Maior Petru Istoria Pentru Inceputul Romanilor in Dacia Vol 1

https://biblioteca-digitala.
ro
'
Petru Maior
ISTORIA
pentru
îNCEPUTUL ROMÂNILOR
îN DACIA
Vo:umul I
Ediţie critică şi Studiu asupra llmbll

de FLOREA FUGAR.IU
Prefaţă şi note
de MANOLE NEAGOE
EDITURA ALBATROS
https://biblioteca-digitala.ro
---------
STUDIU JNTRODt:CJJV
tn lungul proces de formare a statelor feudale,

proces care i-ncepe în secolul al VI-lea şi se încheie, în linii
generale, între secolele IX-XIV, formarea poporului român şi
apariţia stalelor feudale româneşti ocupă un loc aparte. lmpre-
jurări vitrege au împiedicat const-ituirea umti stat feudal ronuî-
nesc care s<l înglobeze întregul spaţiu carpato-dmzărean locuit
de români. ln mod normal, Transilvania ar fi trebuit să fie,
prin aşezareci ei - cetate naturală Îllconjuratâ de C1-tn1tna
Carpaţi iar - prin importanţa ez'. economicii, pivotul în j11r11 l
căruia Primele ţc'iri româneşti, voievodalele şi cnc::alele trebuiau
să se grupeze în chip Jnesc. Ultimul val al migmtici popoarelor
şi ocuparea Transih.:anici de către 11nguri, între secolele X~X I I I,
au împiedicat acest proces normal, de înclzegare a unui singr1r
stat feudal românesc in limitele vechii Dacii şi azt dctermiuat
apariţia mai multor state feudale româneşti, au întîr:;iat for-
marea şi consolidarea acestora.
Transilvania, a Cftrci cucerire se încheie în secolul al Xlll-
lea cu. aşezarea cavalerilor teutoni de către regele Andrei_ at
II-iea în Ţara Bîrsei, 1w a putut fi integralii organic statului
feudal maghiar. A reuşit să păstreze o organizare proprie, voie-
vod(tlitl, şi o autonomie în cadritl regatu/iei maghiar, s-a consti-
lttit în Principat sttb suzeranitatea Porţii, după pnibuşirea
Ungariei (1526) şi a devenit mare principat, în cadrul Impe-
riului Habsburgic, după amtl 1711. De-a lungul veacurilor
situaţia românilor d-in Transilvania a cunoscut o înn"i:uNiţire
progresivă. Dac{i la început ei s-au bucurat de dupturi ('gale
c11 ungurii si apoi ctt scwii si sasii care au fost {isezali în mijlo-
cul lor, trdptat, prin catoliciza~ea şi desnaţionâtizdreo.. nobili-
mii româneşti, românii devin o clasă asuprită -- iobagi pe
păminturile nobiliare sau crăieşti. lnăsprirca condiţiilor de
trai a masei de iobagi români si maghiari a d1ls la răscoala de
la Bobîlna (1437-1438). '
Aceasta a adîncit mai mult ura nobilimii faţă de români.
La Bobîlna s-a constilitit uniunea dintre nobilime, saşi şi secui,
cunoscut<'i sub mmzele de Unio trium natiom m, uniune cit
caracter de clasli, îndreptată împotriva iobagilor, jiiră deose-
bire de 11Cslnl.
Legiilw·ile spirituale cu românii de peste 111u11ţi au întreţinut
conşt1i11ţa de neam, conştiinţă care se va ma11iftsta cu sufililntă
fortâ pe1itr11 a deslănţui prigoana împol1'iva lor, în sccoiul
al Xf'l-lca.
Considernti c.1 natiune in evul mediu, românilor nu le mai
este rcrnno~cutJ această calitate în secolul al xv
1-lca de către
l'cra11cici, Rcyclicsdorjfer, Napragy şi alţii. 1 Pericolul pe
care-l reprezintă la un moment dat colaborarea dintre rumânii
din Tr,1,nsihania şi Petru Rareş, faptul că începfnd din a doua
jumâtate a secolu-lui al XVI-iea este reînviată noţiunea poli-
tică de D,,cia, care se va realiza efemer sub l.1ilzai Viteazul şi
va fi mereu reluată pînă la sfirşitul secolului al XV Ii-lea,
eşuarea inccrâ'frilor de a-i calvint'za, deci de a-i rupe de masa
românească din afara arcului carpatic, determină pe condu-
cătorii politici şi clasele do11tt'nante din Transilvania sâ ia
măsuri discriminatorii împotriva românilor transilvăneni. 2
Asupririi de clasă i se suprapune asuprţ'rea 11aţională. ,Uni-
rea cu Biserica Romei, unele măsuri luate de Maria Tereza
- prinfre care crearea regimentelor de graniţă româneşti -
reformele ltti Iosif al Ii-lea, au creat unele drepturi românilor
din Transih:ania. Ion Inocenţi·u Micu se foloseşte de aceste
drepturi, neînsemnate încă, pentru a organiza !11-pta rcvendi-
c<'irilor politice, a căror formă va fi dejinz"tă de abia in 1791,
în Supplex Libcllus Valachorurn.
1
D. Pmdan, Supplcx Lil>cllus Va1achorum, Bi,cureşti, 1967,
p. i7-78.
2
Idem, p. 84: Hi~rnm=alii, Documente, 11-5, p. 206, 275.
l11ăsprirca e:.:ploatc7rii feudale, criza regi11iului feudal care
se 'mi manifesta prin răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan, pre-
ludiul marii Revoluţii franceze, va da forme şi un conţinut noit
luptei românilor din Transilvania pentru drepturi sociale si
politice. '
Este comun întngii Şcoli ardelene, deci cu atît mai mult
se impune constatarea în cazul celor mai însemnaţi reprezen-
tanţi ai ei, pasiunea pentru studiile de limbă - filologie şi
pentrtt istorie. Crescuţi într-o atmosferă de luptă acerbă pentru
afirmarea drepturilor politice ale poporuliti român din Transilva-
nia, era fiusc ca Samuil Micu, Gheorghe Şincai, Petrie :Maior
şi I. Budai-Delfanu să se încadreze şi să dea prin opera lor o
dirccfie acestei lu,pte. Filologia şi istoria eraie cele mai indicate
arme de luptă. Dar, dacă filologia şi istoria aveau menirea să
afirme şi să demonstreze cu argumente ştiinţifice drepturile
politice ale românilor transilvăneni, instrucţia în general,
prin şcoală sau prin inter11ted1·uz cărţii era privită· de corifeii
Şcolii Ardelene, piUrunşi de t'deile iluministe, ca un mijloc
de luminare şi de progres, era mijlocul prin care se ajungea la
cuno~tinţa de sine, la descoperirea valorU lor 1mzane, deci ..4
drepturilor lor, în primul rind, ca oameni.
Diepă izbucnirea Revoluţiei franceze şi diepii moartea lui
Iosif al II-iea are loc o reacţiune nobiliară ·care va a·vea drept
scop abolirea reformelor.
Revendicările românilor formulate în Supp11:x au produs
revolta şi co11sternarea membrilor Dietei Transilvaniei, ait
.fost const'derale mitlt mai incendiare decît însuşi focitl care izbuc-
nise intr-o mahala a Clujului. 1 Riposta a fost violentă.
Drepturile românilor formulate în Supplcx fuseseră demon-
strate pe ba.ui argumentelor istorice.
Edcr atac,i şi respinge Supph: xu I i·n lcrpretf 1;d fn mod eronat
izvoarele istorice. Exemplul este urmat de alţii. Izvoarele nara-
tive, documentele sînt răstălmăcite în mod grosolan, se jac in-
tcrpretă1-i absurde nu-mai din dorin{a de a mt se face -nt'ci o co11-
cesi"e românilor pe plan social sait politic.
1
/. L1ipaş, Con1 ribuţiuni la Istoria Românilor ardel<'n i: I 780-
1792, î-u „Analele ,\endemiei Romfmc", B11c:tffşli, 1915, p. 701.
7
lm„erşunarca eslc explicabilă. Horea fusese n11111it criîişorul
Daciei. Era o aspiraţie şoptită în fainii, propagată apoi la
lumina Jlăciirilor răscoalei care ameninţase din temelii un
regim de asuprire socială şi 11aţio11alii. Se presimţea un viitor
sumbrie pentru cei puţini, care acaparaseră totul. Era teama
că pînă la urmă dreptatea avea sc'i tri11nije, dreptatea .celor
11t1tlţi, care priveau spre alte zifri de libertate politică.
Opera de culturii a repreze11tanţilor Şcolii ardelc11c prefigu-
rează, prin tematica el, unitatea româncascii. Cronica lui Şincai
este oprit,'i, de cenzură, pcntrtt c,1 era co11sideratt'i ca o operă
incendiară. ln ea se trata întreaga istorie a ro111â11i'.lor şi, tot
acolo erau acumulate şi reproduse ad littcra-m un 1111111,'ir enorm
de dovezi care justijicatt drepturile românilor "Ce 11u mai puteau
fi răstălmăcite. Pentru că atacurUe pe tc'irîm istoric se succed,
iar tonul acestora este străin oricărei probităţi în interpretarea
doeitmentelor, se simţea nevoia unei replici, care să spulbere o
operă fragilii, constmitii, pe argumente care răstiîl111ăcca11 fără
nici o sfială documentele.·
Această niisiunc a îndcpli11il-o Istoria pentru începutul
românilor în Dacia, cca mai î11sc11111afâ open'f a lui Pelrtt
Maior.
Pelr2t Jl,faior se trage dintr-o familie de mici nobili, originarii
din Dicio Sîn Martin (Tîrnăva.i). Stri'imoşul si'iu Gltcorglzc
(Georgitt Maior) a fost constrîns, 1m se ştie din ce prici1u1, să
păr/isească Dicio Sîn lllartinul în timpul luptelor dintre c11r11ţ1:
(partizanii lui Ralwczi) şi lobonţi (partizanii imperialilor)
şi s-a aşezat la B,1rdcşti ( Bardoş, judeţul Mmeş). El a a1:ut doi
fii: Teodor şi Vasile. Vasile a fost preot în Biîrdeşti, iar Jiul
său Gheorghe :Maior, dfsiilorit cu Ana 1lfunteamt din Iclandu
Mic, a fost protopop în Tîrgu Mttrcş şi mai apoi în Căpuşul
de Cîmpie. 1 Gheorghe Maior şi Ana au avut şapte copii: Dmni-
tru, Ioan, Toader, Mihai, Gheorghe, Petru şi Anişca. Data
exactă a naşterii lui Petru J).faior nit ne este cunoscută. Se pre-
supune cit s-ar fi niiscut în 1760 sau 1761. A jc1cut stttdii'le la
Tîrgu Mureş, -iar cînd tatăl sătt a fost numit protopop în Căpu
şul de Cîmpie, la Blaj. ln anul 1774 Grigore Maior ( episcopttl
1 At.JII. MaricncsC1t, Vicaţa şi operele lui Pctr'u Maior, B11c11-

,-eşti, 1883, p. 29.
8
Blaj11l11i) C1t care n-avea legiilurci de rudenie, trimite pe
Pdrn Maior şi Glleorglzc Şincai pentru deslivîrşirca studiilor
la Colegiul de Propaganda Fidc din Roma. Nu avem infor-
maţii despre studiile f1icule de 111aior la Roma, aşa cttm avem
despre Şiucai. Dar cum au stat împreunâ la Roma f:ste evident
cii au avut acelaşi program: doi ani studiul filozofiei şi trei
,rni teologia. La Vic11a, Petru 11Iaior a studiat un an dreptul
canoni:: la Sm1ina,ul „Sji11la Barbara" itnde l-a cu11oscut pe
S,11/lllil .\1 i.-11. 'directorul de studii al Seminaritltti.
Şi11cai, în Cronic.'i şi în Elegie, ne fumizează o scrie de dale
preţioase în lcg,Um·ii cu viaţa şi preocupiirilc sale. Maior mt
ne-a lt"isat asemenea i11scm1uiri. Studiindu-i însă opera, ntt
este greu sii ne incliipuim cai·c a·tt fost preocupiirile sale. Dacă
ţi11cm l:-,ur.a de ambianţa spfritualif, în mijlocul căreia s-a îm-
plinit ţcrsonalilatea omului de cttltură care avea să se afirme
la mo1t11,itJ .c cu atîla vigoare, putem să întrevedem C1t şi mai
mult,i precizie 11,1f11i-a acestor preocupc'iri.
