Revista de Filosofìe

DIRECTOR

C. RÀDULESCU'MOTRU

ORGANUL

SOCIETĂŢII ROMÂNE DE FILOSOFIE

VOL. IX TRIMESTRELE OCTOMBRIE 1923 şi IANUARIE 1924 No. 3-4

REDACŢIA Ş I ADMINISTRAŢIA IN BUCUREŞTI, PASAGIUL ROMÂN No. 2 0 . — TELEFON I0/4I

 C U P R I N S

Pag. 141 Pico della Mirandola . P. P. NEGULESCU

„ 163 încercările de reformă a Logicei tradiţionale . . . N. PETRESCU
„ 176 Cinci dialoguri platonice ST. BEZDECHI
„ 188 Filosofia ca disciplină teoretică, II MIRCEA FLORIAN
„ 215 Curentele realiste în filosofia mai nouă ŞTEFAN KLETT

RECENZII

PLATON : Apărarea lui Socrate, Kriton şi Phaidon, traducere de Cezar Papacostea

<St. Zeletin). — ERICH HEYDE : Grundwissenschaftliche Philosophie. (M. Florian).

FAPTE

Jubileul Universităţii din Neapole. — Congresul Internaţional de Filosofic

REVISTA REVISTELOR

Bilychnis. — Convorbiri Literare. — Revista Generală a învăţământului. — Revue

•d'Université de Bruxelles.

BIBLIOGRAFIE

R E V I S T A iese în patru fascicole trime striate, formând un volum in fiecare an.

MANUSCRISELE se trimit la adresa Redacţiei, Bucureşti, Pasagiul Român, 20.
ABONAMENTUL costă 80 lei pentru un volum; în străinătate, 100 Iei; Ediţie pen­
tru Instituţii şi autorităţi, 150 lei.
ACEST NUMĂR: 30 lei.
 REVISTA DE FILOSOFIE
ORGANUL SOCIETĂŢII ROMANE DE FILOSOFIE

Voi. IX Trimestrele; Octombrie 1923 şi Ianuarie 1924 No. 3'4

PICO DELLA MIRÁNDOLA

Prin modul cum ia n a ş t e r e , l e g e n d a s e a p r o p i e uneori d e c a r i c a t u r ă .

O î n t â m p l a r e din viaţa unui om î n s e m n a t sau o t r ă s u r ă d e c a r a c t e r a lui,
izbind mai cu p u t e r e atenţia c o n t i m p o r a n i l o r , ajung, cu v r e m e a , s ă a r u n c e
în u m b r ă tot restul activităţii sau al personalităţii lui. A c e s t e e l e m e n t e r ă s -
leţe, s m u l s e din întregul unei vieţi sau din c o m p l e x u l unui c a r a c t e r , rămân
a p o i s i n g u r e în amintirea urmaşilor, a c ă r o r imaginaţie le e x a g e r e a z ă a d e ­
sea, p â n ă la a l t e r a r e a d e s ă v â r ş i t ă a figurii istorice r e s p e c t i v e . Acea figură
d e v i n e a t u n c i , g r a ţ i e legendei, o c a r i c a t u r ă .
Aşa s'a întâmplat cu Pico della M i r á n d o l a . Un gest, pripit d e s i g u r ,
d a r r a r e a v e a o semnificare teoretică d e o s e b i t ă , dela î n c e p u t u l vieţii lui
intelectuale, a fost utilizat d e unii c o n t i m p o r a n i puţin s c r u p u l o ş i , ca s ă facă
dintr'însul tipul vanităţii filosofice, d a c ă nu chiar al şarlatanismului logic.
El a r ă m a s astfel în amintirea urmaşilor, cari au a v u t şi mai puţin grija
a d e v ă r u l u i , omul care se c r e d e a a-tot-ştiutor, fiind g a t a s ă d i s c u t e cu ori­
cine d e s p r e orice, — d e ó m n i b u s rebus... el q u i b u s d a m aliis, - cum ziceau,
plini de ironie, ceice îi c o m b ă t e a u , cu mai multă patimă d e c â t ^conştiinţă,
p e v r e m e a c â n d trăia.
Realitatea a fost însă alta. Acest don Qaichotte al l e g e n d e i filosofice
a fost un c u g e t ă t o r d e o s t r u c t u r ă sufletească a l e a s ă şi r a r ă , din s p e c i a ,
stinsă d e mult, a înţelepţilor antichităţii, cari nu se d a u înapoi să jertfească
totul p e n t r u c ă u t a r e a a d e v ă r u l u i . Deşi, prin n a ş t e r e a lui, p u t e a să ajungă
domnitorul unuia din micile s t a t e italiene ale veacului a l X V - l e a ; d e ş i , prin
calităţile lui, p u t e a s ă j o a c e un rol d e frunle în c a r i e r a eclesiástica, la o r i ­
zontul căreia s t r ă l u c e a p e n t r u ambiţioşi viziunea, m ă r e a ţ ă pe atunci, a
S c a u n u l u i Pontifical; deşi spiritul Renaşterii îl îmbia s ă se b u c u r e de t o a t e
plăcerile lumii, p e care totul, atât o n e o b i ş n u i t ă frumuseţe b ă r b ă t e a s c ă , cât
şi o a v e r e î n s e m n a t a , i-ar fi îngăduit să le g u s t e cât mai l a r g ; Pico della
M i r á n d o l a a renunţat la toate a c e s t e «zădărnicii», şi a trăit r e t r a s , într'o
simplitate şi o c u r ă ţ e n i e d e m o r a v u r i ce c o n t r a s t a u p u t e r n i c cu atmosfera
timpului, c o n s a c r â n d u - s e întreg cercetărilor filosofice.
D a c ă a c e s t e c e r c e t ă r i n ' a u d a t , d u p ă p ă r e r e a n o a s t r ă , a celor d e
a s t ă z i , rezultatele dori*e, vina t.'a fost nici a sincerităţii d e s ă v â r ş i t e cu c a r e
învăţatul italian a căutat a d e v ă r u l , nici a voinţei lui n e s t r ă m u t a t e d e a-şî
jertfi t o a t e puterile, fizice şi m o r a l e , în a c e s t s c o p . Vina a fost a n e d e s ă ­
vârşirii naturii o m e n e ş t i ; vina a fost a puţinătăţii mijloacelor t i m p u l u i ;
vina a fost a imensităţii p r o b l e m e l o r , p e care, p o a t e , nici chiar mintea c e ­
lor mai înaintaţi r e p r e z e n t a n ţ i ai omenirii viitoare nu le v a c u p r i n d e nici
o d a t ă p e deplin. D a r a s u p r a a c e l o r a din c o n t i m p o r a n i i săi, care l-au c u ­
n o s c u t şi 1 au înţeles cu a d e v ă r a t , P i c o della Mirandola a a v u t o influenţă
a d â n c ă . In v a s t u l l a b o r a t o r sufletesc al Renaşterii, în c a r e , din î m p r e u n a r e a
fecundă a ideilor vechi cu năzuinţele n o u ă , au eşit mai t o a t e elementele
culturii m o d e r n e , Jlosoful italian a fost î n d r u m ă t o r u l celor ce au s t u d i a t
n a t u r a , p e căi ce ne s u r p r i n d astăzi prin c i u d ă ţ e n i a lor, d a r care au
fost utile atunci, şi au d u s la î n c e p u t u r i l e mişcării ştiinţifice p r o p r i u zise.
l o h a n n Reuchlin, A g r i p p a von N e t t e s h e i m , T h e o p h r a s t u s P a r a c e l s u s , H i e r o -
n y m u s C a r d a n u s , — şi atâţia alţi entuziaşti rătăcitori p e hotarele ideale,
ce nu d e s p ă r ţ e a u încă, p e a t u n c i , c u g e t a r e a metafizică d e c u n o ş t i n ţ a
ştiinţifică, - - au u r m a t cu credinţă luminile lui.
Nimic nu e mai n e a ş t e p t a t d e c â t a c e a s t ă d e s p r i n d e r e î n c e a t ă a ştiin­
ţei m o d e r n e din încercările fantastice ale astrologilor şi alhimiştilor, c o n d u ş i
d e c o n c e p ţ i a m a g i c ă a naturii, în l e g ă t u r ă cu n e o p l a t o n i s m u l Iui Pico della
M i r a n d o l a . Nu e d a r numai un act d e d r e p t a t e istorică, ci şi o contribuţie
la lămurirea originelor, atât d e o b s c u r e , ale cugetării ştiinţifice m o d e r n e ,
ca s t r ă d u i n ţ e l e filosofice ale acestui p r e ţ i o s , şi atât de puţin c u n o s c u t , p r e ­
c u r s o r să fie p u s e , cu desluşirile cuvenite, la d i s p o z i ţ i a c o n t i m p o r a n i l o r
1
noştri.

I
Q ' o v a n n i Pico della M i r a n d o l a s'a născut* la 24 F e b r u a r i e 1463, în
castelul feodal al părinţilor săi, ale cărui rămăşiţe se v ă d şi a s t ă z i in o r ă ­
şelul cu a c e l a ş n u m e din Italia d e n o r d . N e a m u l său p r e t i n d e a că se trage
din î m p ă r a t u l C o n s t a n t i n cel M a r e , care a v u s e s e un n e p o t cu numele d e
P i c u s ; d a r nici o d o v a d ă istorică nu v e n e a în sprijinul acestei genealogii

1
Un erudit italian relevase totuşi, în treacăt, influenţa direcţiei filosofice pe care o
reprezenta Pico della Mirandola, asupra desvoltării ştiinţelor, Intr'o „Istorie a medicinei"
uitafă astăzi, acest învăţat zicea că . r e n a ş t e r e a platonismului cu Academia din Florenţa
1
a fost una din cauzele cunoscute ale înaintării ştiinţelor tămăduitoare' . — Francesco
Pucclnotti, Storia della Medicina, II, p. 511. — Cf, Arnaldo della Torre, Storia dell'Accade-
mia Platonica di Flrenze, p. 34.
ce fusese p r o b a b i l făurită d u p ă gustul şi obiceiurile timpului. Sigur e numai
că cel dintâiu s t r ă m o ş c u n o s c u t al conţilor d e M i r a n d o l a , M a n f r e d o Pico,
era pela 1118 „ p o d e s t a " la M o d e n a . Comitatul de M i r a n d o l a — şi cel d e C o n ­
c o r d i a , cu care e r a î m p r e u n a t — ereau situate în triunghiul p e care îl for­
m e a z ă fluviul P o cu afluenţii săi S e c c h i a şi P a n a r o , şi prin poziţia lor d e -
d e a u familiei Pico o o a r e c a r e i m p o r t a n ţ ă în relaţiile dintre casele d o m n i ­
toare din lai ia d e n o r d . Tatăl filosofului nostru, G i o v a n f r a n c e s c o al II-Iea,
a murit în 1467, la p a t r u ani d u p ă n a ş t e r e a fuiui său G i o v a n n i , a cărui
e d u c a ţ i e a r ă m a s astfel numai p e s e a m a mamei sale Giulia. Ca s o r ă a lui
M a t t e o B o j a r d o , autorul celebrei p o e m e « O r l a n d o i n n a m o r a t o » şi n e p o a t ă
a lui T i t o V e s p a s i a n o Strozzi, cunoscutul umanist şi a u t o r a n u m e r o a s e
poesti latine, c o n t e s a Giulia a v e a o m a r e slăbiciune p e n t r u literatură şi în
g e n e r e p e n t r u îndeletnicirile intelectuale. Potrivit cu a c e s t e g u s t u r i , ea ar
fi voit să p r e g ă t e a s c ă p e unul cel puţin din copiii săi p e n t r u cariera
literelor şi — lucrurile m e r g e a u p e atunci î m p r e u n ă — p e n t r u înaltele d e m ­
nităţi ale bisericei. Cei doi fii mai mari însă, G a l e o t t o şi Antonio, m o ş t e n i ­
s e r ă firea răsboinică şi p ă t i m a ş ă a tatălui l o r ; cel mai mic, G i o v a n n i , a v e t
singur firea b l â n d ă şi v i s ă t o a r e a mamei, p r e c u m şi d r a g o s t e a ei p e n t r u
citit. Alte calităţi îl p r e d e s t i n a u p a r c ă la î n v ă ţ ă t u r ă . Memoria lui e x t r a o r ­
d i n a r ă uimea pe toţi. Era d e a j u n s b u n ă o a r ă să a u d ă o s i n g u r ă d a t ă o p o e z i e
şi o p u t e a r e p e t a pe din afară, fără g r e ş e a l ă , nu numai în o r d i n e a n a t u r a l ă
a cuvintelor, dar şi i n v e r s . Iar la v â r s t a d e 14 ani a d e d i c a t p r o f e s o r u l u i
său Giovanni T a m a s i a un d i s c u r s în latineşte d e o frumuseţe d e formă n e o ­
bicinuită. A s e m e n e a daruri i-ar fi p u t u t d e s c h i d e în s c u r t ă v r e m e , graţie
legăturilor şi influenţei iamiliei sale, calea celor mai înalte situaţii, —- d a c ă
d e s l ă n ţ u i r e a timpurie a unei patimi fără margini p e n t r u ştiinţă nu l-ar fi
f
f,*cut să p i a r d ă d n v e d e r e orice s c o p p r a c t i c .
T r i m i s la u n i v e r s i t a t e a din B o l o g n a ca să s t u d i e z e d r e p t u l , tânărul a
luat în s c u r t ă v r e m e toiagul pribegiei şi a colindat fără p r e g e t pela toate
universităţile, atât din Italia, cât şi din F r a n ţ a , i n t e r e s â n d u - s e d e tot ce se
p u t e a î n v ă ţ a , şi mai ales d e teologie şi d e filosofie. Dela B o l o g n a a trecut
la F e r r a r a , de aci la P a d u a , la Pavia, la Florenţa şi la P a r i s . Tot ce îi p u ­
teau da însă universităţile d e pe a c e a v r e m e , în filosofie, era p e r i p a t e t i s m u l
scolastic, mai mult sau mai puţin a v e r r o i s t . La P a d u a , u n d e a stat mai
mult Pico, a v e r r o i s m u l era încă in floare. Nicoietto Vernias îşi î n c e p u s e
strălucita sa carieră de interpret a lui A v e r r o e s d e - a b i a în 1471 şi t r e b u i a
să fi fost în plină p u t e r e pe v r e m e a când a t r e c u t Pico p e la u n i v e r s i t a t e a
u n d e profesa (1480-82). De altfel, în toată Italia, p e r i p a t e t i s m u l se b u c u r a
încă, în a d o u a j u m ă t a t e a veacului al XV-!ea, de v e c h i a sa a u t o r i t a t e . La
universităţi, fondul î n v ă ţ ă m â n t u l u i filosofic îl formau o p e r e l e lui Aristotel şi
ale c o m e n t a t o r i l o r săi, iar umaniştii c ă u t a u să-i r e s t a b i l e a s c ă d o c t r i n e l e în
forma lor primitivă, d u p ă originalele g r e c e ş t i . L u p t a ce se d a la unele u n i ­
versităţi în jurul p e r i p a t e t i s m u l u i se ridica mai mult î m p o t r i v a deformărilor
lui scolastice, p r e c u m am v ă z u t în volumul întâiu al "lucrării d e faţă. Şi încă,
a c e a s t ă iuptă, al cărei principal p r o t a g o n i s t a fost Pietro P o m p o n a z z i , nu
î n c e p u s e încă, p e v r e m e a când a* trecut Pico pela u n i v e r s i t a t e a din P a d u a .
P r i m a s a cultură filosofică a fost s c o l a s t i c ă - a v e r r o i s t ă . C u r e n t u l larg
al umanismuiui 1-a p r i n s însă în s c u r t ă v r e m e şi 1-a făcut să se a p u c e d e
studiul limbei g r e c e ş t i , ca să p o a t ă citi în original o p e r e l e filosofilor vechi
şi în d e o s e b i ale «Maestrului» u n i v e r s a l Aristotel. Dascăl i-a fost un g r e c
e m i g r a t din C o n s t a n t i n o p o l , de origine însă din C r e t a , Emanuel A n d r a m y -
t h e n u s , p e c a r e P i c o 1-a g ă z d u i t multă v r e m e în casa sa. A c e a s t ă influenţă
a umanismului a a v u t mai întâiu de efect s ă l ă m u r e a s c ă şi s ă a d â n c e a s c ă
p e r i p a t e l i s m u l s ă u , a p r o p i i n d u - 1 d e originalele g r e c e ş t i ale lui Aristotel. La
F l o r e n ţ a î n s ă , u n d e s'a d u s p e n t r u p r i m a o a r ă c ă t r e sfârşitul anului 1483
1
sau î n c e p u t u l celui u r m ă t o r , P i c o a p ă t r u n s într'un c e r c nou d e umanişti,
în care d o m n e a influenţa lui Platon. Marsilio Ficino n e - a p o v e s t i t el însuşi,
în d e d i c a ţ i a către L o r e n z o d e ' M e d i c i a traducerii o p e r e l o r lui Plotki, prima
vizită p e care i-a făcut-o Pico. Voinţa lui D u m n e z e u , zice el, mi 1-a trimis
tocmai în momentul când i s p r ă v i s e m t r a d u c e r e a , d e atâta v r e m e î n c e p u t ă ,
a operel'or lui P l a t o n . D u p ă primele cuvinte d e s a l u t a r e , Pico i-a cerut în­
văţatului florentin t r a d u c e r e a sa, care a v e a să-i d e s c h i d ă « p o a r t a templului
misterelor» existenţei. O discuţie a î n c e p u t a p o i între ei a s u p r a c â t o r v a
p r o b l e m e filosofice şi Marsilio Ficino a r ă m a s uimit d e î n t i n d e r e a c u n o ş t i n ­
ţelor şi a d â n c i m e a priceperii tânărului său o a s p e . In timpul acestei discuţii
şi d u p ă îndemnul lui Pico a luat învăţatul florentin h o t ă r â r e a s ă t r a d u c ă
şi o p e r e l e Iui Plotin, s p r e a d e s ă v â r ş i s a r c i n a ce îşi i m p u s e s e d e a face
c u n o s c u t c o n t i m p o r a n i l o r săi platonismul, s u b t toate formele lui. Rplaţiunile
astfel î n c e p u t e au d u s în c u r â n d la o o a r e c a r e c o m u n i t a t e de idei şi
Marsilio Ficino a î n c e p u t să-i d e a Iui P i c o numele, familiar între membrii
academiei sale, d e «frate întru P l a t o n » .
Insă influenţa n o u ă a platonismului n'a putut r ă s t u r n a în sufletul iui
P i c o influenţa mai v e c h e a p e r i p a t e t i s m u l u i . A c e s t e d o u ă direcţii filosofice
nu-i p ă r e a u , lui, nici d e cum contradictorii, p r e c u m p ă r e a u celorlalţi c o n ­
t i m p o r a n i ai săi. Ce e d r e p t , Marsilio Ficino însuşi nu " l e c o n s i d e r a ca
a t a r e . Aristotel nu p o a t e fi o p u s lui P l a t o n , obicinuia s ă zică el, p r e c u m
d r u m u l nu p o a t e fi o p u s locului u n d e voim să ajungem s a u p r e c u m mijlo­
cul nu p o a t e fi o p u s scopului. D a r majoritatea c o n t i m p o r a n i l o r o p u n e a pe
P l a t o n lui A r i s t o t e l ; a c e s t a era înţelesul lungei discuţii ce a urmat d u p ă
conciliul din Florenţa şi d e care am v o r b i t în v o l u m u l întâi al acestei
1
lucrări. P i c o î n t r e p r i n d e d a r să concilieze a c e s t e d o u ă direcţii — ş i d e
1
Cf. p. 70 ss. -
 aci ies primele sale d o u ă lucrări filosofice, scrise în timpul primei sale
şederi* la Florenţa, «Heptaplus» şi «De ente et uno».
Şi mai mult 1-a întărit p e Pico în i d e e a d e a concilia p e Platon cu
Aristotel, t r e c e r e a sa p e la u n i v e r s i t a t e a din P a r i s în 1485-— 86. El p l e c a s e
din Italia plin d e ideile n e o p l a t o n i c e ale a c a d e m i e i din Florenţa şi g ă s i s e
la P a r i s peripate'tismul mai p u t e r n i c ca ori u n d e . Iar acest p e r i p a t e t i s m j
se înfăţişa nu numai cu a u t o r i t a t e a unei vechi tradiţii, d a r şi cu p r e s t i ­
giul unui r e n u m e universal. Cât de v e s t i t ă era, de v e a c u r i , i i u î v e r s i t a t e a
,din P a r i s , ca c e n t r u al studiilor aristotelice, n e - o pot a r ă t a c â t e v a c u ­
vinte din vechia c r o n i c ă a lui J o r d a n u s T e u t o n i c u s , dela sfârşitul v e a ­
cului al X l l l - l e a : « p r e c u m le-a fost menit Italienilor s a c e r d o ţ i u l şi G e r ­
manilor imperiul, aşa le-a fost hărăzit F r a n c e z i l o r studiul, ca d a r de căpe-r
1
tenie, printre p o p o a r e l e ceie m a r i ; iar locul studiului este Parisul s i n g u r » ,
C e e a c e făcea mai ales strălucirea universităţii din P a r i s erau faimoasele
«disputaţii» care a d u n a u în juru-i un public, mai mult sau mai puţin întins
de învăţaţi streini. Orice î n v ă ţ a t p u t e a să p r o v o a c e a s e m e n e a disputaţii,
a n u n ţ â n d una sau mai multe teze, p e care-îşi p r o p u n e a să le a p e r e în p u ­
blic. T e z e l e acestea erau de î e g u l ă afirmări d e o s e b i t e d e cele .curente
a s u p r a diferitelor p r o b l e m e teoretice sau p r a c t i c e ale timpului, afirmări pe
care cei ce le făceau se ofereau să le d o v e d e a s c ă în public şi să r ă s ­
p u n d ă la t o a t e obiecţiile ce li se p u t e a u a d u c e . Aceste disputaţii au i s v o -
"rât în evul mediu, când au î n c e p u t , din nevoia învăţaţilor d e a lua contact
unii cu alţii şi d e a-şi s u p u n e ideile unei discuţii c o m u n e . Astăzi, tiparul
pe d e o p a r t e , uşurinţa şi r e p e z i c i u n e a comunicaţiilor p e d e alta, p e r m i t
ca ideile n o u ă s ă se d i s c u t e în scris, în reviste, b r o ş u r i s a u v o l u m e
s p e c i a l e . P e atunci însă a c e s t e înlesniri nu e x i s t a u şi contactul direct a!
învăţaţilor în anumite c e n t r e , p e care le formau d e regulă u n i v e r s i t ă ţ i l e ,
era i n d i s p e n s a b i l . F i i e ş t e , ca mai toate instituţiile, care, deşi i s v o r â n d din
nevoi reale, s u n t e x p u s e să fie a b ă t u t e deiâ~scopul lor primiliv d e oamen"
ce nu l e - m a i p r i c e p rostul, tot aşa şi «disputaţiile» m e d i e v a l e , înfiinţate ca
să c r e e z e o viaţă ştiinţifică internaţională, a j u n s e s e r ă în multe locuii o
instituţie menită să satisfacă v a n i t a t e a celor ce voiau să să p r o d u c ă în public.
De aci v e n e a şi forma, e x t r e m de subtilă, p e care o luau u n e o r i . T o t m e ş ­
teşugul celor ce luau p a r t e la disputaţii era să î n c u r c e p e a d v e r s a r i în
n e n u m ă r a t e «distincţii» şi să iasă învingători cu orice preţ. Cu acest m e ş ­
t e ş u g e r a u deprinşi studenţii d e timpuriu şi tractatele d e logică şi retorică
p u r t a u a d e s e a titlul c o m u n «de d i s p u t a t i o n u m usu» '. La P a r i s , în d e o s e b i
a c e s t e disputaţii erau în mare c i n s t e . Aci îşi c ă p ă t a s e , b u n ă o a r ă , D u n s

1
Ottokar Lorenz, Deutschland's Geschichtsquellen, II, p. 342. Cf. Fr. Pauisen, G e -
schichte des gelehrten Unterrichts.
1
Cf, voi. I al lucrărei de faţă, cap. VI.
 S c o t u s , celebrul filosof medieval, r e n u m e l e pe care îl c o n s a c r a titlul d e
« d o c t o r subtilis».
P i c o della M i r a n d o l a a luat p a r t e , fără îndoială, şi el la a s e m e n e a
disputaţii şi s'a gândit că a c e a s t a ar fi forma cea mai p o t r i v i t ă , ca să
r ă s p â n d e a s c ă în lume ideile sale a s u p r a conformităţii lui Platon cu A r i s -
totel. Aceste idei i se p ă r e a mai i m p o r t a n t să le r ă s p â n d e a s c ă în Italia,
u n d e platonismul forma, alături d e p e r i p a t e t i s m şi în opoziţie făţişă cu el,
un c u r e n t mai p u t e r n i c ca în toate celelalte ţări. I se p ă r e a d a r indicat
să-şi d e z v o l t e teza— sau t e z e l e — la R o m a , nu ia P a r i s .
I n t o r c â n d u - s e d a r în Italia, s'a a p u c a t să se p r e g ă t e a s s ă în a c e s t s c o p .
R e t r a s la ţară, mai ales la F r a t t a lângă P e r u g g i a , Pico a căutat să-şi a d â n ­
c e a s c ă ideile, — şi încetul cu încetul conformitatea celor doi r e p r e z e n t a n ţ i
d e frunte ai filosofiei vechi, a lui Platon şi Âristotel, a luat în m i n t e a s a
p r o p o r ţ i i l e unei conformităţi u n i v e r s a l e a t u t u r o r d o c t r i n e l o r filosofice ale
omenirii, — a filosofiei vechi cu cea medievală, a filosofiei scolastice cu cea
a r a b ă , a acesteia c u doctrinele cabalistice ale evreilor, etc. Calea însă pe
care a ajuns Pico la studiul a c e s t o r d o c t r i n e exotice t r e b u e să ne o p r e a s c ă
un moment.
Alături de curentul umanist p i o p r i u zis,care căuta să r e d e ş t e p t e c u l ­
tura clasică g r e c o - r o m a n ă , ^ î n c e p u s e a se p r o n u n ţ a în Italia, în veacul al
XV lea, şi un curent către s t r ă v e c h i l e culturi • o r i e n t a l e . Originea acestui
c u r e n t t r e b u e s'o c u t ă m în h o t ă r î r e a luată d e p a p a X l e m e n t al V-lea la
conciliul din Vienne ( F r a n ţ a ) , în 1311, d e a se institui la universităţi c a t e ­
dre pentru limbile orientale. Motivele acestei hotărîri erau fireşte de n a t u r ă
p r a c t i c ă , b i s e r i c e a s c ă . Nu interesul p e n t r u culturile orientale ca a t a r e , ci
d o r i n ţ a d e a î n t r e p r i n d e c o n v e r t i r e a la creştinism a p o p o a r e l o r orientale şi
în d e o s e b i a evreilor, o d i c t a s e . Limba ebraică, mai a l e s , se mai r e c o ­
m a n d ă şi prin utilitatea ei p e n t r u studiul i s v o a r e l o r c r e ş t i n i s m u l u i ; ea fusese
d o a r limba Iui C r i s t o s şi a apostolilor. De aci silinţele p a p e i Nicolae al
V-lea d e a găsi originalele e b r a i c e ale e v a n g h e l i i l o r .
Ca toate ştiinţele însă, care au a t r a s mai întâi pe o a m t n i prin folosul
„ lor, d a r au ajuns pe urmă să fie cultivate p e n t r u ele înşi-le, tot aşa şi în­
deletnicirea cu limbile şi culturile orientale a c ă p ă t a t cu v r e m e a p v a l o a r e
teoretică i n d e p e n d e n t ă . Era farmecul vechimii şi exotismului lor p e de o
p a r t e , iar pe d^ alta nimbul misterios al unei înţelepciuni a d â n c i , ce p ă r e a
a se a s c u n d e într'însele. Era în tradiţia R e n a ş l e r e i să c a u t e şi frumosul şi
b i n e l e ' şi a d e v ă r u l înapoi, în o p e r e l e antichităţii. Şi cu cât aceste
o p e r e erau mai vechi cu atât p ă r e a u , nu numai mai v e n e r a b i l e d a r şi mai
p r e ţ i o a s e , ca c u p r i n z â n d revelaţii mai primitive, mai p r i m o r d i a l e , mai a-
p r o p i a t e de înţelepciunea divină. Am văzut deja a c e a s t ă t e n d i n ţ ă la P l e t h o n .
La ceilalţi c o n t i m p o r a n i ai săi mai era p o a t e şi Influenţa d i r e c t ă a celor
ce-i ajutau Ia î n v ă ţ a r e a limbilor orientale, în d e o s e b i a evreilor. Aceştia
v o r b e a u d e s i g u r şcolarilor lor d e cărţile s e c r e t e ale rabinilor, d e K a b -
b a l a h şi d e T a l m u d , misterioasele comori d e î n ţ e l e p c i u n e , ce nu se
d e s c h i d e a u d e c â t numai p u ţ i n o r a şi numai când t r e c e a u p r a g u l maturităţii.
O d o r i n ţ ă firească d e a le c u n o a ş t e se t r e z e a astfel la mulţi, d o r i n ţ ă ce
r ă m â n e a de regulă nesatisfâcută. Cel dintâiu care a s t u d i a t cu a d e v ă r a t
a c e s t e cărţi s e c r e t e ale evreilor a fost Pico della M i r a n d o l a . El î n v ă ţ a s e
limba e b r a i c ă cu I o c h a n a n A l e m a n n o , un evreu emigrat din C o n s t a n i i n o -
pole, c a r e i-a d e s c h i s cel dintâiu înţelegerea K a b b a l e i ; F l a v i u s M i t h r i d a -
tes 1-a î n v ă ţ a t dialectul chaldaic şi i-a d e s c h i s î n ţ e l e g e r e a T a l m u d u l u i ; iar
Eliah del M e d i g o , un e v r e u cu cultură mai înaltă, ' t a r e d a lecţii publice
1
d e limba e b r a i c ă la P a d u a şi c a r e fusese ales o d a t ă d e senatul veneţian
ea arbitru într'o discuţie filosofică, i-a ajutat lui P i c o să p ă t r u n d ă mai a d â n c
în misterele a c e s t o r scrieri.
încetul cu încetul, n u m ă r u l tezelor, p e care P i c o îşi p r o p u n e a să le s u s ­
ţină la Roma, s'a ridicat la n o u ă sute. Ele p r i v e a u toate domeniile c u g e t ă ­
rii filosofice, logica, metafizica, etica, b a chiar şi fizica şi m a t e m a t i c a , în
înţelesul antic, şt fireşte şi teologia. P u b l i c â n d u - l e , Pico le-a tiimis tuturor
universităţilor din Italia, F r a n ţ a , S p a n i a şi G e r m a n i a , p e c a r e le invita cu
insistenţă să trimită r e p r e z e n t a n ţ i la s u s ţ i n e r e a lor. El se d e c l a r a g a t a să
p l ă t e a s c ă singur drumul şi întreţinerea învăţaţilor ce n ' a r fi d i s p u s d e
mijloace s p r e a veni la Roma.
D i s p u t a ţ i a ce s e a n u n ţ a cu atâta p o m p ă şi cu aşa p r o p o r ţ i i a -atras
fireşte atenţia luturor, ca un e v e n i m e n t ştiinţific, — şi b i s e r i c a r o m a n ă s'a
!
c r e z u t d a t o a r e să s u p u n ă cele n o u ă .sute de teze unui e x a m e n p r e a l a b l ,
ca să v a d ă , d a c ă nu c u p r i n d e a u c u m v a principii o p u s e d o g m e l o r ei. T r e i ­
s p r e z e c e d:nfr'însele au fost găsite «neconforme» şi Pico a fost invitat
să renunţe-+a d e s v o l t a r e a lor. El s'a a p ă r a t însă, a r ă t â n d că a d m i t e intru
toate d o g m e l e bisericii, d a r nu p o a t e renunţa la d r e p t u l d e a le i n t e r -

' De unde ii luase cu sine la Florenţa in 1482, spre a-1 njuta în studiul comentarii-
lor lui Averroes, din care unele se păstrau încă in redacţîuni ebraice. De lâ el s'a păstrat,
bunăoară, o traducere a comentariilor lui Averroes asupra primelor analitice ale lui Arîs-
;
totel, — cu indicaţia autorului că traducerea s'a făcut pentru P i c o : „Has nobilis mas
quaestiones divi Averrois în libruni pn'orum ego Helias Cretensis Hebraeus de hebraîco
in latinum transtuli domino loani Pico Mirandolano, dignissitno comiţi" (Jules Ducas, Notes
bibliographiques, în Bulletin du bibliophile, XLII, p. IS'i). La Florenţa, în timpul primei
şederi în acest oraş, casa Iul Pico della Mirandola era locul de întâlnire al evreilor î n v ă ­
ţaţi, printre cari se distingeau Abrahamo'Farissol şi Quglielmo Raimondo da Moncada
(Cf. Joseph Perles, Les s a v a n t s juifs â Florence a l'epoque de Laurent de Medicis, în
Revue des etudes juîves, XII, p. 251). Mai cu ardoare s'a apucat însă Pico de studiul
textelor vechi ebraice după întoarcerea sa din Paris, în retragerea sa dela Fratta, unde
avea cu sine pe Eliah del Medigo şi pe Flavius Mithridates. ' *
p r e t a cum c r e d e . Această a p ă r a r e a i n d i s p u s p e p a p a Inocenţiii al Vlll-lea
care l-a sfătuit p e cale p a r t i c u l a r ă să renunţe la d i s p u t a ţ i a p t o e c t a t ă . P i c o
însă n ' a u r m a t acest sfat şi atunci p a p a a interzis in mod oficial ţ i n e r e a ei
la Roma.
V ă z â n d u - ş i astfel planul zădărnicit, tânărul filosof a scris o « A p o l o ­
gie» ca să-şi a p e r e tezele învinuite d e h e r e s i e şi să o b ţ i n ă astfel a u t o r i z a ­
ţia d o r i t ă . In focul indignării sale tinereşti însă şi, p o a t e , î n c r e z â n d u - s e
p r e a mult în prestigiul numeiui său şi în influenţa legăturilor sale d e fami­
1
lie cu casele d o m n i t o a r e italiene, Pico a trecut p e s t e marginile p r u d e n ţ e i
s u s ţ i n â n d că învinurile ce i se a d u c e a u se întemeiau p e n e p r i c e p e r e a «in­
tenţionată» a tezelor sale. C â n d dar Apologia sa a a p ă r u t , în v a r a anului
1487, r ă s p u n s u l sfântului scaun a fost bula d e e x c o m u n i c a r e d e l a 4 A u g u s t .
S p r e a s c ă p a d e urmările inchiziţiei, Pico a fugit în F r a n ţ a . In Dauphine"
însă a fost p r i n s şi a r e s t a t de c ă t r e P h i l i p p e d e B r e s s e . In urma i n t e r v e -
nirei prietenilor săi din P a r i s , fugarul a fost t r a n s p o r t a t la V i n c e n n e s şi
menţinut închis în citadelă. Aci însă, cel puţin, î n c h i s o a r e a i-a fost u ş u r a t ă
2
d e aceiaşi prieteni, cari v e n e a u să-1 v a d ă şi îi a d u c e a u şi cărţi.
C â n d a fost p u s în sfârşU în libertate, în p r i m ă v a r a anului 1488, Pico,
u r m â n d î n d e m n u r i l e lui Marsilio Ficino, s'a î n t o r s la F l o r e n ţ a . Şi'n a d e v ă r ,
nicăerî nu p u t e a fi mai în s i g u r a n ţ ă d e c â t a c o l o , s u b t ocrojirea luminată
a lui L o r e n z o d e ' M e d i c i . S p r e a nu p ă r e a însă că n e s o c o t e ş t e bula p a p a l ă ,
p r i n c i p e l e florentin a scris lui Inocenţiu al Vlll-lea, rugându-1 să revină
a s u p r a m ă s u r i l o r luate î m p o t r i v a lui P i c o şi asigurându-1 că tânărul î n v ă ţ a t
d u c e a la F l o r e n ţ a o viaţă foarte r e t r a s ă , cu totul conformă cerinţelor b i s e -
ricei. P a p a n'a ridicat măsurile luate, d a r a dat o d o v a d ă d e b u n ă v o i n ţ ă ,
p e r m i ţ â n d lui P i c o să locuiască «în a p r o p i e r e » de F l o r e n ţ a , fără să p o a t ă
intra totuşi în o r a ş . L o r e n z o de'Medici i-a dăruit atunci o vilă Ia F i e s o l e ,
a făcut să i s e a c o r d e cetăţenia florentină şi să i se r e c u n o a s c ă d r e p t u l
d e a c u m p ă r a p ă m â n t u r i p e teritoriul republicei. Ş e d e r e a la F i e s o l e nu-1
î m p i e d i c a p e P i c o să ia p a r t e la a d u n ă r i l e academiei platonice, care s e
ţineau d e regulă afară din o r a ş , în vilele lui L o r e n z o de Medici dela C a -
reggi, Caffajuolo, P o g g i o a Cajano, sau în grădinile mănăstirii dela C a m a l -
doli. Cât d e ' mult ţinea L o r e n z o de'Medici la Pico n e - o p o a t e a r ă t a faptu
că în ziua morţii sale, la 8 Aprilie 1492, simţind că i se a p r o p i a sfârşitul
a cerut să-1 v a d ă şi, când a intrat în o d a i e , i-a zis z â m b i n d : « n ' a ş fi
murit î m p ă c a t , d a c ă nu m ' a ş fi putut b u c u r a încă o clipă d e p r i v e l i ş t e a
ta». Au î n c e p u t apoi a vorbi de filosofic C o n v o r b i r e a , Ia c a r e a luat p a r t e
şi Angelo Poliziano, a a v u t o influenţă b i n e f ă c ă t o a r e a s u p r a b o l n a v u l u i ,
potolindu-i durerile şi înseninându-1. Ca înţelepţi vechi, greci şi romani,
1
Bunăoară cu ducii d'Este din Ferrara.
2
Ci, Licori Dorez et Louis Thuasne, Pic de la Mirandole en France, Paris 1897,
 a ş a îşi c ă u t a u umaniştii din timpul Renaşterii întărirea sufletească, în m o ­
m e n t u l morţii, în atmosfera s e n i n ă a unei filosofii idealiste.
In r e t r a g e r e a în care trăia şi în liniştea regăsită însfârşit, şi-a reluat P i c o
studiile sale filosofice. A refăcut primele sale d o u ă scrieri „ H e p t a p l u s " şi „ D e
e n t e et u n o " , c a r e au fost p u b l i c a t e în 1489, a î n c e p u t l u c r a r e a „ î m p o t r i v a
a s t r o l o g i l o r " şi o p e r a cea m a r e , o p e r a fundamentală a vieţei sale, o p e r a la
care s e g â n d i s e d e la î n c e p u t „ C o n c o r d a n ţ a lui Platon. cu Aristotel". D e s -
g u s t u l p e c a r e i-1 l ă s a s e conflictul său cu sfântul scaun şi primejdiile prin
c a r e t r e c u s e , d ă d u s e r ă mai multă tărie pornirii fundamentale a naturii s a l e :
d r a g o s t e a d e studii, în libertatea şi p a c e a singurătăţii. El însuşi zicea
într'o s c r i s o a r e : „prefer celula mea, rafturile bibliotecii, studiile şi p a c e a
1
sufletului, p a l a t e l o r regale, afacerilor statului şi favoriior curiei". Şi
a c e a s t ă preferinţă nu era numai o atitudine literară, p r e c u m ar fi fost la
cei ce n ' a r fi avut a l e g e r e a . Pico o a v e a . N ă s c u t d i n t r ' o familie d o m n i t o a ­
re, tânăr (când scria a c e s t e rânduri n ' a v e a încă treizeci d e ani), frumos ca
3
un zeu , d e o inteligenţă rară şi de o cultură şi mai rară încă, P i c o ar fi
p u t u t să j o a c e în lumea sa cele măi înalte roluri. Patima sa p e n t r u filoso­
fie 1-a făcut să aleagă r e t r a g e r e a şi izolarea, şi, s p r e a rupe ori ce legă­
t u r ă cu lumea, a v â n d u t nepotului său G i o v a n f r a n c e s c o , cu un p r e ţ d e r i ­
zoriu, d r e p t u r i l e sale d e s u v e r a n i t a t e a s u p r a comitatelor de M i r a n d o l a şi
C o n c o r d i a . Iar din s u m a primită, a dat cea mai m:\re p a r t e s ă r a c i l o r , p ă s ­
t r â n d p e n t r u el strictul n e c e s a r şi ceva care să-i 'permită să mai ajute şi
p e săracii ce s'ar fi întâmplat să i se înfăţişeze mai târziu.
Împrejurările timpului, reacţiunea religioasă ce a sguduit Florenţa în
ultimul d e c e n i u al v e a c u l u i XV-lea şi influenţa lui S a v o n a r o l a , au d a t în
cele din urmă a c e s t o r dispoziţii ale filosofului un c a r a c t e r religios foarte
p r o n u n ţ a t . P i c o c u n o s c u s e p e fanaticul c ă l u g ă r la o a d u n a r e a Dominicanilor,
la R e g g i o , în 1486. P e atunci însă d e o s e b i r e dintre ei era p r e a m a r e . Pico n ' a v e a
d e cât d o u ă z e c i şt trei d e ani, şi îndeletnicirile intelectuale nu î n ă b u ş i s e r ă încă
8
într'însul gustul p e n t r u lume şi nu i s b u t i s e r ă încă să r u p ă ochiurile s t r â n s e ale
mrejelor vieţii. Influenţa lui S a v o n a r o l a a s u p r ă - i n'a putut fi d a r d e c â t foarte
mică sau nulă. A d o u a oară l-a întâlnit in 1493, la F e r a r r a . Inocenţiu al VIIITea
m u r i s e cu un an mai n a i n t e şi A l e x a n d r u al Vl-Iea Borgia r i d ' c a s e p r i n t r ' u n Bre-

1
Opera, "ipist. 36.
2
Nepotul său, Giovanfrancesco, fiul fratelui său mai mare Galeotto şi autorul biogra-
liei ce precedă de regulă ediţiile operelor sale complecte, ni-l descrie astfel: „Corpul său
era frumos şi svelt, mişcările sale erau pline de măsură şi de nobleţă. Carnea sa era albă şi
fragedă, figura sa era plină de graţie, dinţii ii erau albi şi regulaţi, iar ochii cenuşii şi
limpezi. PăruNMond cădea în bucle lungi pe umeri". Aşa ni-1 arată şi portretul" din g a ­
leria degli Uffizi din Florenţa, care mai adaugă la farmecele descrise şi pe acela al unei
'melancolii blânde şi visătoare.
3
In acelaş an, 1486, cade cunoscuta lui aventură cu tionna Margherita Ue'Medid.
ve cu d a t a d e 18 Iunie 1493, bănuiala d e h e r e s i e ce a p ă s ă a s u p r a lui P i c o , p r e ­
cum şi exilul la care fusese c o n d a m n a t . D e acum înainte filosoful p u t e a să călă­
t o r e a s c ă l i b e r în t o a t ă Italia şi să se a ş e z e o r i u n d e . D e a c e a s t ă libertate a profi­
tat mai întâi ca s ă m e a r g ă la F e r a r r a u n d e îl i n v i t a s e familia d o m n i t o a r e d e
E s t e , cu c a r e era înrudit. Aci a asistat P i c o la o a d u n a r e a Dominicanilor şi n.
reînoit c u n o ş t i n ţ a cu S a v o n a r o l a . Figura i m p u n ă t o a r e a c ă l u g ă r u l u i J - a im­
p r e s i o n a t d e a s t ă d a t ă mai mult. C â n d apoi S a v o n a r o l a şi-a î n c e p u t pre-
dicele la F l o r e n ţ a , în S e p t e m b r i e 1494, Bico s'a d u s s ă i a s c u l t e . Ce efect
i-a p r o d u s violenţa d e c u g e t a r e şi d e c u v â n t a c ă l u g ă r u l u i , a p o v e ş t i t - o
el însuşi n e p o t u l u i său G i o v a n f r a n c e s c o : „un fior îi t r e c e a prin c o r p şi
p ă r u l i se ridică p e c a p " — . s u b t p o t o p u l s g u d u i t o r al e l o c v e n ţ e i p r e ­
dicatorului fanatic. P u t e r e a a c e s t e i e l o c v e n t e n'a simţit-o numai P i c o sin­
g u r . Mai toţi contimporanii săi au suferit din pricina ei s d r u n c i n ă r i sufle­
teşti mai mult sau mai puţin a d â n c i . P â n ă şi Angelo Poliziano, p o e t u l d e
care am p o m e n i t mai s u s şi care era dintre toţi' umaniştii florentini cel mai
p ă t r u n s d e spiritul antic, de iubirea p ă g â n ă a vieţii şi a plăceiilor ei, în
urma predicilor lui S a v o n a r o l a , s'a închis într'o r e t r a g e r e a b s o l u t ă , q u a s t -
a s c e t i c ă . Iar n u m e r o ş i oameni d e litere, n u m e r o ş i oameni politici şi tineri
din cele dîntâi familii din F l o r e n ţ a , şi-au î n c e p u t noviciatul în m ă n ă s t i r e a
S a n M a r c o u n d e era „ p r i o r " S a v o n a r o l a . Aceste întâmplări ne d o v e d e s c că
curentul umanist nu p ă t r u n s e s e destul de a d â n c în spirite, că cultura a n ­
tică r e d e ş t e p t a t ă cu atâta p o m p ă nu a t i n s e s e încă temeliile vieţii sufleteşti
a Italienilor din veacul al XV-lea şi nu-i p u t u s e încă s c ă p a de lanţurile
grele ale creştinismului a s c e t i c , medieval. Acest sincretism al vieţii sufle­
teşti a Renaşterii, care se a d ă p a la i s v o a r e aşa d e diferite, ne explică şi
caracterul eclectic al academiei din Florenţa şi în d e o s e b i al filosofiei lui
P i c o , p r e c u m v o m v e d e a mai j o s .
C e e a c e făcea mai ales posibilă influenţa lui S a v o n a r o l a a s u p r a u m a ­
niştilor era faptul, că el nu era p r o p r i u v o r b i n d un d u ş m a n al oricărei cul­
turi, mai ales nu al limbilor şi literaturilor o r i e n t a l e . Subt* p r i o r a t u l său
m ă n ă s t i r e a San M a r c o s'a distins prin studiile g r e c o - o r i e n t a l e . Iar c â n d
Medici-i au fost isgoniţi din F l o r e n ţ a , numai lui S a v o n a r o l a i se d a t o r e ş t e
că o p e r e l e ce c o m p u n e a u v e s t i t a bibliotecă a familiei lor nu s'au risipit,
1
luate fiind în p ă s t r a r e a m ă n ă s t i r i i .
La P i c o , influenţa lui S a v o n a r o l a g ă s e a un teren p r e g ă t i t mai d i n a i n ­
t e . S u b t a c e a s t ă influenţă, d r a g o s t e a sa d e r e t r a g e r e şi izolare, nostalgia
sa de o viaţă curată, imaterială, în sensul neoplatonismului antic, — l-au a-
d u s un m o m e n t la ideea să intre şi el în m ă n ă s t i r e a San M a r c o . S a v o n a ­
rola însuşi i-a î n d e m n a t foarte mult şi foarte a d e s e a . Şi totuşi Pico n'a
făcut a c e s t p a s . C o n t a c t u l prelungit cu filosofia îi d e s c h i s e s e o lărgime d e
1
Cf. P. Villari, Geschichte Girol. Savonarola's und seiner Zeit, (trad, germană a lui
Berduschek) ol. II, pag. 110-117.
V
orizonturi c a r e nu mai î n c ă p e a în marginile strimte ale ritualului m o n a s t i c .
Religia sa filosofică era p r e a înaltă şi p r e a liberă, şi nu se mai p u t e a c o ­
b o r i la d o g m a t i c a î n g u s t ă a Dominicanilor. In c u r â n d însă, în primele zile
din N o e m b r i e 1494, P i c o a căzut g r e u b o l n a v . Regele Caroi al Vlll-lea al
Franţei, care tocmai se a p r o p i a d e Florenţa, în d r u m s p r e N e a p o l e , şi c a ­
re c u n o ş t e a p e P i c o d e Ia Paris, i-a trimis medicii săi, d a r a fost în z a ­
d a r . S t a r e a b o l n a v u l u i d e v e n e a din zi în zi mai rea. In faţa morţii care se
a p r o p i a , ultimele sale îndoeii au încetat şi Pico a cerut să fie î n m o r m â n ­
tat în haina Dominicanilor în rândul c ă r o r a nu v o i s e să intre. La 17 N o ­
embrie 1494, tocmai în ziua când Carol al VIII-!ea a intrat în F l o r e n ţ a ,
P i c o şi-a dat sufletul, şi S a v o n a r o l a 1-a î n m o r m â n t a t în cimitirul m â n ă s t i -
1
rei San M a r c o , în v e s t n r n t e l e ordinului său,

II
Cu un c u v â n t î m p r u m u t a t d e Ia P l u t a r c h , cu n u m e l e d e s i n c r e t i s m ,
au încercat contimporanii lui Pico della M i r a n d o l a să c a r a c t e r i z e z e s i s t e ­
mul său filosofic. Sincretismul a c e s t a însă era mai muit p t e n d i n ţ ă d e cât
un sistem. E r a t e n d i n ţ a de a concilia toate doctrinele filosofice sau,
mai e x a c t , d e a a r ă t a că aceleaşi a d e v ă r u r i fundamentale se g ă s e s c în t o a ­
te. Iar la a c e a s t ă credinţă, că toate sistemele, filosofice se a c o r d ă în fond,
oricât ar fi de diferite formele lor, a ajuns Pico p r i n t r ' o a p l i c a r e foarte
simplă a ideilor n e o p l a t o n i c e . D a c ă cultura s a filosofică s'ar fi mărginit la
p e r i p a t e t i s m u l p e care îl î n v ă ţ a s e la universităţi, e p r o b a b i l că n'ar fi ajuns
nici o d a t ă ia sincretism. D a r n e o p l a o n i s m u l , cu care făcuse c u n o ş t i n ţ ă mat
d e a p r o a p e la F l o r e n ţ a , prin Marsilio Ficino, i-a d e s c h i s în mod firesc a-
c e a s t ă cale nouă.
In a d e v ă r , .neoplatonismul e un p a n t e i s m e m a n a t i s t . D u p ă Plotin, b u ­
n ă o a r ă , p e c a r e îl t r a d u s e s e M a r s ' l i o Ficino, n a t u r a î n t r e a g ă e un imens
c u r e n t d e viaţă divină, i s v o r â n d , ca dintr'o fântână p u r u r e a n e s e c a t ă , din
fiinţa p r i m o r d i a l ă , unică şi e t e r n ă . A c e a s t ă vecinică „ e m a n a r e " a e x i s t e n ţ e i
din sânul s u b s t a n ţ e i c r e a t o a r e , s t a b i l e ş t e între toate părţile naturii o a d â n ­
că şi indestructibilă unitate. întocmai d u p ă cum' o rază d e lumină, cu cit
se d e p ă r t e a z ă mai mult d e focarul din c a r e p u r c e d e , cu atât d e v i n e mai
1
Operele lui Giovanni Pico della Mirandola au fost publicate în ediţii complete sub
titlul „Opera Omnia", la Basel, în 1472-73, 1584 şi 1601. Asupra lui, de ' consultat: Georg
Dreydorff, Das System des Johann Pico von Mirandola und Concordia, Marburg, 1858 ;

