ANUL III * No.

2 * FEBRUARIE 1934

J làisiàaia

Buşteni. Monumentul Eroilor. (Foto: Paris-Sinaia).

Director:
P R E Ţ U L : 1 0 LEI
PETRU B O R T E Ş
 Doriţi să Va montaţi sau
împăiaţi t r o f e e l e ?
Cu gust şi pricepere
veţi fi satisfăcuţi numai
la firma
BL R O Ş C A ,
GAZETA ILUSTRATĂ
LITERARĂ — POLITICĂ - ECONOMICĂ - SOCIALĂ.
~~cTuj~~ E d l t o r - d l r e c t o r : P E T R U BORTEŞ
Str. R e g i n a Măria N o . 2.
Apare lunar.
R E D A C Ţ I A ŞI A D M I N I S T R A Ţ I A
C L U J

C Â R T I S t r a d a R e g i n a Marla N o . 36.
T e l e f o n : 769.
cari se pot procura prin - a — —

administraţia revistei
A B O N A M E N T E :
Autorităţi, instituţii L e i 500
„Gazeta ^Ilustrată" P a r t i c u l a r i , p e h â r t i e v e l i n ă 200 l e i , s a t i n a t ă
LTn e x e m p l a r
„ 150
10
In străinătate dublu.
Gtiij, Str. ^Regina Dîlaria 36. Abonamentele s e plătesc înainte.
Manuscrisele ş i fotografiile primite formează proprieta­
tea revistei ş i n u s e înapoiază.
Contribuţiuni l a Istor a Transilvaniei în s e ­ L u c r ă r i l e , r e v i s t e l e , z i a r e l e , e t e . p r i m i t e la r e d a c ţ i e s e
colele Xfl ş i XIII. tŢara Bârsei şi Cavalerii vor nota î n Bibliografia revistei.
Teutoni). II. I n v a z i u n e a M o n g o l i l o r
din 1241) de fosif Şchiopul, pagini 164, S e c ţ i a REPORTAGE F O T O :
Lei: 70 plus porto. Execută orice fel d e fotografii ş i pregăteşte c u c e i m a i
buni zincografi clişee g a t a pentru i m p r i m a r e . E x p u n e
Dieta Ardealului din 1863—1864. Studiu Istoric- săptămânal totfelul d e fotografii c u cele m a i nouă eve­
juridic de Prof. Univ. Dr. Vaier Moldovan, nimente în vitrina ziarului „Patria".
110 pag., Lei: 30 plus porto rec.
F o t o - e o l a b o r a t o r i : B O R D A N , C l u j , P i a ţ a U n i r i i 10.
Iuliu Maniu de Sever Stoica, 164 pagini, Lei: 100 F O T O F I L M , C l u j , S t r . B . M ă r i a 6-8.
plus porto rec.
S e c ţ i a RECLAME:
Gânduri şi Chipuri din Grecia Veche de Şt. Primeşte anunţuri, inserate, etc. p e lângă preţurile eele
Bezdechi, 152 pagini, Lei 40 plus porto. mai moderate.

Antologia Liricilor Greci de Şt. Bezdechi, 152

pagini, Lei 40 plus porto.
Tristia, P . Ovidius Naso de Şt. Bezdechi, 276
pagini ed. de lux 200, hârtie velină 140 Lei
plus porto.
Justiţia administrativă. Organizarea comitetului
CEA MAI BUNĂ
central şi a comitetelor locale de revizuire
de Emil Deciu, pagini: 285, Lei: 170, plus
porto.

A I
LCAFEA ESTE REA LA
REPQR fj r — , GUST DACĂ
OR0L0QGE si BIJUTERII !_l NU-I PROAS-
BIME şi EFTIIi
cumpfiR

PUR ZDROBIT
HETRc PRETiORSE ZINUL CONVINGETI-VĂ

P A S C U
DESFACE DEJA DE UN DECENIU NUMAI
CLUJ S SORTURI ALESE ZILNIC PROASPĂT PRĂJITE
PIATA UNIRII.18.
ANUL III, No. 2.

L i t e r a r a
Redacţia şi
*
Sa%eta 3lu
Pol i t I C ă * E c o n o m i c ă
a d m i n i s t r a t a : C l u j, S t r a d a R e g i n a Maria Nr.
*
36 *
FEBRUARIE 1934

S o c i a l ă
Telefon: 769

Moartea Regelui Albert I, al Belgiei

t Regele Albert 1
Luna Februarie îndoliat nobila naţiune belgiană Marele ei Rege Al-
bert I, numit aşa din
cauza marilor lui vir­
tuţi morale, a curaju­
lui dovedit în anii
răsboiului, când a
luptat în tranşee ală­
turi de soldaţii lui
împotriva invaziei
germane, a fost vic­
tima unui accident,
prăvălindu-se în a-
murgul unei zile ce
şi-o petrecuse făcând
sport, de pe o stâncă
din apropierea Namu-
rului. Albert I nu era
numai al Belgiei ci şi
al aliaţilor, al nostru. Regele Albert pe patul mortuar

Curajul lui ne-a fost pildă în grelele clipe de încercare ale „triunghiului morţii" din Moldova, el fiind decorat nu
numai cu „Minai Viteazul" cea mai mare distincţie românească, ci şi rudă apropiată cu M. S. Regele Carol II-lea.
După semnarea păcii a făcut, însoţit fiind de nobila lui soţie, regina Elisabeta-Gabriela-Valeria-Maria, ducesă de
Bavaria, mai multe voiajuri în Statele Unite, Brazilia, Portugalia, Spania, Italia, Indiile engleze, Egipt, Dane­
marca şi în fine în Congo, voiajuri cari au avut o mare importanţă politică în vremea aceia.

Suveranul defunct s'a năs­

cut în 1875 şi s'a urcat pe tron
în 1909, Nov. 17, anul acesta
urmând să-şi sărbătorească o
jumătate de veac de glorioasă
domnie. S'a căsătorit în 2 Oct.
1930, cu principesa bavareză
Elisabeta şi a avut 3 copii:
Leopold, actualul rege, Carol,
duce de Fiandra şi principesa
Marie José, căsătorită cu moşte­
nitorul tronului Italiei.
Albert I nu a fost numai
Suveran. Era mai presus de toate
un caracter, un subtil intelec­
tual, un ascultat arbitru al ri­
valităţii flamando-valone, un
om sincer, iubit de poporul Său.
Aceste calităţi, au scris cea
mai glorioasă pagină din istoria
Belgiei moderne.
Pe tronul Belgiei, devenit
astfel vacant, s'a urcat fiul său
cel mai mare, Leopold II, căsă­
Sicriul regelui Albert urmat de o mare mulţime spre locul de odihnă torit cu principesa suedeză Astrid.
 CONFERINŢE
Viaţa literară a r d e l e a n ă . Re- A s i s t e n ţ a s o c i a l ă şi j j
vista clujană „Gând R o m â n e s c " a r e a l i z ă r i l e e l în oraşul "
organizat o serie de conferinţe î n Cluj. D n a L i v i a Deeiu, profe­
sala Prefecturii judeţului. I n ziua soară la şcoala normală de î n ­
d e 1 M a r t i e a v o r b i t d. I o n B r e a - văţătoare d i n Cluj, a ţinut î n
zu, a s i s t e n t u n i v e r s i t a r ş i u n u l 1 9 ' F e b r u a r i e a. c. î n a u l a P r i ­
dintre colaboratorii noştri cei m a i măriei d i n Cluj o conferinţă,
asidui. tratând despre o problemă so­
Dsa a relevat, cu bogate ar­ cială de actualitate. Conferinţa
gumente, că d i n motive sociale şi aceasta face parte d i n ciclul
economice în Ardeal, în ultimii organizat de „Aşezâmintele A .
20 d e a n i , n u s ' a u p u t u t c r e a c u ­ S. R. P r i n c i p e s a I l e a n a " d i n
rente literare, deşi A r d e a l u l a d a t Cluj.
mari personalităţi literare şi opere Distinsa conferenţiară, în
cari v o r rămâne pietre albe d e hotar î n literatura română. partea primă a expunerii dsale
A analizat parte d i n operile dlor L i v i u Rebreanu, I,u- ! a vorbit despre originea, des-
c i a n B l a g a , A r o n Cotruş, cei trei piloni a i mişcării literare voltarea şi organizarea asisten­
ardelene d e d u p ă U n i r e ş i a trasat liniile ce trebucsc u r m a t e tei sociale d i n epoca vechilor
pentru a promova o mişcare literară specifică. E l e sunt a Greci p â n ă î n z i l e l e noastre.
se găsi î n : respectarea poruncii artei, i n t e g r a r e a î n ritmul V e c h i i Greci a v e a u l e g i f e r a t ă
g e n e r a l al literaturii r o m â n e ş t i şi a p r o f u n d a r e a realitâţ'lor asistenţa socială prin legea os­
locale pentru a d a î n literatură nota specifică a Ardealului. p i t a l i t ă ţ i i , a c ă r e i r e s p e c t a r e s'a i m p u s p r i n f r i c a d e p e ­
deapsă a zeilor. L a R o m a n i sistemul a v a n s a t al organizării
Educaţia tineretului. I n de S t a t a s e m e n e a n'a p u t u t l ă s a n e s o l u ţ i o n a t ă a c e a s t ă p r o ­
cadrul ciclului d e conferinţe, blemă socială, i a r vechii Evrei contribuiau l a fondul săra­
organizat d e „Gruparea Femei­ cilor fiind obligaţi la a c e a s t a prin l e g i l e l o r d e c r e d i n ţ ă d i n -
lor R o m â n e " d i n Cluj, D n a m e ­ tr'un sentiment de milă faţă de coreligionarii lor. Creştinis­
dic D r . A l m a Mohora Popovi- m u l a influenţat asupra concepţiilor m o r a l e a l e epocei, ş i
ciu a ţinut, î n faţa unui public deci, şi asupra convingerei individuale d e a ajuta p e cel lip­
numeros, o interesantă confe sit p e n t r u a s e apropia d e idealul perfecţiunei creştine.
rinţă despre „Necesitatea edu­ I n e p o c a n o a s t r ă , p r o b l e m a a s i s t e n ţ e i s o c i a l e s'a r i d i c a t
caţiei morale şi sexuale a ti­ la gradul de ştiinţă socială, şi este soluţionată, atât î n strei-
neretului". nătate, cât ş i la noi, prin diferite legiuiri.
Conferenţiara a examinat In partea a doua a conferinţei, conferenţiara face c u ­
această spinoasă problemă sub noscută organizarea modernă dela noi a asistenţei sociale,
toate aspectele ei şi a stăruit făcută p e baza principiului asistenţei individualizată, pre­
în special asupra rolului ce cum şi realizările obţinute p e acest teren, atât de instituţiu-
t r e b u i e să-1 j o a c e ş c o a l a ş i bi­ nile de Stat şi d e serviciul sanitar al Primăriei Cluj, cât şi
serica î n vederea combaterii de reuniunile ş i societăţile particulare de binefacere d i n l o ­
curentelor periculoase cari sub­ calitate.
minează moralul generaţiei ti­
Conferinţa frumoasă a dnei Deciu contribue la cunoaş­
nere.
terea şi popularizarea problemei asistenţei sociale, şi a fost
A fost o conferinţă i n ­ v i u aplaudată de publicul select şi numeros care a ascultat-o.
s t r u c t i v ă şi v a l o r o a s ă prin s o ­
luţiile date cari, dacă s'ar pune î n practică, s u n t e m c o n v i n ş i
că ar d a cele m a i bune rezultate.

Problema oraşelor arde­

l e n e . Satele din Ardeal. Din
Nopţi întârziate.
dorinţa de a lămuri unele
probleme ardelene de mare D e p a r t e g â n d u - m i s b o a r ă , s e p i e r d e ' n infinit,
actualitate s a u d e celea cari
interesează, î n gradul cel m a i •
încet s ă l a s ă n o a p t e a , c a u n c o v o r cernit...
mare, intelectualitatea româ­
nă, organizaţia d i n Cluj a In t i m p u l c e p e boltă ies l ă m p i d i a m a n t i n e ,
partidului naţional-ţărănesc a E u m ă g â n d e s c iubito, e u m ă g â n d e s c la t i n e . .
organizat u n ciclu de confe­
rinţe cu discuţii î n contradic­
torii, cari sunt audiate d e u n P e s t e n a t u r a m o a r t ă , u n d o r n e m ă r g i n t.
public d i n ce î n ce m a i n u ­ I n g ă d u e - m i din el, o p a r t e să-ti trimit...
meros.
Primul care a vorbit a Din l u n g u l d r u m al vieţii, c a l v a r fâr' d e p o p a s ,
f o s t d. O c t a v i a n P r i e , p r o f e - ;
D o a r dorul şi-amintirea, atât mi-a m a i rămas...
sor la Academia Comercială
d i n Cluj despre „Problema
oraşelor Ardelene". U n s u n e t d e c h i t a r ă şi t a c e ' n t r e a g a fire.
A u r m a t a p o i d. S i m i o n Pustiul c r e ş t e ' n j u r u - m l , pustiul c r e ş t e ' n m i n e .
N e m e ş , f o s t s e n a t o r c u „Sa­
tele din Ardeal şi agricultura" î n cursul căreia a analizat, Uşor pluteşte'n a e r s u f l e t u - a m â n d u r o r a ,
c u vădită competinţă, toate problemele agricole ale statului
r o m â n e s c ş i î n s p e c i a l r o l u l i m p o r t a n t al C a m e r i l o r d e A g r i ­
Iar s i n g u r e u î n n o a p t e , p l â n g p l â n s u l tuturora...
cultură.
U l t i m u l a v o r b i t d. S i m i o n T ă m a ş d e s p r e „Criza parla­ Prin c o s m o s t r e c e mistic, o u m b r ă d e f e m e e . . .
mentarismului şi criza democraţiei". L u n a - ş i r e v a r s ă r a z e , prin p a r c şi prin alee...
S e r i a c o n f e r i n ţ e l o r v a fi c o n t i n u a t ă , e l e ţ i n â n d u - s e î n
l o c a l u l d i n s t r a d a R e g i n a M ă r i a 36. PAVEL BERARIU
 D N
D. R. MacDonald
ANUL
Nici unul d i n cei cincisprezece ani, cari a u u r m a t răz­
boiul, n'a fost atât d e h a o t i c c a acela p e care l - a m î n g r o p a t
de curând. Dacă spectrul marelui măcel d e vieţi omeneşti
n'ar s t ă r u i î n c ă d e s t u l d e h i d o s î n a m i n t i r e a t u t u r o r , d a c ă
s t a t e l e n u s'ar t e m e d e m a r i r ă s t u r n ă r i s o c i a l e , d a c ă c r i z a
economică n'ar bântui atât de catastrofal, cu s i g u r a n ţ ă că
a n u l t r e c u t n e - a r fi d a t u n a l d o i l e a r ă z b o i u m o n d i a l , c u
mult m a i dezastruos decât cel dintâiu. Căci atmosfera anului
1933 — t o a t ă l u m e a o r e c u n o a ş t e — a f o s t m u l t m a i î n c ă r c a t ă
d e c â t c e a d i n 1913. D u ş m ă n i i l e c l o c o t e a u p r e t u t i n d e n i . S c â n ­
teia fatală putea sări de ori unde.
Haosul internaţional a fost provocat de distrugerea
factorilor p e care a fost construit echilibrul european d e după
războiu.
Cel d i n t â i u ş i c e l m a i i m p o r t a n t d i n a c e ş t i f a c t o r i a
fost S o c i e t a t e a N a ţ i u n i l o r . Câte n ă d e j d i s'au p u s î n a c e a s t ă
instituţie, cu câtă încredere se întorceau toate privirile spre
Geneva, aşteptând m â n t u i r e a de acolo, î n momentele g r a v e !
Ce-a m a i r ă m a s astăzi d i n iluziile de a l t ă d a t ă ? G e n e v a n u
mai are nici o autoritate; dacă a r izbucni astăzi u n conflict
î n t r e d o u ă state, i n t e r v e n ţ i a ei n u n u m a i n u ar a v e a nici
u n rezultat, dar ar fi p u r şi s i m p l u ridicolă. î m i stăruie î n
amintire o caricatură p e care a m văzut-o într'un ziar ger­
man. Briand şi Stressemann, tolăniţi pe u n nor în înălţimea
tăriilor, privesc amândoi la globul pământului, p e care l-au
părăsit de curând. D i n Geneva, care strălucea o d a t ă atât de
puternic p e acest glob, n'a m a i r ă m a s decât u n p u n c t m i n u s ­
c u l , s t â n s şi p r ă p ă d i t .
Briand: — Ascultă prietene, c e este oare punctul a c e l a
n e g r u care se vede p e p ă m â n t ?
Stressemann: — Geneva, dragul meu...
Briand: — Şi când te g â n d e ş t i că ea a fost odată g l o r i a
noastră...
Intr'adevăr Geneva este astăzi într'o a g o n i e d i n care
n u m a i u n miracol v a m a i putea-o salva. S l ă b i r e a ei î n c e p e
din momentul î n care a pierdut p e cei doi diplomaţi amin­
tiţi m a i sus, care i-au dat fără îndoială aureola de glorie,
îndeosebi de Briand, prin marea lui autoritate, prin credinţa
lui fanatică î n steaua păcii.
A doua lovitură i-a venit Genevei dela retragerea J a ­
poniei, i a r ultima, ş i cea m a i g r a v ă , dela retragerea Germa­
niei d i n sânul Societăţii Naţiunilor. D e fapt acesta este eveni­
mentul internaţional cel m a i g r a v d i n anul trecut; haosul
c e l m a r e , î n a i n t e d e t o a t e , e l 1-a p r o v o c a t .
El a stârnit e n o r m ă senzaţie î n cercurile internaţio­
nale, c u toate că n u trebuia s ă surprindă p e nime. Atitudi­
n e a l u i Hitler faţă de spiritul Genevei era doar cunoscută.
El eauta numai prilejul să şi-o manifeste.
Şi p o a t e n u s e g r ă b e a s ă o f a c ă , c u b r u t a l i t a t e a c u c a r e
a făcut-o, dacă nu p r i m e a încurajarea t a i n i c ă a Iui Musso-
t ! iei :
an/ir,>n^n,Z, Jt„iit LV , D i n m o t i v e
technice acest articol n'a putut
- - Titulescu D. E. Beneş
HAOTIC*'
lini. A t â t a t i m p c â t p e m a l u r i l e l a c u l u i L e m a n g l a s u l a s c u l ­
tat de toţi e r a al F r a n ţ e i , dictatorul i t a l i a n n u p a r t i c i p a cu
dragă inimă la lucrările de acolo; dimpotrivă se svârcolea
în toate chipurile să schimbe astfel echilibrul din Ligă, î n ­
cât I t a l i a să fie aceea care dictează, s a u , î n t o t cazul, să n u
mai dicteze Franţa. Astfel a m avut, l a începutul anului tre­
cut „Pactul celor patru", care însemna, î n forma lui origi­
nală, elaborată de Duce, o înlocuire a Societăţii Naţiunilor
cu u n fel de „Sfântă Alianţă", asemănătoare cu aceea care
s'a c o n s t i t u i t d u p ă î n f r â n g e r e a l u i N a p o l e o n . D a t o r i t ă i n t e r ­
venţiei energice a Franţei şi opunerii îndărătnice a Micei
A n t a n t e planul Ducelui a fost dejucat. Călătoria î n streină-
t a t e a d l u i Titulescu a a v u t u n rol h o t ă r î t o r î n a c e a s t ă p r i ­
vinţă. Ceeace nu însemnează c ă Italia a renunţat la p l a n u ­
r i l e ei. R e t r a g e r e a G e r m a n i e i d i n L i g ă i - a a d u s i a r ă ş i a p ă
la moară. Deaceea sfârşitul anului trecut a fost marcat
printr'o nouă ofensivă italiană împotriva Genevei. Marele
C o n s i l i u F a s c i s t s'a r i d i c a t î m p o t r i v a p a c t u l u i f u n d a m e n t a l
al L i g e i , p r o p u n â n d o r e f o r m ă r a d i c a l ă a l u i , f o a r t e a s e m ă ­
nătoare c u cea cuprinsă în „Pactul celor patru", î n p r i m a
lui redactare. P e n t r u a tempera zelul reformatorio al D u ­
c e l u i , Sir John Simon, Ministrul d e E x t e r n e al A n g l i e i , a
făcut la sfârşitul anului trecut o călătorie l a Roma. Asupra
întrevederilor care au avut loc acolo a transpirat însă foarte
puţin. Se pare c ă fiecare dintre cei doi a u rămas p e pozi­
ţiile anterioare.
A t a c u r i l e î n d r e p t a t e î m p o t r i v a G e n e v e i d e I t a l i a ş i Ger­
m a n i a n u vizează atât instituţiile de acolo, cât tratatele dela
Versailles şi Trianon. Intervenţiile revizioniste ale Ducelui ş i
a l e „ F i i h r e r u l u i " s u n t a r h i c u n o s c u t e şi e i n ' a u e v i t a t s ă ş i
le m ă r t u r i s e a s c ă c u t o a t e o c a z i i l e . Ş i d a c ă r e v i z u i r i l e c e r u t e
de cei doi dictatori n u s'ar c a m bate î n capete, d i n p r i c i n a
problemei austriece, alianţa italo-germană ar fi u n fapt î m ­
plinit.
Pe lângă aceşti doi revizionişti m a i mari s e învârte
u n u l m a i m i c , î n s ă m u l t m a i g u r a l i v şi m a i p r e t e n ţ i o s : U n ­
garia. A n u l trecut a umflat şi mai mult pretenţiile acestui
trepăduş revizionist. Astfel au avut, spre sfârşitul lui, fai­
m o a s e l e c o n f e r i n ţ e d i n A n g l i a a l e c o n t e l u i Ştefan Bethlen,
î n care s'au debitat, unor englezi naivi, cele m a i fantastice
minciuni la adresa noastră.
P e n t r u a-şi p ă s t r a h e g e m o n i a î n E u r o p a , — h e g e m o n i e
care este cea m a i puternică garanţie a păcii — Franţa a des-
voltat, e adevărat că n u cu prea mare succes, o mare acti­
vitate diplomatică. Acţiunea ei se îndreaptă m a i ales s p r e
Orientul Europei. E a a sprijinit consolidarea Micei A n t a n t e
şi crearea unei atmosfere de înţelegere î n Balcani. Astfel a u
avut, sub ocrotirea republicei franceze, numeroasele vizite ş i
întrevederi între diplomaţi şi capete încoronate din Balcani
şi o r i e n t u l E u r o p e i , c a r i î n s e m n e a z ă o u ş o a r ă u n d ă d e l u ­
mină î n haosul universal.
D a r a c ţ i u n e a d i p l o m a t i c ă a F r a n ţ e i a v i z a t î n a i n t e de-
toate a t r a g e r e a Rusiei î n joc. Şi scopul a fost, î n m a r e p a r t e .
 D. B. Mussollnl D. Dollfus D. A. Hltler

