor bolnavi şi a mărunţişului de spe­
cii necomercializabile, care mănâncă hrana peştilor utili. — D-1
Dr. I. Piştiş dă o descriere tehnică a eleşteelor sistematice din
Nucet (Dămboviţa). — D-i I. Pojoga, inginer-hidrobiolog dă
sfaturi practice referitoare la „tehnica fecundaţiei artificiale
la peşti". — Revista cuprinde date statistice referitoare la
pescuitul în apele de şes şi tânăra organizare a acestuia.
T. T. Chaddock: C h e m i c a l analysis of deer antlers (Wis-
consin Conservation Dept.). — Ce se alege din coarnele, pe
care cervidele din libertate le lapădă an de an? Doar trebue să
fie o cantitate enormă aceste coarne lăpădate, şi totuşi numai
foarte puţine sunt găsit şi utilizate de om. Răspunsul pe care
îl dă autorul lămureşte: micile rozătoare — dela veveriţă la
şoareci — găsesc în aceste coarne o hrană bună, substanţială,
de care fac uz în cea mai largă măsură. Analiza chimică a
coarnelor arată, că ele conţin trei substanţe nutritive: protein
34,50 %>, oxid de fosfor 19.28 "/o şi calciu-oxid 25,26 °/o. Nutri­
ment care conţine multă proteină găsesc rozătoarele relativ
uşor (nuci, grâne e t c ) , fosfor şi calciu găsesc însă mai greu.
In coarnele lăpădate găsesc în abundenţă aceste trei nutrimente
de mare valoare. Conformaţiunea danturei lor, le permite să
roadă aceste „oase", fără deosebită greutate.
D e r D e u t s c h e J ä g e r (München, N-rii 35—38/1940). — Din
descrierea unei amintiri vânătoreşti a d-lui H . Elven, consta­
tăm, că vânătorii din Germania nu prea pot fi mulţumiţi cu
calitatea mistreţilor, pe care îi mai adăpostesc pădurile ger­
mane. „ P o ţ i număra pe d e g e t e " mistreţii într'adevăr solitari,
voinici, bătăioşi. Încolo mărunţiş fără o reală valoare vână-
torească, mărunţiş care a hărţuit fără a i se lăsa timpul nece­
sar să crească. — Un toarte judicios articol semnat de d-1 A .
Wilhelm, atrage pentru a x-a oară atenţiunea lumei vânătoreşti,
asupra realei şi marei primejdii, pe care o reprezintă pentru
vânatul mic util răpitoarele aşanumite „mici'' dihori, nevăstuici,
ermină. E de mirare cum sunt unele adevăruri, pe care refuză
să le accepte lumea vânătorească şi să le deie urmare. Aşa e
şi cu această categorie a răpitoarelor. Şi nici imagina nu ne
putem, în ce număr mare se află ele in terenele noastre de v â ­
nătoare şi ce daune cauzează. Nevăstuica, acest animal mic,
cu aspect elegant face adevărate hecatombe în vânatul util ari­
pat, în iepurii mai ales tineri. Nenorocirea e, că are în fire in­
stinctul de înmagazinare — deci ucide nu numai atât, de cât
are nevoie ca sâ-şi astâmpere foamea, ci ucide în plus .şi pe
seama magaziei. Şi o iace aceasta iraţional, omorând pe capete
şi înmagazinând şi vara, când prada ucisă se strică de grabă,
devine inutilizabilă. In schimb dauna mare pe care o pricinu-
ieşte ermina provine din aceea însuşire a acestui animal, că
vânează pe un teren restrâns. S'a constatat, că „revirul" unei
familii de ermine nu e mai mare de 2 ha, între împrejurări
normale. Rămâne între aceste hotare, între care apoi seceră
totul, nerămânând acolo nici cuib de iepure, nici de potârniche,
fasan, apoi pui fraged de căprioară etc. Singurul mijloc de apă­
rare e cursa-ladă. Aplicată unde trebueşte şi cum trebueşte dă
resultate foarte bune. Abia din aceste resultate îşi dă seama
vânătorul ce . . . abundenţă de nevăstuici şi ermine a avut în
teritoriul său.