F. Calori Cesis, Giovanni Pico della Mirandola, detto la fenice degh ingegni, Bologna,
1872; Hermenn Hettner, Das Wiederauflebsn d3s Piatonismus, în ltalienische Studien zur
Geschichte der Renaissance, Braunschweig, 1879; Vincenzo di Giovanni, Pico della Mi­
randola, filosofo platonico. Firenze 1882; Francesco Fiorentino, II risorgimento filosofico
nel quattrocento, Napoli 1885; G- Massetani, La filosofia Cabbalistica di Giovanni Pico
della Mirandola, Empoli, 1879; Otto Willmanj Geschichte des Idealismus, Braunschweig, 1897.
slabă şi d ă lucrurilor a s p e c t e mai diferite, tot a ş a şi „ e m a n a ţ i i l e " s u b s t a n ­
ţei p r i m o r d i a l e , cu cât se d e p ă r t e a z ă mai mult d e ea, cu atât iau forme
mai s t r e i n e de firea ei a d e v ă r a t ă . Aşa se c o b o a r ă curentul c r e a t o r dela
înalta s t r ă l u c i r e a raţiunii divine, p e c a r e nu n e - o p u t e m închipui nici mă­
car în visurile n o a s t r e cele mai î n d r ă z n e ţ e , p â n ă la m a t e r i a î n t u n e c a t a şi
i n e r t ă , p e c a r e o călcăm subt p i c i o a r e . P r e c u m însă r a z a n e lumină r ă m â ­
n e a c e e a ş dela o b â r ş i e şi p â n ă c â n d o p i e r d e m din vedere,, tot a ş a şi t o ­
rentul d e viaţă r ă m â n e a c e i a ş s u b t t o a t e formele p e care le ia.
Această a d â n c ă unitate a naturii nu p o a t e să nu-şi aibă echivalentul
în lumea intelectuală. Viaţa sufletească a omenirii f o r m e a z ă şi e a un tot
unitar. Una şi aceiaşi rază divină se răsfrânge în sufletele t u t u r o r o a m e ­
nilor, unul şi a c e i a ş g â n d divin a trecut prin minţile t u t u r o r cugetărilor, ce
a l c ă t u e s c istoria culturii omeneşti. P r i n u r m a r e , unul şi acelaşi a d e v ă r t r e -
b u e să se g ă s e a s c ă la temelia tutulor d o c t r i n e l o r , aşa de diferite ca formă,
ale diferitelor timpuri şi locuri. Şi s a r c i n a flosofiei este să d e s c o p e r e şi
să p u n ă în e v i d e n ţ ă a c e a s t ă i n d e n t i t a t e fundamentală a lor.
Ca p r e d e c e s o r i ai săi, ca c u g e t ă t o r i în mintea c ă r o r a a licărit p e n t r u
p r i m a oară i d e e a acestei identităţi, n u m e ş t e P i c o p e B o e t h i u s , care d o v e ­
d e a i d e n t i t a t e a lui Platon cu Aristbtel, pe N u m e n i u s c a r e d o v e d e a identi­
t a t e a Ini Piaton cu M o i s e , în fraza celebră „ P l a t o n nu e d e c â t un M o i s e
a t t i c " , p e apologiştii creştini... etc. Mai ales î n s ă i se p ă r e a filosofului i-
talian i n t e r e s a n t s ă d o v e d e a s c ă , ca o confirmare a ideilor sale, că p â n ă şi
în cărţile s e c r e t e ale evreilor, în K a b b a l a şi în T a l m u d , s e g ă s e s c a d e v ă ­
rurile fundamentale ale n e o p l a t o n i s m u l u i g r e c şi ale creştinismului. A c e s t e
cărţi s e c r e t e e r a u privite în cercurile învăţaţilor evrei ca o misterioasă r e v e ­
1
laţie din timpurile cele mai vechi ale neamului lor. In realitate ele e r a u
cu mult mai recente. Prima p a r t e a Kabbalei b u n ă o a r ă , cartea Jezirach, a
fost scrisă d u p ă t o a t e probabilităţile prin v e a c u l al IX-lea, iar p a r t e a a d o ­
ua, cartea S o h a r , prin veacul al XlII-lea, d u p ă Cristos, deşi a m â n d o u ă c u ­
prind tradiţii mai vechi. Apariţia doctrinei s e c r e t e dintr'însele e un r e z u l ­
tat al evoluţiei monoteismului m o s a i c . Contactul cu religiile streine, cu cea
e g i p t e a n ă , cu cea asiriană, cu cea b a b i l o n i a n ă şi, mai târziu, cu cea g r e -
c o - r o m a n ă şi cu cea creştină, care se sileau t o a t e să d e a forme sensibile
zeilor p e care ii a d o r a u , a a v u t d e efect, p r i n t r ' o r e a c ţ i u n e firească, să
a c c e n t u e z e şi mai' mult caracterul t r a n s c e n d e n t al acestui m o n o t e i s m judaic-
Zeul iui unic, J e h o v a h , d e v e n e a din ce în ce mai a b s t r a c t , mai strein, mai
d e p ă r t a t de lumea sensibilă. Atunci s'a i m p u s teologilor evrei p r o b l e m a
r a p o r t u r i l o r dintre divinitatea lor a b s t r a c t ă şi lumea c o n c r e t ă . Soluţia a fost
găsită în c o n c e p ţ i a unor agenţi intermediari, meniţi să facă posibile a c e s t e

1
Pico insuşi împărtăşea această părere, pe care o desvoltă în discursul său „asupra
demnităţii omului", C i Opera, ed. din Basel 1601, p a g . 207 şi următoarele.
r a p o r t u r i . Aşa a găsit intrare în teologia mosaică c o n c e p ţ i a p e r s a n ă a ^în­
g e r i l o r " mai întâi, ca o formă mai c o n c r e t ă a a c e l o r agenţi intermediari, şi
a p o i , mai târziu, teoria platonică a ideilor şi cea stoică a Logos-ului, ca
o formă mai înaltă a lor. Această c o n t o p i r e a metafisicei g r e c e ş t i cu t e o ­
logia ebraică, î n c e p u t ă în p e r i o a d a a l e x a n d r i n ă s u b t influenţa lui Philon,
s'a c o n t i n u a t mai târziu, d â n d n a ş t e r e cu încetul tradiţiilor din care a is-
v o r â t , in a d o u ă jumătate a evului mediu, d o c t r i n a s e c r e t ă a K a b b a l e i , d a r
1
a c ă r o r origine se uitase p r o b a b i l cu totul, când a c e a s t ă d o c t r i n ă a a p ă r u t .
P a r t e a p r o p r i u z i s filosofică a Kabbalei, c a r t e a S o h a r , e un a m e s t e c
de n e o p l a t o n i s m şi p i t a g o r e i s m , cu o n u a n ţ ă foarte p r o n u n ţ a t ă d e p a n t e ­
ism ; unii au văzut î n s t r â n s a şi urme ale î n v ă ţ ă t u r i l o r lui Z o r o a s t r u . D u m ­
n e z e u se confundă, în a c e a s t ă carte, cu lumea în sine. D u m n e z e u e cu n e ­
p u t i n ţ ă d e c u n o s c u t ; în afară de lumea pe care a c r e a t - o , el nu mai e n i ­
mic sau, s p r e a î n t r e b u i n ţ a forma p o z i t i v ă originală, e ..Nimicul". Acest
Nimic e infinit. El u m p l e la î n c e p u t tot spaţiul. P e n t r u ca „ c e v a " să ia fi­
inţă în afară d e el, Nimicul s'a s t r â n s , la capătul vremilor, într'o p a r t e a
spaţiului, l ă s â n d tot restul gol. In acest spaţiu gol a a p ă r u t apoi lumea prin
iradierea puterii c r e a t o a r e a Nimicului. A c e a s t ă iradiere a fost a s e m e n e a
aceleia a razelor ce p o r n e s c în toate direcţiile dintr'un centru d e lumină.
O serie d e cercuri luminoase s'au format deci în jurul centrului c r e a t o r ,
d â n d n a ş t e r e ' lumilor, în n u m ă r de p a t r u , ce a l c ă t u e s c u n i v e r s u l . Cea
dintâi, manifestarea cea mai directă a divinităţii, e c o m p u s ă din p r i m e l e
zece cercuri sau forme sau n u m e r e ( S e p h i r o t h ) prin cari s'a „ s ă p a t ' în
v ă z d u h , ca p e o tablă de a r a m ă , cuvântul c r e a t o r , c u p r i n z â n d o a r e cum
planul şi puterile creaţiunii. A d o u a , e lumea formelor rjure sau a ideilor
g e n e r a l e , adică, în sensul p l a t o n i c al cuvântului, lumea m o d e l e l o r vecinice,
a tiparelor obşteşti ale creaţiunii, care sunt p r ' v i t e însă, în felul n e o p l a t o ­
nic, ca fiinţe sau e x i s t e n ţ e spirituale. A treia lume e a c e e a e sferelor c e ­
reşti, cele dintâi d o u ă fiind dincolo de a c e s t e sfere sau d e a s u p r a lor. A-
c e a s t ă a treia lume c u p r i n d e alte d o u ă categorii d e existenţe spirituale, în­
gerii şi sufletele. In sfârşit, a p a t r a lume e aceea a lucrurilor materiale ce
se p o t p e r c e p e cu simţurile şi c a r e se schimbă vecinie, prin n a ş t e r e , c r e ş ­
tere şi m o a r t e .
Omul, ca fiinţă c r e a t ă d u p ă chipul şi a s e m ă n a r e a lui D u m n e z e u , face
p a r t e din toate a c e s t e lumi. Raţiunea lui, sau sufletul lui raţional, face p a r t e
din prima lume, ca manifestare directă a divinităţii, ca s c â n t e i e i s v o r â t ă
d e a d r e p t u l din flacăra raţiunii divine. Sensibilitatea lui, cu d o r i n ţ a şi voinţa
sau sufletul lui sensitiv, face p a r t e din lumea a d o u a . Din lumea a treia
face p a / t e sufletul său vital, al cărui simbol e r e s p i r a ţ i a şi de c a r e a t â r n ă
1
Cf. A. Franck, Syserae da la Kabbale, P a r i s , 1842 şi A, Jellinek, Beiträge zur Ge­
schichte der Kabbala, Leipzig, 1852.
viaţa o r g a n i c ă . In rine corpul său material face p a r t e din lumea a p a t r a ,
din lumea menită schimbării şi pieirii. Omul c o n c e n t r e a z ă astfel în sine
t o a t e cele p a t r u lumi ce a l c ă t u e s c u n i v e r s u l . E! e s t e , în toată p u t e r e a c u ­
vântului, un u n i v e r s în miniatură, din care nu lipseşte nici unul din elemen­
tele fundamentale ale existenţei c o s m i c e .
A s e m ă n a r e a acestei concepţii kabbalistice a u n v e r s u l u i cu c e a n e o ­
platonică este e v i d e n t ă . N o u ă , celor d e astăzi, c a r e c u n o a ş t e m g e n e z a K a b -
balei, c a r e ştim ce influenţe filosofice au d e t e r m i n a t formarea d o c t r i n e l o r
ei f u n d a m e n t a l e , a c e a s t ă a s e m ă n a r e ni se p a r e dela sine înţeleasă. Lui P i c o
însă, care 6 c r e d e a o revelaţie primitivă a p o p o r u l u i e v r e u , a c e a s t ă ase­
m ă n a r e i se p ă r e a e x t r a o r d i n a r ă . Intr'însa v e d e a el cea mai b u n ă d o v a d ă
a părerii sale că aceleaşi a d e v ă r u r i fundamentale se c o p r i n d în toate în-
cercăriie omenirii d e a înţelege u n i v e r s u l , d e orice n a t u r ă a r fi ele.
Acum, am zis mai s u s că rolul filosofiei este tocmai să p u n ă în evi­
d e n ţ ă a c e a s t ă identitate fundamentală a t u t u r o r d o c t r i n e l o r filosofice şi r e ­
ligioase ale omenirii, să ne a r a t e că unul şi acelaş spirit divin le însufleţeşte
pe t o a t e . Acest rol al filosofiei însă t r e b u e lămurit mai d e a p r o a p e , ca să
ştim ce p u t e m c e r e sau ce p u t e m a ş t e p t a dela ea. O d a t ă ce ne-a d o v e d i t
că unul şi acelaş spirit divin însufleţeşte toate încercările omeneşti d e a
înţelege universul, t r e b u e oare filosofia să se o p r e a s c ă ? Nu ne d ă ea o a r e
şi mijlocul să c u n o a ş t e m acel spirit unic, acel spirit universal ?
Nu, r ă s p u n d e cu h o t ă r â r e Pico. Filosofia n ' a r e d e c â t un rol p r e g ă t i t o r .
Ea ne ajută să r e e r n o a ş t e m unitatea spiritului s u p r e m al u n i v e r s u l u i în
multiplicitatea infinită a f e n o m e n e l o r iui. D a r putinţa sâ-1 c u n o a ş t e m nu ne o
d ă nici d e c u m . Căci filosofia, ca p r o d u s al raţiunii, l u c r e a z ă cu noţiuni, —
şi spiritul s u p r e m al universului nu p o a t e fi p r i n s în noţiuni. Nici o noţiune
nu e d e s t u l de largă ca să-1 c u p r i n d ă , p e el, cel fără d e m a r g i n i . Noţiunile
prin care î n c e a r c ă unii c u g e t ă t o r i să i d e t e r m i n e atributele, ca b u n ă t a t e a ,
p u t e r e a , ştiinţa, etc. .., nu sunt d e c â t a s p e c t e parţiale şi diferite ale lui, care
în unitatea lui a b s o l u t ă , nu p o a t e a v e a părţi şi nu p o a t e c u p r i n d e d e o s e ­
biri. T o a t e noţiunile n o a s t r e , chiar şi cele mai g e n e r a l e , p o a r t ă încă într'în-
sele urmele percepjiunilor sensibile din care au fost s c o a s e . T o a t e sunt
p r e a colorate p e n t r u cel ce n'are c o l o a r e , p r e a p ă m â n t e ş t i p e n t r u cel n ' a r e nimic
p ă m â n t e s c . Nu e d a r d e mirare, că autorii cărţilor s e c r e t e ale evreilor, când s'au
h o t ă r â t să fixeze în scris vechile tradiţii orale ale religiei lor, simţind că nu se
pot a p r o p i a pe nici o cale de spiritul s u p r e m al universului, i-au zis, în d i s p e r a ­
rea lor, Nimicul. Cătrîîn a d e v ă r nimic nu i se p o a t e potrivi din c e e a c e p o a t e c o n ­
c e p e mintea o m e n e a s c ă . T o t ce au p u t u t s p u n e d e s p r e el învăţaţii evrei a fost,
că e fără î n c e p u t şi fără margini. De a c e e a i-au zis — p e înţelesul t u t u r o r — «bă­
trânul zilelor», ca să p r i c e a p ă toţi că el a fost înainte de tot ce e s t e . Şi i-au
mai zis, tot pe înţelesul tuturor, unicul şi o b ş t e s c u l , ca să ştie toţi că el
singur este tot ce există şi el singur este p r e t u t i n d e n i . Dar, în afară de
a c e s t e d e t e r m i n ă r i , n'au mai putut s ' - i zică decât «ascunsul a s c u n ş i l o r » ,
p e n t r u ca nimeni să n u mai î n c e r c e să-1 c u n o a s c ă şi nimeni să nu-şi în-
c h i p u e că 1-a c u n o s c u t .
D a r noţiunile n o a s t r e nu s u n t numai p r e a s t r â m t e , p r e a precise, p r e a
m ă r g i n i t e . Ele mai au un c u s u r : sunt p r e a g o a l e , p r e a u s c a t e , p r e a lipsite
d e v i a ţ ă , ca să p o a t ă c u p r i n d e v i a ţ a plină, b o g a t ă , c l o c o t i t o a r e , p e care
spiritul s u p r e m al universului o r ă s p â n d e ş t e vecinie în t o a t e părţile lui,
viaţă c a r e este el însuşi. Ce noţiune p o a t e da orbului o idee de strălucirea
s o a r e l u i ? Ce noţiune p o a t e z u g r ă v i frământarea uriaşă a oceanului înfuriat
celui ce nu 1-a v ă z u t niciodată ? Ce noţiune p o a t e face să simtă p u t e r e a
m i s t u i t o a r e a iubirii pe c e l . e e n'a iubit n i c i o d a t ă ? Aici n'ajută decât in­
tuiţia d i r e c t ă , şi nu intuiţia intelectuală, ci intuiţia de sentiment. Numai cine
a r ă m a s mut d e admiraţie dinaintea maiestăţii unui răsărit d e s o a r e , — numai
acela ştie ce e s o a r e l e . Numai cine a îngheţat de s p a i m ă în mijlocul v u e -
tului înfricoşat al valurilor oceanului, — numai acela ştie ce e oceanul.
Numai cine şi-a topit inima la flacăra a r z ă t o a r e a iubirii, — numai acela
ştie ce e iubirea. T o t a ş a , numai a v â n t u l de sentiment al sufletului n o s t r u
către spiritul s u p r e m al universului, numai entusiasmul religios, numai e x -
tasul mistic, ne-ar p u t e a a p r o p i a d e înţelegerea lui. Cu a c e a s t a ajungem
însă la misticismul lui Pico della Mirandola, a s u p r a căruia trebuie să ne
oprim mai p e larg. Căci misticismul în g e n e r a jucat un m a r e rol în viaţa
sufletească a Renaşterii şi se cuvine să-i cercetăm mai d e a p r o a p e g e n e z a ,
nu numai intelectuală ci şi de sentiment.

111
Filosof ia ce s t ă p â n e a încă spiritele la începutul Renaşterii era s c o ­
lastica m e d i e v a l ă . Am v ă z u t cum a luat n a ş t e r e a c e a s t ă filosofie, în v e a c u ­
rile când creştinismul a b s o r b e a î n t r e a g a viaţă sufletească a p o p o a r e l o r eu­
r o p e n e , din nevoia de a î m p ă c a credinţa cu ştiinţa. Ca formă s u p r e m ă a
ştiinţei, filosofia a v e a să d o v e d e a s c ă , cu mijloacele obicinuite ale raţiunii, d o g ­
mele religioase, ce c u p r i n d e a u a d e v ă r u l revelat omenirii de D u m n e z e u . In
afară d e acest a d e v ă r , nu mai era nimic de c e r c e t a t . Căci omul nu putea
a v e a p r e t e n ţ i a să ştie mai mult d e c â t D u m n e z e u ; singura sa aspiraţie tre­
buia să fie, să înţeleagă a d e v ă r u l pe care D u m n e z e u !-a d e s v ă l u i t aleşilor
săi şi p e c a r e îl c u p r i n d cărţile sfinte. Studiul realităţii, c o n c r e t e , studiul
direct şi iiber aî naturii, era astfel închis filosofiei, ca inutil. Iar curiozitatea
firească a oamenilor simpli îl ocolea de a s e m e n e a cu grijă, ca primejdios.
Căci natura, care a t r a g e pe oameni prin atâtea frumuseţi şi tinde să-i a b a t ă
delà gândul vieţii viitoare, era socotită d e ascetismul medieval ca o veci-
nică ispită. C â n d farmecele ei ameninţau să c o v â r ş e a s c ă sufletul lor în-
d u i o ş a t , b i s e r i c a ie v e n e a în ajutor cu r u g ă c i u n i l e ei, menite s ă alunge d u ­
hurile n e c u r a t e . M i n u n a t a caracterizat a c e a s t ă a t i t u d i n e a creştinismului —
şi în g e n e r e a culturii m e d i e v a l e — în faţa naturii, p o e t u l g e r m a n Heine. In
l
c u n o s c u t a sa «Istorie a Religiei şi a [Filosofiei în G e r m a n i a » , v o r b i n d d e
s t a r e a spiritelor s u b t influenţa ascetismului creştin din evul m e d i u , z i c e :
« N a t u r a însăşi p ă r e a a se preface atunci înti'un vis rău.... Şi jtotuşi, deşi
omul, cufundat în subtilităţile a b s t r a c t e ale teologiei şi ale scolasticei, îşi
î n t o r c e a cu s u p ă r a r e ochii delà ea, glasul ei lua uneori tonuri a ş a d e s p ă i -
m â n t ă t o r d e dulci şi de piine de iubire, a ş a d e g r o a z n i c de f e r m e c ă t o a r e ,
încât omul asculta fără v o e , şi z â m b e a încântat, şi se s p e r i a , şi se î m b o l ­
n ă v e a d e moarte.- îmi vine tocmai în minte istoria cu p r i v i g h e t o a r e a din
Basel, şi fiindcă nu o c u n o a ş t e ţ i , v r e a u s ă v ' o p o v e s t e s c . In Mai 1433, p e
v r e m e a conciliului, un c â r d de feţe b i s e r i c e ş t i , de vlădici, cărturari şi c ă l u ­
gări d e t o a t e culorile, s'a d u s să se plimbe într'o p ă d u r e d e lângă Basel
d i s c u t â n d c o n t r o v e r s e teologice, şi d i s t i n g â n d , şi a r g u m e n t â n d , sau c e r c e ­
tând d a c ă Torna din Aquino e mai mare f'losof d e c â t B o n a v e n t u r a , — sau
mai ştiu şi eu ce. D a r d e o d a t ă , în mijlocul discuţiilor lor a b s ; r a c t e , se
o p r i r ă cu toţii şi r ă m a s e r ă nemişcaţi, ca şi când ar fi p r i n s rădăcini, d i n a ­
intea unui tei înflorit, printre ramurile căruia o p r i v i g h e t o a r e îşi cânta d o ­
rul în s u s p i n e m e l o d i o a s e ş i ' n e s p u s de dulci. O c i u d a t ă î n d u i o ş a r e c u p r i n s e
p e învăţaţi. T o n u r i l e calde ale p r i m ă v e r e i n ă v ă l e a u b i r u i t o a r e în inimile lor
închise .cu atâtea verigi scolastice. Simţirea lor se d e ş t e p t a ca d i n t r ' u n
somn g r e u d e iarnă. Şi, în î n c â n t a r e a lor n e a ş t e p t a t ă , se uitară unii la alţii
cu o mirare plină d e spaimă. Atunci unul dintr'înşii îşi d ă d u cu p ă r e r e a că
aşa c e v a nu e lucru curat, că p r i v i g h e t o a r e a aceea t r e b u e să fie un d i a v o l ,
care a luat un glas aşa d e f e r m e c ă t o r ca să-i a b a t ă delà g â n d u r i l e lor
creştineşti şi să-i împingă la v o l u p t a t e şi la alte p ă c a t e dulci. Şi a Şi în­
c e p u t să reciteze r u g ă c i u n e a p e n t r u isgonirea d e m o n i l o r : a d j u r o te p e r eum
qui v e n t u r u s est j u d i c a r e v i v o s et mortuos... etc. Şi se zice, că cei ce a s ­
c u l t a s e cântecul p r i v i g h e t o a r e i s'au îmbolnăvit chiar în acea zi şi au murit
2
curând după aceea».
Iată care era atitudinea omului în faţa naturii în evul mediu. Creştinul
a d e v ă r a t t r e c e a prin mijlocul frumuseţilor ei cu ochii închişi, în p a r t e fiind
că nu ştia şi în p a r t e fiind că nu voia să le v a d ă . Isgonit d a r din mijlocul
naturii, nu n u m a i de principiul fundamental al ştiinţei sale, ci şi de e d u c a ­
ţia sa religioasă, filosoful medieval era r e d u s să c o n s t r u i a s c ă o lume a b s ­
tractă, d e entităţi metafizice şi d e spirite s u p r a - n a t u r a l e , p r i n t r e c a r e r ă t ă ­
cea el însuşi ca o n ă l u c ă fără viaţă şi fără nici o legătură cu p ă m â n t u l .
Renaşterea însă a îndreptat din nou privirile omului către natură
1
Sämtliche Werke, ed. Lachmann, vol. III, p. 14. ,'
- T r a d u c e r e a e liberă.
 O d a t ă cu d e ş t e p t a r e a i n d i v i d u a l i s m u l u i , s'a trezit în mod firesc, în p r a g u l
ei, şi înteresul p e n t r u c a d r u l vieţii o m e n e ş t i , în înţelesul cel mai larg al
cuvântului. Marii poeţi şi p r o s a t o r i i t a l i e n i dela î n c e p u t u l Renaşterii, D a n t e
P e t r a r c a , B o c c a c i o , au cultivat şi d e s v o l t a t a c e s t i n t e r e s , au î n v ă ţ a t p e c o n ­
t i m p o r a n i i lor s ă v a d ă n a t u r a în mijlocul căreia t r ă e s c şi să-i a d m i r e fru­
m u s e ţ i l e . Iar în i u b i r e a s a r e d e ş t e p t a t ă p e n t r u n a t u r ă , omul a găsit p u t e ­
r e a s ă c r e a d ă că ea nu p o a t e să fie rea, că frumuseţile ei nu p o t s ă fie
o ispită a diavolului, cum s u s ţ i n e ascetismul creştin.
O a s e m e n e a s c h i m b a r e d e a t i t u d i n e faţă d e n a t u r ă s e simţea p e la
sfârşitul evului mediu şi î n c e p u t u l Renaşterii, chiar şi p r i n t r e r e p r e z e n t a n ţ i i
bisericii. F r a n c e s c o d'Assisi b u n ă o a r ă v e d e a în n a t u r ă , în t o a t ă n a t u r a fără
d e o s e b i r e , o p e r a lui D u m n e z e u . P ă s ă r i l e , p e care doctorii conciliului din
Basel le «exorcisau» ca p e nişte d u h u r i n e c u r a t e , el le c â n t a în poeziile
sale religioase, în «Fioretti», ca p e nişte «surori», le d e d e a d e m â n c a r e şi
le c o n s t r u i a cuiburi, le îngrijea a d i c ă cu a c e e a ş d r a g o s t e şi cu a c e l a ş d e ­
v o t a m e n t ca p e copiii, săracii şi bolnavii dîn jurul m â n ă s t i r e i s a l e .
O d a t ă cu i u b i r e a p e n t r u n a t u r ă a p a r e d a r i d e e a , că n a t u r a e înrudită
cu omul, care e înrudit cu D u m n e z e u , că D - z e u se manifestează prin u r m a r e
într'însa ca şi în sufletul omului. A c e a s t ă i d e e , restabilind l e g ă t u r a naturii cu
omul şi î n o d â n d - o cu l e g ă t u r a stabilită d e mult d e biserică între om şi D u m n e ­
zeu, d u c e a în mod firesc la un fel d e p a n t e i s m d e s e n t i m e n t . D u m n e z e u înceta
d e a mai fi o fiinţă isolată, d e s p ă r ţ i t ă d e u n i v e r s , a s c u n s ă în adâncimile
n e p ă t r u n s e ale spaţiilor s u p r a c e r e ş t i . D u m n e z e u e p r e t u t i n d e n i în n a t u r ă ,
în t o a t e lucrurile ei, fără d e o s e b i r e , dela .cele mai mari şi mai frumoase
p â n ă Ia cele mai mici şi mai r e s p i n g ă t o a r e . Teismul t r a n s c e n d e n t şi i n t e -
lectualist al evului mediu face- loc în timpul Renaşterii unui p a n t e î s m d e
sentiment.
A c e a s t ă s c h i m b a r e d e atitudine faţă d e n a t u r ă a a t r a s d u p ă sine o
s c h i m b a r e c o r e s p u n z ă t o a r e faţă de filosofia s c o l a s t i c ă . Ea a v e a p r e t e n ţ i a
s ă e x p l i c e p e D u m n e z e u cu formule a b s t r a c t e , s ă facă p e oameni s â ' î n ţ e ­
l e a g ă p e D u m n e z e u cu mijloace logice. Ideea însă a unităţii a b s o l u t e a tot
ce există, p e c a r e o implica p a n t e i s m u l d e sentiment d e c a r e am v o r b i t
mai s u s şt la întărirea căreia a contribuit în d e o s e b i n e o p l a t o n i s m u l , d u c e a
în m o d firesc l a ' c o n v i n g e r e a că D u m n e z e u e forţa infinită p r e t u t i n d e n i p r e -
s e n t ă în n a t u r ă , în stelele d e p e b o l t a cerului şi în firele d e nisip d e p e fun­
dul mării, în razele d e s o a r e şi în adierele d e v â n t , în m u n ţ i şi în v ă i , în
râuri şi î n ' l a c u r i , în plante şi în animale. Cum p u t e a intra însă a c e s t a for­
ţă infinită în categoriile s t r â m t e ale p r e d i c a t e l o r logice, prin care v o i a s ă
e x p l i c e s c o l a s t i c a p e D u m n e z e u ? Omul nu p o a t e c u p r i n d e cu simţurile
decât bucăţi mărginite ale realităţii multiple şi s c h i m b ă t o a r e şi mi p o a t e
îmbrăţişa cu g â n d i r e a d e c â t a s p e c t e isolate ale unităţii infinite ce-i formea-
ză isvorul şi temelia. T o a t e p r e d i c a t e l e , p e care Ie p u t e m atribui lui D u m ­
n e z e u , e x p r i m ă laturi d e o s e b i t e ale naturii sale. D a c ă zicem că D u m n e z e u
e infinit, ne g â n d i m n u m a i la m ă r i m e a l u i ; d a c ă zicem că *e a t o t ş t i u t o r ,
ne g â n d i m n u m a i la inteligenţa l u i ; d a c ă zicem că e a t o t p u t e r n i c , n e g â n ­
dim numai la v o i n ţ a lui... şi a ş a mai d e p a r t e . Niciunul din a c e s t e a t r i b u t e
nu n e p o a t e d a intuiţia unitară a Iui D u m n e z e u , intuiţie c a r e t r e b u i e s ă fie
u n i t a r ă , ca să fie intuiţia unităţii f u n d a m e n t a l e , unităţii a b s o l u t ă a tot ce
e x i s t ă . A c e a s l ă intuiţie nu n e - o p o a t e da d e c â t s e n t i m e n t u l . P e când r a ţ i ­
u n e a se t â r ă ş t e n e p u t i n c i o a s ă p e d r u m u l abstracţiunii logice, d e l a o noţiu­
ne la alta şi nu p o a t e v e d e a p ă d u r e a fiindcă n u m ă r ă c o p a c i i , s e n t i m e n ­
tul se a v â n t ă liber prin întunericul a d â n c ce învălue p e D u m n e z e u şi i s -
b u t e ş t e u n e o r i să se a p r o p i e în d e a j u n s d e el, p e n t r u ^ c a ţ c e v a din lumina
lui m i s t e r i o a s ă s ă se c o b o a r e în sufletul omului. In a s e m e n e a m o m e n t e
p o a t e v e d e a cel ce a luat a c e a s t ă cale, ca în licărirea d e o clipă a unui
fulger, u n i t a t e a fundamentală a naturii, principiul s u p r e m al u n i v e r s u l u i .
Iar a c e a s t ă s t a r e sufletească, în c a r e omul are în sfârşit intuiţia u n i ­
tăţii ultime a lumii, nu e un act intelectual. Căci inteligenţa p r e s u p u n e d e o ­
s e b i r e a subiectului şi a obiectului, şi a c e a s t ă d e o s e b i r e t r e b u e să d i s p a r ă
r e n t r u ca intuiţia unităţii fundamentale a universului să fie posibilă. In a-
c e a s t ă unitate nu mai e x i s t ă d e o s e b i r i d e nici un fel, n e cum d e o s e b i r e a
cea mai a d â n c ă ce p o a t e exista în u n i v e r s , d e o s e b i r e a dintre eu şi n o n - e u .
T o t d e aci rezultă că omul, ca să aibă conştiinţa unităţii s u p r e m e a lumii,
t r e b u e să p i a r d ă conştiinţa d e sine î n s u ş , p e n t r u ca d e o s e b i r e a d e eu şi
n o n - e u s ă nu mai e x i s t e într'însul. In s t a r e a sufletească ce rezultă din a-
c e a s t ă uitare d e sine, omul, c u p r i n s p a r c ă d e o beţie n e c u n o s c u t ă , uimit,
p i e r d u t în neguri a d â n c i , învăluit d e lumini o r b i t o a r e , v e d e ca în vis p e
D u m n e z e u îns.rj, creatorul a tot ce e x i s t ă .
A c e a s t ă s î a r e sufletească este e x t a s u l mistic.

Cel ce a ajuns însă la a c e a s t ă intuiţie s u p r e m ă , în taina c o n ş t i i n ţ e i ,

sale, n ' o p o a t e comunica şi altora. A o d e s c r i e în c u v i n t e ar fi a o m a t e ­
rializa, a o î n t u n e c a , a o micşora. Ş'apoi analiza, p e care o impune orică­
rui fapt sufletesc t r a d u c e r e a în cuvinte, e o d e s c o m p u n e r e . ; U n i t a t e a ultimă a
universului n ' a r p u t e a fi d a r d e s c r i s ă fără a fi d e s c o m p u s ă în părţile sale,
fără a înceta a d i c ă d e a mai fi o unitate. Căci părţile înşirate u n a d u p ă
alta nu ne d a u , prin a c e a s t a chiar, unitatea. P i c o î n s u ş zice că «perfecţiunea
a b s o l u t ă a lui D u m n e z e u , ca unitate s u p r e m ă a u n i v e r s u l u i , nu p o a t e r e ­
zulta din perfecţiunile sale p a r ţ i a l e " , adică din întrunirea laolaltă a diferite­
1
lor sale a t r i b u t e . I n c a p i c i t a t e a p r e d i c a t e l o r logice de'a t r a d u c e intuiţia

1
De ente et uno, Opera, ed. cit,, pag. 164.
 unităţii s u p r e m e a u n i v e r s u l u i m e r g e p â n ă a c o l o , încât nu-i p u t e m , propriu
v o r b i n d , atribui nici m ă c a r e x i s t e n ţ a , — nu p u t e m a d i c ă zice nici m ă c a r
că D u m n e z e u e x i s t ă , în înţelesul în care zicem că există lucrurile e x p e r i e n ­
ţei n o a s t r e . Iacă b u n ă o a r ă c â t e v a r â n d u r i c a r a c t e r i s t i c e din «de ente et
uno» : « D u m n e z e u este p l i n ă t a t e a d i n t r u î n c e p u t a t o a t ă fiinţa. El s i n g u r e s t e
prin sine însuşi. N u m a i prin el aii ajuns s ă fie t o a t e cele ce s u n t . In felul
totuşi c u m v o r b i m d e e x i s t e n ţ a lucrurilor, nu p u t e m atribui Iui D u m n e z e u
e x i s t e n ţ a ; căci el s t ă cu mult d e a s u p r a oricărei e x i s t e n ţ e . D a c ă numim pe
D u m n e z e u u n i t a t e a u n i v e r s a l ă , nu s p u n e m prin a c e a s t a ce e s t e el, ci a r ă t ă m
numai r a p o r t u l său cu tot ce există. C â n d P l a t o n , în p r i m a p a r t e a lui
« P a r m e n i d e s » , z i c e că u n i t a t e a s t ă d e a s u p r a e x i s t e n ţ e i , a c e a u n i t a t e nu e
altceva d e c â t c e e a c e am numit D u m n e z e u , — în .care p r i v i n ţ ă s e î n v o e s c
1
toţi urmaşii şi interpreţii lui».
Iacă d e c e , cei ce au a j u n s la c u n o ş t i n ţ a principiului s u p r e m al u n i v e r ­
sului, p e a c e a s t ă cale, d i s p r e ţ u e s c formulele logice cu c a r e se c o n s t r u e s c
sistemele filosofice o b i c i n u i t e . T o a t ă ştiinţa lor s t ă într'o intuiţie care au
se p o a t e c o m u n i c a nimănui, care r ă m â n e s e c r e t ă , fiind c ă e inexprimabilă.
T o a t ă ştiinţa lor e un mister, c o n d a m n a t s ă rămână v e ş n i c închis în adân*
cu'rile conştiinţei lor, un mister pe c a r e ei îl cultivă cu s â r g u i n ţ ă şi evla­
vie, d a r în t ă c e r e . D e aci şi vine numele lor d e mistici, — n u m e ce d e r i v ă
din cuvântul g r e c \xvsiv, care î n s e a m n ă a î n c h i d e ochii, a r u p e c o m u n i c a ­
ţiile cu lumea din afară, s p r e a c o n t e m p l a mai bine misterul din lăuntru,
s p r e a asculta mai bine glasurile tainice ale conştiinţei intime.
Misticismul nu e d a r un sistem, ci o m e t o d ă . C u g e t ă t o r i i ce iau c u ­
v â n t u l s p r e a p r o p o v ă d u i misticismul lor, nu v o e s c d e c â t să a r a t e şi altora
calea p e care au ajuns ei la a c e a intuiţie i n e x p r i m a b i l ă . Şi m e t o d a lor are
d o u ă părţi, una n e g a t i v ă , alta p o z i t i v ă . C e a dintâi c a u t ă să d o v e d e a s c ă
omului că nu p o a t e ajunge la c u n o ş t i n ţ a principiului s u p r e m al universului
p e căile obicinuite ale raţiunii. A c e a s t ă p a r t e n e g a t i v ă a m e t o d e i mistice
are ea î n s ă ş d o u ă g r a d e . Cum zice Pico î n s u ş : «Sunt d o u ă t r e p t e de c u ­
n o ş t i n ţ ă , p e c a r e t r e b u e s ă călcăm, s p r e a n e a p r o p i a d e întunerecul- ce
învălue p e D u m n e z e u . P e cea dintâi c ă p ă t ă m c o n v i n g e r e a că nu p u t e m
atribui divinităţii nici u n a din însuşirile ce i s'ar p o t r i v i . P e cea de a doua
ajungem la conştiinţa nimicniciei puterii n o a s t r e d e c u n o a ş t e r e , a j u n g e m să
înţelegem că niciodată nu v o m p u t e a p r i c e p e n a t u r a lui D u m n e z e u . O n o a p t e
p u r u r e a n e p â t r u n s ă îl î n v ă l u e , şi mintea omului nu p o a t e n i c i o d a t ă să-i ri­
s i p e a s c ă î n t u n e r e c u l . Poţi s p u n e a s u p r a naturii lui D u m n e z e u orice-i v r e a ;
să-l înţelegi însă cu a d e v ă r a t , nu vei p u t e a n i c i o d a t ă . P u t e r e a sufletului
n o s t r u n'ajunge în faţa nemărginirii lui D u m n e z e u . Aşa încât nu ne r ă m â n e ,
la u r m a urmei, să zicem d e c â t că D u m n e z e u , în s p i r i t u a l i t a t e a p u r ă a-fiinţei

1
Opera, p. 162.
sale şi în. p l e n i t u d i n e a infinită a existenţei s a l e , stă n e î n c h i p u i t T d e a s u p r a
oricărei perfecţiuni p e care o p u t e m g â n d i . C â n d D i o n y s i o s A r e o p a g i t u l a
ajuns la a c e a s t ă cunoştinţă, a s t r i g a t : El, p r e a înaltul, nu este a d e v ă r u l şt
p u t e r e a , nu este î n ţ e l e p c i u n e a , nu e s t e unitatea, nu e s t e b u n ă t a t e a , nu e s t e
divinitatea. Nimic din c e e a c e e s t e , a_ fost s a u v a fi-pe p ă m â n t , nu p o a t e
sluji la z u g r ă v i r e a Lui. Vezi, când ai a j u n s s ă r e c u n o ş t i că nu poţi atribui
Iui D u m n e z e u nici o î n s u ş i r e c u n o s c u t ă sau închipuită d e tine, când orice
d e t e r m i n a r e îţi s c a p ă printre d e g e t e , a t u n c i poţi s ă te crezi un î n v ă ţ a t .
A c e s t a e s t e cel mai înalt g r a d d e c u n o ş t i n ţ ă p e c a r e îl^poţi a t i n g e , şi d a c ă
te-ai înălţat p â n ă la el, vet* zice cu D a v i d Profetul : « D o a m n e , a t ă c e a în
faţa t a , e s t e a te lăuda» *.
Şi totuşi, mintea n o a s t r ă nu se p o a t e mulţumi cu atât. Am voi «să
ne ridicăm mai s u s , tot mai s u s , să intrăm în lumina neştiinţei, p â n ă când
3
ochiul n o s t r u va orbi d e întunerecul strălucirii d i v i n e » . A c e a s t ă dorinţă
n e - o î n d e p l i n e ş t e p a r t e a a d o u a , cea positivă, a metodei mistice. A m v ă z u t
că, d u p ă doctrinele n e o p l a t o n i c e , omul j o a c ă în u n i v e r s rolul d e mijlocitor
între lumea ideilor şi lumea materială. Am d e s v o l t a t a c e a s t ă c o n c e p ţ i e mai
s u s , c â n d am e x a m i n a t sistemul filosofic al lui P l e t h o n . Am indicat-o d e
a s e m e n e a în t r e a c ă t , în capitolul dte faţă, când 'am schiţat conţinutul n e o ­
platonic al K a b b a l e i . P i c o ieia la rândul său a c e a s t ă c o n c e p ţ i e în discursul
« a s u p r a demnităţii omului», cu care v o a s ă ^ d e s c h i d ă discuţia p u b l i c ă a
celor n o u ă s u t e d e teze, la Roma. «in mijlocul întregei creaţiuni s t ă omul,
ca principiu d e unificare al vitregei naturi. El e s t e înrudit cu cerul şi este
s t ă p â n u l p ă m â n t u l u i . Lui i-au fost menite lumina spiritului şi darul înţele­
gerii întregei e x i s t e n ţ e . Viaţa sa nu d i s p a r e cu fiece clipă şi nu d u r e a z ă
v e c i n i e El e s t e , cu o v e c h e z i c ă t o a r e p e r s a n ă , t r ă s u r a d e unire, b a chiar
3
l e g ă t u r a căsătoriei p e n t r u întregul u n i v e r s » .
' In a d e v ă r , în om sunt r e p r e z e n t a t e în mic toate categoriile d e e x i s ­
tenţe din u n i v e r s . Şi d e aceea, din c a u z a naturii sale u n i v e r s a l e , omul
p o a t e d e v e n i orice. Cum zice P i c o î n s u ş , «el p o a t e fi tot ce d o r e ş t e . Ani­
malele au dela n a ş t e r e fot ce t r e b u e să aibă. Spiritele cele mai înalte au
fost dela început c e e a c e t r e b u e s ă fie şi c e e a c e v o r r ă m â n e a în vecii v e ­
cilor. Omul singur a primit la n a ş t e r e s ă m â n ţ a t u t u r o r ' p u t e r i l o r şt germenii
t u t u r o r purtărilor. Şi d u p ă cum le cultivă, a ş a înfloresc şi d a u r o a d e . D a c ă
cultivă pornirile simţurilor, se s ă l b ă t i c e ş t e şi ajunge .un animal. D a c ă cul­
tivă pornirile raţiunii, iese din el o fiinţă c e r e a s c ă . D a c ă îşi d e s v o l t ă însă
puterile intelectuale, ajunge un înger şi un;fiu a l ' l u P D u m n e z e u . Şi d a c ă ,

1
De ente et uno, Opera, p. 164. Ultimul pasagiu vădeşte înrâurirea lui Nicolaus
Cusanus, despre a cărui operă. ..de docta ignorantia", vom vorbi mai jos.
2
Dc ente et uno, Cpera, p. 164.
3
Opera, p. 207.
în sfârşit, nemulţumit cu s o a r t a sa d e om, s e r e t r a g e în mijlocul întregei
1
e x i s t e n ţ e , atunci^ajunge tot u n a cu D u m n e z e u î n s u ş i » .
O m u l s e p o a t e ridica d a r p â n ă la D u m n e z e u , fiindcă e înrudit cu el
prin s u f l e t u l s ă u , care e o e x i s t e n ţ ă spirituală d e a c e e a ş i n a t u r ă cu exis­
A

tenţele spirituale ce a l c ă t u e s c lumea s u p r a s e n s i b i l ă , lumea ideilor sau a

spiritelor d i v i n e . S p r e a s e p u t e a însă ridica p â n ă la a c e a s t ă lume, omul
n ' a r e d e c â t o c a l e : să se silească a-şi u ş u r a cât mat mult sufletul d e lan­
ţurile g r e l e ce-1 ţin legat d e materia c o r p u l u i . In a d e v ă r , s p r e a-şi î n d e ­
plini m e n i r e a d e mijlocitor între lumea ideilor şt lumea materială, sufletul
omului se c o b o a r ă p e p ă m â n t şi, ca a t r a s d e un magnet, p ă t r u n d e în c o r ­
pul ce i-a fost d e s t i n a t . D u p ă m o a r t e a acestui c o r p , sufletul, d a c ă nu s'a
materializat p r e a mult, se ridică din nou în sferele din c a r e a p u r c e s şi
u n d e , p r e c u m am văzut, c o n t e m p l ă în faţă marile categorii d e spirite ale
universului. D a r a c e a s t ă înălţare a sufletului c ă t r e sferele s u p r a - s e n s i b i l e e
posibilă şi în timpul vieţii, în rarile m o m e n t e când izbuteşte să r u p ă orice
legătură cu corpul. Cum este însă cu putinţă a c e s t lucru ?
Sufletul care t r ă e ş t e numai p e n t r u nevoile c o r p u l u i , se î n s t r e i n e a z ă d e
n a t u r a sa primitivă, s e materializează, s e î n g r e u i a z ă , şi nici chiar d u p ă
m o a r t e a corpului, n e c u m în timpul vieţii lui, nu se mai p o a t e ridica în s f e ­
rele suprasensibile- D i m p o t r i v ă , sufletul c a r e se o c u p ă foarte puţin d e n e ­
voile corpului şi t r ă e ş t e mai mult p e n t r u c o n t e m p l a r e a u n i v e r s u l u i , îşi p ă s ­
t r e a z ă neatinsă n a t u r a sa primitivă. Căci spiritele din u n i v e r s , fiind ima­
teriale, s i n g u r a lor funcţiune e s t e c u n o a ş t e r e a , î n ţ e l e g e r e a , c o n t e m p l a r e a .
Iar în rarile m o m e n t e , când sufletul omului i s b u t e ş t e să r u p ă cu d e s ă v î r ş i r e
legăturile cu c o r p u l , s ă p i a r d ă p â n ă şi conştiinţa existenţei iui, atunci n a ­
t u r a s a primitivă se a r a t ă în t o a t ă strălucirea ei, p u t e r e a s a d e c o n t e m ­
p l a r e îi r e v i n e î n t r e a g ă / O lumină m i s t e r i o a s ă , ce n ' a r e nimic p ă m â n t e s c ,
lumina din sferele s u p r a s e n s i b i l e , îl i n u n d ă a t u n c i , — şi în a c e a s t ă lumină
îi a p a r marile categorii d e spirite ale u n i v e r s u l u i , în mijlocul c ă r o r a s t r ă ­
l u c e ş t e spiritul s u p r e m , D u m n e z e u însuşi.
Ca s ă ajungă d a r la intuiţia ultimă, p e c a r e i-o d ă extasul mistic, îi
t r e b u e o m u l u K o l u n g ă j p r e g ă t i r e , .care c o n s t ă în p e r f e c ţ i o n a r e a etică, în
s p i r i t u a l i z a r e a fiinţei^sale. Omul t r e b u e să d i s p r e ţ u i a s c ă a d i c ă , t o a t ă p a r t e a
materială a vieţei, care întreţine agitaţiile d e z o r d o n a t e ale sensibilităţii, p a ­
timile şi viţiile,£.ce t i n d j s ă ' l c o b o a r e în r î n d u l animalelor. El t r e b u e s ă r e ­
d u c ă la m i n i m u m j n e v o i l e corpului şi s ă d e s v o l t e p â n ă ia maximum p u t e ­
rile sufletului său.'] El t r e b u e să t r ă i a s c ă numai p e n t r u d r e p t a t e , b u n ă t a t e
şi a d e v ă r , ca s ă - ş i p ă s t r e z e n e a t i n s ă n a t u r a sa primitivă. Căci spiritele din
lumea s u p r a s e n s i b i l ă , din c a r e p u r c e d e sufletul omului, n e a v â n d nimic d e
împărţit cu e x i s t e n ţ e l e p ă m â n t e ş t i , s u n t b u n e şi d r e p t e cu toţi oamenii fără

1
Opera, p. 209.
d e o s e b i r e , iar viaţa lor î n t r e a g ă e o vecinică- c o n t e m p l a r e a a d e v ă r u l u i , ce
s e înfăptueşte p r i n t r ' î n s e l e , a p r o c e s u l u i creaţiunei ce se d e s f ă ş u r ă vecinie
s u b t ochii şi p r i n mijlocirea lor.
Misticismul e dar, în p a r t e a lui p r a c t i c ă , o d o c t r i n ă de perfecţionare
m o r a l ă , cu tendinţe a s c e t i c e foarte p r o n u n ţ a t e . Aşa a fost la Plotin, c a r e
m e r g e a cu dispreţul materiei p â n ă acolo, încât îi e r a ruşine că a v e a un
c o r p ; a ş a a fost la Pico della Mirandola, c a r e , deşi se t r ă g e a dintr'o fa­
milie d o m n i t o a r e şi ar fi p u t u t j u c a în lumea sa cele mai înalte roluri, s'a
r e t r a s , în floarea v â r s t e i , într'o s i n g u r ă t a t e a p r o a p e c ă l u g ă r e a s c ă şi a trăit
numai p e n t r u b u n ă t a t e , d r e p t a t e şi a d e v ă r .
P . P . Negulescu
Profesor ]a Universitatea
din Bucureşti
 ÎNCERCĂRILE DE REFORMA
A LOGICEI TRADIŢIONALE

A fost un timp c â n d se c r e d e a că logica nu este o ştiinţă p r o p r i u

zisă, s u p u s ă unei desvojtări şi refaceri continue, ci un sistem închis d e
principii fundamentale. A c e a s t ă opiniune e r a î m p ă r t ă ş i t ă cu d e o s e b i r e d e
Kant, care c r e d e a că logica formală nu a făcut nici un p r o g r e s dela A r i s -
totel şi că orice modificare în sfera ei a r fi posibilă mai mult cu p r i v i r e
la întregirea şi definiţiunea c o n c e p t e l o r , d e c â t cu privire la conţinut. In s e ­
colul al XlX-lea o s c h i m b a r e radicală s'a p e t r e c u t atât în studiul cât şi în
ştiinţa logicei. In Anglia, cursul d e logică al lui Hamilton (la U n i v e r s i t a t e a
din E d i n b u r g ) d ă d e a n a ş t e r e la o serie d e studii logice ca tendinţa d e a
1
se î n d e p ă r t a d e tradiţiunea aristotelică şi m e d i e v a l ă . In G e r m a n i a , o m i ş ­
care d e reformă a logicei se i n a u g u r a cu studiile lui T r e n d e l e n b u r g . C r e ­
dinţa că logica nu are n e v o e d e întregire şi reformă cu privire Ia conţinut,
era astfel p ă r ă s i t ă cu d e s ă v â r ş i r e p e la mijlocul secolului trecut. Astăzi cei
mai dogmatici partizani al lui Aristotel r e c u n o s c lipsurile logicei tradiţio­
nale şi meritele logicei m o d e r n e .
In cele ce u r m e a z ă voiu î n c e r c a să relev cele mai i m p o r t a n t e i n o v a ţ i -
tmi a d u s e î n ş t i i n ţ a logicei. In a c e l a ş t i m p voiu c ă u t a să arăt d a c ă astfel d e
inovaţiuni p o t înlocui cu d e s ă v â r ş i r e logica lui Aristotel. A c e a s t ă chestiune
t r e b u e lămurită p e n t r u a d e c i d e a s u p r a caracterului logicei, ca disciplină.
Căci v e c h e a î n t r e b a r e , d a c ă logica este ştiinţă sau a r t ă , c u p r i n d e în sine
r ă s p u n s u l la î n c e r c ă r i l e d e reformă a logicei tradiţionale.