Este evident că intre Maior şi Şincai a fost o sensibilii d1Jc-
renţti de vîrstă, dar 1111 atit de mare ca să ntt îngăduie o apro-
pie-re între cei dd elevi ai Colegiul1ti de Propag,:md,r Fide.
Cerc.tt,inlc lui .~i11cai pc tc'irîm istoric nu-l vor fi li"isat indi-
ferent pc .Uaior, dar spre deosebire de Şincai, pe Maior îl intc-
rese,lZă într-un grad mai pro111111ţat trcwtul biscrich:, proble-
mele de istoTie rcligioasâ. .
Atît la Roma ci! si la Viaia, 111aior ia co11tact cu litcratur:i.
luministâ care va î;irîuri profund conccpţi,1 lui despre lume.
ln anul 1780 el se întoarce la Blaj unde este mtmit profesor
de logicei, metafizicii, drept 11at11ral şi drept canonic 1 , dupti
desjiinţarc.1 în 1792 a seminarului din Lembi:rg unde învă(a
seră 1n1tlti e:ev1 român,.
În a111;; 178/1 1'.f.iiar pifrifseştc od,ll.1 cit .'5i11c,ii rasa c,'f.lug<7-
rcascii ~i cs:e numit preot în parohia R.cghi1:ui11i, ca l,1 scurtă
vreme sii fie 1111111it protopop al districtului Guri;,hiu, cu reşe
dinţa l,i Reghin. Aici depune o susţinttl<i activitate pentru
salvarea şi în11111lţirea şcolilor româneşti, se ocupii de învăţătura
copiilor, veghează ca drepturile prcoJilor români să fie respec-
tate, adună informaţii în lcgiit1trf'i c1t istoria bisericii. La Re-
1 Petru 1\-l:iior, Scrisori şi documente inedite, Bucureşti, 1968,
p. FII.
9
gUn U cunoa~te pe Sulze,, ofiţer de origine elveţiană, ,,om neîn-
destulat cu soarta sa, crezîndu-se a fi vrednic de mai mare pîne''
autorul unei istorii a românilor cu care are „dese întîlniri la
olaltă şi în cortelitl lui, şi la mine, în casa parohiei" 1 în timpul
cărora discută probleme de istoria românilor.
La Reghin scrie Maior Protopopadichia în 1795, Predicile
în trei volume, Propovedaniile şi Didahiile.
ln anul 1789 asistă la instalarea episcopului neitnit de la
Sibiu, Gherasim Adanwvici, fapt ce va facilita o mai activă
colaborare în sprijinul realizării idealurilor naţionale, în ciuda
deosebirilor confesionale. ln acee,1,şi· perioadă, participă la
redactarea Supplcxului şi semnează alături de Para una dintre
pri-Inelepetiţii prin care se cereau drepturi politicepentruromâni. 2
În amtl 1804 i se oferă locul de vicar la Haţeg, dar Maior
îl refuză; La 2 septembrie 1808, în urma cererii sale şi la rew-
mandarea lui Samitil Vulcan, este numit cenzor la Tipografia
regală din Buda, unde se instalează la începutul .J r11„liti 1809.
1
A id, avînd la îndemînă biblioteci bogate, învăţatttl ardelean

işi lârgeşte mult documentarea, reuşind să publice Propoveda-
niile şi Didahiile {1809), iar între 1810-::-1811 publi„J şi
cele trei volume de Predici.
ln anul 1812 publicii I?toria pentru începutul rc.m~r.l!or
în Dacia, opertt pe care o realizează, după propria-i mărturi
sire, în cca mai 111are grabiî. ln anit l imnător tipii,reşte şi Istoria
bisericii românilor, dar la intervenţia episcopultti unit Bob,
cartea n1mî11e în depozitele tipografiei.
ln <tnii următori va răspunde criticilor făcute lucrărilor
salf: Răspunsul lacîrtirca ... 7874,Animadvusionts ... 1814,
Refkxioncs ... 1815. Trad1tce şi tipăreşte întîmplările lui
TclPmah (1818), iar în anul 7818 scoate Ort-ografia şi Dialo-
gnl pentru începutul limbei romănă.
Lexiconul la care niunceşte pînă în ttlt-imele clipe ale vieţii,
este tt:Plirit în amtl 1825.
A,Ja1:or s-a stins l,i Huda în dimincata zilei' de 1,1 februarie
1821. .
' f ' ..ll,ii,n, T,;toria pentru începutul românilor în Dacia, p. 2,17

2 f'-1111/n:i1: 1'<':Jdvr, Petru ~hior, În „Istoria literaturii romii.ne
Hn111.r,;;ti,. l:J6S, ,·o:. /!, p. 60.
10
Formaţ1·a spirituală a lui ]I,/ aior este limtinistii. I'e (îngii
cărţile citite la Blaj, la Roma şi la v1·ena, el studiază opera
lui Erasmus, Hugo Grotius, îşi formează la Reghin o bibliotecă
din care nu lipseau lucrări de C1:cero, Horaţiu, Virgil, Seneca,
Propertius, Bossuet, cărţi cu conţinut relt"gios dar şi Scrisorile
er g1eze ale lui Voltaire sau lucrările filozofice ale lui Aristotel,
Woljf, Pascal, Baumeister. Cînd .vine la Buda ca cenzor el
extinde aria lecturilor si cercetărilor sale de istoric. I a con tact
cu lucrările lui Pray, Engel, Schwandtner,Cornides, Du Cange. 1
Lectura variată şi bogată pe care a întreprins-o i-a dat
un orizont vast şi posibilitatea să se ridice la o interpretare
superioară a lumii, a fenomenuhti religios sau istorfr.
Ceea ce-l determină pe Maior să redacteze în mare grabă
Istoria pentru începutul românilor în Dacia este dragostea
de neam.,şi dragostea de adev.ir. ,,Cu anevoe iaste a nu grăi
adevărul" este profesiunea de credinţă pe care Maior o face
în chip de motto, pe prima filă a cărţii. Dar mai ales, cu ane-
voie îi era spiritului polemic şi 11dnţii atît de exacte a proto-
popului din Reghin să nu răspundă istoricilor străini care în-
călcaseră în chipul cel mai grosolan adevărul istoric, în dorinţa
lor de a înjosi poporul român.
Spre deosebire de Samuil Micu şi de Şincai, Petru Maior
nu stăruie mult asupra expunerii faptelor. Rezumă pe scurt
iz:narele antice, face trimiteri la izvorul original pe care-l
reproduce în subsolul lucrării, rezervînd:1 şi în felul act's 1.J
spaţiu pentru discutarea problemelor esenţiale care prinse
originea şi Jorm.J.re.i poporului român.
Dintre istoricii Şcolii ardelene, Maior este teoreticianul intran-
sigent al originii pur romane a poporului nostru. El este acela
care acordă cel mai mult spaţiu discutării purităţii neamitlui
nostru şi face cea mai lungă demonstraţie a acestei probleme.
Samuil Micu şi Şincai încercaseră să dovedească orig1'.nea WU•
mai romană a poporului român, dar n-au insistat asupra aces-
tei probleme, aşa cum o face Maior, aşa cum avea s-o facă şi
Budai-Deleamt.
1 Poinpilin Teodor, Op. cit., p. 60---6!.
11
Punctul de vedere exprimat de Maior poate fi explicat de
firea lui, deci de un factor subiectiv; spiritul situ polemic îl
împinge la unele cxagcriiri pentru a-şi impune demonstraţia.
Dar mai poate fi explicat şi de tţn factor obiectiv: tiplfrirea
operelor care negau pe aşa zise temeiuri istorice drepturile poli-
tice ale românilor din Transilvania.
Vfrule11ţa acestor atacuri la adresa poporului român fusese
cunoscufte de Samuil 1lfic1t şi Şincai. Eder publicase Supplex
Libel,lus Valachorum în 1791 w comentarii comMtînd punct
cu punct cererile ro111â11ilor, 11tod1jicînd uneori textul de ba:ue
pentru a-şi îngădui sii treacă pur şi simplu la i11s1tltc la adresa
poporului român. Samuil 11!Iicu a intenţionat să riispundă.
Şincai a şi scris 11n răspuns, dar n-a putut sâ-l tipărească din
pricina cenzurii. Argumentele documentare reproduse pc larg
în Cronică îl j,iceau pe Şincai sâ creadă câ odatâ cu tipărirea
Cronicii vor fi spulberate afirmaţiile prezumţioase ale istori-
cului.
Dar atawrilor lui Edcr li s~ adaogc'i acelea din cartea lui
Sulzer, istoricul de origine elveţiană, şi mai ales istoria lui En-
gel apărută la Halle în 1804. Şincai polemizeazii cu Engcl
de-a lungul întregii sale lucriiri, dar 11eputî11d11-şi tipiiri opera,
ăemonstraţia şi J'ăspunsurile sale sînt ca şi inexistente, ele nu
contribuie şi nu influe11ţea::it cit nimic conştiinţa contempora-
ni/or, în momentul în care 1lfaior se hottira s<i-şi scrie opera.
· De aceea Istoria pentru începutul românilor în Dacia
are un caracter polemic 1 , este mai degrabă o demonstraţie, o
Justificare, decît o operă de istorie ob1:şnuită, care-şi propune
să relateze fapte deja stabilite. Samuil Micu şi Şincai îşi con-
slruiserit opera istorică pe temeiuri ştiinţifice şi o concepuseră
mai înainte ca atacurile la adresa poporului român să fi cunos-
cut lmnina tiparului. I11for111at este şi Maior - dovadă izvoa-
rele pe care le refroduce din abundenţă în sprijinul afirma-
ţiilor sale - dar lucrarea lui este o operă de atitudine.
Comentariile lui Eder, scrierile lui Sitlzcr şi Pray sînt înso-
ţite de alte a/a'.;ttri la adresa românilor. Atacurile 11ttt.Uiple
1 D. Proclan, OjJ, ci/. p. 6/.
12
la adresa popoyu/ui român îi dicteazt't concepţia lucrării, îl
determină să demonstreze originea pur romană a neamielui său.
Majoritatea acesto1· lucrări se străduia să infirme teza originii
romane susţinută de români în Supplex, nega deci originea
romană a poporuliti român. 1n felul c1tm priveau oamenii
lumea şi în jel1tl în care jitdecatt popoarele se păstra o anume
concepţie feudală, care punea lemei pe vechimea unui popor,
pe orig1'.nca lui, aşa cum se obişnuia să fie j1edecată o familie
nobiliarii. Dimitrie Cantemir ţinc seama de acest punct. de
vedere în Hronicul vechimii româno-moldc-vlahilcr si arată
Ctt poporul român este unul dintre cele mai ilustre ca' on'gine
şi unul dintre cele mai vechi din Europa. ftfaior ca şi ceilalţi
iston'ci ai .')"cotii ardelene 1•cia tc~:a, dar ii dii o importa11ţii mttlt
r;porili"i.
Originea poporului român eslc prima problcmii de pri11cipi1e
pc care 1lfaior o abordeazii, 111 Istoria pentru începutul români-
lor în Dacia.
Evenimentele care premerg cucerirea Dacici de c,'itre romani
si războaiele dinfre Decebal si Traian sînt relatate succint.
'Istoricul transilvii11ean 111t stdmie asupra faptelor. Dii o de,:.:-
v,Jllare deosebită interpretărilor pe care le face. Ca sâ dcmoll-
strc:;c originea pur romană a poporului nostru se impzmca cu
necesitate ideea exterminării dacilor în timpul războaielor
lin anii 101.....:.102; 105-106. Cum arg1tmentează Petrz.e 111aior
,icc,1slâ teză.J Tratatele dintre Decebal şi Dom1:ţian erau o 1emi-
lire f>l•ntru mi11dria ronianiî, care ntt putea st1 ri"imînă neriizbu-
111tâ. Râzboiul intre daci si romani era inevitabil si din cauze
eco110111icc: sec,rtuirea visteriei Imperiului roma1i „w darea
di1jJci cca pe tot anul păilttitii. cit Decltcval" ( p. 4), după cum
cxphcii .~1aior. (1lfcnţionăm cii a existat o ca11::ii cco11omicii a
războaielor dace-romane, dar în sensul ct1 Imperiul roman
darea sii, punii mina pe bogc"fţiile fabuloase ale Daciei.)