D e u t s e h e J a g d (Berlin-Neudam, N-rii 33—38, 1940). —
Conducătorul revistei, Baronul von Dungern-Oberau dă sfa­
turi preţioase referitor la ocrotirea căprioarei în terene cu
vânat mare, nobil. — Ing. R. Hartlieb semnează un frumos
articol-schiţă vânătoarei de ierunci în regiunile superioare ale
Carintiei. După descrierea aceasta, în acele regiuni trebue să
existe încă un bogat efectiv al acestui delicios vânat. Autorul
arată, că o dată, la chematul fluericei de ierunci s'a prezentat
o vulpe. Ştim şi noi, că la chematul cocoşelului — la imitatul
acestui chemat — se prezintă adeseori duşmanii ieruncilor:
vulpe, jder, nevăstuica, bufniţă mare etc. Un vânător din Bra­
şov, d-1 Hahn, a avut rara şansă, să împuşte cu o dubletă o
ieruncă şi un jder (în Poiana Braşovului). Colaboratorul nostru
d-1 col. R . Schneider-Snyder a descris de asemenea câteva în­
tâmplări când la chemarea cu fluericile pregătite de d-sa (sis­
tem Walentinits), a venit vulpe, jder. — Rapp-Elsdorf împăr­
tăşeşte cititorilor interesante experienţe, privitoare la efectele
cartuşului „ D Mantelgeschoss", cal. 6,5 X 57, fabricat R . W . S.­
Nürnberg, tras asupra căpriorului. Acest cartuş s'a dovedit şi
asupra căpriorului carpatin — cu mult mai resistent ca cei
german — cu efect ideal. Chiar la vânătoarea de capre negre
am putea susţine, că e glonţul mai potrivit din cele în uz până
azi. In timpul din urmă s'a pus în circulaţie „Superexpress"-ul
5,6 mm, sistem V o m Hofe. După informaţiunile pe care le
avem, acest glonţ a fost încercat la noi de d-nii Dr. N . N i -
ţescu, ing. Emil W i t z e l şi col. R. Schneider-Snyder. A m fi bu­
curoşi să cunoaştem opiniunile lor asupra acestui nou produs
balistic. — H. O. von Bonon-Ponitz stabileşte, că alăturea de
forestier, care trebue să grijească cu ochi vigilenţi pădurea, şi
vânătorul are îndatoriri cu mult mai grele în timp de războiu.
P e deoparte trebue să deie comunităţii ajunse la strâmtoare
cât de multă carne de vânat, — de alta parte trebue să gri­
jească ca exploatarea să nu fie exagerată, asigurând continui­
tatea vânatului şi belşugul lui. In special nu e îngăduit să se
înmoaie inima vânătorului în faţa mizeriei la care fac trimitere
toţi braconierii de azi, cari vreau să-şi scuze fapta.
M a g y a r V a d ä s z u j s ä g 'Budapesta, N r . 25, Decemvrie 1940).
— Oare de ce trebue ca anume neam de oameni să fie de rea-
credinţă, şi să meargă până acolo încât să spereze, că minciu­
nile sfruntate nu vor fi arătate cu degetul? Sau doar minciunea
nu e ruşine pretutindenea? Iată cetim în revista de vânătoare
dela Budapesta un prelungit articol semnat de un „Fülöp Imre,
in. kir. szâzados", în care pretinde că arată stările vânătoreşti
din Săcuime. O colecţie de naivităţi vânătoreşti, presărate prin­
tre neadevăruri cu grămada. Cităm pasajul, în care ilustrul
autor arată care a fost cursul desvoltării prosperităţii vânăto­
reşti din judeţele săcueşti, prosperitate pe care toată reaua lui
credinţă nu o poate nega. Iată ce constată: „In munţii săcueşti
sunt mulţi urşi, datorită funcţionarilor ministerelor româneşti.
Fiindcă aceşti funcţionari au fost foarte egoişti. A devenit obi-
ceiu următorul mod de a câştiga teren de vânătoare: întâi erau
lăsate societăţile de vânătoare minoritare să îmbunătăţească
efectivul vânatului. In anii 1920—1930 în munţii săcueşti o piesă
de vânat mare era o mare raritate. Deci nu_ li se renta domni­
lor români să plătească bani scumpi pe aceste teritorii. Au dat
terenele de vânătoare societăţilor minoritare şi au restrâns
dreptul de a împuşca, cu măsuri draconice. Societăţile compuse
din vânători săcui s'au pus pe treabă să înmulţească vânatul.
Au făcut-o aceasta cu mult succes, cu multe parale, dar fără
statute aprobate. In zadar au cerut să li se aprobe statutele, —
domnii de român au găsit totdeauna v r e - o greşeală, dacă nu
alta, v r e - o greşeală de formă. Intr'o bună zi de toamnă apoi,
când mugetul cerbilor răsuna prin munţii acoperiţi cu păduri,
a apărut deodată Popescu sau Lopescu ( N R . : Voită schimono­
sire a autorului) la primăria comunală şi a arătat o scrisoare,
că el a arendat cu 30.000 L e i cele 15.000 jugâre din hotarul de
munte al comunei. Vânătorii minoritari în zadar au mers să se
plângă. Au fost respinşi cu pretextul, că nu au statute aprobate,
apoi cu aceea că de acum înainte arendarea terenurilor se
face prin licitaţiune ţinută la minister. Aşa a ajuns în posesiu­
nea domnilor Popescu sau Lopescu dreptul de vânătoare. De
sigur ei erau funcţionarii secţiei de vânătoare a Ministerului de
agricultură român . . ."
Dacă nu am fi imuni fată de campania de minciună pe toate
terenele, care a ajuns să fie a doua natură a scumpilor noştrii
vecini dela apus, am fi indignaţi. A ş a ne mulţumim să spunem
răspicat: minciună! Să poftească domnului căpitan regesc un­
guresc Fiilop Imre, să ne arate un singur caz concret, similar
celui pe care îl povesteşte. Să ne arate o singură societate de
vânătoare săcuiască, mai mult: un arendaş de teren săcui,
care a jertfit ceva pentru îmbunătăţirea vânatului de acolo.
Unde e societatea, unde e vânătorul săcui, care în cei douăzeci
de ani trecuţi a jertfit 1000 de L e i , pentru dragostea faţă de
sălbătăciunile munţilor, pentru o operă de ocrotire? Adevărul
este, că vânătorii români, societăţile de vânătoare române au
jertfit multe milioane, ca să salveze acele teritorii pustite de
braconierii săcui, şi să le facă raiul pământesc, de care nu sunt
vrednici cei ce îl calcă azi vremelnic.