T r e n d e l e n b u r g a p u s p e n t r u întâia o a r ă î n t r e b a r e a d a c ă logica t r a d i ­
ţională, e x t r a s ă din operile lui Aristotel şi ale Scolasticilor, are un c a r a c t e r

1
Chiar mult răspânditul manual de logică al lui Whately (Elements of Logic,
1827), scris cu mult respect pentru Aristotel, introducea unele inovaţiuni. Vezi: B. IV, chap. I.
 1
f o r m a l . î n t r e b a r e a p a r e a a v e a numai o i m p o r t a n ţ ă d e i n t e r p r e t a r e , ea s e
referă însă la o p r o b l e m ă f u n d a m e n t a l ă . In a d e v ă r , ceea ce s e înţelege prin
a c e s t a , e s t e s e p a r a ţ i u n e a logicei d e metafizică. C h e s t i u n e a e s t e d e a şti
d a c ă e x i s t ă o ştiinţă p u r formală, i n d e p e n d e n t ă d e condiţiile p s i h i c e şi fi­
zice ale lumei.
Aristotel, prin t r a t a r e a categoriilor şi prin teoria c o n c e p t e l o r , d o v e ­
d e ş t e că a v e a o c o n c e p ţ i u n e a logicei nu t o c m a i formală. In fapt, c a t e g o ­
riile s u n t mai mult principii metafizice d e c â t forme d e g â n d i r e , p e n t r u c ă
r e p r e s i n t ă clasificarea relaţiunilor d e lucruri. D e a s e m e n e a , c o n c e p t u l e s t e
c o n s i d e r a t d e Aristotel mai mult ca un simbol c a r e e x p r i m ă e s e n ţ a l u c r u ­
lui, d e c â t c a un rezultat formal al j u d e c ă ţ i i . In a c e l a ş s e n s , definiţiunea
3
«reală» r e p r e s i n t ă p e n t r u el e s e n ţ a s a u s u b s t r a t u l metafizic. Aceste
p u n c t e a r a t ă clar confuziunea ce există la Aristotel între, p r o b l e m e m e t a ­
fizice şi logice. A c e e a ş confuziune s e întâlneşte în logica scolasticilor u n d e ,
d u p ă cum s e ştie, c h e s t i u n e a u n i v e r s a l e l o r a fost d e t e r m i n a t ă d e a c e e a ş
causă.
Logica tradiţională a v e a însă un c a r a c t e r formal în ceea ce p r i v e ş t e
t r a t a r e a ştiinţei. Astfel, teoria silogismului la Aristotel şi m e t o d a tratatelor
d e logică ale lui P e l r u s H i s p a n u s ( P a p a Ioan al XXI-îea), D u n s S c o t u s , e t c ,
r e p r e s i n t ă t o t c e p o a t e fi mai formal. C e e a ce înţelegem astăzi prin «for­
malism m e d i e v a l » , în filosofic e s t e e x p r e s i u n e a acelei note în î n v ă ţ ă m â n t u l
s c o l a s t i c , care îşi a v e a ariginea în studiul logicei formale.
F ă r ă îndoială că c o n c e p ţ i u n e a strict formală a logicei s e g ă s e ş t e p e n ­
tru întâia o a r ă ia Kant. Ca ştiinţă «a formei d e g â n d i r e în g e n e r a l » , logica
î n s e m n a p e n t r u Kant o disciplină cu totul i n d e p e n d e n t ă d e conţinutul g â n -
direi. In a c e s t s e n s , logica s e r v e ş t e «nu la înlărgirea, ci numai la j u d e c a r e a
3
şi î n d r e p t a r e a cunoştinţei n o a s t r e » .
P r o b l e m a c o n ţ i n u t ă în î n t r e b a r e a lui T r e n d e l e n b u r g se r e d u c e a la c h e s ­
tiunea d a c ă logica p o a t e fi o , ş t i i n ţ ă p u r formală şi independenta.de
metafizică. Logiciani c a Hamilton, D r o b i s c h , M a n ş e i , D e M o r g a n , e t c , c o n ­
s i d e r a u teoria formelor şi principiiloi gândirei ca o ştiinţă e m i n a m e n t e for­
mală. P r i n a c e a s t ă c o n c e p ţ i u n e s e înţelegea limitarea logicei la c u n o ş t i n ţ a
s i s t e m a t i c ă a formelor s u b c a r e g â n d i r e a s e manifestă. Logicianii m o d e r n i
m e r g e a u însă mai d e p a r t e şi î n c e r c a u s ă s t a b i l e a s c ă o logică « p u r ă » , c a r e
s ă conţie o teorie d e cunoştinţă idealistică, a r ă t â n d că e x i s t ă condiţiuni
p e n t r u n e c e s i t a t e a şi v a l i d i t a t e a gândirei n o a s t r e , i n d e p e n d e n t e d e lumea
reală s a u d e existenţa lumei din afară. La b a z a a c e s t e i c o n c e p ţ i u n i s e află

1
Logische Untersuchungen (Berlin, 1840), 1 , 1 ,
2
De Interpretatione, I.
3
Logik (Jäsche, 1800), Einl, i. Cf, Herbart, Psychologie als Wissenschaft, 11, § 120
d o r i n ţ a d e a e m a n c i p a ştiinţa logicei nu numai d e metafizică, ci şi d e p s i ­
h o l o g i e . Astfel, Husserl a î n c e r c a t , în c o m b a t e r e a s a a P s i h o l o g i s m u l u i , s ă
d e s v o l t e un fel d e logică a priori, pa b a z a principiului «universaliaante rem»,
1
p e n t r u a lua un p u n c t d e v e d e r e i n d e p e n d e n t d e metafizică şi p s i h o l o g i e .
Husserl releva în special confuziunea c a r e se face între legi reale şi legi
2
ideale, între o r d o n a r e a c a ú s a l a şi o r d o n a r e a i d e a l ă . P r o b l e m a logicei p u r e
c o n s t ă în (1) fixarea categoriilor p u r e (reine Bedeutungs und-gegenstăndliche
Kategorien), a (II) legilor şi teoriilor care r e s i d ă în a c e s t e . c a t e g o r i i , şi în
3
(III) teoria formelor posibile ale cunoştinţei.
C e r c e t ă r i l e lui H u s s e r l se î n d r e p t a u d e fapt şi în c o n t r a teoriei p s i ­
h o l o g i c e a j u d e c ă ţ i i , e m i s ă d e Fr. B r e n t a n o şi s u s ţ i n u t ă şi d e S i g w a r t ,
B e r g m a n n , W i n d e l b a n d şi alţii. B r e n t a n o s u s ţ i n e a că b a z a g â n d i r e i s e g ă s e ş t e
în manifestaţiuni p s i h i c e şi că prin u r m a r e orice j u d e c a t ă e s t e p r o d u s u l
unui s e n t i m e n t . Judecăţile d e calitate, adică afirmative şi n e g a t i v e , s u n t
4
resultatul unui sentiment d e a p r o b a r e sau d e s a p r o b a r e . P e n t r u a d o v e d i
b a z a p s i h o l o g i c ă a gândirei, B r e n t a n o c o n s i d e r a j u d e c ă ţ i l e d e calitate ca
e x p r e s i u n e a a d o u ă s e n t i m e n t e fundamentale ale naturei omeneşti, şi p u n e a
astfel j u d e c a t a n e g a t i v ă p e a c e e a ş t r e a p t ă d e ' e x i s t e n ţ ă logică ca şi j u d e c a t a
afirmativă.
C h e s t i u n e a judecăţilor n e g a t i v e a fost d i s c u t a t ă d e mulţi logiciani. Lotze
nu v e d e a nici o d e o s e b i r e logică între p r e d i c a t u l unei p r o p o s i ţ î u n i afirma­
tive şi acela ai unei p r o p o s i ţ î u n i sau judecăţi n e g a t i v e , p e n t r u c ă atât afir­
m a r e a cât şi n e g a r e a e x p r i m ă relaţiunea între S şi P şi a m b e l e r ă s p u n d Ia
B
a c e e a ş î n t r e b a r e : este S = P ? S i g w a r t c o n s i d e r a că n e g a ţ i u n e a , ca
formă d e j u d e c a t ă , e s t e d e p e n d i n ţ e d e afirmaţiune, fiindcă ea nu
e x p r i m ă un conţinut, ci lipsa unui conţinut implicat într'o afirmaţiune.
Căci j u d e c a t a n e g a t i v ă nu d e t e r m i n ă o relaţiune reală, ci r e p r e s i n t ă numai
6
un a s p e c t s u b i e c t i v al g â n d i r e i . A c e a s t ă o p i n i u n e era împărtăşită, cu mici
modificări, şi d e B r a d l e y , care s u s ţ i n e a că c o n d i ţ i u n e a negaţiunei e s t e
o s i n t e z ă s u g e r a t ă în actul j u d e c a t e i . P e n t r u a n e g a c e v a t r e b u e să ne
g â n d i m l a ' c e v a positiv. Aşa, d e exemplu, în p r o p o s i ţ i u n e a «A nu e s t e B»

1
Logische Untersuchungen (Halle a S., 1900), I, p. 7 şi p. 211.
2
Ibid., p. 68.
3
Ibid., pp. 243-248. Cf. şi partea doua alucrărei, Untersuchungen zur Phenomeno-
logie und Theorie der Erkenntnis (Hale a. Ş., 1901), p. 92 şi pp. 673-674. Volumul al
doilea intitulat „Elemente einer Phänomenologischen Aufklärung der Erkenntnis* (in
ediţia doua revăzută, Hale a. S., 1921) desvoltă o teorie atât de deosebită de principiile
logicei tradiţionale, încât nu ne poate interesa aici.
4
Psychologie vom empirischen Standpunkt, (Leipzig, 1874), B i I, p. 256. Germenul
acestei teorii se află şi la Aristotel: Ethica Nie, VI, 2.
6
Logik (Philosl Bibliothek, Leipzig, 1912), § pp. 61-62.
* Logik (4 te Aufl., Tübingen, 1811) Bd. I, pp. 158-191.
faptul real este un c a r a c t e r X a p a r ţ i n â n d Iui A şi c a r e e s t e incompatibil cu
B. B a z a negaţiunei e s t e , prin u r m a r e , a s e r ţ i u n e a «unei calităţi c a r e e x c l u d e
1
p e X». In n o u a ediţie a logicei sale Bradley îşi menţine e o n c e p ţ i u n e a
d e s p r e n e g a ţ i u n e , d a o c o n s i d e r ă ca «subiectivă» numai în densul când
r

2
n e g a r e a simplă este o a b s t r a c ţ i e .
In sfârşit, î n t r ' o l u c r a r e a p ă r u t ă mai d e mult, am c ă u t a t să c o n s i d e r
p r o b l e m a n e g a ţ i u n e i din cele trei p u n c t e d e v e d e r e pe c a r e ni le s u g e r e a z ă
a c e a s t ă formă d e j u d e c a t ă în funcţiunea gândirei (psihologic, logic şi m e ­
tafizic), ^arătând că nici u n a din a c e s t e înfăţişări, luată singură, nu p o a t e
c o r e s p u n d e în mod a d é q u a t negaţiunei, ci că t o a t e la un loc n u m a i , ne d a u
8
o c o n c e p ţ i u n e clară d e s p r e rolul şi î n s e m n ă t a t e a «i.
P s i h o l o g i s m u l în logică a v e a meritul d e a fi a r ă t a t legătura o r g a n i c ă
între forma şi n a t u r a g â n d i r e i . F ă r ă [îndoială că din punctul d e v e d e r e al
originei, g â n d i r e a e s t e un p r o d u s psihic. Ştiinţa logicei p o a t e fi c u p r i n s ă
în sfera p s i h o l o g i e i , d a r a c e a s t ă c o n c e p ţ i u n e p r i v e ş t e în primii! r â n d o r i ­
ginea g â n d i r e i . Ceea- ce se i g n o r e a z ă în a c e s t caz este faptul că logica este
o ştiinţă c a r e s e o c u p ă nu cu origina, ci cu formele gândirei. Definiţiunea
a c e a s t a t r e b u e menţinută d a c ă se a d m i t e n e c e s i t a t e a unei ştiinţe i n d e p e n ­
d e n t e a logicei. P s i h o l o g i s m u l în logica m o d e r n ă este d e fapt resultatul
a c e l e a ş confusiuni între p r o b l e m e metafizice şi logice, între c o n ţ i n u t şi
formă, între realitate şi idealitate, p e care o găsim Ia atâţia g â n d i t o r i .
P e d e altă p a r t e , lupta în contra P s i h o l o g i s m u l u i î n t r e p r i n s ă d e H u s ­
serl şi alţi p a r t i z a n i ai logicei « p u r e » , a v e a t e n d i n ţ a d e a d e g e n e r a în
metafizică. Căci o ştiinţă c a r e c a u t ă a se e m a n c i p a d e orice s u b s t r a t psihic
d e v i n e artificială prin faptul că se d e p ă r t e a z ă d e realitate. F o r m e l e gândirei
însăşi au un înţeles în r a p o r t cu realitatea p e care o formulează. C o n t r o v e r s a
între P s i h o l o g i s m şi logica p u r ă ne . a r a t ă t o t u ş un a d e v ă r f u n d a m e n t a l ,
a n u m e , că e s t e imposibil d e a s e p a r a forma d e conţinut fără o c o n s t r u c ţ i e
a r b i t r a r ă . D a r în s e n s u l a c e s t a orice ştiinţă e ş t e o mutilare a realităţii.
E s t e b i n e t o t u ş a fi conştient d e a c e s t a d e v ă r e l e m e n t a r , mai cu s e a m ă
î n t r ' o disciplină c a r e prin definiţie se_ o c u p ă cu formele g â n d i r e i .
P r o b l e m a c u p r i n s ă în î n t r e b a r e a lui T r e n d e l e n b u r g se r e z o l v a astfel
î n t r ' u n m o d relativ. O logică formală există numai ca o disciplină limitată
Ia studiul s i s t e m a t i c şi clasificarea regulelor d e g â n d i r e .

II
0 reformă radicală a logicei a fost î n c e r c a t ă d e Hamilton prin teoria
a ş a numită «Quantificarea P r e d i c a t u l u i » . Hamilton c r e d e a că clasificarea
1
The Principles of Logic {Lc-ndon, 1883), I, Chap. III, § 6.
• Second édition revised with commentary and terminal essays, (London, 1922),
vol, I, p. 127.
s
Die Denkfunktion der Verneinung (Berlin-Leipzig, B. G. Teubner, 1914.)
tradiţională a proposiţiunilor d e cantitate este incomplectă, .pentru motivul
că se referă numai la subiect. El s u s ţ i n e a că p r e d i c a t u l p o a t e fi d e - a s e m e - •
n e a cantificat, şi indica astfel opt s c h e m e d e p r o p o s i ţ i u n i logice, în loc
1
d e cele p a t r u ale logicei tradiţionale. Rezultatul acestei teorii c o n s t a
d u p ă Hamilton în u r m ă t o a r e l e m o d i f i c ă r i : (1) termenii indefiniţi ai unei p r o ­
p o s i ţ i u n i , fie s u b i e c t sau p r e d i c a t , nu sunt n i c i o d a t ă gândiţi ca i n d e t e r m i -
naţi în c a n t i t a t e ; ( 2 ) R e v o c a r e a celor doi termeni ai unei proposiţiuni la a d e ­
v ă r a t a lor relaţiune, o p r o p o s i ţ i u n e fiind î n t o t d e a u n a o e q u a ţ i u n e a s u b i e c ­
tului şi p i e d i c a t u l u i e i ; ( 3 ) R e d u c e r e a c o n v e r s i u n e i p r o p o s i ţ i u n i l o r delà
trei specii la una, şi a n u m e , la simpla c o n v e r s i u n e ; ( 4 ) A b r o g a r e a t u t u r o r
legilor s p e c i a l e d e silogism şi d e m o n s t r a r e a posibilităţei e x c l u s i v e a c e l o r
3
trei figuri silogistice, cu e x c l u d e r e a figurei a p a t r a .
D o c t r i n a lui Hamilton era b a z a t ă p e a s u m p ţ i u n e a că p r e d i c a t u l e s t e
î n t o t d e a u n a g â n d i t în e x t e n s i u n e a sa, sau că j u d e c a t a n o r m a l ă e x p r i m ă î n ­
t o t d e a u n a o e q u a ţ i u n e . C a n t i t a t e a p r e d i c a t u l u i se g â n d e ş t e însă numai c â t e ­
o d a t ă , a n u m e , în c o n v e r s i u n e , în p r o p o z i ţ i u n i identice, şi în silogisme d e
a treia figură. In general, c â n d o j u d e c a t ă este e x p r i m a t ă , p r e d i c a t u l
e s t e g â n d i t ca indefinit. Pe lângă a c e a s t a , o p r o p o z i ţ i u n e ca «Tot S e s t e
tot P » , u n d e atât subiectul cât şi p r e d i c a t u l este gândit în e x t e n s i u n e ,
conţine d e fapt d o u ă p r o p o z i ţ i u n i , a n u m e : «Tot S e s t e P» şi «Tot P e s t e
S». Astfel, teoria Quantificărei Predicatului complică în loc să simplifice g â n ­
d i r e a , c e e a ce este în c o n t r a scopului g e n e r a l al logicei.
Mânaţi d e a c e e a ş d o r i n ţ ă d e smiplificare a logicei, Boole, De M o r g a n
şî Jevons î n c e r c a u să d e s v o l t e o logică simbolica mort mathematico, sus- •
ţinând că orice formă de g â n d i r e p o a t e fi r e d u s ă la relaţiuni matematice-
Leibniz c o n c e p u s e p o s i b i l i t a t e a unei astfel d e logică. Prin «characteristica
universalis* el î n ţ e l e g e a să g ă s e a s c ă o disciplină c a r e s ă î n l o c u i a s c ă v o r b e l e
p r i n s e m n e , ca în m a t e m a t i c ă , u r m ă r i n d în a c e l a ş timp şi o limbă filosofică
3
s a u u n i v e r s a l ă . P e lângă a c e a s t a , el c o n s i d e r a î n l o c u i r e a celor trei clase d e
obiecte (termeni, p r o p o s i ţ i u n i şi silogism) prin termeni algebrici. Astfel, termenii
simpli ar fi literele, termenii c o m p l e x i formulele, p r o p o s i ţ i u n i l e sunt ecuaţiile
4
şi r a ţ i o n a m e n t e l e ar fi operaţiunile prin care se d e d u c e o relaţiune d i n l r ' a l t a .
1
Lectures on Logic (Ed. by Manşei and Veitch, London, 1860), pp. 242-248.
Teoria quantificărei predicatului se găseşte in formă sporadică la G. Bentham, Outline
of a New System of Logic (London,-1827).
- Prospectus of Essay towards a New Analytic of Logical Forms (m Discus­
sions, 3 rd ed., Edinburgh and London, 1866).
5
Fundamenta Calorii Ratiocinatoris (Opera Philos, ed. I. E. Erdmann, XVIII) ;
Cf. de asemenea De Scientia Universalis seu Calculo Philosophico (Ibid. XI).
4
Lettre à Vagetius, 1696 (Dutens. III, 339) apud L. Couturat, La Logique de Leib­
niz, d'après des documents inédits (Paris, 1901), pp. 283-284. F. Tonnies a căutat să
arate că Leibniz datoreşte ideia unei „characieristica universalis" lui Hobbes, Vezi ar­
ticolul său „Leibniz und Hobbes" in Philos. Monatshefte, XXIII (1887).
 Boole pleca dela p r e m i s a , o b ţ i n u t ă p e b a z a teoriei Quantificărei P r e ­
dicatului, că o r i c e p r o p o z i ţ i u n e logică este o e q u a ţ i u n e , şi că prin u r m a r e
t o a t e d e d u c ţ i u n i l e logicei tradiţionale p o t fi r e d u s e la formule d e a l g e b r ă .
El considera? astfel logica mai mult ca o r a m u r ă a matematicei şi c o n s t r u i a
un fel d e calcul logic b a z a t p e p r o c e s u l a l g e b r a i c . Principiul c o n t r a d i c ţ i u -
unei d e v i n e p e n t r u Boole numai c o n s e c i n ţ a unei regule fundamentale d e
3 1
g â n d i r e , a cărei e x p r e s i u n e e s t e : X = X . B a z a t p e a c e e a ş teorie, D e
M o r g a n c o n c e p e a d e a s e m e n e a o logică s i m b o l i c ă în care t o a t e p r o c e s e l e
2
d e d u c t i v e ale g â n d i r e i sunt r e d u s e la formule m a t e m a t i c e , iar J e v o n s c o n ­
sidera că p r i n c i p i u l o r i c ă i u i fel d e r a ţ i o n a m e n t e s t e s u b s t i t u i r e a unui m e m b r u
al unei equaţiuni cu celălalt, orice g â n d i r e c o n s i s t â n d în a lua un lucru ca
3
un r e p r e z e n t a t i v sau s u b s t i t u t al altui l u c r u .
T o a t e a c e s t e încercări d e reformă p r e s u p u n e a u că principiul s u b s u m -
ţiunei, c a r e se află ia Aristotel şi în î n t r e a g a logică tradiţională, formează
fundamentul gândirei logice. P e n t r u a c e a s t a , logica simbolică nu c o n ţ i n e a
un principiu nou d e m e t o d ă a g â n d i r e i , ci numai o translaţiune d e formule-
Boole a r fi trebuit s ă p r o b e z e că relaţiunile matematice' s u n t mai simple
şi mai c u p r i n z ă t o a r e decât cele logice, p e n t r u a a r ă t a n e c e s i t a t e a unei a s t ­
fel d e logică.. Rezultatul cercetărilor sale p r e c u m şi ale celorlalţi partizani
ai logicei simbolice, nu a r ă t a însă că logica p o a t e fi r e d u s ă la o d e p e n d i n ţ ă
a m a t e m a t i c e i , ci numai că r a ţ i o n a m e n t u l logic p o a t e fi r e p r e z e n t a t prin
formule d e ^ a l g e b r ă . Un p u n c t d e v e d e r e mai fertil era acela luat d e B-
Russell, c a r e susţinea că m a t e m a t i c a e s t e logică şi că principiile f u n d a m e n ­
4
tale ale matematicei c o n s i s t ă în analiza logicei s i m b o l i c e . A c e a s t a implica
dela sine d e p e n d i n ţ a matematicei d e logică. In orice caz, principiile m a t e ­
maticei, p r e c u m şi a celorlalte ştiinţe, sunt principii logice care domină fie­
care p r o c e s d e g â n d i r e .

III

Silogismul a fost d i s c u t a t d e iogicianii moderni cu o d e o s e b i t ă p e r s i s ­

t e n ţ ă . Mill d e c l a r a , d u p ă S e x t u s E m p i r i c u s , că silogismul este un r a ţ i o n a ­
ment c a r e conţine o petitio principii, p e n t i u c ă concluziunea este î n t o t d e a u n a

1
An Investigation of the Laws of Thought (London, 1854), p. 49. Cf. şl lucrarea
sa The Mathematical Analysis of Logic (Cambridge and London, 1847).
2
Formal Logic (London, 1847).
3
The Substitution of Similars (London, 1869), sec. 17. Algebra logicei era per­
fecţionată mai târziu de E Schroder, Algebra der Logik, 3 Bde. (Leipzig, 1890-1895).
;
4
The Principles of Mathematics (Cambridge, 1903), voi. I, Chap. 1. "Aceeaş ati­
tudine o ia şi L. Couturat. Cf. R. B. Haldane, „The Logical Foundations of Mathema­
tics" in Min'd, voi, 69 (1909), pp. 1—39.
 1
c o n ţ i n u t ă în p r e m i s ă . A c e a s t ă o b i e c ţ i u n e este î n d r e p t ă ţ i t ă numai d a c ă
luăm p r e m i s a majoră ca o e n u m e r a r e d e cazuri p a r t i c u l a r e . In silogismul
«Toţi oamenii sunt muritori, S o c r a t e este un om, S o c r a t e este muritor», p r e ­
misa majoră e s t e însă o e n u n ţ a r e a unei relaţiuni n e c e s a r e între d o u ă c o n ­
c e p t e . Astfel c o n c l u z i u n e a r e p r e z i n t ă c e v a n o u , şi a n u m e , n e c e s i t a t e a între
d o i t e r m e n i . F ă r ă o i d e e d e n e c e s i t a t e sau relaţiune n e c e s a r ă , nici un caz
p a r t i c u l a r nu p o a t e f i . p r o b a r .
Valoarea silogismului, în ceea ce p r i v e ş t e înaintarea c u n o ş t i n ţ e i , r ă m â n e
i o t u ş o p r o b l e m ă . D a r t r e b u e ţinut în minte că o astfel d e p r o b l e m ă nu
a p a r ţ i n e logicei p r o p r i u zisă. A d e v ă r u l este că toate atacurile în c o n t r a si­
logismului p o r n e s c d i n t r ' o confuzie între p r o b l e m e l e logicei şi ale teoriei
c u n o ş t i n ţ e i . Aşa, L o c k e o b s e r v a din p u n c t u l s ă u d e v e d e r e c ă p u t e m g â n d i
şi raţiona prin p r o p o s i ţ i u n i particulare şi că prin u r m a r e regula silogismului,
că t r e b u e să a v e m cel puţin o p r o p o z i ţ i u n e generală p e n t r u a r a ţ i o n a , e s t e
2
g r e ş i t ă . S p e n c e r d e a s e m e n e a i g n o r a rolul strict formal al silogismului
când o b s e r v a că «actul raţionativ nu e s t e a d e v ă r a t e x p r i m a t d e silogism»,
p e n t r u c ă există şi alte forme mai simple şi mai c o m p l i c a t e prin c a r e g â n ­
3
d i r e a s e m a n i f e s t ă . D a r înainte d e a formula rolul şi î n s e m n ă t a t e a silo­
gismului, s ă v e d e m care sunt reformele p r o p u s e în a c e a s t ă p r i v i n ţ ă d e l o -
gicianii m o d e r n i .
F ă r ă îndoială că reformele cele mai p o s i t i v e ale logicei m o d e r n e se
g ă s e s c cu privire la figurile şi regúlele silogismului. Logica tradiţională p ă -
cătuia p r i n a a v e a p r e a multe figuri şi formule d e r a ţ i o n a m e n t d e d u c t i v ,
c a r e nu se î n t r e b u i n ţ a u în g â n d i r e a obişnuită. Kant a a r ă t a t c ă numai figura
I-a conţine r a ţ i o n a m e n t e p u r e şi că figurile II, III şi IV conţin r a ţ i o n a m e n t e
4
«hibride» . Aristotel însuşi c o n s i d e r a s e figura primă a silogismului ca s i n ­
g u r a «perfectă» (tsXeia?), a r ă t â n d în a c e l a ş timp n e c e s i t a t e a d e a r e d u c e
celelalte figuri (II şi III, căci a IV-a fusese a d a o s ă d e G a l e n u s ) la întâia
5
figură .
C e a mai radicală reformă a silogismului o întâlnim la B r a d l e y . D u p ă
a c e s t logician, p r e m i s a majoră este o p r e j u d e c a t ă , p e n t r u c ă în cele mai multe
r a ţ i o n a m e n t e o astfel d e ' p r e m i s ă nu e x i s t ă . Aşa, d e e x e m p l u , în următorul
r a ţ i o n a m e n t : «A este la d r e a p t a Iui B, B este la d r e a p t a iui C, prin u r m a r e
6
A este la d r e a p t a Iui C», nu se află o p r e m i s ă majoră . Mai mult d e c â t
a c e a s t a , silogismul e s t e , ca şi p r e m i s a majoră, o s u p e r s t i ţ i u n e , p e n t r u c ă p r e -

1
A System of Logic (New ed. London, 1906), B, 11, chap. 3, § 2.
3
An Essay concerning Human Understanding, B. IV, chap. 17.
3
The Principies of Psychology, § 303-305.
4
Die falsche Spitzfindigkeit der vier, Sylloqistischen . iguren, § 4,-5.
5
Anal Pr., I. 1.
15
The Principies of Logic (1883), 1!, Chap. I, § 4.
t i n d e a fi modelul raţionamentului, p e c â n d există r a ţ i o n a m e n t e v a l i d e c a r e
nu s e e x p r i m ă în forme d e Barbara Celarent. Principiul Dictam de omni et
1
nullo nu c u p r i n d e t o a t e formele d e g â n d i r e v a l i d ă . Bradley g ă s e ş t e p a t r u
s a u cinci principii c a r e o p e r e a z ă în p r o c e s u l d e inferare sau r a ţ i o n a m e n t :
(I) Principiul sintezei subiectului şi atributului, ca, d e e x e m p l u , când d o u ă
s u b i e c t e au a c e l a ş s a u un d e o s e b i t atribut — sunt a s e m e n e a sau diferite.
(II) Principiul i d e n t i t ă ţ e i : u n d e un t e r m e n are unul şi acelaş punct în
comun cu d o u ă sau mai multe t e r m e n e , a c o l o a c e s t e a au a c e l a ş p u n c t în
c o m u n . (111) Principiul sintezei d e g r a d : când u n t e r m e n stă, prin v i r t u t e a
unuia şi aceluraş p u n c t în sine, în o relaţiune d e g r a d cu d o u ă sau mai
multe alte termine, atunci a c e s t e a s u n t de a s e m e n e a în relaţie d e g r a d . De
e x e m p l u : A e s t e mai cald d e c â t B şi B d e c â t C, prin u r m a r e B este mai
cald d e c â t C. In sfârşit (IV şi V), principiul sintezei d e timp şi s p a ţ i u :
u n d e unul şi a c e l a ş termen stă în relaţiune d e timp şi spaţiu cu doi s a u mai
mulţi t e r m e n i , a c o l o e x i s t ă o relaţiune d e timp sau s p a ţ i u între a c e s t e a . De
e x e m p l u l A e s t e n o r d d e B şi B v e s t d e C, prin u r m a r e C este s u d - e s t d e A ;
s a u : A e s t e o zi înainte d e B, B e s t e c o n t i m p o r a n cu C, prin u r m a r e C
2
e s t e o zi d u p ă A .
Din t o a t e a c e s t e principii numai acela al sintezei subiectului şi a t r i ­
butului c o r e s p u n d e silogismului tradiţional." Celelalte principii d e r a ţ i o n a ­
ment s u n t mai c u p r i n z ă t o a r e decât figurile şi modurile silogismului din lo­
gica t r a d i ţ i o n a l ă . B r a d l e y r e c u n o a ş t e t o t u ş imposibilitatea d e a găsi formule
definitive prin care orice fel d e r a ţ i o n a m e n t s ă p o a l ă fi r e p r e s i n t a t . Orice
:
canon c a r e p r e t i n d e a fi p r o t o t i p u l r a ţ i o n a m e n f u l u valid, este mai mult sau
mai puţin limitat. A î n c e r c a d e a g ă s i un astfel d e c a n o n , î n s e a m n ă a voi
o «infinitate c o m p l e c t ă » . Căci g â n d i r e a este infinită, şi relaţiunile d e t i m p ,
3
s p a ţ i u şi g r a d sunt infinite şi i n e p u i s a b i l e .
In r e z u m a t , teoria lui Bradley d u c e la u r m ă t o r u l r e z u l t a t : inferarea
e s t e o « c o n s t r u c ţ i e ideală resultând în p e r c e p ţ i u n e a unei noi conecţiuni»,
şi o astfel d e p e r c e p ţ i u n e nu p o a t e lua n a ş t e r e d u p ă regulele logicei silo­
g i s t i c e . Cu t o a t e a c e s t e a B r a d l e y , a d m i t e , în c o m u n cu partizanii silogismului
tradiţiorTal, că e s t e imposibil d e a raţiona decât p e b a z a identităţii şt a
4
unei p r e m i s e u n i v e r s a l e .
Originalitatea teoriei lui B r a d l e y nu c o n s t ă numai în critica î n d r e p ­
tată în contra formeior silogistice, ci şi în realizarea unui a d e v ă r funda­
mental pe c a r e logica tradiţională a căutat sări i g n o r e z e . G â n d i r e a se e x ­
primă în forme b a z a t e p e principii e t e r n e , d a r nu formele, ci principiile
1
Ibid, Chap. H, § 1.
• Op. cit, I, Chap. IV, § 3,
3
ibid., § 6.
4
Ibid., Chap. VI, § 1.
c u p r i n d întregul p r o c e s d e g â n d i r e . F o r m e l e d e r a ţ i o n a m e n t s u n t î n t o t d e a u n a
limitate la cazuri mai mult sau mai puţin t r e c ă t o a r e . F a p t u l este că p u t e m
g â n d i î n t o t d e a u n a prin diferite forme, şi că prin u r m a r e nu t r e b u e să oprim
m i ş c a r e a [minţei prin formulări rigide. G â n d i r e a r ă m â n e un p r o c e s infinit
c a r e nu c o r e s p u n d e nici unui s i s t e m p e d a n t . Cu t o a t e a c e s t e c o n s i d e r ă r i ,
rolul silogismului, ca o formulare h i p o t é t i c a a gândirei ' v a l i d e , nu e s t e s c ă z u t .
Aristotel nu a voit s ă n e dea prin silogism o sinteză a întregului p r o c e s
d e g â n d i r e , ei numai o formulă d u p ă c a r e se p o a t e gândi c o r e c t . Dacă
a c e a s t ă formulă e s t e r e s p e c t a t ă , r a ţ i o n a m e n t u l e s t e e x a c t . In a c e s t s e n s
h i p o t e t i c B r a d l e y însuşi r e c u n o a ş t e v a l o a r e a silogismului. C o n t r i b u i a s a l a
ştiinţa logicei e s t e din a c e s t p u n c t d e v e d e r e mai p o s i t i v a d e c â t inovaţiile
celorlalţi logiciani m o d e r n i .

IV
Cele mai mari lipsuri în d o c t r i n a logicei t r a d i ţ i o n a l e se aflau cu p r i ­
vire la i n d u c ţ i u n e . S e ştie că Aristotel t r a t a s e p r o c e s u l inductiv d e g â n ­
1
dire ca un caz d e silogism în figura a IlI-a (silogismul epagogic~> . L o g i -
cianii scolastici a v e a u a c e l a ş p u n c t d e v e d e r e limitat. D u p ă ei, i n d u c ţ i u n e a
c o n s t ă în o e n u m e r a r e d e cazuri p a r t i c u l a r e a d u n a t e s u b o formulă g e n e ­
rală. In secolul al XVII-lea, logica i n d u c t i v ă î n c e p e a lua o nouă d i r e c ţ i u n e
în u r m a o p e r e i iui Fr. B a c o n , d a r mai ales în u r m a m e t o d e l o r noi d e in-
v e s t i g a ţ i u n e ale lui Galilei şi N e w t o n . I n t e r p r e t a r e a empirică a cunoştinţei,
c a r e se g ă s e ş t e la H o b b e s , L o c k e , Hume şi Condillac, întemeia a d e v ă r u l că
orice r a ţ i o n a m e n t ştiinţific e s t e inductiv. Din a e e s t p u n c t d e v e d e r e , Mili
d e s v o l t a , în u r m a lucrărilor lui Herschel şi W h e w e l l , logica i n d u c t i v ă . C o n ­
tribuţia s a cea mai originală e s t e d e a fi explicat n a t u r a p r o c e s u l u i i n d u c t i v
de gândire.
B a z a t ă p e definiţiunea Iui Aristotel, că i n d u c ţ i u n e a e s t e o p r o g r e s i u n e
2
d e l a singular la u n i v e r s a l , logica tradiţională limitase p r o c e s u l inductiv
d e g â n d i r e la o colecţiune d e cazuri p a r t i c u l a r e . Galilei o b s e r v a s e cu d r e p ­
tate că d a c ă i n d u c ţ i u n e a c e r e s ă t r e c e m prin fiecare caz individual, atunci
e s t e ori inutilă, n e d â n d nimic nou, ori imposibilă, fiind un p r o c e s infinit
3
d e o b s e r v a ţ i u n e . Mili s u s ţ i n e a însă că r e l a ţ i u n e a între c a z u r i p a r t i c u l a r e
şi p r o p o z i ţ i u n i g e n e r a l e nu este o colecţiune d e o b s e r v ă r i , ci o inferare,
prin c a r e s e obţine un nou a d e v ă r . Aşa, d e e x e m p l u , p r o p o z i ţ i u n e a « T o a t e
metalurile din acest district sunt e x p l o a t a t e » , nu este o inducţiune, p e n t r u c ă
nu conţine c e v a n o u afară d e cazurile p a r t i c u l a r e o b s e r v a t e . Mai mult d e c â t

1
Anal. Pr., 11,23.
2
Top,, I, 12.
8
// Saggiatore,}, 501,
a c e a s t a , p r o p o z i ţ i u n e a nu este strict g e n e r a l ă , fiindcă p r e d i c a t u l n u e s t e afirmat
d e un n u m ă r infinit d e cazuri individuale, ci numai d e toate metalele districtului
în c h e s t i u n e . P e d e altă p a r t e , p r o p o z i ţ i u n e a « T o a t e metalele sunt c o n d u c ă ­
tori b u n i d e electricitate», este o i n d u c ţ i u n e , p e n t r u c ă conţine implicit o in-
ferare, a n u m e , că ceea ce am găsit s ă fie a d e v ă r a t d e c â t e v a cazuri p a r t i c u ­
lare v a fi a d e v ă r a t d e t o a t e cazurile c a r e aparţin' a c e l e e a ş c l a s e . D e a s e m e n e a
p r o p o z i ţ i u n e a este g e n e r a l ă în s e n s u l strict al c u v â n t u l u i , p r e d i c a t u l fiind
afirmat d e un n u m ă r infinit d e cazuri p a r t i c u l a r e a p a r ţ i n â n d a c e l e a ş clase. Mill
a c c e n t u a astfel că i n d u c ţ i u n e a este un « p r o c e s d e inferare» şi că orice p r o c e s
d e g â n d i r e în care c o n c l u z i u n e a nu e s t e mai largă d e c â t p r e m i s e l e din c a r e a
1
fost trasă, nu c a d e în sfera terminului d e «inductiv». Cu alte c u v i n t e , infe-
r ă r e a nu c o n s i s t ă în e n u m e r a r e a d e cazuri p a r t i c u l a r e , ci în e n u n ţ a r e a
unei p r o p o s i ţ i u n i g e n e r a l e . O astfel d e p r o p o s i ţ i u n e este o b ţ i n u t ă p r i n o b ­
s e r v a r e a faptelor, c o n t r o l a t ă d e o lege sau d e o « c o n c e p ţ i u n e » , cum zice
2
Whewell. D a c ă se d e s c o p e r ă o astfel d e c o n c e p ţ i u n e s a u l e g e , testul
c a z u r i l o r p a r t i c u l a r e s e r e d u c e la o Simplă verificare. In a c e s t s e n s Galilei
s u b s t i t u i a v e c h e a m e t o d a i n d u c t i v ă d e c o m p a r a ţ i e şi e n u m e r a r e , prin a n a ­
liza unui singur caz c a r a c t e r i s t i c .
D a c ă p r o c e s u l inductiv d e g â n d i r e este o inferare, atunci i n d u c ţ i u n e a
a r e un c a r a c t e r d e d u c t i v . Î n t r e b a r e a n a ş t e , prin u r m a r e : e s t e i n d u c ţ i u n e a o
metodă independentă, sau reprezintă ceva deosebit de deducţiune ? Aceasta
este p r o b l e m a c e r c e t a t ă d e inai mulţi logiciani m o d e r n i . J e v o n s c o n s i d e r ă
3
i n d u c ţ i u n e a ca o « d e d u c ţ i u n e i n v e r s ă » . Căci orice p r o c e s i n d u c t i v p r e ­
s u p u n e o p r e m i s ă majoră, cu t o a t e că a c e a s t a e s t e s u p r i m a t ă în cursul ra­
ţ i o n a m e n t u l u i . B r a d l e y g ă s e a p e n t r u a c e l a ş motiv că i n d u c ţ i u n e a nu e s t e un
4
m o d i n d e p e n d e n t d e i n f e r a r e . In a c e l a ş s e n s S i g w a r t c o n s i d e r a i n d u c ­
5
ţiunea ca o « d e d u c ţ i u n e i n v e r s a t ă » . In sfârşit, B. Russell o b s e r v a că in­
0
d u c ţ i u n e a e s t e un fel d e « d e d u c ţ i u n e d e g h i z a t ă » , s u s ţ i n â n d că cele p a t r u
m e t o d e i n d u c t i v e formulate d e Mill nu p o t fi î n t r e b u i n ţ a t e d a c ă î n c e p e m
numai cu fapte, că chiar c a n o a n e l e a c e s t o r m e t o d e p r e s u p u n a d e v ă r u r i u n i ­
v e r s a l e , şi c ă prin u r m a r e m e t o d e i e nu s u n t strict «inductive». Mai mult
d e c â t a c e a s t a , n a t u r a raţionamentului d e c a r e se s e r v e ş t e cele p a t r u me­
t o d e nu e s t e i n d u c t i v ă , ci d e d u c t i v ă , p e n t r u c ă p r o c e s u l gândirei în astfel d e
7
cazuri nu funcţionează d e c â t p e b a z a u n o r p r o p o z i ţ i u n i u n i v e r s a l e .

1
Syst. of Log., B. III, chap. 2, § 1.
3
Novum Organon Renovatum (3rd ed., London, 1858). II, sec. 5.
3
The Principles of Science (2nd. ed.. London, 1877), Vol. I, p. 265.
4
Princ. of. Log. II, Chap. 3, § 14.
5
Logik, Bd, II, p. 457.
6
Princ. of Math., vol. I, Chap. 2, § 12.
5
Ibid., § 6 §i § 15'. Aceasta era relevat si de Sigwart, Op- cit,'p. 439.
 T o a t e a c e s t e c o n s i d e r a ţ i u n i ne î n t o r c d e u n d e am p l e c a t , la A r i s t o t e l .
P r o c e s u l i n d u c t i v formulat în «silogismul e p a g o g i c » e s t e , d e fapt, o inferare
d e d u c t i v ă . P r o b l e m a inducţiunei n e a r a t ă însă a c e l a ş a d e v ă r fundamental
p e c a r e l-am întâlnit cu ocazia discuţiunei logicei f o r m a l e : orice s e p a r a -
ţiune r a d i c a l ă cu p r i v i r e la n a t u r a g â n d i r e i , e s t e mai mult sau mai p u ţ i n
a r b i t r a r ă şi artificială.

înainte d e a c o n s i d e r a concluziunile c a r e se i m p u n din teoriile e x p u s e ,

t r e b u e s ă mai m e n ţ i o n ă m încă o î n c e r c a r e d e reformă a logicei t r a d i ţ i o n a l e .
D e d a t a a c e a s t a a v e m o teorie c a r e p r e t i n d e a face a b s t r a c ţ i e d e î n t r e a g a
d o c t r i n ă tradiţională. E s t e a ş a nutnita t e o r i e logică a P r a g m a t i s m u l u i .
T r e b u e o b s e r v a t dela î n c e p u t că P r a g m a t i s m u l î n c e a r c ă s ă î n l o c u i a s c ă
logica t r a d i ţ i o n a l ă a Iui Aristotel, p r e c u m şi logica t r a n s c e n d e n t a l ă a lui Kant-
s a u logica e m p i r i s t ă a lui Mill, p r i n t r ' o «logică a e x p e r i e n ţ e i » . Prin a c e a s t a
s e implică c o n c e p ţ i u n e a că şi ştiinţa formelor s a u r e g u l e l o r g â n d i r e i e s t e
în funcţie d e e x p e r i e n ţ ă . Aici însă e x p e r i e n ţ a nu î n s e a m n ă numai f o r m u l a r e a
ştiinţifică a impresiunilor şi ideilor, ci mai ales acţiunea, a d i c ă v i a ţ a t r ă i t ă
a elementelor care constitue c u n o ş t i n ţ a . A d e v ă r u l unei idei sau al unei p r o -
poziţiuni nu residă numai în conţinut, ci mai a l e s în relaţiunea pe care o
are faţă de realitate. D a r o astfel d e relaţiune nu e s t e o « p r o p r i e t a t e s t a g ­
n a n t ă » , ci c e v a viu şi evolutiv. In s e n s u l a c e s t a , W . J a m e s d e c l a r a că « a d e ­
v ă r u l se întâmplă (happens) unei idei» prin faptul că e s t e un p r o c e s în
1
continuă mişcare, determinat de experienţă.
S e înţelege dela sine că b a z a acestei concepţii e s t e p s i h o l o g i c ă . Logica
d e v i n e astfel p e n t r u p r a g m a t i ş t i un fel d e disciplină p s i h o l o g i c ă . D e w e y , un
p r a g m a t i s t mai radical d e c â t J a m e s , a î n c e r c a t să d e s v o l t e o l o g i c ă a e x p e ­
rienţei p e b a z ă p r a g m a t i s t ă . « G â n d i r e a e s t e » , s p u n e D e w e y , «un fel d e
activitate p e c a r e o e x e c u t ă m d i n t r ' o n e v o e specifică, d u p ă cum din altă
2
n e v o e ne angajăm în alte feluri d e activitate» . Astfel, «propoziţiuni e x i s t ă
r a p o r i â n d u - s e la agenda — Ia lucruri d e făcut sau să fie făcute, j u d e c ă ţ i a
a
unei situaţiuni c e r â n d acţiune» . Sau, cum se e x p r i m ă un alt p r a g m a t i s t ,
i
«judecata tipică e s t e o p a r t e d i n t r ' o a c ţ i u n e » . G â n d i r e a v ă z u t ă ca un act

1
Pragmatism (New-York, 1907), p. 201; Cf. şi următoarele lucrări ale aceluiaş
autor: The Meaning of-Truth (New-York, new ed. 1911), pp. 51—101 şi Essays in Ra­
dical Empiricism (New-York, 1912), Chap. VI.
2 v
Essays in Experimental Logic (Chicago, 1916), p. 75.
3
Ibid., p. 335.
4
H. Sturt, „The Logic of Pragmatism" in Proceedings of the Aristotelian So­
ciety, (1903), p. 111.
p u r reflectiv ne d ă cheia unei logice a e x p e r i e n ţ e i ca o « m e t o d ă d e cer­
1
c e t a r e şi i n t e r p r e t a r e » a t u t u r o r fenomenelor .
V e d e m , prin u r m a r e , că P r a g m a t i s m u l , r e d u c â n d t o a t ă d o c t r i n a logică
la c e r c e t a r e a n a t u r e i gândirei şi la criteriul a d e v ă r u l u i din p u n c t d e v e d e r e
p r a c t i c al acţiunei, desfiinţează logica sau cel mult o c o n s i d e r ă ca o r a m u r ă
a psihologiei şi a e p i s t e m o l o g i e i . Aci a p a r e iar a c e e a ş confusiune între
idealitate şi realitate, între forma şi n a l u r a g â n d i r e i . O «logică a e x p e r i e n ţ e i »
p o a t e exista în s e n s u l oricărei logice limitate Ia o înfăţişare a realităţei,
d a r nu p o a t e ţine Ioc logicei p r o p r i u zisă. S e p a r e că pragmatiştii înşişi
m ă r t u r i s e s c insuficienţa doctrinei lor, când o c o n s i d e r ă mai mult ca o «ati­
t u d i n e » . D e faptj logica P r a g m a t i s m u l u i nu î n s e a m n ă mai mult d e c â t a t â t .
D a r chiar în a c e s t s e n s nu este o contribuţie originală. C o n c e p ţ i u n e a p s i ­
hologică a g â n d i r e i s e g ă s e ş t e , cum am v ă z u t , şi la alţi logiciani. Am
î n s e m n a t totuşi teoria logicei d u p ă p r a g m a t i ş t i , fiindcă r e p r e s i n t ă o m a n i ­
festare d e î n c e r c a r e d e reformă a logicei tradiţionale. Voind să s u b s u m e
cu d e s ă v â r ş i r e l o g i c a — psihologiei, şi n e ţ i n â n d s e a m a d e c a r a c t e r u l formal
2
al g â n d i r e i , logica P r a g m a t i s m u l u i iese din cadrul ştiinţei logice p r o p r i u z i s ă .

VI
î n c e r c ă r i l e de reformă a logicei t r a d i ţ i o n a l e ne d u c , d u p ă cum am
v ă z u t , la resultate foarte relative. Diferite p u n c t e d e v e d e r e d a u n a ş t e r e
la diferite teorii. O opinie identică e x i s t ă numai în a s p i r a ţ i a p e c a r e toţi
logicianii o n u t r e s c d e a formula în mod a d e q u a t principiile şi regulele
g â n d i r e i v a l i d e . Din a c e a s t ă d o r i n ţ ă p r o v i n e p ă c a t u l e x a g e r ă r i i d e c a r e
orice t e o r i e suferă. Partizanii logicei p u r e s a u ai logicei simbolice, p r e c u m
şi criticii silogismului sau reformatorii teoriei inducţiunii, î n c e a r c ă a limita
g â n d i r e a prin s c h e m e , în a c e e a ş m ă s u r ă ca şi Aristotel. D e o s e b i r e a este
numai că, p e când părintele logicei nu a v e a nici un p r e m e r g ă t o r în î n t r e ­
p r i n d e r e a d e a fonda o ştiinţă n o u ă , logicianii m o d e r n i au înaintea lor î n ­
t r e g u l s c h e m a t i s m la care g â n d i r e a a fost s u p u s ă . î n c e r c a r e a lor d e a în­
locui cu d e s ă v â r ş i r e principiile logicei tradiţionale, nu p o a t e resulta d e c â t
î n t r ' o t r a n s l a ţ i u n e d e formule. Spiritul de i n o v a ţ i u n e al logicianilor m o d e r n i
a m i n t e ş t e î n c e r c a r e a u n o r matematiciani d e a înlocui g e o m e t r i a lui Euclid.
O astfel d e înlocuire e s t e posibilă, d a r , p e n t r u a s e i m p u n e în mod g e -

1
Dewey, Op. cit., p. 99. Cf. A, W. Moore, Pragmatism and its Critics (Chicago
1910), p. 107. '
2
Metoda Pragmatismului a fost întâi formulată de C. S. Peirce într'un articol
intitulat „How to make our Ideas clear" în revista The Popular Science Monthly (Ian.
1878), pp. 286 — 302. F. C. S. Schiller, exponentul Pragmatismului (sub numele de „Hu-
manism") în Anglia, o găseşte în proposiţiunea lui Protagoras: Studies in Humanism
(London, 1907), Pref., p. xiv.
 neral, are n e v o e d e o s c h i m b a r e g r a d ú a l a a felului d e a v e d e a a c e l e a ş
p r o b l e m e . T o t u l d e p i n d e în a c e s t caz d e p u n c t u l de v e d e r e al g â n d i t o r u ­
lui, şi cum majoritatea oamenilor s'a obişnuit cu logica lui Aristotel, ca şi
cu g e o m e t r i a lui Euclid, inovafiunea, fie cât de genială, r ă m â n e mai mult
p e hârtie.
Cu t o a t e a c e s t e a , reformele p r o p u s e de logician» m o d e r n i au meritul
de a fi a r ă t a t lipsurile logicei t r a d i ţ i o n a l e . Critica silogismului, formele noi
de r a ţ i o n a m e n t d e d u c t i v şi t e o r i a inducţiunii, sunt contribuţiuni p o s i t i v e
p e n t r u ştiinţa logicei. D a r iarăşi nu t r e b u e s ă uităm că a c e s t e reforme nu
înlătură logica tradiţională, ci numai o î n t r e g e ş t e . Căci sistemul logicei lui
Aristotel c u p r i n d e în sine nucleul t u t u r o r principiilor şi p r o b l e m e l o r fun­
d a m e n t a l e cu c a r e logica m o d e r n ă se o c u p ă .
încercările d e reformă, p r e c u m şi reformele p o s i t i v e i n t r o d u s e în
corpul logicei tradiţionale, d e l a j u m ă t a t e a secolului trecut, sunt o d o v a d ă
că logica nu e s t e numai o artă, sau, cum c r e d e a Kant, un sistem î n c h i s d e
c o n c e p t e , ci o ştiinţă în a d e v ă r a t u l înţeles, fiind c a p a b i l ă d e î n t r e g i r e şi
d e s v o l t a r e continuă. V e c h e a î n t r e b a r e pe c a r e şi-o p u n e a u Scolasticii e r a
astfel definitiv lămurită. Logica este o artă în sensul că ne învaţă cum s ă
g â n d i m corect, d a r în a c e l a ş timp este o ştiinţă p e n t r u c ă ne d ă posibilitatea
de a cunoaşte principiile, regúlele şi formele g â n d i r e i valide. C a r a c t e r u l l o ­
gicei, ca ştiinţă, e s t e un fapt p e care nu-1 mai p o a t e n e g a nimeni astăzi,
când v e d e m o continuă d e s v o l t a r e îft d o c t r i n a ei.
P e d e altă p a r t e este a d e v ă r a t că c o n t r o v e r s e l e care s'au desfăşurat
în secolul trecut şi c o n t i n u ă a p r e o c u p a pe logicianii de azi, s u n t d e fapt
aceleaşi ca şi p e timpul când se cristaliza ştiinţa logicei. A c e a s t a nu în-
s e a m n ă j î n s ă că logica nu este o ştiinţă. P r o b l e m e l e fundamentale r ă m â n
cam a c e l e a ş în orice disciplină. D e s v o l t a r e a unei ştiinţe e s t e chiar c o n d i ­
ţionată de statornicia u n o r principii. Căci numai pe b a z a unui sistem d e
p r o b l e m e şi principii p o a t e o ştiinţă să p r o g r e s e z e .
P r o b l e m a capitală a logicei de azi, ca şi a logicei t r a d i ţ i o n a l e , e s t e
d e a s i s t e m a t i z a condiţiile formale s u b care p r o c e s u l g â n d i r e i s e manifestă,
şi d e a simplifica pe cât se p o a t e c u n o ş t i n ţ a regulelor de r a ţ i o n a m e n t valid.
T o a t e celelalte p r o b l e m e d e logică sunt p u s e cu acest s c o p . A c ă u t a s o -
luţiunea lor, î n s e a m n ă a înainta ştiinţa logicei în d i r e c ţ i u n e a p e care o indică
însăşi raţiunea de a fi a acestei discipline. In acest s e n s , încercările d e r e ­
formă a logicianilor m o d e r n i nu sunt d e c â t rezultatul firesc al d e s v o l t ă r e i
logicei ca ştiinţă.
Nicolae Petrescu
C o n f e r e n ţ i a r la Universitatea
 CINCI DIALOGURI PLATONICE

ALCIBIADE, PROTAGORAS, E U T H Y P H R O N , LYSIS

ŞI SYMPOSION
PREFAŢĂ LA VOI.. II DK T M ADUCERI PIN OPERA H:i PLATO.N

Nu c o n s i d e r a ţ i u n i d e ordin cronologic, nici d o r i n ţ a d e a p r e z e n t a d o c ­

trina lui P l a t o n în c r e ş t e r e a şi d e v e n i r e a ei organică, n e - a u d e t e r m i n a t să
p r e z i n t ă m a c e s t e scrieri ale marelui filosof, în o r d i n e a a d o p t a t ă , ci c o n ­
v i n g e r e a că ele ne p o t sluji la î n ţ e l e g e r e a tnai d e a p r o a p e a m a r e l u r c u g e -
t ă t o r c a r e a fost S o c r a t e . Fireşte că întreaga o p e r ă a lui Platon t r e b u e p u s ă
la contribuţie d e cel c a r e v r e a s ă c u n o a s c ă ' m a i bine p e m a e s t r u l său, în­
trucât t o a t ă a c e a s t a o p e r ă e împletită cu reminiscenţe din ideile iniţiatorului
s ă u în filosofic D e c â t , dintre dialoagele p l a t o n i c e , unele s u n t mai c a r a c t e ­
ristice p e n t r u că ne oferă un material mai b o g a t p e n t r u c u n o a ş t e r e a fiului
Fenaretei.
C a r a c t e r i s t i c a marilor p e r s o n a l i t ă ţ i e că sânt inepuizabile. Firea lui
S o c r a t e , c o m p l e x ă ca a unui P r o t e u , nu p o a t e î n c ă p e a în cadrul unui sau
a d o u ă d i a l o a g e . Lui Platon i-au trebuit cel puţin o duzină ca să ne s c h i ­
ţ e z e liniile lui mai i n t e r e s a n t , p e omul «ciudat» c a r e nu intră înjnici una
din formulele c u n o s c u t e . Publicului său, întemeetorul^Academiei i-ar fi putut
s p u n e cuvintele, p e care N e s t o r i le s p u n e Iul T e l e m a h , v e n i f s ă ' c e r c e t e z e
u r m a tatălui s ă u , O d i s e u : «Nici cinci nici şeas.e ani nu mi-ar ajunge să-ţi
p o v e s t e s c » . Şi Piaton a p o v e s t i t Atenienilor, — mai ales^publiculuî mai t â n ă r
care nu-1 c u n o ş t e a p e S o c r a t e d e cât din t r a d i ţ i i — nu^ cinci ani, ci o viaţă
întreagă, c e r â n d p e n t r u el, ca artist ce era, d o a r d r e p t u l m o d e s t d e a-şi
s p u n e şi ideile lui prin g u r a aceluia p e care îl u r m a s e ca p e un steag
ce d u c e la m â n t u i r e şi victorie. P e n t r u el numele lui S o c r a t e , căruia îi în­
chină mai t o a t e d i a l o a g e l e sale, e o d e c l a r a ţ i e şi un p r o g r a m . Şi d a c ă în
cadrul acestui p r o g r a m a găsit d e cuviinţă să-şi e x p u n ă s u b egida m a e s ­
trului şi genialele sale idei, e că ei era încredinţat că lucrează în spiritul
marelui d i s p ă r u t , când nu se m u l ţ u m e ş t e să (ie numai p a z n i c al c o m o a r e
d e g â n d u r i lăsată d e acela, ci l u c r e a z ă s ă o s p o r e a s c ă , d u c â n d mai d e p a r t e
cercetările î n c e p u t e şi c ă u t â n d să fructifice î n v ă ţ ă t u r a m â n t u i t o a r e .
Mântuirea e r a a c e a s t ă î n v ă ţ ă t u r ă , în ochii lui P l a t o n , p e n t r u c ă ea arăta
p e ce cale s e p o a t e g ă s i m â n t u i r e a Statului ş i ' a c e t ă ţ e a n u l u i . Nu în bunu­
rile e x t e r n e , în a v u ţ i e , situaţie, rang, stă fericirea individului, ci în d e s ă v â r ­
şirea sufleiu'ui. Aceiaşi n o r m ă o r e c o m a n d a S o c r a t e şi când era v o r b a
s ă s e realizeze fericirea Statului. Statul, ca şi individu', t r e b u e să s e î n t e -
m e e z e p e un principiu moral, căci numai acesta îi asigura trăinicia. Şi d u p ă
cum omului singuratic nu p o a t e să-i d e a v a l o a r e definitivă mijloacele e x t e r n e
d e c a r e el d i s p u n e , tot astfel şi Statul nu p o a t e dăinui şi nu p o a t e să-şi
î n d e p l i n e a s c ă a d e v ă r a t a lui menire d^cât d a c ă are la b a z a lui d r e p t a t e a .
Şi e l i m p e d e că e x i s t e n ţ a unui a s e m e n e a Stat e c o n d i ţ i o n a t ă d e e x i s t e n ţ a
unor cetăţeni pregătiţi în a c e s t s e n s . Aşa se explică d e ce S o c r a t e — şi
d u p ă el, P l a t o n — p u s e s e a ş a d e mare p r e ţ p e p r e g ă t i r e a omului ca om moral.