Razboiul, odată început, se poartă cie o r.uă violenţă din
partea dacilor care „multe batjocuri şi crîncene tiranii punea
pre aceia pre carii îi putea prinde vii în bătae,· pînă şi rnzw·ile
kir c11 făclii le ardea capul şi umerii prinşilor romani" ( p. 5).
Pierzînd ambele războaie, dacii preferă ,,său omoarJ unul
pre altul toţi", decîl să cadă prizonieri. llfa.ior dmll, Cotujl
li
că romanii au robit puţini daâ pe care i-au dus însă la Roma
(p.7).
Ura reciprocă dintre daci şi romani a dus la exterminarea
înv:nşilor - în cazul nostru a daci/.or - la pustifrea Daciei.
Ce dovezi aduce Maior în sprijinul tezei sale? Negăsind justifi-
carea· unor asemenea afirmaţii la autorii antici, 111aior recurge
la imaginile de pe Columna lui Traian şi la o logică a faptelor
pe care o construieşte el însuşi: ,.mănia cea înflăcărată a roma-
nilor asupra dachilor" este just,jfrată de ră·ul provocat lmpe-
riultt·i prin desele lor năvăliri şi de „v.:irvarele tirănii" pe care
.,dachii îmbulziţi de cunoştinţa ~ăotăţilor sale celor dăceşti"
le-ait făcut prizonierilor romani. In asemenea condiţii războiul
nu putea fi decît de exterminare. Dacii fie că se omoară între
ei, fie cei se retrag „firea lucrurilor omeneşti - afirmă 1l-fa-
ior - nu mâ. lasă a mă îndoi cum că toţi cu ntueri şi cu prunci
cu tot au fugit din Dachia şi s-au tras la învecinaţii şi priia-
tenii lor sarmate". Dovad,i celor afirmate?: ,.cum se şi · vede
în Columna lui Traian, la numii,rul ... " (p. 8-9).
Pustiirea Dacici o explică Jfaior şi prin încetineala cu care
romanii poartii rifaboiul, încetineal11 provocah'i de dorinţa aces-
tora „ca cu totul să d::srădăcineze şi să prăpădească viţa rumpă
torilor de pciituire şi pururea neodihniţilor dachi" ... (p. 9).
ln (<"iul ac::sfa dacii a1t avut riiga.-:ul.săse retragt1, mai ales că
râzboiul nu s-a purtat la începitt decît în Oltenia şi Banat,
pinâ la Sarmisegctuza în Haţeg.
Şi, pentru ea să convingă, fl îndeamncl pe cititor să nu faci,,
o comparaţie între războaiele daco-romane ş1: războaiele dintre
ţlirile Europei occidentale din secolul al XVII/-lea, cînd ţăra
nii sî11t într-o amimitii, măsură protejaţi pentru a asigura apro-
vizionarea armatelor beligerante. Războaiele dintre daci şi
romani se aseanufoiî mai degrabă, prin efectul lor pustiitor, cu
felul în care turcii atac,l satele creştineşti de la hotarele Impe-
riului otoman (p. 10). Petru llfa1:or caută în istorie şi alte
exemple care să vhtii în sprijinul afirmaţiilor sale.
Distrugerea Cartaginei, a Corintului şi dărîmarea Ierusali-
mului sînt l1tate din 1:storia antică. Numai că distrugerea sus-
amintitelor cetăţi n-a însemnat şi dispariţia totală şi bruscă a
popoarelor grrc, cartaginez şi iudeu. Dacă evreii au fost în cele
din u, m.-:f imprăştiafi Î1l Imperiul roman, nu poate fi un argie-
meni pentru dispariţia poporului dac cu mult mai 111emcros şi
locuind o suprafaţă incomparabil mai mare dccît partea d,in
Palestina din care a fost dislocată populaţia evreească. Alte
exemple sînt luate din epoca migraţiilor. Goţii vin în Dacia,
dar sînt alungaţi de huni care dispar la rîndul lor.
Nici de data aceasta alegerea nu a fost făcută în chip fericit
d ·n două motive: unul, popoarele migratoare se aflau pe o treaptă
inferioară în evoluţia lor social-economică faţă de statul
dac şi, în afara ienor rare cazuri, sînt popoare de păstori şi nu
sedentare aşa cum erau dacii. Nu numai atît, dar trebuie să
se jacă o diferenţiere între un război de cucerire, care nu tinde
la d(strugerea fizică a adversarului, şi o r.H:1 de jaf aşa cum
au făcut hunii, ungurii şi după aceea turcii în evul mediu.
Turcii însisi cînd au cucerit Peninsula Balcanică nu au distrtts
populaţid băştinaşă. .
Al doilea motiv pentru care nu trebuiau alese asemenea exem-
ple era în însăşi interesul demonstraţiei sale. Exp licînd dispariţia
dacilor prin cucerirea romană, se putea explica în acelaşi mod
dispariţia populaţiei romanizate din Dacia odată cu cucerirea
de către goţi. De altfel săpăturile arheologice au scos laiveală
un număr suficient de dovezi (în special inscripţii) care atestă
persistenţa populaţiei dace după cucerirea romană. Semnele
de pe Columna lui Traian aduse de Maior ca argumente pentru
a demonstra dispariţia dacilor, pot oferi ele însele dovezi în
favoarea persistenţei populaţiei dace. Unele dintre ele ne arată
că la sfirşitul războiului, dacii care fugiseră în locuri retrase
se întorc la căminele lor. De altfel în afara unor cazuri cu totul
excepţionale, în istorie nu întîlnim dispariţia bruscă a unui
popor. 1
Romanizarea Dacici este un proces care nu reţi?te atenţia
lui Şincai, de exemplu. Maior în schimb se străduie să arate
că un asemenea proces nu a avut loc. Dacii care n-au fost omo-
rîţi au trebuit.să se retragi cu femei şi copii dincolo de hotarele
Daciei - provincie romană. Maior insistă asupra acestui
amănunt pentru a demonstra duj,ă aceea într-un capitol, că
1 A. Sacerdoţcanu, Elemente de continuitate şi unitate în isto-

ria medievală a româ,nilor, în „Unitate şi continuitate în istoria
poporului româ,n", B11c11reşti, 1968, p. 108.
15
roman-ii aduşi' de Traian în Dacia ntt s-ait căsătorit ctt „mueri
dacite". Aceastii insistenţă a lui 1'1aior se explică prin dori11ţ,1,
. lui de a combate teza ltti Engel care admitea un amestec între
dacii ră·maşi în viaţă şi coloniştii romani aduşi de Traian,
amestec din care s-a născttt mai tîrziu poporul român. Faptu-i.
că dacii au fost exterminaţi sau citi fugit se datorează, după
Maior, şi prin marea mulţime de colonişti pe care i-a adus
Traian în Dacia ( p. 14), încît „pînză de piiianjm ţesu du,n-
nealiti Enghelatunci cînd puse acel rifr;ujlat ipotis, ca cu deş,11td
forţă (silă) sct stoarcă din creme1.e ap(t' (p. 16).
Arătînd că mîndria şi obiceiurile romanilor 1w le-ar fi iugJ-
duit acestora să se căsiUorească cit femei dace, 1l1aior·răspunJe
pie:âş detractori/or neamului românesc. Pagina este geni.ilă ca
ingeniozitate şi ilustrează strălttcit talentul de polemist al lui
111aior. Pornind de la afirmaţiile lui Constantin Porfirogene-
tul, 111aior arată că imgurii au venit în Panonia peutrtt c4
bulgarii şi pecenegii le-au distrus sălaşurile, omorîndu-le deci
şi femeile. Venind fdră femei în Panonia au fost Jorţr1ţi de îm-
prejurări să se ciisătorească „cu niueri dintră alte neamuri!
ruseşti, sclăveşti, romîneşti, bulgăreşti, greceşti şi celeldlte"
(p. 21), iar după cum spune Tlnerocz, deci un istoric ungttr,
multe neamuri au intrat în Ungaria: boemi, poloni, greci,
spanioli, ismailiteni, bessi, turingi, cmnani etc. ,,Att penine
acea ia - conchide Afaior - neam1tl unguresc au pătimit
ceva scădere întm străi1tcirca lui? Cu cit mai vîrtos romanii
cei din Dachia, locma de s-ar fi ciisătorit sau amestecat unii
dintrînşii cu m-ueri dacite, totuşi romani ar fi Yltmas, iarti 1111
de alt neam s-ar fi făcut ett aceaia". ·
ln itltimele cuvinte ale lui Maior nit e vorba de o concesie
fi'ic1ttă lui Engel sau altcuiva. Nit abdicci de la -ideea purităţii
originii noastre, dar cu demonstraţia sa închidea calea oricărui
istoric ungur care ar fi încercat să conteste, pe această bază,
drepturile politice ale românilor.
Stăpînirea romană în Dacia ntt ridică nici o pr1blemă pen-
tru il'laior. Fiind locuită de romani şi făcînd parte integrantă
din Imperiul roman, pe Maior ntt-l interesează decît aspectiet
relaţiilor dintre Imperi1t şi popoarele „barbare" şi succesiunile
la tron a împlfraţilor. Este o istorie politică, exp1esă foarte
16
succint, spre deosebire de Şincai care acord,1 un spaţiu mare
tocmai acestei perioade.
,,Părăsirea" Dacici. Pe baz1i informaţiilor llti Paulus Oro-
sius şi Terbelliits Polio, Petru Maior socoteşte că Dacia a fost
pierdută în timpul împâratitlui Gallienus, cu rezerva că armata
romană n-a fost retrasă decît în vremea liti Aurelian. Pierderea
Daciei nu a însemnat însă evacuarea totală a acestei provincii.
Care sînt argumentele lui J.lf aior, ctt ajutorul ct'irora combate
teza „părăsirii" Daciei?
Mai întîi, Hadrian care-l pismuia pe Traian pentru faptele
sale a vrut să păriiseascii Dacia, dar prietenii l-au împiedecat
arătîndu-i că nu poate să-i lase pe romani în mîinile „barba-
rilor". ,,Deci, spitne Maior, dacă în zilele lui Adrian, 1m multă
vreme după ce descălecase romanii în Dacltia, cu neputinţă/ie
a-i ntt:Şca pre romani, măcar că va'rvarii le sta în spate, din
lăcaşurile întru care era întemeiaţi în Dacliia, a-i scoate de
acolo şi a-i aşeza airea, în cît mai cu neputinţ,i era pre romanii
căsaşi a-i scoate din Dacliia şi a-i aşeza airea" ... (p. 36). Acesta
este argumentul foi Samuil Micu şi Şincai: ţăranii „oamenii
daţi spre economie" nu puteau părăsi avutul lor ca să plece în-
tr-o ţară nouă unde me ştiau ce găsesc.
11,faior amplifică însă demonstraţia mergi-ud din aproape în
aproape, pe temeiul bttmtltti simţ.
Samuil ]_l;ficte şi Şincai abordaseră şi ei accasft't chestiune,
dar dintr-un punct de vedere total deosebt't faţă de Maior.
Amîndoi erau de acord că Dacia a fost pltriisită în anu.l 274,
deci în vremea lui Aurelian. După ei, nu Jactor·i externi -
- incursitenile goţilor şi carpilor l-aie determinat pe împărat
să retragă armata din Dacia - ci mai degrabă, raţiieni de
organizare internă. Aurelian se pregătea sii pornească împo-
triva perşilor şi pînă la urmă a trecut în Asia, dovadă că în
aniel 274 nu exista nici itn pericol pentrie Dacia, retragerea
armatei operîndu-se în ordine, iar restul populaţiei rămînînd
pe loc din moment ce nici un pericol mt-i ameninţa existenţa.
Petru Maior dă o .amploare deosebită discutării acestei
probleme, pentrie că ea era cheia de boltc1 în rejzttarea argmnen-
telor aduse de adversarii poporului român şi în explicarea
originii noastre romane. 11.Jctodic, J,Iaior reproduce nmi înlfi
17
pasajele cu ftridna din lucrările istoricilor antici: Eulropius,
Rufjus, Vopiscus. După aceea trece la interpretarea lor.