Dar minciunea se prinde uşor: a ) Prin 1926 deja ocrotirea
românească a arătat resultate admirabile, b ) Arendarea prin
minister se face numai din toamna 1938, — înainte primăriile,
composesoratele făceau, şi prin bună învoială şi prin licitaţiune.
arendarea.
Ilustrul autor face şi ironii: Acel „ P o p e s c u " să îngrijească
bine terenele de pe Retezat, Parâng, din Munţii Sibiului, ai
Hunedoarei, ai Severinului, —• până va veni el — m. kir. szâ­
zados —• să ocupe şi aceste terene de vânătoare.
Noi cu toată hotărîrea şi încrederea îi răspundem: Nu veti
avea v r e m e să pustiiţi scumpele noastre terene de vânătoare
de pe Călimani, Seaca, Ineu, Harghita, Maramureş, până veti
face cale întoarsă. Iar braconierii — despre care spune în­
suşi ilustrul viteaz, că s'au înmulţit înspăimântător de când
îngrijirea e ungurească —• nu v o r putea ruina atâta, încât vână­
torii români să nu poată reface, aducând de sigur noi jertfe,
situaţia pe care o huliţi cu reacredintă, şi care e o mândrie a
politicei vânătoreşti române.
H. L. Shantz: Necessary coneepts in b i g g a m e m a n a g e m e n t
(Utah A g r . C o l l e g e ) . — Menţinerea unei vegetaţiuni variate şi
bogate este probabil cel mai bun mijloc să menţii un sol bogat,
iar vânatul este şi el un product al solului. Primul lucru, de care
trebue să se ţină seamă când e vorba de proporţionalizarea
numărului vânatului mare este, ca nutremântul să fie suficient
pentru anul întreg, deci şi în lunile de iarnă, sărace. Acolo, unde
densitatea a ajuns atât de mare, încât iarna nu găsesc hrană
suficientă, trebue să intervie omul, rărind cu arma. P a r e mai
bună metoda de a se impuşca proporţional din toate vârstele şi
de amândouă sexele. A se vâna, în sensul, ca să se scoată din
stoc elementele cele mai bune, ar fi o metodă cu totul iraţională
şi dăunătoare. Publicul trebue să înţeleagă, că vânatul încă este
un produs al pământului, menit să aducă oamenilor foloase
şi desfătare, şi trebue să fie îngrijit, punându-se în raţională
relaţiune cu plantele, celelalte animale, cu pământul şi omul.
 Plătăreşti, jud. Ilfov; d) Stejarul de lângă vechea biserică de
lemn din comuna Duboz, Timiş-Torontal; e) Trei parcele în
nisipurile dela Hanul Conachi. Totdeodată s'a prelungit încă
pe o perioadă de 5 ani opreliştea de a culege ouăle de corb
(Corvus Cornex) şi acele de aquilă (Aquila Crisaetos).
Ne arătăm recunoştinţa fafă d e următorii prieteni ai „Cârpe­ *
lilor", care au dat urmare apelului nostru şi n e - a u adus noui
abonaţi: Un ziar de mare tiraj, publică la 23 Decemvrie o corespon­
denţă din Fălticeni, subt titlul „Din cauza iernei aspre, fiarele
Dragoş N a v r e a (Braşov), Dr. l e r o n l m Stoichitia (Sibiu), G . Curcă dau năvală în sate". De data aceasta pe lângă lupi, fioroşii
(Braşov), Soc. R o m . d e V â n ă t o a r e B r a ş o v , V a i e r Pascu ( B u c u r e ş t i ) , invadatori ai satelor sunt si mistreţii. „Mistreţii au părăsit şi
Colonel M. Sutzu, Marin Ciortea (Mediaş), Victor Ungureanu ei pădurile, dând târcoale pe lângă sate. La marginea satului
(Câmpia Turzii), Lucien Place (Roman), U. A. Corina (Făgăraş),
Drăgăneşti a apărut un cârd de 13 mistreţi, ridicând tot satul
în picioare. Oamenii au pus mâna pe topoare, furci, hârleţe,
Teodor Blagi (Rieni), Dr. l o a n Orăştianu (Sibiu), G a b r i e l Varfpa-
etc, reuşind să-i fugărească".
ronian (Bucureşti), G h . Giurăscu (Fântâna Mare-Baia), loan lliu
Acum noi, după atâta corespondenţă de această natură. în­
(Sibiu), Dumitru Bratu ( S i b i u ) , „ I n d u s t r i a Sârmei" (Câmpia Turzii), ţelegem, că lupii dau năvală în sate, ca să mănânce acolo baba
D. Giurăscu (Turnu Severin), D . I. N i c u l e s c u (Bucureşti), Corneliu bătrână şi lăutarii, care de data asta nu s'au dus în satul ve­
Vucu (Caransebeş), George d'Albon ( l a ş i ) , D r . St. I e r e m i a (Con­ cin, şi nu au dat prilej să fie devoraţi de lupi în întinsul pustiu
stanta), Preot N. Mănescu (Câmpulung-Muscel), V. Al. Ieremia
de zăpadă, — aşa dupăcum scrie la receta acestor întâmplări
de iarnă. Dar ce să caute mistreţii în sat? Poate să deie nă­
(Pucheni-Prahova), Loc. N. Nicoară (Măicăneşfi), Dr. Coriolan
vală la mămăliga oamenilor... Imaginaţi-vă scena palpitantă a
Russu (Turda), Emil Nistor (Ocna Mureşului), lacob Beldie (Slo­ luptei dintre sătenii înarmaţi cu topoare, furci, hârleţe şi etc.