Ivirea a c e s t o r doî mari apostoli, S o c r a t e şi Platon, a c ă r o r î n c e r c a r e

d e reformă are p a r c ă un c a r a c t e r de religiositate, c o r e s p u n d e unei crize
în viaţa Statului atenian. D u p ă răsboiuL p e l o p e n e s i a c , Atena m e r g e a vizibil
s p r e d e c ă d e r e . Oamenii politici însă caută să-i redea v e c h e a strălucire şi
p u t e r e v â r â n d - o iar în î n t r e p r i n d e r i p r i m e j d i o a s e . Insă t o a t e încercările
a s t e a , c o n d u s e mai ales d e Alcibiade, au d o v e d i t o d a t ă p e n t r u t o t d e a u n a
că politica d e ambiţie şi cuceriri e nefastă p e n t r u Atena, care nu mai a v e a
v e c h e a e n e r g i e , obişnuită să c â ş t i g e mereu victorii. • ;

Atunci ce are d e făcut ? Cum s ă - ş i o r i e n t e z e politica e x t e r n ă ? Şi în g e ­

neral, d e ce c o n c e p ţ i e a v e a să se lase călăuzit a c e s t p o p o r care se simţea
încă plin d e s e v ă şi c a p a b i l încă d e lucruri mari ? — Iată întrebări p e c a r e
şi le v o r fi p u s toţi oamenii d e bine. şi cu d r a g o s t e p e n t r u c e t a t e a lui E r e h -
teu. Şi a c e a s t ă î n t r e b a r e şi-o v a fi p u s şi tânărul — p e atunci — P l a t o n ,
c a r e şi î n c e a r c ă să-i d e a un r ă s p u n s în Alcibiade al s ă u . R ă s p u n s u l lui e scurt
şi e a ş a cum s'ar fi p u t u t a ş t e p t a dela un discipol al lui S o c r a t e : «Viitorul
ţării sale el nu-1 mai v e d e în urmărirea himerică a unei p r e d o m i n ă r i d e v e ­
nite imposibile, ci mai d e g r a b ă în r e a l i z a r e a unei vieţi m o r a l m e n t e s u p e ­
1
rioară» . Bine înţeles că p e lângă motivul de'mai s u s , care e x p l i c ă g e n e z a
a c e s t u i dialog «Alcibiade», mai e şi o altă cauză — să-i zicem — o c a z i o ­
nală. D a c ă m o a r t e a mizerabilă a lui Alcibiade şi d u p ă a s a s i n a t u l lui S o c r a ­
t e , — d a c ă a d m i t e m că manifestul a c e s t a a fost scris c u r â n d d u p ă e x e c u ­
2
ţia lui S o c r a t e , c â n d Platon trăia r e t r a s la M e g a r a — se p u s e s e în d i s c u ­
ţie d o u ă chestii d e o actualitate a r z ă t o a r e : 1 . V a l o a r e a ca om şi ca politic
1
Platon — V o i . I. M. Croiset. Notice sur Alcibiade, p a g 5 1 .
2
Cum admite M Croiset: ibidem.
 a g e n i a l u l u i n e p o t al lui Pericle şi 2. l e g ă t u r a d i n t r e el şi S o c r a t e cât şi na­
t u r a influenţei p e care a c e s t a din u r m ă se zicea ca e x e r c i t a t - o a s u p r a celui dintâi
E r a , cum v e d e m , la o r d i n e a zilei o c h e s t i e «Alcibiade» şi o chestie
S o c r a t e , şi ce p u t e a fi mai i n t e r e s a n t d e c â t a p r e z i n t ă alături p e aceşti doi oameni
s p r e a a r ă t a r a p o r t u r i l e d i n t r e ei. Exista o literatură d u ş m ă n o a s ă marelui
om p o l i t i c , p e c a r e mulţi îl s o c o t e a u , ş i nu fără motiv, d r e p t pricina n e n o ­
rocirilor Statului. Circulau s v o n u r i tot mai c o n s i s t e n t e , că p ă r i n t e l e spiritual
al lui Alcibiade fusese S o c r a t e , p e c a r e astfel mulţi e r a u î n d r e p t ă ţ i ţ i să-1 s o ­
c o t e a s c ă d r e p t autorul indirect ai t u t u r o r nenorocirilor patriei. Un e c o u al
a c e s t o r polemici îl a v e m şi în M e m o r a b . Iui Xenofon, c a r e s e c r e d e î n d a ­
t o r a t să ia a p ă r a r e a ilustrului om politic, p e n t r u ca t o t o d a t ă prin a s t a s ă
a p e r e şi m e m o r i a lui S o c r a t e . In ' a c e a s t ă polemică i n t e r v i n e şi P l a t o n cu
«Alcibiade» al s ă u , care c a u t ă să p u e la p u n c t cele d o u ă chestiuni, a r ă ­
t â n d p e d e o p a r t e ce d e z a s t r e p o a t e p r o d u c e un om d e g e n i u n e d e s c i -
plinat d e un principiu moral, şi p e d e alta, că S o c r a t e nu p o a t e f i consi­
d e r a t ca v i n o v a t d e politica şi faptele lui Alcibiade. N a t u r a l că cea mai
m a r e p a r t e din a c e s t e lucruri nu le s p u n e el d e a d t e p t u l în dialogul s ă u ,
ci le lasă s u b î n ţ e l e s e . Căci cel c a r e citeşte a c e a s t ă l u c r a r e platonică şi
v e d e la ce se r e d u c e a r a p o r t u l între cei doi o a m e n i , p o a t e s ă t r a g ă n u m a i
d e c â t conclusia" că d a c ă fiui lui Clinas a r fi urmat sfaturile desculţului m a ­
estru, n ' a r fi urmat politica d e a v e n t u r i p e c a r e a u r m a t - o ; n ' a r fi v â r â t
ţ a r a în a v e n t u r i , ci s'ar fi c o n v i n s că fericirea ţării sale t r e b u e c ă u t a t ă p e
altă cale.
T o a t e cele s p u s e mai s u s ar p u t e a fi a d e v ă r a t e , s a u cel puţin p r o ­
b a b i l e , c â n d a r fi un lucru cert că a c e s t dialog a fost s c r i s d e P l a t o n . Lu­
crul a c e s t a nu e cert d e l o c ; b a chiar majoritatea cercetătorilor mai vechi
şi mai noi au c o n t e s t a t a u t e n t i c i t a t e a lui. P e r e p r e z e n t a n ţ i i acestei p ă r e r i îi
găsim mai a l e s în ş c o a l a g e r m a n ă , c a r e , î n c e p â n d cu S c h l e i e r m a c h e r şi Ast şi
t e r m i n â n d cu Zeller şi W i l a m o w i t z , s'a silit să g ă s e a s c ă tot felul d e
motive e x t e r n e şi interne c a s ă d o v e d e a s c ă inautenticitatea lucrării în
d i s c u ţ i e . S'a o b i e c t a t , că stilul ei nu c o r e s p u n d e a d e v ă r a t u l u i stil p l a t o n i c ,
că e s a r b ă d , t r ă d â n d u - s e astfel ca o p e r a unui imitator. Cât d e fragile
s u n t a c e s t e criterii interne, d e c a r e se lasă călăuziţi unii filologi, se p o a t e '
1
v e d e a din a c e e a că, d e s p r e a c e l a ş dialog un filolog g e r m a n se exprimă
a s t f e l : «Nu c u n o s c c e v a mai f e r m e c ă t o r ca primul dialog al Iui Alcibi­
a d e ; s â n t înclinat să-1 n u m e s c cea mai frumoasă b u c a t ă a limbei ( g r e c e ş t i ) ;
şi mai a r e p e d e a s u p r a o subtilitate d e spirit şi o fineţă care r e c l a m ă cea
mai m a r e a t e n ţ i e » . Apoi e cel puţin ciudat ca din faptul că din a c e s t dia­
log s e află unul sau d o u ă cuvinte p o e t i c e , ce nu s e mai î n t â l n e s c în altă

1
Cf. Müller, citat de Chaignet-Platon, 71. nota 1.
 1
p a r t e a operii lui P l a t o n , s ă tragi un a r g u m e n t în favoarea tezei că l u ­
crarea a c e a s t a ar fi n e a u t e n t i c ă . Ca şi cum unui a u t o r nu i-ar fi îngăduit
s ă scrie d e cât într'o manieră, p e care apoi ar fi obligat s'o r e s p e c t e strict.
Chiar d a c ă am admite acest lucru, şi el e î n t r ' a d e v ă r admisibil p e n t r u un
scriitor g r e c din a c e a s t ă p e r i o a d ă , nu t r e b u i e să uităm însă că un scriitor
nu ajunge la «maniera lui» d i n t r ' o d a t ă , din prima zi c â n d a p u s m â n a p e
c o n d e i să scrie, ci şi-o formează încetul cu încetul. Atunci de ce n ' a m
a d m i t e că «Alcibiade» e una din operile scrise d e Platon înainte d e a
ajunge să-şi cristalizeze maniera ?
S e s p u n e că e o p e r a unui imitator. D a r t o c m a i aceştia sânt mai p r u ­
denţi dejfcât chiar modelele lor, şi, in orice caz, un imitator inteligent nu
şi-ar fi îngăduit, el, mai a l e s , să î n t r e b u i n ţ e z e c u v i n t e s t r ă i n e d e v o ­
cabularul lui P l a t o n .
E mult mai p r o b a b i l că lucrurile stau altfel. Dialogul a c e s t a e pla­
tonic şi d a c ă p r e s i n t ă o a r e c a r e d e o s e b i r i d e restul operii filosofului, ele se
d a t o r e s c faptului că „ A l c i b i a d e " a fost una din cele dintâi încercări literare
ale a u t o r u l u i . De altfel imitatorul — d a c ă ar fi v o r b a d e un a t a r e — d ă
d o v a d ă d e un talent a ş a d e remarcabil şi a ş a de i n g e n i o s , şi e a ş a d e
profund şi subtil, în cât nu înţeleg d e ce n'am v e d e a în el p e P l a t o n în­
suşi c a r e , s p r e a satisface nişte ulterioare supoziţii filologice, s'ar fi făcut
imitatorul său î n s u ş .
s
Ş c o a l a franceză, mat p r u d e n t ă , îl c o n s i d e r ă ca a u t e n t i c . Şi cu d r e p t
cuvânt, când ne g â n d i m că în tradiţia şcoalei platonice a c e s t dialog s'a bu­
curat de cea mai mare t r e c e r e . El a fost c o m e n t a t d e p r e d i l e c ţ i e d e p l a t o -
nişti antici, — p e n t r u că era socotit p r i n t r e cele mai autentice dialoage-
8
Albinus şi O l y m p i o d o r ne s p u n e c ă «cel care vrea să se d e d e a cu filoso-
fia, va trebui să î n c e a p ă lectura lui Platon cu «Alcibiade», iar Iamblichos
c o n s i d e r ă a c e s t dialog, d e c l a s a t d e critica g e r m a n ă ca n e a u t e n t i c , ca un
fel d e p r o p i l e e ce c o n d u c în s a n c t u a r u l fiiosofiei p l a t o n i c e .

D u p ă c e în «Alcibiade» divinul filosof v o r b i s e între altele şi d e s p r e

condiţia pe care frebue s'o î n d e p l i n e a s c ă cel care v r e a s ă s e manifeste ca
om politic şi c o n d u c ă t o r a l ^ p o p o r u l u i , şi ajunsese la conclusia că un a t a r e
om t r e b u e să p o s e a d ă , n e a p ă r a t , «ştiinţa» a c e e a c e formează obiectul p o ­
liticei, el a t a c ă în « P r o t a g o r a s » chestia î n v ă ţ ă m â n t u l u i . Unul din meritele
d e c ă p e t e n i e ale sofiştilor, fusese că au p u s p e primul p l a n a c e a s t ă p r o ­
b l e m ă , însă ei au făcut g r e ş e a l ă că au r e z o l v a t - o într'un c h i p vicios, într'un
spirit p u r formal, fără s ă ţie s o c o t e a l ă d e loc s a u p r e a puţin d e ceea
1
Cum face Wilamowitz, Platon II. p. 326.
2
Cousin, Chaignet, M. Croiset.
3
Chaignet. op. cit. pag. 169. n 1.
ce t r e b u i a s ă s t e a la b a z a î n v ă ţ ă m â n t u l u i , d e acel fond real fără d e c a r e
forma nu î n s e a m n ă nimic. Pemtru a-şi p u t e a e x e r c i t a activitatea lor cu fo­
los, ei t r e b u i a u să d ă r â m e mai întâi c r e d i n ţ a î n r ă d ă c i n a t ă a d â n c în spirite,
că « v i r t u t e a » , în s e n s u l ei cel mai larg, nu se p o a t e î n v ă ţ a , ci ea n u m a i
s e m o ş t e n e ş t e , s a u că în orice c a z ea p o a t e ex;'sta într'un suflet bine n ă s ­
cut şi b i n e î n z e s t r a t . F a ţ ă d e o astfel d e c r e d i n ţ ă , fireşte că a c t i v i t a t e a
lor n ' a r mai fi fost î n d r e p t ă ţ i t ă , sau ar fi fost mărginită la un c â m p foarte
r e s t r â n s . D a r ei afirmă şi c a u t ă s ă d o v e d e a s c ă , că s u s n u m i t a c r e d i n ţ ă nu
e întemeiată, căci v i r t u t e a — s p u n ei — se p o a t e î n v ă ţ a . Astfel, fără să'şi
d e a p o a t e s e a m a d e î n s e m n ă t a t e a «descoperirii» lor, ei r e a l i z e a z ă u n a din
achiziţiunile cele mai i m p o r t a n t e p e n t r u viitorul şi p r o g r e s u l d e m o c r a ţ i e i .
C ă c i a s t a î n s e a m n ă nici mai mult nici mai puţin că orice c e t ă ţ e a n , cât d e
umil, d a c ă ' ş i d ă o s t e n e a l ă şt d i s p u n e d e mijloacele p e n t r u a c ă p ă t a î n d ţ u -
m a r e a n e c e s a r ă , p o a t e ajunge în p o s e s i u n e a acelei «virtuţi» i n t e l e c t u a l -
m o r a l e , c a r e p â n ă atunci forma a p a n ^ g i u l unui n u m ă r r e s t r â n s d e « b i n e -
născuţi».
I d e e a lor, realizată î n p r a c f i c ă cu ajutorul unei m e t o d e s u i g e n e r i s , con­
ţ i n e a în g e r m e n t o a t ă ş c o a l a d e mai târziu, şi p â n ă la un p u n c t s e p o a t e
afirma că i d e e a d e ş c o a l ă d e azi — m i n u s c a r a c t e r u l ei etatist — se d a t o -
r e ş t e sofiştilor.
D e c â t , a c e a s t ă m e t o d ă a lor p r e z i n t ă anumite s c ă d e r i , p e n t r u că se
p u n e a p r e a mult p r e ţ p e p a r t e a formală. A c e s t e lipsuri ale ei nu s c ă p a s e
spiritelor p r o f u n d e ale vremii, şi nu-i s c ă p a s e unui S o c r a t e sau P l a t o n . D e
aci d i v e r g e n ţ a d e p ă r e r i şi d e multe ori chiar ostilitatea între aceşti doi din
u r m ă şi sofişti.
C a s ă ne a r a t e r a p o r t u l în c a r e s e aflau, unul faţă d e celălalt, cele
d o u ă «ideale d e c u l t u r ă » , P l a t o n p u n e în « P r o t a g o r a s » al s ă u , faţă în faţă,
p e cei doi corifei ai celor d o u ă direcţiuni. E v i d e n t , că din p u n c t d e v e d e r e
istoric, s c e n a c a r e formează nucleul acestui d i a l o g , nu s e p o a t e m e n ţ i n e :
c â n d P r o t a g o r a s , ajuns la o r e s p e c t a b i l ă b ă t r â n e ţ e , era c o n s i d e r a t ca prinţul
ştiinţei .greceşti şi cel mai m a r e sofist al timpului, S o c r a t e e r a u n n i m e n e a ,
a ş a că r a p o r t u l d i n t r e ei nu t r e b u i e înţeles d e la egal la egal. S c e n a s e
b a z e a z ă mai mult p e o ficţiune, menită să p u n ă faţă în faţă cele d o u ă «şcoli»,
î n t r ' u n c a d r u cât mai l i m p e d e şi mai artistic. Căci nu t r e b u e s ă uităm
n i c i o d a t ă când citim p e P l a t o n , că e un m a r e , un foarte m a r e artist, c a r e ,
v o i n d s ă t r a t e z e o c h e s t i e a ş a d e a r i d ă ca cea p o m e n i t ă mai s u s , g ă s e ş t e
mijlocul d e a n e - o p r e z e n t a s u b forma unei comedii d e o fineţă şi un u m o r
i n c o m p a r a b i l . P r o t a g o r a s e o c o m e d i e , şi a c e s t lucru îl v a înţelege şi mai
b i n e cititorul care îşi a d u c e aminte, că P l a t o n , înainte d e a se face filosof,
era d r a m a t u r g .
C a s a vestitului b o g ă t a ş Cailias, r u d a lui P e r i c l e şi a lui Alcibiade, era p e
a t u n c i un cuib d e î n ţ e l e p c i u n e . La el erau primiţi cu b r a ţ e l e d e s c h i s e toţi
sofiştii călători, cari în peregrinaţiunile lor nu uitau s ă se a b a t ă în primul
r â n d la A t e n a , m e t r o p o l a culturii g r e c e ş t i . La masa acestui M e c e n a se în­
t â l n e a u toţi r e p r e z e n t a n ţ i i d e s e a m ă ai ştiinţei g r e c e ş t i , un P r o d i c o s , un
H i p i a s , un P r o t a g o r a s .
P e n t r u bătrânii c o n s e r v a t o r i din A t e n a , cari nu v e d e a u cu ochi buni
a c e a s t ă invazie d e o a m e n f s u s p e c ţ i — cum erau sofiştii — c a s a lui Callias
va fi fost o casă d e s c a n d a l , p u r t a r e a lui s o c o t i t ă d e mult ca smintită, iar
sofiştii consideraţi ca nişte p a r a z i ţ i ce g ă s e a u astfel un prilej lesnicios d e
a trăi c o m o d p e s p i n a r e a seniorului risipitor şi m a n i a c d u p ă discuţii filo­
sofice- Bâ încă E u p o l i s î i făcuse a c e s t u i a cinstea s ă ni-1 înfăţişeze ca eroul
unei comedii, «Paraziţii», u n d e era caricaturizat a t â t amfitrionul b u n d e p u s
s u b curatelă, cât şi diferitele p e r s o n a g i i «filosoficeşti», ca P r o t a g o r a s şi
alţii. E p r o b a b i l că a c e a s t ă c o m e d i e a e x e r c i t a t o s u g e s t i e a s u p r a lui P l a t o n ,
când s'a a p u c a t s ă ne p r e z i n t e în dialogul s ă u p e P r o t a g o r a s , a ş a cum ni
l'a p r e z i n t a t . In c â t e v a c u v i n t e , lucrurile se p e t r e c în chipul u r m ă t o r : La
c a s a s u s numitului b o g ă t a ş , u n d e din î n t â m p l a r e se aflau reuniţi în a c e l a ş
timp cei trei sofişti p o m e n i ţ i mai s u s , vine î n t r ' o zi S o c r a t e c a să-i p r e ­
zinte lui P r o t a g o r a s p e un tânăr, H i p p o c r a t e , c e - v r e a să ia lecţii d e ia
vestitul m a e s t r u . D u p ă c e S o c r a t e face cuvenitele p r e z e n t ă r i — el c u n o ş t e a
mai înainte p e P r o t a g o r a s — personajul n e î n s e m n a t al tânărului, în c a t e
nimic nu ne î m p i e d i c ă să bănuim p e î n s u ş P l a t o n , trece cu totul p e planul
al doilea, şi discuţia se î n c e p e între S o c r a t e şi P r o t a g o r a s , s p r e a s c ş t i d a c ă
v i r t u t e a se p o a t e s a u nu î n v ă ţ a . Sofistul, e v i d e n t , e d e p ă r e r e a că se p o a t e
î n v ă ţ a . S p r e a se c e r c e t a d a c ă sofistul îşi p o a t e întemeia l o g i c e ş t e a c e a s t ă
p ă r e r e a lui, S o c r a t e se preface că ar fi c o n v i n s că, d i m p o t r i v ă , v i r t u t e a nu
s e p o a t e î n v ă ţ a . Asta, p r e c u m v o m v e d e a mai târziu, numai ca să p u e la
î n c e r c a r e p e p a r t e n e r u l său. A c e s t a , într'un d i s c u r s strălucit, d o v e d e ş t e afir­
m a r e a lui, care p a r e că-I c o n v i n g e şi p e S o c r a t e . De cât, curiosul fiu al
F e n e r a t e i , ar mai v r e a să ştie un l u c r u : Ce c r e d e P r o t a g o r a s ? E v i r t u t e a
u n i t a r ă ? Iar diferitele virtuţi s p e c i a l e c a : d r e p t a t e a , vitejia, t e m p e r a n ţ a ,
s u n t ele o a r e numai părţi identice între sine ale a c e l u i a ş î n t r e g , sau s u n t
d i f e r i t e ? In r ă s p u n s u l Ia a c e a s t ă ' î n t r e b a r e , P r o t a g o r a s se î n c u r c ă lamentabil
în faţa tânărului c o n l o c u t o r , care na-1 s l ă b e ş t e cu î n t r e b ă r i l e şi-1 sileşte
m e r e u s ă b a t ă în r e t r a g e r e . Căci sofistul, s p r e a d o v e d i că virtuţile s p e ­
ciale nu s u n t identice, c ă u t a s e să a r a t e că cel p u ţ i n vitejia e cu fotul
d e o s e b i t ă . S o c r a t e îi d e m o n s t r e a z ă că p u n c t u l lui de v e d e r e e fals, că toate
virtuţile s u n t a s e m e n e a , întrucât au la b a z ă a c e l a ş l u c r u : ştiinţa. Ce înfrân­
g e r e r u ş i n o a s ă p e n t r u marele sofist! S ă nu ştie el s ă d e a s o c o t e a l ă nici
măcar- d e principiul c a r e stă la b a z a întregului său p r o g r a m d e i n s t r u c ţ i e !
Ultima p a r t e a dialogului se o c u p ă cu întrebarea dacă într'adevăr
v i r t u t e a e ştiinţă s a u nu. Şi din discuţie r e e s e — lucru c u r i o s !, cum o b s e r v ă
cu o diabolică ingenuitate prefăcutul S o c r a t e — că P r o t a g o r a s , î m p o t r i v a
afirmaţiei sale d e la î n c e p u t , ajunge acum la concluzia că v i r t u t e a nu e /
ştiinţă, p e când interlocutorul său, c a r e la î n c e p u t afirmase că v i r t u t e a nu
e ştiinţă, d e m o n s t r e a z ă acum c o n t r a r u l . C e e a c e ne d o v e d e ş t e — d a c ă n ' a r
fi alte indicii în s e n s u l a c e s t a — că p u n c t u l d e v e d e r e luat d e S o c r a t e la
î n c e p u t , era numai un «truc», s p r e a s m u l g e sofistului m ă r t u r i s i r e a p r o p r i e i
sale i g n o r a n t e în domeniul «didactic».
Şi a c e s t d i a l o g p a r e a ft n e g a t i v , întrucât n ' a j u n g e la nici o concluzie
p r e c i s ă . Nu-i v o r b ă , d u p ă p ă r e r e a maestrului lui P l a t o n , nici p d i s c u ţ i e ,
făcută cum t r e b u e , nu p o a t e fi n e g a t i v ă , a d i c ă lipsită d e un folos. Nici
chiar atunci când n'a ajuns la nici un rezultat p r e c i s . «Căci — s p u n e S o c r a t e
1
într'un p a s a g i u foarte semnificativ prin a c e e a că ne e x p l i c ă secretul m e -
t o a d e i s o c r a t i c e şi rostul ciudat în a p a r e n ţ ă al t u t u r o r d i a l o a g e l o r p e care
critica o b i ş n u e ş t e să le n u m e a s c ă «negative» — e x a m i n a r e a unei afirmaţii e a d e ­
se ori e x a m i n a r e a atât a celui care întreabă, cât şi a celui care r ă s p u n d e » .
C e e a c e î n s e a m n ă că dialectica lui S o c r a t e nu tinde p e s t e tot la formularea u n o r
d o c t r i n e etice, ci la trezirea acelui a u t o - e x a m e n moral, care a l c ă t u e ş t e fondul
2
personalităţii morale a unui o m . Şi a p o i « P r o t a g o r a s » al lui Platon mai a r a t ă
limpede un l u c r u : că acolo u n d e s e i s p r ă v e ş t e î n ţ e l e p c i u n e a sofistică, în­
c e p e d i a l e c t i c a lui S o c r a t e .
T o t o d a t ă a c e s t d i a l o g era un fel d e manifest c ă t r e t â n ă r a g e n e r a ţ i e ,
căreia îi d e s c h i d e a ochii a s u p r a drumului p e care a v e a să-1 a l e a g ă , ajunsă
la r ă s p â n t i a d e u n d e s e d e s p ă r ţ e a u cele d o u ă căi, d i n t i e c a r e una d u c e a la
sofişti şi alta Ia e v a n g h e l i a lui S o c r a t e , p ă s t r a t ă d e P l a t o n şi alţi câţiva-

D a c ă « P r o t a g o r a s » ne înfăţişează p e S o c r a t e în c o n t r a s t cu r e p r e z e n ­
tanţii şcoalei sofistice, d i s c u t â n d o p r o b l e m ă relativă ia î n v ă ţ ă m â n t , « E u t h y -
p h r o n » ni-1 a r a t ă c e r c e t â n d o p r o b l e m ă religioasă î m p r e u n ă cu un r e p r é s e n ­
t a n t oficial al cultului şi al credinţei, cu un « d o c t o r în teologia o r t o d o x ă » . In
felul a c e s t a P l a t o n a v e a prilejul se examineze care a fost a d e v ă r a t a atitudine a
victimei lui A n y t o s faţă d e religia Statului şi să a r a t e cât d e puţină d r e p t a t e
a u a v u t Atenienii s ă c o n d a m n e la m o a r t e , p e n t r u impietate, p e omul c a r e
a v e a d e s p r e d i v i n i t a t e şi d e s p r e datoriile omului faţă d e ea, o i d e e aşa d e
p u r ă , o î n ţ e l e g e r e a ş a d e s u p e r i o a r ă . C a s ă facă s ă reiasă cât mai l i m p e d e
a c e s t lucru, P l a t o n p u n e p e S o c r a t e faţă în faţă cu un s e r v i t o r al cultului
oficial, un «ghicitor», E u t h y p h r o n , c a r e în a c e l a ş timp t r e c e a d r e p t şi un
teoretician al credinţei, căci — p e cât se p a r e — s c r i s e s e şi o c a r t e d e s p r e
a c e s t s u b i e c t . Discuţia între smintitul p r o o r o c , c a r e v r e a să d e a în j u d e c a t ă

1
Protagoras, cap. 20.
2
H, Maier, Sokrates, p. 130.
p e t a t ă - s ă u p e n t r u c ă din neglijenţă şi-a lăsat un s c l a v să-i m o a r ă d e foame,
şi î n t r e S o c r a t e , care în v r e m e a a c e a s t a e p r e s u p u s ca fiind el î n s u ş p u s
s u b u r m ă r i r e din c a u z a acţiunei intentate d e cei trei o a m e n i politici, se î n ­
v â r t e ş t e în jurul pietăţii, căci dintr'un s e n t i m e n t de p i e t a t e a luat E u t h y p h r o n
— p r e c u m o m ă r t u r i s e ş t e el s i n g u r — a c e a s t ă m ă s u r ă .
Astfel, d u p ă c e în d i a l o a g d e d e mai s u s Piaton t r a t a s e d e s p r e t e m -
p e r a n ţ a (Charmide) şi d e s p r e vitejie ( L a c h e s ) , se o c u p ă acum d e a treia
v i r t u t e cardinală, d e p i e t a t e . Din -dialogul d i n t r e r e p r e z e n t a n t u l teologiei
tradiţionale şi p u r t ă t o r u l d e c u v â n t al noii direcţiuni m o r a l e , r e e s e că
a c e s t a din u r m ă a r e d e s p r e v i r t u t e a în discuţie o c o n c e p ţ i a cu totul s u p e ­
rioară aceleia a lui E u t h y p h r o n , din definiţia căruia rezultă că p i e t a t e a ar fi
un trafic r u ş i n o s între,.zei şi o a m e n i . S o c r a t e îi d o v e d e ş t e cât d e mult s e
înşeală, a r ă t â n d u - i în a c e l a ş timp că p i e t a t e a e c e v a a u t o n o m , c o n s t a t â n d
din «omagiul a d u s unei justiţii s u p e r i o a r e , d e o c o n ş t i i n ţ ă p u r ă » *.
Prin e v e n i m e n t e l e la care face aluzie, a c e s t dialog p a r e că a p a r ţ i n e
primei p e r i o a d e a lui P i a t o n , întrucât în el e v o r b a d e p r o c e s u l lui S o ­
c r a t e . A c e s t a e motivul care i-au făcut p e mulţi să-1 p u e în v e c i n ă t a t e a
Apologiei. Alte c o n s i d e r e n t e , foarte . p u t e r n i c e însă, ne î n d r e p t ă ţ e s c să-1 s o ­
cotim ca a p a r ţ i n â n d unei epoci mai târzii din' v i a ţ a autorului. I n t r ' a d e v ă r ,
într'un p a s a g i u din a c e s t dialog, se î n t r e v e d e p e n t r u prima d a t ă , în nucleu,
mai b i n e ca în t o a t e dialoagele d e p â n ă a c u m , c e e a c e are s ă fie mai t â r z i u
teoria ideilor. A u t o r u l " v o r b e ş t e a n u m e lămurit d e s p r e «ideea pietăţii» şi
«forma în sine prin c a r e d e v i n e p i o s tot c e e a c e e p i o s » , (cap. VII). Acest
a r g u m e n t e î n d e s t u l ă t o r ca să ne c o m v i n g ă că a c e a s t ă l u c r a r e a fost s c r i s ă
în c e e a c e s-ar p u t e a numi a d o u a p e r i o a d ă a lui Pluton, când filosoful în­
c e p e s ă aibă viziunea lumei ideilor. De a c e e a « E u t h y p h r o n » îşi a r e locul s ă u
mai potrivit în a p r o p i e r e d e Lysis şi S y m p o s i o n , c a r e ne a n u n ţ ă că d e
aici încolo elevul îşi ia r ă m a s b u n dela m a e s t r u , p e n t r u a m e r g e p e d r u ­
mul s ă u p r o p r i u , p e drumul care a v e a s ă d u c ă la lumea s t r ă l u c i t o a r e a
stihiilor i d e a l e .

F e r m e c ă t o r u l dialog Lysis, e o a r e c u m porticul ce ne c o n d u c e în t e m ­

plul iubiri p l a t o n i c e . In el se t r a t e a z ă p r o ţ r i u zis p r o b l e m a prieteniei, în­
trucât a c e a s t a e c o n s i d e r a t ă ca un stadiu p r e m e r g ă t o r al iubirii. Intre
a c e s t e d o u ă noţiuni, ş'-Xîa şi spcoc e o . d e o s e b i r e d e i n t e n s i t a t e . D a c ă c e a
dintâi s e p o a t e c o m p a r a cu lumina ce ne desfată şi ne î n v e s e l e ş t e p r i n
strălucirea ei, cel d e al doilea sentiment se p o a t e a s e m ă n a cu focul ce a r d e
şi m i s t u e , s p r e a purifica.
Lysis, ca formă e x t e r i o a r ă , s e a m ă n ă foarte mult cu C h a r m i d e , şi a c e s t
lucru n e - a r î n d r e p t ă ţ i să-1 p u n e m la început p r i n t r e primele d i a l o a g e p l a t o -
1
M. Croiset. Introducere la Euthyphron.
n i c e . I n s ă atât s u b i e c t u l s ă u cât şi reflexul din ce în ce mai p u t e r n i c al
teoriei ideilor, c a r e s e află i n d i c a t ă şi aici încă mai l i m p e d e J d e c â t în v r e u ­
nul din d î a l o a g e l e p r e c e d e n t e * ne d a u d o v e z i p r e c i s e că Lysis a fost scris
puţin înainte de Symposion.
C a d r u l în care află loc discuţia p o v e s t i t ă aici, e o p a l e s t r ă a unui
o a r e c a r e sofist, M i c o s , c u n o s c u t şi a d m i r a t o r al lui S o c r a t e , c a r e s t a d e
v o r b ă cu mai mulţi tineri din cele mai b u n e familii a t e n i e n e : Lysis, H i p p o -
t h a l e s , M e n e x e n şi alţii. D r a g o s t e a p e care S o c r a t e o o b s e r v ă între cei
dintâi doi tineri, d ă prilej filosofului să d e s c h i d ă discuţia d e s p r e p r i e t e n i e .
D u p ă ce t r e c e în r e v i s t ă c o n c e p ţ i u n i l e c u r e n t e d e s p r e a c e a s t ă n o ţ i u n e ,
d u p ă ce a n a l i z e a z ă diferitele explicări ce s e d a u acestui fenomen sufletesc
şi d u p ă ce le r e s p i n g e p e t o a t e , a r ă t â n d că i u b i r e a nu p o a t e s ă ia n a ş ­
tere nici între fiinţe a s e m ă n ă t o a r e , nici între fiinţe cu c a r a c t e r e o p u s e , el
ajunge la c o n c l u z i a că iubirea nu p o a t e exista d e c â t p e d e o p a r t e între
ceea ce e b u n şi între c e e a ce nu e nici b u n nici rău, a d i c ă între c e v a
p o s i t i v şi c e v a n e u t r u , teorie p e care o s'o mai întâlnim şi în S y m p o s i o n ,
când v a fi v o r b a d e E r o s , înfăţişat d e S o c r a t e ca u n d a i m o n , nici b u n ,
nici rău, nici înţelept, nici i g n o r a n t .
Insă, continuă c o n d u c ă t o r u l discuţiei, p e n t r u ca noi, ce nu s u n t e m nici
b u n i , nici răi, să p u t e m iubi binele, în ce r a p o r t t r e b u e s ă se g ă s e a s c ă
a c e s t a cu n o i ? Căci u n a din d o u ă : D a c ă el e a s e m ă n ă t o r cu noi, nu-1 p u ­
tem iubi, findcă a ş a s'a d e m o n s t r a t mai s u s că, î n t r e c e l e a s e m ă n ă t o a r e nu
i

p o a t e e x i s t a p r i e t e n i e , şi tot astfel, d a c ă el e c e v a c o n t r a r i u n o u ă ^ f i i n d c ă ,
d u p ă cum i a r ă ş s'a d e m o n s t r a t , nici între c o n t r a r e nu p o a t e exista p r i e t e n i e .
C u m v e d e m , şi a c e s t dialog e n e g a t i v , î n t r u c â t | î n c h e e cu o a p o r i e .
D a r a s t a numai în a p a r e n ţ ă . D a c ă P l a t o n nu v r e a să ne p r e z i n t e în c h i p
c o n c r e t rezultatul p o s i t i v al discuţiei d i n t r e S o c r a t e şi cei doi tineri, m o ­
tivul t r e b u e căutat în faptul c ă a u t o r u l nu s o c o t e ş t e c'a sosit momentul să
e x p u e sistemul lui în chip d o g m a t i c , ca în d i a l o a g e l e sale d e mai t â r z i u . El
ţinea să clarifice mai întâi p e n t r u sine şi p e n t r u cititor t o a t e p r e m i s e l e a-
cestui sistem. Şi a p o i felul a c e s t a d e a indica numai p r o b l e m a cu t o a t e
g r e u t ă ţ i l e ei, fără a î n c e r c a să o r e s o l v e , era un p r o c e d e u favorit al m e t o ­
dei s o c r a t i c e , c a r e voia să lase p e a u d i t o r s ă - ş i d u m i r e a s c ă el î n s u ş
c h e s t i a , căci numai a ş a se p u t e a trezi cineva la g â n d i r e a filosofică. Un
miez p o s i t i v există în a c e s t dialog şi el se p o a t e ^ r e z u m a în u r m ă t o a r e l e
două constatări:
1. Oamenii tind din firea lor s p r e b i n e şi c a u t ă să ajungă Ia p o s e ­
s i u n e a acestui b i n e , c e e a c e nu î n s e a m n ă p e d e altă p a r t e că cei ce au ajuns
în p o s e s i u n e a binelui î n c e t e a z ă s ă îl i u b e a s c ă .
2 . Prietenia d i n t r e doi oameni t r e b u e să se î n t e m e e z e p e r e c i p r o c i t a t e
şi ea e posibilă numai între oameni b u n i . Căci cine i u b e ş t e binele în^sine, şi
 îl p o s e d ă , î n t i n d e a c e a s t ă iubire şi a s u p r a binelui care se g ă s e ş t e la alţi
o a m e n i , şi numai a c e a s t ă iubire c u r a t ă şi neîntinată de v r e o lipsă sau u n
1
i n t e r e s , merită să se n u m e a s c ă p r i e t e n i e .

In «Lysis» — cum v ă z u r ă m — filosoful s e o c u p ă d e s e n t i m e n t u l mai

r e s t r â n s al iubirii î n t r e doi o a m e n i , s e n t i m e n t numit p r i e t e n i e ; în S y m p o -
sion ( B a n c h e t u l ) e l ' n e z u g r ă v e ş t e a c e l a ş s e n t i m e n t r i d i c a i d e d a t a a s t a la
v a l o a r e a unui principiu c o s m i c . Căci tot iubire s e n u m e ş t e şi forţa iresisti-
bilă c a r e împinge diferitele e l e m e n t e ale naturii unul c ă t r e altul. Ei i se
. d a t o r e ş t e a t r a c ţ i a u m e d u l u i p e n t r u u s c a t , a caldului p e n t r u r e c e , ei i se
d a t o r e ş t e v i a ţ a | î n t r e a g ă a u n i v e r s u l u i . Şi d a c ă , în ultima i n s t a n ţ ă , p r i e t e n i a
se r e d u c e — p r e c u m s'a a r ă t a t în „Lysis" — ia iubirea binelui, tot astfel şi
a c e H E r o s , d e care e v o r b a în S y m p o s i o n , al cărui subtitlu e « d e s p r e
b i n e » ' — n u î n s e a m n ă la urma-urmei d e c â t n ă z u i n ţ a s p r e Bine, întrucât Fru­
m o s u l la P l a t o n se confundă cu Binele.
Pe'ntru a ilustra a c e a s t ă temă, autorul se Slujeşte d e un c a d r u d e o ­
sebit, căci el d e d a t a a s t a nu mai î n t r e b u i n ţ e a z ă dialogul, ci lasă p e dife­
ritele p e r s o n a g i i cari s'au a d u n a t l a ' m a s ă la tragicul A g a t o n , să-şi e x p u n ă
p ă r e r e a lor d e s p r e a t o t p u t e r n i c u l E r o s , s u b forma unui d i s c u r s . S o c r a t e ,
c a r e era şi el p r i n t r e invitaţi, e d e a s e m e n e a silit să î n t r e b u i n ţ e z e tot forma
d i s c u r s u l u i / c a r e , d u p ă cum ştim, îi r e p u g n ă . E dela sine înţeles că b a z a
a c e s t e i i n o v a ţ i i , | p e care o mai găsim şi în F e d r u , t r e b u e să fi fost un m o ­
tiv. Şi a c e s t motiv p a r e a fi u r m ă t o r u l : In o p e r a lui P l a t o n , S y m p o s i o n
r e p r e z i n t ă o a r e c u m o r ă s p â n t i e . A c e a s t ă scriere e piatra d e limită între
a ş a n u m i t e l e ^ d i a l o a g e s o c r a t i c e , al c ă r o r s c o p d e c ă p e t e n i e e să ni-1 înfă­
ţişeze p e m a e s t r u s u b t r ă s ă t u r i l e a d e v ă r a t e , şi între d i a l o a g e l e d e mai t â r ­
ziu, în c a r e P l a t o n , îşi e x p u n e p r o p r i u l s ă u s i s t e m , d e o s e b i t de al m a e s t r u ­
lui, însă c r e s c u t din ideile a c e s t u i a , cum c r e ş t e un fruct d i n t r ' u n g e r ­
men. S y m p o s i o n ' e s t e un r ă m a s b u n şi tot o d a t ă un omagiu a d u s memoriei
aceluia p e c a r e . Platon; îl s o c o t i s e cel mai b u n şi cel mai înţelept dintre
oameni. Căci «Symposion este dialogul în care pentru prima dată răsună
2
într'un bogatlacord, teoria ideilor şi a c e a s t ă teorie e creaţia cu totul p e r ­
sonală a lui P l a t o n , care v r e a să a t r a g ă atenţia cititorului, că d e acum în­
colo el se va găsi p e un t ă r â m cu totul nou. A c e s t a e şi înţelesul cuvintelor
p e c a r e Diotima din M a n t i n e i a le s p u n e , când îi a t r a g e atenţia Iui S o c r a t e
că îl va iniţia în misterele s u p e r i o a r e ale eroticei, e x p r i m â n d u - ş i îndoiala
că el n ' o să o p o a t ă u r m ă r i în a c e s t e înalte regiuni. C e e a c e era un fej
d e a spune* că fiul F e n a r e t e i se m e n ţ i n u s e în lumea eticei p r a c t i c e , p e c â n d
el, P i a t o n , a v e a să c r e e z e fundamentul ştiinţific, t e o t e t i c , al a d e v ă r u l u i , n u ­
mai î n t r e v ă z u t d e S o c r a t e .
1
Arnim, Platos Jugenddlaloge. pg. 62.
- H. Maier, Sokrates, pag. 140.
 Şi c u m a c e a s t ă m ă r t u r i s i r e , cu g r e u s a u nici d e c u m n ' a r fi intrat în
c a d r u l unui d i a l o g p r o p r i u zis, a u t o r u l r e c u r g e la acel d i s c u r s al Diotimei,
c a r e aici n ' a r e d e c â t v a l o a r e a unui mit, mijloc d e c a r e s e slujeşte divinul
filosof ori d e c â t e ori ideile Iui, în cazul a c e s t a mai b i n e zis intuiţia lui
d e p o e t al g â n d u l u i , riscă s ă nu p o a t ă fi î n ţ e l e a s ă în forma t r e a z ă a r a ţ i o ­
namentului d i s c u r s i v . Căci în a e e a s t ă l u c r a r e el n e Iasă numai s ă g h i ­
cim lumea m i n u n a t ă p e care a î n t r e z ă r i t - o el într'un m o m e n t d e fericită
inspiraţie filosofică. Şi c o m u n i c a r e a acestui fior nu s e p u t e a face d e c â t s u b
forma artei p u r e , a ş a cum o întâlnim în S y m p o s i o n , care e cea mai artistică
d i n t r e t o a t e operile a c e s t u i m a r e artist, care aici, în cadrul unei com>dii
s t r ă l u c i t o a r e d e spirit, d e umor, fantezie s u a v ă sau b a r b a r ă , ştie s ă în­
făţişeze tremurai d e b u c u r i e al unei suflet, fericit că a g ă s i t c e e a c e c r e d e
că e ultimul şi s u p r e m u l a d e v ă r : Fiiosofia e iubire, iubire d e frumos şi d e
b i n e , şi cel care a pătruns_ taina a c e s t e i iubiri, e răsplătit prin a c e e a că v a
a v e a p a r t e să v a d ă p a r a d i s u l Ideilor n e s p u s d e frumoase, d e s ă v â r ş i t e , i m u t a -
bile. N u m a i cu b u c u r i a p ă g â n u l u i care a d e s c o p e r i t p a r a d i s u l creştin, se
p o a t e a s e m ă n a b u c u r i a iluminată a marelui filosof g r e c când a făcut a c e a s t ă
d e s c o p e r i r e fundamentală p e n t r u el şi p e n t r u sistemul s ă u .
In cele cinci d i s c u r s u r i p u s e în g u r a diferitelor p e r s o n a g i i c a r e iau
p a r t e la a c e s t r e v e l a t o r b a n c h e t , s e d i s c u t ă diferite opiniuni v u l g a r e r e l a t i v e
la a c e s t E r o s s u b forma lui specific g r e c e a s c ă . Un cititor m o d e r n c a r e n ' a r e
d e s t u l ă p r i c e p e r e p e n t r u viaţa Atenei, nu p o a t e să le înţeleagă d e c â t d a c ă
îşi r e p r e z i n t ă în loc d e a c e s t a m o r viril, d r a g o s t e a dintre femee şi b ă r b a t .
Ori şi c u m , ele n'au d e c â t v a l o a r e a unui artificiu literar, c a r e prin o g r a ­
d a ţ i e a s c e n d e n t ă ne d u c e p â n ă la minunatul d i s c u r s al lui Socrate,' î n s ă r ­
cinat să n e s p u e c a r e e fiinţa a d e v ă r a t ă a lui E r o s , p e c a r e oamenii l'au
v ă z u t numai p r i n t r ' o l a t u r ă , fără să-şi d e a s e a m a d e fiinţa lui atot c u p r i n ­
z ă t o a r e şi a t o f p u t e r n i c ă . E r o s nu este, cum se c r e d e , ( s p u n e S o c r a t e ) , un
zeu frumos, ceea ce î n s e a m n ă că iubirea nu implică p o s e s i u n e a frumosului.
D i m p o t r i v ă , a c e a s t ă năzuinţă, a c e a s t ă mişcare a sufletului, î n s e a m n ă numai
n ă z u i n ţ a s p r e frumos a aceluia c a r e îl d o r e ş t e şi îl caută, tocmai p e n t r u
că nu îl a r e . E r o s nu e nici urât, ci î n t r e a m â n d o u ă . De aci a n a l o g i a în
d o m e n i u l spiritului cu filosoful (iubitor d e înţelepciune) care nu e nici în­
ţelept, nici i g n o r a n t , ci între a m b e l e e x t r e m e , c ă u t â n d un bun a cărui i n ­
tuiţie o a r e , căci d a c ă n ' a r a v e a - o nu l'ar dori (Nulla c u p i d o ignoti). In
s e n s u l a c e s t a e şi E r o s filosof şi încă cel mai m a r e filosof. Insă a c e s t E r o s ,
a c e a s t ă "iubire nu t r e b u e să s e o p r e a s c ă la lucrurile sensibile, ci a b s t r a -
g â n d din ele modelul ideal, să-şi p o a r t e sborul în r e g i u n e a spirituală a
«ideilor», u n d e întâlneşte frumuseţea şi b u n ă t a t e a d e s ă v â r ş i t ă . E r o s e, în d e ­
finitiv, t e n d i n ţ a s p r e c r e a r e . Şi rostul acestei creaţiuni, e dorinţa d e a se
v e ş n i c i . D a r orice fiinţă în care s ă l ă s l u e ş t e E r o s , nu se p o a t e veşnici în
cadrul s t r â m t al individualităţii, ci numai în acel. al s p e c i e i , căreia î n ^ u m e a
a b s t r a c t ă îi c o r e s p u n d e i a r ă ş ideea, forma p r o t o t i p .
Iată leacul prin c a r e sufletul s e p o a t e v i n d e c a de m o a r t e , d e v r e m e l ­
nicie. Filosoful d e s c o p e r i s e taina nemurirei. Insă în felul a c e s t a el se e x ­
p u n e a primejdiei de a n e s o c o t i p r e a mult lumea sensibilă, lumea c o n t i n g e n ­
ţelor materiale. «Şi atunci se p u n e a î n t r e b a r e a : Ce rost a r e toată a c e a s t ă
lume imperfectă, t r e c ă t o a r e ? C a r e - i rostul lumii s e n s i b i l e ? Ce s c o p are
viaţa unei furnici, ce s c o p are viaţa m e a ? R ă s p u n s u l ni-1 d ă S y m p o s i o n :
Nu e x e m p l a r u l izolat a r e v a l o a r e , ci s p e c i a ; nu omul ca individ, ci ome­
nirea. Iar rostul vieţii n o a s t r e i n d i v i d u a l e este c o l a b o r a r e a Ia viaţa omenirei,
c o l a b o r a r e a la c o n s e r v a r e a ei, nu numai a părţii ei t r u p e ş t i , ci şi a p o s e ­
siunii ei spirituale, la c a r e d e fapt se r e d u c e fiinţa omenirii. Rostul năzuinţii
1
n o a s t r e este realizarea veşnicului în noi şi prin n o i » .
St. Bezdechi
P r o f e s o r la U n i v e r s i t a t e a
din C i u j

1
Max Pohlenz. Aus Plato's Werdezelt, p a g . 387.
 FILOSOFIA CA DISCIPLINĂ TEORETICĂ

IV
14. Am încheiat e x p u n e r e a celor mai semnificative înţelesuri ale meta­
2
fizicei şi a transformării a c e s t e i a în filosofia sensului. T r e c e m d e a c u m la
e x a m e n u l critic. C e r c e t a r e a n o a s t r ă n ' a c u p r i n s «metafizica c a ştiinţă i n ­
d u c t i v ă » , fiindcă a c e s t e i a îi o p u n e m obiecţii s p e c i a l e care n ' a u u n r a p o r t
nemijlocit cu t e m a articolului d e faţă. D e altminteri, din punctul d e v e d e r e
1
susţinut a c i , «metafizica inductivă» suferă d e s c ă d e r i l e principiale ale o r i ­
cărei m e t a f i z i c e : în întâia linie, şi e a a c c e p t ă p r e j u d e c a t a d e b a z ă că «uni­
versul» e un tot, c ă el c o n s t i t u e un individ s a u un o r g a n i s m .
Numai prin faptul că a c e a s t ă metafizică p e r s i s t ă în a s p e c u l a a s u p r a
«întregului» realităţii — oricât d e n u m e r o a s e î m p r u m u t u r i ar face ştiinţei, —
ea r ă m â n e o construcţie poetică, o împletire ingenioasă d e e x a c t i t a t e şi
imaginaţie, un reflex a^ emotivităţii p e r s o n a l e .
D e c e e a c e e s t e legitim în a t i t u d i n e a antimetşfizică a pozitivismului,
v o m p o m e n i în d e c u r s u l cercetării critice a celor "doi stâlpi ai oricărei m e ­
tafizice : 1. u n i v e r s u l e un î n t r e g ; 2 . lumea e identică cu r e a l i t a t e a . C e a
dintâi p r o p o z i ţ i e e o p r e j u d e c a t ă d e o b â r ş i e naiv-ştiinţifică; a d o u a , e o
s u p e r s t i ţ i e obişnuită a omului p r a c t i c şi « v u l g a r » .
C e a dintâi p r o b l e m ă e s t e , a ş a d a r , d a c ă lumea ( u n i v e r s u l ) constitue un
întreg, un tot c a r e s ă s e distingă, ca un plus, ere părţile sale. Insăş î n t r e ­
b a r e a s e înfăţişează, dela început, ca o a b s u r d i t a t e : o ştiinţă a totului e s t e
o contradicţie în sine, orice ştiinţă a r e ca o b i e c t un particular, adică ceva
deosebit d e a l t u l ; d e a c e e a «întregul», <:a a t a r e , nu p o a t e fi un particular,
n e e x i s t â n d nimic «în afară d e el, d e care s ă s e d e o s i b e a s c ă măcar, nu
s p u n s ă s e s e p a r e . S p i n o z a a văzut c ă « s u b s t a n ţ a » nu e unică, d e c â t d a c ă
e infinită; d a r aci s e i v e ş t e o n o u ă g r e u t a t e : un «întreg» infinit e o nouă