atins. Cu t e a m a J a p o n i e i î n s p a t e , r e p u b l i c a S o v i e t i c ă s'a perienţele dsale, fără de a întrevedea u n l i m a n de scăpare.

apropiat iarăşi de odioasa Europă burgheză, făcând concesii H a o s u l e t o t a t â t d e m a r e şi p e s t e O c e a n , c a ş i î n E u r o p a .
p e s t e c o n c e s i i . C ă l ă t o r i i l e i n A m e r i c a ş i E u r o p a a l e d l u i Lit- D u p ă ce punţile internaţionale a u fost rupte u n a câte
vinov — p r e c e d a t e d e c ă l ă t o r i a î n v a r ă , l a M o s c o v a , a dlui una, iar cele care a u mai r ă m a s în picioare se clatină, po­
Eduard Herriot — însemnează al doilea mare eveniment in­ poarele şi-au căutat salvare în alianţe m a i restrânse, dar
t e r n a ţ i o n a l al a n u l u i , u n p e n d a n t l a c e l al r e t r a g e r i i G e r m a ­ mai ales î n ele înşile. U n punct luminos în haosul anului
n i e i d i n L i g a N a ţ i u n i l o r ş i d e l a Conferinţa D e z a r m ă r i i . t r e c u t a f o s t c o n s o l i d a r e a Micei Antante, fără îndoială cea
Astfel pacea Europei n u m a i este aşteptată acum nici m a i b i n e î n c h e g a t ă a l i a n ţ ă i n t e r n a ţ i o n a l ă d e a s t ă z i . Cu c â t
dela Societatea Naţiunilor, nici dela Conferinţa Dezarmării. h a o s u l d i n j u r c r e ş t e , c u a t â t c e l e trei s t a t e s e s t r â n g m a i
— a t i n s ă şi a c e a s t a g r a v p r i n a t i t u d i n e a G e r m a n i e i — ci mult l â n g ă olaltă. P r i e t e n i a lor nu este n u m a i zid de apă­
dela constituirea u n u i n o u echilibru de forţe, apărătoare ale rare, ci şi de pace.
statului-quo european, iubitoare ale păcii. întrevăzut întru­ D a r s i n g u r a g a r a n ţ i e d e a ieşi t e a f ă r d i n a c e s t h a o s
c â t v a , e c h i l i b r u l a c e s t a e d e p a r t e d e a fi c o n s o l i d a t . A n u l apocaliptic este întoarcerea spre tine însuţi, c u l t i v a r e a şi î n ­
1934 n e v a a d u c e m u l t e s u r p r i z e î n a c e a s t ă p r i v i n ţ ă . t ă r i r e a p r o p r i i l o r t a l e f o r ţ e n a ţ i o n a l e . A n u l 1933 î n s e m n e a z ă
D a c ă h a o s u l î n ordinea politică i n t e r n a ţ i o n a l ă a fost slăbirea internaţionalismului şi renaşterea naţionalismului.
a t â t d e a c c e n t u a t , n i c i c e l d i n o r d i n e a e c o n o m i c ă n u s'a l ă ­ In toate părţile ideile de dreapta — care n u trebuie confun­
sat m a i prejos. E l e s'au influenţat d e altfel unul pe altul, date totdeauna cu vechile idei conservatoare — î n v i n g . Sta­
î n t r ' o m a r e m ă s u r ă . E v e n i m e n t u l d e z a s t r u o s a fost, î n a c e a ­ tele care a u descoperit această a x i o m ă m a i d e mult se bu­
stă privinţă, conferinţa economică dela Londra. Cu t o a t e cură astăzi de linişte interioară, a u cel puţin m â n g â i e r e a
e f o r t u r i l e d l u i MacDonald, primul ministru englez, ale cărui unei credinţe. E cazul Turciei, care ş i - a serbat î n anul tre­
i n t e n ţ i i p r o f u n d p a c i f i c e s u n t c u n o s c u t e , c o n f e r i n ţ a s'a t e r ­ c u t z e c e a n i d e b i n e c u v â n t a t ă d i c t a t u r ă a l u i Kemal Paşa;
m i n a t cu u n formidabil eşec. e cazul Italiei, care a devenit astăzi, datorită Ducelui, o
Eşecul a fost p r o v o c a t m a i ales d e a t i t u d i n e a a m b i g u ă forţă internaţională de întâiul rang.
a Statelor Unite. D l Roosevelt, noul preşedinte al acestor înapoi deci, la vechile şi s f i n t e l e izvoare ale naţiona-
state, a venit la putere cu o m u l ţ i m e de proecte economice lismului'
p u r şi s i m p l u r e v o l u ţ i o n a r e . A m e r i c a s e s b a t e a c u m î n e x ­ I. B.

Ş E F U L POLITIEI JUDICIARE D N CLUJ

Acest important post al Chesturii Mu­ de poliţie cl. II, iar în ultimul timp sec­
nicipiului Cluj este condus de unul dintre retar de poliţie cl. II, acest din urmă post
cei mai destoinici poliţişti din Ardeal, d. în baza încadrării din 1929.
Aurel Drăghici. Numai cunoscând miste­ Prin îndeletnicirea lui, pe care o cul­
rele centrelor urbane, cu bandele de borfaşi tivă din primii ani ai întrării în poliţie, d.
şi răufăcători, numai cine a asistat la Drăghici este în permanenţă în biroul d-
migăloasa muncă de a descurca iţele unei sale prin care se scurg toate păcatele Clu­
crime sau ale unui furt, mut ca adâncurile jului. D-sa ordonă urmărirea, ia parte
pământului, numai acela poate preţui su­ activă la descoperirea răufăcătorilor, la
ficient munca istovitoare ce se depune la cercetări şi face instrucţia sumară, deferind
un asemenea birou, care este. până la apoi cazul respectiv justiţiei. Are la dispo­
un punct oarecare, inima poliţiei. ziţie 5 ofiţeri de poliţie, 19 impiegaţi şi
S'a născut în anul 1898 în româneasca agenţi de urmărire, un mic laborator în
Orăştie şi ar fi străbătut desigur în ori care sunt fotografiaţi declicvenţii, luân-
ce altă carieră mai puţin obositoare dacă du-li-se tot odată amprentele digitale.
nu trebuia în tinereţe să fie întreţinătorul Pentru meritele d-sale, autorităţile supe­
unei mame bătrâne şi a trei fraţi mai mici. rioare au intervenit şi a fos decorat cu
A intrat în poliţie încă din 1919, pe atunci „Steaua României" în gradul de cavaler,
fiind student în drept şi a urcat rând pe rând numeroase „Coroana României" în gradul de cavaler şi „Bărbăţie
trepte erarhice spre a ajunge până la aceea de director şi Credinţă" cl. I.