Dacă în vremea lui Hadrian, Dacia nu putea fi părăsită
din pricina num(irului mare de romani, care ar fi rămas în
mîna barbarilor, la distanţă de un secol şi jumătate este evi-
dent că numărul romanilor din Dacia· sporise în chip natural
dar şi prin noi colonizări făcute în timpul împăratului De-
cius. l n afară de aceasta nu putea fi trecut peste Dunăre un
nunu1r alît de marc de oameni, pentru că nu era si,ficient spa-
ţiu şi sârăcia locitlui n-ar fi asigurat hrana unei. populaţii
excesiv de numeroasă.
Romanii ntt puteau să-şi părăsească locuinţele şi din pricini
subiective:... ,,cine e atît de nesîmţitoriu, carele să nu ştie
că tuturor oamenilor atîta le iastc dulce şi vrută patria, întru
care sânt născuţi şi crescuţi şi unde oasele p.ărinţilor şi a moşi
lor lor celor riiposaţi se odihnesc, cît locma de ar fi şi slabă
ţara şi c1t ntttltc năcazuri ar avea a se lupta în trînsa, puţini
să află carii să se plece a-şi lăsa patria, de cumva nit cu grea
poruncă şi neapărată silă îi scot din trînsa" ( p. 37).
Aurelian nu putea să dea o asemenea poruncă după cum
afirmă „voitorii de ritu românilor", pentru că Dacia fusese
picrdutâ din vremea lui Callienus. Dacă Dacia a fost pierdută
în vremea lui Gallienus si nu există niciun scriitor antic care
să men ţionezc pânisirea 'Daciei, atunci este evident că popu-
laţia romanii nu fmtea să-şi părăsească ţara ei bogatâ şi să
pleu în sudul Duniirii.
Pc lîn{!.ă aceasta, argumentul adus de Engel că romanii au
păriisil D,icia clin pricina nesiguranţei provocată de desele
nii,:c'iliri ale {!.oţilor, nu rezistă criticii făcută în mod magis-
tral· de Maior. ln vremea respcc#vă spune JYlai·or „aceiaşi
varvari întocmai zăhaia şi pre cei din Misia moşteni, ba fără
asemănare mai mari grcotăţi făcea 'l'arvarii, ţeranilor în
Misia de cît în Dachia" ... (p. 39). Este un pienct de veăerc
extrem de valoros pe care l-a preluat întreaga noastră istorio-
grafic. ,
ln ajarâ de aceasta, barbarii „mai vîrtos avînd zlJurdare şi
datinii a fe-cc pradă prin h'attc ţări, decît a lucra pămîntul"
(p. 43) aveau nei•oie de produsele agr-icole pe care nu le putea
oferi deci! populaţia romană sedentară din Dacia. (p. 42,
18
44). Era deci în interesul lor ca să nu-i asuprească pe romani.
Dada fiind locul de unde porneau incursiunile de pradă şi
unde reveneau barbarii, era evident, afirmă Maior, că ei
scuteau pe locuitorii Daciei de necazurile pe care le suportau
lo:;witorii din sudul Dunării. ·
După ce epitizează argummtele prin care demonstrează
că ramanii n-au părăsit Dacia, Petru 1'.1aior trece la critica
izvo1,relor folosite de istoricii care au susţinut că Dacia a fost
complet părăsită în vremea lui Aurelian. Vopiscus este pri-
mul autor antic care ne relatează „părăsirea" Daciei şi asupra
afirmaţiilor sale Maior stăruie îndelung. Mai întîi, arată
Jfaior, spusele lui Vopiscus nu trebui<sc cre:.ute, pentru că este
părtinitor: şi-a scris opera la îndemnul unei rudenii de-a
împăratului (p. 45-46) care-l sfătuia să-l laude pe Aurelian.
E limpede arată Maior că un om ca Vopiscus „căruia nu-i era
greaţă a minţi" nu s-a sfiit să spunii lucruri numai spre lauda
patronului său. Şi cum părăsirea Daciei era echivalentă cit
abandonarea unui număr foarte mare de romani pe mina
barbarilor, lucru pe care Hadrian n-a îndrăznit să-l facii, dar
pe care Aurelian l-a făcut, în acest caz lui Vopiscus i-a revenit
sarcina să justifice această acţiune în aşa fel incit s,'i nie fie
spre scăderea faimei împăratu/iei. De aceea fără să se sprijine
pe vre-un document, Vopiscus a afirmat pur şi simplu, că
Aurelian a scos nit numai pe ostaşi, dar şi pe ţiira111: din Daria
şi i-a mutat în sudul Dunării (p. 49-57).
]}[aior, cu toate că este de părere că Dacia a fost picrdutii în
vremea liti Galliemts, admite totuşi cii în vremea lui Aurelian
a fost retrasă armata romană din Dacia. Şi, din moment ce
ajinnaţia lui Vopiscus nu este o dovadii, peremptorie a pâră-
. sirii definitive a Dacici, accept,l cliscitlarca ajz'rmaţ-iilor fii-
cute de istori<;;ul latin, cu. scopiel să infirme -interpretările
tendenţioase făcu.te de unii istorici pînă la acea dată şi să
desc1erajeze, j>rin logica şi acurateţea dcmonsl1'aţici sale, pe
oricine s-ar fi încumetJit s,'i, comenteze defa'1.'orabil 11011-â tex-
tul hei Vopiscus.
1.l-ltiior remarcă, pe marginea textului hei Vopiscus, c,l nu
se afirmă în mod special „că pre toţi roma11ii ţiireni i-aii scos
A ttrel-ian din Dacltia" ( p. 50). Deci text-ul ltt-i Vopiscus nu
injirnul teza sa, pentru că, afirmă ill aior, ,,şi· noi o credem,
19
că mt puţini şi dintriî ţărcui au eşit cit ostaşii din Dachia,
ci partea cca 'mai mare au rămas acolo" ( p. 50-51).
O interpretare mai veche dafii de Laurcnţt'tt Toppeltin tc:r-
tuhti lui Vopiscirs este adusi"i de .Maior în spnjinul afirma-
ţiilor sale (p. 52-53).
ln cadrul dise1ttârii pc larg a icxl1tl-ui lui Vopiscus, Maior
admite c<t o parte dintre romani a trecut în sudit! Dunării.
Dar aceştia făceau parte dintre noii colonişti care nu erau le-
gaţi cu nimic dt· Dacia şi nici nu cra1t obişnuiţi cu incursiu-
11Z:Ze „barbarilor" (p. 54) sau erau loe1titori de pe malul Du-
nării, mcrw tulburaţi de trecerea goţilor. lntr-mt capitol
final pe 111argi11e<t discutării textului lui Vopisc11s, din care
111aior reţi11e di. autorul latin nu ajirmii în mod expres cii
Dacia a fost piirllsitiî în întregime de romani, istoriwl tran-
silvănean revine la afirmaţia jâwtiî mai înainte şi an11111e cii.
Dacia a fost picrdul,1 de Imperiul roman în timp11l lui Gal-
licnus.
ln conseci11f,1, 1lfoior prop1111e o 1101ti"i interpretare a pasa-
jului discutat: Vopiscus se referă la romanii din dreapta
Duniirii, pc care Aurelian, dupit ce-i î11jrî11ge pc goţi, îi
adunii. şi-i aşca:::ii în mijlocul Misiâ (p. 56). Este o ipoteză
strec11ra.tâ abil într-1m final de capitol, de a C(lrci solidi-
tate probabil âi istoriwl nostru însuşi se îndoia. Esenţialul
fusese însc1 de111011strat ctt o ran1 risipc1 de inteligenţă şi incga-
labilâ subtilitate i11cît, chiar dacii, cineva ar fi pornit de la
informaţia lui Vopiscus, nu putea să afirme, jt'iră a aduce
alte mărturii, âi autorul latin vorbeşte de o piir(lsirc total<i a
Dacici.
Cîl privcşfr jJc Rujjus şi Eutropius, Maior, d11pâ cc s11lJ!i-
11iază deosebirile în Irc injur111aţiilc lor şi ale ltti Vop1:sc11s,
socoteşte ci'i ambii istorici s-au inspirat din ultimul, ,,de unde
1mneazi"i că nu mai mult ci-ezifmînt pot avea accştea, în l1tcr11l
acesta, de cum arc Vopiscus" (p. 56).
Romanii din Dacia intre 241-sec. IX .. Relaţiile lor cu „bar-

barii". Organizarea lor politică. Problema fundamentală a
istoriei noastre medievale este aceea a continuităţii poporului
român pe teritoriul pe care-l locufrşte astăzi. Pin<! la sfîrşi-
20
tul sccolitlni al XVIII-lea, cînd românii clin Transilvania
azt cerut drepturi politice egale cu celelalte popoare ale impe-
riztlzti habsburgic, istoricii stri1-ini, umaniştii în general, au
recunoscut originea latinii a limbii ş,i a popomlui român,
jiirii sci nege continuitatea lui în spaţiul . carpato-dunărean.
Pcntm a le contesta cererile lor î11dreptiiţite, la finele secolu-
lui XVIII, Eder, Su/zer, în primul rînd, Engel şi odată cu
el, sau după aceea o plciadâ întreagă de istorici sau numai
de oameni politici, cltiar dacii au admis originea latină a
poporului român, au contestat formarea lui pe teritoriul
vecMi Dacii. DztjJ(l ci românii att apărttt la nordul Dunlirii
şi mai ales în Transilvania abia în secolele XII-XIII, ve-
nind din munte în munte, pe 11rmele turmelor de oi.
ln faţa 1tnor asemenea denaturări şi i'Jzterpretări arbitrare
a fenomenului istoric, Sam1til Jl.,/icie, Şincai, 111afor şi Budai-
Deleantt au acordat, în cadrul operei lor istorice, o importanţă
majorii problemei continuili'i,ţii, pwzînd temelia disp1tte!-Or
care se vor purta cu o şi mai mare înverşunare la sjîrşitul
secolului trecut.
Şincai a încercat să demonstreze continuitatea popomlui
român prin reproducerea 1111i1i material doczementar imens,
dac(Y-l raportăm la stadiul cercetărilor din vremea ltti. ~Maior,
care nu avea la îndemînă atîtea izvoare cîte av11sese Şincai,
abordează P.roblema continuiti'iţii analizînd-o sub alte un-
ghiuri, ad1tcînd puncte de vedere 11oi, lămurind aspecte încă
nediscutate de cronicarii ro111â11i sau de ceilalti istorici ai
Şcolii ardelene. •
Spre deosebire de Şincai care se stn7duieşte sii împi1tg<t stă
pînirea romană în Dacia pînâ în anul 602, 1 Maior, dim-
potrivă, socotcste înclzeiat,Y aceastâ stc'ipînire în vremea lui
Galliemes. •
Este atît de convins de continuitatea elementului ro11ian în
Dacia încît nu simte nevoia sâ stăruie ,isupra importanţei
pe care o are faptul că, în vremea lui Constantin cel Mare şi
a lui Justinian, Jmperiitl a stăpînit şi malul stîng al Dună
rii. ln timp ce Şincai socoteşte aceste momente ca dovezi
incontestabile ale miei stăpî1~iri a întregii Dacii de ci'Ure
1 Gh. Şincai, Hronica romtmilor şi a mai multor neamuri, Bucu-
reşti, 1967, I. p. 169.
21
lmperiit şi le socoteşte momente cheie in demonstrarea unei
continui stăpîniri romane pînă în anul 602, Maior admite
o stâpînire efemeră numai a unor capete de pod la nordul flu-
viitlui pe care Imperiul le-a pierdut după moartea lui Con-
stantin şi a liti Justini"an (p. 60, 69).
În virt-uta.a faptului că înainte de anul 274 unele popoare,
se. aflaseră la graniţa de răsărit a Daciei şi fără să ţină seama
de mişcârile etnice care . s-au efectuat după această dată,
cînd au loc lupte între imperiul de răsărit şi aceste popoare
care în secolele IV şi V se aflau în Panoni·a sau undei•a în
Peninsula Balcanică, Şincai şi alţi istorici au încercat să
demonstreze că aceste lupte au avut loc dincolo de hotarele
Daciei,1 de unde rezultă că în vremea respectivii Dacia era
încă sub stăpînirea romană.