1
Vezi no. 2, Vol. IX, din Revista de Filosof ie.
s
Astăzi nu se mai vorbeşte d. p. de metafizica vieţii, morţii, societăţii, etc., ci de
sensul vieţii, morţii, etc. (Vezi, între alţii, lucrările lui Hermann Keyserling).
c o n t r a d i c ţ i e ; orice î n t r e g e s t e d e t e r m i n a t , c o n t u r a t , fint. N i m i c nu p o a t e fi
finit şi infinit în a c e l a ş t i m p . S p i n o z a a l u n e c ă t o t u ş în a c e a s t ă c o n t r a d i c ţ i e :
la el u n i v e r s u l e infinit şi e t o t o d a t ă un individ ( c e v a finit).
S e v a r e p l i c a : cu t o a t e a c e s t e a u n i v e r s u l e s t e c e v a p a r t i c u l a r faţă de
părţile sale, şi noi d e o s e b i m , cel p u ţ i n ca î n t i n d e r e , un corp compus d e p ă r ­
ţile sale c o m p o n e n t e . Acest supterfugiu nu foloseşte la nimic. Lumea reală
1
nu e alcătuită numai din corpuri ci şi din suflete (conştiinţe), şi în a c e s t c a z ,
n e î n t r e b ă m : c a r e să fie a c e a n o t ă a î n t r e g u l u i care s ă s e distingă şi d e în­
t i n d e r e a c o r p u l u i şi d e n e î n t i n d e r e a sufletului ? A c e a s t ă n o t ă a «întregului» t r e -
b u e s ă c u p r i n d ă în a c e l a ş t i m p p e cele d o u ă din u r m ă . Să n ' o mai c ă u t ă m ,
fiindcă n ' o v o m găsi niciodată, afară n u m a i , se î n ţ e l e g e , d a c ă nu sacrificăm
p r e c o n c e p ţ i e i materialiste, d u p ă c a r e r e a l i t a t e a nu c u n o a ş t e d e c â t c o r p u r i .
In a c e a s t ă i p o t e z ă , u n i v e r s u l e în a d e v ă r un corp compus, c a r e s e distinge
d e fiecare din părţile s a l e , ca orice c o r p c o m p u s , numai prin î n t i n d e r e a s a
mai m a r e . D a r a c e s t c o r p u n i v e r s a l p o a t e fi c o n c e p u t sau ca infinit, c e e a c e
e c o n t r a d i c t o r i u , s a u ca a v â n d în afară d e el un spaţiu infinit, faţă d e c a r e
se d e t a ş e a z ă ca un tot particular, d a r nu ca întregul în general
E s t e d a r mai mult d e c â t o b ă n u i a l ă , e o s i g u r a n ţ ă , că i d e e a unui u n i ­
v e r s , tot individual, e s t e d e origine materialistă. F a p t e l e n e a r a t ă că numai
x
în l u m e a materiei există un individ compus, a d i c ă un î n t r e g unitar, alcătui^
din mai multe p ă r ţ i ce s t a u unele faţă d e altele în r a p o r t d e a c ţ i u n e . T o ţ i
filozofii, chiar cei spiritualişti, c â n d v o r b e s c d e s p r e lume, c a d e s p r e un
«întreg» i n d i v i d u a l , s u n t t r i b u t a r i , fără v o e , materialismului preştiinţific. S e
înţelege, c r e d , u ş o r că nu p o a t e e x i s t a un « î n t r e g » , a cărui o p a r t e s ă fie
corpul întins, iar cealaltă sufletul neîntins. D e a s e m e n e a e vădit că, în c a ­
drul spiritualismului, «întregul» spiritual nu e alcătuit din p ă r ţ i ; căci « p a r t e »
şi «întreg» nu întâlnim d e c â t la corpuri, nu şi la existenţele nemateriale. P e r c e p ­
ţia d. p . nu e o p a r t e a sufletului, cum g r ă d i n a Cişmegiu e o p a r t e din Bu­
cureşti. Leibniz v o r b e ş t e d e monadele spirituale ca d e nişte părţi ce nu for­
m e a z ă t o t u ş un «întreg» i n d i v i d u a l ; s u b s t r a t u l materialist e v i z i b i l : o lume
spirituală s e p r e z i n t ă mai d e g r a b ă ca un tot, însă fără « p ă r ţ i » , în s e n s u l
a d e v ă r a t al acestui din u r m ă t e r m e n , şi mult mai puţin ca o p l e a v ă d e «părţi»,
i n c a p a b i l e a î n c h e g a un tot.
R e p e t : nu întâlnim la a c e s t p r e t i n s «întreg» — lumea — nici un a t r i b u t ;
al s ă u p r o p r i u , c a r e s ă fie distinct şi d e suflet şi d e c o r p , cu alte c u - ^
v i n t e , s ă fie şi c o r p şi suflet, s a u , mai b i n e , s ă nu fie niciunul nici altul.
P o s e d a r e a acestui a t r i b u t p r o p r i u a r fi Singura condiţie c a r e a r p u t e a s ă
ridice lumea la rangul d e tot, d e o a r e c e , cum am v ă z u t , în afară d e ea, prin d e -

1
De bună seamă, liber e fiecare să dea cuvintelor chiar un sens arbitrar. Aşa d. p.
E. Becher (Weltgebăude, Weltgesetze, Weltentwicklung. 1915, p. ,1) numeşte lume numai
lumea corporală. Insă acest sens al lumii nu e acela de care se serveşte metafizica.
 finiţia «totului», nu există nimic a l t c e v a , faţă d e care lumea să se profileze ca
un particular. Un u n i v e r s , care să alcătuiască un «întreg» a b s o l u t şi t o t u ş
să aibă un v a g d e c o r , nu e d e c o n c e p u t .
Rezultatul e x a m e n u l u i e s t e d a r d e s c u r a j a t o r p e n t r u partizanii «totului»,
p e n t r u metafizicieni: d a c ă realitatea c u p r i n d e nu numai l u m e a c o r p o r a l ă ,
ct şi lumea spirituală, ea nu se mai prezintă ca un « î n t r e g » ; iar d a c ă c u m v a
a l c ă t u e ş t e u n «întreg», ea nu c u p r i n d e d e c â t materie sau c o r p u r i . La rândul
ei, o lume strict materială, s a u e un «tot infinit — c e e a c e e o contradicţie —
s a u e un tot finit — şi în a c e s t caz t r ă s ă t u r a distinctivă a a c e s t u i «tot»
particular e d i m e n s i u n e a sa.
D a r ce s e î n t â m p l ă atunci cu metafizica, care c a u t ă originea şi e s e n ţ a
a s c u n s ă a l u m i i ? P e n t r u p r o b l e m a originii, teologia creştină are d e mult un
r ă s p u n s s t e r e o t i p : D u m n e z e u este creatorul acestei lumi, d e a c e e a el e s t e
«în afară d e e a » , e t r a n s c e n d e n t . P e n t r u p r o b l e m a esenţei a c e e a ş teologie are ca
1
. r ă s p u n s un v a g dualism, p e c a r e însă, din motive a r ă t a t e mai s u s , nu-I
p u t e m t r a n s f o r m a într'un «întreg» numit lume. P e d e altă p a r t e , c r e d i n ţ a
că «esenţa» sau « s u b s t a n ţ a » sunt « a s c u n s e » simţurilor, are la temelia ei
a c e e a ş e r o a r e m a t e r i a l i s t ă : cum ar p u t e a materia să a s c u n d ă c e v a spiritual,
s a u c u m ar p u t e a spiritualul să a l c ă t u i a s c ă un «interior» sau să stea a s c u n s
«înapoia» materialului ? D a c ă noi nu percepem sufletele celorlalţi, nu e fiindcă
ele ar sta a s c u n s e în interiorul c o r p u r i l o r , ci fiindcă sufletul, prin. chiar
n a t u r a sa n e c o r p o r a l ă , nu e p e r c e p t i b i l .
Ca bilanţ al metafizicei a v e m d a r : din întreaga metafizică nu r ă m â n e
d e c â t afirmaţia b a n a l ă a c r e ş t i n i s m u l u i : D u m n e z e u a creat lumea. Marile
g r e u t ă ţ i d e î n ţ e l e g e r e , stârnite d e termenul d e «creaţie», nu ne i n t e r e s e a z ă
aci. E s t e clar, însă că, d a c ă D u m n e z e u a creai lumea, a c e a s t ă lume nu p o a t e
fi d e c â t un i n d i v i d ; căci creat sau p r o c r e a t este numai individul, nu ge­
neralul. Avem ca u r m a r e a l t e r n a t i v a : d a c ă lumea c r e a t ă nu e un individ,
creaţia e s t e un focar d e c o n t r a d i c ţ i i ; d a c ă iumea creată e un individ, î n t e -
meerea, în afară d e materialism, a acestei v a s t e individualităţi, e s t e o încer­
c a r e fără p e r s p e c t i v ă d e reuşită.
Am s u s ţ i n u t î n s ă că c o n c e p ţ i a unui u n i v e r s - t o t îşi află lămurirea în
s t ă r u i t o r u l materialism p r i m o r d i a l , n ă s c u t o d a t ă cu g â n d i r e a u m a n ă . O m u l ,
fascinat d e materialismul inevitabil, face t o t u ş un p a s ' înainte s p r e r e c u ­
n o a ş t e r e a naturii e t e r o g e n e a sufletului, chiar atunci când s o c o t e ş t e lumea
ca un «corp însufleţit», cum întâlnim nu numai la cei dintâi c o s m o l o g i greci,
ci şi la g â n d i t o r i mai noi, ca G i o r d a n o B r u n o , T e l e s i o , etc. şi chiar în
p a n p s i h i s m u l c o n t e m p o r a n . Un « c o r p însufleţit» e o afirmaţie fără n o i m ă ;

!
Dualismul (suflet-corp) nu e o eroare fiindcă a fost susţinut de teologia creş-
inâ, ci din cauza modului cum a fost susţinut de aceasta din urmă.
căci sufletul nu a p a r ţ i n e c o r p u l u i p e n t r u a-I însufleţi, p r e c u m nici c o r p u l
nu a p a r ţ i n e sufletului, p e n t r u ca a c e s t a din urmă să fie c o r p o r a l i z a t . T o t u ş ,
numai în atmosfera materialistă s'a p u t u t menţine m o n s t r u o a s a i d e e a
lumii-întreg sau individ.
A c e a s t ă fatală p r e n o ţ i u n e a primit o lovitură p u t e r n i c ă , în p r e a j m a
cugetării m o d e r n e , din p a r t e a concepţiei coperniciene a lumii ( a c e a s t ă con­
cepţie l u a t ă în înţelesul cel mai g e n e r a l ) . Din nefericire, a c e a s t ă u r m a r e
atât d e î n s e m n a t ă a c o p e r n i c i s m u l u i n'a fost l i m p e d e r e c u n o s c u t ă nici p â n ă
azi. Infinitatea lumii şi în a c e l a ş timp individualitatea ei, sunt afirmaţii d e
neîmpăcat.
Ideea «lumii-tot» e s t e un rezidiu al a s t r o n o m i e i dinainte d e C o p e r n i c u s ,
al acelei concepţii care s o c o t e a «universul» ca un sistem u n i t a t , al cărui
c e n t r u imobil era p ă m â n t u l . A c e s t a g r e ş i t ă teorie, s u s ţ i n u t ă d e teologie ca
şi un simplu articol d e c r e d i n ţ ă , s t â r n e ş t e , în motivul ei g e n e r i c , şi d u p ă
C o p e r n i c u s ; iar Kant o a d m i t e , s c o ţ â n d - o t o t u ş din r a z a cunoştinţei. Ea
e s t e , în m o d pozitiv, mobilul o r i c ă r e i metafizice, iar, în m o d n e g a t i v , ţinta
1
obiecţiilor a g n o s t i c i s m u l u i . Pluralistul j a m e s s u s ţ i n e că a r e x i s t a n u m a i
un « u n i v e r s d e limbaj» şi că, d a c ă există v r e o unitate, a c e a s t a nu s e află
în l u m e , ci în explicaţiile ştiinţifice ce c o n s p i r ă a forma un sistem. Sistemul
3
cunoştinţelor nu e î n s ă unitatea lumii .
D o g m a unităţii lumii are ca obârşie o altă d o g m ă : omul e un individ
—. fie simplu, lucru afirmat mai rar, — fie c o m p u s : a) din c o r p şi suflet
( « c o r p însufleţit»), b) numai din alte mici c o r p u r i (celulele), dintre care unele
au «funcţia» d e a sirhţi, g â n d i şi voi (materialismul). Că omul a r fi un in­
divid, e o c o n c e p ţ i e destul d e r ă s p â n d i t ă . C e r c e t a r e a a c e s t e i d o g m e r e ­
clamă un spaţiu d e care nu ţinem a ne folosi acum. P o t s p u n e n u m a i d e ­
cât că şi p s e u d o - c o n c e p ţ i a omului-individ compus, îşi are originea în subtile
p r e j u d e c ă ţ i materialiste.
D e altminteri, c h e s t i u n e a p r e z i n t ă şi o altă l ă t u r e . Omul nu numai că
se s o c o t e ş t e un «individ» s a u o «unitate i n d i v i d u a l ă » , d a r el « p r o e c t e a z ă »
unitatea s a , p r e t i n s individuală, în lume, t r a n s f o r m â n d lumea într'un « m a r e
individ». P e d e o p a r t e omul este un « m i c r o c o s m » , p e d e altă p a r t e lumea
e s t e , cum s p u n e S c h o p e n h a u e r , u n « m a k r a n t h r o p o s » , un «mare o m » . T e n ­
dinţa d e antropomorfizare este p r i m o r d i a l ă în u m a n i t a t e : omul însufleţeşte
lumea, o u m a n i z e a z ă , i n d i v i d u a l i z â n d - o . E g o c e n t r i s m u l s a u a n t r o p o c e n t r i s ­
mul preface lumea î n t t ' o unitate s u p r a c o n ş t i e n t ă sau s u p r a - l n d i v i d u a l ă , p e

1
Bertrand Rassell: Le Mysticisme et la Logique, Paris, 1922, pp. 80/1.
2
L. Rougier, care de asemenea socoteşte o pseudo-problemă cercetarea totului in­
dividual al lumii, concedă că putem vorbi de „lumi individuale", în sensul de lumi relativ
mici, cum e d. p. sistemul nostru solar şi chiar întregul sistem sideral. (En marge de
Curie, de Carnot et d'Einstein, 1921, ed. 2-a, p. 254)
 care panteismul o n u m e ş t e divinitate. Iar metafizica este a s c u l t ă t o a r e a u n e a l t ă
a d o r i n ţ e l o r şi «valorilor» u m a n e , e a v o c a t u l subtil şi iscusit al « a n i m i s ­
mului» p r i m o r d i a l . Religia şi metafizica au a c e e a ş origine : u m a n i z a r e a lumii,
«apercepţia antropomorfică», «raţiunea practică». Antropomorfismul pă­
t r u n d e c u g e t a r e a şi limbajul omului p â n ă în firidele cele mai î n t u n e c o a s e .
Metafizica e o religie l a i c ă ; metafizicianul e un p r e o t fără î n v e s t i t u r ă .
15. D a c ă u n i v e r s u l nu c o n s t i t u e un tot, obiectul specific al metafizi­
cei s e t o p e ş t e ca un n o u r la orizont, iar s o a r t a metafizicei e pecetluită.
P r o b l e m a metafizică e o p s e u d o - p r o b l e m ă ; n e p u t i n ţ a d e a o d e s l e g a nu
d e c u r g e din nu ştiu ce infirmitate a spiritului c u n o s c ă t o r , şi nici a b ţ i n e r e a
d e a-i d a o d e s l e g a r e nu e un a s c e t i s m intelectual sau v r e u n act m e r i t o s
d e curaj. P r o b l e m a metafizică e o p r o b l e m ă rău p u s ă ; c h e s t i u n e a î n t r e g u ­
lui s e p u n e Ia sisteme din lăuntrul lumii, nu la lumea î n t r e a g ă ca a t a r e .
C e e a c e se aplică la un p a r t i c u l a r al lumii, nu s e aplică şi la lumea î n s ă ş .
A c e a s t a e a d e v ă r a t şi p e n t r u alte p r o b l e m e : c a u z a l i t a t e , s u b s t a n ţ ă , e s e n ţ ă .
C e e a c e v a l o r e a z ă p e n t r u « p a r t e » , nu t o t d e a u n a e valabil şi p e n t r u «întreg».
S t r ă m u t a r e a p r o b l e m e i dela p a r t e la î n t r e g e o sofismă.
Am v ă z u t însă că un întreg al lumii, prin n a t u r a s a , d e o s e b i t d e p ă r ­
ţile c o m p o n e n t e , nu e x i s t ă . î n t r e a g a realitate e s t e e x p r o p r i a t ă d e ştiinţele
naturii şi s p i r i t u l u i : a s t r o n o m i e , fizică, chimie, biologie, sociologie, p s i h o ­
l o g i e , e t c T o t ce e şi p o a t e fi real, e împărţit între cele d o u ă c a t e - ^
gorii d e ştiinţe s p e c i a l e , e a ş a d a r «empiric»; o realitate r e z e r v a t ă metafi­
zicei, o realitate « s u b s t a n ţ i a l ă » , «esenţială», o «lume d e dincolo» sau «in­
teligibilă», s u n t p o e m e , r e z e m a t e p e d o g m e morale şi p e d o r i n ţ e practice-
O realitate d e ordin metafizic (nesensibilă şi supranaturală,) p o s t u l e a z ă
în chip n e c e s a r că numai g â n d i r e a s p e c u l a t i v ă şi dialectică e c a p a b i l ă d e
a s e «ridica» p â n ă la e a ; în timp ce realitatea inferioară «sensibilă» e m o ­
n o p o l i z a t ă d e ştiinţe sau c e d a t ă , d e v o e s a u d e n e v o e , a c e s t o r a . Filozofia
k a n t i a n ă a câştigat în mod definitiv a d e v ă r u l că numai prin g â n d i r e , a priori,
nu p u t e m intra în contadt cu realitatea. « P u r a g â n d i r e » , i n d e p e n d e n t ă d e
orice e x p e r i e n ţ ă , nu a r e nici o v a l o a r e o n t o l o g i c ă ; din ea nu p u t e m e x t r a g e
nici un a t o m d e real. «Judecăţile a priori», a d i c ă judecăţile i n d e p e n d e n t e
d e c o n s i d e r a ţ i a real-nereal, s e p o t , d e s i g u r , aplica Ia real, î n s ă s u b c o n d i ­
ţia e x p r e s ă că realitatea e d a t ă p e altă cale. Nici o realitate nu e d a t ă a-
priori, prin p u r ă g â n d i r e sau p u r ă i n t u i ţ i e ; numai p e r c e p ţ i a simţurilor s e ­
l e c t e a z ă realul d e n e r e a l . Cu alte c u v i n t e , e real c e e a c e p o a t e fi obiectul
unei ' « e x p e r i e n ţ e posibile»; o realitate numai prin şi p e n t r u g â n d i r e e,ste o
v e c h e p r e j u d e c a t ă raţionalistă. P r e j u d e c a t a că tot ce e gândit ca necesar
t r e b u e să fie şi real, b a c h i a r d e o realitate s u p e r i o a r ă , e s t e pivotul ori­
cărei metafizice. Condiţiile a c e s t e i p r e j u d e c ă ţ i v o r fi indicate mai târziu.
A ş a d a r , realitatea în totalitatea ei a fost p a r c e l a t ă în loturi de ştiinţele
s p e c i a l e ; o realitate c u r a t filozofică, g â n d i t ă sau «intuită», e s t e o s u s ţ i n e r e
brutală, d e c i a r b i t r a r ă . Rickert r e c u n o a ş t e că î n d a t ă ce t r e c e m p e s t e suma
p ă r ţ i l o r la întregul sintetic al realităţii, d e p ă ş i m orice r e a l i t a t e ; el m e n ţ i n e
t o t u ş v e c h e a c o n c e p ţ i e a «lumii întregi», cu a d a o s u l că «întregul» lumii
nu e u n d a t sau un fapt, ci o t e m ă infinită, u n ideal nerealizabif. C o r e c t i ­
vul nu s a l v e a z ă nimic ; căci tema nu e a lumii, ci a «subiectului c u n o s c ă ­
t o r » , «întregul realităţii însă, căruia îi a p a r ţ i n e orice p a r t e p r e g ă s i t ă , şi
fără d e care a c e a p a r t e n ' a r fi reală, nu p o a t e el î n s u ş s ă fie p r e g ă s i t
s a u d a t v t e o d a t ă . T r e b u e să-1 g â n d i m ca c e v a p u r u r e a d e căutat şi nicio­
d a t ă d e găsit, ca c e v a niciodată d a t şi t o t u ş p u r u r e a dabil (Aufgegebenes),
ca un postulat, c a r e ne e a d r e s a t cu n e c e s i t a t e ; şi de^ aci d e c u r g e că n o ­
ţiunea d e «întreg al realităţii» nu mai e o p u r ă n o ţ i u n e d e realitate, ci o
n o ţ i u n e în c a r e f r e a l i t a t e a e legată cu o v a l o a r e » , ( o p . cit. p . 15).
In c o n s e c i n ţ ă , nù ş o v ă i m a d e c l a r a că — din acest punct de vedere —
mutismul metafizic al pozitivismului este ratificat cu d e p l i n ă satisfacţie
d e c ă t r e critică. D e o a r e c e ştiinţele s p e c i a l e şi-au distribuit î n t r e ele toate
provinciile realităţii, totalitatea realului se r e d u c e la s u m a obiectelor a c e s ­
t o r ştiinţe. «Ştiinţa g e n e r a l ă » a realităţii e ştiinţa coerenţii generalităţilor
ştiinţifice, a cărei condiţie n e c e s a r ă e î n t r u n i r e a în a c e l a ş c a p «sintetic» a
t u t u r o r ştiinţelor. Pozitivismul e o p r o b l e m ă d e c o n c e n t r a r e ştiinţifică.
S e a t r i b u e metafizicei s a r c i n a d e a a r m o n i z a , d e a unifica, amplifica
şi chiar d e a p r o f e t i z a — c e e a c e e e x c e s i v — rezultatele ştiinţelor s o e c i a l e ,
in sfârşit, d e a face din ele un î n t r e g sistematic, o «unitate şi c o n e x i u n e » ,
p e scurt, de a r a p o r t a un n u m ă r cât mai mare d e c u n o ş t i n ţ e la un obiect
a - t o t - c u p r i n z ă t o r (întregul lumii). Filozofia v a lua delà ştiinţe «fundamentul
experienţii» şi le va d a acelora, c e e a c e le l i p s e ş t e : « c o n e x i u n e a g e n e r a l ă a
1
cunoştinţelor».
Cu toate că a c e a s t ă opinie e destul d e r ă s p â n d i t ă , n ' o p u t e m p r i m i .
W u n d t fundează definiţia s a a filozofiei p e î m p r e j u r a r e a că ştiinţele s p e ­
ciale, prin chiar n a t u r a lor, rămân p u r u r e a s t r ă i n e unele altora, şi că prin
u r m a r e o unificare din p r o p r i a lor iniţiativă şi numai prin puterile lor, e o
3
utopie.
0 a t a r e teorie e bizară : ştiinţele între ele întreţin r a p o r t u r i , în cazul cel
mai bun, d e indiferenţă, în cazul cel mai rău d e c o n t r a d i c ţ i e . E a d e v ă r a t că
azi nici o filozofie nu mai are p r e t e n ţ i a d e a « d e d u c e » fenomenele, ci nu­
mai d e a le «unifica». D a r e o a r e legitimă şi cea din u r m ă p r e t e n ţ i e : a r e
filozofia, s p r e d e o s e b i r e d e ştiinţe, b a g h e t a m a g i c ă a a r m o n i e i ? O porţi--
u n e a realităţii nu e reală d e c â t r a p o r t a t ă la t o a t e celelalte, alături d e

1
W. Wundt : Essays, ed. 2-a, p. 27
2
IV. Wundt : Metaphysik, (Kultur der Gegenwart-Systematische Philosophie.) pp.
134/5 cf. A. Fouillée: L'avenir de la Métaphysique. 1889, p. 22.
 cari a l c ă t u e ş t e s i s t e m u l realităţii. Ce ar fi viaţa fără condiţiile fizico-hirniee
şi a s t r o n o m i c e , ce ar fi lumea fără vietăţi c o n ş t i e n t e ? Ştiinţa ştiinţelor n u ţ
e, d r e p t v o r b i n d , o ştiinţă nouă, ci un a s p e c t al ştiinţelor s p e c i a l e , a s p e c t u l ] ,
lor g e n e r a l ; ea a d u c e noi p r o b l e m e şi d e s l e g ă r i , însă nu ne r e v e l e a z ă n o i ' *
cunoştinţe.
P e d e altă p a r t e , ştiinţele s p e c i a l e nici nu v o r s ă a c c e p t e cârpeli m e ­
tafizice, î n d e m n u r i d e a p r o p i e r e între ele, d a c ă a c e s t e î n d e m n u r i nu- p u r c e d
din p r e o c u p ă r i l e lor şi d a c ă nu s u n t î n d e s t u l a t e cu mijloace ştiinţifice. O r i c e
ţtentattvă d e unificare din afară a ştiinţelor este sau fără d e folos s a u p r i ­
mejdioasă. Din ştiinţă iese numai ştiinţă, nu şi ] filozofie. E s t e o e r o a r e a
1
c r e d e că prin ştiinţă p u t e m t r e c e p e s t e ştiinţă. Acelaş proces, care d e ­
termină specializarea ştiinţifică, reclamă, ca un c o m p l e m e n t n e c e s a r , genera­
lizarea c o s m i c ă ; d e c e ştiinţa s ă c u n o a s c ă n u m a i diferenţierea şi să lase
metafizicei integrarea?
0 c o n c e p ţ i e m o n i s t a sau, mai e x a c t , u n i t a r i s t a , a realităţii, este t r e a b a
ş t i i n ţ e l o r ; e a este p r o d u s u l colaborării i m a n e n t e a specialităţilor ştiinţifice,
riu al unei «sinteze» t r a n s c e n d e n t e (metafizice). Monismul ştiinţific p o a t e fi
c o n c e p u t sau ca o « r e d u c e r e » p r i n c i p i a l ă a d i v e r s e l o r a s p e c t e ale realităţii
(fizică, chimie, biologie, etc.) Ia'o formă fundamentală (d. p . legile mecanicei),
s a u , cum a d m i t e C o m t e , t a o simplă o m o g e n e i z a r e m e t o d o l o g i c ă , care nu ştir­
b e ş t e însă originalitatea n e r e d u c t i b i l ă , pluralitatea, formelor realităţii. II n'est
p a s n é c e s s a i r e q u e la d o c t r i n e soit u n e , il suffit q u e l l e soit h o m o -
2
g è n e . In a m b e l e cazuri, — a c e a s t a e esenţialul — i p o t e z a d e b a z ă e a c e e a ş :
nu există între ştiinţe un d e z a c o r d real.
U n i t a t e a realităţii — o u n i t a t e p r o g r e s i v ă prin e x p e r i e n ţ ă — este t r a n s ­
p a r e n t ă ştiinţelor ; căci orice ştiinţă e s t e o p a r t e dintr'un tot, p r e c u m o b i e c ­
tul e o fracţie d i n t r ' u n î n t r e g (o sumă). P u t e m , d e s i g u r , d e n u m i a c e s t
c o n c e r t al ştiinţelor, a c e a s t ă «organizare» a ştiinţei prin sine î n s ă ş , — o
filozofie. Insă î n t r ' o astfel d e filozofie nu p u t e m tolera nici urmă d e m e t a ­
fizică. R a j e i t u J ^ n t j e ştiinţe şi metafizică estejinteţic ; raportul dintre ştiinţe
şi sistemul ^ nu e un sunet perceptibil
numai p e n t r u « u r : c h e a s p i r i t u a l ă » ; a r m o n i a «lumii» e s t e a r m o n i a ştiinţelor.
D a c ă a c e a s t a din u r m ă nu e cu p u t i n ţ ă , nici o altă concepţie u n i t a r ă „ d e s p r e
realitate n ' o p o a t e înlocui.
Folosul unei o r g a n i z ă r i a ştiinţelor, cu t o a t e stâncile şi a p e l e ce-i s t a u
î m p o t r i v ă — un s i n g u r om n u . p o a t e s t ă p â n i deplin t o a t e ş t i i n ţ e l e — n u are
n e v o e d e o d o v e d i r e d e o s e b i t ă . Cine o a r e n'a simţit p l ă c e r e a ascensiunilor
p e înălţimi, a priveliştilor largi, a p o p a s u r i l o r o d i h n i t o a r e pe culmi s e n i n e ?
Numai o curiozitate cu orizonturi s g â r c i t e şi o lene inerentă a n u m i t o r spi-

1
E. Boutroux: Wissenschatt und Philosophie, Logos, I, 1, p. 43.
8
Aug. Comte : Cours de philos. positive, voi. II, lecţia 1, pp. 52-55,
 rite, ar p u t e a p r o v o c a ridicarea din umeri şi n e s o c o t i r e a v e d e r i l o r sinoptice
în ştiinţe. U m a n i t a t e a nu numai că le reclamă, d a r nici m ă c a r nu s e p o a t e
lipsi d e ele. T i m p u l n o s t r u simte s p o r i n d n e v o i a generalităţilor ştiinţifice
clare ; sistematizarea lor, p e cât e n e c e s s r ă , p e cât e d e g r e a , din nefericire.
Un A u g u s t e C o m t e nu se n a ş t e în fiecare an.
16. Am r e c u n o s c u t b u n a d r e p t a t e a pozitivismului în a t i t u d i n e a s a n e g a ­
tivă faţă d e metafizică, se înţelege, d a c ă c o n s i d e r ă m p e a c e a s t a din urmă
ca o ştiinţă cu r e s u r s e proprii în c e r c e t a r e a «întregului» realităţii. D a r nu
p u t e m fi d e a c o r d cu pozitivismul în reducerea-filozofiei numai la «orga­
n i z a r e a ştiinţelor». Există p r o b l e m e t e o r e t i c e ce nu p o t fi a d ă p o s t i t e nici
în ştiinţele speciale şi nici în s i s t e m a t i z a r e a o r g a n i c ă a a c e s t o r a . Există o
i n s t a n ţ ă t e o r e t i c ă , nu zic s u p e r i o a r ă , ci d e o s e b i t ă d e ştiinţe, c o n s i d e r a t e a c e s ­
tea în p a r t e s a u în total, fără însă să li se o p u n ă . Acest p u n c t d e v e d e r e
n e r e d u c t i b i l se v ă d e ş t e , mai întâiu, în chiar critica pozitivistă a metafizicei-
P o z i t i v i s m u l r e s p i n g e î n d e o b ş t e metafizica nu p e ' t e m e i u l unui e x a m e n
critic al principiilor ştiinţei şi metafizicei, ci p e b a z a unei c o n s t a t ă r i i s t o r i c e :
metafizica n ' a ajuns p â n ă în p r e z e n t la nici un rezultat mulţumijor, d e c i , c o n ­
chide pozitivismul, nu e nimic d e a ş t e p t a t dela ea nici în viitor. Ştiinţa, d i m ­
p o t r i v ă , s'a d i s t i n s prin s i g u r a n ţ ă t e o r e t i c ă şi prin utilitate p r a c t i c - t e h n i c ă ,
de a c e e a de fapt ea a înlocuit metafizica, ce n'ar r e p r e z e n t a d e c â t p u n t e a
d e t r e c e r e la ştiinţa p o z i t i v ă .
S e t r e c e cu v e d e r e a d a r că p u n e r e a «chestiunii de fapt» implică n e a p ă r a t
şi « c h e s t i u n e a d e d r e p t » . N e g a r e a oricărei metafizice, n e g a r e r e z e m a t ă numai
J
p e fapte istorice, este un p u r n o n - s e n s , o b i e c t e a z ă H u s s e r l . Un a s e m e n e a
«istorism» nu e numai greşit ci şi a b s u r d . Istoria nu e î n d r i t u i t ă , a s u s ţ i n e
imposibilitatea a b s o l u t ă a «metafizicei», numai p e n t r u faptul că a c e a s t a
din urmă n'a isbutit până în prezent să se c o n s t i t u e ca ştiinţă e x a c t ă .
F a p t u l istoric afirmă că până acum metafizica n'a dat r o a d e m u l ţ u m i t o a r e ,
însă el, numai prin sine, nu e x c l u d e categoric orice s u r p r i z ă din p a r t e a viî~-
torului.
Critica filozofiei nu p o a t e fi fundată numai p e i s v o a r e şi indicaţii i s t o ­
rice, ci p o s t u l e a z ă n e c e s a r o c o n c e p ţ i e p r e c i s ă d e s p r e natura filozofiei.
Critica filozofiei e s t e e a î n s ă ş o fiiosofie, care p r e t i n d e a a v e a o v a l o a r e
d e a d e v ă r , i n d e p e n d e n t ă de contingenţele istorice. N e g a r e a a b s o l u t ă a filo­
zofiei e lipsită d e orice s e n s : filozofia e un c u v â n t care nu v a d i s p ă r e a
niciodată din v o c a b u l a r u l culturii. Filozofia este o funcţie teoretică i m a n e n t ă
oricărei culturi.
Filozofia nu p o a t e ^ i n e g a t ă d e c â t tot prin filozofie sau, mai corect, o
anumită filozofie este r e s p i n s ă d e o alta. Istoriceşte putem a v e a n e s o c o t i r e a ,
d i s c o n s i d e r a r e a d e fapt a filozofiei — p r e s u p u n â n d că a c e a s t a ar fi cu
. , 4
1
Edm. Husserl: Philosophie als strenge Wissenschaft, Logos, I, 3. p. 326
 p u t i n ţ ă — nu î n s ă o r e p u d i e r e justificată a filozofiei î n d e o b ş t e . In p u ţ i n e
c u v i n t e : t ă g ă d u i r e a , valorii obiective a filozofiei e s t e şi e/a d e n a t u r ă filozo­
fică, şi s e p r e z i n t ă cu p r e t e n ţ i a d e s i g u r a n ţ ă a p o d i c t i c ă şi d e o c o m p e t e n ţ ă
necondiţionată şi nerelativizată d e timpuri şi d e locuri. Istoria n e d ă c o n s ­
tatări d e fapt, nu a p r e c i e r i critice şi d e t e r m i n ă r i filozofice.
C a r e v a fi s o a r t a metafizicei în g e n e r e , nu n e - o s p u n e istoria filozofiei,
ci n u m a i c e r c e t a r e a critică, s u s ţ i n u t ă d e o c o n c e p ţ i e p r e c i z a d e s p r e n a t u r a
filozofiei ca ştiinţă fundamentală. Admitem prin u r m a t e că metafizică nu e a d e ­
v ă r a t a ştiinţă fundamentală sau ştiinţa p r i n c i p i i l o r ; însă r e p r i m a r e a ei
p r e s u p u n e o altă ştiinţă filozofică, d e a cărei legitimitate teoretică nu ne mai
î n d o i m . Că t r e b u e s ă existe o ştiinţă a principiilor «lumii», e n e c o n t e s t a b i l ;
că ştiinţa principiilor s e referă la «întregul realităţii», la totalitatea m e ­
tafizică, e u n m a r e s e m n d e î n t r e b a r e . In orice caz, a c c e n t u l c a d e p e esenţa
filozofiei, pe kevera determinare a obiectului,şi a competenţei aceleea. Is­
toria, i n v o c a t ă d e p o z i t i v i s m , s e r v e ş t e ca informator s a u m a r t o r , nu însă ca
j u d e c ă t o r ; e a nu h o t ă r e ş t e , nu p o a t e h o t ă r î , a d e v ă r u l s a u ' n e a d e v ă r u l unei
concepţii.
17.—• Efpilogul e x a m e n u l u i celei dintâi n o t e f u n d a m e n t a l e a metafi­
zicei : realitatea («lumea») e un «întreg», un «individ», un «organism», e x a ­
men întemeiat nu p e ^ f a p t e i s t o r i c e , ci p e s t r u c t u r a i m a n e n t ă a filozofiei,
este şi nu p o a t e fi d e c â t neligitimitatea oricărei metafizice ca ştiinţă a u t o ­
n o m ă a Totului real. P e cale sistematică, nu istorică, am ajuns la c o n v i n ­
g e r e a că tot c e a p a r ţ i n e realităţii nu p o a t e fi d e c â t o b i e c t d e ştiinţă s p e ­
cială, d e ştiinţă « e m p i r i c ă » . O unitate supraempirică a realului hu e c e v a d a t .
D e a s e m e n e a am r e c u n o s c u t .trebuinţa unei «organizări filozofice» a ştiinţelor
s p e c i a l e , în s e n s u l cerut d e p o z i t i v i s m ' : o î n s u m a r e c o e r e n t ă a g e n e r a l i t ă ­
ţilor ştiinţifice.
N u r e c u n o a ş t e m însă d o u ă «realităţi», una fizică şi cealaltă metafizică î
nu e x i s t ă d o u ă patrii, u n a p e p ă m â n t şi alta în cer. P r i m e s c b u c u r o s un
s b o r v u l t u r e s c s p r e s o a r e , o călătorie a v e n t u r o a s ă p e oceanul metafizicei;
r e c u n o s c mai d e p a r t e că în p r o b l e m e l e metafizice e d e preferat a v e n t u r a
1
prudenţii t e m ă t o a r e . D a r cu o c o n d i ţ i e : s ă s e d o v e d e a s c ă mai întâiu că
există un s o a r e s a u u n o c e a n metafizic. Altmintrelea, a v e n t u r a metafizică s e
a s e a m ă n ă cu a v e n t u r a d o n c h i j o t e s c ă , c a r e lua d r e p t uriaşi n e v i n o v a t e l e
mori d e v â n t .
D a c ă metafizica e s t e d o a r o nevoe subiectivă, nu p u t e m t o l e r a ca o a s e m e ­
n e a t r e b u i n ţ ă s e n t i m e n t a l ă s ă d e c i d ă ce este real şi ce nu. P â n ă ce nu se v a face
d o v a d a existenţii unui d o m e n i u specific metafizic, r e z e r v a pozitivistă, d e p a r t e
d e a fi u n act d e sfiiciune t e o r e t i c ă , e un g e s t d e curaj. S ă fim s e v e r i faţă

1
Une grande philosophie n'est point une philosophie sans reproche. Cest une phi-
losophie sans pein\_(C/2. Peguy — Note sur m. Bergson, p. 6 6 ) .
d e î n d e m n u r i l e inimi!, când p ă t r u n d e m , v o r b a lui Hegel, în «sfânta sfintelor».
D e sigur, metafizica ar fi posibilă, d a c ă am d o v e d i îndrituirea u n o r întrebări
d e n a t u r ă metafizică. Ori u n d e e x i s t ă î n t r e b ă r i , există şi p u t i n ţ a deslegării
lor, deci o ştiinţă. D a r p e n t r u a a v e a î n t r e b ă r i t r e b u e s ă fie d a t un obiect
s u p u s întrebării şi, prin u r m a r e , d e t e r m i n ă r i i . î n t r e b ă r i , c e r ă m â n p u r u r e a
fără r ă s p u n s , sunt î n t r e b ă r i m i n c i n o a s e . D a c ă există î n t r e b ă r i , e x i s t ă şi obiect ;
şi d a c ă a v e m un obiect dat, e cu putinţă şi d e t e r m i n a r e a lui ştiinţifică. Altfel, í
oricât d e p r u d e n ţ i am fi, s p e c u l a ţ i a metafizică e o c e t a t e d e nouri şi o s e a r - I
bă d ă p o e z i e . i
E x a m i n a r e a p u r filozofică a metafizicei s'a r a p o r t a t p â n ă aici numaj
la p r i m a latură a p r o b l e m e i , a t i n g â n d numai în t r e a c ă t p e cealaltă, c a r e e s t e
cel p u ţ i n tot atât d e î n s e m n a t ă ca şi cea dintâiu, d a c ă nu chiar mai mult.
Metafizica era nu numai ştiinţa Totului, ci şi ştiinţa Realităţii în î n t r e g u l
ei, c e r c e t a r e a «enigmelor u n i v e r s u l u i » . P ă r e r e a o b ş t e a s c ă e că cea mai înaltă
p r o b l e m ă filozofica e a c e e a c a r e î m b r ă ţ i ş e a z ă realitatea în integralitatea ei :
părţile n e d u c cu n e c e s i t a t e la «întregul sintetic» al realului. O p r o b l e m ă
mai c u p r i n z ă t o a r e nu e cu putinţă, — e p r o b l e m a metafizică. U n i v e r s a l i t a t e a
metafizicei e limitată d e «întregul realităţii». D u p ă Fouillée, atât ştiinţele
lumii materiale ( c o s m o l o g i a ) cât şi ştiinţele lumii sufleteşti (psihologia) s u n t
p a r ţ i a l e şi « a b s t r a c t e » . Realitatea e un tot, p e c a r e cele d o u ă categorii d e ^
ştiinţe îl î m p a r t în d o u ă , p e n t r u a-1 c e r c e t a mai cu s u c c e s . Metafizica reface
întregul, unificând factorii subiectivi şi obiectivi ai lumii, «La m é t a p h y s i q u e
est, d e t o u t e s les é t u d e s , la s e u l e qui soit o r i e n t é e v e r s la réalité m ê m e .
Aussi la m é t a p h y s i q u e , selon n o u s , doit-elle ê t r e une s y n t h è s e d e Ja p s y -
chologie et de la c o s m o l o g i e , — s y n t h è s e originale qui n e p e u t e n t r e r d a n s
le d o m a i n e d ' a u c u n e d e c e s d e u x sciences... C'est p o u r cela q u e n o u s
c o n s i d é r o n s la m é t a p h y s i q u e c o m m e étant p a r e s s e n c e u n e unification ou,
selon le mot q u e nous" a v o n s e m p l o y é d e p r é f é r e n c e , u n e conciliation d e
t o u s les p o i n t s d e v u e p o s s i b l e s s u r le réel», ( o p . cit. 8 ) .
F a ţ ă d e rezultatul cercetării n o a s t r e , că o totalitate a realului este
numai o temă d e \ o r g a n i z a r e a ştiinţelor s p e c i a l e şi nu o p r o b l e m ă s u p e ­
rioară a c e s t o r ştiinţe, a r urma s ă r e d u c e m filozofia la a c e a m e r i t o a s ă d a r
g r e a disciplinare a specialităţilor. D a c ă a c e a s t a e unica soluţie, cu t o a t e că
e a s e p r e z i n t ă ca o capitis diminutio, t r e b u e s ă n e p l e c ă m , orice alte d o r i n ţ e
am a v e a . D a r iată că, i n d e p e n d e n t d e p r e f e r i n ţ e l e n o a s t r e şi numai s u b t
p r e s i u n e a p r o b l e m e i , un alt d r u m se d e s c h i d e , un d r u m ce d u c e la a d e v ă ­
ratul obiect ai filozofiei ca ştiinţă fundamentală. In c e c o n s t ă acel novum
filozofic? Aci e n o d u l p r o b l e m e i ; d e s l e g a r e a ei e h o t ă r â t o a r e p e n t r u d e ­
t e r m i n a r e a e s e n ţ e i filozofiei.
Că exista un p u n c t d e v e d e r e d e o s e b i t şi chiar s u p e r i o r considerării e x ­
clusive a realităţii — i n d e p e n d e n t d a c ă a d o p t ă m în a c e s t a c h e s t i e d e s l e g a r e a
metafizică sau a g n o s t i c ă a pozitivismului — d o v a d a fost implicit făcută în
p r e c e d e n t a c e r c e t a r e critică. D a c ă rt'am fi avut un p u n c t d e o b s e r v a ţ i e ,
a ş e z a t o a r e c u m mai s u s , am fi p u t u t o a r e statornici ce e s t e "întregul rea­
lităţii* : o sumă d e p ă r ţ i sau o unitate cu «individualitate» p r o p r i e ? Acest
o b s e r v a t o r c u r a t filozofic ar p u t e a fi numit, într'un înţeles g e n e r a l , o b s e r ­
v a t o r u l critic. D e n u m i r e a însă e e c h i v o c ă şi p e r i c u l o a s ă ; ,căci ne a ş e a z ă
d e a d r e p t u l în teoria c u n o ş t i n ţ e i , a cărei prioritate filozofică şi al cărei c a ­
r a c t e r d e ştiinţă fundamentală sunt, dela Kant, v e d e r i obişnuite nu n u m a i
p e n t r u filozofi, ci şi p r i n t r e oamenii d e ştiinţă.
O b s e r v a t o r u l strict filozofic nu e însă teoria cunoştinţei, p e n t r u raţiuni
ce în a c e s t studiu v o r fi numai i n d i c a t e . E d e ajuns s ă d e c l a r ă m d e p e
acum că t e o r i a cunoştinţei nu e lipsită d e p r e j u d e c ă ţ i , şi t o c m a i a c e a s t a
e condiţia n e a p ă r a t ă a atitudinii filozofice, p e s t e care nu fiinţează o i n s t a n ţ ă
mai înaltă. Lipsa d e p r e j u d e c ă ţ i , d e orice fel d e p r e j u d e c ă ţ i , în punctul
ei iniţial, e o c h e s t i u n e vitală p e n t r u filozofie. Aceasta e şi p i a t r a d e î n ­
c e r c a r e a unei juste tălmăciri a înţelesului filozofiei. Există un a s e m e n e a
punct de p l e c a r e ? Să cercetăm.
18. — Metafizicei, care, p r e c u m am v ă z u t , se î n d r e a p t ă s p r e u n i v e r s a ­
litatea şi esenţialul realităţii, i s'a a d r e s a t a d e s e a î n v i n u i r e a că e p r e a « a b ­
s t r a c t ă » , p r e a «generală», cu toate că — t o ţ i r e c u n o s c — a c e s t e n o t e s u n t
i n t r i n s e c e noţiunii ei;#<ai d e p a r t e , n e s u c c e s u l ei istoric a fost atribuit ace-
luiaş motiv.
Studiul n o s t r u d e p â n ă acum ne d ă d r e p t u l a afirma că, în afară d e
alte c a u z e , n e i s b â n d a metafizicei s e d a t o r e ş t e împrejurării că n'a fost mai
g e n e r a l ă d e c â t a v e a d r e p t u l să fie. Obiectul filozofiei t r e b u e s ă aibe t o a t ă
g e n e r a l i t a t e a cu putinţă ; filozofia t r e b u e să stea p e culmea cea mai înaltă
a lumii.
B. Russell, cunoscutul m a t e m a t i c i a n şi filozof, s u s ţ i n e că propoziţiile
filozofice s u n t d a t o a r e să fie a b s o l u t g e n e r a l e , deci să nu s e r a p o r t e z e la
l u c r u r i d e p e p ă m â n t , din sistemul solar, e t c , însfârşit la v r e o r e g i u n e p a r ­
ticulară din s p a ţ i u s a u la v r e o p o r ţ i u n e din t i m p ( « i n t e r e s local»). Sunt
filozofi, a d a u g ă a c e l a ş , cari fundează propoziţii filozofice p e ochiul c r u s t a -
ceelor, p e circonvoluţiile c e r e b r a l e , p e cursul istoriei, etc. A c e s t e fapte, şt
t o a t e faptele reale la un loc, stau în afara competinţei filozofiei; propoziţiile
filozofice s u n t a d e v ă r a t e , oricare a r fi constituţia lumii reale, ele s u n t o a r e c u m
a priori. De a c e e a el defineşte filozofia, ca şi v e c h e a ontologie wolffiană,
«ştiinţa posibilului», ( o p . cit. p . 98). H u s s e r l d e c l a r ă încă şi mai e x p l i c i t :
« v e c h e a teorie ontologică, d u p ă c a r e c u n o a ş t e r e a posibilităţilor t r e b u e s ă
1
p r e m e a r g ă a c e l e e a a realităţii, e un m a r e a d e v ă r » .
T e r m e n u l d e «posibilitate» este unul din cei mai frecvenţi, nu numai
1
Edm. Husserl — Jahrbuch der Philosophie, I, p. 159.
în viaţa d e l o a t e zilele, ci şi în filozofia cea mai înaltă. El e l o t u s un cu­
vânt plin d e e c h i v o c u r i şi în c o n s e c i n ţ ă un focar n e s t i n s d e z a d a r n i c e
c o n t r o v e r s e metafizice şi d e g r a v e erori filozofice.
Există o posibilitate logică, d. p . lipsa d e c o n t r a d i c ţ i e , s a u c e e a c e
p o a t e fi g â n d i t ; întâlnim şi o posibilitate reală, a d i c ă c e e a c e p o a t e fi real,
d. p . : posibilitatea s â m b u r e l u i d e stejar d e a se d e s v o l t a , in a n u m e c o n ­
diţii e x t e r n e , într'un stejar ; sau posibilitatea viitorului în p r e z e n t . T r e n d e -
l e n b u r g afirmă chiar în m o d g e n e r a l : «posibilul e viitorul».
L a n g e , care n e - a dat b a s c u ţ i t ă critică a acestei noţiuni, o b s e r v ă că
un fenomen ni se înfăţişează ca «posibil» c â n d c u n o a ş t e m numai o parte
din condiţiile s a l e . D a c ă le-am c u n o a ş t e p e t o a t e , el ar a p ă r e a ca n e c e ­
1 2
s a r . C a şi L a n g e , S c h u p p e o p u n e posibilul n e c e s a r u l u i , nu r e a l u l u i .
0 discuţie mai a m ă n u n ţ i t ă a acestei p r o b l e m e n e - a r d u c e p r e a d e ­
p a r t e . E însă n e a p ă r a t a p r e c i z a , p e n t r u a e x c l u d e orice e c h i v o c , că « p o ­
sibilitatea» e s t e un t e r m e n d e relaţie, ce implică ca un corelativ al său
«realitatea»; a ş a că o « p u r ă posibilitate», înainte d e orice realitate, un « p o ­
sibil», c a r e prin i n t e r v e n ţ i a Divinităţii, ca la Leibniz, se transformă în r e a ­
3
litate sau în «composibil», este o teorie fără s e n s .
Cum să d e c u r g ă realul din posibil, «mai multul» din «mai puţin»,
actul din p o t e n t ă ? O astfel d e d e d u c e r e , c u - c a r e ne-a d e p r i n s a r i s t o t e l i s -
mul, e o sofismă, d e c l a r ă d e R u g g i e r o c o n t r a lui R e h m k e , c a r e d e altfel
n'a s u s ţ i n u t n i c i o d a t ă a ş a c e v a *.
T o t u ş , în definiţiile lui Russell şi Husserl d e s c o p e r i m o idee r o d n i c ă :
există un p u n c t d e v e d e r e mai g e n e r a l d e c â t «întregul realului», un d o ­
meniu care c u p r i n d e atât realul cât şi nerealul, şi p e c a r e noi îl numim
datul în genere.
P r o b l e m a obiectului filozofiei sp p r e c i z e a z ă în chipul u r m ă t o r : nu nu­
mai că nici un o b i e c t real, în particular, nu p o a t e sluji ca r e a z ă m filozofiei,
d a r a c e s t privilegiu nu-1 p o a t e a v e a nici realitatea în «totalitatea» ei. Opinia
că c e e a c e noi c u n o a ş t e m , că tot c e e a c e p o a t e fi obiect d e c u n o ş t i n ţ ă , t r e -
b u e să fie un obiect real, e s t e o c u r a t ă s u p e r s t i ţ i e , p e c a r e o p u t e m
b o t e z a « p r e j u d e c a t a realităţii».
P r e j u d e c a t a realităţii s t ă a d e s e a în s t r â n s ă l e g ă t u r ă cu s u p e r s t i ţ i a
materialistă : t o a t e c u n o ş t i n ţ e l e n o a s t r e , fie direct ( p e r c e p ţ i e ) fie indirect
( r e p r e z e n t a ţ i e şi noţiune), s e referă la c e v a r e a l ; iar din realitate la c e e a c e
e material. Explicaţia e că p e om 1-a i n t e r e s a t mai întâiu realitatea, şi din

1
Fr. A. Lange. — Geschichte des Materialismus (ediţia H. Cohen), 1921, I. pp.
163 şi urm.
2
W. Schuppe — Grundriss der Erkenntnistheorie und Logik, ed. 2-a, p. 66.
3
L. Brunschwicg — La modalité du jugement, 1897, p. 233.
4
G. de Ruggiero — La Filosofia contemporanea, 1920 (ed. 2a), vol. I, pp. 50/1.
realitate c o r p u r i l e , a c ă r o r s t ă p â n i r e p r a c t i c ă a v e a p r e c ă d e r e . P e omul d e
r â n d l a t u r e a sufletească îl i n t e r e s e a z ă p r e a p u ţ i n ; şi chiar unii o a m e n i d e
ştiinţă nu simt t r e b u i n ţ a d e a a v e a o c o n c e p ţ i e clară d e s p r e suflet, m u l ţ u -
m i n d u - s e cu aproximaţii materialiste. Primitivul n u a v e a n e v o e s ă c u n o a s ­
că mai intim motivele sufleteşti ale semenilor s ă i ; p u t e r e a fizică era î n ­
d e s t u l ă t o a r e p e n t r u disciplina c o l e c t i v ă . Civilizaţia d e m o c r a t i c ă a contribuit
şi ea la d e s v o l t a r e a studiului sufletului, a psihologiei, şi a c e a s t a în m ă s u r a
în c a r e c o n d u c e r e a oamenilor şi disciplina socială t r e b u i a u să se s e r v e a s c ă
d e p r o c e d e e n o i : p e r s u a s i u n e şi î n r â u r i r e indirectă.
Filozoful, s p r e d e o s e b i r e chiar d e omul d e ştiinţă, se liberează nu
numai d e tirania materialităţii, ci şi d e p r e s i u n e a realului. N o t a capitală a
filozofiei e d e s i n t e r e s a r e a , «contemplaţia», e x p r e s i a cea mai p u r ă a spiri­
tului « t e o r e t i c » . Filozoful e s t e cei mai puţin înarmat p e n t r u c o n s e r v a r e a şi
s p o r i r e a vieţii sale, nu fiindcă îi l i p s e ş t e inteligenţa, ci fiindcă inteligenţa
s a nu e^orientată s p r e aplicabilitatea «ad hoc» a v e d e r i l o r t e o r e t i c e . D i ­
1
v i z a lui e : philosophari necesse est, vivere non est necesse.
P ă t r u n z ă t o r u l filozof a u s t r i a c , A. M e i n o n g , susţine că «obiectele» reale
a l c ă t u e s c o mică p a r t e din c e e a c e e s t e sau p o a t e fi «obiect» ( G e g e n s t a n d ) . Că
lucrul a c e s t a a r ă m a s n e o b s e r v a t , «îşi are r a ţ i u n e a în a c e e a că interesul
d e o s e b i t d e viu p e n t r u real, c a r e s t ă în n a t u r a n o a s t r ă , favorizează e x a g e ­
r a r e a d e a t r a t a nerealul ca un simplu nimic, mai e x a c t , ca c e v a la care
c u n o ş t i n ţ a nu află s a u nici un p u n c t d e c o n t a c t s a u nici unul d e m n d e
2
atenţie" .
• M e i n o n g a c o r d ă un s e n s g e n e r a l «obiectului» ( G e g e n s t a n d ) , c u p r i n ­
z â n d în el mai a l e s : 1. *obiectele* reale şi nereale, adică tot ce p o a t e fi
r e p r e z e n t a t , şi 2. «-obiectivele», e x p r i m a t e prin «propoziţiile cu c ă » : «că
pomul e v e r d e » , „ c ă z ă p a d a e a l b ă " ; p r e c u m şi prin a c e a c a t e g o r i e d e gân­
diri, c e r c e t a t ă d e el în d e o s e b i : «supoziţiile» ( A n n a h m e n ) .
O î n s e m n ă t a t e d e o s e b i t ă au «obiectele» m a t e m a t i c i l o r ; ele s u n t piin
n a t u r a lor s t r ă i n e realităţii, deşi s e c u n d a r p o t a v e a o sferă de_ aplicaţie
r e a l ă . Mai d e p a r t e , orice «obiect» e s t e un «particular» sau, în termenii lui
M e i n o n g , «este aşa» şi nu altfel (Sosein), fără ca prin a c e a s t a să «existe»
(Sein) a d i c ă s ă fie real, în m o d n e c e s a r . C u g e t ă t o r u l a u s t r i a c rez imă a c e a s ­
tă stare" d e lucruri în formula g e n e r a l ă : «principiul i n d e p e n d e n ţ i i lui Sosein
d e Sein» ( o p . cit. p . 8 ) .
A ş a d a r , obiectul filozofiei, d a c ă a c e a s t a ţine să-şi p ă s t r e z e r a n g u l d e
«ştiinţă f u n d a m e n t a l ă » ^ t r e b u e s ă fie i n d e p e n d e n t d e c o n s i d e r a ţ i a «existenţii»
şi «neexistenţii», a realului şi nerealului, — tocmai p e n t r u a le c u p r i n d e p e