f VASILE G O L D I Ş
Ne părăsesc bătrânii. Rând pe rând marii înaintaşi
cari au pregătit temeliile de azi ale României întregite,
dispar din mijlocul nostru în clipele în cari am avea
poate mai multă nevoe de vorba lor înţeleaptă şi de
Vaslle[Goldiş cu tovarăşa credincioasă: Dna Goldiş, la Clinica Medicală din Cluj
în anul 1933. (Foto Dr. Alma Mohora Popovici)
sprijinul lor nepregetat. După tribunul Moţilor, Amos
Frâncu, după ultimul memorandist, Teodor Mihali, moar­
tea nemiloasă a secerat dintre noi, în ziua de 10 Fe­
bruarie 1934, pe omul de adâncă cultură literară, pe
luptătorul naţional Vasile Goldiş dela Arad, cel care şi-a
făcut demult loc în cartea de aur a neamului nostru.
S'a născut la 25 Noemvrie 1862 dintr'o venerabilă
familie preoţească în comuna Seleuş a judeţului Arad,
t ŞTEFAN CICEO-POP
Abia sicriul lui Vasile Goldiş a fost încredinţat pământului şi neamul româ­
nesc a pus iarăşi zăbranic de doliu. Din pădurea de stejari a falnicilor luptători cari
au plămădit unirea, pi in îndârjita lor luptă politică şi prin nesfârşita iubire faţă
de cei de un sânge şi de-o lege, copacul cel mai falnic, venerabilul Ştefan Ciceo-Pop
dela Arad, a trecut în lumea celor drepţi, lăsând în urma lui amărăciunea ce o simţim
atunci când ştim că dispare unul din restrânsă familie a celor cărora le datorăm
existenţa.
Cine, dintre cei cari au pulsat în ritmul sforţărilor spre mai bine al Românilor
ardeleni, nu a auzit de luptătorul neînfricat, Ştefan Ciceo-Pop? Care sunt aceia
cari nu au putut vedea cu ochii lor pe acest apostol ce milita pentru un neprihănit
ideal naţional şi cine ar fi acela care ar putea să rămână nemişcat atunci când ar
ceti doar un breviar al activităţii omului ce şi-a jertfit întreaga viaţă pentru a
ajunge la porţile Albei Iulii, unde în 1 Decemvrie 1918, pregăteşte şi organzează
D O U Ă FIGURI ISTORICE
a urmat şcoala primară în localităţile unde părintele său
a rostit cuvântul Domnului, a făcut liceul la Arad şi
Universitatea la Budapesta şi Viena, dovedind un deo­
sebit talent în ceeace priveşte istoria universală şi limba
latina. Prin asemenea indeletniciri, Vasile Goldiş se
înscria în rândurile acelora cari voiau să facă apostolat
în puţinele noastre şcoli rurale, în Şcoala Normală din
Caransebeş şi apoi în aşezământul de veche cultură
românească care este până în ziua de azi liceul „Andrei
Şaguna" din Braşov. Mai târziu el trece ca secretar con­
sistorial la Arad, dedicându-se de acum cu trup şi suflet
publicisticei şi ziaristicei, ridicând sub toate raporturile
nivelul ziarului „Tribuna Poporului" şi „Tribuna" de
mai târziu.
In generaţia celor cari au luptat pentru izbânda
visului nostru milenar, Vasile Goldiş aparţinea categoriei
intelectualilor de o nobleţă endemică.
Cu scrisul lui, cu sufletul, dar mai ales prin glasul
lui, în care vibra o neînfrântă credinţă în mai bine, el
a apărat, atât ca simplu particular, cât şi mai ales ca
reprezentat al circumscripţiei Radn^, fără întrerupere,
interesele celor de un sânge cu el, în parlamentul dela
Budapesta.
Şi când a sunat ceasul cel mare, jVasile Goldiş,
asemenea colaboratorilor săi, a fost chemat să organi­
zeze Resortul instrucţiunii Publice şi al "Cultelor, dove-
dindu-se un adevărat om la locul lui. Mai târziu, într'un
guvern care nu era acela al foştilor lui tovarăşi de luptă,
i-s'a încredinţat acelaş resort, de astădată al României
întregite, semnând Concordatul cu Vaticanul, prin aceasta
reglementându-se definitiv situaţia cultului catolic în
ţara noastră.
Pentru meritele Iui, în 1925 Vasile Goldiş a fost ales
preşedinte al bătrânei asociaţiuni „Astra", desfăşurând
o rodnică activitate şi căutând să asigure asociaţiei, în
fruntea căreia se găsea, mijloacele materiale suficiente
pentru ca să-şi poată îndeplini idealurile.
In ultimul timp Vasile Goldiş părea un pustnic.
Se retrăsese în casa lui dela Arad fiind ţintuit în pat
de o boală nemiloasă şi abia mai dădea semne de viaţă
prin declaraţiile ce le făcea uneori presei politice.
A murit în vârstă de 72 de ani, lăsând un gol
în inimile tuturor acelora
cari l'au cunoscut şi cari
i-au înţeles sufletul.
Ştetan Ciceo-Pop
marea adunare naţională ce avea să decreteze unirea In 1926 face parte din cabinetul Ştirbey ca ministru
Ardealului pe veci cu Patria Mamă şi care după unire de Justiţie, iar deplinătatea convingerilor sale democratice
a fost stânca cea mai chibzuit aşezată la temeliile nou­ a dovedit-o după venirea la putere, din 1928, a Parti­
lui stat care se cerea nu numai mare, ci şi consolidat, dului Naţional-Ţărănesc, când a fost ales ca preşedinte
puternic ? ! al Camerei, post pe care 1-a menţinut cu autoritate, fapt
Ştefan Ciceo-Pop, s'a născut la 1 Aprilie 1865 în recunoscut chiar şi de duşmanii lui cei mai înverşunaţi.
Sigăul judeţului Someş, în apropierea istoricului munte Era un preşedinte împăciuitor, obiectiv şi mai presus
al Băbdiului, în preajma căruia s'a urzit, în 1437, prima de toate occidental, ceiace echivala cu o impresionantă
răscoală a ţăranilor români cari îşi strigau dreptul la o inovaţie. Deşi bolnav, activa mereu, incumetându-se
viaţă mai demnă chiar să călăto­
cu noţiunea de rească în ţările cele
om, — a fost toată mai îndepărtate ale
viaţa lui un om de continentului nos­
o nobleţă ce ne tru spre a repre­
aduce aminte de zenta România la
cavalerismul me­ diferitele conferinţe
dieval, unul din ale Uniunii inter­
puţinii inşi care a- parlamentare, re-
vea curajul să pri­ zervându-i-se chiar
vească duşmanul onoarea de a pre­
în faţă, un luptător zida pe cea dela
plin de nobleţă, Madrid.
curajos, cutezător Pentru meritele
mai ales, şi de o lui guvernul a ho­
impresionantă sin­ tărât funerarii na­
ceritate. ţionale. E ultimul
Era vlăstarul omagiu pe care
unei vechi familii autoritatea de stat
româneşti ce ser­ îl putea aduce unui
vise dealungul vea­ om de talia celui
curilor ca nucleu dispărut. In sufle­
al conştiinţei noa­ tele noastre, el va
stre naţionale şi a dăinui ca un uriaş
ţâşnit din masa monument cioplit
anonimă a popo­ Cosciugul cu rămăşiţele pământeşti alePalatului
regretatului Ştefan Ciceo-Pop, purtat de ţărani, e scos din aula
Cultural din Arad. în veşinicie, pen-
rului tocmai spre a trucă sufletul lui
fi pregătit pentru marile realizări ce trebuiau sa se Ştefan Ciceo-Pop a radiat lumină şi căldură pentru
împlinească în al doilea deceniu al veacului aces- sufletele româneşti de pretutindenea.
tuia. C O K N E L I U ALBIT
Şi-a adăpat sufletul în vechiul şi românescul liceu
dela Sibiu, apoi în capitalele Monarhiei, întrând ca tânăr
student în falanga luptătorilor pentru drepturile naţiunii
sale. A fost advocat la Arad, dar în acelaş timp advo­
catul politic al Românilor ardeleni, advocat al ziariştilor, i n g u r
al Memorandiştilor, dar mai ales procuror al intereselor
noastie împotriva asupritorilor maghiari în conferinţa
interparlamentară din 1895, când i-a succes să convingă
In l e a g ă n u l d e amintiri,
pe rep:ezentanţii raţiunilor civilizate să nu ţină viitoarea
şedinţă a Uniunii în Budapesta, capitala ţării, unde repre­ A c e l a ş c â n t e c de demult
zentanţii popoarelor sunt întemniţaţi pentru convingerile R e v i n e ' n sufletul m e u trist, —
lor democratice.
Pierdut prin codrii — îl ascult. —
A venit apoi ziua în care Românii ardeleni au
adoptat tactica acţionistă. De atunci, din 1905 şi până
la prăbuşirea Monarhiei, glasul lui Ştefan Cicer-Pop a D e vraja visului d e ieri
răsunat de nenumărate o i în Parlamentul maghiar, do- M ă ' m b a t alene, s u b u n tei;
vedindu-se acelaş apărător neînfricat nu numai al nea­
mului său, ci şi al tuturor popoarelor subjugate de T o v a r ă ş drag mi-e un izvor
dualismul austro-maghiar. El e reprezentantul român la C e - m i o g l i n d e ş t e chipul ei. —
consfătuirea naţionalităţilor din Praga, e un luptător
pentru formarea blocului parlamentar şi unul dintre
membrii lui cei mai activi. Ş i ' n sufletul m e u de b o h e m
Dupăce lanţurile robiei noastre milenare au căzut, S ' a p r i n d e — un dor n e b u n . . ,
lui Ştefan Ciceo Pop i s'a dat ocazia să înceapă acea C o b o a r ă lin a serii p a c e
muncă constructivă pe care a realizat-o ca membru al
Consiliului Dirigent şi ca ministru al Ardealului şi prim- Ş i singur sunt, d e - a c u m . —
ministru interimar în guvernul dlui Vaida-Voevod din
1919-1920. Ion V. T o d e a
 Coafura femeilor la Greci şi Romani
Coafura pusă în serviciul elegan­
ţei şi a cochetării, a fost în toate tim­
purile ocupaţia de predilecţie a femeilor.
Dacă la început, în primele epoci pre­
istorice, femeia se mulţumea să-şi poarte
părul aşa cum era crescut şi aranjat
dela natură, mai târziu, rafinamentul,
rezultat al civilizaţiei, îi cerea să-i dea
o cât mai îngrijită atenţie, exploatând
la maxim efectul de frumos al acestei
podoabe.
In serviciul artei coafatului, înca
dela început, omul a născocit un întreg
arsenal de instrumente şi cosmetice (ace,
agrafe, perle, diademe, parfumuri, vop­
sele pentru păr etc. etc.) puse la dis­
poziţia coaforului sau a coafeusei, rec­
rutate în lumea greco-romană, de obi-
ceiu, din categoria umilă a sclavilor.
Obiceiul de a trata părul într'un
anumit fel, şi la antici, devenea modă,
care varia din timp în timp, dela femeia
măritată la fata tânără sau dela patroană
la sclavă. O abatere dela moda curentă,
de obiceiu, era un semn de nenorocire,
un semn de doliu (părul tuns) de peni­
tenţă, iar chelia era considerată ca o
caracteristică a ridicolului (aceasta mai
mult la bărbaţi). Sacrificarea părului era Briséis. Pe
un rit al pocăinţei pentru cine voia
să se purifice de vreun păcat.
Întrucât evoluţia coafurei interesează pe lângă modă
şi obiceiurile, supertiţiile şi mai ales arta, voiu schiţa în
cele de mai jos, aşa cum a fost fixată prin studiul ar­
telor plastice sau cel al numismaticei, moda coafurei
femeilor la Greci şi la Romani.
Nu voiu indica, aci, decât în linii generale diferitele
forme şi aranjamente ale coafurii femenine, căci femeile,
spre deosebire de bărbaţi, schimbau foarte des moda şi
sub acest raport. La Greci, atât la femei cât şi la bărbaţi,
căci la început nu există prea mare deosebire în coafura
lor, ca în toate domeniile de altfel, se resimte o puter­
nică influenţă orientală, asiriană şi egipteană. Părul era
lăsat lung, prins cu o panglică, căzând peste urechi în
j s până pe umeri în on­
dulaţii etajate, iar pe frunte,
mai multe accrochecoeuri,
caracteristica p r i n c i p a l ă
fiind simetria buclelor şi re­
gularitatea ondulaţiilor. Al­
teori tot părul era aranjat
în mici bucle pe toată
suprafaţa capului, iar frun­
tea era acoperită cu un şir
de accrochecoeur-uri con­
siderate ca avantajând fru­
museţea etc.
După răsboaiele medice,
moda femeiască, la Greci,
ia alt aspect. Se diferen­
ţiază total de cea a băr­
baţilor. Părul, legat cu o
coafură grecească. panglică, cădea pe spate
în bucle flotante, mai scurte ca în
epoca anterioară. Forma cea mai obiş­
nuită însă a pieptănăturii era cea cu
părul despărţit la mijloc, dat lateral îna­
poi şi prins într'un coc. Se întrebuinţau
acum pe o scară întinsă şi reţelele,
basmalele, panglicuţele, pentru a da
o eleganţă mai mare, sau tiind nece­
sare la susţinerea coafurei, care uneori
era foarte înaltă, mai ales la fete, tot
părul, atât în faţă cât şi din spate, era
legat într'un moţ în creştetul capului
ca semn al tinereţii şi al fecioriei.
La Romani, în prima parte a Re-
publicei, părul matroanelor era tratat
cu cea mai mare simplicitate — simpl -
citate păstrată de unele şi în epoca
imperială atât de luxoasă — ignorând
cu totul rafinamen.u' în coafură. Părul
incârlionţat, buclat şi tratat cu alifii
sau vopsele aparţinea numai toaletei
curtezanelor.
Şi la Romani se observă, cel pu­
ţin la început, o deosebire între felul
cum îşi aranjau părul femeile măritate
faţă de cel al fetelor care până la că­
sătorie se mulţumeau să-şi adune părul
la spate într'un nod. Schimbarea coafurei,
o amforă.
când se măritau, făcea parte din cere­
monia nunţii. Părul era grupat în şase
şuviţe legate cu pănglicuţe nouă şi în­
colăcit în jurul capului. In partea ultimă a Republicei
varietatea coafurilor creşte revenindu-se des la moda
grecească. Părul, despărţit în două bucle, atârna pe
umeri. O cosiţă care p rnea din creştet continua până
la ceafă unde era strâns tot părul într'un coc. Cu în­
cetul însă, se renunţă la moda simplă din timpul Re­
publicii, datorită în primul rând, femeilor dela curtea
imperială.
La schimbarea generală care se produce în epoca
imperială în modă, adăugând-se gustului pentru coafură
şi spiritul de invenţie, făcu ca fiecare femeie să-şi aleagă
piepten ătura pe care o credea potrivită cu figura şi înfă­
ţişarea ei. Poetul Ovid spune chiar, că e mai uşor să
numeri albinele decât
să ţii seama de varie­
tatea coafurilor la fe­
mei, cu toate că, pe­
rioada de înflorire a
luxului şi rafinamentu­
lui îşi ajunge punctul
culminant, abia după
moartea poetului. Fe­
meile bogate, ţineau
numai pentru aranjarea
cât mai artistică a pă­
rului, mai multe sclave
specializate în această
direcţie, iar coafatul
ţinea uneori ceasuri.
Cele cari nu voiau sau
nu puteau să-şi per­
mită acest lux, se mul- Coafură grecească.
 tumeau cu o modă mai cu părul aranjat foarte
simplă sau purtau o simplu, uneori împletit în
basma. două cosiţe. Ace aşi sim­
Spre sfârşitulRepublicii, plitate e de observat şi
începu să-şi facă tot mai la restul persoanelor re­
mult loc coafura cu ne­ prezentate pe celelalte
numărate bucle, cari aco­ monumente aparţinătoare
pereau fruntea şi tâmplele începutului artei sculptu­
sau cădeau pe umeri şi rale creştine.
ceafă. Şi la Romani, coafura
Formidabilă trebue să — fie la bărbaţi sau la
fi fost răbdarea cât şi grija femei — interesează pe
cu care erau executate lângă modă şi artă şi din
aceste bucle, căci altfel, punct de vedere al obi­
după unele informaţii ră­ ceiurilor, superstiţilor, a-
mase de la poetul Ovidiu, vând o deosebită influen­
invectivele şi bătaia pe ţă asupra vieţii particulare
Coafură romană sec. I. d. Chr. care avea să le suporte şi uneori chiar şi asupra Agrippina (?)
sclavul, căruia nu îi reuşia celei publice. Părul ma­
opera de înfrumuseţare a stăpânei sale, nu era dintre troanelor, în timp de nenorociri mari, le era lăsat să le
cele mai uşor de suportat. O buclă prost fixată sau ne cadă până jos. Titus Livius spune că la auzul că
pusă la locul ei, putea aduce după Hannibal se apropie de zidurile
sine bătaia slavului până la sânge. cetăţii eterne, femeile romane
Acumularea buclelor şi a măturară, în semn de doliu,
ăccrochecoeururilor deasupra \_emplele cu părul lor despletit.
frunţii, în epoca Flaviilor, La obiceiuri foarte stranii le
formează un fel de diademă îndemnară, mai ales pe femei
etajată deasupra frunţii. La şi superstiţia, care la Romani
obţinerea acestei diademe, avea un rol nu dintre cele
un rol deosebit îl avu mai neînsemnate. Aşa de
fierul de frizat ca şi ex. călătorii pe mare când
părul falş. Caracteris­ erau în pericol din cauza
tica p' incipală în acea­ unei furtuni neobişnui­
stă epocă, în coafura t e îşi sacrificau părul,
femeilor, este aspec­ tăindu-1, zeului mări­
tul artificial al păru­ lor - lui Neptun -
lui, aj istat din ce în pentru a-i potoli fu­
ce mai mult. Nu ra­ ria, iar în cazul când
reori se foloseau de marea era liniştită,
perucă. din contră, orice
ajustare a părului,
începând cu seco­ tâindu-1, era cu
lul al treilea, sub stricteţe interzisă.
influenţa creştinis­ Nesupunerea ar fi
mului, se observă o putut să aducă după
simplificare în aran­ Femei făcându-şl toelela sine mânia zeului şi
jamentul părului. Se
obişnuia foarte mult, despărţit la mijloc, dat în forme foarte eventual naufragiul. Sub acest raport, desigur că părul
variate înapoi spre ceafă, pe tâmple sau peste urechi. nu îşi mai are importanţa de odinioară, superstiţia nu
Tertulian admonestează mai îndeamnă azi pe moderni
femeile, cari exagerau în la astfel de acte, iar sub
coafatul lor fantastic, acu- raportul contribuţii artistice
zându-le că nu îşi lasă nici făcând o comparaţie între
când părul în forma lui na­ coafura femeii din antichi­
turală (,,11 trageţi în sus îl tate şi cea modernă superio­
trageţi în j o ; . . . uneori vă ritatea femeii grece şi romane
convine să-1 aranjaţi, alteori e evidentă.
să-1 lăsaţi liber...") rugân- Dacă la aceste câteva
du-Ie să renunţe la coafurile cazuri descrise am ilustra şi
cari pot fi condamnabile. La coafura ce era la moda
fel, Sftul Jeronim, acuză fe­ înainte şi după greco-romani,
meile cari îşi Iasă părul liber am vedea că aportul fe­
şi şi-1 împodobesc cu ornat- meii moderne, în arhitectura
mente. Picturile din cata­ părului, în afară de ten­
combe ne arată coafurile dinţa ei d • masculinizare,
simple a personagiilor repre­ e aproape inexistentă.
zentate acolo. Sfintele sunt
Plotina, soţia lui Traian. OCTAVIAN FLOCA Plotina, soţia lui Traian.
PICTORUL EMIL CORNEA
In deruta spirituala de după răsboiu, tinerii pictori
ardeleni nu şi-au găsit refugiul decât în sinea lor. Me­
diul în care se reflecta transfigurarea politică a Ardea­
lului, n'a mai putut primi în sânul lui, temperamentele
sensibile ale artiştilor. Când pe acela căruia ai dori să-i
încredinţezi ceva, îl simţi că e mai slab şi mai déso­
rientât decât tine, renunţi la ideea de a fi sprijinit. Cauţi
cristalizarea personalităţii în însăşi structura ei. E drept,
dinamica constructivă scade, dar chiar din această pon­
derare se naşte echilibrul. Şi atunci personalitatea se
desvoltă măsurat, cu sevă, doar din propria fiinţă, fixând
în acest fel şi originalitatea.
Artiştii ardeleni crescuţi în această disciplină, sunt
personalităţi puţin complicate. Unii, dintr'o infirmitate,
iar alţii din spirit de tradiţie, au renunţat şi la o adaptare
modei. Astfel construit, grupul lor formează falanga ar­
tiştilor de tranziţie.
Atitudinea adoptată de fiecare în artă a fost con­
formă cu resursele psihice. Aceia pentru care onestitatea
a fost un bun inalterabil, au continuat în a fi modeşti.
Cei cu spirit de speculaţie, au făcut pe simboliştii, pe
genialii, pe acei pe care societatea ingrată şi i-cultă
nu-i înţelege şi ii repudiară. Aceştia au terminat-o sau
sunt în curs, cu falimentul necinstit. Ceilalţi au rămas
aşa cum structura lor intimă i-a determinat : modeşti
şi cinstiţi.
Pictorul Emil Cornea face parte din aceştia amintiţi
în urmă. Născut în judeţul Bihor, în anul 1899, îşi începe
pregătirea artistica la Budapesta, pentru a o termina la Paris. Quai aux fleurs.
Bucureşti, intre timp lucrează şi la Baia Mare, la urmă
desăvârşindu-şi studiile Ia Paris. Reîntors în ţară, după defineşte o atitudine, este aceea a rezervei. Şi pentru
examenul de capacitate, ocupă catedra de profesor de a nu părea arbitrari, vom încerca să precizăm un proces,
desemn la şcoala normală de băieţi din Cluj, în care care are loc în persoana fiecărui artist. Eşit din atelie­
continuă şi azi să funcţioneze. rele şcoalei, artistul se găseşte sub tutela principiilor
Formaţiunea artistică a pictorului E. Cornea co­ didactice. Singurul lucru ce-1 posedă, este tehnica. Ea
respunde procesului arătat. Fire modestă, meditativă, a fost mijlocul prin care a evoluat. Crescut la umbra
fără spontaneitate şi exuberanţă, găseşte în studiu sin­ ei, tânărul artist păstrează şi după ieşire, tendinţa de
gura menire a artei. Disciplina, acea scolastică, este a vedea şi reprezenta prin manierismul şcoalei. Eli­
măsurată, cântărită şi canalizată pe un singur făgaş, al berarea de sub această putere se produce la fiecare
onestităţii Ar părea contradictoriu ca unui artist tânăr, în strictă legătură cu temperamentul. Unora, nici rigo­
să nu-i aflăm în operă scânteia emotivităţii, atât de rile şcoalei nu le poate tempera exuberanţa. Pentru
abundentă în tinereţe. Totuşi realitatea se prezintă în cei mai mulţi, eliberarea se face lent, în timp, prin studiu
acest fel. O caracteristică care trebuieşte notată, fiindcă neîntrerupt. E străduinţa pentru găsirea personalităţii.
Acesta este momentul decisiv pentru formaţiunea unui
artist. De puterea cu care se face eliberarea şi fixarea
la noua atitudine, depinde uneori întreaga evoluţie. De
aceia, e bine ca acest moment să nu fie forţat, iar apa­
riţia să fie lăsată cursului normal. Va fi astfel aşezată
pe o baza solidă, ca orice lucru care ajunge la structura
lui pe cale evolutivă.
Pictorul Emil Cornea, se găseşte în momentul de
faţă în această ipostază. Poate, ca pentru unii să pară
tardivă eliberarea. Cauza nu trebuie căutată în vre-o
infirmitate, ci în acea rezervă de care am amintit. Spre
exemplificare trebuie amintit un fapt, care este destul de
simptomatic. Pictorul n'a expus până acum decât în
expoziţii colective şi de mai multe ori la Salonul Oficial.
Pare curios, şi e just, dece n'a înjghebat nici o expo­
ziţie personală? Nu se poate zice că n'a lucrat. Este
chiar unul dintre aceia la care lucrul a fost în conti­
nuitate şi în aceiaş măsură, fără urcuşuri sau scoborâşuri.
Motivul rezidă în structura sufletească. A stat întotdeauna
cu un pas înapoi de locul ce i se cuvenea.
Peisaj urban. Opera de artă a pictorului Emil Cornea, prin aspectul
ei final se încadrează şcoalei academice, iar concepţia Un domeniu j n care calităţile pictorului îşi găsesc
corespunde principiilor artei clasice. Corectitudinea locul de valorificare, este şi pictura bisericească. Un
desenului, pe care-1 posedă sub toate aspectele formei, suflu de evlavie şi de pătrundere al sensului religios îi
liniei şi compoziţiei, amintesc clasicismul pe care-1 inau­ caracterizează acest gen.
gura Ingres, la Paris în Peisajul pictorului E-
1801, când luă marele ^ ; mii Cornea, diferă de por-
premiu. Cu o linie delicată, j tret şi nud. Prin intro­
suplă, lipsită însă de nerv, ducerea culoarei, fie ca
dă viaţă formelor pe cari nuanţare a gris-urilor, sau
le modelează atât prin ca ton viu şi plin de lu­
contur cât şi printr'un joc mina, artistul apare cu o
fin al umbrelor. mare receptivitate faţă de
Culoarea îndepărtată viaţa naturei. Pe când
de corespondenţa cu o portretul şi nudul sunt
realitate brutală, are nu­ lucruri mai mult de ela­
anţe de finizare idealizată. borare interioară, peisajul
E un rezultat al studiu­ aduce nota unui vieţi
lui meticulos, care ucide inedite. El satisface şi o -
spontaneitatea, recompe- chiul, prin lumina şi atmos­
sând însă pe artist, prin fera lui.
fixarea operei lui în cad­ Pictura de atelier a
rul unui clasicism senin. dlui Emil Cornea cores­
Cu toate acestea, pictura punde unei nevoi intime
dlui Cornea nu este di­ de meditaţie şi studiu,
dactică. Nu se simte ca perspectiva in munţi aceia de peisaj reprezintă
substrat, principiul. Dis­ o evadare din cadrul
pune de o sensibilitate curioasă, conştientă, care nu mo­ atelierului şi al primei faze de formaţie. Care dintre ati­
difică luciditatea raţiunei. Este un fel de stimulent tudini va învinge ?. E greu de precizat, dar oricare va
pentru logică. In acest fel văzută, ea nu este un agita­ fi calea pictorului nostru, putem fi siguri c'o va
tor care să dea impulsiuni, ci din contră, un element urma onest. Compromisul nu a fost utilizat de acest
care introduce linişte şi temperare. pictor nici atunci când i-ar fi fost de folos. V. B E N E Ş