Jtfaior respinge un asemenea punct de vedere. Chiar dacă
romanii s-ar fi aventurat pînă la Nistru ca să-i bată pe bas.-
tarni, o asemenea acţiune e socotită de !i,f aior ca o simplă
incursiune de represalii, pentrtt câ după părerea lui, ,,nu tot
de a una locierile prin care trec oştile, sînt supuse împărăţiei
lor" ( p. 60).
llfaior nu admite nici interpretarea pe care o citise într-un
.,manuscript scurtuţ", în legăturc1 cu ajutorul pe care popu-
laţia de la nord de Dunăre o dăduse împăratului Valent împo-
triva barbarilor, populaţie pe care autorul respectiv o soco-
tise romană ( p. 61). Dacă Maior ar fi acceptat această inter-
pretare, îmbietoare de altfel, pentru că atesta existenţa roma-
nilor la norditl fluviului după anul 274, însemna să accepte
şi starea acestora de coloni, inacceptabilă pentru mîndria
naţionalii a istoricului, dar şi pentru faptul că sensul real al
textului din Zosimus, de la care pornise ,întreaga ţesătură, îi
îngâduia ltti Maior să respingă, pe bună dreptate, o aseme-
n_ea interpretare. În Zosimus era vorba nu de colonii romani·-
lor de la nordul Jlttviului, ci de slujitorii care însoţeau oas-
tea împăratului (p. 63).
Fără să cunoască punctul de vedere exprimat de Şincai,
Maior respinge ideea unei stăpîniri bulgare la nordul Dună
rii'., cit şi pc aceea a miei colaborări româno-bulgară între sec.
Gh. Şincai, Op. cit., I, p· 59.
22
VIII-XJjJ, Poziţia lui Maior se explică prin atitudinw
critică pe care istoricul o adoptă faţă de afirmaţiile lui Engel.
ln dorinta lui de a demonstra continuitatea romanilor la
nord de D1inăre, Şincai admite la un tnoment dat o stăpînirc
bulgară asupra români:lor, 1 ca după aceea să socotească rela-
ţiile dintre români şi bulgari ca relaţii de prietenie, românii
participînd şi fiind părtaşi la victoriile obţinute de bulgari. 2
Şincai admitea o colaborare româno-bulgară şi pentru că el
credea că românii de la nord de Dunăre se trag ntt numai
din coloniştii aduşi de Traian, dar şi din robii romani pe
care Crmn i-a trecut la nordul Dunării în aniel 813. 3
Se schiţa în felul acesta pentru prima dată teoria admigrării
românilor de la sud spre nord, teorie pe care unii dintre isto-
ricii şi lingviştii români de mai tîrzi1t au acceptat-o. klaior
respinge însă ideea itnei co·laborări româno-bulgare, cn toate
cii este de acord, aşa cum vom vedea, că românii au colaborat
cu alte popoare migratoare.
Ceea ce-l determină pe Jl.1aior să respingii, o asemenea ipo-
teză sînt ajinnaţiile lui Engel. ·Engel socotea că dintre toate
popoarele migratoare care au trecut prin Dacia, numai bul-
garii au stăpînit efectiv asupra unei piirţi din vechea provin-
cie romană.
Maior respinge hotiirît stăpînirea bulgan1 asupm românilor,
lăsînd să se înţeleagă că între cele două popoare n-au existat
legături (p. 74).
Maior aduce ·în sprijin m,irtiwiile cronicarilor bizantiui,
zende se arată lămurit că bulgarii aie pi'itrzms în siedul Dună
rii şi au stăpînit acolo (p. 74-75), t'.ar nu, la nordul fluviu-
lui. Confuzia făcută de unii istorici care s-me sprijinit numai
pe Theojanes, cronicariel bizantin, stă în aceea ct1 românii
erau numiţi şi locuitorii din dreapta şi cei din slînga Dzend-
rii şi nespecijicîndu-se ţinuturile anume care au fost prădate
şi supuse de bulgari, s-a putut înţelege, la un moment dat,
fiind vorba de ţinntitrile locuite de români, că ar fi regiienea
din nordul Jlieviultti. Constantin Porjfrogenetul indicînd
1 G!t. Şincai, Op. cit. I. p. 1 SJ-- 1/U.
~ Idem, p. 192, 197, l'JS.
~ Idem, p. 185, 217.
23
îns,e toponimic lowrilc ocupate de bulgari, se poate vedea
limpede că ţinuturile ocupate de bulgari se ajlait la sud de
Dunăre, ceea ce-i îngiiduic lui llfafor sii comenteze: ,,Pinză
de păianjen ţes aceia, carii din cuvintele acele ale lui T11cofan
(că nice altă umbrâ de dovadă nu pot să aduci'f,) se screm
a arăta că ţinutul, carele întîizi îl luară bulgarii dela români,
în zilele liti Constantin Pogonat, au fost din coace de Dmzii-
re, în Dachia" .. , p. 77.
lncercarca lui J11aior de a dovedi cli lmlgarii n-au stăpînit
Dacia îşi arc ttn scop bine definit: să respingă mia dlntre cţlc
mai abwrde, dar şi periwloase, ipoteze în legătură cu locul
de formare a poporultti român. Engcl spunea că Dacia a fost
populată C1t români în vremea stăpînirii bulgare, deci pe la
începutul secolului al I X-lea. Rezulta din afirmaţiile 1·stori-
cului german că .locul de formare a poporului român a fost la
sud de Dmu7re, pînli în secolul al I X-lea neexistînd populaţie
romaniza/ii în Dacia. "Jl.1aior şi-a dat scama de nocivitatea acestei
teorii, care avea ,ă găsească mai tîrziţt nit numai partizani,
dar şi dorinţa de a împinge cît mai tîrziu data la care a venit
poporul român la nordul Dttnifrii. De aceea, spre deosebire
de Şincai, respinge ·ideea pop11lt'frii Daciei ctt popu!aţic
romanizată adusă de bulgari din s11d1tl Dunării şi respinge
în principiu ideea adndgrării. Este interesant de urmărit cum
umple 111aior tăcerea pe care izvoarele scrise o păstrcaz<1 timp
de cîteva secole, despre existenţa românilor la nord11l Dunifrii.
Am vii;;ut că t'storiettl ardelean acordă problemei „părăs1·
rii" Dacici o atcntie deosebită atît ca t'.Jitensitate a demonstra-
ţiei, cît şi ca spaţiu, faţii de ccononiia lucrării. Acest lucrit nu
este întîmplător. În concepţia lui lYIaior esenţial era sii. se
dovedească persistenţa element11lzti roman la nordul Dună
rii dupii anul 274. Odatii, jiicutii această demonstraţie devenea
evident, prin însiişi logica lucrurilor că populaţia romană
din moment cc nu şi-a părăsit „patria", atunci cînd Dacia a
fost pierdută de Imperiul roman, nte mai există nici un temei,
nici o raţiune ca să o părăsească după aceea.
De altfel doctt111entul istoric îi dă dreptate liti Maior. Ntt
e."Cistă nici o ştire, timp de şase secole în care să se menţioneze
· deplasarea românilor de la nord la siedul Dunării. Faptul că
nici nu-i mcnţioneaz/t pe români în acest răstimp la nord de
24
jluvite nu-l impresionează pc 1'1aior. Ncmcnţi'onîndu-i mdn-
semnează că le neagă existenţa şi, conform concepţiei sale,
cine vrea să demonstreze că românii n-au locuit în vechea Da-
cic, să aducă el mărturii în acest sens. Este argumentul ex
silentio intuit în mod genial de Cantemir, intuit din noie,
în acelaşi cltip, de Maior.
De aceea, el nu tratează problema contimtitiiţii în sine,
pc11f1'u că, potrivit modttlui său de a gîndi nit existii. o asemenea
problemă. Altele sînt problemele care-i reţin atenţia pentrit
perioada dintre anii 274 şi secol1tl I X, cînd vin ungurii în
Panonia.
Una dintre aceste probleme este aceea a purităţii rasei ro-
mâne. Li formularea şi apărarea acestei teze, }.faior este îm-
phzs de scrierile lui Eder, Su/zer şi Engel. Este evident acttm,
fn urma progreselor realizate de studiile de istorie şi etnogra-
fic, că nu se poate vorbi de rase pure.
La plămădirea jiecifrui popor există unul satt douc"f, gr11puri
etnice de bază - în cazul nostrit dacii şi romanii - cărora
li se adaugă, dc-alimgul mileniilor şi alte elemente etnice w
care au venit în contact, însă mai puţin numeroase şi viabile,
din care priână dispar prin asimilare. Adversarii acordării
de drepturi politice românilor din Transilvania, în tendinţa
lor de a mz'.11imali;;(', virtuţile poporului român, s-ait străduit
sii. de·monstreze, în ipoteza în care au admis o legătură etnică
între 1'0mani şi români, că poporitl roniân este rezitltatul unui
amestec de rase si în consecintă 1w este mostenitorul imor
calităţi în virtutda cărora să ce~r<T drepturi egale w alte po-
poare. Engel, de exemplu, care nu crede c<i romanh au rămas
în Dacia după a1111l 274, clziar daci'i. admite, la un moment
dat, că unii dintre ci n-ar fi trecut la sud de Dunăre, se îndo-
ieşte cii. aceste nTmăşiţe şi-au păstrat fiinţa lor etniâî Jii.ră sii.
se amestece w nici unul dintre numărul marc de popoare mi-
gratoare care au trecut prin Dacia. Obiectiv, presupunerea lui
Engel este judicioasă. ln momentul în care ea este scoasă
din cadrul demonslrt1rii istorice, care urmăreşte în mod cin-
stit descoperirea adevărului, şi serveşte unor scopuri politice
hnediate, care vizau contestarea drepturilor poUtice ale po-
pomlui român, avem de-a face 1n ca::ul acesta cu o exagerare.
Urmarea a fost firească. Unei exagerări i s-a r(tspuns prin-
25
tr-o altă exagerare di:! ciitre istoricii Şcolii ardelene. Din 1-nomail
ce adversarii lor porneau la atac pe temeiul purităţii msei
lor, istori"cii Şcolii ardelene s-au străditit la rîndul lor să de-
m,onstreze puritatea poporului român. Apărind cit intransigen-
ţă această teză atunci cînd era vorba de poporttl român, vor
insinua ori de cite ori se va ivi pri!tjitl, că adversarii lor sînt
ei înşişi rezultatul unui amestec de popoare (rase!).
Cum îşi argumentează Maior punctul său de vedere. ln
primul rînd respinge afirmaţia lui E11gel că românii
care au rămas în Dacia s-au amestecat cit popoarele migra-
toare. Maior i-ar acorda credit istoricului german dacă acesta
tir aduc,e mărturia vreunui istoric mai vechi, de unde sii re-
zulte răspicat acest lucru. În măsura în care Engel nu poate
face o asemenea dovadă, presupunerea lui cade ca neînteme-
iată. De altfel, reproşează 1.lfaior lui Engel, acesta n-a cunos-
cut firea poporului român, obiceiuri:le lui. ,,Această fire a
românilor - spune }}[aior reluînd ilna din tezele sale în
legâtură cit ronzanizarea Daciei - de a nu se cii,sători cit m·u-
eri de altă limbă mi se pare a fi una din muzele (Pricinile)
acele, care întru atîtea veacitri cîte curseră de la anul întru-
pi'frci Domnului Hs. 105, pănă astăzi, întrâ ,~titea ghinte şi
limbi streine, întrâ care au vieţuit, şi î-ntrâ atitea ale norocu-
lui grele schimbări care le-att suferit ..." i-,i împiedicat sii se
amestece cu alte popoare (p. 18, 80).
ln tendinţa lui de a demonstra puritatea poporului român
şi fi'ir/i. să aiM la îndemînli, 1.m vast material documentar, Nla-
ior intuieşte în chip genial argumente în favoarea continitită
ţii şi Jormt!rii poporului român, argumente care ait devenit
11n btm comun al întregii noastre 1'.storiograjii, al gîndirii
noastre istorice, fcir<r, sâ ne mai întrebiim şi uitînd cii autorul
lor a fast protopopul din Reghin.
Umtl dintre aceste argumente se referii la colaborarea ccono-
micc1 dintre români şi popoarele migratoare. ,,Barbarii", ob-
,ervif. Jl/aior, sînt nomazi a1t „zburdare şi datin,l a face pradă
prin tralte /if.ri", nu sînt învclţaţi cu lucrarea pămîntului,
rlcci avam efective nevoi de ajutorul romanilor care se ocupaie
cu agricultura: ,,Şi lor (barbarilor) le era de folos să rămînii
romanii statornici întru li1caş11rile sale şi s,'i-şi lucre moşiile
26
ca şi familiile i·arvari·or să se ajuture din sudoarea ro111a11ilor"
( p. 81 , vezi şi p. 42, 43) .