1
E. Spranger: Lebensformen, 1922, ediţia 3a, pp. 113/4.
2
A. Meinong: Untersuchungen zur Gegenstandstheorie u. Psychologie, 1904, p. 5.
a m â n d o u ă şi a statornici critic h o t a r e l e fiecăruia. I n s ă ş c e r c e t a r e a realului
ca întreg ne sileşte a - d e p ă ş i realitatea şi a ne fixa într'un p u n c t « s u p e r i o r »
«întregului» real. R u p e r e a cu p r e j u d e c a t a realităţii şi în a c e l a ş timp cu p r e ­
j u d e c a t a corelativă a materialităţii u n i v e r s a l e , r u p e r e ce nu implică a d o p t a r e a
idealismului, ci din p o t r i v ă , a s i g u r ă realitatea c o n t r a a m e s t e c u l u i metafizicei,
e s t e i m p e r i o s c e r u t ă d e p o s t u l a t u l capital al filozofiei: lipsa d e p r e j u d e c ă ţ i
sau d e p r e d e t e r m i n ă r i , indiferent d a c ă a c e s t e p r e d e t e r m i n ă r i sunt ştiinţifice
s a u preştiinţifice.
Cel ce a l e g e ca p u n c t iniţial filozofic realitatea, fie în p a r t e , fie în total,
p r e s u p u n e ca deja d e s l e g a t ă p r o b l e m a realităţii, cu alte cuvinte, p r e s u p u n e
că am lămurit d e p l i n : în ce c o n s t ă realitatea, care e criteriul sigur p e b a z a
căruia un lucru e socotit r e a l sau n e r e a l . Şi tocmai statornicirea neîndoelnică
a «criteriului realităţii», în s c o p u l d e a ne feri d e e r o a r e a «ontologică»,
c a d e în s a r c i n a filozofiei. P e n t r u a d e t e r m i n a în ce condiţii s u n t e m î n d r e p ­
tăţiţi a v o r b i d e realitate şi n e r e a l i t a t e , e evident că t r e b u e să p o s e d ă m
un o b s e r v a t o r d e a s u p r a realului şi nerealului, că în sfârşit t r e b u e s ă găsim
un d o m e n i u , c a r e s ă c u p r i n d ă corelaţia r e a l - n e r e a l şi în a c e l a ş timp s ă s e
d e o s e b e a s c ă d e ea. Astfel, b u n ă o a r ă , m a t e m a t i c a d e t e r m i n ă n a t u r a cercului,
fără s ă s e î n t r e b e în p r e a l a b i l , d a c ă cercul d e t e r m i n a t e real sau nu. M a ­
t e m a t i c a e însă o ştiinţă s p e c i a l ă şi ca atare nu p o a t e s e r v i ca temelie
filozofiei, cum nu s e r v e ş t e nici o altă ştiinţă s p e c i a l ă . C e e a c e a p r o p i e t o t u ş
m a t e m a t i c a d e filozofie, este faptul c ă a m â n d o u ă se d e s i n t e r e s e a z ă principial
d e realitatea şi n e r e a l i t a t e a obiectelor lor.
P u n c t u l d e v e d e r e specific filozofic v a a p ă r e a în t o a t ă s t r i n g e n ţ a s a
logică, d a c ă v o m p ă r ă s i consideraţiile g e n e r a l e şi v o m r e c u r g e la e x e m p l e
î m p r u m u t a t e mai a l e s «metafizicei», d e o a r e c e a c e a s t a se află în raza d i s ­
cuţiei n o a s t r e .
Metafizica spiritualistă s u s ţ i n e că nu «există» în sine materie şi, prin
u r m a r e , că a c e a s t a se « r e d u c e » la s p i r i t . Spiritul a r fi « a d e v ă r a t a » realitate,
iar m a t e r i a este numai o r e a l i t a t e ^ « a p a r e n t ă » sau «fenomenală». Din p o t r i v ă ,
metafizica materialistă afirmă că nu «există» spirit în sine, ci numai materie,
1
la c a r e s e «reduce» — D u m n e z e u ştie cum — şi ^spiritul.
A ş a d a r , s a u nu „ e x i s t ă " materie (spiritualismul), s a u nu „ e x i s t ă " spirit
(materialismul). R ă s p u n s u l n o s t r u la a c e s t a antinomie metafizică are un c a ­
racter decisiv şi eliminatoriu. Nimeni, a b s o l u t nimeni, nu p o a t e t ă g ă d u i , că
d. p . înlăuntrul spiritualismului, materia este t o t u ş c e v a c u n o s c u t , că ea e
dată, cel puţin, cum s e o b i ş n u e ş t e a s e s p u n e , ca « r e p r e z e n t a r e » , „ n o ţ i u n e "
s a u n u m a i ca „fenomen". D a c ă materia n ' a r fi d a t ă , într'un chip sau altul,

1
Materialismul vechiu consideră sufletul o mişcare, o vibratilitate a substanţei ner­
voase; materialismul nou - mai delicat — priveşte sufletul ca o „funcţie" (?) a creerului.
d a c ă n'ar fi „obiect d e c u n o ş t i n ţ ă " (nu i n t e r e s e a z ă , real sau n e r e a l ) , nu
numai că spiritualistul nu i-ar t ă g ă d u i «realitatea», d a r nici m ă c a r n'ar vorbi
d e e a . Cel ce v o r b e ş t e d e m a t e r i e , însă îi n e a g ă realitatea (e o i p o t e z ă ,
căci în sine n e g a r e a a b s o l u t ă a materiei e o p u r ă absurditate), t r e b u e t o t u ş
să r e c u n o a s c ă că materia îi este dată, altminteri discuţia d e v i n e o l o g o m a h i e .
Şi tot aşa materialistul, c a r e t ă g ă d u e ş t e «existenţa» sufletului, nu s e
p o a t e e s c h i v a d e a r e c u n o a ş t e că sufletul îi e s t e c u n o s c u t sau dat, i n d e ­
p e n d e n t d a c ă e real s a u p u r ă iluzie ; a l t c u m , g â l c e a v a o ţ i o a s ă dintre spiri­
tualism şi materialism ar fi numai v o r b ă d e clacă.
P e n t r u a fixa mai solid poziţia n o a s t r ă , e n e a p ă r a t să lămurim termenul
v a g de « e x i s t e n ţ ă » . M a t e r i a există ( m a t e r i a l i s t u l ) ; materia nu există (spiri­
tualistul). T e r m e n u l d e «existenţă» ( l ' ê t r e , d a s Sein) este un alt caput mor-
tuum al t u t u r o r filozofilor d e p â n ă a c u m ; s'a a b u z a t d e el în modul cel mai
n e î n g ă d u i t . Un P a r m e n i d e s p r e z e n t a ca axiomatic că « e x i s t e n ţ a există» şi
,non-existenţa nu există» ; J a r în v r e m e a n o a s t r ă Simmel c o n s i d e r ă o p o ­
ziţia « e x i s t e n j ă - d e v e n i r e » , ca cel din urmă e x t r a c t al lumii Discuţia p e
a c e s t teren e ca un b o l o v a n în c a p .
« E x i s t e n ţ a » , a d e s e a substanţializată de filozofi, este un m o d e s t t e r m e n
d e relaţie. Prin «existenţă» se înţelege î n d e o b ş t e un raport, şi a n u m e ra­
port de acţiune între cel puţin d o u ă lucruri sau « o b i e c t e » , c e e a c e d e a l t ­
minteri nu e un s e c r e t , căci orice relaţie p r e s u p u n e cel puţin doi factori.
« E x i s t e n ţ a » e d o a r o r e l a ţ i e : o relaţie d e a c ţ i u n e î n t r e d o u ă sau mai multe
lucruri. Un lucru ce ar exista singur, un obiect p r i m o r d i a l , fie el şi D u m ­
n e z e u , e s t e un p u r n o n s e n s . P e s c u r t : «existenţa» = realitate. D a r cu a c e a s t ă
d e t e r m i n a r e , «existenţa» nu e deplin e l u c i d a t ă . Ea are un îndoit înţeles,
unul mai r e s t r â n s , altul mai larg, şi, în b u n ă p a r t e , confuzia dintre ele e
pricina d e n a t u r ă r i i obiectului a u t e n t i c al filozofiei.
C â n d spiritualistul afirmă că m a t e r i a «nu e x i s t ă » , el înţelege d e b u n ă
s e a m ă că m a t e r i a nu e reală, că nu e « i n d e p e n d e n t ă d e subiect» ; î n s ă
s u b t nici un cuvânt nu înţelege prin a c e a s t a că materia nu e dată, că nu
e « r e p r e z e n t a t ă » , d e o a r e c e d e s p r e c e v a nedat nimeni nu stă d e v o r b ă . «A
exista» e s t e , a ş a d a r , sau «a fi real» (înţelesul r e s t r â n s ) sau «a fi d a t » , «a fi
obiect d e cunoştinţă» (înţelesul cel larg).
P e n t r u spiritualist, materia «există» în s e n s u l că e dată ; d a r «nu există»
în înţelesul că e reală. Mă pot îndoi d e realitatea unui lucru dat ; d a r că
el este dat, că àl «există» (în sensul g e n e r a l ) , mă î n d o e s c , în cel mal b u n
c a z , numai v e r b a l . Materialistul d e a s e m e n e a p o a t e p u n e la îndoială realitatea
d e s i n e s t ă t ă t o a r e a sufletului ; d a r să se î n d o i a s c ă că are s e n t i m e n t e , d o r i n ţ e ,
p e r c e p ţ i i , etc., că a c e s t e a îi sunt date, e sau o glumă sau o n e b u n i e .

1
G. Simmel: Hauptprobleme der Philosophie, 1911, ed. 2-a, pp. 43 şi urm.
 19. Iată prin u r m a r e că am d e s c o p e r i t un p u n c t d e v e d e r e n e a t â r n a t
d e o p o z i ţ i a r e a l i t a t e - n e r e a l i t a t e : datul în genere. Că un lucru sau altul, c â n d
îmi este dat, îmi e dat în a d e v ă r , e mai p r e s u s s a u d i n c o l o d e orice î n d o ­
ială. E un a s p e c t d e o s i g u r a n ţ ă a p o d i c t i c ă , e p e n t r u orice g â n d i r e un te­
mem d e n e s d r u n c i n a t . Că c e e a c e e d a t , e d a t , e n e d i s c u t a b i l , e un t r u i s m .
O altă p i l d ă istorică v a a r u n c a o n o u ă lumină a s u p r a deslegării n o a s t r e .
E s t e c u n o s c u t că filozofia numită eleată ( p r e c i s : Z e n o n ) p u n e a la îndoială
«existenţa» mişcării şi a s c h i m b ă r i i : s ă g e a t a c a r e s b o a r ă , «în realitate» stă
p e loc. î n t r e b a r e a : există sau nu m i ş c a r e a ? , se referă fără îndoială la rea­
litatea ei (înţelesul mai r e s t r â n s ) , nu la s e n s u l mai larg, la faptul că m i ş ­
c a r e a e dată sau avută.
D a c ă m i ş c a r e a n ' a r fi c u n o s c u t ă s a u d a t ă , eleaţii nu i-ar fi tăgăduit
r e a l i t a t e a ; iar alţii nu i-ar fi afirmat-o. Nici nu s'ar mai p o m e n i de m i ş c a r e
cum nu v o r b i m d e s p r e c e e a c e e nedat. N u a v e m să d e c i d e m aci, cine a r e
• d r e p t a t e : dialecticianul eleat sau p r e o p i n e n t u l ce d o v e d e a m i ş c a r e a , făcând
ocolul pieţii. N e mulţumim a sublinia a p ă s a t că datul în genere are o s i t u -
,aţie mult mai favorabilă d e c â t datul real. Motivul e v ă d i t : în cadrul datului
în g e n e r e a v e m libertatea d e a c e r c e t a care sunt condiţiile speciale ale
datului real sau n e r e a l ; p e câtă v r e m e cel ce s e instalează în realitate, ca
metafizicianul, nu e în s t a r e a lămuri d e o s e b i r e a dintre real şi nereal d e c â t
r e c u r g â n d la i n t e r v e n ţ i a activă a s u b i e c t u l u i c u n o s c ă t o r , cu alte cuvinte,
numai cu sprijinul «teoriei cunoştinţei», d e s p r e c a r e a priori p u t e m s p u n e
că şi ea are la b a z ă « p r e j u d e c a t a realistă» a metafizicei.
î n t r e v ă d şi p r e v i n o b i e c ţ i a : — c o n c e d â m b a n a l i t a t e a că p u n c t u l d e
p l e c a r e al oricărei ştiinţe (inclusiv filozofia) este datul; dar acesta e nu­
mai un p u n c t d e p l e c a r e , nu e elementul unic al c u n o ş t i n ţ e i , şi nici m ă c a r
cel mai î n s e m n a t .
Ştiinţa în g e n e r e e mai mult decât o p r e z e n t a r e şi chiar o d e s c r i e r e
d e d a t e ; ea d e p ă ş e ş t e t o t d e a u n a datul, p r e l u c r â n d u - 1 , d e o a r e c e g â n d i r e a
e o «activitate i n t e r n ă » , o p o t e n t ă spirituală, c a r e chiar crează un nou plan
d e cunoştinţe, cu totul d e o s e b i t e d e datele simţurilor. — S e p r e a p o a t e ,
r ă s p u n d e m noi, însă a c e a s t a nu e e v i d e n t din capul locului, nu e o a x i o m ă .
S o c o t e s c însă că nimeni nu p r o t e s t e a z ă , d a c ă afirm, cel puţin p r o v i z o r i u
(e numai o concesie !), că şi «activitatea internă» (gândirea), ca şi «produsele»
ei (noţiuni, « s c h e m e » , «categorii») sunt tot c e v a dat. D a c ă t o a t e a c e s t e
lucruri minunate n ' a r fi d a t e , cum o a r e am mai vorbi d e ele ?
Că «activitatea gândirii» este un d a t , e n e î n d o e l n i c . îndoiala a p a r e
î n d a t ă ce ne î n t r e b ă m : ce fel d e d a t e a c e a s t ă «activitate i n t e r n ă » ? E s t e
ea o realitate s a u o p l ă s m u i r e a imaginaţiei ? In z a d a r s e v a face un apel
d e s p e r a t ia c e e a c e e «nemijlocit trăit». Nu oricine a o b s e r v a t 'a sine o atare
«activitate i n t e r n ă » . Prin u r m a r e , acest dat nu e un «dat nemijlocit», a d i c ă
un d a t real dela î n c e p u t . P e n t r u a afirma cu temeiu realitatea sa, e t r e b u i ­
t o a r e o c e r c e t a r e critică u l t e r i o a r ă . N u e d e l o c e x c l u s ca a ş a numita « a c ­
tivitate internă» a gândirii s ă fie un simplu mit filozofic, o d o g m ă n e c u g e t a t ă ,
d a r d e o r e m a r c a b i l ă v a l o a r e p r a c t i c ă şi morală, c e e a c e n e - a r lămuri, p â n ă
la u n p u n c t , m i r a c u l o a s a şi d â r z a ei p e r s i s t e n ţ ă .
D a r iată că se ridică a c u m o n o u ă o b i e c ţ i e : « — d a c ă totul e d a t ,
atunci omul nu mai p r o d u c e n i m i c ; iar viitorul d e v i n e n e e x p l i c a b i l . C u m ,
şi viitorul e d a t ? P r e z e n t u l şi trecutul, d e s i g u r , s u n t d a t e ; d a r cum p o a t e
fi s o c o t i t d a t viitorul, c a r e n'a fost şi nu e s t e d a t ? » C o n f u z i a , s ă v â r ş i t ă d e
a c e a s t ă obiecţie, între datul real şi d a t u l în g e n e r e , s a r e în o c h i . D e b u n ă
s e a m ă că din p u n c t u l d e v e d e r e al realităţii, viitorul nu este încă d a t : d a r
din p u n c t u l d e v e d e r e mai c u p r i n z ă t o r al «obiectului in g e n e r e » şi viitorul
(cel puţin «ca r e p r e z e n t a r e » ) e s t e c e v a d a t , cum e d e altfel orice lucru
d e s p r e c a r e v o r b i m . Ce fel d e dat e viitorul, e t c , sunt chestiuni s u b s i d i a r e , c a r e
nu înlătură însă c a r a c t e r u l «de a fi dat» atât la viitor cât şi la trecut şt
prezent.
S ă luăm b i n e a m i n t e : datul în g e n e r e e x p r i m ă r a p o r t u l inerent o r i c ă r u i
obiect faţă d e cunoştinţa în deobşte, nu faţă de realitate. Natura produce
n o u t a t e , omul de a s e m e n e a e p r o d u c ă t o r prin fapta sa v o l u n t a r ă : î n s ă , în
nici un c h i p nu r e c u n o a ş t e m că spiritul sau g â n d i r e a ar « p r o d u c e » , graţie
unei m i s t e r i o a s e activităţi, v r e o , c u n o ş t i n ţ ă .
Miezul c o n t r o v e r s e i r ă m â n e d a r a c e a activitate s i n t e t i c ă , p r o d u c t i v ă ,
c r e a t o a r e , a gândirii în faptul cunoştinţei. E s t e a c e a s t ă activitate, n e î n ­
t r e b ă m din n o u , r e a l ă sau numai o a p a r e n ţ ă ? D u p ă noi, e o i m e n s ă iluzie.
Orice o b i e c t e p r e g ă s i t d e c u n o ş t i n ţ ă , e s t e dat a c e s t e e a din u r m ă . C u n o ş ­
tinţa logică îl d e t e r m i n ă , îl clarifică prin c e e a c e el are deja, a ş a d a r îl e x -
p l i c i t e a z ă ; d a r nu-i a d a o g ă nimic. G â n d i r e a nu î m b o g ă ţ e ş t e d a t u l , ci ni-1
r e v e l e a z ă ; căci nu e x i s t ă nici «categorii a priori» şi nici o « a c t i v i t a t e
sintetică» i n t e r i o a r ă .
P r i v i t o r la capitala d e o s e b i r e dintre d a t real şi dat în g e n e r e , a v e m
d e făcut o ultimă o b s e r v a ţ i e . P u n c t u l iniţial al iilozofiei fiind, d u p ă noi,
datul în g e n e r e (indiferent, real sau nu), filozofia, faţă d e chestia realităţii,
îşi a s u m ă o s i n g u r ă r ă s p u n d e r e : c e r c e t a r e a condiţiilor generale a tot ce e
real. Filozofia nu a r e . ambiţia şi nici p u t e r e a să d e c r e t e z e a priori : ce
a n u m e e real sau «în a d e v ă r » real şi ce nu e real s a u e numai «în a p a ­
renţă» real. P r e c u m matematicile, prin mijloace p r o p r i i , nu s u n t c a p a b i l e
d e a d e s c o p e r i nici un s t r o p d e lume reală, tot a ş a filozofia, c a n t o n a t ă în
datul în g e n e r e , nu a r e c o m p e t e n ţ a d e a fixă realităţi particulare. Filozofia
d ă numai formula «realităţii în g e n e r e » , d a r refuză, ca c e v a ce d e p ă ş e ş t e
sfera acţiunii ei, d e a revelă omului ce a n u m e o b i e c t e . s u n t reale şi c a r e
nu s u n t . .
R e v i s t a de Fiiosofie

Numai ştiinţele naturii şi spiritului (ştiinţele realului) au c h e m a r e a d e

a d e t e r m i n a în particular, ce e real şi ce nu e. Metafizica a crezut t o t d e a u n a că
p o s e d ă în g â n d i r e s a u «intuiţie» i n s t r u m e n t e s p e c i a l e d e o p t i c ă mintală, p e n t r u
d e s v ă l u i r e a u n o r realităţi «esenţiale», a s c u n s e simţurilor. Iar spiritul p u b l i c
d e azi, o b o s i t d e izbânzile ştiinţei clare, se a d r e s e a z ă inimii, i m p i o r â n d u - i
realităţi « p r o f u n d e » , delicios d e misterioase.
Filozofia d a t u l u i , în p r o b l e m a realităţii, nu c u n o a ş t e d e c â t o c o m p e ­
tenţă : ştiinţele naturii şi spiritului, şi un singur criteriu : e x p e r i e n ţ a în î n d o i t u l
s e n s d e 1) r a p o r t d e acţiune între lucruri şi organele simţurilor, şi 2) d e
r a p o r t d e a c ţ i u n e între lucrurile lumii. P e s c u r t , e real în sine c e e a c e
s e află în sistemul d e interacţiuni ale u n i v e r s u l u i ; e real pentru noi c e e a c e
p o a t e fi o b s e r v a t s a u e x p e r i m e n t a t (corpuri şi suflete). Orice ontologie, fun­
d a t ă p e imaginaţia m i t o g e n ă , e de r e s p i n s .
2 0 . Din cele e x p u s e p â n ă aci, rezultă că u m a n i t a t e a e t e r o r i z a t ă nu
numai d e « p r e j u d e c a t a materialistă», c a r e confundă «existenţa» cu realul
perceptibil sati spaţial, p e scurt, cu materia, ci şi ^ d e o altă p r e j u ­
d e c a t ă , mult mai subtilă şi mai perfidă, d e « s u p e r s t i ţ i a realităţii», c a r e a-
m e s ţ e c ă «existenţa» cu realitatea, datul în g e n e r e cu datul real. P e n t r u a
d i s t i n g e a c e s t e d o u ă d a t e , filozofia, s u b t p r e s i u n e a «superstiţiei realităţii»,
se v e d e n e v o i t ă a r e c u r g e la «subiect», Ia «conţinutul d e c o n ş t i i n ţ ă » : datul
în genere e «conţinutul d e conştiinţă», «lumea i n t e r i o a r ă » . In chipul a c e s t a ,
datul în g e n e r e d e v i n e datul nereal, «numai r e p r e z e n t a t s a u g â n d i t » , sau,
mai e x a c t , «realitatea s u b i e c t i v ă » , în faţa căreia, în afară d e conştiinţă, s e
află «realitatea o b i e c t i v ă » . - ,
A c e s t e d o u ă mari şi d â r z e superstiţii s u n t pricina d e c ă p e t e n i e , d a c ă
nu chiar unică, a stagnării filozofiei, a scepticismului, ^precum şi a t u t u r o r
încercărilor metafizice, făcute în s c o p u l d e a ocoli încheerile s c e p t i c e Şj
solipsiste ale oricărei teorii c o n s e c v e n t e a cunoştinţei. P e n t r u a netezi d r u m u l
filozofiei, t r e b u e s ă s m u l g e m din r ă d ă c i n ă a c e s t e d o u ă p r e j u d e c ă ţ i . F a ţ ă ' n
faţă cu a c e s t e d o u ă erori tradiţionale, filozofia se află la o r ă s p â n t i e . O
n o u ă î n t o r s ă t u r ă , o n o u ă e p o c ă , filozofică îşi va face apariţia, în ciipa când
aceşti idoli ai cugetării v o r fi alungaţi din t o a t e n u m e r o a s e l e lor a s c u n z i ş u r i ,
şi c â n d v o r fi deplin luminate multiplele lor u r m ă r i t e o r e t i c e şi p r a c t i c e .
Va fi o m a r e simplificare filozofică şi o capitală reformă m o r a l ă .
Metafizica,' î n d r e p t a t ă e x c l u s i v s p r e realitate, îşi l u a s e nerealizabila
s a r c i n ă d e a d e s v ă l u i «tainele lumii», d e a revelă «cauza primă» s a u «esenţa»
lumii reale. P r o b l e m a metafizică eră sortită, din c a p u l locului, a ajunge
la b a n c r u t ă , fiindcă p r e s u p u n e a e r o a r e a «lumii-organism individual» şi s u ­
p e r s t i ţ i a că numai realitatea «există» ( = e d a t ă ) .
Filozofia s l o b o d ă d e superstiţii — p r e c u m s'a mai v ă z u t — nu
a r e să r ă s p u n d ă ce anume e real', esenţial sau a c c i d e n t a ! ; — a c e a s t a e t r e a b a
 ştiinţelor s p e c i a l e . T e m a ei e x c l u s i v ă e stabilirea unui criteriu al realităţii,
lucru ce dealtminteri implică că realitatea ca dat stă mai p r e s u s d e orice
îndoială. Că n o u ă ne e dată realitatea, e un fapt primordial, e neîndolnic ;
o filozofie c a r e ajunge la iluzionism c o m p l e t , cum întâlnim la unele i d é a ­
lisme, e o g r o z ă v i e logică. P r o b l e m a s c h o p e n h a u e r i a n â : cum a ajuns r e a -
B litatea să fie reală, e o ş a r a d ă filozofică. Realitatea în g e n e r e e p r i m a r
d a t ă ; filozofia l ă m u r e ş t e condiţiile ei g e n e r a l e ; ştiinţele s p e c i a l e o e x ­
p l o r e a z ă şi o d e s c r i e . T e o r i a metafizică a celor d o u ă realităţi e o l e g e n d ă .
D a r iată că în clipa c â n d , d u p ă l u p t a cu furtuna, s o c o t e a m că am
intrat cu bine în p o r t , cu alte c u v i n t e , că am ajuns la o fundare solidă a
filozofiei, iată, zic, că se ridică o disciplină filozofică, c a r e p r e t i n d e că ea
e ştiinţa fundamentată, şi că numai ea este în s t a r e a elucida g r e u t ă ţ i l e meta­
fizicei şi a statornici temeliile d e n e s g u d u i t ale ştiinţei o m e n e ş t i . E v o r b a
d e mai s u s p o m e n i t a teorie a cunoştinţei. Aceasta p a r e a ruina cele s u s ţ i ­
n u t e p â n ă aci, afirmându-se ca disciplina p r o p e d e u t i c ă ce p r e m e r g e nu
n u m a i ştiinţelor s p e c i a l e ci şi metafizicei.
T e o r i a cunoştinţei c r e d e că p o s e d ă p i a t r a filozofală, c h e e a deosebirii
d i n t r e real şi n e r e a l . Obiecţia e> d e c ă p e t e n i e p o a t e fi p r e z e n t a t ă în u r ­
m ă t o a r e l e c u v i n t e : «datul î i g e n e r e e socotit ca „ s u p e r i o r " realului şi n e ­
realului, p e n t r u c u v â n t u l că îi î m b r ă ţ i ş e a z ă d e o p o t r i v ă p e a m â n d o i : d a r ce
e s t e a c e s t d a t ? Nu e el « r e p r e z e n t a r e a în conştiinţă", s e p a r a t ă d e „ r e a ­
litatea din afară de conştiinţă ? In puţine c u v i n t e , nu e „conţinutul de c o n ş ­
tiinţă" punctul iniţial cel mai sigur al reflecţiei^filozofice ? D e c e să ne a s c u n ­
d e m d u p ă termenul v a g d e «dat în g e n e r e » , când e limpede că d a t e n u ­
mai „cuprinsul conştiinţei'' ? Nu c o n s t i t u e s c p r o c e s e l e sufleteşti (sensaţii
p e r c e p ţ i i , r e p r e z e n t ă r i , etc.) datul nemijlocit şi absolut s i g u r ? F a p t u l c o n ­
ştiinţei e p r i m o r d i a l , el e n e a t â r n a t d e orice i p o t e z ă metafizică, este a ş a d a r
s l o b o d d e superstiţii — p o s t u l a t u l i m p e r a t i v al p u n c t u l u i iniţial filozofic.
D a c ă lucrurile âr sta astfel, ar trebui să capitulăm în faţa teoriei c u ­
noştinţei. O e x a m i n a r e cu d e a m ă n u n t u l a b a z e l o r teoriei cunoştinţei n e - o
r e z e r v ă m ; ea nu-şi a r e locul aci. Vom p r e z e n t a esenţialul, şi c r e d că e
d e ajuns.
Este o a r e delà sine înţeles s a u , cum se mai zice, e v i d e n t , că p i i n n a t u r a
sa orice d a t este un „conţinut d e conştiinţă", că e o „ r e p r e z e n t a r e în s u ­
-
flet ' ? Să reflectăm puţin. P r i m e ş t e oricine fără discuţie, chiar omul d e r â n d .
- a c e a s t ă a f i r m a ţ i e ? C r e d că în a c e a s t ă p r i v i n ţ ă nu există nici u m b r ă de în­
doială. „Subiectivitatea", constitutivă oricărei c u n o ş t i n ţ e , a ş a cum e s u s ţ i ­
nută d e teoria cunoştinţei nu e p r i c e p u t ă deplin nici m ă c a r d e toţi iniţiaţii
. în filozofie, n e c u m d e profani ; iar pe' d e altă p a r t e nu e î m b r ă ţ i ş a t ă — fi­
lozofia d e azi e o d o v a d ă — d e c ă t r e toti filozofii.
A ş a d a r , «iumea ca r e p r e z e n t a r e » în conştiinţă nu e o p r o p o z i ţ i e e v i -
d e n t ă , cel puţin dela î n c e p u t , nu e o a x i o m ă . Cine ş t i e ! , p o a t e că în fond
e a d e v ă r a t ă ; însă mai întâiu t r e b u e d e m o n s t r a t ă , întemeiată. Un S c h o p e n - .
h a u e r o a ş e a z ă în fruntea unei v o l u m i n o a s e o p e r e ; î n s ă o d o v e d e ş t e , saff
p r e t i n d e că o d o v e d e ş t e , în tot cuprinsul lucrării. Şi cu t o a t e a r g u m e n t e l e ,
c a r e mai d e c a r e mai subtil şi neverosimil, tot nu se lasă convinşi toţi.
D a c a e a ş a , «principiul conştiinţei» nu p o a t e sluji ca p u n c t d e p l e ­
c a r e filozofic a b s o l u t sigur, pe s c u r t , nu e un fundament p e c a r e s ă c u t e ­
z ă m a clădi, fără t e a m ă să ni se v a î n t â m p l a c a m e ş t e r u l u i M a n o l e . Şi
noi t o c m a i un a s e m e n e a fundament c ă u t ă m ! ' P l e c â n d dela «datul în g e n e r e » ,
p o a t e v o m ajunge — e o simplă p r e s u p u n e r e — i a î n c h e e r e a ca datul e s t e
în definitiv «conţinutul d e conştiinţă», p e care « s p o n t a n e i t a t e a » gândirii,
prin categorile ei, îl transformă în o b i e c t e ; p o a t e ! , însă nu e sigur şi
n e d i s c u t a b i l dela î n c e p u t . S e p r e a p o a t e să nu ajungem a c o l o , şi atunci
am muncit d e . g e a b a .
D i n p o t r i v ă , e cu p u t i n ţ ă s ă se i m p u n ă c o n s t a t a r e a că datul în g e n e r e
nu î n c h i d e în sine relaţia de conţinut iată. d e conştiinţa — conţinător, şi
atunci el r ă m â n e un p u n c t d e p l e c a r e mai sigur d e c â t conştiinţa, a ş a d a r su­
p e r i o r subiectivismului. E d e ajuns să r e c u n o a ş t e m o a t a r e posibilitate, p e n t r u
ca punctul iniţial al teoriei cunoştinţei s ă î n c e t e z e d e a mai fi fundamental.
Un a s e m e n e a rezultat nu e d e n a t u r ă a n e s u r p r i n d e : căci o analiză
n e p r e v e n i t ă a fundamentelor teoriei cunoştinţei d e s c o p e r ă că ele s u n t un
a m a l g a m n e c o n t r o l a t d e n u m e r o a s e d o g m e , între cari stau în frunte cele
d o u ă , întâlnite şi la m e t a f i z i c ă : d o g m a materialistă, cristalizată în t e o r i a
«conţinutului de conştiinţă» şi d o g m a realităţii, r e z e m a t ă p e opoziţia c a r d i ­
n a l ă : subiect (sufletul real) şi obiect (lumea reală). A c e a s t ă din urmă d o g m ă ,
atât d e folositoare constituirii psihologiei ca ştiinţă s p e c i a l ă , d a c ă e însă
s t r ă m u t a t ă în filozofie şi î n s c ă u n a t ă ca «fundamentală», d e v i n e o e r o a r e ,
n u m i t ă azi psihologism. P s i h o l o g i e , d a ; p s i h o l o g i s m , nu.
, Implică o a r e datul opoziţia p s i h o l o g i c ă : c o n ş t i i n ţ ă - l u m e ? D a , r ă s p u n d e
teoria c u n o ş t i n ţ e i , şi obiecţia ei e u r m ă t o a r e a : «îmi v o r b e ş t i d e dat, însă
dat c u i ? Căci nu e x i s t ă un d a t «în v â n t » . Obiecţia m e r i t ă o d e o s e b i t ă a t e n ­
ţie, d a r n ' o p u t e m e x a m i n a aci in extenso. Oricum, r ă s p u n s u l c a t e g o r i c e
că şi conştiinţa e s t e c e v a dat, luând datul în înţelesul cel mai general şi
cel mai lipsit d e p r e j u d e c ă ţ i . A ş a d a r nu datul în g e n e r e a p a r ţ i n e c o n ş t i i n ­
ţei, ci c o n ş t i i n ţ a a p a r ţ i n e a c e s t u i d a t . /
Datul în genere nu a p a r ţ i n e şi nici nu p o a t e a p a r ţ i n e conştiinţei, ci
numai acel dat real, d e care se o c u p ă p s i h o l o g i a : p e r c e p e r e , r e p r e z e n t a r e ,
s e n t i m e n t . D a c ă t o t u ş datul în g e n e r e este r e d u s ia p e r c e p ţ i e sau r e p r e z e n ­
taţie ( d a t e reale sufleteşti), şi d a c ă , mai d e p a r t e , p e r c e p ţ i a ( p r e t i n s u l d a t ) e s t e
«subiectivizată», l ă m u r i r e a o aflăm : 1—în confuzia d i n t r e a p a r ţ i n e r e şi « c o n ­
ţinut» ; 2—în subtînţelesul materialist al termenului d e . c o n ţ i n u t d e conştiinţă"-
 A ş a d a r , datul mai întâiu e confundat cu p e r c e p ţ i a sau r e p r e z e n t a ţ i a
sa. F a p t e l e ne a r a t ă că datul ca a t a r e şi datul ca p e r c e p ţ i e s u n t d o u ă a s ­
p e c t e d e o s e b i t e ; a ş a d. p . s t e a u a şi s t e a u a ca p e r c e p ţ i e s u n t unul şi a c e l a ş
lucru, c o n s i d e r a t însă din d o u ă p u n c t e d e v e d e r e c o m p l i m e n t a r e . Percepţia
stelei, c a r e e o modificare a sufletului, aparţine a c e s t u i a , nu însă s t e a u a
ca a t a r e . P e r c e p ţ i a e x p r i m ă relaţia dintre sufletul p e r c e p ă l o r şi obiectul
p e r c e p u t , pe c i t ă v r e m e obiectul ca a t a r e nu î n c h i d e în n a t u r a sa o r a ­
p o r t a r e la conştiinţă. Atât şi nimic mai mult.
D a c ă cu t o a t e a c e s t e a s t e a u a , care în nici un fel nu a p a r ţ i n e sufle­
tului, a fost confundată cu p e r c e p ţ i a stelei, pricina t r e b u e c ă u t a t ă în i d e n ­
tificarea e r o n a t ă d i n t r e aparţinut şi conţinut. P e r c e p ţ i a , care în a d e v ă r a-
p a r ţ i n e sufletului, a fost t r a n s f o r m a t ă într'un conţinut d e conştiinţă, şi astfel
d i n t r ' o simplă relaţie a devenit o entitate în suflet. Există o s t e a în suflet
„ca p e r c e p ţ i e " , şi o stea în afară ca obiect. A p a r ţ i n e r e a , c a r e nu implica
nici un s u b î n ţ e l e s spaţial, e înlocuită cu conţinutul, ce a r e t o t d e a u n a o
p e c e t i e materialistă.
D e a c e e a s p u n e m că, în al d o ' l e a rând, localizarea datului în conştiinţă
se d a t o r e ş t e rezidiului materialist al noţiunii d e „conţinut d e c o n ş t i i n ţ ă " .
C o n ţ i n ă t o r şi conţinut se întâlnesc numai la c o r p u r i , şi a n u m e la c o r p u r i l e
c o m p u s e , cum e d. p . corpul o m e n e s c . In a c e s t chip datul în g e n e r e d e v i n e o „ r e -
p r e z e n t a r e în suflet", a ş a d a r o „realitate interioară" o p u s ă „realităţii e x t a r n e " .
Falsa p r e z e n t a r e a cunoştinţei d r e p t „conţinut de conştiinţă" are şi o
altă u r m a r e e r o n a t ă , u r m a r e ce l ă m u r e ş t e şi p r e t i n s a d e o s e b i r e dintre
conştiinţă şi dat. D a c ă datele (cunoştinţele) sunt „ c o n ţ i n u t u r i " ale c o n ş t i i n ­
ţei, se înţelege dela sine că aceste d a t e s u n t chiar s e p a r a t e d e c o n ş t i i n ţ ă ,
nu numai d e o ' s e b i t e ; căci p r e t u t i n d e n i şi t o t d e a u n a conţinutul e s t e separat
d e conţinătorul său (sufletul, în cazul de faţă).'
Lucru destul de bizar e însă că şi sufletul (conştiinţa) s e c u n o a ş t e p e
sine, el îşi este sieşi dat. Cum datul e privit ca fiind în suflet, u r m e a z ă că
sufletul ca dat s e află în sufletul ca „ p r i m i t o r " sau „ c o n ţ i n ă t o r " . Prin u r m a r e ,
conştiinţa s e află în sine, şi a c e a s t a în aşa c h i p încât sufletul ca dat sieşi
se d e o s e b e ş t e d e ' s u f l e t u l c a r e se primeşte p e sine. A b s u r d i t a t e a ' strigă
p â n ă în înaltul cerului.
T o t u l se l ă m u r e ş t e , d a c ă r e n u n ţ ă m fără z ă b a v ă la teoria „ c o n ţ i n u t u ­
lui d e conştiinţă", teorie care a p r o v o c a t s e p a r a r e a dintre dat şi conştiinţă.
Datul ne mai fiind un „conţinut" al sufletului, între el şi conştiinţă nu
există r a p o r t d e o p o z i ţ i e : conştiinţa a p a r ţ i n e datului, e a d e c ă un dat, nu
datul conştiinţei.
Conştiinţa, d e care se o c u p ă p s i h o l o g i a , ca obiect a! ei, este numai
o p a r t e din dat, şi a n u m e , o « p a r t e » din datul real; d e o a r e c e realitatea
p e lângă conştiinţe (suflete) c u p r i n d e şi c o r p u r i .
 Cum orice teorie a cunoştinţei se sprijine, d a c ă nu t o t d e a u n a p e
p s i h o l o g i e , cel puţin p e fundamentul a c e s t e e a [opoziţia reală între conştiinţă
şi corpuri (lume)], ridicarea teoriei cunoştinţei la rangul d e ştiinţă funda-
mentală este o a d e v ă r a t ă u z u r p a r e . Nimeni nu t ă g ă d u e ş t e legitimitatea
psihologiei cunoştinţei, a d i c ă a cercetării cauzale a condiţiilor reale, în cari
fiecare conştiinţă ajunge să p o s e a d ă lumea ; însă psihologia nu ne s p u n e :
ce e s t e cunoştinţa ca a t a r e (datul în g e n e r e ) şi nici m ă c a r ce e s t e realitatea
psihică în r a p o r t cu restul realităţii. De b u n ă s e a m ă , nu p o t v o r b i d e un
obiect real, d a c ă nu-1 am c ^ realitate psihologică ( p e r c e p ţ i e , r e p r e z e n t a ţ i e ; ;
însă el nu e real, numai fiindcă e p e r c e p ţ i a mea, adică numai ca p e r c e p ţ i e ,
afară numai d a c ă nu transform obiectul într'un „ c o n ţ i n u t " în suflet, şi în
acest caz un alt obiect „ i n d e p e n d e n t d e conştiinţă" . d e v i n e p r o b l e m a t i c .
P s i h o l o g i a c a a t a r e ne oferă numai un a s p e c t parţial al realităţii, şi
în c o n s e c i n ţ ă ea nu p o a t e constitui, nici un p u n c t d e v e d e r e lipsit d e p r e ­
j u d e c ă ţ i , nici un o b s e r v a t o r p e cea mai înaltă poziţie a cugetării o m e n e ş t i .
P s i h o l o g i a se sprijine pe un n u m ă r d e d e t e r m i n ă r i filozofice fundamentale,
a c ă r o r legitimitate ea n'o mai c e r c e t e a z ă , ci o ia ca a c o r d a t ă . P s i h o l o g i a
nu s'ar fi constituit ca ştiinţă specială, d a c ă ar fi t r e b u i t să c e r c e t e z e mai
întâiu : ce e realitatea în g e n e r e , ce e sufletul şi ce e c o r p u l . Psihologia
are la temelia ei, ca p r e m i s e implicite, realitatea sufletului ca şi a corpului,
şi t o c m a i a c e a s t ă realitate p r e c u m şi d e t e r m i n a r e a naturii sufletului şi cor­
pului sunt tema filozofiei.
P s i h o l o g i a e fundată d e filozofie (ca d e t e r m i n a r e a datului în g e ­
n e r e ) , nu filozofia d e psihologie ; logiceşie filozofia are prioritate faţă de
p s i h o l o g i e . A m e s t e c u l d i n t r e a s p e c t u l parţial al psihologiei şi a s p e c t u l g e ­
neral al filozofiei, p a t e n t sau latent oricărei teorii a cunoştinţei, este o
g r e ş a l ă destul d e r ă s p â n d i t ă în filozofie: e un hysteron-proteron, o petiţia
principii. T e o r i a cunoştinţei nu l u p t ă la c â m p d e s c h i s , ci la a d ă p o s t u l unor
î n t ă r i t u r i , - c e pot rezista pietrelor, d a r nu proectilelor explozibile. Proectilul
este critica d o g m e l o r şi p r e j u d e c ă ţ i l o r — n u m e r o a s e , semnificative şi cu grije
cultivate — î n a p o i a c ă r o r a teoria cunoştinţei se c r e d e în d e p l i n ă s i g u r a n ţ ă .
Cum filozofia n'a murit d u p ă c ă d e r e a metafizicei, ci mai d e g r a b ă s'a
î n t ă r i t , tot a ş a puterile ei v o r spori; c â n d teoria c u n o ş t ' n ţ e i va înceta d e a
mai fi „ştiinţa filozofică" de b a z ă . Disciplina, c a r e îi va lua locul, d e s i g u r
că nu v a învia din morţi c e e a c e teoria cunoştinţei a d o b o r â t , ci mai de
g r a b ă v a a s i g u r a vechile cuceriri şi va face şi altele noi. Acea disciplină
v a fi s i n g u r a v r e d n i c ă a fi î n c u n u n a t ă c a ştiinţă fundamentală. P u n c t u l ei
d e r e a z e m , a cărui certitudine t r e b u e să d e z a r m e z e orice î n d o i a l ă , nu p o a t e
fi d e c â t datul în genere, p e n t r u cuvântul unic că acesta c u p r i n d e un minimum
d e supoziţii a c c e p t a b i l e d e oricine. Că datul este d a t , e o p r o p o z i ţ i e ce înfruntă
orice îndoială, fie ea şi radicală. Cel puţin ca punct d e p l e c a r e , datul în g e n e r e
p o a t e fi r e c u n o s c u t d e fiecare, chiar d a c ă acesta e ostil demonului exactităţii,
 2 1 . H. Rickert î n l ă t u r a s e metafizica, ştiinţă a „întregului r e a l " , d a r
d e s c o p e r i s e un p u n c t d e v e d e r e s u p e r i o r realităţii, mai întâiu în d o m e n i u l
valorii şi a p o i în a c e l a al sensului, ce făcea legătura între realitate şi v a l o a r e .
E s t e o a r e v a l o a r e a sau sensul o b s e r v a t o r u l cel mai înalt al cugetării u m a n e ?
Nici a c e s t paliativ al metafizicei nu p o a t e fi primit, căci şi faţă d e v a l o a r e
sau s e n s se ridică a c e e a ş î n t r e b a r e : sunt sau nu v a l o a r e a şi sensul nişte date ?
In m ă s u r a în care v o r b i m d e s p r e ele, se înţelege că sunt date, în s e n s u l g e n e r a l .
D e o a r e c e datul în g e n e r e nu e identic cu datul e m p i r i c (real) sau
« c o n ţ i n u t u l sensibil», se înţelege că v a l o a r e a , » r e s p e c t i v , s e n s u l , nu pot fi
a s i m i l a t e d a t e l o r „ p e r c e p t i b i l e " , t o t u ş şi ele t r e b u e să fie d a t e . Ce a n u m e
d a t e s u n t ele şi cum s u n t d a t e , adică d a c ă s u n t d a t e nereale sau „ p r o d u s e
ale s p i r i t u l u i " , a c e s t e a s u n t p r o b l e m e ce n u * n e i n t e r e s e a z ă d e o c a m d a t ă . E
d e ajuns că şi v a l o a r e a s a u s e n s u l sunt d a t e , i n d e p e n d e n t d a c ă , în m o d
s e c u n d a r , p r e s u p u n sau nu «activitatea» spiritului, d a c ă în sfârşit s u n t a b ­
solute s a u r e l a t i v e .
Esenţialul e să c ă d e m d e a c o r d a s u p r a acelui minimum n e d i s c u t a b i l ;
restul vine, d a c ă nu d e l a sine, cel puţin mai l e s n e . Că înţelesul datului în
g e n e r e e s t e v a g , nu v ă d în a c e a s t a v r e o s c ă d e r e . P r o v i z o r i u , e şi t r e b u e
să fie v a g , în s c o p u l lăudabil al stabilirii unui t e r e n filozofic n e u t r a l ; d a r
nu r ă m â n e v a g , ci d i m p o t r i v ă e t r e p t a t specificat, analizat, în sfârşit, cla­
rificat p â n ă la cel din u r m ă rest.
D e altminteri, o c e r c e t a r e n e p r e j u d i ţ i o a s ă ne a r a t ă că v a l o a r e şi s e n s
sunt în fond relaţii de finalitate (mijloc în v e d e r e a unui scop) şi că a c e s t e
relaţii au loc numai între factori reali. A ş a d a r , nici filozofia sensului, a s e ­
m e n e a teoriei cunoştinţei, n'a reuşit să se d e g a j e z e în întregime d e „ p r e ­
j u d e c a t a realităţii", resortul oricărei metafizice. Atât filozofia valorii cât
şi teoria cunoştinţei aii p u r c e s din imposibilitatea constituirii metafi­
zicei ca ştiinţă a totului real, însă a m â n d o u ă p ă s t r e a z ă supoziţia d e
b a z ă că filozofia a r e ca t e m ă totul real. D e o a r e c e „întregul realităţii" nu
e obiect d e c u n o ş t i n ţ ă , a m b e l e se refugiază într'o „ p a r t e " din r e a l i t a t e : la
subiect, la spirit. Atât c u n o ş t i n ţ a cât Şi valorile (inclusiv sensul) a u o l e g ă ­
t u r ă nemijlocită cu c e e a c e Rickert n u m e ş t e «subiectivizarea» lumii, a ş a d a r
cu o p s i h o l o g i e fie empirică fie t r a n s c e n d e n t a l ă . Şi astfel a m â n d o u ă îşi d a u
m â n a în faţa erorii, numită d e A r i s t o t e l e s , hysteron-proteron.
2 2 — Am s p e r a n ţ a că e x p u n e r e a d e p â n ă acum, cu t o a t ă conciziunea
ei, a isbutit s ă d e m o n s t r e z e n e c e s i t a t e a unei reforme a filozofiei, în direcţia
numită d e n o i : filozofia datului. S o c o t d e p r i s o s a z ă b o v i mai mult a s u p r a
unei c o n t i n g e n ţ e terminologice. Ambiţia de a ţine la o a n u m e e x p r e s i e sau
d e a fi, cum zice Kant, legislator în domeniul limbajului, mi s e p a r e m e s ­
chină şi superficială. D a c ă termenul d e dat d i s p l a c e , liber e fiecare să-l
înlocuiască cu altul. T e r m i n o l o g i a e o chestie d e o p o r t u n i t a t e şi convenţiei
cine nu s c a p ă de î n b r o b o d e a i a c u v i n t e l o r nu e v r e d n i c d e filozofie. Să
mi se indice un "alt c u v â n t p e n t r u lucrul p r e z e n t a t aci, şi-1 voiu primi b u ­
c u r o s . P â n ă atunci îmi iau libertatea d e a-I m e n ţ i n e .
Obiectul filozofiei e s t e a ş a d a r datul in genere. Definiţia reclamă o lă­
murire. D e t e r m i n a r e a fără înconjur a temei unei ştiinţe, implică simultan
fixarea domeniului ei unic, a proprietăţii «ei bine hotărnicite şi inalienabile.
Numai prin c i r c u m s c r i e r e a fără e c h i v o c a obiectului ei, o ştiinţă intră în
r a p o r t u r i p r e c i s e cu celelalte ştiinţe. Altminteri, atribuţiile şi c o m p e t e n ţ e l e
s e c o n f u n d ă ; iar r a p o r t u r i l e interştiirîţifice devin o p o r t u n i s t e şi d e p e n d e n t e
îde preferinţe p e r s o n a l e . ^
Avantajul statornicirii datului în g e n e r e ca obiect al filozofiei e s t e
n d o i t : 1 . numai datul în g e n e r e se prezintă ca unica supoziţie teoretică, ce
nu închide în sine prejudecăţi; 2. nefiind încărcat cu p r e j u d e c ă ţ i , el e s t e
cu totul nedeterminat, d a r infinit determinabil. Lipsa d e p r e j u d e c ă ţ i în î n t e -
m e e r e a sistematică a filozofiei distinge h o t ă r â t filozofia d e celelalte ştiinţe
s p e c i a l e , şi e un fapt d e o mare î n s e m n ă t a t e p e n t r u cunoştinţa n o a s t r ă .
Numai p e a c e a s t ă cale înlăturăm dictatura ştiinţelor speciale în filozofie,
d i c t a t u r ă tot atât d e n e p o t r i v i t ă ca şi a c e e a a filozofiei în ştiinţele s p e c i a l e .
:
Lipsa p r e j u d e c ă ţ i l o r în punctul îniţ al filozofic are d r e p t c o r o l a r ne­
determinarea l u i : datul în g e n e r e ca b a z ă d e o p e r a ţ i e a filozofiei nu e încă
d e t e r m i n a t , deşi e d e t e r m i n a b i l . Iar d a c ă c u m v a este p r e d e t e r m i n a t , vom
v e d e a îndată în ce împrejurări, toate a c e s t e p r e - d e f e r m i n ă t i t r e b u e s c p u s e
subt semnul întrebării şi în c u m p ă n a îndoelii. De a s e m e n e a n e d e t e r m i n a ­
rea principială a datului în g e n e r e îşi are î n s e m n ă t a t e a ei. N e d e t e r m i n a r e a
e înlăturată prin c e r c e t a r e a a tot ce e mai g e n e r a l în d a t .
Prin u r m a r e , datul în g e n e r e , obiectul filozofiei e s t e constituit din tot
c e e a c e este mai general, din tot ceace. în cunoştinţa n o a s t r ă are summum
d e generalitate Obiectul filozofiei e s t e generalitatea în d a t ; u n i v e r s a l i t a t e a
e p a t o s u l filozofic. Filozofia nu se o c u p ă de anumite spaţii s a u n u m e r e
(matematica), d e anumite corpuri a n o r g a n i c e ( a s t r o n o m i e , fizică, chimie),
d e suflete d e t e r m i n a t e (psihologia individuală, colectivă, e t c ) , şi tot aşa mai
d e p a r t e ; ci- de s p a ţ i u şi n u m ă r în genere, d e c o r p şi suflet în genere, e t c .
Intre ştiinţele s p e c i a l e şi filozofie nu fiinţează nici asperităţi d e neînlăturat,
nici o «înţelegere diplomatică» n u t r i t ă d e o ' m u t u a l ă n e î n c r e d e r e . Filozofia
nu p r i v e ş t e o b i e c t u l ştiinţelor speciale ca o e x p r o p i e r e prin u z u r p a r e a
domeniului ei. In r a p o r t u r i l e dintre ele au d i s p ă r u t regretul, invidia sau
gelozia. Filozofia nu mai e nici p u r ă d e b i t o a r e sau parazitul, nici p u r a c r e ­
d i t o a r e s a u ' n u K / t o a r e a ştiinţelor speciale. Nu există,primejdie ca ştiinţele să
înghită filozofia s a u ca filozofia să d e v o r e z e ştiinţele. Filozofia 'şi ştiinţele
;
sunt s o l d a r e , tocmai fiindcă sunt s e p a r a t e ; ele nu se pot ignora r e c i p r o c ,
cum p r o p u n e Hegelianul din v r e m e a n o a s t r ă , B r a d l e y . Ele- se întâlnescs
fiindcă tae a c e l a ş tunel din d o u ă direcţii c o n v e r g e n t e : g e n e r a l i t a t e a mai
m a r e în filozofie, mai mică în ştiinţe.
O opinie obişnuită s u s ţ i n e că ştiinţa continuă „simţul c o m u n " s a u c u ­
noştinţa preştiinţifică; iar filozofia continuă la rândul ei ştiinţele. A c e a s t ă
tranziţie în c o n t i n u a r e : «simţ c o m u n » , ştiinţă, filozofie, nu e confirmată d e
fapte. Filozofia nu p o r n e ş t e d e ujjde sfârşesc ştiinţele s p e c i a l e , ci tot d e
a c o l o d e u n d e î n c e p toate ş t i i n ţ e l e : dela c u n o ş t i n ţ a preştiinţifică s a u „sim­
ţul c o m u n " , a ş a d a r dela f a p t e ; d e a s e m e n e a idealul lor e c o m u n : deplina^
d e t e r m i n a r e a lumii. D e a c e e a fiecare ştiinţă specială are relaţii d i r e c t e şi \
i m a n e n t e cu celelalte ş t i i n ţ e ; p e câtă v r e m e cu filozofia a r e numai un r a ­
p o r t indirect şi t r a n s c e n d e n t . Ştiinţele s p e c i a l e se află p e a c e l a ş p l a n ; filo­
zofia s t ă p e un plan mai înalt, fără însă ca a c e a s t ă poziţie s u p e r i o a r ă să
î n c h i d ă o valorificare mai mare d e a d e v ă r . O fuziune c o m p l e t ă între ştiinţe
şi filozofie nu e nici posibilă nici d e d o r i t ; însă o «uniune p e r s o n a l ă » între
„ s p e c i a l i s t " şi filozof nu e numai cu p u t i n ţ ă d a r e şi d e d o r i t
S c o p u l urmărit d e t o a t e ştiinţele, inclusiv filozofia, e s t e a ş a d a r a c e l a ş :
d e t e r m i n a r e a datului cu ajutorui generalului. Orice ştiinţă e o ştiinţă d e
g e n e r a l i t ă ţ i ; filozofia e s t e o ştiinţă d e generalităţi s u p r e m e . L e g ă t u r a - t a m p o n
d i n t r e ştiinţele s p e c i a l e şi filozofie o fac disciplinele ce s'au d e s v o l t a t din
b e l ş u g în v r e m e a n o a s t r ă : filozofia m a t e m a t i c e i , a naturii, a spiritului, a
d r e p t u l u i , a istoriei, e t c . De b u n ă s e a m ă , cum pot exista l u p t e d e c o m p e -
tiţiune între ştiinţele s p e c i a l e — s ă ne amintim d o a r d e c o n t r o v e r s e l e c o n t e m ­
p o r a n e în jurul biologiei, psihologiei, sociologiei şi chiar fizicei — fără
ca prin a c e a s t a a u t o n o m i a a c e s t o r ştiinţe să fie primejduită'; "tot a ş a n u n e
mirăm d e rivalităţile cu p u t i n ţ ă d i n t r e unele ştiinţe s a u t o a t e la un loc şi
filozofie, însă n e - a m mira mult, d a c ă u n a din p ă r ţ i a r p r e t i n d e să t i r a n i z e z e
p e cealaltă. In lumea ideilor arbitrariul forţei şi t e n t a t i v a d e e x t e r m i n a r e e
un a n a h r o n i s m . Intre ştiinţe şi filozofie e x i s t ă un r a p o r t d e m o c r a t i c d e
c o o r d o n a r e , nu un r a p o r t absolutist d e s u b - ş i s u p r a o r d o n a r e . N u există d e
o p a r t e precizie şi d e t e r m i n a r e (ştiinţe), de altă n e p r e c i z i e şi n e d e t e r ­
minare (filozofie). Dacă însă ştiinţa specială d e v i n e a g r e s i v ă , filozofia se r e t r a g e
p e «Muntele Aventin», u n d e atmosfera e mai Senină.
P e n t r u a contribui la o î n ţ e l e g e r e cordială între ştiinţe şi filozofie, e
n e v o e n e a p ă r a t s ă curăţim lerenul d e o e r o a r e , pricină, în v r e m e a noastră»
a m u l t o r n e î n ţ e l e g e r i . O r i c e ştiinţă, specială, prin n a t u r a ei, nu u r m ă r e ş t e
d e t e r m i n a r e a s i s t e m a t i c ă şi fără rest d e îndoială a generalităţilor s u p r e m e ,
p e c a r e ea se sprijine, şi ca u r m a r e firească, e a nu e s t e lipsită d e anumite
p r e j u d e c ă ţ i . A ş a d. p . g e o m e t r i a nu a ş t e a p t ă d e t e r m i n a r e a filozofică a
spaţiului în genere, şi nici fizica nu d e t e r m i n ă ea î n s ă ş cu d e p l i n ă c l a r i t a t e :
c e e s t e corpul în genere, p e n t r u ca cea dintâiu s ă p u r c e a d ă la c e r c e t a r e a
spaţiilor « p a r t i c u l a r e » , iar cealaltă a c o r p u r i l o r «particulare». Ştiinţa se
i n t e r e s e a z ă numai indirect d e noţiunile ce constitue fundamentul ei, fiindcă
ele depăşesc r a z a lucrării ei logice. D e a c e e a ştiinţele se m u l ţ u m e s c ,
in c e e a c e p r i v e ş t e temelia lor, cu unele «definiţii» sau «axiome» provizorii
şi «simbolice», p e care d e s e o r i le î m p r u m u t ă n e c o n t r o l a t „simţului c o m u n "
preştiinţific, şi le p ă s t r e a z ă câtă v r e m e acelea p r o m o v e a z ă c e r c e t a r e a s p e ­
cială. C â n d însă noţiunile d e b a z ă ale ştiinţelor intră în conflict cu d e t e r ­
m i n a r e a s p e c i a l ă , i s b u c n e ş t e , c e e a c e n u m e a m înainte, o «criză filozofică»
în ştiinţă. Intr'o a s e m e n e a î m p r e j u r a r e intervenţia filozofiei e s t e n e c e s a r ă ;
filozofia t r e b u e să se r o s t e a s c ă . In a c e s t înţeles se p o a t e v o r b i d e o „fi­
1
lozofie a filozofilor" şi d e o „filozofie a s p e c i a l i ş t i l o r " . Există d a r în fie­
c a r e ştiinţă o filozofie latentă, o „metafizică" virtuală, d e care ştiinţa se
o c u p ă a c c i d e n t a l în m ă s u r a nevoilor ei s p e c i a l i z a t e .
In chipul a c e s t a , ni s e înfăţişează în a d e v ă r a t a lor lumină d o u ă a s p e c t e
c o m p l i m e n t a r e ale relaţiei dintre omul d e ştiinţă şi filozofie : 1. — Specialistul,
p r u d e n t în domeniul său bine limitat, p ă t r u n d e cu o t e m e r i t a t e d e n e c r e ­
zut în d o m e n i u l filozofiei, animat d e a s c u n s a c o n v i n g e r e că în filozofie
p o a t e afirma orice, ca şi cum o p e r a d e mii d e ani a filozofiei, cel p u ţ i n în
c e e a c e p r i v e ş t e laborioasele rezultate critice, n ' a r fi v r e d n i c e de nici o
c o n s i d e r a ţ i e . 2 . — Al doilea a s p e c t este, s p u n e a m , c o m p l i m e n t a r celui dintâiu
D a c ă în filozofie totul este îngăduit, atunci omul d e ştiinţă s e simte în­
drituit a crede că acele c o m p o n e n t e generalisime s a u filozofice ale ştiinţei
sale s u n t „ a r b i t r a r e " , „ c o n v e n ţ i o n a l e " şi deci v a r i a b i l e .
î n d a t ă ce însă a c e s t e noţiuni d e b a z ă p ă t r u n d în sfera l o g i c ă f a ţilo-
zofiei s a u a „ştiinţei g e n e r a l e " , ele d o b â n d e s c locul lor natural şi li se a-,
c o r d ă î n s e m n ă t a t e a sistematică c u v e n i t ă . Acele noţiuni î n c e t e a z ă d e a mai
a p ă r e a „ a r b i t r a r e " , „ s i m b o l i c e " sau variabile, d u p ă nevoile explicării
specialiste, ci p r i m e s c un indelebil c a r a c t e r d e necesitate s i s t e m a t i c ă , c a r e ,
fără să fie d o g m a t i c ă , ne e s t e dictată d e n a t u r a lucrurilor, d e s t r u c t u r a
datului. Iată d e c e s p u n e a m că filozofia, care t r e b u e să p o r n e a s c ă dela o
s u p o z i ţ i e fără p r e j u d e c ă ţ i , nu p o a l e a c c e p t a nici rezultatele, d a r nici mai
ales d e t e r m i n ă r i l e d e b a z ă ale ştiinţelor. D a c ă rezultatele ştiinţifice pot
constitui p r e ţ i o a s e informaţii p e n t i u filozofie, întrucât ele s e r e a z e m ă p e
c e r c e t a r e a faptelor d e t e r m i n a t e , noţiunile d e b a z ă ale ştiinţelor, chiar d a c ă
sunt în ele înşile j u s t e , a p a r filozofiei ca a c c e p t a b i l e numai s u b t beneficiu
de inventar.
P r i v i t o r Ia r a p o r t u l , înlăuntrul ştiinţelor, d i n t r e fundamentul şi d e s -
voltările lor s p e c i a l e , e d e r e m a r c a t o mare d e o s e b i r e între ştiinţele naturii
şi ştiinţele spiritului. In v r e m e ce ştiinţele naturii pot n e s o c o t i d e t e r m i n a r e a
mai a d â n c i t ă a fundamentelor lor g e n e r a l e , fără ca a c e a s t a să constitue o