f VASILE TONCESCU EMIL POP

avocat bucureştean, fost vi-

ce-preş. al Camerii, a încetat
din viaţă la Paris, în ziua
d e 19 F e b r u a r i e . E r a u n b u n
jurist şi un neîntrecut cu­
noscător al problemei electo­
rale, pentru care pregătise
chiar u n a dintre cele mai
apreciate reforme. Lăsând î n
urma lui unanime regrete.
cel mai bun elev al liceului
Qheorghe Bariţiu din ultimii
ani — a obţinut o bursă
dela Guvernul italian pen­
B o c h k o P a v l o v i t c h , prefect de Zagreb
şi D u r e D. D i o d o r o , Pictor Academic.
tru a studia în Italia la
Cel mai mic şi cel mai mare voluntar Institutul de .,Ingegneria
al Micei Antante. Navale" din Genova.

CE B I N E V Ă ÎNFĂŢIŞAŢI AZI! FARMACIA FORTUNA

dar mâine, sau teste 5-10 ani ? instalată după cele mai moderne cerinţe ale ştiinţei
Pentru ce nu Vă fotografiaţi ? şl aprovizionată cu toate medicamentele noi şi spe­
Să ştiţi că fotografiile sunt cialităţile Indigene şl străine, sub conducerea propr:
cele mai frumoase amintiri în C/uj.ßr ßeqjVorw 6S D K . T E O D O R G O I N A , Cluj, Piaţa Unirii Nr. 33.
viaţa noastră de mai târziu ? şef de lucrări la Facultatea de Medicină şi Farmacie.
 TEATRUL NATIONAL
„Richard TU'.
Dramă în 5 acte de W. Shakespeare. Director de scenă d. Ştefan Braborescu.

Repunerea pe afiş a Roluri studiate au interpretat dnele Viorica Lapteş,

unei drame de Shakes- văduva lui Eduard şi dna Virginia Cronwald, soţia
peare, sau o premieră din regelui Eduard.
nemuritoarele lucrări dra­ Din restul de peste 30 de interpereţi — teatrul sha­
matice ale marelui tra­ kespearian e singurul care permite ca până şi un figurant
gedian englez, constitue, să devină titularul unui rol — desprindem numele dlor
pentru scena naţională, Iosif Vanciu, 1. Decu, Ioan Tâlvan, acesta din urmă fiind
o piatră de încercare şi dublat, în rolul Ducelui de Ricimond, de d. llarie Popescu,
în acelaş timp o afirmare apoi I. Voicu, Titus Lapteş şi d. Nae Dimitriu, ducele
a menirei ei, căci ori de Bukingham.
cari ar fi pasiunile eroi­
lor, uneori dintre cele
mai detestabile, teatrul „Ginerele lui Chotard"
shakespearean, este prin Comedie în 3 acte de Roger Ferdinand.
Traducere de d. Ion Tâlvan.
excelentă, un teatru e-
ducativ din care noi, şi In vremuri ca acestea, când greul existenţii ne
cei tineri mai ales, avem apasă la tot pasul, genul preferat de teatru rămâne co­
a culege frumoase şi media. De aceia nu e de mirare că după „Richard III"
D. Ştefan Braborescu instructive învăţături. a urmat „Ginerele lui [Chotard", o uşoară şi amuzantă
„Richard Iii" a fost o verificare a comedie franceză în traducerea d. Ion
ceeace ştiam despre crudul rege încă Tâlvan, unul dintre principalii interpreţi
de pe băncile liceului. De aceia nu vom şi fără îndoială unul dintre fruntaşii
încerca aci o rezumare a piesei cum scenei noastre dramatice.
ne este obiceiul. Din tot ce ne-a rămas Comedia dlui Roger Ferdinand este
dela marele Willy, ea este cel mai ciu­ veşnicul antagonism dintre două con­
dat amalgam de pasiuni, de vicii, de cepţii diferite asupra vieţii. De o parte
porniri bolnave şi vrăşmaşe cari nu setea după preocupări speculative, ima­
iartă pe nimeni, din moment ce se ur­ ginare ; de altă parte atitudinea omului-
măreşte un scop. Ca şi în „Regele furnică, ce munceşte din greu pentru
Lear", eroii din „Richard III" suferă, agonisire şi mai ales pentru a se men­
se luptă cu viata, sunt nişte păgâni în- ţine acolo unde s'a ridicat datorită unei
creştinati ce rostesc blesteme grozave cumplite lupte, piept la piept, cu viaţa.
şi necruţătoare cari se urnesc aseme­ Tânărul lincenţiat în drept şi lite­
nea unor lavine, fiecare înlănţuindu-se rat — rolul a fost interpretat de d. Tâl­
în nesfârşita caravană a durerii pe care van — nimereşte în casa lui Chotard
şi-o poartă cu resemnare, fiecare fiind numai datorită unei idilice iubiri cu fata
convins că într'o bună zi sufletul său acestuia, rol interpretat de dra Silly
se va putea adăpa din răcoritoarea D.;\'eamtzu Ottonel Munteanu. Chotard, dl Simionescu, îl
răsbunare. admite ca ginere pentrucă într'o bună zi
Aşa cum a fost interpretată la Cluj, drama „Ri­ speră să-1 vadă în do­
chard IU" a căpătat aspectul unu scenariu de cinema, sul tejghelii făcând afa­
p^ntrucă fapt hotărâtor a fost aici direcţia de scenă. Lungi­ ceri comerciale şi luând
mea piesei a obligat la prescurtări, măsură înţeleaptă, parte activă la prosperi­
avându-se în vedere că Teatrul Naţional este lipsit de tatea întreprinderii, lucru
o scenă turnantă. Incisiunile nu s'au făcut însă peste tot ce întârzie spre cumplita
în mod fericit. S'a suprimat spre pildă „Turnul Londrei", disperare a socrilor cari
faimosul turn al lui Caesar. care aici joacă rolul unui iau curajoasa hotărâre de
erou principal şi care a fost încredinţat doar imaginaţiei a-şi trece fata în pro­
spectatorului. — Intr'un asemenea cadru, d. Neamţu Ot- prietatea unui căpitan.
tonel a realizat un Richard masiv, puţin cam şarjat, însă Se întâmplă însă că
de o impresionantă pătrundere a psihologiei eroului. A între timp ginerile este
fost o mare creaţie ce va rămânea neuitată în memoria premiat cu marele pre­
celor cari au asistat la reprezentarea piesei. miu de literatură al anu­
Alături de dânsul, Dna Olimpia Bârsan a realizat lui. Faptul impresionează
o înduioşătoare Margaretă. Blestemele, rostite cu nemi­ profund pe Chotard care
luita, s'au grefat pe timpan ca o grea povară şi am vede că ginerile lui
avut o uşurare sufletească atunci când am văzut că poate câştiga bani şi prin
•destinul i-a făcut o meritată dreptate. altfel de muncă decât a D. Ion Tâlvan
 lui. Şi scriitorul devine răsfăţatul familiei, soţia în­
cepe să-1 iubească din nou, soacra, dna Marcela
Borsa, îl adoră, Chotard îşi uită afacerile şi începe
să studieze pe clasici spre a place ginerelui, răstur-
nând întreg echilibrul casei. Printr'un truc şi ar­
gumente energice, Chotard este aruncat înapoi
în prăvălie, mama soacră la bucătărie, minţile
soţiei reintră în matcă şi după furtunoasele zile
antagonismul se topeşte, fiecare devenind al lui,
al menirei şi meseriei sale.
„Ginerele lui Chotard" este un divertisment
foarte amuzant. Apariţia dlui Titi Simionescu, în
rolul titular, a fost subliniată cu lungi aplauze mai
ales că d-sa revine printre noi după o grea şl în­
delungată boală.
Pentru cei cari sunt pe punctul de a avea o
soacră şi un socru, le recomandăm insistent
Dna Viorica Juga-Lapteş această comedie. Credem că le va fi de folos. Dna Olimpia Bârsan

„Rigoletto"
Reluare cu d. P. Ştefănescu-Goangă şi dra Pia Zguriadescu.

Puternica operă dramatică a lui Verdi şi-a câştigat riadescu e încă timidă pe scenă — ci doar ca o neuitată
în istoria muzicei un loc bine definit din care nu o vor grijă de a evidenţia o muzicalitate bună.
putea urni nici scurgerea veacuri­ E o soprană de coloratură
lor, nici nouile dibuiri în templul cu glas cald, ceeace publicul a în­
Euterpiei. ţeles şi a aplaudat îndelung în
Muzica adânc inspirată, care scena grădinii din actul II.
subliniază simbolul existenţii bu­ Pentru a ne putea pronunţa
fonului, cel ce ştie să râdă de toţi definitiv asupra acestui tânăr talent
şi provoacă râs chiar şi atunci când muzical am dori să o putem asculta
ochii îi sunt stropiţi de lacrimile pe dra Zguriadescu într'un viitor
unei calde iubiri de tată faţă de unica nu prea îndepărtat fie în „Lakme"
lui fică, suava Gilda, a ajuns popu­ fie în „Bărbieral din Sevila", o-
lară şi în Cluj, ea fiind evidenţiată pere pe care d-sa le-a studiat, ală­
în tot atâtea mari spectacole din turi de alte 11, în Italia.
epoca de aur a Operei noastre. D. Ştefănescu-Goangă a rea­
Reluarea din 13 Februarie a lizat un Rigoletto masiv, impresio­
fost bine intenţionată. Pe de o nant şi tocmai de aceia încă nu
parte am înregistrat prima apa­ destul de conturat. Dela viitoarele
riţie pe scena noastră lirică a drei spectacole credem că d-sa va fi
Pia Zguriadescu, iar pe de altă în rolul bufonului în cel mai reu­
parte baritonul P. Ştefănescu- şit rol din bogatul dsale repertoriu.
Goangă a cântat pentru prima oară E incontestabil un ' mare artist, o
partitura bufonului. voce rar întâlnită, unul pe care
Dra Pia Zguriadescu a de­ nu-1 ştim preţui îndeajuns.
butat în faţa unei săli arhipline şi Despre d-nul Tomel Spătaru
vădit impresionată de vocea dsale ne-am pronunţat cu altă ocazie.
caldă, frumos timbrată dar mai ales Dra Pia Zguriadescu De astădată a scontat pe efectul
dovedită a se fi format într'o ariilor, nereuşindu-i să imprime
şcoală de superioară calitate. Frazarea dsale nu tre­ spectacolului acel ritm vioi care prin structura dramei
buie interpretată ca lipsă de curaj — deşi dra Zgu- muzicale „Rigoletto" cade în sarcina dsale.

,Bomeo şi Julieta"
Operă în 5 acte de Charles Gounod.

Reprezentarea lucrării muzicale a lui Charles Gou­
nod pe prima noastră scenă lirică, este departe de a
echivala cu succesele celorlalte premiere pe cari Opera
Română le-a dat în stagiunea aceasta.
Motivul îl găsim în lipsa inspiraţiei dramei muzi­
cale a lui Gounod, în imposibilitatea de a reuşi să
transpui pe note sbuciumul sufletesc ce clocoteşte în
dramele shakespeariene, cât şi în faptul că opera mu­
zicală „Romeo şi Julieta" urmează la un interval abia
de un an după drama cu acelaş titlu, ceiace din toate
punctele de vedere este în avantajul celei din urmă.
A fost o muncă grea pentru d. Pavel Constantin
şi pentru interpreţi realizarea acestui spectacol şi păcat
că, din motivele arătate mai sus, cu siguranţă el nu va
face serie. In spaţiul restrâns de care dispunem, re­
marcăm totuşi frumoasa creaţie a dlui Tomel Spătaru
şi a d-şoarei Ana Rozsa.[D. Gogu Simionescu a făcut
progrese cari ni-1 indică drept unul dintre cele mat
valoroase elemente tinere.
Asupra acestei premiere vom avea ocazia să revenim.
CORNEL'U ALBU