bozia), Ştefan Pantea (Turda), Grigore Gr. Georgescu (Ploieşti). şi mistreţii, care cu tot preţul voiau să rupă frontul şi să nă­
vălească în sat! Bine, că oamenii au reuşit la urma urmei
Sperăm să p u t e m continua, tot mai bogată, această înşiruire
să-i fugărească!...
a prietenilor care n e d a u un efectiv concurs.
Oare de ce se scriu atâtea inepţii în aceste reportagii de iar­
nă? Vara, pe căldura cea mare ai mai înţelege...
*
In articolul „Cerbul sub influentele omului" al d-lui lng. Aurel
M. Comşia, din numărul 12/1940 al revistei noastre, s'au stre­ In „Zoologischer Anzeiger", voi. 128. Prof. W . Arndt dela Mu­
curat unele greşeli de tipar. Iată corectarea lor: zeul de Zoologie din Berlin, socoteşte că în Germania trăiesc
In pag. 293, coloana I, alineatul 2, rândul 2, — a se citi azi 39—40.000 specii de animale. Insectele ocupă un număr de
„regresul", în loc de „progresul". 27.900 adecă 71 %> din total. Cele mai reduse sunt moluştele
In pag. 293, coloana II, rândul 5 din jos în sus, a se citi (scoicile şi melcii) care de abia ajung la 500 de specii, adecă
„încarcerarea", în loc de „încărcarea". 1,27% din toate formele. Faţă de totalul animalelor pluricelu-
In pagina 295, coloana I, alineatul 5, rândul 6, a se citi lare care trăiesc pe întreg pământul, (1.014.000 statistica Prof.
„scăderea producţiei de lemn pro ha.", în loc de „scăderea Hesse 1929), Germania deţine 3,87°/« (Die Umschau).
lemnului pro ha.". *
In pagina 295, coloana I, alineatul 6, rândul 10, a se citi
„ca resursă de hrană", în loc de „ca resursă". La om temperatura peste 37° C. înseamnă boală! La 42° C.
In pagina 296, coloana II, alineatul I, rândul 2, a se citi „a 13 moartea nu stă departe. La păsări însă, temperatura normală
cerbi", în loc de „celor 13 cerbi". a corpului începe dela 40° C. Iată câteva specii de păsări cu
In pagina 298, coloana II, alineatul 2, rândul 7, a se intercala temperatura corpului cunoscută: Pescăruşul de mare 42,13" C ;
(, 0

„(Fig. 7-a)", şi anume după fraza „Wyoming, USA". Lebăda 41° C ; Qâsca domestică 41,3° C ; Nagâţul 42,7 -^13 2 >

C ; Mierla 44°—45° C ; Cinteza 44,7° C; Ciocârlia 43,4°

In pagina 298, coloana II, alineatul 2, la capătul rândului
ultim, a se adauge „(Fig. 8)".
In pag. 300, coloana I, rândul 6 din jos în sus, a se citi
„Încurajat", în loc de „înconjurat".
In pag. 301, coloana II, rândul 7 din jos în sus, a se citi
„coloana", în loc de „coloanele".
• nătoare, a conduce Inspectoratul de vânătoare al judeţului
Au fost numiţi următorii inspectori judeţeni onorifici de pes­
cuit pentru râurile de şes:
Alba: Ionel Barbu; Arad: Teodor Barbatei; Argeş: Mihail
Pahone; Bacău: loan Paloşanu; Baia: lng. I. Volosciuc; Bihor:
Vasile Codrea; Braşov: Dr. V. Dogariu; Buzău: Iancu Movi-
leanu; Caras: Victor Muşa; Covurlui: D. Nadă; Dâmboviţa:
Cristian lonescu; Dolj: Ioniţă Constantinescu; Dorohoi: Gh.
Dintevici; Făgăraş: V. Silaghi; Fălciu: Alex. Săvulescu; Qorj:
Septimiu Gheorghiu; Hunedoara: Iuliu Marinescu; Ilfov: Av.
Radu Vitan; Mehedinţi: N. Cuţui; Neamţ: Carol Marighetto;
Olt: Marin Scărlătescu; Prahova: E. Romanescu; Putna: Qh.
Anastasiu; R.-Şărat: Hr. Paraschiv; Roman: Cpt. Soare Mun-
teanu; Romanaţi: D. Călinescu; Severin: Petre Qheleşeanu;
Suceava: Qh. Popovici; Târnava Mare: Titu Bălutoiu; Târ­
nava Mică: Eugen Moldovanu; Teleorman: I. Davidescu; Ti­
miş: Victor Veină; Turda: Qh. Liciu: Vâlcea: Nicu Enescu;
Vlaşca: C. Popescu Vifor.
* Bucureşti, 14 Noemvrie 1940.