1
W. Wundt : Essays, ed. 2 a, p. 18.
 p i e d i c ă p e n t r u o p e r a lor e x p l i c a t i v ă , ştiinţele spiritului ţrebue s ă d e b u t e z e
p r i n a fixa cu d e p l i n ă claritate generalităţile d e b a z ă . Aşa, b u n ă o a r ă , o
j

„ p s i h o l o g i e fără suflet", o psihologie fără l ă m u r i r e a conturului g e n e r a l al

o b i e c t u l u i ei e s t e p e s t e p u t i n ţ ă .
N u p u t e m c e r c e t a fenomenele sufleteşti p a r t i c u l a r e , fără a statornici
în p r e a l a b i l : ce e s t e sufletul ( s u b s t a n ţ ă , p r o : e s , individ sau g e n e r a l ) ? D a c ă
c u m v a o facem, să nu c r e d e m că nu a v e m o noţiune d e s p r e suflet în g e ­
n e r e ; a v e m u n a , însă latentă, confuză, p o a t e e r o n a t ă , şi de a c e e a primej­
d i o a s ă p e n t r u e x a c t i t a t e a rezultatelor p s i h o l o g i e i . D e altminteri, n ' a v e m
d e c â t s ă d e s c h i d e m orice t r a t a t de p s i h o l o g i e din v r e m e a n o a s t r ă , p e n t r u
a c o n s t a t a d e î n d a t ă î n s e m n ă t a t e a şi î n t i n d e r e a c o n s i d e r a ţ i i l o r filozofice.
D e o s e b i r e a d i n t r e cele d o u ă categorii de ştiinţe, îşi află l ă m u r i r e a în
n a t u r a specifică a fenomenelor s t u d i a t e : fenomenele c o r p o r a l e s u n t «intui­
tive», sunt nemijlocit p e r c e p t i b i l e de mai m u l ţ i ; fenomenele sufleteşti n'au
o perceptibilitate c o m u n ă , ci s u n t d a t e nemijlocit numai unui singur ins şi
d e a c e e a e x p u s e iluziilor s u b i e c t i v e .
Revenim la p r o b l e m a relaţiei dintre ştiinţe şi filozofie. C o u r n o t v o r b e a
cu j u s t e ţ e d e s p r e „ u n i r e a intimă şi t o t u ş p r i m i t i v a n e a t â r n a r e a elementului
1
p o z i v sau p r o p r i u ştiinţific în sistemul cunoştinţelor o m e n e ş t i " . A c e a s t ă
î m p r e j u r a r e , în a p a r e n ţ a p a r a d o x a l ă , l ă m u r e ş t e d e c e ştiinţa nu e cu p u t i n ţ ă
'fără soluţii filozofice s a u fără a p r e s u p u n e , cum scria Fichte, „o ştiinţă în
3
g e n e r e " , cu toate că siguranţa ştiinţei nu atârnă de deslegarea dată gene­
ralităţilor filozofice. Ştiinţa nu se p o a t e lipsi d e o s u b s t r u c t u r ă filozofică,
deşi certitudinea ei nu e atinsă de e v e n t u a l e l e prefaceri ale acestui s u b ­
s t r a t „metafizic".
;
Ştiinţa specială se slujeşte de g e n e r a l i t a t e a filozofică ca de un aux Iiar,
interesul s ă u fiind specializat; şi tot a ş a filozofia utilizează ştiinţele n u m a !
p e n t r u ilustrarea propoziţiilor ei, d e o a r e c e interesul filozofic e a t r a s d e
p r e l a r g u l generalităţilor s u p r e m e . Filozofia e s t e p e n t r u ştiinţă (şi ştiinţa
p e n t r u filozofie) numai, un mijloc; scopul atât al ştiinţei cât şi al filozofic
se află în ele inşile nu în afară, în domenii e t e r o g e n e . Fiecare e s t ă p â n ă
în c a s a ei.
A c e a s t ă d i v e r g e n ţ ă dintre ştiinţă şi filozofie, referitoare ia p r o b l e m a
fundamentului, l ă m u r e ş t e şi în a c e l a ş timp s u p r i m ă cel mai s e r i o s motiv de
vrajbă între cele d o u ă minifestări teoretice, d e o p o t r i v ă de a u t o n o m e , de
î n d r e p t ă ţ i t e şi d e t r e b u i t o a r e , ale culturii o m e n e ş t i .
Mlrcea Florian

1
Aug. 'Cournot': Essai sur les fondements de nos connaissances, 1851, II, pp. 21 si urm.
2
J. G. Fichte: Werke (Philos. Bibliothek!, [.(Uber den Begriff der Wissenschafts,
lehre), p 18.
 CURENTELE-REALISTE

IN FILOZOFIA MAI NOUA

P a r e că n e - a m s ă t u r a t d e subiectivism, că ne c u p r i n d e din nou dorul

d u p ă c o m o a r a anticilor, d u p ă naivitatea senină cu care priviau ei lumea
ca c e v a o b i e c t i v , ca o revelaţie p a l p a b i l ă a C r e a t o r u l u i invizibil. F a p t e,
că criticismul, cu t o a t ă s t ă r u i n ţ a d e p u s ă d e ş c o a l a n e o k a n j i a n ă , p i e r d e din
teren p e zi ce m e r g e . D o u ă c u r e n t e , mai cu s e a m ă , îi d i s p u t ă cu s u c c e s
lunga sa p r e d o m i n a r e : b e j ^ p j j j m ^ u j ^ ^ f j n o n i e ^ Sprijinindu-se,
în p a r t e , p e rezultatele certe ale criticisaiului, a c e s t e d o u ă c u r e n t e tinere
se a l ă t u r ă în tendinţa c o m u n ă d e a r e s p i n g e principiul fundamental al cate­
goriilor s u b i e c t i v e , î n c e r c â n d , fiecare în felul lui, să p ă t r u n d ă i a r â ş p â n ă la
miezul lucrurilor, să c u p r i n d ă a b s o l u t u l . F ă r ă a b s o l u t — haosul nesfârşit
al teoriilor noi n e - o d o v e d e ş t e , cu p r i s o s i n ţ ă — d o m n e ş t e numai relativul \
aparenţa, opiniunea.
B e r g s o n caută să g ă s e a s c ă p u n c t u l lui A r h i m e d e , al absolutului, în
noi înşine, în d a t e l e i m e d i a t e ale c o n ş t i i n ţ e i ; iar ş c o a l a fenomenologistă a
lui H u s s e r l , cu t o a t ă preferinţa fondatorului ei p e n t r u idealism, p r o c l a m ă
«drept principiul principiilor, că orice contemplaţie originară («jede originär
g e b e n d e A n s c h a u u n g » ) formează un isvor de drept al cunoaşterei; că tot ce
ni se prezintă în «intuiţie» ca originar, trebue luat pur şi simplu drept ceea ce
3
el ni se oferă» .
înţelegem n u m a i d e c â t că a m b e l e teorii î n s e a m n ă o r u p e r e , mai mult
s a u mai p u ţ i n c o m p l e t ă , cu criticismul, şi o a p r o p i e r e , d a c ă nu o r e v e ­
nire i n t e n ţ i o n a t ă , la realismul aristotelic. Iar atenţia, sau chiar e n t u z i a s m u l ,
cu c a r e au fost î n t â m p i n a t e Ia apariţia lor, d o c u m e n t e a z ă că r ă s p u n d

1
Relativul, nu în înţelesul einsteinian, ci drept concepţie metafizică.
2
E. Husserl, Ideen zu einer reinen Phänomenologie und phänomenologischen Phi­
losophie. I Band: Allgemeine Einführung in die reine Phänomenologie, p. 43.
 unei cerinţe vitale a spiritelor m o d e r n e , deziluzionate d e formalismul s t e r p
al filozofiei s u b i e c t i v i s t e .
Kant, cu teoria s a d e s p r e rolul constitutiv al intelectului în funcţiu­
nile p e r c e p t i v e , î n g ă d u i s e p r e a mult raţionalismului d o m i n a n t d e a t u n c i .
P e d e altă p a r t e , r ă p i s e intelectului orice s p e r a n ţ ă d e a p e r c e p e v r e o d a t ă
n a t u r a internă a lucrurilor, c o n d a m n â n d u 1 p e v e c i e la c a p t i v i t a t e a c a t e ­
goriilor c o n c e p t u a l e .
Realismul antic lua cuprinsul senzaţiunilor d r e p t o b i e c t e . R e p r e z e n ­
taţia s u b i e c t i v ă fu c o n s i d e r a t ă d r e p t chipul a d e c v a t al lucrurilor c o n c r e t e . Iar
modul cum s e p r o d u c e p e r c e p ţ i a , s'a explicat prin mici imagini c a r e se
d e s p r i n d d e p e obiectele e x t e r n e şi p r o v o a c ă în noi o r e a c ţ i u n e perfect
identică cu o b i e c t e l e .
I n t e r p r e t a r e a a c e a s t a g r o s o l a n ă a fost, mai târziu, a b a n d o n a t ă ; ide e a .
obiectivitătii p e r c e p ţ i i l o r n o a s t r e r ă m a s e însă o d o g m ă n e d i s c u t a b i l ă . I E m ­
pirismul şi raţionalismul îşi e p u i z a u toată s a g a c i t a t e a minţii ca să-şi r e v e n i
dice d r e p t u l exclusiv d e a d e s l e g a misterul c u n o a ş t e r e i , fără d e a ieşi însă
v r e u n u l biruitor. '
Ca să p u n ă c a p ă t acestei l u p t e sterile, Kant c o m p u s e v a s t u l său s i s ­
tem al criticismului, selecţionând din cele d o u ă concepţii a n t a g o n i s t e ele­
mentele viabile şi a r u n c â n d la o p a r t e c e e a c e i s e p ă r u greşit s a u e x a ­
g e r a t . In înţelesul e m p i r i s m u l u i , Kant afirmase că «materia» p e r c e p ţ i i l o r p r o ­
vine d e la o b i e c t e , iar raţionalismului îi făcu c o n c e s i a că «forma» e o p e r a
\ e x c l u s i v ă a intelectului c o n s t r u c t i v . Nu intuiţionăm «lucrurile în sine», c^
\ numai în funcţie d e intelect. Lumea obiectivă r ă m â n e p e n t r u noi o enigmă,
>cel mult un p o s t u l a t al raţiunii p r a c t i c e .
Prin d e o s e b i r e a a r b i t r a r ă între raţiunea p u r ă şi p r a c t i c ă , Kant crezu că
satisface tendinţele legitime atât ale intelectului cât şi ale bunului simţ '
p r a c t i c . In realitate, însă, n'a î n d e s t u l a t nici p e unele nici p e altele. I n t e ­
lectul fu c o n d a m n a t să r e n u n ţ e p e v e c i e d e a c u n o a ş t e a b s o l u t u l , în v r e m e
ce raţiunea p r a c t i c ă s e simţia a d â n c jignită prin faptul că, fiind o p u s ă ra­
ţiunii p u r e , riscă să-i fie r e p u d i a t e cunoştinţele sale de a c e a s t a , ca simple
ficţiuni sau chiar fantasmagorii. Şi u n e e a şi alteea îi lipsea b a z a sigură pe
c a r e să se r a z i m e . Subiectivismul cel mai desfrânat era c o n s e c i n ţ a inevi­
tabilă din a c e s t s i s t e m . Subiectivismul însă î n s e a m n ă , sau o înjosire a
fiinţei o m e n e ş t i , r e s t r â n g â n d - o în cercul îngust al individualităţii, s a u o
e x a l t a r e iluzorie a ei, c o n f u n d â n d - o cu u n i v e r s u l sau chiar cu infinitul; el
c o n d u c e la e x t r e m e l e sale c o n s e c i n ţ e : sau la un solipsism sau la a p o t e o z a
p a n t e i s t ă a «eului».Nici unul nici cealaltă, însă, nu î n d e s t u l e a z ă spiritul o m e ­
nesc, d o r i t o r d e a d e v ă r şi nu d e ficţiuni, ori cât d e a m e ţ i t o a r e ar fi a c e s t e a j
Omul, cu t o a t ă c o n v i n g e r e a sa în libertate, s e simte d e p e n d e n t d e o
lume o b i e c t i v ă , materială şi ideală, c a r e - i înconjură, î m p u n â n d i H i m p e r i o s
 c a r a c t e r e l e ei n e s t r ă m u t a t e . Nici m ă c a r i n t e r p r e t a r e a liberă a acestei
lumi n u - i e s t e î n g ă d u i t ă o m u l u i ; chiar şi intelectul are normele sale o b i e c ­
t i v e , p e c a r e nu le i n v e n t e a z ă ci le c o n s t a t ă p u r şi simplu, şi le aplică.
Nimeni, cu minte s ă n ă t o a s ă , nu e liber s ă se î n d o i a s c ă d e principiul i d e n ­
tităţii s a u s ă refuze c e l e b r a c o n c l u z i e : «Cogito, e r g o s u m » . Cu alte c u v i n ­
t e , omul se ştie la tot p a s u l : obiect între o b i e c t e , creat şi nu c r e a t o r .
Cu t o a t e subtilităţile unei dialectice rafinate şi afară din cale î n d r ă z n e ţ e ,
subiectivismul n ' a reuşit s ă ne e m a n c i p e z e d e s u b t influenţa obiectivitătii.
Istoria rătăcirii i d e a l i s t e n e - a d o c u m e n t a t acest a d e v ă r în c h i p definitiv.
R e a c ţ i u n e a p o z i t i v i s t ă era inevitabila. Metafizica îşi p i e r d u s e tot c r e ­
ditul, iar locul ei îl o c u p a s e un s e n s u a l i s m ştiinţific. Limitându-şi singură
c o m p e t i n ţ a la un simplu rol d e d e s c r i e r e a fenomeneLor, şcoala iui M a c h
crezu că . î n t e m e i a z ă o ştiinţă s i g u r ă , n e a t a c a b i l ă , s c ă p â n d - o atât d e p e ­
ricolul unui s c e p t i c i s m cinic cât şi d e speculaţiile a r b i t r a r e ale s u b i e c t i ­
vismului p o s t k a n t i a n .
E d e p r i s o s s ă mai a c c e n t u ă m că, în c o n c e p ţ i a a c e s t u i «mutism m e t a ­
fizic» (Mircea Florian), filozofia fu d e g r a d a t ă , cum s p u n e B e r g s o n — l a o simplă
«Curte d e conturi» a d a t e l o r ştiinţifice, fără nici u n rol p r o p r i u şi iniţiator.
D a r şi ştiinţa p i e r d u s e simţitor prin r e s t r â n g e r e a ei la fenomene. P e n t r u
M a c h , singurul obiect al c u n o a ş t e r e i ştiinţifice e sensibilul, şi s i n g u r a m e ­
t o d ă a e i : m ă s u r a r e a . Unica lume p e care o c u n o a ş t e , e cea a relaţiunilor
c a n t i t a t i v e . Ce nu se p o a t e e x p r i m a prin ecuaţie, nu f o r m e a z ă obiectul
unei ştiinţe p o z i t i v e ; e metafizic, adică iluzoriu. întregul c â m p al d a t e l o r
p s i h i c e , întru cât nu e r a u şi ele e x p r i m a b i l e cantitativ, a r ă m a s astfel în
afară d e c a d r e l e ştiinţei.
E clar că nici a c e a s t ă c o n c e p ţ i e , numai a p a r e n t realistă, n'a p u t u t
î n d e s t u l a p e n t r u mult timp spiritele. In orice suflet o m e n e s c s e s b a t e o
p o r n i r e irezistibilă p e n t r u a d e p ă ş i Finitele sensibilului, t r ă e ş t e un d o r n e ­
s e c a t d u p ă a d e v ă r u l e t e r n şi invizibil. Şi a c e s t dor tainic, în loc ca să-i
a p a r ă omului ca c e v a ireal, ca o ficţiune, îl înalţă, îl face s ă reziste v i c ­
t o r i o s naturii din sine î n s u ş şi din afară din el, îl împinge n e c o n t e n i t s p r e
mai nobil, s p r e s u p e r i o r , s p r e infinit.
Frica d e a b s o l u t nu numai că nu î m p a c ă mintea n o a s t r ă , ci îi a p a r e
e v i d e n t ca o atitudine n e r a ţ i o n a l ă . Ştiindu- se, înainte d e t o a t e , p e sine însuş
ca c e v a real, c e v a a b s o l u t e x i s t e n t , omul se simte, din interna sa n a t u r ă ,
legat d e o realitate mai largă, mai c u p r i n z ă t o a r e . Lumea rece a relaţiunilor
p o a t e că satisface intelectul, lasă însă sufietul gol şi n e î n d e s t u l a t .
- Iată motivul cel mai p u t e r n i c c a r e a d e t e r m i n a t p e B e r g s o n să a b a n ­
d o n e z e criticismul intelectualist şi să î n t o c m e a s c ă un sistem a n t i i n t e l e c t u a -
lisf p e o b a z ă n o u ă : a intuiţiei. Lăsând principiile celui dintâiu neatinse în
c e e a c e p r i v e ş t e «materia», le r e s p i n g e c a t e g o r i c în domeniul d a t e l o r i m e -
 ^18 , R e v i s t a de iFilosofie

d i a t e ale conştiinţei. Conştiinţa d e p ă ş e ş t e intelectul. Categoriile a c e s t u i a se

s p a r g î n d a t ă c e / î n c e r c ă m s ă le a p l i c ă m la viaţă, la s p o n t a n e i t a t e . Aici a-
tingem imediat absolutul." C u f u n d â n d u - n e în valurile ţ â ş n i t o a r e ale vieţii
i n t e r n e , v e d e m , pipăim realitatea. T i m p u l real, s i n g u r a formă în c a r e ni se
r e l a t e a z ă d a t e l e conştiinţei, nu mai e o c a t e g o r i e s u b i e c t i v ă , ci un factor
c o n s t i t u t i v al vieţii. In felul a c e s t a înlătură B e r g s o n ultimul o b s t a c o l care-1
î m p i e d i c a d e a p ă t r u n d e p â n ă la «lucrul în s i n e » ; d e o c a m d a t ă în c e e a c e
p r i v e ş t e conştiinţa şi d a t e l e ei. In simpatie îşi g ă s e ş t e apoi mijlocul d e a
e x t i n d e p e r c e p ţ i a i m e d i a t ă şi a s u p r a o b i e c t e l o r e x t e r n e . Cu un fel di-
v i n a ţ i u n e s a u d e simţ artistic ne t r a n s p u n e m în interiorul o b i e c t e l o r , le
p e r c e p e m şi p e a c e s t e a ca făcând p a r t e din a c e e a ş fiinţă vie şi unică c a r e
e u n i v e r s u l s a u viaţa universală-
V e d e m î n d a t ă că vitalismul spiritualist al lui B e r g s o n nu s e a m ă n ă p r e a
mult cu realismul naiv al anticilor. Realitatea nu-i a p a r e ca c e v a d e sine
înţeles, realul n u e s t e c e e a c e - m i referă simţurile, şi mai fcu s e a m ă , nu e
real p e n t r u singurul motiv că ni-l referă s i m ţ u r i l e ; ci r e a l i t a t e a e c e e a c e
trăim şi pentrucâ o trăim. «Materia» e reală n u m a i ca o i n v e r s i u n e a t e n ­
dinţei a s c e n d e n t e a vieţii u n i v e r s a l e , şi noi o p e r c e p e m ca reală nu p e b a z a
s e n s a ţ i u n i l o r ci prin s i m p a t i a c a r e ne r e v e l e a z ă m a r e l e u n i v e r s ca un flu­
viu i m e n s d e vitalitate, ca o s i n g u r ă conştiinţă u n i v e r s a l ă a cărei staţie d e
t r e c e r e («lieu d e p a s s a g e » ) e i n d i v i d u a l i t a t e a n o a s t r ă c o n c r e t ă .
Vălul d e s şi i m p e r m e a b i l al categoriilor c o n c e p t u a l e fu, astfel, r u p t ,
d a r numai p e n t r u intuiţie şi întru c â t v a p e n t r u s i m p a t i e . Intelectul a r ă ­
m a s , şi în c o n c e p ţ i a b e r g s o n i a n ă , fermecat d e p r o p r i a s a s t r u c t u r ă . S i n g u ­
rul d o m e n i u u n d e a t i n g e , p o a t e , şi el c e v a din a b s o l u t — a b s o l u t mai mult
1
în s e n s logic d e c â t o n t o l o g i c — e sfera cauzalităţii şi a «formelor g e n e r a l e » .
Filozofia intuiţionistă a v u ca u r m a r e faptul că t r e z i s e interesul p e n ­
tru realism. P r o b l e m a absolutului a răsărit din nou Ia orizontul cugetării
o m e n e ş t i . O d a t ă a p ă r u t ă , ea a a t r a s cu p u t e r e a t e n ţ i u n e a spiritelor a s u p r a
ei. Datele i m e d i a t e ale conştiinţei p u n â n d u - n e în c o n t a c t viu cu realitatea,
nu s e înţelege d e ce t r e b u e s c c o n s i d e r a t e mărturisirile senzaţiunilor şi ale
intelectului "Ca c e v a s u b i e c t i v ? A r g u m e n t u l p e care-I a d u c e părintele cri­
ticismului ca să-şi sprijine teza, nu ne c o n v i n g e d e l o c . Căci u n i v e r ­
salitatea şi necesitatea a c e s t o r acte se pot e x p l i c a şi în înţelesul r e a l i s t ,
din c a r a c t e r u l universal şi n e c e s a r al evidenţei o b i e c t i v e . Iar s u b i e c t i v i t a t e a
timpului şi a spaţiului e o chestie atât d e p r o b l e m a t i c ă încât nu ajunge s ă
s e r v e a s c ă ca b a z ă s i g u r ă p e n t r u un sistem a ş a d e vast, a ş a d e radical o -
p u s c o n v i n g e r e i c o m u n e , ca teoria criticismului. E d e m i r a r e , ce î n r â u r i r e
h o t ă r î t o a r e , b a chiar o r b i t o a r e , e x e r c i t ă în istoria cugetării câte o t e o r i e ,

\ H. Bergson: Evolution creatrce. 21-e edit. Alean, Paris, p. 216.

nu atât prin e v i d e n ţ a ei i n t e r n ă cât p e u r m a faimei autorului. Chiar şi a b e -
raţiunile exotice ale idealismului m o d e r n ar fi trebuit s ă ne t r e z e a s c ă din
somnul fermecător al sugestiei k a n r i a n e . Şi t o t u ş , abia azi în u r m a fanfarei
r ă s u n ă t o a r e a filozofiei b e r g s o n i a n e , î n c e p e m s ă n e ş t e r g e m ochii d e praf
şi să v e d e m din n o u cum v ă z u r ă , în a d m i r a b i l a şi mult invidiata s e n i n ă t a t e
a lor, cei v e c l r . î n c e p e m a p r i c e p e că u n i v e r s a l i t a t e a şi n e c e s i t a t e a p e r ­
cepţiilor n o a s t r e e o n o t ă obiectivă şi esenţială a a d e v ă r u l u i , şi că o r i u n d e
şi în orice formă a c e a s t ă n o t ă s a u e v i d e n ţ ă ne i s b e ş t e p r i v i r e a , stăm în
faţa unei realităţi, c o n t e m p l ă m a b s o l u t u l .
Meritul d e a fi s c o s în relief a c e s t fapt fundamental, r e v i n e lui E . H u s -
serl şi şcoalei fenomenologiste. In înţelesul principiului fenomenologist d e
c ă p e t e n i e — citat mai s u s — unicul criteriu al realităţii şi a d e v ă r u l u i e
e v i d e n ţ a o b i e c t i v ă . Ori d e câte ori ni se i m p u n e a c e a s t ă e v i d e n ţ ă , a v e m o
î n t r e z ă r i r e nemijlocită a realităţii sau a d e v ă i u l u i ; iar s i n g u r a d a t o r i e a
ştiinţei şi filozofiei^este să c o n t e m p l e z e realitatea, n ă z u i n d să m ă r e a s c ă
din ce în ce g r a d u l evidenţei, în nici un c a z , î n s ă , să t r a n s f o r m e d e d r a g u l
unui sistem p r e c o n c e p u t , d a t e l e e v i d e n t e . «Trebue.. . . peste tot în feno­
menologie sâ avem curajul ca cele contemplate într'un fenomen, în loc de a
le răstălmăci («umzudeuten») să le luăm drept cum ni se prezintă în sine şi
1
să le descriem în chip fidel (*ehrlich»)».
Cum ştim, a c e â t a e principiul d e b a z ă şi al pozitivismului, numai că
rafinat şi extins a s u p r a întregului c â m p al c u n c a ş t e r e i . «In v r e m e ce ei
(pozitiviştii), ca a d e v ă r a ţ i filozofi ai profesiei • ( « S t a n d p u n k t p h i l o s o p h e n » )
şi în e v i d e n t ă c o n t r a z i c e r e cu p o s t u l a t u l lor d e a fi n e p r e v e n i ţ i , p l e a c ă dela
p r e j u d e c ă ţ i n i c i d e c u m întemeiate şi o b s c u r e , — noi p o r n i m dela c e v a ce stă
înaintea t u t u r o r p u n c t e l o r d e v e d e r e , dela u n i v e r s a l i t a t e a lucrurilor, -date în
mod intuitiv şi a n t e c e d e n t e oricărui r a ţ i o n a m e n t t e o r e t i c ; dela tot ce se
p o a t e c o n t e m p l a şi î n ţ e l e g e imediat, d a c ă nu ne l ă s ă m orbiţi d e p r e o c u p ă r i
şi împiedicaţi sâ luăm în c o n s i d e r a r e clase întregi d e d a t e s i g u r e . D a c ă
«pozitivismul» î n s e a m n ă o î n t e m e e r e a b s o l u t n e p r e o c u p a t ă a t u t u r o r ştiin­
ţelor p e «pozitiv», a d i c ă p e c e e a c e p e r c e p e m în m o d originar ( « d a s originar
zu E r f a s s e n d e » ) , î n . c a z u l a c e s t a noi s u n t e m pozitiviştii cei a d e v ă r a ţ i . Noi,
î n t r ' a d e v ă r , nu suferim să ne ş t i r b e a s c ă o a u t o r i t a t e o a r e ş i c a r e , fie m ă c a r
a u t o r i t a t e a «ştiinţelor n a t u r a l e m o d e r n e » , b u n u l d r e p t d e a c o n s i d e r a t o a t e
formele v e d e r e i («alle A n c h a u u n g s a r t e n » ) ca s u r s e d e o p o t r i v ă d e 'egale ale
2
c u n o a ş t e r e i . «Vederea» imediata, nu numai v e d e r e a sensitiva, e x p e r i m e n ­
tală, ci vederea în general şi de orice natură ca conştiinţă originar dătă­
s
toare e izvorul ultim al t u t u r o r p r e d i c a m e n i e l o r raţionale .
1
Husserl, 1. c. pag. 221
2
Husserl, 1. c. pag. 38.
3
• Husserl, 1. ci pag. 36.
 înţelegem fără t r u d ă , că t e o r i a fenomenologistă, mai cu s e a m ă în forma
sa s c h e l e r i a n ă d e azi, î n s e a m n ă o r u p e r e c o n ş t i e n t ă cu principiul critic şi
o r e l u a r e s e r i o a s ă şi i n t e n ţ i o n a t ă a firului realist din anticitate. î n t r e z ă r i r e a ,
sau viziunea o b i e c t i v ă , e ultima s u r s ă a cunoştinţelor şi ultimul criteriu al
a d e v ă r u l u i . R ă m â n e numai ca s ă lămurim n a t u r a a c e s t e i viziuni, şi v o m
a v e a o r e s t a u r a r e m o d e r n ă a teoriei p e r i p a t e t i c o - a c a d e m i c e .
H u s s e r i a i n t r o d u s , prima dată, în filozofie, noţiunea contemplării «ca­
tegoriale» s u p r a s e n s i t i v e («übersinnliche», «kategoriale», « A n s c h a u u n g » ) .
Ce î n ţ e l e g e distinsul logician s u b t n o u a s a n o ţ i u n e , cam r i s c a t ă ? P l e ­
d e a z ă , î n t r ' a d e v ă r , a c e s t c a p e m i n a m e n t e logic p e n t r u o facultate mistică,
p r e c u m i s'a o b i e c t a t şi se o b i e c t e a z ă şi a s t ă z i ? Să ilustrăm lucrul cu un
e x e m p l u . Simţurile ne înfâţişază un a r b o r e v e r d e . Sensualistul v a replica cSfo
noi, intuitiv, nu p e r c e p e m a r b o r e l e v e r d e ci numai diferitele s e n s a ţ i u n i ale
n o a s t r e p e c a r e a p o i intelectul le sintetizează într'o c o n c e p ţ i e a b s t r a c t ă a
arborelui' v e r d e . I n t e r p r e t a d a a c e a s t a însă e, e v i d e n t , falsă ; căci o p e r c e p ţ i e
distinctă, s. e. a v e r d e i u i , e indiscutabil o a b s t r a c ţ i e posterioară. înaintea
ochilor mei s t ă a r b o r e l e c o n c r e t , şi numai prin o reflexie ulterioară p o t s ă
s e p a r din p e r c e p ţ i a c o m p l e x ă vizuală n o ţ i u n e a v e r d e i u i . C e e a c e mi s e oferă
imediat ş i ' i n t u i t i v e, înainte d e t o a t e , un obiect, o realitate, un «lucru».
M e d i a t a p o i , d a r tot intuitiv, mi s e prezintă în viziunea s e n s i t i v a
î n c ă o p e r c e p ţ i e j p e care o p o t e x p r i m a , s. e., cu f o r m u l a : «Acest a r b o r e
e v e r d e » . P e r c e p ţ i a a-eeasta a faptului s a u a stării «de a fi v e r d e » , diferă
esenţial d e viziunea sensitiva a arborelui v e r d e , deşi o p r e s u p u n e
n e c o n d i ţ i o n a t ; d a r nici nu e un rezultat al raţionamentului d i s c u r s i v , ci
al reflexiei a n a l i z a t o a r e . P e b a z a intuiţiei afirm d e s p r e a r b o r e l e c o n t e m p l a t
că e v e r d e .
T o t p e a c e e a ş b a z ă mai a v e m o p e r c e p ţ i e imediată (nu d i s c u r s i v ă ! )
şi a esenţei. Să r e l u ă m exemplul d e mai s u s . A v â n d viziunea empirică s a u
i m a g i n a r ă a a r b o r e l u i v e r d e , p u t e m să î n d r e p t ă m atenţia în primul r â n d
a s u p r a culoarei v e r d e a frunzelor, p u t e m apoi să uităm d e î m p r e j u r a r e a că
c u l o a r e a v e r d e se g ă s e ş t e tocmai p e frunzele a c e s t u i a r b o r e s a u c h i a r că
se g ă s e ş t e p e v r e o frunză, p u t e m să c o n t e m p l ă m exclusiv « v e r d e l e » , ca,
s. e., când e x c l a m : «Acesta e un v e r d e strălucitor». De a c e a s t ă n u a n ţ ă a
verdeiui care n ' a r e nimic comun cu culoarea v e r d e a frunzelor a r b o r e l u i
intuiţionat, p o t s ă p r o g r e s e z p â n ă la v e r d e l e în g e n e r e , la e s e n ţ a v e r d e i u i ,
care i a r ă ş e c e v a cu totul diferit d e orice obiect v e r d e . Astfel p u r c e d e m ,
s. e., c â n d a f i r m ă m : «Verdele nu e r o ş u » . Aici nu-i v o r b a d e nici un obiect
v e r d e , ci d e e s e n ţ a î n s ă ş a verdeiui c a r e nu există în sine, nu s e n a ş t e
nici nu piere, şi c a r e , cu toate a c e s t e a , p e b a z a e x p e r i e n ţ e i s e n s i t i v e , e un
obiect al a p e r c e p ţ i e i intuitive şi un subiect p e n t r u afirmaţiuni e v i d e n t e , ca
în exemplul citat mai s u s . *
 C a r a c t e r u l intuitiv al e s e n ţ e i , în primul rând, fu c o n t e s t a t d e mai mulţi
filozofi remarcabili. N u se v e d e însă d e u n d e ar r ă s ă r i atunci conştiinţa
n o a s t r ă d e s p r e e s e n ţ a l u c r u r i l o r ; cum am ajunge, s. e., dela c o n t e m p l a r e a
unui a r b o r e v e r d e p r i n o dialectică discursivă la e s e n ţ a v e r d e l u i ? H u s s e r l
e x a m i n e a z ă , r â n d p e rând, t o a t e teoriile d e a b s t r a c ţ i e , c o n s t a t â n d în urmă
că nici u n a nu explică în chip satisfăcător, a c e a s t ă a p e r c e p ţ i e . F a p t e că intuiţia
e s e n ţ e i e ireductibilă şi nedefinibilă; cu toate a c e s t e a nu e om c a r e s ă nu
ştie imediat şi fără r a ţ i o n a m e n t , ce e v e r d e l e , roşul, e t c . P r e s u m p ţ i a c e a .
mai naturală e deci să admitem o contemplaţie intuitivă a e s e n ţ e i , nu în înţeles
p l a t o n i c ca făcând p a r t e d i n t r ' o lume reală, s u p r a s e n s i b i l ă , cu o e x i s t e n ţ ă
distinctă, ci numai ca o p e r c e p ţ i e o b i e c t i v ă , imediată, b a z a t ă p e î n s ă ş v i ­
ziunea s e n s i t i v ă .
Am r e l e v a t aici n u m a i d o u ă din « a p e r c e p ţ i i l e c a t e g o r i a l e » , cele mai
tipice, care s e r v e s c lui Husserl chiar ca b a z ă p e n t r u î m p ă r ţ i r e a ştiinţelor în
d o u ă g r u p e g e n e r a l e : ştiinţe despre fapte ( « T a t s a c h e n w i s s e n s c h a f t e n » ) şi
ştiinţe despre esenţe ( « W e s e n s w i s s e n s c h a f t e n » ) . Mai există şi alte categorii
i n t u i t i v e : ale valorilor, ale mişcării, ale cauzalităţii, etc. T o a t e p e r c e p ţ i i l e
a c e s t e a , în t e o r i a şcoalei fenomenologiste, ne p r e z i n t ă în mod intuitiv d a t e
originare ( « G e g e b e n h e i t e n » ) , c a r e t r e b u e s c luate ca c e e a c e ele ni s e p r e ­
zintă, fără nici o r ă s t ă l m ă c i r e a r b i t r a r ă a lor, s ă v â r ş i t ă în interesul unui
sistem preferat. S u n t p e r c e p ţ i i o b i e c t i v e , originare, p e care nu l e d e d u c e m
p r i n t r ' u n r a ţ i o n a m e n t d i s c u r s i v , ci le e x p e r i m e n t ă m p e b a z a contemplării
s e n s i t i v e î n s ă ş ; iar d a t o r i a n o a s t r ă , d a t o r i a ştiinţei şi a filozofiei, e s t e să
e v i d e n ţ i e z e d a t e l e intuiţionate, s c o ţ â n d u - I e cu ajutorul unei analize s t ă r u i ­
t o a r e , libere d e orice p r e o c u p a r e , într'o lumină din ce în ce-mai clară, mai
s t r ă l u c i t o a r e , p â n ă la ştiinţa ideală a oricărei c u n o a ş t e r i , la actul d e împli­
nire («Erfiillungsakt») în c o m p l e c t ă e v i d e n ţ ă .
T o c m a i cerinţa a c e a s t a a t r u d e i n e c o n t e n i t e p e n t r u evidenţiarea
a p e r c e p ţ i i l o r intuitive, formează atât punctul culminant al m e t o d e i f e n o m e ­
nologiste cât şi atracţia cea mai i s p i t i t o a r e a ei. Ar î n s e m n a o fatală n e - '
î n ţ e l e g e r e a p r o c e d e u l u i fenomenologisf, d a c ă l'am i n t e r p r e t a ca o «via
regia» a contemplării mistice sau ca o ştiinţă a b s o l u t ă din c a r e ne î m p ă r ­
tăşim numai d e s c h i z â n d u - n e ochii. R o a d e l e fenomenologismului nu ne c a d
c o a p t e în b r a ţ e l e d e s c h i s e , ci sunt rezultatele unei munci s t ă r u i t o a r e , unei
sforţări colective, p r e c u m n'o c e r e , într'un g r a d mai s u p e r i o r , nici un alt
sistem.
Consecinţele principiului fenomenologist sunt de î n s e m n ă t a t e d e c i s i v ă
atât .pentru ştiinţa p r o p r i u zisă cât şi p e n t r u filozofie şi religie. S e a p r o p i e ,
însfârşit, una d e alta, a c e s t e trei discipline, fiecare cu p r e t e n ţ i a d e a fi
s u r s e ; autentice ale c u n o a ş t e r e i . Având a c e l a ş criteriu al a u t e n t i c i t ă ţ i i : e v i ­
d e n ţ a , s a u , cum s p u n e a ş a d e nimerit într'un alt şir d e c o n c e p ţ i i , C o h e n :
«mărturisirea d e sine a a d e v ă r u l u i » ( « d a s S e l b s t z e u g n i s d e r W a h r h e i t » )
p r e c u m şi a c e e a ş m e t o d ă , m e t o d a analizei intuitive, — s'ar termina p e n t r u
t o t d e a u n a rivalitatea s e c u l a r ă p e n t r u p r e d o m i n a r e , între ele. T o a t e trei
s u n t a u t o n o m e , suut d e o p o t r i v ă d e a u t e n t i c e , fiecare cu c â m p u l b i n e d e ­
finit al activităţii p r o p r i i .
Un optimism î n c r e z ă t o r în v e r a c i t a t e a intelectului, e condiţia «sine
q u a non» a concepţiei realiste. El t r e b u e însă presupus în orice teorie care
i n t e n ţ i o n e a z ă să evite scepticismul. G r e ş e a l a d e c ă p e t e n i e a filosofiei k a n -
tiane e r a că a î n t r e p r i n s să fondeze a c e s t optimism. In realitate, l'a d i s t r u s
şi î m p r e u n ă cu el a d ă r â m a t b a z a ultimă a c u n o ş t i n ţ e l o r o b i e c t i v e , n ă s c o ­
cind întâiu subiectivismul idealist, a p o i pozitivismul s c e p t i c al lui M a c h ,
iar în u r m ă relativismul u n i v e r s a l . E t a p a ultimă a acestei d e s v o l t ă r i fireşti,
scepticismul s i s t e m a t i c , ' fu e v i t a t ă numai în urma sguduirii p u t e r n i c e a
războiului m o n d i a l . Realitatea d u r ă a vieţii, suferinţele n e m a i p o m e n i t e Irre
milioanelor, pericolul ruinei culturale a E u r o p e i , trezise spiritele din lunga
letargie a a b s t r a c ţ i u n i l o r s p e c u l a t i v e , deschizându>le, din n o u , ochii, s p r e
realitate. O m e n i r e a î n c e p u s ă c u p r i n d ă înţelesul c u v i n t e l o r c e r e ş t i : «Veritas
liberabit v o s » . M â n t u i r e a v o a s t r ă va fi a d e v ă r u l . Nu micile « a d e v ă r u r i » ,
n ă s c o c i t e d e sufletele îngâmfate ; nu idolii s l ă b ă n o g i ai s p e c u l a ţ i i l o r d e s ­
frânate, ci adevărul, unul şi e t e r n , c a r e se r e v e l ă irezistibil în lumina e v i ­
denţei obiective. (

C a s ă p e r c e p i însă lumina, t r e b u e să-ţi deschizi ochii, t r e b u e s ă vrei

să v e z i . Iată d e ce c a r a c t e r i z e a z ă Max S c h e l e r , unul dintre cei maî i n g e ­
nioşi discipoli ai lui H u s s e r l , p e fenomenologist ca un tip n o u al o m e ­
nirii, un tip d e s c h i s , v ă z ă t o r , sincer şi m o d e s t , un tip d e m o c r a t i c în î n ţ e ­
lesul cel mai s u p e r b al cuvântului — faţă d e tipul închis, calculator, î n g â m ­
fat şi egoist al secolului capitalist trecut. *
Lumea rece a relaţiunilor e r a lumea b a n c h e r i l o r raţionalişti, a m ă s u ­
r ă t o a r e l o r şi a a p o t e z e i s u b i e c t u l u i ; lumea fenomenologistă e o l u m e a
realităţilor o r g i n a r e , a d a t e l o r şi faptelor c o n c r e t e , a s u p u n e r i i s u b i e c t i v e .
T i p u l nou n ' a r e p r e t e n ţ i a să-şi creeze obiectivitatea, ci o p r i m e ş t e a ş a cum
ea i s e oferă. Ştiinţa nu î n s e a m n ă p e n t r u el o t u r n a r e a obiectelor în
r e t o r t a teoriilor p r e c o n c e p u t e . Intelectul, în g â n d u l lui, nu p r e s c h i m b ă n a ­
tura lucrurilor, ci o c o n s t a t ă p u r şi s i m p l u . T o t c e e a c e i se manifestă cu
e v i d e n ţ ă , e p e n t r u fenomenologist c e v a real, c e v a i n - i s c u t a b i l ; imensa
v a r i e t a t e a o b i e c t e l o r nu-1 s p e r i e , d i m p o t r i v ă o p r i v e ş t e cu inima largă,
cu ochi d e s c h i ş i şi nealteraţi d e idei p r e c o n c e p u t e . Atitudinea lui faţă d e
lumea reală e m o d e s t i a unui c e r c e t ă t o r conştiincios, iar nu îngâmfarea u n u i
pretins creator
Acest tip realist s e ştie d e p e n d e n t d e o lume î n t r e a g ă , d e o o b i e c ­
tivitate imensa, care-i e d a t ă nu ca o temă d e rezolvat, ci ca realitate de
analizat. P e baza fermă a acestei convingeri îşi ridică cu încredere măreaţa
clădire a concepţiei sale unitare despre lume şi viaţă, care s e înalţă dela
pământ până la cer, cuprinzând în porticele ei superbe întregul univers,
şî rezervă un loc de onoare şi pentru «transcendent». Căci tipul d e s c h i s
al fenomenologistuîui nu cunoaşte nici frica d e transcendent. Oriunde
aceasta i s e manifestă în chip obiectiv, dorul lui sincer şi însetat d e a-
devăr îl primeşte cu inima deschisă.
Dumnezeul raţionalismului din secolul al XVIII-lea e un Dumnezeu al
abstracţiunilor, al speculaţiunii egoiste, pe care, «dacă n'ar exista,.ar trebui
să-1 inventăm». Transcendentul fenomenologiei nu tronează în sferele reci
ale deducţlunilor sterpe, ci intră în cercul cald şi luminos al întrezăririlor
o b i e c t i v e ; s e manifestă în fiinţa noastră intimă, e eternul în noi ( « D a s
E w i g e im Menschen»). Intru dânsul trăim, ne mişcăm şi suntem.
Evidenţa, ultimul criteriu al realităţii, nu este decât scânteerea splen-
doarei eterne a acestui «Trancendent», un surâs înveselitor pe faţa p ă ­
rintească a Iubirii nemărginite.
Credinţa, pentru acest tip nou al omenirei, e de asemenea o revelaţie de
sine a adevărului, unul şi nedespărţit, ca şi ştiinţa şi filozofia.