150 ani dela naşterea lui Paganini
In noaptea aeeea — spune legenda — cerul îşi trimi­
s e s e t o a t e tulşrerele a s u p r a m i c u l u i p o r t g e n o v e z . A p e l e r ă s -
colito de furtuna ce izbucnise după apusul soarelui, biciuiau
c u furie corăbiile ancorate în port. H o h o t u l v â n t u l u i părea
râsul rătăcit al unui uriaş, înnebunit de groază. Şi tăcerea
ce se lăsa brusc după u n hohot de vânt, e r a 'năbuşitoare
ca'n criptele uitate. I n noaptea aeeea, într'o căsuţă scundă
d i n cel mai noroios cartier al orăşelului, muncitorul Antonio
P a g a n i n i . măsura neliniştit încăperea palid luminată, pe când
s o ţ i a sa Tereza Bocciardi era c h i n u i t ă crunt de durerile pre­
mergătoare facerii.
In răstimpurile de tăcere, când vântul aţipea o clipă pe
s u b poduri, ţ i p e t e l e ei t r e z e a u î n o d ă i ţ a p l i n ă d e u m b r e ,
e c o u r i s t r ă i n e . Şi f u r t u n a c e r e î n c e p e a a t u n c i c u t u n e t e ş i
sughiţe de vânt, acoperea strigătele femeii învinse de sufe­
rinţă. I n acea noapte — spune cronica — genovezii l-au vă­
zut pe Necuratul. A v e a pălărie neagră, cu boruri largi, pele­
r i n ă l u n g ă d e m ă t a s e şi 'n m â n ă o g e a n t ă m a i n e a g r ă c a
n o a p t e a . D i n ea deslănţuia furia v â n t u r i l o r şi potopul de ful­
gere orbitoare. Se strecura pe uliţele întunecate, râzând înfio­
rător, cu sughiţe prelungi, batjocoritor. L a miezul nopţii î n
casa lui Antonio Paganini, durerile femeii se înteţiseră. Bro­
b o a n e reci d e s u d o a r e î i a c o p e r i s e r ă f r u n t e a , o c h i i m a r i , î m ­
păienjeniţi, priveau un punct nevăzut. Desnădăjduit, bunul
A n t o n i o îşi îmbrăcase haina să c h e m e u n ajutor. In clipa
aceea, s m u l s ă de vânt, u ş a se trânti î n lături şi'n prag, înalt,
înfăşurat î n pelerină largă cu geantă neagră în mână apăru
un nesunoscut.
Atunci, în miez de noapte se născu — primit de uralele
f u r t u n e i — m i c u l N i c c o l o P a g a n i n i . Şi n e c u n o s c u t u l î n n e a g r ă
p e l e r i n ă , c a r e a l i n a s e d u r e r i l e m a m e i , îl r i d i c ă î n b r a ţ e şi-1
privi adânc.
— D i a v o l o , D i a v o l o — şopti el sacadat. Apoi îşi l u ă
g e a n t a cu sculele sclipitoare şi dispăru în noapte. A b i a atunci
v ă z u A n t o n i o c ă î n l o c d e p i c i o a r e — cel c e p l e c a s e — a v e a
copite.
* a s e c ă u t a î n s ă a c o l o c ă P a g a n i n i n'a u r m a t n i c i o l e g e o r i
B a s m e l e şi legendele ce plutesc î n jurul lui Paganini. ar
p u t e a u m p l e zeci d e v o l u m e . E m i s t e r d e c e o m u l a c e l a s l a b ,
c u înfăţişare suferindă, a putut creia în jurul său o atmos­
f e r ă d e t a i n ă ş i n e v e r o s i m i l . S'a n ă s c u t l a G e n o v a . T a t ă l s ă u
A n t o n i o , care-şi omora timpul cântând romanţe dulcege d i n
m a n d o l i n ă , era h a m a l î n port. Îşi c â ş t i g a e x i s t e n ţ a j u c â n d
l o t t o . D e t i m p u r i u s'a î n g r i j i t d e e d u c a ţ i a m u z i c a l ă a c o p i i l o r
săi. Micul Niccolo şi-a început lecţiile de vioară cu u n m a ­
estru croitor din oraş, neîntrecut interpret al cântecelor po­
pulare. E x e r s a ore întregi, la spate cu părintele sever care,
d a c ă î n t r ' o zi c â n t a m a i p u ţ i n d e 5 c e a s u r i , n u - i d ă d e a d e
mâncare. Mai târziu, Paganini şi-a răzbunat copilăria o m o -
rîtă în exerciţii şi game. Nici î n perioada de strălucire a ge­
n i u l u i s ă u n'a e x e r s a t niciodată, i a r piesele de concert le
e x e c u t a f ă r ă s ă l e fi a u z i t m ă c a r el. L a o p t a n i , m i c u l P a g a ­
nini îşi scrie p r i m a compoziţie: Aariaţiuni pe tema cântecului
revoluţionar francez „Carmagnole". Tatăl conservativ, revol­
tat de preocupările neliniştitoare ale băiatului revoluţionar,
î i t r a g e o s f â n t ă d e b ă t a e . A s t a îl v i n d e c ă p e t â n ă r u l N i c c o l o
u n t i m p de compoziţii. I n acest mediu, s u b cerul italian, pe
m a l u l î n s o r i t ş i p l i n d e c â n t e c e n o s t a l g i c e al G e n o v e i , l a s p a t e
c u ameninţările părintelui brutal, î n d e m n a t de zâmbetul de
m a d o n ă al m a m e i — n e n o r o c i t ă î n c ă s n i c i e — a c r e s c u t ş i s'a
format cel m a i m a r e virtuos al vioarei, Niccolo P a g a n i n i .
La douăzeci d e ani el d ă concerte î n oraşele italiene, ob­
ţinând succese frenetice. Cânta minunat. A p ă r e a pe scenă,
înalt, uscăţiv, cu ochii mari ce sclipeau morbid î n orbitele
umbrite de nedormiri. Câştiga sufletele cu două mişcări de
arcuş. A v e a atâta căldură î n ton, executa cu atâta virtuozi­
tate cele m a i grele piese, improviza variaţii sclipitoare pe
orice temă, cu o u ş u r i n ţ ă neasemuită, încât c u drept cuvânt
s i n g u r u l t r i b u t ce-1 p u t e a a d u c e p u b l i c u l a c e s t u i g e n i u —
peste admiraţie şi satisfacţie sufletească — era uimirea. Tatăl
s ă u îl p e t r e c e a î n t u r n e e , î n c a s â n d t a n t i e m e l e — s u m e f a b u ­
PAGINA MUZICALA
loase — pe cari le pierdea apoi la lotto. Intr'un târziu —
P a g a n i n i — s'a s ă t u r a t d e a c e a s t ă „ a t e n ţ i e " p a t e r n ă ; p l e a c ă
în străinătate, rupând orice l e g ă t u r ă cu familia. Dela această
d a t ă el îşi î n c a s e a z ă p e r s o n a l t a n t i e m e l e , p e cari l e d e p u n e
într'o bancă d i n Paris. L a m o a r t e a lui, fiul s ă u moşteneşte 3
milioane franci. D i n acest fapt apoi parizienii au conchis că
un a r t i s t - b o h e m , c a r e î n l o c sâ-şi z i d e a s c ă p a l a t e şi să-şi c u m ­
pere giuvaere, îşi strânge averea franc cu franc, pe care o
d e p u n e a p o i s p r e p ă s t r a r e î n b a n c ă , n u p o a t e fi d e c â t u n
sgâreit fără pereche. Vecinii povesteau că mi mânca decât
o d a t ă p e zi şi a t u n c i p â i n e c u a p ă . T â r z i u , c â n d t u b e r c u l o z a - i
î n a i n t a t ă îl silea să-şi ia doctorii, se t â r g u i a pentru fiecare
centimă cu farmaciştii, necumpărând decât jumătate din can­
titatea prescrisă de medici. Fapt e că marele compozitor fran­
cez B e r l i o z , d e n e n u m ă r a t e ori a p r i m i t î n s e m n a t e a j u t o a r e
din partea lui P a g a n i n i . Se m a i p o v e s t e ş t e c ă odată eu ocazia
unui turneu în provincie şi-a petrecut noaptea în casa unui
profesor de muzică d i n oraşul respectiv. D i m i n e a ţ a când fe­
ciorul intră î n odaia lui P a g a n i n i c a s ă i ducă g u s t a r e a , câi­
nele virtuosului se aruncă furios asupra feciorului încremenit
de spaimă, şi-i sfâşie până la sdrenţe pantaloni. Cum con­
certul din ajun nu-i prea reuşise, P a g a n i n i n u a v e a î n bu­
zunar un ban m a i mult cât îi necesita pentru a se reîntoarce
la P a r i s . C â n d a p o i f a m i l i a p r o f e s o r u l u i î l p e t r e c u l a dili­
gentă, maestrul se î n f ă ş u r a s e strâns în pelerina-i l u n g ă de
d r u m . Şi î n a i n t e d e p o r n i r e a c ă r u ţ e i îi ş o p t i p r o f e s o r u l u i :
— Pantalonii mi i-am lăsat pe pat, frumos împăturiţi,
li las feciorului drept despăgubire.
Asta-i legendara sgârcenie a lui Paganini.
Neîntrecutul violinist a exercitat asupra contempora­
nilor o mare influenţă, frapând deopotrivă pe laici şi specia­
lişti c u tehnica-i unică. Compozitori îi dedică d i n lucrările
lor î n s e m n de admiraţie, J o h a n n Strauss şi Lanner îşi înti­
tulează valsuri cu numele lui, iar Kasper scrie u n i m n î n
o n o a r e a m a r e l u i v i r t u o s . M a y e r b e e r ş i K o s s i n i î l s t u d i a z ă şi
cearcă s ă d e s l e g e secretul tehnicei p a g a n i n i e n e . T a i n a ei este
r e g u l ă în d i g i t a ţ i e şi'n felul de-a ţine vioara. E r a atâta ele­
g a n t ă libertate în modul c u m prindea vioara încât era de-
ajuns să-şi aşeze instrumentul sub bărbie ca să cucerească
publicul. Arcuşul lui era u n băţ de trestie, cu care scotea
însă sunete minunate, Paganini a avut adâncă influenţă
a s u p r a l u i S c h u m a n n , B e r l i o z şi L i s z t c a r e d i n c l i p a c â n d l'a
a u z i t î ş i f o r m e a z ă u n s t i l absolvit n o u d e - a c o m p u n e .
Posteritatea a fost dealtfel i n g r a t ă cu m e m o r i a lui P a ­
g a n i n i . H e i n e a n ă s c o c i t d e s p r e el c ă a p e t r e c u t m a i m u l ţ i
ani într'o închisoare d i n Italia. Circulă p e această t e m ă dife­
rite versiuni, care de care m a i fantastică. S ă n u u i t ă m î n s ă
c ă H e i n e — c a m i g n o r a n t — l'a c o n f u n d a t c u T a r t i n i .
S i n g u r a fiinţă care i a fost credincioasă î n viaţă, a fost
c â n t ă r e a ţ a A n t o n i a B i a n c h i . A c e a s t a i-a fost soţie, slujnică,
i n s p i r a t o a r e ş i t i r a n ă î n t r ' o s i n g u r ă p e r s o a n ă . Ce-i d r e p t s e
certau toată ziulica. Cântăreaţa era u n drac de femeie, ita­
liancă din Sicilia cu foc în vine. Odată într'un acces de furie
i-a s f ă r m a t d e c a p v i o a r a d i n C r e m o n a , c a r e v a l o r a o a v e r e .
P a g a n i n i a f o s t î n s ă i n d u l g e n t cu e a , căci e r a m a m a c o p i l u l u i
p e care-1 d i v i n i z a . P e n t r u c o p i l ş i - a s a c r i f i c a t s ă n ă t a t e a , c â n ­
tând concert d u p ă concert, ca să-i poată agonosi o v i a ţ ă li­
niştită. Deseori prietenii l-au găsit pe Paganini alergând prin
odăi, în cârcă cu moştenitorul care-i s m u l g e a pletele.
In v i a ţ a exterioară a fost u n g r a n d o m a n , înfumurat,
mistificator şi egocentric. A c a s ă însă, cel m a i bun tată, u n
s i m p l u m i c b u r g h e z c h i n u i t d e t u s ă şi d e f r i c a d e m o a r t e . A
fost u n o m c a r e a s i m ţ i t t o a t ă d u r e r e a d i n u n i v e r s , a a u z i t
toate strigătele ce isbucnesc d i n piepturile chinuite de sufe­
r i n ţ ă , a a u z i t c â n t e c u l — n e a u z i t p e n t r u n o i — al s t e l e l o r
„Bisogna forte sentire per far sentire" — a spus Paganini
odată. A c e s t a e motto-ul care trebue s ă p l u t e a s c ă î n a i n t e a ori­
cărui artist care vrea să trezească î n sufletul omenesc, vibra­
ţia emoţionată pe care numai adevărata artă o poate da.
GEORGE SBÂRCEA