C ; Mtiscarul 44,8» C.
*
Prin Decizia Ministerială Jr. Nr. 24.093 din 26 Noemvrie a.
c, Dl. Dr. Aurel Raicu din Arad, a fost delegat, în mod pro­
vizoriu, până la viitoarea organizare a Inspectoratului de vâ­
Arad, post devenit vacant prin demisia d-lui Eugen Ciorogariu.
#
Prin Decizia Ministerială Jr. Nr. 24.358 din 4 Decemvrie a.
c, dl. Ing. Dobrescu Pascu, din Giurgiu, şeful ocolului silvic
regim, a fost delegat, în mod provizoriu, a conduce Inspec­
toratul de vânătoare al jud. Vlaşca, în locul d-lui Nicolae
Panţu a cărui delegaţie încetează pe ziua predărei Inspecto­
ratului.
*
Preşedenţia Consiliului de Miniştri comunică:
Toţi acei, cari doresc să doneze sume de bani pentru si­
nistraţii cutremurului, sunt rugaţi a le depune prin oficiile
poştale CEC, în contul Nr. 613—OML., sau să le trimită di­
rect Ministerului Lucrărilor Publice (Serv. Contabilităţii spe­
ciale a sinistraţilor), care a fost însărcinat cu centralizarea tu­
turor fondurilor şi materialelor destinate acestor ajutorări.
#

Prin Jurnalul Consiliului de Miniştri, No. 2400 din 10 Decem­

vrie 1940, publicat în M. O. No. 297, din 17 Decemvrie 1940,
au fost decretate „monumente ale naturii": a) Arinişul dela
Sinaia, în întindere de J0.370 m. pătraţi, proprietatea Univer­
sităţii din Bucureşti; b) Stejarul lui Mihai Viteazul din comuna
Grădişte, Vlaşca: c) Stejarul lui Matei Basarab din comuna
Am arătat în numărul trecut al revistei noastre că Ministe­
rul Agriculturii şi Domeniilor a înfiinţat un al patrulea Institut
de cercetări. Acesta este Institutul de Pescărie şi piscicultu­
ra. Scopul Institutului este de a întreprinde studii ştiinţifice şi
practice asupra tuturor chestiunilor legate de producţia apelor
şi de a da directive tehnice şi îndrumări practice instituţiilor
de Stat ori particulare ce exploatează aceste ape, cât si agri­
cultorilor, piscicultorilor ori pescarilor. Acest Institut va pre­
găti specialiştii necesari diferitelor ramuri de producţie a ape­
lor: piscicultura şi pescuit precum şi pentru industrializarea
produselor pescuitului. Institutul va avea următoarele secţiuni:
Hydrobiologie, Piscicultura, Pescuit, Ichtiopatologie şi Industria­
lizare. Ca servicii va avea: Aquarii şi museu, Publicaţii şi
îndrumare şi Administrativ. Ca staţiuni experimentale va
avea: Staţiunea de cercetări piscicole a Deltei Dunării cu se­
diul la Tulcea; Staţiunea de piscicultura Nucet; Staţiunea de
piscicultura Moara Domnească; Staţiunile de piscicultura Fă­
găraş şi Tarcău; Staţiunea de cercetări a Mării Negre cu se­
diul la Constanţa.
Având în vedere că regiunile de cerbi, cele mai populate,
sunt situate în teritoriul cedat şi faţă de marea valoare a
acestui vânat, Statul este nevoit să ia cele mai aspre măsuri
pentru înmulţirea acestor specii şi ca urmare se aduce la cu­
noştinţa publicului următoarele dispoziţii luate de către Mi­
nisterul Agriculturii şi Domeniilor prin decizia ministerială Nr.
22.854 din 5 Noemvrie 1940:
1. Oricine va vâna un cerb sau o ciută fără autorizaţie spe­
cială din partea ministerului, este obligat să plătească proprie­
tarului sau arendaşului o despăgubire de 25.000 Lei pentru fie­
care piesă, în afară de amenda şi pedepsele prevăzute de lege.
2. Ministerul plăteşte organelor oficiale, însărcinate cu apli­
carea legii vânatului (paznici de vânat, jandarmi, pădurari,
paznici de câmp, primari, e t c ) , un premiu de 2000 Lei, ime­
diat, fără a se ţine seamă de rezultatul procesului, dacă acel
organ va prinde asupra faptului, sau va dovedi pe cineva că a
prins sau a vânat cerbi sau ciute, fără autorizaţia ministeru­
lui. Această sumă se va plăti imediat prin mandat poştal de
către Direcţiunea economiei vânatului, din fondul vânătoarei,
contra actelor găsite bune, cum este procesul-verbal consta­
tator, vizat de autoritatea locală (primărie sau postul de jan­
darmi).
In cuprinsul „României Legionare", legile ţării se cad a fi
cu .sfinţenie ascultate şi vânatul tării apărat, căci el aduce pa­
triei însemnate venituri, de care avem atâta nevoie în vremu­
rile acestea grele.