Sibiu Stefan Kletl

Doctor în filozofie
R E C E N Z I I

PLATON : Apărarea lui Socrate, Kriton (Datoria Cetăţeanului) şi Phaidon (Despre

Suflet); în româneşte de Cezar Papacostea, Bucureşti, edit. Casa Şcoalelor,
LXXUC - 270 pg., 18 lei.
Lucrarea d-lui C. Papacostea, deşi se înfăţişează sub forma modestă a unei
traduceri, trebue totuş privită ca o operă proprie. Nu numai că această lucrare
cuprinde o expunere a filosofiei platonice, care este cea mai largă şi mai com­
plectă din cele scrise în limba română ; dar însăş traducerea, lăsând la.o parte că
întrupează idei streine, se prezintă ca o creat e proprie, rod al unei munci înde­
lungate, străbătută de o tenace năzuinţă de a realiza o limbă filosofică românească
curată.
Cele vre o şaptezeci de pagini de Introducere, în care d-1 Papacostea dă o
îndrumare în filosofia lui Platon, ni-1 arată c a p e unul din cei mai buni cunoscători
ai acestui gânditor. Bibliografia sa este bine venită; ea pune pe studentul român
al înţelepciunii lui Platon, în măsură de a se lipsi de indicaţiile, până acum nea­
părate, ale lui Uberweg-Prăchter. Căci cele câteva lucrări de seamă, care lipsesc,
ca de pildă celebra operă a polonezului Lutoslawsky. scrisă în limba engleză
(Origin and growth of the Platonic logic), sau monografia lui Windelband din
„Frommanns Klassiker der Philosophie", nu ştirbesc întru nimic utilitatea acestor
date bibliografice.
D-1 Papacostea pune pe Platon în mediul său social şi filosofic ; d-sa ne
arată împrejurările istorice în care a trăit, şi evoluţia filosofică de unde a pornit
opera proprie a marelui gânditor grec. De aceea începutul îl face, cum era de aş­
teptat, expunerea filosofiei lui Socrate. D-1 Papacostea ne înfăţişează, în chip firesc,
opera Socrate-Platon ca o reacţiune împotriva sofiştilor : ca o năzuinţă de a ră­
pune individualismul acestor din urmă, descoperind ceiace e general şi perma­
nent în sufletul omenesc. Această năzuinţă a dus la conceptul socratic, şi apoi la
ideea platonică. Autorul nu se opreşte la îndoeli ca aceia a lui Friederich Albert
Lange, dacă această reacţiune înseamnă în adevăr un progres ştiinţific; sau la te­
meri ca aceia a lui Frederic Canning Schiller, şi a întregului grup filosofic din
Oxford, dacă în adevăr Platon a isbutit să combată individualismul sofiştilor; sau
la concepţii sociologice ca aceia a lui Pohlmann, după care opera Socrate-Platon
trebue concepută ca o simplă reacţie a vechei lumi agrare împotriva spiritului
capitalist. Pentru d l Papacostea opera acestor doi mari gânditori ai Eladei în­
T

seamnă un hotărât pas înainte în desvoltarea cugetării filosofice. D-sa arată cum
se încheagă doctrina ideilor -— punctul culminant al acestei cugetări — şi închee cu
morala şi politica lui Platon. Această interesantă contribuţie română la istoria fi­
losofiei elene este scrisă în aceeaş românească limpede şi orată, care carac­
terizează peste tot scrisul d-lui Papacostea, făcând din lectura sa — după "expresia
antică — o împerechere de util şi dulce.
Dar partea de seamă a lucrării de faţă o alcătueşte traducerea celor trei dia-
logi enumeraţi în titlu. Cu o deosebită m-ulţumire salutăm această traducere, cu
atât mai mult acum, când traducerile lipsite de conştiinciozitate încep să ne abunde.
Traducerea d-lui Papacostea se distinge: a) printr'o desăvârşită adaptare la textul
original şi 6) printr'o statornică silinţă de a reda limba greacă într'o limbă ro­
mână fără neologisme. Sarcină ingrată! Căci numai cel ce a scris filosofie în limba
română îşi poate da seama, ce înseamnă a exprima abstracţii filosofice într'o ro-
 mânească fără împrumuturi străine; cu atât mai mult, când e vorba de a- reda
idei filosofice turnate în limba greacă, şi aceasta încă a celui mai mare stilist aî
tuturor timpurilor ! D-l Papacostea se arată deplin conştient de greutatea sarcinei
d-sa scrie în prefaţă: .Pentru o literatură tânără şi nu pi ea bogată, daruri ca acesta/
de ar fi isbutite,' ar avea un' preţ: ele pun pe tinerii, cari vor fi sufletul neamului
nostru de mâne, în faţa umanităţii etice şi estetice; pe lângă iniţiarea cea mai
potrivită în arcanele filosofice, ele sunt şi mijloace minunate de educaţie. Dar am
zis: „dacă ar fi isbutite"!, căci înceicarea nu este uşoară. Limba grecească este
mai bogată ca a noastră, în cuvinte şi înţelesuri, în alcătuiri de forme şi de stil.
Dar încă să ai de aface cu maestria lui Platon !"
Impresia noastră este că d-l Papacostea a învins în mod fericit această greu­
tate. Nu numai cunoştinţele sale de limbă greacă, ci cultul pentru o formă curat
românească, i-au dat această putinţă. în adevăr, traducerea ce ne-o prez'ntă do­
vedeşte că d-sa posedă ceva mai mult": posedă spirit elen. Traducătorul lui Platon a
trăit îndelung în lumea gândirii grece, a -absorbit în sine ceva din spiritul acelei
lumi, pe care acum se sileşte să ne-o redea într'o românească adecvată. Spre a
ne convinge de aceasta nu e nevoe să mergem la pasagii celebre, cum e moartea
lui Socrate, în care traducătorul şi-a pus cu deosebire la contribuţie darurilor sale,
şi unde grija de a găsi pentru orice cuvânt grec un cuvânt neaoş românesc de­
vine cu adevărat tiranică. Orice pasaj, luat la întâmplare, învederează cu priso­
sinţă calităţile traducerii. Luăm de pildă, locul unde Socrate îşi arată dorinţa sa de
tânăr de a cunoaşte ştiinţa naturii ; îl dăm în mai multe traduceri străine celebre
spre a putea^fi puse în paralelă cu traducerea d-lui Papacostea.
Traducerea latină a luiM. Ficinus, revăzută de Hirsching:
„Cum essem juvenis, miraquadam ejus sapientiae cupiditate fragrabam, quam
naturae vocant htntoriam. Praeclarissima enim esse mihi videbatur, causas cognost
cere singulorum, per quam quodque fiai atque intereat et qua existat ratione : et
saepe me sursum deorsumque versabam, talia primum considerans, utrum post-
quam calidum et frigidum putrefactionem aliquam acceperunt, uti nonnuli dice-
bant, tune animalia nutriuntur ?.,." (Platonis Opera, ed. Didot, t. I, pg. 75).
Traducerea germană a lui Schleiermacher :
„In meiner Jugend hatte ich ein wundergrosses Bestreben nach jener Weis-
-heir, welche man die Naturkunde nennt : sie dünkte mich gar etwas Herrlichem,
*die Ursachen von Allem zu wissen, wodurch jegliches entsteht und wodurch e s
vergeht und wodurch es besteht, und hundertmal wendete ich mich bald hier
bald dort hin, indem ich bei mir selbst zuerst dergleichen tiberlegte. Also wenn
das warme und kalte in Fäulnis gerä', wie einige gesagt haben, dann bilden sich
die Tiere?..."
(Piatons Werke, von F. Schleiermacher, Berlin, 1805, 2 Th. 3 B., pg. 87 )
Traducerea franceză a lui Victor Cousin:
„Pendant ma jeunesse, il est incroyable quel désir j'avais de connaître cette
science, qu'on appelle la physique. Je trouvais quelque chose de sublime à sa­
voir les causes de chaque chose, ce qui la fait naître, ce qui la fait mourir, ce
qui la fait être : et je me suis souvent tourmenté de mille manières, cherchant en
moi-même si c'est du froid et du chaud, dans l'état de corruption, comme quelques-
uns le prétendent, que se forment les êtres animés..."
(Oeuvres de Platon, traduites par Victor Cousin, Paris, 1822, t. I, p. 272).
Traducerea română a d-lui G. Papacostea:
„Când eram tânăr aveam o grozav de mare dorinţă pentru studiul ce se nu­
meşte ştiinţa naturii : prea strălucit lucru mi s ; părea să cunoşti cauzele fiecărui
fenomen: pentru ce se naşte fiecare lucru, pentru ce moare, pentru ce există.
Adeseori alergam în sus şi în jos şi cercetam în deosebi chestiuni de felul acesta :
dacă nu cumva vieţuitoarele se nasc prin căldură şi frig, după ce s'a săvârşit mai
întâi un fel de putrezire, cum susţin unii...'* (Op. cit.; pg. 209).
De aici, ca şi din oricare alt pasaj, se poate vedea că traducerea d-lui
Papacostea stă la înălţimea celor mai celebre traduceri streine. Ca formă, ea s e
apropie mai mult de traducerea latină, ceeace e lesne de înţeles; căci oricine are
experienţa traducerii din greceşte, ştie că cea dintâi grijă a traducătorului din această
limbă este de a controla cum e redat textul grec în limba latină, cea mai înrudită
ca spirit şi ca construcţie cu originalul. Astfel, pe când Schleiermacher redă hype-
réphanos din original prin „etwas Hêrrliches", iar V. Cousin prin ^quelque chose
de sublime", şi în ciuda construcţiei greceşti, ambii lasă să se piardă importanţa
acestei expresii, punând o în cuprinsul propoziţiei, d-1 Papacostea traduce „prea
strălucit lucru" (praeclarissima) şi face să cadă toată greutatea asupra sensu­
lui a:estor cuvinte, aşezându-le chiar la începutul propoziţiei, ca şi traducătorul
latin, care urmează de aproape modelul grec. Şi tot astfel în alte privinţe (de pildă
pollăkis = germ : hundert mal = fre : de mille manières = lat : saepe = rom : ade­
seori) cum cetitorul poate controla singur din citatele de mai sus.
în această privinţă ne îngăduim a crede că distinsul recenzent din „Cugetul
Romanesc" (An. II, No. 8-9), d-1 Em. B., nu face un bun serviciu publicului ro­
mân, când pune în paralelă traducerea d-lui Cezar Papacostea cu" aceea de dată
mai proaspătă a d-lui Şt. Bezdechi, făcând chiar să reiasă oarecare superioritate
a celei din urmă asupra celei dintâi. După recensent, traducerea d-lui Papacostea
e arhaizantă, sfătoasă, încărcată; aceea a d-lui Bezdechi e modernă.'zîmbitoare,
simplă. Dar această impresie se lămureşte foarte lesne : d-1 Papacostea traduce
deadreptul din greceşte, cu sprijinul textului latin; d-1 Bezdechi traduce din fran­
ţuzeşte, fără a se mai duce la originalul grec. Dăm ca dovadă însuş pasajul citat
de recenzent şi pus alăturea de m o d e k l său francez:
Traducerea V., Cousin. Traducerea Şt. Bezdechi.
t
Je ne sais, Athéniens, quelle impres- Nu ştiu, Atenieni, ce impresie au
sion mes accusateurs ont faite sur vous; făcut asupra voastră acuzatorii mei; eu
et cependant, peu s'en fallu que je ne me eram cât p'aci să nu ma mai recunosc,
méconnusse moi-même, tant ils ont parlé atât au fost de convingătoare discursu-
d'une manière persuasive ; et cepen- rile lor. Şi totuş, ca să vorbim drept,
dant, à parler franchement, ils n'ont pas nimic din ce au spus ei nu este adevărat,
dit un mot qui soit véritable. Mais parmi Dar dintre toate minciunile lor, nici una
tous les mensonges qu'ils ont débités,, nu m'a mirat mai mult de cât aceea prin
ce qui m'a le plus surpris, c'est lorsqu'ils care vă sfătueşte să fiţi cu băgare de
vous ont recommandé de vous bien tenir seamă faţă de elocinţa mea. Mi s'a părut
en garde contre mon éloquence ; car, de culmea neruşinării, că nu s'au temut de
n'avoir pas craint la honte du démenti ocară unei desminţiri, pe care o să le-o
que je vais leur donner tout-à-l'heure, dau numaidecât, arătându-le că nu sunt
en faisant voir que je ne suis point du de loc elocvent, afară numai dacă prin
tout éloquent, voilà ce qui m'a paru le aceasta nu înţeleg pe omul care spune
comble de l'impudence, à moins qu'ils adevărul (Bezdechi, Apologia, pg. 119).
n'appellent éloquent celui qui dit la vé­
rité". (V. Cousin, op. cit., pg. 61).
Curri se vede, expresiile ce par moderne la d-1 Bezdechi, ca de pildă : „im­
presie", „acuzatori", „elocinţă", „culmea neruşinării", nu se datoresc unei interpre­
tări a textului grec în spirit modern, ci unei redări servile a traducerii franceze.
P-l Bezdechi traduce în mod greoiu: „era cât p'aci să nu mă_mai recunosc"
urmând modelul francez, unde e întrebuinţat verbul „se méconnaître". Dar textul
grec dă „oligou emaUtou epelathômen", ceeace se traduce uşor şi firesc: era
aproape să mă uit pe mine însumi". Astfel e şi traducerea latină a lui Ficinus,
precum şi cea germană a lui Schleiermacher. Expresia aproape comică : minciuna
„prin care vă sfătueşte" se datoreşte unei interpretări neindemânatece a mode­
lului francez, Textul grec dă „touto en hô élegon" „aceea prin care vă spuseră" ;
la fel traducerea lui Schleiermacher. Traducătorul francfz întrebuinţează însă
.lorsqu'ils vous ont recommandé": când v'au pus în vedere (Ficinus: monuerunt),
expresie căreia d-1 Bezdechi îi dă tălmăcirea de mai sus. Căci pentru d-sa ori­
ginalul grec este inexistent: d-1 Bezdechi traduce exclusiv din franţuzeşte, şi tra-
duee şi de aici prost. A pune asemenea traducere în comparaţie cu traducerea
d-lui Papacostea, în care orice propoziţie este meditată şi muncită, înseamnă a
încuraja un traducător lipsit de simţul răspunderii, cum e d-1 Bezdechi, ale cărui
traduceri trebue întâmpinate de critică cu cea mai aspră dezaprobare.
Nu ne rămâne decât să ne exprimăm părerea de rău, că minunata traducere
a d-lui Papacostea nu a avut norocul de a i se hărăzi o tipărire mai simpatică.
Greşelile de tipar abundă, pe alocurea destul de supărătoare ; calitatea hârtiei va­
riază delà coală la coală; paginaţia e atât de asimetrică, că nu rareori pagina ur­
mătoare e aşezată cu un sfert mai sus sau mai jos decât cea precedentă. Asemenea
lucrare ar fi meritat o formă exterioară ceva mai vrednică de conţinut.
Incheem exprimându-ne dorinţa, pe care am simţit-o mai deseori cetind tra­
ducerile d-lui Papacostea : ca d-sa să nu-şi mai risipească activitatea în deosebite
direcţii, ci să ş'o concentreze într'o singură operă: traducerea lui Platon întreg.
Dialogii, a căror tălmăcire română ne-a dat d-sa, conţin, pe lângă valoarea lor
proprie, şi o făgăduinţă de viitor: ei arată ceeace ne-ar putea da traducătorul, dacă
s'ar concentra numai în direcţia indicată. Ar putea astfel păşi şi cultura noastră,
sub acest raport, într'un stadiu mai înalt; ea ar putea trece din stadiul tălmăcirilor
fragmentare, în acel al redării marilor clasici în întregime. Şi e de prisos a mai
vorbi de câştigul cultural ce ar rezu'ta de aci.
Şt. ZELETIK
* *
Grundwissenschaftliche
H E Y D E , ERICH : Philosophie (Aus Natur-und Geisteswelt.
548. Bd), Leipzig, B. G. Teubner, 1924.
Filozofia contimporană, printr'un caracter general al ei, stă foarte aproape
de bisericile creştine de azi. Cum iiecare popor creştin îşi are Dumnezeul său,
care îl sprijine împotriva Dumnezeilor creştini ai celorlalte naţiuni, creştine şi ele;
tot astfel orice naţie europeană, mai ales din secolul XIX, îşi desmiardă filozofia
ei adevărată, ce zic?, singura adevărată, împotriva celorlalte filozofii băştinaşe,
deopotrivă de adevărate şi ele. Fiecare neam se închină la filozofia proprie — se
înţelege, dacă o are; nu numai la filozoful sau filozofii săi, — ceeace e firesc.
Această stare de lucruri nu pare a fi un motiv de bucurie, totuş, fiindcă nu poate
fi altfel — unii ar dori să fie altfel — e bine că e aşa.
Reprezentanţii filozofiei naţionale, naţionalizate sau împământenite — avem
tot felul de nuanţe — se cunosc, se cultivă între ei, şi totodată ignorează siste­
matic pe reprezentanţii filozofiei din vecini. Şi dacă cumva se întâmplă să ţină
seamă unii de alţii, nu reese limpede după ce criterii obiective s'au făcut alegerea
şi preţuirea. Dar se întâmplă şi mai rău. Exponenţii filozofiei din lăuntrul aceluiaş
Stat, gândesc şi scriu*uneori ca şi cum n'ar convieţui şi alţii, cari săvârşesc acelaş
lucru, tot cu aceleaş frumoase intenţii. Este de ajuns de cunoscută păţania lui
Schopenhauer. S'ar părea că fiecare scrie numai pentru sine şi pentru cei câţiva
din jur. •
Şi ne mai mirăm că filozofia nu inspiră prea multă încredere; că mai ales
oamenii de ştiinţă privesc adesea, cu mândria omului bine aşezat şi asigurat, la
cei ce se numesc singuri filozofi, poate fiindcă şi-au clădit, fiecare, o rolibă singu­
ratecă, bătută de toate vânturile spiritului. Nimeni nu vorbeşte de o astronomie
franceză sau engleză; de ce am vorbi de o filozofie franceză sau de una engleză ?
Că totuş vorbim, şi nu în zadar, o recunosc. Naţionalizarea filozofiei e un fapt.
La noi, din lipsa unei tradiţii filozofice, puţina noastră filozofie â putut evolua
nestâojenit, cu un interes pururea treaz pentru orice adevăr, ori unde ar fi răsărit
el: iar numărul restrâns al slujitorilor ei a produs în rândul acestora cooperare,
încurajare mutuală, stimă reciprocă, în fine, emulaţie rodnică. De bună seamă, am
fi în câştig, dacă am putea statornici o măsură obiectivă în judecarea mişcării
filozofice şi în cernerea ideilor din ţările, cari au putut să-şi plătească mai din
vreme şi în continuitate istorică fantezia de a avea asemenea mişcări şi de a
produce, nu spun idei, ci sisteme originale.
Măcinarea naţională a filozofiei a pricinuit o dârză rezistenţă din partea
celor ce visau o unificare ştiinţifică a filozofiei. Am scris : unificare ştiinţifică, fiindcă
în ordinea teoretică un criteriu obştesc de judecată, nu numai formală ci şi .ma­
terială, nu poate fi decât ştiinţific. Drept urmare, s'a vorbit din când în când, şi
atunci în chip stăruitor, de o filozofie ştiinţifică. Gândul multora a fost: filozo­
fia, sau va fi ştiinţifică sau va înceta de a mai fi o disciplină independentă de artă,
morală sau religie. Dar o filozofie ştiinţifică, care n'ar face altceva decât să îm­
prumute nu numai procedeele ci şi obiectele, specifice altor ştiinţe, ar fi doar
aparent de natură ştiinţifică. O atare filozofie, care ar respira cu plămânii altora,
pierde nota obligatorie a oricărei ştiinţe: autonomia obiectului, a purctului de
.plecare, şi a sistematizării sau a scopului final. Filozofia, pentru a fi ştiinţifică, tre-
bue să fie exactă in cadrul ei şi cu resurse proprii.
Intre cugetătorii contimporani un reprezentant hotărât al filozofiei exacte
este Johannes Rehmke. Cu acesta s'a întâmplat tocmai ceeace spuneam la în­
ceput. Contimporanii parcă se vorbiseră să nu-i pomenească numele, sau dacă
cumva i-1 pronunţau, se întâmpla, pentru a-1 micşora, să-1 vâre cu sila într'o cate­
gorie istorică recunoscută, secundară însă, şi aproape totdeauna opusă gândirii
sale. Dacă există azi un cugetător, care nu poate fi plasat în nici.una din cutiile
istoriografice, este Rehmke. Gândirea acestuia este atât de superior personală,
atât de admirabil revoluţionară, încât „ismul" apare ca o gravă neînţelegere.
Filozofia lui Rehmke sdruncină multe din noţiunile considerate până azi ca
cele mai sigure; aduce un duh proaspăt nu numai în deslegarea problemelor,
aşadar în metodologia filozofică, dar chiar în formularea acejor probleme, în pu­
nerea pietrei de temelie. Deşi terminologia rehmkeiană este adesea nouă, şi de
aceea puţin obişnuită, ea îmbracă o cugetare de o limpezime cristalină şi de o
severitate logică fără seamăn. Filozofia lui Rehmke se prezintă ca un vast efort de
gândire, consecventă până la capăt, oricare ar fi concluziile ; neintimidată de so­
luţii milenare sau de perspectiva dărâmărilor necesare. Şi"tocmai stringenţa gân­
dirii postulează la el fixarea univocă a termenilor.
Unii nu l-au înţeles, spre liniştea lor; iar cei ce l-au înţeles, dar n'au măr­
turisit, au tăcut pentru a nu primejdui poziţia ocupată de mult.
După apariţia Logicei (1918) tăcerea n'a mai putut fi respectată; dura de
prea mult şi chiar devenise de prisos: noua cugetare începuse să se impună şi
să-şi facă singură drum, împotriva neînţelegerii voite sau nu. Astăzi filozofia lui
Rehmke, fără milă faţă de jongleria poetico-filozofică, are în revista „Grundwis-
senschaft" un organ propriu nu numai de propagandă şi critică ci şi de creştere
f
organică. Străbate încet dar sigur: înce , fiindcă este inactuală în atmosfera de
relaxare logică a prezentului; sigur, fiindcă posedă o veracitate imanentă ire-
sistibilă.
Ca un simptom al consacrării publice, cunoscuta colecţie a lui Teubner
„Aus Natur-und Geisteswelt" dă la lumină o concisă expunere a filozofiei lui
Rehmke, expunere datorită unuia din cei mai convinşi şi talentaţi proseliţi ai
acestei dure cugetări. Lucrarea lui E. Heyde, limpede şi fericit condtensată, poate
fi considerată ca o nimerită introducere, ce nu scuteşte totuş de lectura operelor
1
originale, în .ştiinţa fundamentală ', Ea este, cred, bine articulată. După „partea
pregătitoare", care cer:etează natura ştiinţifică, condiţiile de exactitate ale filo­
zofiei, respingând cu acest prilej pretenţia de ştiinţă filozofică de bază a teoriei
cunoştinţei — această respingere este fără tăgadă meritul cel mai durabil al lui
Rehmke, — urmează „partea mai desvoltată", unde -se ocupă de problemele cu
rezultate pozitive: lucru-conştiinţă; general-unic; unitate-simplu; schimbător-
neschimbător; real-nereal. Heyde regretă că din cauza limitelor inerente un e
opere de vulgarizare n'a pututdesvolta mai ales latura etică, nu mai puţin orii.
ginală, a filozofiei lui Rehmke, astăzi un bătrân (peste 73 ani) profesor pensiona'-
M. F L .
Jubileul Universităţii din Neapole
şi Congresul International de Filosofic
Universitatea din Neapole, cu prilejul sărbătoririi, în Aprilie a. c , al celui
de al şeaptelea centenar al întemeerii ei, a luat inimoasa iniţiativă — cea dintâiu
după răsboiu — a restabili firul, întrerupt de duşmănii sângeroase, al congreselor
internaţionale de filosofic Facem sincere urări de reuşită ; dar nu ascundem unele
temeri.
Prin reprezentantul ei, Prof. Antonio Aliotta, universitatea napolitană adre­
sează Profesorului Hans Vaihinger. conducătorul „Societăţii Kantiene", invitaţia
de participare la numitul Congres. Intre altele, spune: „E timpul să se restabilească
raporturi amicale între filosofii tuturor naţiunilor. — Italia a urmărit totdeauna cu
simpatie mişcarea cugetării germane. Vom fi bucuroşi a strânge mâna colegilor
germani, aci în Neapole, şi astfel a colabora să înceteze vrăjmăşia între naţiuni,,.
De oarece jubileul bătrânei universităţi are loc aproape simultan cu de mult
pregătita comemorare, tot în Aprilie, a bicentenarului naşterii lui Kant, data Cq 1-
gresului internaţional a fost fixată la finele lui Mai a. c , în Neapole.
REVISTA REVISTELOR
Lanima Greca: Odiare per maggior-
mente amare, este titlul unui ciudat articol
pe care-1 publică Francesco A. Ferrari în
revista romană de studii religioase Bi-
lychnis, Ianuar 12S4. Cu citate numeroase
şi foarte adesea surprinzătoare, autorul în­
cearcă a dovedi că în viziunea greacă a
vieţii, ura era o virtute, după care se mă­
sură valoarea oamenilor. Această stranie
orientare-morală a sufletului antic s'ar da­
tora pe deoparte lipsei ideii de progres —
trăsătură constitutivă a ethosului elen,— pe
de alta unei concepţii statice şi delimitate
a sumei bunurilor pe care le poate oferi
realitatea. Neputând opune răului o fericire
transcendentă, ca aceea pe care mai târziu
era s'o ofere creştinismul, Grecul recu­
noştea implicita imposibilitate a reducerii
dualismului: bine-rău, cu corelativul psiho­
logic : iubire-ură, şi nevoia de a le afirma
pe amândouă.
Farmeculrafinat al acestor raţionamente
este totuş simţitor redus prin anumite in-
precisiuni; aşa, odată ura este considerată
ca o virtute pozitivă, altă dată ca pur şi
simplu negativă, reliefând adică valoarea
iubirii; uneori ea este opusă erosului pla­
tonician, fără ca să poată fi totuş transpusă
în planul metafizic pe care doctrina ero­
sului îl impune ; alteori, însfârşit, ura nu e
decât corelativul amiciţiei. Cum mai ales
în acest din urmă cerc se învârtesc închee-
rile, interesul mai adânc filosofic apare
simţitor micşorat Tema are însă toate
elementele care pledează pentiu o reluare
mai sistematic \
In acelaş număr al aceleeaş reviste, un
articol mai mult în schiţă al Profesorului
Giovanni Luzzi, L'uomo secondo l'inse-
gnamento di Gesă nei sinottici. Cu toate
că făcut din ţărână, omul a avut putinţa
şi dreptul de a aspira la cer. Dar omul a
păcătuit. El are încă, fără îndoială, anumite
bune dispoziţii; dar răul e mai puternic
în om decât binele. Răul venind dela dia­
vol, deci din afara omului, acesta nu poate
fi făcut responsabil; responsabil este el
deci nu de existenţa răulu', ci de faptul
că se lasă învins de rău. Aceasta ar fi
după Luzzi antropologia creştină cuprinsă
în evangheliile sinoptice. Cu toate că ar­
ticolul redă exact atmosfera ceva cam
greoaie, de bun simţ şi ateologică, a pri­
melor 3 evanghelii, punctul de plecare
este aproximativ inexact. Se afirmă anume
că Isus ar fi admis (după sinoptici) univer­
salitatea păcatului. Amintim totuş textul:
Non veni vocare Justos, sedpeccatores ad
poenitentiam (Luc. XV. 32), care hotăreşte
altfel.
Universalitatea păcatului este o con­
secinţă a doctrinei păcatului originar.
Această doctrină, — cea mai adâncă şi mai
plină de semnificaţie metafizică — este
însă, în creştinism, posterioară sinopticilor.
Convorbiri Literare, anul 56, Ianuarie-
Februarie. Un articol de Mircea Djuvara,
despre Idealul in filosofie, cu următo­
rul sfârşit:
Raţiunea explică nu numai lumea cunoş­
tinţei, dar şi pe aceea a acţiunei. Ca o
sinteză a acestor două, stă lumea frumo­
sului, care uneşte sub o formă proprie
morala cu ştiinţa, făcând pe om să între­
vadă idealul realizat aevea.
Idealul în genere explică astfel existenţa
şi îi dă un rost, o semnificaţie.
Pornirea eternă spre ideal, este insăş
viaţi.
Vedem cum, după o cercetare de a-
proape două mii de ani, cugetarea ome­
nească ajunge la o concepţie nu prea
îndepărtată de aceea la care se oprise
Platon în filozofia Ideilor.
Care e semnificaţia acestei concepţii
filosofice ?
E un protest contra materialismului, care
nimiceşte şi neagă orice concepţie de
valoare.
Pentru concepţia idealistă există valori:
acelea al adevărului, al binelui, al frumo­
sului ; numai ele dau sens vieţii şi deci
universului.
Progresul constă în crearea cât mai
multor valori de aceleaş fel în cadrele
acestea maii.
, Astfel înţelegem mai adânc, cum omul
poate avea satisfacţiuni în lumea aceasta :
are adevărate satisfacţiuni când reuşeşte
să înţeleagă adevărul, să creeze frumosul,
să realizeze binele.
Acesta e singurul scop care dă preţ şi
înţeles existenţii noastre.
Cultura e mijlocul de -a face pe fiecare
să înţeleagă, să simtă, să trăiască acest
adevăr.
Omul cult se deosebeşte de cel incult
sau semicult, tocmai prin faptul că atribue
însemnătate acestor valori, preţuindu-le
mai presus de toate. Pentru el, adevărul,
binele, frumosul au o valoare supremă.
Orice altă valoare le este subordonată.
Idealul, în acest sens, nu e un cuvânt
deşert, ci realitatea simţită în felul cel mai
adânc şi pătrunzător.
Revista Generală a învăţământului,
anul XII, No. 4. Un articol de C. Rădulescu-
Motru, despre Şcoala viitoare a. naţiona­
lismului, din care extragem :
In primul rând, şcoala viitoare are să
lege din nou firul de continuitate a tradiţiei
româneşti. Ruperea de trecut, pe care au
proclamat-o ostentativ intelectualii români
din generaţia delà 1848, şi după 1848, a
fost o dibace strategie politică; şi ca atare
ea se explică şi se iartă. Fără condam­
narea în bloc a trecutului nu s'ar fi reali­
zat aşa de repede la noi reformele toate
câte s'au imitat din Europa apuseană. Am
voit pentru lucruri noi, o ţară nouă, aşa
cum au voit şi Francezii, pentru demo­
craţia şi republica lor, o ţară care începea
numai delà marea revoluţie din 1789. Am
îmbrăţişat o strategie cerută de împreju­
rări şi pe care o făcuse aşa de sugestivă
poeticele descrieri ale lui Jules Michelet,
marele dascăl în cele istorice pentru ge­
neraţia delà 1848. Continuarea ei însă ar
fi o mare greşeală. De altfel am fi singurii
în Europa cari am persista în ea. In Franţa
de astăzi nimeni nu se mai leapădă de
trecut. „L'union sacrée" a readunat Ia un
loc nu numai pe oamenii Franţei, ci toate
manifestările geniului francez, indiferent
de momentul în care ele s'au produs. Este
o plăcere să constaţi astăzi, până Ia scrii­
torii francezi cei mai înaintaţi în idei,
recunoaşterea puterii tradiţiei. Conştiinţa
franceză de astăzi îşi caută în tradiţie
vigoarea şi originalitatea geniului său. Un
exemplu tipic, în această privinţă, ni-1
oferă sociologul C. Bougie, profesor la
Sorbonne în Paris, care anul trecut ne-a
onorat cu câteva conferinţe la Bucureşti.
In scrierea sa ultimă „De la sociologie â
l'action sociale", vine foarte des vorba de
tra liţie. Tradiţia explică politica de astăzi
a Franţei, în tot ce aceasta are mai uma­
nitar şi mai ideal. Tradiţia explică şi baza
solidă a autorităţii pe care o are morala
în popor. Prin urmare, tradiţia este isvo-
rul acelei autorităţi, care se punea odini­
oară pe seama religiei I Cât suntem de
departe de vremea când un Michelet dis­
preţuia tradiţiile trecutului, pentru a face
un iât mai mare loc inovaţiilor ce aveau
să fie aduse de libertatea spiritului!
Revenirea la tradiţie nu înseamnă aser­
virea spiritului cercetător la judecata şi
instituţiile trecutului. Aceasta ar fi o nouă
strategie politică în folosul altora. Tradiţia
nu înseamnă renunţarea la critică şi la
progres, ci înseamnă înaintare sigură sub
controlul experienţii. Numai din ignoranţă
se poate vorbi de tradiţie, ca de o încre­
menire a spiritului în forme hieratice.
Tradiţia este o organizare a spiritului,
adică o cucerire stabilă a acestuia în ve­
derea unei desvoltări ulterioare, Ce este
graiul omenesc, decât o continuă înlăn­
ţuire de tradiţii ? Dacă fiecare nou venit
pe lume ar fi liber să vorbească aşa cum
vrea, ce viaţă socială ar fi cu putinţă?
Mulţumită însă mecanismului său tradiţio­
nal, graiul este cel mai important instru­
ment al progresului. Poate individul să
inoveze cât vrea în graiul său particular,
vorbit şi scris, — şi mulţi literaţi iau în
serios această aparentă libertate, — dar in
graiul cel care rămâne se fixează numai
inovaţiile potrivite tradiţiei. Şi nimeni nu
se plânge de aceasta.. De ce nu ar fi tot
aşa şi pe celelalte terenuri ale activităţii
sociale ?
Tradiţia dă cuceririlor spirituale stabi­
litatea de care acestea au nevoie înainte
de a-şi lua sborul creşterei. Tot ce este
viabil sufleteşte reuşeşte să intre în tra­
diţie, încremenită nu ajunge să fie tradiţia
decât după ce spiritul încremeneşte in
stârpiciune. In trecutul fiecărui popor gă­
sim pentru aceeaş manifestaţie spirituală
mai multe tradiţii. Este de datoria omului
conştient să cerceteze şi să aleagă între
tradiţii. Nimeni nu este obligat să devină
mai întâiu un prost, şi apoi să adopte o
tradiţie. îndrumarea la alegere constitue
tocmai principala menire a şcoalei.
G. G-. Antonescu, vorbind despre ideea
dominantă in actualele reforme şcolarei,
găseşte;
Că sinteza elementului umanist cu cej
realist, al celui de cultură generală cu
acela al îndrumărei spre viaţa practică, o
găsim realizată mai întâiu în învăţământul
primar: In actuala reformase prevede că
după primii 4 ani de şcoală primară, mai
sunt necesari pentru elevii cari nu intră
în învăţământul secundar, încă 3 ani de
comolectare a culturei generale dobândită
de elevi în primii 4 ani. Pe dealtă parte
se prevede să li se mai dèa şi oarecare
îndrumări practice cu regiunea în care
trăesc precum şi elemente de educaţie
cetăţenească.
In ceace priveşte învăţământul secundar
la noi, s'a ajuns la o concepţie unitară
deplină: şcoala secundară în cei 7 ani cât
va dura, va fi unitară (cultura 'lasică,
modernă şi şt. pozitive) iar în loc de clasa
8-a vom avea un an pregătitor de specia­
lizare, ce va fi făcut la şcoala superioară,
la care tânărul voeşte să se înscrie. Cu
chipul acesta, şcoala superioară e chemată
să-şi formeze elementele, astfel ca ele să
poată corespundă cerinţelor ei de educaţie
şi program.
Dacă ne referim, în fine, Ia Universitate,
tendinţa este de*"a găsi posibilitatea unui
contact între şcoalele speciale şi univer­
sitatea propriu zisă, aşa în cât şi tânărul
student al uneij scoale profesionale să
guste din cultura superioară idealistă a
Universităţii. Apropierea aceasta se va face
cu atât mai mult, dela facultate la facul­
tate, aşa în cât între diferitele facultăţi să
nu mai existe „ziduri chinezeşti", adică
studenţii din anume facultăţi să poată să-şi
aleagă ca obiecte de studiu şi obiecte ale
altor facultăţi; de exemplu un student
dela ştiinţe să poată urma filosofia, etc.
Ne exprimăm speranţa că idealismul
activ va anima şi actuala reformă dela noi.
Bevtie d'TJniversité de Bruxelles, Jan-
vier 1924. Un articol al lui Octav G.
Lecca despre vechiile rase europene şi
substratul naţiunilor moderne. O. Lecca
împarte rasele europene în patru grupuri
şi dă următoarele subdiviziuni :
I. Rasa blondă, nord-europeană (ger­
mană — scandinavă), cuprinzând pe Ger­
mani (Englezi, Norvegieni, Danezi, Suedezi
Germani propriu zişi, Olandezi, Belgi, Fla­
manzi), pe Baltici (Letoni, Lituanieni,
vechii Prusieni) şi pe Slavi (Venzi, Po­
lonezi, Ruşi).
II. Pelasgi, rasa anărio-pontică. Aci
intră: Ilirienii (Albanezii, Bosniaci, Dal­
mata), Sciţii (Ruşii de sud), Egeo-Frigienii
(Grecii Anatolieni) şi Etruscii, Italioţii
(Italienii),
III. Rasa mediteraneană; brună sau
nord africană: Iberii sau Ligurii (Spa­
niolii, Portughezii, Sicilienii, Sardii), At­
lanta (Basci;); Libienii (Africanii de nord),
Egipţienii.
IV. Celiii (rasa alpină), în care intră:
Ceveno-bretonii (Francezii, Valonii), Al­
pinii (Elveţienii, Şvabii, Bavarezii, Aus­
triecii, Cehii, Sârbii); Celţii occidentali,
(Irlandezii),
Logos. Bd. XII. 1923. H, 1.
Baensch. Otto: Kunst u. Gefühl.- Bauch,
Bruno : Das transzendentale Subjekt. Eine
tranzendentalphilosophische S k i z z e . —
Cohn, Jonas: Über einige Grundfragen
der Psychologie.— Hensel, Paul: Goethes
italienische Reise als Wendepunkt in sein
Leben.— Herringel, Eugen: Emil Lasks
Wertsystem.— Kroner, Richard: Geschi­
chte und Philosophie.— Medicus, Fritz;
Von der Zeit und vom Überzeitlichen in
der Philosophie und ihrer Geschichte.—
Mehlis, Georgj Der Begriff der Mystik.—
Spranger, Eduard : Rickerts System.
Kantstudien. Bd. XXVIII. 1923 H. 1/2.
Kynast, Reinhard : Z. Gedankengang
der Kritik d. r. V. — Timerding, H. E :
Kant und Gauss. — Anderson, Georg:
Kants Metaphysik der Sitten—ihre Idee u n d
ihr Verhältnis zur Ethik der Wolffschen
Schule.— Rosenthal, Georg : Schiller und
Kants Kr.tik d. r. V.— Ziehen, Theodor:
Z. Begriff der Geschichtsphilosophie. —
Car nap Rudolf: Über die Aufgabe des
Physik.— Nobel, Albert: Relationsurteilj
als synthetische Urteile a priori.— Faerber,
Max: Einde utigkeit und Relativitätstheo­
rie. Hofmann, Paul: Zur Antinomie im Pro­
blem der Gültigkeit.
Archiv für Philosophie. Abt. I. Archiv
für Geschichte der Philosophie. Bd. XXV-
1923. H. 1/2.
Rudnianski, S.: Die erkenntnistheore­
tischen Grundlagen des franz. Materialis­
mus.— Bise Pierre: Hippodamos de Mi­
l e t . - Kreis, Friederich: Die Lehre des
Protagoras und ihre Darstellung in Piatons
Theätet. — Davillé, M.: Le séjour de
Leibniz & Paris (1672—1676).— Muhl, Max :
Theophrast und die Vorsokratiker.
Mem. 1923. H. 3/4.
Frässdorf, W, : Der Begriff der Nachah.
mung in der Aesthetik J. J. Rousseaus —
Ehrenberg, Victor : Anfänge des griechi-
schen Naturrechts.— Leicinski, M.: Kants
formale Theorie der Sittlichkeit.—Frankl :
Thaies und der Magnetstein. — Pagets
Albert : Wilhelm Schuppe.
Idem. Abt. II. Archiv für systematische
Philosophie. Bd. XXVII. 1923. H. 3/4.
Del-Negro, Walter : Zum Streit über den
philosophischen S'nn der Einsteinschen
Relativitätstheorie. — Hai!, Jane : Is the
New-Realism new ? — Metallman, J. ; Das
dritte dynamische Prinzip von Newton —
Eibl, Hans: Das Problem der Zeit bei d.
alten Denkern. — Schubert-Soldern, Ric-
hard : Die erkenntnistheoretische Trag-
weite des Weber — Fec-hnersehen Grund-
gesetzes. — Weinberger, Wilh,: Die Ent-
stehung der platonischen Ideenlehre. —
Grundwissenschaft. Bd. IV. H. 1/2.
Lüdtke, Der Meister. — Schumann, Fr.
Karl : Johannes Rehmkes Werk. —• Tle-
genwald, Hermann ; Das Erkennen in
transzendentalistischer und philosophie-
wissenschaftlicher Erörterung. — Michal-
tschew, Diroitri: Allmacht und Wirklich-
keit. — Weinhandl, Ferdinand : Die Me-
thode der Gestaltanalvse. — Gassen,
Kurt : Der Ansatz der Leistungswissen-
schaften. — Iliew, Nikola : Das Lernen
im Lichte der psyhologiefreien Logik. —
Joelsohn, Hermann : Von der Linie und
der Erdachse. — Heyde, Erich : Die Sug-
gestion. — Wieckberg, Wolfgang : Die
Künstlerische Konzeption, — Unger, Otto :
Das Ethische,
Mem. Bd. IV. 3/4.
IteMnke. Johannes : Die philosophische
Erbsünde und die Immanenzphüosophie,
— Hochfeld, Sophus : „Das Gegebene
schlechtweg". — Heyde, Gerhard; Die
Grundlegung der Philosophie bei Hans
Driesch. — Weidmann, Joseph ; Die
Willensfreiheit. — Rehmke, Joh. ; Die
Bewegung. — Ilegenwald, Hermann : Re-
ligion und Religionswissenschaft.— Hoch-
feld, Sophus : Das Komische. — Wittig,
Hans : Die Erkenntnis der Relativitäts-
theorie. — Unger, Otto : Die Frau und das
Krokodil.—Rehmke. Johannes : „Mein Ich".
Eevue Philosophique. 48e • Année.
Nos. 1/2.
Dumas, G. : Avant-propos d'un traité de
psychologie. — Paulhan, Fr. : L'abso'u
dans l'homme et dans le monde. — Halb-
wachs, M. : Le rêve et les images — sou-
venirs. Contribution à une théorie socio-
logique de la mémoire. — Villey, P. : La
perception des obstacles chez les aveu-
gles de la guerre. — Rabaud, E. : La fin du
Weismannisme : les nouvelles idées sur
la cehille et le noyau. — halo, Ch. : Es-
thétique (revue critique).
Idem. 48 Année. Nos. 3/4.
Naville, A. : De la solidarité des inté-
rêts. — Sageret, J. Le pluralisme et le mo-
nisme scientifique. Leur conciliation. —
Lenoir, R. — Condilac. — Gilson, Et. : Phi-
losophie médiévale et histoire des idées
religieuses. — Bréhier, E : Histoire de la
philosophie moderne. — Cramaussel, E. :
Pédagogie.
Idem. 48 Année. Nos. 5/f.
May er, A. : L'histoire naturelle des corps
organisés et la biologie. — Gaultier, J. de :
Introduction à une morale delà force. —
Groethuysen, B. : Les Jeunes Hégéliens
et les origines du socialisme contempo-
rain en Allemagne. — Hubert, R. : Le pro-
blème de l'existence sociale. — Rey. A, :
Notes bibliographiques sur quelques ou-
vrages importants parus en 1920-1921 sur
la philosophie des sciences.
Mem. 48e Année Nos. 7/8.
Janet, P. Dr. : A propos de la métapsy-
chique. — Meyerson, E. : Hegel, Hamilton,
Hamelin et le concept de cause.— Goblot,
Ed. ; Le réel et l'intelligible, —< Dupont,
P. : Trois conceptions du temps physique.
Blondel, Ch. : L'activité mentale selon
Freud, moi et libido. — H. Carteron : Un
nouveau point de vue sur l'histoire de la
philosophie grecque.— Wahl, J. : Neo-réa-
listes d'Angleterre et d'Amérique.
Idem. 48e Année. Nos. 9/10.
Dumas, G. : Un nouveau chapitre de
psychologie.— Pilsbury, W.-B. : L'épreuve
et l'erreur, loi des opérations mentales.—
Davy, G. : L'oevre d'Espinas. — Goguel,
M.: Quelques remarques sur la morale
de Jésus. — Hubert, R. : Le principe des
nationalités.
Idem. 48e Année. Nos. 11/12.
Chaslin, Ph. Dr.: Quelques mots sur
l'idée de limite mathématique, considérée
du point de vue psychologique. — Halb-
waces, M. : L'expérimentation statistique
et les probabilités. — Cantecor, G. : La
vocation de Descartes.— Cellérier, L. : La
psychologie de Freud. — Davy, G. : Les
théories contemporaines de la souve-
raineté : M. Hauriou et la doctrine de l'in-
stitution.
Revue de métaphysique et de morale.
30" Année. No. 1.
Baldwin, J. M.: L'aboutissement de la
médiation logique: l'intuition.
Meyerson, E. : Le sens commun vise-t-il
la connaissance ? — Bertrand, R. : Le
refus d'évaluer. — Winter, M. : Le théo-
rème de Pythagore.— Weber, L. : L'expé-
rience humaine et la causalité physique,
par L. Brunschwicg, — Aillet, G. : Droit
et Sociologie, d'après G. Davy. — Laver-
gne, B. : Du principe des Nationalités et
d'une théorie générale du droit des peu-
ples.
Idem. 30° Année, No. 2.
Blondel, M. — Le Jansénisme et l'anti-
Jansénisme de Pascal. — Brunschwicg,
L. : La solitude de Pascal. — Chevalier,
J. : La méthode de connaître, d'après
Pascal. — Filleau de la Chaise: Qu'il y a
des démonstrations d'une autre espèce et
aussi certaines que celles de la géométrie.
Hoff ding, H. : Pascal et Kirkegaard. — La-
porte. J. : Pascal et la doctrine de Port-
Royal. — Rauh, F. : La philosophie de
Pascal. — Unamuno, M. de: La foi pas-
calienne.
Idem, 30° Année. No. 3.
Brunschwicg, L. : La relation entre le
mathématique et le physique. — Berthe-
lot, R, : La pansée philosophique de Re-
nan. — Dürkheim, E. : Histoire du socia-
lisme: Le socialisme auXVIII-e siècle.—
Dorolle, M. : La conscience et les valeurs
morales. — König, D. : Sur un problème
de la théorie générale des ensembles et
la théorie des graphes.—Aillet, G.— Droit
et Sociologie (suite et fin).
Idem. 30e Année. No. 4.
Gentile, G.: Art et Religion.— Hamelin,
O, : La morale d'Aristote. — Forti, E. : La
psychologie bergsonienne et les survi-
vances actuelles de l'associationisme. —
Reymond, A.: Le „cogito". Vérification
d'une hyphothèse métaphysique. — Bré-
hier, E. : Platon, d'après Wilamowitz —
Mellendorf. — Lavergne, B. : Une nou-
velle critique du socialisme.
 BIBLIOGRAFIE
Haldane, Vicomte de : La Règne de
la Relativité, tr. franc, de H. d e ^ V a -
rig-ny, Gauthier-Villars. Paris, 1 9 2 2 ,
PP. 5 9 0 .
Haldane, actualul ministru în cabinetul
britanic, este şi un cunoscut filozof ; pre­
ferinţele lui pentru relativism nu sunt
de origine recentă — ele datează, ne-o
spune, de vreo patruzeci de ani — ; dar
stimulat de succesul lui Einstein, pentru
care nutreşte o admiraţie entuziastă însă
independentă, a clădit un sistem filozofic
bazat în întregime pe ideea relativităţii.
Sumarul indică deajuns bogăţia cuprin-
t sului:
Introduction.—Le domaine de la Science.
— La Relativité et ce qu'elle signifie.—La
relativité sous une forme britanique.—Ein­
stein. — La relativité dans l'expérience en
général.— Le fondation métaphysique de
la relativité. — Le soi dans la connais,
sance.— La signification, en tant qu'entrée
dans la réalité. — Apparence et réalité. —
Ordres multiples dans la connaisance. —
Philosophie grecque. — Le nouveau Réa­
lisme. — Réalisme et idéalisme. — Une
critique américaine de Bergson.—Le prin­
cipe hégélien.—La relation de l'homme à
la Société. — L'individu et l'Etat. — La
vie éternelle. — Réflexions finales.
Robin, Léon: La P e n s é e Grecque
et les Orig-ines de l'esprit scientifique.
(Colecţia: L'Evolution de l'Humanité),
La R e n a i s s a n c e du Livre, Paris, 1 9 2 3 ,
pp. 4 8 0 .
Opera umple un gol în bibliografia fran­
ceză: este cea dintâi expunere docu
mentată a cugetării greceşti, delà Thaïes
ia Neoplatovici. Titlul ei nu trebue să în­
şele; nu e o istorie a ştiinţelor exacte, ci
a „spiritului ştiinţific", care, în adevăr, la
Greci, cel puţin până la Aristotel, se con­
fundă cu filozofia.
Introduction. — Les Origines. — Science
et Philosophie. — La culture humaine. —
L'homme et l'Univers.— L'idéal du Sage.—
Le déclin de la Pensée grecque.
Séailles, Gabriel: La philosophie du
travail. L e s P r e s s e s universitaires de
F r a n c e , Paris, 1 9 2 3 , pp. 4 0 8 .
E o colaţionare de articole şi conferinţe,
n decurs de aproape două zeci de ani,
ale repauzatului profesor, estetician şi
moralist. Toate sunt însufleţite de acelaş
duh : o cultură laică, o credinţă liberă.
Cităm pe cele mai nr-lte :
La philosophie du travail. — Le dogme
et la Science. — Libres penseurs et libres
croyants. — L'éducation intellectuelle tt
l'éducation morale.— Patrie et Patriotisme.
— L'éducation morale et l'idéal laïque. —
Morale et Religion. — Philosophie. — La
leçon des ancêtres. — Pacifisme.— L'union
morale dans la diversité des croyances. —
L'enseignement de la morale à l'école, —
L'éducation morale de la démocratie. —
Quel rêve j'aurais voulu réaliser. — Dis-
cours à Anatole France. — Hommage aux
morts.
Brunschvicg, Léon : L ' e x p é r i e n c e
humaine e t la causalité p h y s i q u e . F .
A l c a n , Paris, 1 9 2 2 , p p . 6 2 5 .
Brunschvicg, profesor la Sorbona, este
azi unul din cei mai respectaţi gânditori
ai Franţei, deşi, odinioară, teza sa de docto­
rat „La modalité du jugement", a fost prea
puţin preţuită de juriul examinator.
In această lucrare voluminoasă, subtili­
tatea dialectică, proprie acestui cugetător,
este combinată cu o autentică erudiţie
ştiinţifică. Opera urmăreşte lămurirea uneia
din cele mai spinoase probleme ale filo­
zofiei ştiinţifice: raportul intim dintre ex­
perienţă şi matematică, sau, mai specificat,
raportul .dintre experienţă şi cauzualitatea
fizică, formulabilă matematic. Autorul se
pronunţă împotriva doctrinei empirismului
pur, pe care nu-1 cercetează şi în repre-
zentanţii lui germani, şi pentru o concepţie
în genere apropiată de Kantism : tniunea
strânsă a faptelor cu activitatea spiritu­
lui, producător a felurite noţiuni de cau­
zalitate, după exigenţele faptelor, nu a
unei categorii unice şi neschimbătoare.
I. Les théories de l'expérience pure. —
II. L'organisation intellectuelle de l'expé­
rience: période préscientifique.— III. L'or­
ganisation intellectuelle de l'expérience :
ère de la mécanique. — IV. L'organisation
intellectuelle de l'expérience: marche des
idées physique. --' V. Constitution de la
causalité physique. — VI. Les phases de
l'expérience humaine.
Russell, Bertrand: L-^s problèmes
de la Ph losophie, traduit par M-Ile
J. F. R e n a u l d . F . Alcan, Paris, 1 9 2 3 ,
pp. 176.
Bibliografia franceză numără puţine lu­
crări de iniţiare în tainele elementare ale
filozofiei. De aceea, editura Alcan, care
încă de mult a câştigat dreptul la recu­
noştinţă din partea filozofilor, face tuturor
un adevărat serviciu publicând traducerea
acestui răspândit manual, apărut întâiu în
colecţia Home University Library, al cu­
noscutului matematician şi originalului
cugetător. Russell.
Acesta, unul din partizanii „noului rea­
lism", isbuteşte a uni teza realităţii mate­
riei şi lumii externe cu teza platonică a
existenţii „ideilor" sau „universaliloi". E
cutezător, dar ingenios şi destul de con­
vingător legitimat.
Apparente et Réalité. — L'existence de
la matière. — La nature de la matière. —
L'idéalism.—La connaissance personnelle
ou directe, et la connaissance par défini­
tion du signalement. — L'induction. —
Notre connaissance des principes géné­
raux.— Comment la connaissance apriori
est possible.— Le monde des universaux.—
La connaissance intuitive. — Le vrai et le
faux. — La connaissance de l'erreur et
l'opinion probable. — Les limites de la
connaissance philosophique. — La valeur
de la philosophie.
Blondei, Ch.: L a P s y c h a n a l y s e . F .
Alcan, Paris, 1 9 2 4 , pp. 2 5 1 .
Prezentarea marelui public a doctrinei,
obscene în materialul ei, a psihiatrului
Freud, este desigur un lucru gingaş.
Profesorul din Strasburg, Blondei, cu­
noscut prin studii de psihopatalogie, dă la
lumină una din ultimele expuneri populare
ale „psihanalizei", în care documentarea
fără reticenţe şi ipocrizie se uneşte cu
fineţea şi claritatea franceză. De reţinut,
în volum, sunt şi consideraţiile critice.
Aşa, între altele, găseşte că e o vătămare
a doctrinei lui Freud a o considera drept
un pansexualism. De asemenea, marele
răsboiu a demonstrat simplu şi crucial că
faimoasa libido nu e cauza dominantă a
nevrozelor. La „armata din Orient" unde
r i m a r
a fost autorul, c o m p e a apetitului
sexual a fost mult mai puternică decât în
celelalte armate franceze, şi cu acestea
psihonevrozele n'au fost mai numeroase.
Les actes manques. — Les rêves. — Les
névroses. — La libido et la sexualité in-
fantile. — La genèse des névroses. — La
thérapeuthique psychanalytique.— La-con-
ception psychanalytique de la vie men-
tale. — Réflexions critiques. — L'interpré-
tation des rêves. — L'interprétation des
actes manques. F.