Conservatorul de Muzică din Satu-Mare
Organizarea şi rostul lui artistic-naţional
O podoabă culturală şi
o mândrie unică pentru Sătmar
este Conservatorul de Muzică,
instituţie care prin natura şi
organizarea sa corespunde
unei necesităţi artistice con­
statate şi evidenţiate.
in ţinutul sătmărean, mai
cu seamă aici în preajma fron­
tierei, existenţa unei instituţii
cum este Conservatorul de
Muzică, constitue şi o fortă­
reaţă puternică şi un organ
D. prof. Adrian Demian, direc­
viu de manifestare a spiritului
torul Conservatorului. artistic, muzical, al neamului
românesc.
Conservatorul de Muzică din Satu-Mare a luat
fiinţă în 1901, fondat de către o asociaţie artistică ma­
ghiară. Dintru început instituţia a funcţionat sub pavăza
primăriei municipiului, care i-a asigurat, în cea mai mare
măsură, existenţa din punct de vedere material.
Conservatorul nu a fost românizat decât târziu
după unirea Ardealului cu România veche. In 1924 a
fost preluat complect de primărie dela asociaţia ma­
ghiară, făcându-se astfel primul pas spre românizare.
Dar, deoarece instituţia era în declin şi prin desor-
ganizarea în care alunecase, părea sortită dispariţiei,
Reuniunea corală, românească „Vasile Lucaciu" a pre­
luat-o dela primărie, în 1930. Abia la această dată
Conservatorul de Muzică s'a transformat în instituţie
românească, primind o reorganizare radicală, pe baze
noi, ridicându-se alături de instituţiile similare din ţara
noastră. Pus sub direcţiunea pe rară competenţă a dlui
Adrian Demian, un element constructiv, cu un excelent
spirit de organizator, cu o pregătire muzicală temeinică
şi superioară făcută la Cluj şi Roma, Conservatorului
i-s'a imprimat amprenta personalităţii muzicale a con­
ducătorului său. D. Adrian Demian este totodată profesor
de muzică la liceul de stat Mihail Eminescu şi dirigentul
Reuniunei corale „Vasile Lucaciu" din Satu-Mare.
Conservatorul funcţionează pe baza unui regulament
aprobat, legal, având o programă analitică armonizată
pe secţii de specializare. învăţământul se predă de către
opt puteri didactice, bine pregătite şi serios selecţionate,
care pe lăngă obligaţiile pur şcolare îşi dau contribuţia
efectivă la diferite manifestări artistice extraşcolare, cu
prilejul serbărilor noastre naţionale.
Populaţia şcolară a Conservatorului, dela români­
zare încoace, variază în jurul cifrei de 150 elevi şi eleve
(65 procente fete), recrutaţi dela şcolile secundare, din
rândurile absolvenţilor de atare şcoli, cât şi din sânul
societăţii bune de aici.
Relevăm cu multă satisfacţie că procentul elevilor
români este, an de an, în progres simţitor, căci înainte
de 1930 elementul românesc a fost aproape disparent.
Taxele şcolare anuale variază dela lei 1700 până la 2700,
potrivit anului de studiu şi ramurei de specializare. La
sfârşitul studiilor Conservatorul de Muzică acordă cer­
tificat de absolvire.
INSTITUŢII SĂTMĂRENE
Subsistenţa materială Conservatorul şi-o scoate
din taxele şcolare cât şi — mai ales — din subvenţia
anuală cu care primăria îl alimentează dela fondarea lui
încoace. Ţinem să accentuăm că întotdeauna coducătorii
destinelor gospodăreşti ale municipiului au înţeles pe
deplin rostul Conservatorului în acest centru cu o popu­
laţie de aproape 60 mii locuitori şi, în cosecinţă, i-au
acordat tot sprijinul material pe lângă cel moral.
E de sperat că şi actuala conducere a municipiului,,
în frunte cu d. primar dr. Ştefan Cherecheş va continua
tradiţia — care onorează primăria şi răsfrânge asupra
ei toate laudele — dovedind, efectiv, cel puţin tot atâta
înţelegere şi solicitudine cât şi precedenţii edili de sub
fostul primar d. dr. Titu Demian. Aceasta se reclamă
şi se aşteaptă cu atât mai mult, fiind vorba de o insti­
tuţie care, aici în acest colţ împestriţat etniceşte, şi
marginal de ţară, este singura instituţie de artă muzicală
românească opusă organizaţiilor întrucâtva asemănătoare
ale minorităţilor, şl îndeplineşte o misiune recunoscută
de ridicare şi demonstrare a artei muzicale naţionale..
TEODOR PODARIU
f MARIA DIMA
In ziua de 22 Februarie 1934 a murit la Cluj văduva
compozitorului ardelean Gh. Dima, în vrâstă de 72 ani.
Maria Dima, născută
Bologa, este fiica lui Iacob
Bologa, neînfricatul lup­
tător naţionalist, unul din­
tre întemeetorii Băncii
Albina, şi ai Astrei, fiind
chiar preşedintele ultimei
asociaţiuni.
Măritată în U 8 4 cu
Gh. Dima, ea s'a ataşat s o ­
ţului ei nu numai ca sim­
plă soţie ci ca o tovarăşe
care-1 înţelegea sufleteşte,
fiind o distinsă pianistă,
cântăreaţă cu renume în
Ardeal şi posedând o cul­
tură muzicală superioară
pe care şi-a câştigat-o la
conservatorul din Lipsea.
Terenul ei de activitate a fost Sibiul şi Braşovul
de unde a organizat, în tovărăşia soţului ei şi a lui
Popovici Bayreuth, numeroase turnee în Ardeal şi în
Vechiul Regat, concertând chiar în faţa familiei regale
române la Sinaia.
Pentru curajul ei de a se înrola în armata celor
cari au luptat pentru emanciparea noastră culturală, ea
a cunoscut toată urgia stăpânirii maghiare. A văzut însă
împlinirea idealului ei naţional şi a muncit cu aceiaşi
râvnă, după Unire, lângă soţul ei care a fost numit
directorul Conservatorului din Cluj, fiind câtva timp
profesoară suplinitoare.
Cu Maria Dima femeile române ardelene pierd o-
figură dintre cele mai reprezentative.
 N F R UNITARE
— DINTR'UN
R u b e d e n i a m e a , I l a r i e , se s e u i ă î n t u n e c a t î n d i m i n e a ţ a
a c e e a . S e m i ş c a p r i n o d a e m o r m ă i n d , eu o c h i i î n p ă m â n t , c n
o d u n g ă a d â n c ă î n t r e s p r â n c e n e . Nu-1 a u z i i s ă - ş i z i c ă n i c i
rugăciunile, î n v r e m e ce se spăla, c u m făcea de obiceiu. Deşi
e u n u m ă r u g a m , n u - m i p l ă c e a să-1 a u d c u m t o r ă e r u g ă c i u ­
n i l e . Ş i l - a m î n f r u n t a t d e m u l t e ori p e n t r u a ş a b ă t a e d e j o c .
Dar în dimineaţa aceea isprăvi să se şteargă cu pro­
s o p u l , şi n u l - a m a u z i t b o m b ă n i n d . A f a r ă m i j e a d e z i u ă . F e ­
r e a s t r a d i n s p r e r ă s ă r i t î n c e p u să s e l u m i n e z e .
Prin streşini şuera vântul delà miazănoapte. Toată
noaptea uriaşe peste sat. Spre ziuă se m a i potolise. I n odae
e r a f r i g . I l a r i e a d u s e u n b r a ţ d e l e m n e şi a ţ â ţ ă f o c u l , m o r ­
m ă i n d mereu. U n g â n d î m i trecu prin m i n t e : î m i dase de
e u s e a r ă m i e ţ o l u l cel m a i b u n . E l se c o p e r i c'o s t â r p i t u r ă
roasă, veche. De bună seama nu a putut durmi din pricina
f r i g u l u i . D e - a c e e a s'a s c u l a t c u n o a p t e a î n c a p , ş i b o m b ă -
n e ş t e m e r e u . M ă c u p r i n d e o m i l ă p e n t r u b ă t r â n şi î n c e p u i
s ă - m i f a c m u s t r ă r i : p e n t r u ce v e n i s e m a c a s ă , să-1 s c o t d i n
r â n d u i a l a lui, î n v r e m e de iarnă | î m i părea că chiar delà
s o s i r e a m e a n'a f o s t b u c u r o s c a v a r a s a u p r i m ă v a r a , c â n d
v e n i a m pentru câteva zile acasă. Iată, aşa s u n t e m cu toţii:
pentru o plăcere a noastră nu ne mai gândim la neplăcerea
c e i-o p u t e m f a c e a l t u i a . S u n t e m e g o i ş t i .
I l a r i e î ş i r ă s u c i o ţ i g a r ă , o a p r i n s e l a f o c u l ce p â r ă i a î n
lemnele încinse, supse fumul adânc în piept, tuşi, sudui, îşi
şterse lacrimile cu m â n e c a delà cămaşe, şi trase iar, prelung,
din ţigară. P ă r e a că se m a i desmorţise.
— R ă u ai făcut Ilarie că mi-ai dat aseară pătura cea
m a i b u n ă . P e s e m n e , d e f r i g , n u a i p r e a d u r m i t azi n o a p t e .
R u d e n i a m e a întoarse m i r a t capul peste umăr, c u m şe­
dea pe vatră. N u m ă credea treaz.
— B a de durmit a m prea durmit, bădiţă Vasilie. U n a
c u p ă m â n t u l . Ca u n b u ş t e a n . B a m i s e p a r e c ă m ' a m c u f u n ­
dat şi sub p ă m â n t de aşa s o m n greu. A m trecut î n l u m e a
cealaltă...
— H m l Dar atunci nu înţeleg d e ce te-ai sculat cu
n o a p t e a î n c a p , şi d e c e p a r i a ş a d e s c h i m b a t . N i c i o c i n a ş i l e
n u ţi l e - a i s p u s
— Se poate că nul
— Apoi tu, din lumea cealaltă, n u te-ai putea întoarce
d e c â t l u m i n a t şi v e s e l , d u p ă c u m c r e z i t u î n e a şi ţ i - o î n -
• chipui.
I l a r i e m o r m ă i , c e v a , r o s c o l i î n foc, m a i p u s e l e m n e .
— Toată noaptea am avut de furcă cu Măriuţa, bădica
Vasilie.
— Care Măriuţă?
— D'apoi care? N e v a s t ă m e a !
Simţii cum îmi învie zâmbetul: toată viaţa se certase
• cu nevastă-sa. Măriuţa a fost o femee iute şi harnică, iar
rubedenia mea Ilarie era u n o m lăsător. Ii plăcea m a i mult
s ă v i s e z e şi s ă v o r b e a s c ă , d e c â t s ă - ş i v a d ă d e t r e b u r i .
— E i , p o f t i m ! z i c e u . D e c â n d n u s'a m a i î n t â m p l a t
asta?
— D e c i n c i s p r e z e c e a n i . D e l à m o a r t e a ei. N i c i o d a t ă
n'am visat'o pân' a c u m . Şi î n loc să m i se î n f ă ţ i ş e z e potolită
:şi a ş e z a t ă , c u m îi ş a d e b i n e u n e i m o a r t e , c â t ce s'a i v i t d i n
n e g u r i , s'a şi r e p e z i t c u g l a s a s c u ţ i t d e c e a r t ă . P e s e m n e , b ă ­
diţă Vasilie. toate slăbiciunile ni le d u c e m cu noi în lumea
c e a l a l t ă . M ă r i u ţ a n u s'a s c h i m b a t d e f e l : e t o t a ş a de a p r i g ă ,
p e cât a fost.
— E l u c r u firesc, I l a r i e ! T u n u ţi-o poţi î n c h i p u i de­
c â t a ş a c u m a f o s t şi î n v i a ţ ă . N i c i î n v i s n u o p o ţ i v i s a a l t ­
fel. T u v e z i t o t pe M ă r i u ţ a c e a d e d e m u l t .
— Nu, bădiţă Vasilie, nu e Măriuţa cea de demult; e
cea de acum. Se vede că n u şi-a putut lăpăda încă nici u n a
d i n apucaturile cele rele. N u a fost t r e c u t ă încă p r i n foc, aşa
s e p a r e . E a m i - a v o r b i t şi m ' a î n f r u n t a t n u m a i p e n t r u l u ­
c r u r i d e azi, nvi d e ieri p e c â n d t r ă i a c u m i n e . D a u cu s o c o ­
t e a l a că-i t o t p e u r m e l e m e l e ! D u m n e z e u s ă m ă i e r t e , c ă n u
ştiu ce să mai cred!
— D o a r ' n u v a fi s t r i g o a i e " , a m r â s e u .
— Strigoaie nu, că a m u r i t spovedită şi î m p ă r t ă ş i t ă ,
î n m â n ă cu l u m i n i ţ a de ceară aprinsă. D a r n u ş t i u c u m ştie
t o t c e f a c , şi m a i a l e s ce n u f a c !
— De-o pildă !
PAGINI LITERARE
CARNET
— Ce p i l d ă ? P o t s ă - ţ i a d u c c u z ă c i l e . T o a t ă n o a p t e a m ' a
d ă s c ă l i t , şi c â t p e - a c i s ă - m i v â r e d e g e t e l e ' n o c h i , a ş a e r a d e
a p r i n s ă . î n t o c m a i c a î n a n i i v i e ţ i i s a l e şi a c h i n u i t u l u i n o ­
stru traiu.
— T o t u ş i , p e n t r u a - m i d a o p ă r e r e , ai p u t e a s ă - m i s p u i
şi m i e c e a r t a d e azi n o a p t e .
— D u m n e a t a , bădiţă V a s i l i e , crezi că-mi face vr'o plă­
cere? A p o i c â t e n u m i - a t o r ă i t ea, t o a t ă n o a p t e a , cu g l a s u l
a s c u ţ i t , c u o c h i i a p r i n ş i , î n d u j m ă n i t ă pe m i n e , a ş a c u m a
f o s t t o a t ă v i a ţ a ! I a t ă de-o p i l d ă , s p i n i i c e i a c a r i c r e s c î n
f u n d u l g r ă d i n i i ! N u m ' a m g â n d i t şi e u d e - a t â t e a o r i s ă - i
scot? Dar' am l ă s a t d e azi p e m â i n e . S'o fi a u z i t b ă d i ţ ă
V a s i l i e , c ă n u - i a d v o c a t î n l u m e s'o î n t r e a c ă : ,.Ai l ă s a t s ă
năpădească spinii drăguţa de grădină! P e unde creşteau pru­
nii şi merii, a c u m se coc p o r u m b e l e l e . Om slab! N e a m s l a b !
D a c ă n u m a i ai d i n ţ i s ă rozi m e r e l e şi p e r e l e , a u n e p o ţ i i , v o r
avea strănepoţii! D a tu o să le laşi moştenire o sălbătăciune
nu o g r ă d i n ă , aşa că vei a j u n g e , când îi veni aici, t a l p a ia­
d u l u i . L e n e ş t e - a m ş t i u t , l e n e ş ai r ă m a s ! A p u c ă - t e şi s c o a t e
s p i n i i I l a r i e , d a c ă n u v r e a i s ă d o r m i p e s p i n i în l u m e a c »
te-aşteaptă".
Auzi dumneata, bădiţă Vasilie! Era vie, în carne şi
o a s e , ş i - m i v o r b e a d e s p r e n e c a z u r i l e m e l e d e azi, n u d e a c u m
cincisprezece ani. De unde le ştie?
— D a r ' n u l e ş t i e I l a r i e , n u t e t u l b u r a ! N ' a r e de u n d e
le şti.
— B a le ş t i e , b ă d i ţ u l m e u ! M'a î n f r u n t a t p e n t r u g r a j ­
dul cel v e c h i u , c a r e are î n acoperiş vr'o cinci spărturi. Le-a
f ă c u t c r i v ă ţ u l î n i a r n a t r e c u t ă . P e v r e m e a ei, c o p e r i ş u l e r a
n o u . N ' a v ă z u t n i c i o d a t ă s p ă r t u r i l e . Şi s'o fi a u z i t ! : „ B u n ă ­
tate de g r a j d îl laşi s ă p u t r e z e a s c ă pentru c â t e v a furci de
pae! B a t ploile, se a s c u n d e z ă p a d a în căpiţe, nu mai poţi
ţinea o m â n ă de fân î n podul grajdului, când altădată p u ­
neai acolo ş a p t e cară. N e a m s l a b ! T e t e m i că-ţi vei r u p e pi­
cioarele, că-ţi v a veni ameţeala, dacă te urci pe coperiş! D a r
nu poţi c h e m a u n vecin, u n nepot să-ţi ajute?" — Vezi, bă­
d i ţ ă V a s i l i e , n u ş t i e n u m a i n e c a z u r i l e m e l e d e azi, d a r î m i
c u n o a ş t e şi g â n d u r i l e " — u r m ă I l a r i e f ă c â n d u - ş i c r u c e —
Sunt gândurile mele cele ce-mi spunea ea! E u m'am gândit
d e - a t â t e a ori c e p a g u b ă e c ă n u m a i p o t p u n e f â n p e p o d u l
g r a j d u l u i , şi d e c â t e o r i n u m ' a m g â n d i t să-1 c o p ă r , d a r m i - a
fost frică să n u a m e ţ e s c la a ş a î n ă l ţ i m i .
E u m ă l u m i n a m şi r â d e a m î n m i n e . î n ţ e l e g e a m p r o c e ­
sul p s i h o l o g i c d i n v i s u l l u i I l a r i e . P e el d e m u l t ă v r e m e î l
m u s t r a c o n ş t i i n ţ a şi d i n p r i c i n a s p i n i l o r ş i a s p ă r t u r i l o r d i n
c o p e r i ş u l g r a j d u l u i . Mi s e p l â n s e şi m i e d e c â t e v a ori, a r ă t â n -
du-şi hotărârea de a îndrepta răul.
— Apoi, iarăşi, î n f r u n t a r e p e n t r u p a t i m a t u t u n u l u i ! Cât
c e s'a i v i t s'a r e p e z i t l a ţ i g a r a m e a ş i m i - a l u a t ' o s t r i v i n d u - o
fărâme în palme, aşa cum făcea câte-odată până trăia. „Bă­