* până 60%>; cocoşul de mesteacăn cu 100—200 °/o. Pentru urs
Cetim într'o revistă de vânătoare din Budapesta o publi-
caţiune de licitaţie, prin care se anunţă, că la 2 Ianuarie se va
licita dreptul de vânătoare de pe teritoriul Vechiului Scaun de
Mureş, din hotarul Sovata. — E o nouă îndrăzneaţă călcare a
drepturilor câştigate, întrucât acest teritor e arendat încă pe
un şir de ani „Societăţii de vânătoare Sovata", căreia nu i se
poate imputa decât doar, că membrii ei sunt români. Dar ce
însemnează această ilegalitate în şirul nesfârşit? Trebue să
constatăm, chiar aşa în fugă, că „Sovata" este unul dintre cele
mai bune terene de vânătoare cu vânat mare din Europa
orientală. In 1920 era pustiu acolo. Chiar înainte de 1914 tere­
nul arendat de grofi unguri era secătuit, lipsit de vânat mare
aproape în întregime. Grofii, corecţi vânători, vânau cei câţi­
va cerbi de pe acolo cu câinii, un ban nu jertfeau pentru ocro­
tirea vânatului, — nici o potecă, nici un paznic, nici o sără-
riţă, nici o cabană. A venit era românească, şi societatea de
vânătoare românească, care a zidit cu trudă şi cu multă chel­
tuială acel raiu vânătoresc. — Acum intră alţii în el. Ii aver­
tizăm, că intră într'un bun străin, de unde vor fi goniţi.
Aceeaş revistă din Budapesta anunţă, că terenul regal ro­
mân de vânătoare, împreună cu castelul dela Lăpuşna — pro­
prietatea particulară a Familiei Regale române — vor fi atri­
buite Regentului Ungariei, ca teren de vânătoare de Curte.
E uşor a „crea" şi a „atribui" în felul acesta terene şi averi.
Ştirea e însoţită de obişnuita minciună: Terenul dela Qurghiu
este vânătoreşte complect neglijat. In mod abuziv s'au împuş­
cat acolo la an 60 cerbi-tauri. Realitatea este, că niciodată nu
s'a trecut de numărul de 20 tauri, într'un teren imens, care ar
fi suportat bine şi dublul acestei cifre. Iar Gurghiul „teren vâ­
nătoresc neglijat"! — Deştepţi şi corecţi sunt „vânătorii" care
scriu articolele de felul acesta!
* renul
In Germania — ca şi la noi de altfel, — cu ocaziunea proce­
selor de braconai, se pune în chip obişnuit problema evaluă­
rii daunei pe care a suferit-o proprietarul terenului, şi pe care
urmează să o plătească infractorul. Evaluarea unui cerb viu,
al unei capre negre, urs, chiar iepure viu, nu e lucru uşor, şi
In tot cazul lasă câmp larg aprecierii, Iar cum judecătorii, ne-
fiind familiarizaţi de obiceiu cu treburile vântoreşti, sunt încli­
naţi să apropie valoarea piesei vii valorii de carne măsurată
cu kilogramul, foarte rar primeşte proprietarul desdăunarea
justă. Pentru a da un îndreptar, dar în aceeaş vreme pentru a
limita marginile aprecierii. Reichsjăgermeister-ul Germaniei, Dl.
v. Scherping, a dat o ordonanţă prin care hotăreşte prin cifre
maximale şi minimale valoarea vânatului viu, care va trebui
să fie luată în considerare la judecarea proceselor de braco­
naj. Ministerul de Justiţie german a dat instanţelor judecăto­
reşti cuvenita îndrumare.
Având în vedere împrejurarea, că aceste cifre pot fi cu folos
utilizate ca material de convingere şi în procesele de braconaj
dela noi, dăm mai jos întreagă lista stabilită de autorităţile
din Germania. (1 Marcă o putem echivala cu 50 Lei.)
Cerbi: Cerb bun (I-a) 700—1000 Rm.; cerb bun, care trebue
eliminat din teren (Abschusshirsch) 300—500 Rm.; cerb tânăr,
fără defecte 300—500 Rm.; suliţar de un an şi cerb mic, care
trebue eliminat 200—300 Rm.; ciută bătrână 250—400 Rm.;
ciută tânără 150—250 Rm.; viţel 80—100 Rm.
Capre negre, cerbi lopătari, mufloni: Mascul bun de împuşcat
200—350 Rm.; mascul mic 150—250 Rm.; femelă 150—250 Rm.:
pui 80—100 Rm.
Mistreţi: Vier 200—300 Rm.; scroafă 200—300 Rm.; bârliuc
100—200 Rm.; purcel 60—100 Rm.
Căprioare: Căprior bun 80—100 Rm.; căprior mic 60—80 Rm.;
căprioară 60—80 Rm.; ied 40—60 Rm.
Iepure: 12—15 Rm.; Cocoş de munte 80—100 Rm.; Cocos de
mesteacăn 40—50 Rm.; ieruncă 10—15 Rm.; fasan 7—10 Rm.;
0 pereche de potârnichi 7—10 Rm.; jder 80—100 Rm.; beică,
vulpe 30—40 Rm.; bursuc, nevăstuică 10—20 Rm.
Pentru noi iar pare raţional să se modifice majorându-se
unele poziţii, avându-se în vedere opera de ocrotire deosebită,
care protejeşte unele specii. Astfel capra neagră, muflonul
(oare mai avem?) ar putea avea o evaluare mai mare cu 50
ar fi potrivită o sumă egală cu a cerbului tare 700—1000 Rm.