Această teză formulată pentrit prima dată de Maior, îşi
păstrează valabilitatea şi astăzi. Nit numai colaborarea eco-
nomică dintre popoarele migratoare şi români a contribuit
la păstrarea purităţii etnice a celor din urmă, ci şi: colabora-
rea pe plan militar. Participînd la incursiunile efectuate de
,.barbari", românii au putut „întră atîtea străcurări de ghin-
te varvare prin Dachia" să rămînă statornici în locurile în
care s-au născut (p. 43). Pentru a preîntîmpi11a obiecţiile
pc care cineva le-ar fi făcut 1mei asemenea obscri·aţii, ~Maior
aratâ că nu era nevoie ca romanii sâ fie ei înşişi stăpîni pen-
tru a axa dreptul să poarte arme şi să participe la luptele
duse de alţii şi Justifică afirmaţia jăcutâ de el printr-·o para-
lelii cu starea· contemporană lui: ,,Au împărăţesc acum ro-
mînii în Dachia supt stăpînirea Austriei? Şi totuşi mai
multi osfosi sînt în Dachia dintră romîni deci t dintrâ
alte' ghint; supt steagurile bunului împărat al Austriei"
(p. 80-81).
Prin afirmaţia lui, lvfaior nu fâcea altceva decît să spunli.
un adcvâr pe care-l putem verifica cu uşurinţă. Toate popoa-
rele migratoare au asociat la incursiunile lor de pradă, popoa-
rele supuse lor sau ajlate în alianţă cit ele.
O contribuţie cxccpţ1:onal de valoroasă a lui Maior în legă
tură cu perioada 274 - sec. al I X-lea, este aceea în legă
tură cu aria vetrelor locuite de români in această vreme. Sînt
cîteva constatări surprinzător de judicioase dacă ţinem scama
de nivelul cercetărilor făcute în acest domeniu în momentul
în care istoricul transilvănean îşi scria opera.
Dimitrie Cantemir asemuise r.elragerea populaţiei'. romani-
zate din faţa „barbarilor" cu bejeniile din timpul să1-1,, cînd
populaţia de teama tătarilor, fugea în codri şi la munte.
Maior socoteşte şi el, că la un monunt dat, atunci cînd
Dacia a Jvst pierdută de către Imperiul roman, din regiunea
de hotar dintre lumea romană şi „barbară" populaţia romami
să se fi retras de pe malurile Dunării, penim că pe
aici era locul de trecere al „barbarii-or", aici organi:rait şi
de afri porneau incursiunile şi tot aici se întorccatt după ce pră
dau în Peninsula Balcam:că. Era normal ca românii să se
27
,etragă spre munte, şcS'ul fiind ocupat, cum s-a întîmp!at
în cîmpia Panonică de către !tuni ( p. 44) şi apoi de a:•ari.
Dar, afirmă ~Maior, după retragerea armatei şi adminis-
traţiei imperiale, romanii „nit au riimas numai prin mfrnţi,
ci şi în lontru, în ţeară,- la şesuri" (p. 42) ..5i aceasta din două
motive. Unul enunţat mai sus: ,,barbarii" aveau nevoie de
produsele agri'cole ale romanilor, şi, al doilea, ,,barbarii"
şi pre la şesuri pu/ine locuri umplea ctt familiile sale"
(p. 43-44).
U Uimele cercetări arheologice şi istorice co11jir11ut ipotezele
lui JJfai(lr, cu o corectare: populaţia romauiz,~1<1 a locuit în
timpul mi'graţh'.lor, şi în regiunea de şes, j1e platjonncle îm-
pădurite.
Cit priveşte numărul de oameni pe care-l cuprinde popoa-
rele migratoare, dupii exage1'(1rile din perioada romantică,
cercetările recente au stabilit că numărul lor se ridica la cel
mttlt 200.000 - copii, femei, bifrbaţi. Observaţia lui Ma.iar
di „barbarii" ,,puţine locuri umplea cit familiile sale" este
mt 1111mai acceptată, dar şi confirmată de critica istorică ac-
tuală. ·
ln legiU1tri"i cu raporturile politice dintre români şi „bar-
bari", 111afor se dovedeşte acelaşi fin obscrmlor, atunci cînd
ajimu'i crl „precum romînii cei de la şesuri era supuşi nii.văli-
toarelor ghinte varvare, aşa nu mă îndoesc că cei de pre la
mun/i me numai întrmt loc avea prinţipii sau câpeteniile
sale cu împ,1răţie, care nu atîrna dela van:arele ghin te".
Este o gradare a raporlitrilo( de dependenţă dintre 1'0mâni
şi „barbari", care merge în scădere de la şes spre munte, gra-
dare firească pentru că barbarii, oameni ai stepelor, obişnuiţi
cu spa/ii libere, ntt se aventurau decît numai în cazul unor
scttrle incursim1i în regiienile împădurite dela deal şi munte.
Presupm1erea lui Maior că popielaţia romanizată de pe
văile regiunii sttbcarpatice a cunoscut o anumită organizare
politică este şi ea conjirmaft'i, de istoriografia română modenrr'i
şi actualii,.
Fără să cttnoasdl opera stolnicului Cantacu::i-no care afirma,
pornind de la aceleaşi principii, c<t româ11ii din Transilva-
28
nia sint cei mai neaoşi dintre toţi 1'omânii 1 , M az'.or ajungea
la constatarea că populaţia romani::aiii s-a bucurat de mai
mzilte libertăţi la munte şi în spaţiul intracarpatic, în podi-
.ml transilvănean.
· Această organiwre a fost dictată nu mtmai din raţiuni so-
cial-economice, dar şi din raţiuni politice: stabilirea imor
legături cu popoarele m1gratoarc.
Din această organizare embrionarii s-au născut cu, timpul
primele Jonna/iuni politice româneşti, şi în accasi<l privinţă
obsen•aţi,1 lui Maior este genială: ,,Dintrzm fclitt de împărăţie
ca aceasta, de munţi, att fost românii aceia, despre carii scrie
notarittl craiului Bella, la cap 44, că dedm1 ajutoriu lui
Glad, în Bănat, asupra 1mgurilor. Asemenea împărăţie ftt a
striimoşuliti lui lvlenomorut din Bihor ... Ba şi a împiir<'iţic-i
aceiia, a căriia schiptru îl ţinea Gelu" (p. 44).
În momentele de răgaz, atunci cînd năvălirile popoarelor
migratoare a1e îngăduit-o, românii aie coborît şi şi-au Jiiwt
aşcziiri statornice şi la şes. Aceastii imagine a 1mui proces de
flux şi reflux al populaţiei romanizate, care avea ca pivot
muntele, a fost schiţată penim prima datli de ll.fa1'.or şi a
influenţat profund gîndirea istorică românească. Ea este
prezentă şi astăzi în explicaţiile pc care istoricii noştri Ic
dau asupra vieţt'.i social-politice a românilor, în timpul mi-
graţiei popoarelor. _
ln istoria atît de zbuciunzatif, din spaţiul carpato-d1111ărea11;
care începe odată cu secolul III, cînd începe migraţia popoa-
relor şi se încheie odată cu apariţia Ţărilor Române, li.taior
încearcă să identifice perioade mai luminoase, în care autoh-
tonii a1t cunoscut o reală independenţ<L O asemenea perioadei
de tihnă o vede în timpul aşezării avarilor în pusta panoniâ'i.
„Ni'ce odată romanii cei din Dachia, din zilele lui Gallicmts
nu au putut să răsitjle ca acum, de oară ce cşind avarii la
Pannonia, în locul lor nice 6 ghintă varvară nu au întrat în
Dachia, ci singuri ,-om.anii au rămas. A lunci împc'trâţiile
romanilor din Dacltia cc era strîmtoratc pre la munţi, -începură
cu volnicie a se !<1ţ1:,a se lărgi" (p. 71). Prudent, istoricul
1
Stolnicul Constantin Cantawzino, Istoria Tării Romtmcsti...
Crouicari munteni, B1ecui-eşti, 1961, ,·ul. I, p, 52. '
20
transilvănean nu se ka:::ardeaziî în a afirma că este vorba de
o independenţă totală. Acest ai aspect al istoriei noastre medie-
vale, relevat pentru prima dută de .Maior, nit i s-a acordat
de către istoriografia noastră importanţa pe care ar fi meritat-o.
Este evident că ne aflăm în. faţa unei interpretă1'i care nu
poate fi demonstrală documentar. Dar, din moment ce nu
avem docmnente ca să infirmăm presupitnerea lui bazată pe
·intuiţie, element atît de important în reconstituirea imor
stări de fapt atunci cînd documentele lipsesc şi nu dait posi-
lJ,i;liAa·tea unor afirmaţii categorice, ea poate fi privită şi ac-
ceptată cu, rezervă, fiind so-tuţia cea mai plauzibilă pînă la
p,roha contrarie. Du,pă părerea noastrii interpretarea lui
lvlaior ar trebui să se bucure de mai multă atenţie din partea
medieviştilor noştri, pentni că, într-o anume măsură, o jus-
tifică cercetările mai noi în legătură cu numărul de oameni
pe ca/te-l cuprindea un popor migrator. Dacă se sOcoteşte că
cifra de 200.000 este exagerată şi acceptăm şi pentru avari
un număr care să se apropie de această sttmă, este limpede că
ditpii, aşezarea lor în pustii panonică, ei nu mai pitteau, să
controleze efectiv itn teritori"-1-t vast, care ar fi cuprins Dacia
în ·întregime. Chiar dacă ei au reuşit sâ păstreze o stăpînire
110,,ninală, asigurată la nevoie prin incitrsiun-i cu caracter
de represalii, în asemenea cOftdiţii, pojmlaţia. romanizată din_
anumite regiuni ale Dacici s-a bucurat de o largă libertate şi
independenţt'i, cel puţin timp de un secol, pînă la venirea bitl-
garilor, ri'isthnp în care nici itn alt popor 1m:grator n-a pătruns
în Dacia. A fost un rii,g<tz, care a îngăduit o creştere demogra-
fiâi, o perfecţionare a organizării sodale, o îmbunătăţire a
situaţiei economice.
Venirea bulgarilor n-a putut s1i mod·ijice radical această
situaţie. Ei -înşişi emu prea puţini - dovadi'i e faptul că a·tt
fost asimilaţi de slavii sud-dun,irmi - ca să exercite, în
cazul în care ar fi încercat - o stăpînire efectivă asupra
Daciei. Dr: aceea, pe bunii, dreptlllc, :Maior consideră că „dela
pierzarea a,Hirilor prin Pipinus căşunată, romanii cei din
Dackia au avut pace adînc1i pretutindinea, trăind în volnicie
adicâ -în libertate P<ină cc'itrii capetulsau sjirşitulsutei a noao
dela întruparra lui lls., cî11d întni ungurii în Pannonia".
30
Şi ăc data aceasta vizhinea istori"că a lui Maior se dovedeşte
genială. Dovadă că românii s-au bucurat de libe1-late în niod
efectiv în această vreme, este însăşi constituirea prin11,elor for-
maţiuni politice rom~neşti pe care le aminteşte Notarul ano-
nim al regelui Bela: voievodatele româneşti din Transilvania.
Este greu, de explicat apariţi"a şi consoUdarea voievodatelor
lui Gelu. Menumorut şi Glad, dacă românii nu s-ar fi bucurat
într-o perioadă anterioară secolului al X-lea, de mai multă
libertate care set îngăduie un proces de închegare, de înteme-
iere prog1·esivă. Faptul că primele două formaţiuni politice
rom_âneşti se op1m cuceririi maghiare prin propriile lor forţe,
ne demonstrează că ele erau independente. Săpăturile arheo-
logice efectuate recent la Dăbîca, capitala lui Gelu, au ară
tat că înainte de citurirca maghiară, autohtonii au cunoscut
11,n înalt grad de civilizaţie, inexplicabil în condi"ţ-iile unei
stăpîniri străine mcre.u schimbătoare.