trân nebun, tu n u şti că n u m a i dracii scot f u m p e n a s şi p e
g u r ă ? E ş t i a c u m c u u n p i c i o r î n g r o a p ă şi t o t n u v r e a i s ă
î n ţ e l e g i ? O s ă f u m e z i t u c a t r a n şi s m o a l ă , a i c i " . Olio, ce m ' a
înveninat, toată noaptea, bădiţă Vasilie! Iată, nu ţi-am cerut
n i c i u n b a n de c â n d ai v e n i t , d a r a c u m î ţ i c e r o b ă n c u ţ ă de
a r g i n t s ă - i p l ă t e s c p o p i i C o s t a n o s l u j b ă p e n t r u M ă r i u ţ a . Ca
D u m n e z e u s'o h o d i n e a s c ă ş i s ă n u s e m a i a ţ i n ă p e u r m e l e
mele.
— B a n u l ţi-1 d a u , I l a r i e , d a r m a i b i n e b e a u n l i t r u de v i n
p e el. Ce, e ş t i c o p i l s ă crezi c ă M ă r i u ţ a a v e n i t d i n l u m e a
cealaltă să te înfrunte? N'ai v i s a t decât zbuciumul tău, g â n ­
d u r i l e t a l e , pe c a r e m i l e - a i s p u s şi m i e d e - a t â t e a ori. S e
v e d e c ă n u e ş t i m u l ţ u m i t c ă n u p o ţ i î n d r e p t a a c e l e rele, s a u
n'ai p u t u t î n c ă p â n ă a c u m . S i l e ş t e - t e s ă d r e g i , s ă r e p a r e z i c e
p o ţ i , şi v e i v e d e a c ă n u ţi s e m a i a r a t ă n i c i o M ă r i u ţ ă .
Ilarie tăcu u n răstimp. î ş i răsuci altă ţigară.
— N u cred, bădiţă Vasilie, să fie p r e c u m spui. Măriuţa
p o a t e f i î n c ă n e l i n i ş t i t ă . Ş i i a t ă de c e ! N u ţi-arn s p u s p â n ă
a c u m : D e ş i a m u r i t î n d r e a p t a c r e d i n ţ ă , s p o v e d i t ă şi î m p ă r ­
tăşită, ea, în anii din u r m ă se c a m î n h ă i t a s e c u nenorociţii
ă ş t i a d e p o c ă i ţ i . Că s u n t şi l a n o i v r ' o z e c e . T o a t e î n v ă ţ ă t u ­
r i l e l o r d e s p r e t u t u n şi b e u t u r ă b e ţ i v ă c e r c a s ă m i le v â r e
m i e în cap... P o a t e are î n c ă lipsă de vr'o d e s l e g a r e . B a n u l
o să il d a u popii Costan!
I. A G Â R B I C E A N U
 FRAGMENT ALB
N u , f a n t o m e l e n u sunt fiinţe rele. E l e sunt t r a g e d i a
d e s p ă r ţ i r i i , s u n t p r e l u n g i r e a ei...
I n m o m e n t e l e acele de prăbuşiri interioare când pustiul
vieţii invadează î n t r e a g a noastră fiinţă, şi din î n v ă l m ă ş e a l a
r u i n e l o r , l a r g şi n e m i l o s , a b i s u l î ş i d e s c h i d e c a s c a d a p r ă p a s -
t i e i ; î n m o m e n t e l e a c e l e c â n d u l t i m e l e z v â c n i r i de î m p o t r i ­
vire a u îngheţat ca î n faţa iremediabilului, în clipa aceea,
m i r a j u l u n e i f i i n ţ i s o s e ş t e d e u n d e v a şi î n a i n t e de v e r t i g i ­
n o a s a a l u n e c a r e , m â n a ei s e î m p o t r i v e ş t e o c r o t i t o r . . . F ă p t u r i
de v i s , f ă p t u r i d i n a l t e l u m i , p e c a r i c r e e r u l n o s t r u n u le
înţelege dar pe cari fiinţa noastră interioară le percepe, ori
de c â t e o r i a b i s u l î ş i a n u n ţ ă s u f l a r e a l u i r e c e d e m o r t . E c o u
de v i s , v i a ţ a e o n e c o n t e n i t ă î n l ă n ţ u i r e d e p r ă b u ş i r i şi t o t
atâtea ocrotiri de m â n i n e v ă z u t e a căror b u n ă t a t e v e g h e a z ă
d e a s u p r a n o a s t r ă . . . ş i m e r e u d i n c l o e o t u l ţ ă r â n e i f a n t o m e se
desprind... i m n rătăcitor... jertfă albă, plutind spre l u m e a de um­
bre şi vis, pentru a se reîntoarce la c h e m a r e a suf erinţii noastre.
I n seara aceea de tristeţi a m a r e , pustiit şi gol de m i n e
însu- m i l u n e c a m u n d e v a , î n n o a p t e a u n e i a d â n c i m i . . . U n f l u ­
viu larg, fantastic, o înlănţuire haotică de valuri negre treceau
în jurul meu, prin mine, uitat imobilizat în drumul lor: târ­
ziu clocotul se pierdu u n d e v a într'o depărtare de spaţiu şi t i m p
şi î n l o c u l l u i , p o t o l i t ş i v a s t , i m e n s i t a t e a u n u i o c e a n î ş i a ş t e r n u
stepa cenuşie... de v e a c u r i par'că rătăcitor, u n convoi de u m ­
bre se î n ş i r u i a n e h o t ă r â t î n t r ' o p a r t e ş i a l t a , s ă l ă ş l u i n d s i n ­
g u r ă t a t e a ca o t a i n ă neagră, ca un semn de întrebare... Ne­
liniştea se risipi şi din î m p ă i e n j e n i r e a zării, licărirea u n e i
l u m i n i s e i v i t r e m u r ă t o r . Ca o v e s t e a l b ă , l u n e c â n d î n s i n ­
gurătatea apelor, pânza unei corăbii se apropia din ce în
ce... a p o i î n b u c u r i a u n e i m e l a n c o l i i , c a t a r g e l e î ş i o p r i r ă
a d i e r e a d e a s u p r â - m i . . . ş i d i n f â l f â i r e a lor, d i n f o ş n e t u l i m a ­
t e r i a l al c a m e r e i , o t r a n s p a r e n ţ ă p a l i d ă s e î n c h e g ă c a l i n . . .
Doi ochi, scăldaţi de u m i d i t a t e a tristeţii lor m ă p r i v e a u
b l â n d şi s t ă r u i t o r . . . d u r e r e a l o r s e l u m i n a d i n ce î n ce, a p o i
î n c e a ţ a l a c r i m i l o r , d e p ă r t a t , s e l i m p e z i cl. I . A... b ă n c i l e
m i c i şi j o a s e c u copii doi c â t e doi aplecaţi d e a s u p r a hârtiei
de teză: „Cum a m petrecut v a c a n ţ a de Crăciun". I n cadrul
ferestrei l â n g ă tablă, profesorul de limba română, p r i v e ş t e î n
s t r a d ă î n v ă l m ă ş e a l a f u l g i l o r d e z ă p a d ă . . . e c ă l d u ţ , şi m e l a n ­
colia pluteşte transparent deasupra capetelor îngândurate.
I n b a n c a î n t â i a r â n d u l u i d i n m i j l o c s t ă m doi... e u şi F l a v i u . . .
scriem, apoi, tăcuţi, n e oprim p e rând... înăbuşiţi de plânsul
a m i n t i r i i d e a c a s ă F l a v i u m ă î n t r e a b ă , î n c e t : „ M a m ă se s c r i e
1 Ceva..., d a r s ă - ţ i s p u n ş i a s t a ? Ş t i , e u a m p l e c a t f ă r ă
c u l i t e r ă mare ?" O c l i p ă i m a g i n a ţ i a - m i c a u t ă c h i p u l b l o n d
pe care n u l'am v ă z u t niciodată, apoi l a c r i m i l e n ă v ă l e s c fier­
b i n t e . . . î n c e t , p r o f e s o r u l se a p r o p i e d e n o i : „ C e e s t e , B ă l i b a n ;
d e ce n u s c r i e ţ i ? " D a r p l â n s u l l u i i z b u c n e ş t e î n h o h o t e şi
aplecat pe bancă, eu faţa ascunsă în mâni, p l â n g e clocoti­
tor... e u m ă s c o l ş i , p r i n t r e l a c r i m i , î n t r e b : „ D o m n u l e P r o ­
fesor, m a m ă se scrie c u literă m a r e ? " Profesorul se opreşte
g â n d i t o r . . . c l a s a î n t o a r c e p r i v i r i l e s p r e n o i şi i m a g i n e a s e
împăinjeneşte... dispar p e rând... capetele copiilor aplecaţi
p e s t e băncile m i c i şi joase.... tabla, profesorul şi d i n transpa­
r e n ţ a f e r e s t r e i , d o i o c h i m ă p r i v e a u u m e z i şi t r i ş t i . . . d i n
t a i n a lor, d i n a d â n c i m e a d u r e r i i lor, t ă c e r e a a p i c u r a t : „ D a !
M a m ă se scrie cu literă mare"...
Atunci, în reflexul cald al lacrimilor, am revăzut pe
F l a v i u Băliban... p o e m u l alb, copilul melodiilor astrale... s i m ­
fonia în care D u m n e z e u şi-a revărsat toată bunătatea du­
r e r i i l u i , t o a t ă i u b i r e a l u i r ă t ă e i t o a r e ' n zare...
P a l i d şi t r i s t : b u n , c u m n ' a m m a i î n t â l n i t a l t u l p e l u ­
m e , f ă p t u r a l u i d e m e l a n c o l i e şi v i s s e m i s t u i a î n f l a c ă r a
sacră a armoniilor.
Când degetele-i răscoleau clapele de pian, ochii, oehii
a c e i a u m b r i ţ i de g r e u t a t e a g e n i u l u i , se d e s c h i d e a u m a r i ca
pentru o altă lume, iar î n clipele de t u m u l t ale melodiei, ilu­
m i n a r e a l o r s e r e v ă r s a î n t r ' o d u r e r e d e h a l u c i n a t , până. c e
lacrimile veneau să descarce hohotirea sufletului deslănţuit.
Uneori v i o a r a îl i s t o v e a d u p ă o s i n g u r ă a t i n g e r e a arcu­
şului şi răzimat eu capul de trupul ei asculta t i m p îndelun­
g a t sălăşluirea m u t ă a ecoului din lemn... D a r mai presus
d e t o a t e , v o c e a , s u b l i m u l ce s t r ă b ă t e a a c e a c ă l d u r ă a i n i m i ­
l o r ce r i d i c ă p e o m î n s f e r e l e d u m n e z e i r i i , m i r a j u l ei a c u ­
cerit totul din juru-i.
F e n o m e n u l s e r e p e t a , î n s ă , p a r ' c ă d i n c e î n ce m a i r e ­
g u l a t : după fiecare emoţie copilul simţea că inima-i bate m a i
s l a b , m a i î n c e t . E a î n c e p u t s'a s p e r i a t : d o c t o r u l i - a p r e s c r i s
linişte. Dar htmea n u se opreşte la asemenea amănunte. Toţi
î l d o r e a u , t o ţ i îl c e r e a u f r ă m â n t a t , î n v i n s d e e l î n s u ş , c a
apoi, uimiţi, să se întrebe: „ U n d e v a ajunge?!".
Mi-a fost dat să m ă despart de iubirea copilului palid.
El a rămas, timid, blând, la şcoala u n d e începusem împreu­
nă: eu a m plecat să-mi caut Mama, în alte lumi, in alto
zări. Mult t i m p nu ne-am văzut... D a r copiii n u mor. EL
p l e a c ă d e p a r t e n u m a i . D e p a r t e , p e ţ ă r m de mare....
*
„Prietene scump",
„ N u ţi-aşi p u t e a s p u n e n i c i o d a t ă totul".
„Simţeam că trebue s ă plec, c ă orice încercare de a m ă
împotrivi mie însumi era zadarnică. Italia, pământul făgă­
duinţei mele, l'am cucerit! A n u l trecut, i m e d i a t c e a m l u a t
bacalaureatul, am venit la Milano. Deci îţi scriu după p r i ­
m u l a n d e c o n s e r v a t o r . E x a m e n e l e ? P e n t r u a n u l v i i t o r mi
s'a p r o m i s şi b u r s ă ! V i s u r i , c r e d i n ţ i , l e s i m t , le t r ă e s c . D a r
m a i p r e s u s d e ele, d a c ă a c e a s t a a r f i c u p u t i n ţ ă , a ş v r e a s ă - ţ i
împărtăşesc n e m ă r g i n i r e a fericirii mele. Sunt pe ţ ă r m u l m ă ­
r i i , d e o l u n ă (şti, b o a l a m e a d e i n i m ă t o t n u m ' a u i t a t ! )
Stau zile şi nopţi, m a i ales nopţi; d a r n u ş t i u bine: stau,
cobor, m ă urc u n d e v a , n u pot desluşi n i m i c precis, decât doar
u n l u c r u ; p r i v e s c m a r e a ! Ce s i m t , c e a u d , n i c i a s t a n u ţi-o-
p o t t r a n s m i t e . O, c u m n u e ş t i a i c i ! Cred c ă a r fi p r e a p u ţ i n ,
d a c ă a ş s p u n e : Totul. D a , t o t u l v e z i , a u z i , s i m ţ i l â n g ă m a r e .
S e n i n u l d u m n e z e i r i i , g l a s u l l u i , î n c e p u t şi s f â r ş i t , i u b i r e a f r a ­
telui, m â n g â i e r e a de Mamă, bucurie, durere, puritate albă şi
întunecimea luminii, toate culorile melodiilor, tot misterul
tăcerilor, tot, tot ce este, ce p o a t e f i | Trec peste a m u r g u r i , ele
s u n t ş i m a i p u ţ i n t r a n s m i s i b i l e . I n s e n i n u l d e a r g i n t al n o p ţ i i ,
î n s ă freamătul mării se deschide alb: o p u r i t a t e de m a r m o r ă ; un
alb aerian, cald şi transparent, o linişte m o r g a n a d e abur ce
se î n a l ţ ă î n foşnete de v i s : o jertfă a s i n g u r ă t ă ţ i i de a p e !
O r i c e l u c i d i t a t e se p i e r d e î n a c e s t e c l i p e , p e c a r i e u , d u p ă
ce m'am trezit, le-am n u m i t : „ R u g a Apelor". E î n t r ' a d e v ă r
o rugă, u n miraj în care m ă simt plutind, în care m ă simt
î n c h e g a t ş i e u , t o t c â t s u n t , tot c â t a ş p u t e a f i v r e o d a t ă .
Când poţi m a i repede, du-te u n d e v a la mare. Nu ştiu dacă
toate apele, toate mările au acest miraj. V r e a u însă nespus
de mult ca asemenea m o m e n t e să te binecuvânteze ş i p e tine.
Da, scumpe prietene, sunt î n culmea fericirii! Sau, mai p o a t e
fi u n d e v a , o a l t ă c u l m e ? O a s e m e n e a , t r e c e d e d o r i n ţ e l e m e l e .
c o n s i m ţ ă m â n t u l bătrânilor, care voiau, cu orice chip, să
u r m e z d r e p t u l . N u i - a m p u t u t î n d u p l e c a n i c i î n t r ' u n fei şi
a ş a a m a j u n s î n s i t u a ţ i a d e a le c ă l e a c u v â n t u l , d e s p ă r ţ i n -
d u - m ă d e ei. M ă a j u t ă s o r a ş i o r u d ă m a i î n d e p ă r t a t ă . N u - ţ i
m a i p o t s p u n e d u r e r e a m e a şi a l o r . A f o s t î n s ă t r i s t e ţ e a
M a m e i c e v a p e s t e p u t e r i l e m e l e d e s u p o r t a t . I m a g i n e a ei, a ş a
c u m a m lăsat-o, plângând, m ă urmăreşte par'că peste tot.
D r e p t s ă - ţ i s p u n , c h i a r azi n o a p t e , î n e x t a z u l c e î n c e r c a m
l a „ R u g a A p e l o r " i m a g i n e a ei m i s'a c o n t u r a t d i n a i n t e : i e ­
şea par'că din seninul undelor; m'a p r i v i t câteva clipe apoi î n
o c h i i ce se d e p ă r t a u a m d e s l u ş i t p a r ' c ă d u r e r e a u n e i c h e m ă r i . . .
Ori c u m , m ' a m d e c i s s ă t r e c p ' a c a s ă î n a i n t e d e î n c e p e ­
rea cursurilor viitoare. Deci toată speranţa revederii... p â n ă
cel târziu începutul lui Septemvrie"....
— Şi-a plecat spre ţ ă r m u l depărtărilor natale... Se re-
î n t o r c e a c u l a u r i i u n u i a n d e b u c u r i i , cu d o r u l M a m e i ce-1
a ş t e p t a î n l ă c r i m a t ă ' n zare...
D a r vijelia trenului era prea p u ţ i n ă pentru iubirea c u ­
ceririi lui, prea neîncăpătoare pentru g â n d u l lui t r e m u r ă t o r
î n spaţii...., şi r i t m u l e e - a v i b r a t î n t u m u l t u l a r m o n i i l o r d u m -
n e z e e ş t i , i n i m a ce s'a r i s i p i t p l ă p â n d î n m e l o d i i l e l u m i n i i ş i - a
a d u n a t p o p a s u l u n e i r e c u l e g e r i , s'a o p r i t s ă a s c u l t e c h e m a r e a
visului îndepărtat: I m n u l m u t al aşteptărilor de Mamă.,..
P ă m â n t u l I t a l i e i nu-1 m a i p u t e a d e s p ă r ţ i d e s â n u l v e ş ­
niciei lui. F r e a m ă t u l m ă r i i se risipea î n s p u m a terestră a
v a l u r i l o r c a o j e r t f ă n e p r i m i t ă , c a o r u g ă c e n u se p u t e a
î n ă l ţ a fără puritatea sufletului celui plecat...
La hotarul J u g o s l a v , călătorii c o m p a r t i m e n t u l u i de clasa
t r e i a p r i v e a u s t r ă i n i , e v l a v i a u n u i t â n ă r , m o r t la f e r e a s t r a
v a g o n u l u i . . . c u s u f l e t u l tot î n p r i v i r e . . . t r i s t şi m u t , F l a v i u
B ă l i b a n se revărsa î n m e l a n c o l i a rătăcirilor astrale... U n d e v a ,
în seninul depărtărilor natale, iubirea lui contura i m a g i n e a
u n e i d u r e r i , c h e m a r e a u n u i ţ ă r m , ce a ş t e p t a î n l ă c r i m a t , î n ­
v i n s d e zare... VALENTIN STRAVA