(adecă 35—50.000 L e i ) ; pentru dropie 10—15.000 Lei; pentru
râs 10—15.000 Lei.
Ar fi bine dacă Serviciul Vânătoarei, de acord cu U. G. V. R.
ar stabili şi pentru ţara noastră o asemenea evaluare — şablon,
pe care apoi Ministerul de Justiţie să o impună instanţelor de
judecată.
#
O bună unsoare pentru ghetele vânătorului se poate prepara
acasă în felul următor: Luăm 3 părţi unsoare de viezure, 2 părţi
său de cerb sau ceară de stup. Să se topească şi apoi, meste­
cată masa, să se strecure şi să se lase la răcit. Dacă voim să-i
dăm culoare neagră, adăugim vopseală pe care o mestecăm bine
până se răceşte întreaga masă. Unsoare astfel pregătită e o
bună conservatoare, face ghetele impermeabile şi e şi ieftină.
*
Se aduce la cunoştinţa celor interesaţi, că Ministerut Agri­
culturii şi Domeniilor, Direcţiunea Vânătoarei, arendează drep­
tul de vânătoare depe următoarele terenuri:
1. Comuna Copălău, jud. Botoşani, estimaţia 2000 ld. Termen
1 Februarie 1941, ora 12. 2. Comuna Stanciova, jud. Timiş,
estimaţia 3000 ld. Termen 10 Februarie 1941, ora 12. 3. Co­
muna Petros, jud. Hunedoara, estimaţia 1500 ld. Termen 20 Fe­
bruarie 1941, ora 12. 4. Comuna Bâscoveni, jud. Vlaşca, esti­
maţia 1600 ld. Termen 20 Februarie 1941, ora 12. 5. Comuna
Cipău, jud. Tr.-Mică, estimaţia 1000 ld. Termen 20 Februarie
1941, ora 12. 6. Comuna Răuceştl, jud. Neamţ, estimaţia 1700
ld. Termen 20 Februarie 1941, ora 12.
Amatorii vor înainta oferte închise şi sigilate până la data
indicată în dreptul fiecărui teren ce se arendează, Direcţiunei
Vânătoarei, str. Polonă Nr. 8 , Bucureşti.
Pe plicul închis se va specifica: Ofertă închisă pentru te­
 ^~ S U M A R U L N U M Ă R U L U I 1
Pentru vânători
Pag.
„ pescari Valeriu Puscariu: D r u m e ţ i a R o m â n e a s c ă în T r a n s i l v a n i a . 1— 6
Furnizorul
Curţii Regale turisti Prof. Univ. Dr. Victor Stanciu: C u t r e m u r e l e d e p ă m â n t
şi a n i m a l e l e 7— 8
Col. C. Rosetti-Bălănescu: Rătăcit . . . 9—12
U l t i m u l m e u c e r b din C a r a s 13—14
Viesparul (Pernis apivorus apivorus L . ) 15
Discuţii 16—19
Tirul armelor de alice
Arc şi săgeată
„ U . G . V . R." — societate comercială
Situaţia c a p r e l o r n e g r e în ludeţul B r a ş o v în anul 1940
Art. 32

Din literatura străină: T . A . Mitchell — H e d g e s : L u p t e l e

m e l e cu monştrii marini 20—21
Din munţi si din câmpii 22—24

chmoll *
Ultimul foc
U r s u l a presimţit cutremurul de pământ?
P u r t a r e a c u r i o a s ă a unei c a p i e negte
A n i m a l e c a r e au presimţit cutremurul
Mărunţişuri balistice
Angheli Capră

Cărţi - Reviste 25—26

Ştiri mărunte 27 28
c
« t r c l u c a * * -
Rugăm i n s i s t e n t p e a b o n a ţ i i n o ş t r i , să b i n e v o i a s c ă a n e a n u n ţ a
orice schimbare de adresă, pentru a evita întreruperi în p r i ­
m i r e a r e v i s t e i şi i n u t i l e c h e l t u e l i .
este un inul miji ou pentru conservarea bocancilor. Conţine
R u g ă m să n i s e d e a a d r e s e l e a c t u a l e a d - l o r a b o n a ţ i u r m ă t o r i :
untura, de peste, care moaie pielea, eauciuc. natural dizolvat
A f a n a s i u A t a n a s i e (fosf B o l g r a d ) , C h e o r g h e C h i c a (Bucureşti),
şi eteruri, cari astupă porii pielei, împiedecând apa să
I n g . G h . U r d ă r e a n u ( B u c u r e ş t i ) , I n g . I. B o r c o m a n ( f o s t R u p e a ) ,
pătrundă în încălţăminte.
D. I. C a c u r i s ( G a l a ţ i ) , V l a d i s l a v K r z y s z l o w i c z ( f o s t S u c e a v a ) ,
întrebuinţând uleiurile scumpe, ca uleiul de ricină, sau Pavel Pavel (Bucureşti), S u b l . A l f r e d N e g u l e s c u (fost O r a d e a -
altele, n'au nici un efect, deoarece apa fiind specific mai F ă g e t ) , D. M . J a c o b y (laşi), N i c o d e M i c u l i (fost B u r d u j e n i ) ,
grea, ridică la suprafaţă aceste uleiuri din porii pielei, Cpt. Petre Pefrovici (Bucureşti), Emil P i c h l m a y e r (fost C â r l i -
pătrunde in pori şi distruge pielea. b a b a ) , I n g . M i h a i l D w o r z a k (fost S e l e t i n - R ă d ă u j i ) .