Evoluţ1:a politicii. a estului european în perioada 568-900,
săpăturile arheologice confirmă interpretarea propusă de is-
toricul nostru şi evidenţiază şi în acest caz înţelegerea. pro-
fundă a faptelor istorice de care Maior a dat dovadă.
*
O alt,t încercare pentru a dovedi continuitatea dar şi iod-
tatea neamului românesc o face Maior atunci cînd ît1ccarcă
să identifice numek sub care a11, fost cu1toscuţ1: românii . în
perioada migraţiei popoarelor.
Un nume sub care au fost cunoscuţi românii este acela de
vlah. Atît Maior cît şi Biedai-Deleanu ident1jicind pe sar-
maţi cu slavi, socotesc că încă din antichitate romanii au
fost numiţi de către aceştia vlahi, deci termenul de vlah este
foarte vechi, cam de la începutul. mileniului I e.n., cînd sla-
vii-sarmaţi:'v{n în contact cu romanii'.. Este evident că ne aflăm
în faţa unei greşeli ca.re pornea şi din Upsa unor studii te-
meinice în legătură e-u popoarele vecine Imperiului roman, dar
şi din dorinţa reprezentanţilor Şcolii ardelene de a găsi o e.'t;-
plicaţie cît mai veche atît a cuvîntufai vlah, cît şi a influen-
ţei slave asupra limb-ii române. De (l;Ceea sarmaţU, uneori
tracii, sînt socotiţi în nwd greşit slavi. Se ştie însă ci'i tribu-
31
rile slave î~i Jac apariţia la sud de Dunăre în secolul al VI-lea,
încît numele de vlalt 111, poate fi mai vechi de secolul V, cînd
slavii intră în contact czt pop1elaţia romanizată de la nord de
Du11t1re şi este atestat pentru prima dati'î în secolul al X-lea,
-într-o scriere bizantinit.
Numele de vlalt fiind identic cu acela de roman, el este
suficient S<I dt:11zonslrc,c:c, în ciuda atîtor schimMri politice şi
atîtor i11jl11e11fc cîte au suportat romanii din Daciii, C<t ro-
111<Î11ii sînt romani (p. 194).
DiljJ1t Maior, romanii din Dacia aie fost 1111miţi daci pînă
fo secolul al XV-lca. O dovadă în acest sens sînt scrierile is-
torice ale lui Clzalcocondil (p. 197). ln realitate, în evul
mediu, sub numele de daci au fost cienoscieţi danezii, Dane-
nuirca ,!tcmîndu-se Dacia, deoarece se credea cii danezii au
fosl urmaşii m111i trib de goţi care a lbcuit vremelnic în Dacia.
Dacia, ca noţiune geografică prin care se identijicii, fosta
provincie romanii, reapare prin arhaizare la ultimii istorici
bizantini, iar în occidentul european, în urma studiilor 1tma-
niştilvr, adică în sec. XV-XVI, iar în sec. XVII şi XVIII
se jac planuri de reconstituirea Dadei prin unirea celor trei
Firi Române, planztri care vizau să creeze un stat tampon
între mar,:/e puteri din centrul şi estul european.
Un alt nume sub care identifică 1',faior pe romani este şi
,zecici de misi, ·Penim cc1 o parte din romani au locieit în 1l[oe-
silz (p. 197). Istoricul nostru are dreptate numai în parte.
Dacâ pentru o perioadii, veche sub acest nmne pot fi identifi-
caţi ;,romanii" din l,foesia, pentrtt secolele X-XIII prin
misi .cronicarii bizantini vedeatt populaţia din Bttlgaria,
indiferent c<i era slav,1, bulgar<i sait română .
.5i pece11egit'. sînt tot romani. Bizantinii, dttp,'i cum crede
istoric1tl transilv,1ncan, înainte de a-i numi pe romani vlahi,
le-an spus „paţinaţite". Credinţa lui Maior că pecenegii eratt
1·omani se întemeiază pe faptul că primii au stăpînit la mi
moment dat teritoriul Daciel. Valoarea militară si nmnărul
lor mare, aşa cum r_eiese din iz'l'oarele bizantini, îl face pe
Maior să creadiî c,'i pecenegii n-au fost im popor migrator,
ci romanii înşişi (p. 165-166, 198-202).
Spre deosebire de Şincai care deşi credea că pecenegii eraie
români, nu le acord,i o atenţie speâală, 1l[aior ·în Istoria
32
pentru începutul românilor în Dacia, face istoria pecene-
gilor rcproducînd în întregime informaţiile pc care Constan-
tin Parjirogcnctttl ni le dă despre ei. Puterea pecenegUor a
fost di::;trusâ de A le xis C011111e1111 l în alianţă cit cumanii.
Anna Comucna relatea::ă acest fapt de ca.re 11,faior se îndo-
ieşte. Din moment ce românii rii.mîn şi joacă un rol din ceîn
ce mai important dupii lupta dintre Alexis Comnemtl şi pece-
negi i se părea evident istoricului nostru C{t im popor atît de
numeros nit putea fi distrus într-o ::i cum ne relatea::iî Anna
Comnena. El ntt crede nici faptul cct o parte dintre pecenegi·
au fost duşi în robie şi se îndoieşte în acelaşi timp de obiecti-
vitatea Annei Com11ena: ,,Aceasta nu e alta, jării im grecze-
leţ ostaş l<7cuitor·iu ling_uşindie-sc A nnei Co1111ti11ci îi povesti
aceaia; ia, ca o mui,irc, şi fiică împitratultti Alexie, şi poate
rifonind a lifrtda pc tatii-său, cu ochii închişi pr,imi ·înşi"ihl
toarea fabuli'i şi ni-o liis<'î scrisă" (p. 202}.
Respi11ge ipoteza c1'i secuii sînt urmaşii pecenegilor, pe
temeiul c,"î pâmii sînt prea puţini şi ocup,,, in Transilvania
un spaţiu foarte restrîns, în timp cc pecenrgii se întindeau
din Tisa pînă _în Marca Neagrâ (p. 204-205). Bisscnii,
pecenegii documentelor în limba latinâ, menfionaţi la 1224
sînt tot români (p. 216-217 ). Faptul cli apar alături de
români lltt tre::eslc bâmtiala istoricitltti transih-ănran câ ar
putea, fi vorba d~ dozui popoare dzjcrite.
ŞhlClii crc::11se şi el. cit sieb numele de cttnumi se asw11d ro-
mânii, însc"î deoarece izvoarele îi mcnţio11au în sudul 111oldo-
vei, socotea că aceşli<i sînt moldoveni de rit latin, spre deosebire
de restul românilor, care erau de rit grecesc. 1 lvlaior porneşte
de la alte premize pentru a demonstra identitatea cmnani-
români. Anna Conincna afirmă la un 1tw111cnt dat că cuma-
nii vorbesc aceeaşi limbă cu jJccenegii. Din moment ce a de-
monstrat că pecenegii shtt români, este evident că şi cumanii
sînt tot români. IJc ttnde vine atunci numele de cuman? Pen-
tru a explica originea acestui nume, J.\fa1·or propune douâ so-
luţii: prima, s-ar putea ca grecii stF-l fi înlocuit pe „r" iniţial
cu „c", satt, a doua, c1tma11ii să fi fost urmaşii colon-işl-ilor
1 G//. Şi11rni, Op. cit., l, p. 3S6, 396.
33
romani, originari din antica localitate Cmnae (p. 208--
210).
Nu este de acord cu unele interpretări ca cca a lttiPray, potrivit
căreia cumanii ar fi unguri. Faptul că ştiau să vorbească ungu-
reşte la un an ditpă aşezarea lor în Ungaria(wmanii de frica
tătarilor, cu îngăduinţa regelui ungur Bela al JV-lea, se aşază
în Ungaria, unde se şi deplasează înainte de marca invazie
tătară din anul 1241) nu poate fi considerat ca un argument
scr1:os, pentru că este greu să ni-i imaginăm „cu capete aşa
groase şi tîmpiţi la minte, cit întrun an să nu poată învăţa
ungureşte", cînd un român „cătană proastă" de la începietul
secolului XI X, fără să şHc o boabă ungureşte, dacă sfii, întrun
regiment ungitresc, fără să-şi dea silinţa prîcepc tot cc se
spune în lhnba niagliiară (p. 212).
Cu toate di ne aflăm în faţa 1tnor erori de altfel explicablle,
rămînc meritorie străduinţa lui Maior de a 1'dent1jica pe
ro1uâni, sub numele 1tnor popoare migratoare, ca să nu mai
andnthn ingeniozitatea ctt care-şi susţine ipotezele şi verva cu
care le respinge pe cele formulate de adversarii săi.
Relaţiile româno-ungare. Unul dintre cele mai impor-

tante izvoare pentru istoria noastră _medievală este Gesta Hun-
garorum (Faptele de arme ale ungurilor) al căror autor nu
se cunoaşte. Se ştie doar că a fost notarul regelui Bela, din
care prfrină i s-a spus Notarul anonim al regelui Bela. Im-
portanţa croniâi Notarului anonim stă în aceea că atestă pen-
tru prima dată existenţa unor formaţiuni politice româneşti
în Transilvania, anterioare venirii ungurilor şi în cronica
ltti găsim date preţioase despre relaţiile care s-au stabilit în-
tre 1mguri şi români, despre luptele care s-ait dat între aceş
tia. Felul cmn a fost considerată cront'ca Notarului anonim a
diferit substanţial de la 11n secol la altul. Izvor capital pentrit
cronicarii unguri mai vechi, 1:nformaţiile lui au stat la baza
'Unor interpretări nefavorabile românilor în secolul al XVIII-
lea, sau aie fost contestate şi minimalizate de mulţi dintre
adversarii conti1111ităţii poporului român, care s-au străduit
să demonstrc:c cc"i această cronicii a fost scdsă în secohtl al
XlII-lca şi deci, 11-1t poate fi socotită ca un izvor valoros.
· 34
Pentrtt noi cei de azi fapt-ul că Notarul anonim i-a lăuda!
pe unguri şi i-a prezentat constant pc adversarii lor în chip
nefavorabil, ni se pare cît se poate de firesc. Nu se poate pre-
tinde uniei cronicar din sec. XII obiectivitate sait imparţiali
tate totală în prezentarea faptelor. Era obişnuit în vremea
respect-ivii, ca fiecare să-i laude pc ai ltd şi sif,-i prezinte pe
adversari în culori cît mai sumbre.
Subicct-ivitatca N olarului anonim a fost îns,'t specu l<ih't de
Edet, pentru a contesta drepturile românilor din Tran-
silvania.
De altfel 1Uaior recunoaşte cc'f, sp1tsele Notarului anonim
,,care, după socoteala· criticii de se vor ltta, nici o micşorare 1m
urmează as1epra rom·înilor; ci fiind cii. 1.mii dintră protiv-
nicii romîn-ilor c-u unele dinlrtt aceste rcfo î·ntrebuinţindu-se,
j,1rli dreptate S(t nevoesc a micşora 1niirirca romînilor şi a o
Îllcgri, se cuvine aceste mai pe larg a fr n1spirn şi a le lâmuri"
(p. 92).
Din accasNi pr-icin,"i ~Uaior s1,p11ne cronica Notarultti ano-
11im ttnc-i critici nccrieţătoare. 111ai întîi încearcă s,i-l compro-
miti'i pe linia probităţii liti ca istoric. ,,Acest notariit atîta fu,
îmMtat de dragostea ungurilor, cît nu numai jărit cumpăt 1nitreşte
laudele ungurilor şi micşorează vîrt-utea altor nea11111ri" ( p. 83).
O primă şi gravă· eroare: deşi ptigîni, ungurii sînt asistaţi,
în actele lor, de pronia cerească, şi J.11aior noteciziî toate cazurile
în care umti piigîn i se aratii, D-unmezctt, sau e sprijinit de d-u-
lml sjtnt etc., (p. 8-1) ceea ce este f-mjJofrfra canoa11r:lor şi <t
ortodoxiei.
Este „j,frli. cll1Jlpăt" cînd ajirnu'i, câ ze11g11r·ii si11 t cei mai buni
vîniitori, n1zboinici, sau că neamul ienguresc c preastriilttcit,
pretimţelept, blînd, fiiră nici un păcat şi preavitca::. N olarul
ii socoteşte pe unii cond1'ccUori unguri ca milostivi, darnici,
drepţi, înţelepji, în timp ce cronicarii nemţi îi prc::intt'i. ca pe
nişte oameni blestenlBţi.