NOTE CRITICE
Critica are două aspecte: unul acela al criticei
bine intenţionate, iar celălait al criticei de defăimare,
de negare în rezumat, al criticei destructive. înapoia
fiecăruia se ascund scopurile generatoare; deoparte,
bunăvoinţa şi sinceritatea, de cealaltă, neadevărul şi
patima. Deobicei critica destructhâ este în serviciul
vreunui interes meschin şi egoist; cea constructiva în
acţiunea ei nu-şi confirmă decât titlul.
Pornim la drum cu gândul la mai bine. Şi cre­
dem că, umila noastră contribuţie critică, dacă nu va
ridica monumente de justiţie literară, totuşi răscolind
masa incoherentâ a materialului ce ne vine în mână,
va reuşi să scoată la suprafaţă fărâme de adevăr.
Patima nu va intra în preocupările noastre; iar
dacă cineva ni se va orata duşman, nu-i vom face
cinstea intransigenţei.
Acesta este punctul nostru de vedere!
Biblioteca ziaristică
Nr. 1. — „ V a s i l e G o l d i ş " de Ion Clopoţel.
D. I o n C l o p o ţ e l , p r e ş e d i n t e l e S i n d i c a t u l u i P r e s e i R o ­
m â n e d i n Ardeal şi Banat, î n nota Introductivă a primu­
lui v o l u m d i n „Biblioteca Ziaristică", justifică necesitatea
acestor monografii de „figuri reprezentative dela noi".
Intr'adevăr, azi m a i mult ea oricând, se impune o răsco­
l i r e a trecutului presei ardelene şi bănăţene, m a i ales că
r â n d pe rând aceia cari au militat pentru ideea naţională,
trec în lumea celor drepţi. Apariţia primului volum, tocmai
î n t i m p u l -eând m a r e l e l u p t ă t o r V a s i l e G o l d i ş s e p r e g ă t e a s ă
părăsească arena luptelor pentru odihna veşnică, ia aspectul
u n u i simbol.
In sensibilitatea dlui I o n Clopoţel, figurile acestor „sa­
lahori anonimi" c u m îi numeşte dsa, au avut o puternică
r e s o n a n ţ ă . D o v a d ă , i n i ţ i e r e a B i b l i o t e c e i Z i a r i s t i c e şi a p a r i ţ i a
primului volum.
L u c r a r e a c o n ţ i n e a m i n t i r i p e r s o n a l e , i n e d i t e , p e cari
autorul le-a înregistrat î n timpul când lucra alături de m a ­
r e l e d i s p ă r u t . S u n t i m p r e s i i d i s p a r a t e , i z o l a t e , cari p ă t r u n ­
zând însă a d â n c î n sufletul autorului, c a p ă t ă putere de su­
g e s t i e şi — cu toate că nu formează u n tot unitar — ele
•conturează totuşi personalitatea spirituală a lui V a s i l e Gol-
•diş.
I n t r ' n n s t i l u ş o r , c u r g ă t o r , c a r e a m i n t e ş t e , s t i l u l zia­
risticei de azi, autorul n e înfăţişează aspectele diferite a l e
l u p t ă t o r u l u i şi g a z e t a r u l u i . Ş i f i i n d c ă a f o s t v o r b a d e s t i l ,
ţ i n e m s ă a m i n t i m c ă a c e s t e i p u b l i c a ţ i i i a r fi c o r e s p u n s p o a t e
m a i bine u n stil m a i larg şi m a i profund, care să treacă
d i n c o l o d e c o t i d i a n . A r fi fost a c e i a ş i p e r s o n a l i t a t e a l u i
V a s i l e Goldiş. f i x a t ă î n s ă m a i bine, m a i profund şi m a i etern.
I n z i l e l e n o a s t r e c â n d t e h n i c a t i p o g r a f i c ă a evoluat
a t â t d e p u t e r n i c c r e d e m c ă e s t e t i c a g r a f i c ă a cărţiloT n u
p o a t e fi t r e c u t ă c u v e d e r e a . N u ş t i m î n c e c o n d i ţ i u n i m a t e ­
r i a l e s e t i p ă r e ş t e a c e a s t ă b i b l i o t e c ă , d a c ă s'ar ţ i n e î n s ă s e a m a
c a l a t i p ă r i r e a ei, s ă s e d e p u n ă m a i m u l t ă g r i j e l a a ş e z a r e a
t i p a r u l u i î n c a d r u l p a g i n e i , c a r t e a , c a a s p e c t , a r câştiga
f o a r t e m u l t , m a i a l e s c â n d a r e o copertă s u b a c e s t raport,
a t â t de bine realizată.
Nr. 2. - „Ion A l , L a p e d a t u " ( 1 8 4 4 - 1 8 7 8 )
de Ion Mateiu.
I n a c e i a ş i b i b l i o t e c ă , d. I o n M a t e i u p u b l i c ă o b i o g r a f i e
a lui I o n Al. Lapedatu. Concepută din acelaş spirit de co­
memorare a personaltăţiilor ardelene dispărute, lucrarea dlui
I o n M a t e i u a d u c e t o t u ş i c e v a n o u . E a este, î n m i c , o b i o g r a ­
fie complectă, corespunzătoare cerinţelor biografiei moderne,
fiind î n acelaş t i m p şi o lucrare d e artă, scrisă într'o fru­
moasă l i m b ă românească, într'un stil ponderat şi expresiv.
Partea ştiinţifică este respectată cu o scrupulozitate evi­
dentă. D i n acelaş spirit l a sfârşitul cărţei s e p u b l i c ă u n foi­
l e t o n şi, î n f a c s i m i l , u n m a n u s c r i s d e - a l d l u i I o n A l e x a n d r u
Lapedatu. Aceste anexe dau posibilitate cetitorului să veri­
f i c e s i n t e z a î n f ă ţ i ş a t ă d e a u t o r . L x p u n e r e a este s i s t e m a t i c ă ,
iar cronologia faptelor se perindă î n faţa cetitorului în ace-
biografie, distanţa corespunzătoare.
F ă r ă a fi o romanţare, fără a cădea î a păcatul atâtor
biografii, cartea dlui I o n Mateiu, păstrează între roman şi
biografie distanţa corăspunzătoare.
Puterea de expresie a acestei biografii e atât de pu­
ternică, încât cetitorul trăieşte aevea alături de p e r s o a n a
descrisă ş i evenimentul relevat.
T o a t e a c e s t e a f a c d.n c a r t e a dlui I o n M a t e i u o b i o g r a ­
fie d e p l i n r e u ş i t ă .
S u b r a p o r t u l a s p e c t u l u i g r a f i c , şi. a c e a s t ă ca şi t o v a ­
răşa ei de m a i sus, suferă de aceiaşi l i p s a .
A t r a g e m atenţia publicului cetitor asupra Biblioteci
Ziaristice. O încurajare din partea cetitorilor determină în­
totdeauna o îmbunătăţire a publicaţiei respective. D. I o n
C l o p o ţ e l , c u s t r ă d a n i a şi m u n c a c a r e i - o c u n o a ş t e m , a r e u ş i t
să fixeze cadrele acestei publicaţii. N u - i însă de ajuns;
a c e i a ş i b u n ă v o i n ţ ă s e c e r e şi d i n p a r t e a c e t i t o r i l o r .
Deci m â n ă în m â n ă spre p r o m o v a r e a frumoasei idei a
dlui I o n Clopoţel.
Ziare Reviste
«Voiaj", Anul 11. Nr. 6. B e v i s t a i l u s t r a t ă d e t u r i s m .
In publicistica noastră, unica revistă de acest gen, u m p l e u n
gol resimţit de m u l t ă vreme. A c u m , eând pentru lecturi de
voiaj r ă m â n e tot mai puţin timp, fotografia trebue să în­
l o c u i a s c ă a r t i c o l u l , l u c r u c a r e a f o s t î n ţ e l e s pe d e p l i n d e r e ­
vista „Voiaj".
N u î n s ă toate fotografiile acestui număr, sunt la nive­
lul c e r u t ; a c e a s t a p e n t r u c ă n u o r i c e l u c r u s e p r e t e a z ă l a f o ­
tografiat. F x i s t ă u n specific fotografic, după c u m există u n
s p e c i f i c p i c t u r a l şi s u b a l t r a p o r t , f o t o g r a f i a s e î m p a r t e î n
fotografie de reportaj şi de artă. I n acea de reportaj speci­
ficul f o t o g r a f i c n u j o a c ă rol, p r i n c i p a l u l este redarea faptu­
lui care trebue reprodus, î n c e a l a l t ă î n s ă a r e u n rol î n s e m ­
nat.
Când v r o i m s ă redăm î n i m a g i n e frumseţea unui peisaj
sau a unui t i p oarecare, problema aceasta devine de căpe­
t e n i e . — Ş i i a t ă d e c e . Ca ş i o r i c e r e p r o d u c e r e î n s p a ţ i u a
u n u i o b i e c t , şi f o t o g r a f i a t r e b u e s ă - ş i a i b ă e l o q u e n ţ a ei. D e c i
în primul rând, c ă u t â n d specificul fotografic al subiectului
d e redat, v o m g ă s i c h i a r l i m b a g i u l c a r e s ă c o n v i n g ă p e s p e c ­
tator de pitorescul lui. Fotografia prin natura ei este o sin­
tetizare. E x p r e s i v i t a t e a ei este c o n d i ţ i o n a t ă de calitatea de
a se preta s a u n u fotografiei. Şi atunci când obiectul foto­
g r a f i e i este lipsit d e acest specific ş i t o t u ş i el trebue redat,
intervine arta fotografului de-a seoate, d i n nimic s a u puţin,
ceva. P e n t r u a exemplifica, cele spuse m a i sus, r«portându-le
la p u b l i c a ţ i a „ V o i a j " v o m a m i n t i c â t e y ş f o t o g r a f i i d i n n u ­
mărul de faţă.
Intr'nn reportaj cu „peisagii din Gorj" este reprodusă
o banală fotografie, l â n g ă oare stă scris: Tg.-Jiu, vedere g e ­
n e r a l ă . P e d e p a r t e f o t o g r a f i a s ă r e p r e z i n t e „o v e d e r e g e n e ­
rală"; chiar nici „vedere p a r ţ i a l ă " n u s'ar ţratea scrie s u b
ea. U n g r u p d e c a s e , a l ă t u r a t u n u i a d e p o m i , n u p r e z i n t ă
nici o importanţa, când e lipsită de u n caracter special. Sun­
t e m s i g u r i , c ă î n c e l p u ţ i n 50% d i n o r a ş e l e n o a s t r e s e g ă s e s e
colturi cari să s e m e n e cu cel reprodus. U n d e este atunci e x a c ­
t i t a t e a şi o b i e c t i v i t a t e a f o t o g r a f i c ă şi u n d e e s t e s i m ţ u l c a ­
racteristicului?
Remarcăm, totuşi o fotografie bună, pe acea dela
pagina 21. care reprezintă un concurs între o lo­
comotivă şi aeroplan. D i n două elemente banale ca repre­
zentare u n aeroplan şi-o locomotivă, fotograful a realizat cu
gust şi pricepere o fotografie care ar putea figura ea u n
îndreptar al hunului gust. D e a s e m e n e a o bună realizare fo­
tografică este şi acea de pe coperta revistei. A r e o m i c ă
l i p s ă , c o m p o z i ţ i a c e n t r a l ă , c a r e n u o r i c â n d p o a t e fi f o l o s i t ă
spre m a x i m ă realizare.
Am insistat asupra laturei ilustrative a revistei
„Voiaj' deoarece credem, că pe l â n g ă articole scurte, fo­
t o g r a f i a t r e b u e s ă f i e e l e m e n t u l c a r e s ă p r e d o m i n e , ea f i i n d
s t i m u l e n t u l cel m a i b u n pentru voiaj.
 Carpaţii, C l u j , a n u l I I , N o . 2. E s t e u n a d i n t r e c e l e m a i
serioase reviste d i n ţara noastră. U n material studiat şi bine
expus, este complectat cu fotografii demonstrative.
Domeniul de care se preocupă este vânătoarea, pescuitul
şi c h i n o l o g i a . O p u b l i c a ţ i e a c ă r e i l i p s ă s e r e s i m ţ e a î n ţ a r ă ,
şi c r e d e m c ă n u e x a g e r ă m a f i r m â n d , c ă a l ă t u r i d e p u b l i c a ­
ţiile similare străine este o afirmare netă a posibilităţilor
noastre.
* deauna cu o aureolă de ţinută superioară.
R o m â n i a Medicală, B u c u r e ş t i , a n . X I I , No. 3, a n . X I I
No. 4. O p u b l i c a ţ i e s e r i o a s ă d e s p e c i a l i t a t e . R e m a r c ă m a r t i ­
cole p l i n e d e interes, ne referim la a c e l e a cari n u sunt dd
strictă specialitate, asupra cărora cu tot regretul nu putem
v o r b i ) . S u b s e m n ă t u r a d l u i D r . I . J o v i n . g ă s i m u n a r t i c o l cit
„ I m p r e s i i d e l a c o n g r e s u l i n t e r n a ţ i o n a l d e C a n c e r " , d i n care
putem trage concluzii pline d e interes şi pentru viaţa noa­
s t r ă m e d i c a l ă . D l D r . L. V a i a n , iscăleşte u n articol despre
„Medici şi pseudo-medici pe tronul principatelor româneşti".
E s t e o f i x a r e i s t o r i c ă a c â t o r v a e a z u r i d e d o m n i r o m â n i , carjţ
a u practicat medicina timpurilor lor. O contribuţie preţioasă
pentru o viitoare istorie a medieinei.
N u m ă r u l 4 al r e v i s t e i e s t e î n c h i n a t m e m o r i e i Profeso»
r u l u i I . C a n t a c u z i n o . A r t i c o l e e v o c a t o a r e şi d o c u m e n t a t e c a r t
definesc personalitatea savantului, omului şi bunului român
care a fost Profesorul I. Cantacuzino.
* lenţă intelectuală.
S ă n ă t a t e a , B u c u r e ş t i , a n u l 33, N o . 23—24 F e b r u a r i e . R e -
vistă ilustrată d e medicină populară, higiena socială, edu­
caţie m o r a l ă şi literatură medicală. Este u n n u m ă r cu m a t
terial bogat, variat, şi care interesează tocmai prin varietate^
l u i . E x i s t e n ţ a e i , î n a l 33-lea a n d e a p a r i ţ i e î i j u s t i f i c ă ne»
eesitatea.
*
Cla8a IV B. C l u j , a n . I I ş i I I I , N o . 9 ş i 1. — R e v i s t *
lunară pentru răspândirea metodelor active de învăţământ,
prin experienţă. — P u b l i c a ţ i e care se adresează m e d i u l u i
şcolăresc, mediu d i n care şi purcede. E o eomplectare a edu­
caţiei şcolare şi u n mijloc prin care elevii îşi comunică i m ­
presii şi convingeri.
* R o m â n i a Aeriană, B u c u r e ş t i . A n u l V I I I , N o . 1 _ 2 . O r ­
A b e c e d a r , T u r d a , N o . 41—44. K e v i s t ă l i t e r a r ă , c a r e a p a ­
r e î n g r i j i t ă d e u n g r u p d e t i n e r i , î n f r u n t e c u d. T. M u r ă -
şanu. Acest „abecedar" al literaturei noastre de provincie,
a r p u t e a fi o e x c e l e n t ă p u b l i c a ţ i e , d a c ă a r fi s u p u s ă u n e i
dădăciri m a i atente. Când spunem aceasta, ne g â n d i m şi la
n u m e r e l e d i n u r m ă , c a şi l a cel prezent, unde alături de arti­
cole inteligente, c u g u s t şi talent scrise, se g ă s e s c mediocri­
tăţi. D a c ă ar fi o publicaţie asupra căreia să poţi trece c u
vederea, n u ne-am opri l a această lipsă de u n i t a t e ; d a r toc­
mai, pentrucă şi-a trasat deja o brazdă puternică ne miră
i n c o h e r e n ţ a ei.
Unei reviste tinere, i-ar corespunde u n ideal fixat, pen­
tru care s ă se militeze. I n lipsa acestuia, ascendenta revistei
întârzie, iar cât priveşte sensul, nu-i decât desorientare.
A v e m însă încrederea deplină în tutela paternă a dlui
Teodor Murăşanu.
* terialul instructiv şi fotografii documentare. î n m u l ţ i r e a o r ­
P o p o r u l Române8C, G a r a C h i t i l a , j u d . I l f o v . A n u l I I I ,
N o . 3 ş i N o . 4. — F o a i e p e n t r u f o l o s i n ţ a m u n c i t o r i l o r d e l a
s a t e ş i o r a ş e . —. P e n t r u m a s a a m o r f ă a m i i l o r d e m u n c i t o r i
dela s a t e şi oraşe, o r e v i s t ă c a r e a p a r e n u m a i pentru ei, tre-
bue eu mult m a i mult preţuită, decât o alta care se adre­
sează unui intelectual format. Acea pentru muncitori, are
r o l u l d e a-i f o r m a , i a r c e a l a l t ă d e - a ş l e f u i eeeace deja are
formă concretă. Noi le p r e ţ u i m p e a m â n d o u ă , dar azi, şi m a i
ales la noi, avem par'că m a i multă nevoie de prima. U n in­
telectual poate trage concluzii d i n însăşi viata, p e când unui
m u n c i t o r îi lipseşte î n cele m a i m u l t e cazuri şi puterea de-a
înţelege cele m a i simple manifestări sociale.
In publicistica noastră pentru muncitori — Poporul Ro­
mânesc — Împlineşte u n gol resimţit.
* Un bun român, u n abonat, colonelul Demetriu Bardoşi.
Satu-Mare. Organ politic. A p a r e s ă p t ă m â n a l , sub con­
ducerea unui comitet.
N u m ă r u l 3, d i n 4 F e b r u a r i e , a d u c e a r t i c o l e î n c a r e s e
r e f l e c t ă , u l t i m e l e e v e n i m e n t e p o l i t i c e d i n ţ a r ă şi s t r ă i n ă t a t e .
R e m a r c ă m un articol „Contingentarea importului", semnat
I. T., p r e c u m şi s p i r i t u l î n c a r e s u n t s c r i s e ş i c e l e l a l t e , c a r i
a u de scop, precizarea unor stări de fapt, într'un l i m b a j , ac­
cesibil marelui public.
Tipografia Naţională S. A. Cluj.
SatOl, B u c u r e ş t i . A n u l I V , N o . 39. — R e v i s t ă d e L i t e ­
ratură şi Cultură pentru popor.
E r a r o m u l e a r e r i d i c a t o d a t ă p e t r e p t e l e s o c i a l e s ă s&
î n t o a r c ă cu totală b u n ă v o i n ţ ă spre cei de u n d e a plecat. Şi
m a i ales azi, când dorinţa de c ă p ă t u i a l ă f a c e pe om să se
uite doar înainte şi înapoi n u m a i când e vorba de-o
răsbunare, o mişcare, u n grup care luptă pentru luminarea
celor mulţi, de unde cândva fiecare a m purces, apare întot­
„Satul" luptă pentru destrămarea întunericului d i n s a ­
t e l e n o a s t r e . Şi s i g u r c ă r e u ş e ş t e ; s e s i m t e a t â t a s t r ă d u i n ţ ă
î n p a g i n e l e e i , a t â t a d o r i n ţ ă d e m a i b i n e , î n c â t n u s e poate-
să n u remarci sforţarea care încheagă o mişcare concentrată
de luminare.
1 Satul e depozitul permanent d e reînoire al forţelor noa­
stre psihice şi sociale. N u trebuie să-i întoarcem spatele. A r
însemna să ne tăiem creanga de sub picioare.
*
P r o g r e s şl Cultură. T g . - M u r e ş , a n u l I I , N o . 2. R e v i s t ă
pedagogică, socială, literară.
Provincia ardeleană se deşteaptă! D i n Tg.-Mureş, în
p a g i n e l e revistei — Progres şi Cultură dl N i c o i a e C r s u .
serveşte concetăţenilor săi, u n „biciu" usturător. In cele două
pagini justifică, dar cu câtă amărăciune, nevoia unei reviste
literare î n oraşul care-şi închisese pleoapele într'o somno­
T r e z i r e a a f o s t m a i g r e a ; şi t o t u ş i p a r ' c ă u n v â r f d e
scepticism n e face să a t r a g e m atenţia confratelui N i c o i a e
U r s u . Când a i deaface c u u n public căruia i-a p l ă c u t atât d e
m u l t să „hiberneze", cu nasul î n i n t i m i t a t e a p â n t e c u l u i pro­
priu, dolofănit de pricopseală politică, s e i m p u n e o reacţiuiie
mai puternică şi neapărat constantă. Recidiva e slăbiciunea
incorecţilor; deaceea dle Ursu, prin revista Dv., care dela
început a dat dovadă de o conducere şi colaborare pricepută,
l o v i ţ i c â t m a i d e s , d a r l o v i ţ i b i n e , c ă c i c i n e ş t i e , p o a t e clacă
n u d i n d u r e r e , d i n r u ş i n e , c o n c e t ă ţ e n i i m u r e ş e n i se v o r t r e z i ,
pentru a nu m a i readormi, la o realitate care nu trebue s ă
m a i fie pentru dânşii o iluzie.
'*
ganul problemelor aeriene şi al locomoţiunilor moderne, A -
viaţie-Aeroehimie-Radiofonie.
Pe lângă articole susţinute, d i n specialitatea aeronau­
tică publică sub semnătura dlui Căpitan-aviator D . Măcă-
rescu, u n articol foarte interesant asupra sbornlui fără motor.
*
înainte! Bucureşti. Ziar al Soc. Absolvenţilor Ş e o a l e l o r
S u p . d e A r t e şi M e s e r i i d i n ţ a r ă .
I n al doilea a n de apariţie, e x p u n e problemele cari i n ­
t e r e s e a z ă s o c i e t a t e a f o r m a t ă d i n a b s o l v e n ţ i i şc. s u p , d e A r t e
şi M e s e r i i . R e ţ i n e m c u p r i n s u l m e m o r i u l u i , î n a i n t a t d l u i M i ­
n i s t r u a l I n s t r u c ţ i u n i i , şi c a r e c u p r i n d e r e v e n d i c ă r i o n e s t e
şi îndreptăţite.
*
Cercetaşul, B u c u r e ş t i , N o . 43. Revista cercetaşilor R o ­
mâniei. Organ oficial al Comandamentului Marei Legiuni.
A p a r e î n condiţiuni tehnice bune, publicând alături de m a ­
ganelor de publicitate cercetăşeşti este un simptom îmbucu­
rător. Această revistă care emană chiar dela centrul spiri­
t u a l a l c e r c e t ă ş i e i n o a s t r e , e s t e î n d r u m ă t o r u l cel m a i d e p r e ţ .
*
A apărut î n m a r e a editură bucureşteană Eşanu, s u c ­
cesul tânărului compozitor Claude R o m a n o (George Sbârcea),
c o l a b o r a t o r u l r e v i s t e i n o a s t r e , „Nu vreau să ştii cât te-am
iubit", cu textul lui Ionel Fernic.
Bucata obţine u n m a r e succes l a radio şi s e c â n t ă p r e ­
tutindeni.
A D M T N T S T R A T T V w.
dela A r a d odată cu trimiterea abonamentului n e t r i m i t e şi
o s u p r a s o l v i r e d e 50 lei. cu d e s t i n a ţ i a d e a s e r v i l a i n a u g u ­
r a r e a u n e i r u b r i c i î n c a r i s ă f i e t r e c u ţ i toţi a c e i a c a r i v o i e s o
să î n c u r a j e z e „ G a z e t a I l u s t r a t ă " .
E x p r i m ă m m u l ţ u m i r i l e noastre, p e această cale, dlui
c o l o n e l B a r d o ş i , u r i n â n d u - i eii p l ă c e r e s f a t u l . Câţi v o r f i î n s ă
c e i c u s u p r a s o l v i r i l e , c â n d m u l ţ i d i n t r e cei c a r i . d e a n i d e
zile p r i m e s c r e v i s t a , î n t â r z i e s â - ş i a c h i t e a b o n a m e n t u l ?
Si roda Regina Măria No. 36. CENZURAI