C o n s e c i n ţ e : pierderi de bani, picioare numede
S c o a r ţ e p e n t r u C o l e c ţ i a „ C a r p a ţ i l o r "
buturaj, etc, etc.
L i v r ă m s c o a r ţ e î n p â n z ă , p e n t r u a fi u t i l i z a t e la l e g a r e a c o ­
Umoarea cauciucată „Schmoll" este de o calitate fără lecţiei 1940 a revistei noastre, cu preţul d e 140 L e i , plus
concurenţă şi în eomparaţie cu preţul uleiurilor, f o a r t e
2 0 L e i p o r t o şi a m b a l a j , i n c l u s i v p a s p a r f u ( u r i ) p e n t r u a p l i c a r e a
e f t i n â .
copertelor.
Dacă furnizorul Dvoastră nu are această marfa, rugaţi-l
să comande. Mărimile din comerţ sunt: No. III, kg., PRIETENE!
V, leg. şi 1 leg. A i adus „ C a r p a f i l o r " noi abonafi?
D e c e n u ai făcut-o încă?
N U SE U S U C Ă !! T e c o s f ă d o a r c â t e v a v o r b e p r i e t e n e ş t i şi a d u c i î n a c e e a ş
v r e m e u n s e r v i c i u şi c e l u i p e c a r e î l f a c i să c i t e a s c ă o r e ­
A l t e p r o d u s e a l e f a b r i c e ! „ S c h m o l l p a s t a " B r a ş o v : v i s t ă p e c a r e o v a i u b i , şi m a i a l e s a c e s t e i r e v i s t e , c a r e d e
C r e m ă d e ghete in cutii şl tuburi.
a n i d e z i l e se s t r ă d u i e ş t e să î f i d e a l u c r u r i i n s t r u c t i v e şi f o ­
Ceara pentru parchete, pentru m o b i l e fine, pentru automobile
lositoare.
ţi m o b i l e vopsite. PRIETENEI
O A L O Ş I N p e n t r u g a l o ş i si p e n t r u î m b r ă c ă m i n t e a confecţionată
T e r u g ă m i n s i s t e n t să n e a d u c i n o i a b o n a f i ! R ă s p u n d e c u
din cauciuc.
acesf s e m n d e p r i e t e n i e , d r a g o s t e i c u c a r e f e c ă u t ă m n o i
C E A R Ă pt. SKIURI, renumita m a r c ă din străinătate „ U L L R " .
Cutiile m a r i sunt eftine, căci nu cumpăraţi t i n i c h e a " lună d e lună!
„CARPATH"

D e v â n z a r e

d o i p r e p e l i c a r i şi o a r m ă H a m e r l e s s C a l i b r u l 2 8 . D e t a l i i l a c e ­
rere. A se adresa: C. D i m i t r i u , Timişoara I I I . M i t r o p o l i t V a r -
laam N o . 1 1 . (I/941) Neo-Balli stol-Klever
C a u t u r g e n t
A z i ştiu d e j a toţi v â n ă t o r i i , c ă „ N e o -
p e n t r u a c u m p ă r a una armă d e vânătoare c u d o u ă f e v i , C a l . 16, Ballistol"*ul este u l e i u l d e a r m e i d e a l
î n p e r f e c t ă stare, d e p r e f e r i n ţ ă f a b r i c a f i u n i l e Sauer & S o h n , N u este încă îndeajuns cunoscut, că „ N E O -
Egre, sau Simson. R o g a m i se face o f e r t e .
J 3 ± B A L L I S T O L " in aceeaş vreme e un miiloc
excelent de desinfectare şi de profilaxie. C a să
W 541) C p t . N i c o l a e M i h u f e s c u , Rgf. 94 Inf. O r ş o v a cunoaşteţi toate însuşirile excelente ale acestu uleiu
de armă, cereţi prospect gratuit.
D e v â n z a r e c â i n i d e r a s ă
„ N E O - B A L L I S T O L " poate fi cumpărat în toate
p u r s â n g e , d r e s a f i , p u ţ i n d r e s a j i şi c ă f e i . A m a t o r i i s e r i o ş i să s e magaziile de specialitate, şi poate fi cumpărat şi
a d r e s e z e p e n t r u i n f o r m a f i u n i i n d i c â n d d e t a i l a t s c o p u l , rasa e f c . direct din depozit.
ce-i interesează. m m F. W . KIever, Fabrica chimică K o l n
Reprezentant şi depozit pentru România:
A t e n ţ i u n e !
GUSTAV SCHOGER
Mare ocaziune: Câine apporteur d e p r i m a clasă. A p o r t e a z ă
(5/941 S I B I U , Str. D â r s t e l o r N o . 6
sigur dela mare distantă vânat mic cu p e n e şi p ă r (şi v u l p e ! ) ,
găseşte c u siguranţă vânatul rănit î n goane.
Adresaţi c u răspuns plătit (Lei 7 . — î n plic): (3941

Crescătoria şi şcoala de dresaj Homorod, iud. Târnava Mare.