După Notarul anonim imguri·i c'îşt·igiî ri'i::bodie ji'i.r(f piedici,
ceea ce este împotriva bttmeliti simţ, de aceea: ,,IJi11tr1t aceasta
şi din ,melte alte ca,e se ciepr_ind în istoria Notariuhti, fieşte
e&rele poate vedea câ, dupii umoanele critice, întrie acele ce
scrie Notari-ul spre mare lautia migitrilor s'"' spre micşon1rea
,iltor 11ca11i-teri, nu poate să i se creadii.".
35
Nit numai dragostea Jaţii de unguri îl îndcamnii pe Notarul
anonim sii prezinte în culori nefavorabile pc români, dar şi
faptitl că el era „rpiscop papistăşesc", iar români:i erau de lege
grecească şi mai ales ci1, românii, ajutîndu-l pc Leon Vatatzes
împotriva mzgurilor, le-au provocat acestora man: pagube
(p. 94-96). .
Dup,e cc ne atrage atenţia asujH,i lipsei de obiectivitate de
care dă dovadii Notarul anonim în prezentarea faptelor, Maior
n:zu,,u'i, capitolele diJi cronica acestitia, 1111de ne sînt relatate
luptele dintre Gelu şi Tulmt1111i, s1tbliniind şi combătînd afir-
maţiile acestuia care i-au servit lui Eder pcnfrzt a demonstra
că românii, prin firea lor, nu merită drepturi politice ca cele-
lalte „naţiuni" co11locuitoarc dht Transilvania.
De aceea, discuţia va dcp,1şi cu mult limitele primelor con-
tacte dintre 1mguri şi românii din Transih•an ia, atît ca crono-
logic, cit şi ca problematicii.
Eder se striiditisc sii demonstreze că românii din Transilvania
n-att dat dovadă de caiităţi r<'tzboinicc şi au fost supuşi cu uşu
rintă de Tttlmtum.
Respingerea incriminărilor lui Eder îi îngădufr 1111: Maior
să facă o lungă incursiune în istoria medievală românească, de
unde va aduce nenumiîratc exemple, cu ajutoml cărora dove-
deşte vitejia românilor. Alai î11tîi el va sublinia eroismul lui
Gel11 în luptele cu Tuhutum. Deşi atacat prin surpriză, voievo-
dul român n-a ezitat să-i înfrunte pe miguri (p. 92, 93, 102).
Lupta a fost ettmplită, o afirmă Notarul anonim, dar că au
căzut numai români, este de neconceput, pentru că „cine poate
crede, mzdc se întîlnesc doao oşti protivnice şi se bat într,'i sine
cumplit, de o parte să cadă mulţi, şi de ceaia parte nici unul?
De unde - co11chide llfaior - mai luminat de cum strălu
ceşte soarele cînd e c,,ucc amiazi se vede că cele ce scrie Nota-
riul pcnlrzt războiul lui Tuhutum cu Geltt spre necumpătată
laudă a iengurilor şi spre apunerea romînilor; nebunie 1·aste a
i le crede" (p. 93). Aceeaşi rezistenţă plină de vitejie vor opune
cuceririi maghiare Mcnumorut şi Glad (p. 148-151).
Exemple strălucite de biruinţe şi de vitejie sînt adttse di,i
primele secole de existenţă ale statelor feudale româneşti. De-
zastrul oastei feudale maghiare de la Posada, din anul 1330,
cînd însuşi regele ungurilor, Carol Robert de Anjou, a trebuit
36
sâ si'scltimbe lzainele ca sâ-si salve:;e viata, este reprodus dup,'i,
cro1iirnml ungur Tim roc:, (p. I 02-103).
Luptele dintre munteni şi o oaste 1:ngurcascâ din anul î36S,
cînd mor ?1lztlţi dintre marii nobili ai regatului maghiar, t'lus-
trca;â demo11s traţi,i lui .~!aior despre vitejia românilor ( p. 105).
Sînt {td1tse, în ji1uil, marile fapte de arme din ·urcmea lui
Ştefan cel Afarc, care i-a înjrînt pe toţi vecinii sfi,i, luptele /tt.i
V Iad fepeş c1t turcii şi mari}e succese militare pe care le-a obţi
mtl Ianctt de Hunedoara. In faţa unor asemc,nca 11u1rl11rii de-
spre vitejia românilor, 111aior conchide: ,,De unde ,în deşert iasle
Eder, cînd iart'i, şi iarii poftoreşte, în Notele sale Istorico-Critice
cele asupra S11plicl1iei Romînilor, ciî romfoii a51i lcs11e fură
învinşi de 1111guri, şi de acolo nu mtmai dejaimâ pre r0111î11i,
ci încif şi urmaşi, dupâ voia sa, trage spre micşorare şi spre
apunerea romînilor" (p. 101).
De altfel existeuţ.i regiment.:lor de gra11iţâ ro11uîne5li din
Transilvania, vitejili acestora în timpul n1::boaielor j;e care
Imperiul austriac l-a dus împotriva lui N,ipolcon, sî11t îneci o
dovadâ c<t într-adevi'ir „ bat acrul" cei cc „se 11cr<h'SC a micşora
prcromî11i" (p. 93). .
Vorbind de virt11ţ'lle râ:;boinicc ale românilor, Jlaior 111t
uitci ,5il atragă atc11ţia şi asupra virtuţilor i11tclect11a!e şi poli-
tice ale acestora, afirmînd ci'i învăţătura „nu e mai p11ţimt în
clirul romîni!or, anume din Ardeal, de cît în clirul papista-
şilor 1111guri din Ardeal, ba şi întrâ politici mulţi bi'irbaţi ro-
mini sîut învii/aţi, unii şi în deregătoriile cele mai înalte puşi,
adecci consiliari" ( p. 96). De aceea, românii trebuesc judecaţi
d1tj>il faptele lor „ntt din condeiul 11cw111p,1tat11lui Notaritt a
lui Bela, mai puţin în gura lui Opaforcoş, spionului lui Tulm-
tum" ( p. 112).
Istoricul transilvi'inean nu uită să atrag,'i, atenţia în mod
subtil asupra faptului că strămoşii unora dintre cei care-i awzâ
pe români-de laşitate, au fost ei înşişi fricoşi în anmnite împre-
jur,'iri. A tacul este însă deghizat şi reprodus dintr-un attlor
stniin (p. 127).
C,!re sînt lcglit1trile care s-ait stabilit între rom(Înii din Tra1t-.
sih:ania şi unguri, este una dintre cele mai importante probleme
</entru âi, justificarea drepturilor politice ale românilor din
Tra11si!m11ia, depindea de felul în care era rezolvată această
37
problemc'i. 'lllafor ca şi cei /alţi reprezentanţi ai'. Şcolii ardelene
socotesc câ Transilvania n-a fost cucerită cu forţa, ci în urma
unei înţelegeri între români şi T11lmtum (p. 92). La baza reia-
fiilor dintre români şi mtguri a stat aşa dar un contract bilate-
ral, Tuhutu111 fiind ales, la fel cum au făcut 1111gurii cit A !mus
(p. 119).
Această alegere n-a influenţat cu nimic „statul juridic" (că
dinţclc) al românilor din Transilvania (p. 120). E vorba de
o supunere politică şi nu de o înrăutăţire a stării sociale a româ-
nilor, cum greşit înţelesese Engel (p. 116, 120).
A lcgerca lui Tuhutum ca domn ( dela dcminus, nu cit sensul
modem de stăpîn, cum înţelege Engel, ci în sensul conducător
al unei ţări) coincide cu stabilirea ungurilor într-o parte a
Trrmsih:aniei. Ostaşii cu care înfrînsese pe Gelu erau ai lui
A rpad şi deoarece N olarul anoni··m nu arată nt"căieri că Tuhu-
tum cr fi împărţit moşii acestora, îns<mnează că s-au întors la
stâpînul lor (p. 122). Ungurii au venit în Transil'l'ani·a abia
la începutul secolului al Xi-lea, după ce Ştefan cel Sjînt l-a
înjrînt pe Gy!a (p. 123-124). Deci ungurii nu au venit
în Transifrania dintr-odată, şi, pentru că nici un scriitor nu
{ndică acest lucru „urmează că au venit pe rînd", dovadă fiind
şi faptul că unguri1: din Transihania sfnt „risipiţi prin ţeară,
nu ca româ11i1:, ca săcuii sau ca msii" (p. 124).
Din felul cum ~Maior prezintă primele relaţii dintre unguri
şi români merită să fie reţinute două puncte de vedere de o excep-
ţională ·ca/oare: unul, ungurii ait cucerit Transilvania progre-
s1:v şi nit în urma unei singure acţiuni militare; al doilea, de
la început Transihania nu s-a integrat în sistemul politic ma-
ghiar şi a reuşit să-şi· păstreze o anumită autonomie în cadrul
rrga'11lui maghiar. Cercetările mai noi au confirmat credinţa
lui Afaior. 1
Nfri după cc Ştefan cel Sjînt l-a înfrînt pe Gyla, (pe care
illaior îl socoteşte „crăişorui" românilor) şi Transilvania a
just supusă coroanei maghiare, românii nu şi-au pierdut drep-
tt!rilc şi libcrLăţilc loi-. Engel considera că sub Ştefan celSfint
1 J(. Ho1'erlt, Etapele de pătrundere a feudalismului maghfar
în Tr;insilv;;ni?, în Con1ribuţii la Istoria Transilv.:nici sc-c.

l\"-Xlll, Bucureşti, 1958, p. 109-131.
38
s-au produs modijicc1ri în privinţ,i drepturilor pe care românii
le-au avut P·înă atunci, din pricină câ regele nu putea să nu
ia unele nu'i,suri discrimimitorii faţă de nişte schismatici, iar
ditpii Ştefan cel Sfînt, înlt'i,rirca pttterii nobiUare s-a fi'icitt
prin încălcarea libertăţilor celor de jos, deci a românilor. il:laior
demonstreazii câ ·motivul religios nu poate fi luat în consi-
deraţie, pentru a e.t;plica sztbjugarea româ:nilor, deoarece regele
moare în anul 1038, iar ruptura dintre cele datul biserici -
ortodoxii şi catolică - se produce Îii 1059. Adîncirea diferen-
ţierilor sociale nu justijicii, nici ele teza ltti Engel, pentrtt că
e:.:istii o nobilime româneascii, d1tp,1 cum existt'i o iobăgime
1mg ttreascii ( p. 133 -13-1) .
lnţe/egaea de la Bobîlna ( I 538) dintre nobili, saşi şi s,•cui,
nu tt fvst fiicutâ împotriva românilor, ci împotriva ţ1Franilor
iobagi. ,,Unio trimn nationum" avea carncler de c!asâ, mt 11a-
ţio1rnl, pentru ci'i aşa cum ro1·11.ânii „ca neam romînesc 11u era
înt-rii miţioancle cele unite sau priimite, aşa nfri ncamttl ungu-
resc, ca neam mrţ;ttresc, nu e întrif lăudatele trei nafioane itle
A rclcalttJui" ( p. 1.:/.0) .
Nici legile din secolul XVI-lea - Aprobatele şi Compil,i-
tde --- care urmifreau să Întâreascâ si si'i consjiintcascâ uniunea
celor trei naţiuni ·înjâ,ptttittI la Bobîfoa, sir rcci'.moascâ n1m1ai
patru religii, exclrv:înd-o dintre religiile receptc pc cca arto-.
doxă 111t sînt dup11 11/aior, î:ndreptatc împotrii·a românilor.
Este, în acest caz, o exagerare, 111,enitt'i sâ justifice drepturile
pol-ilice ale românilor tra11silvâ11e11i în secolul al XVIII-iea.
Este tidcvârat âi Unio trimn Nationum, Compihttele şi Apro-
batele au ·un pronunţat caracter de clcts(I, dar u.!ti111ele dottă
sînt evident îndreptate impotrii-a românilor. J>rin numiirul
lor mare, prin relaţiile care se stabr:liserâ -intre ro1nânii dintre
cele trei Firi Rumâneşti, faptul cii în aceastâ vreme se vorbea
de Dacia, ca noţiune politică, determină clasele dominante
din Transilvani,i sii promulge frgi care aveau drept scop ';-11.pri-
marea tuturor drepturilor de care românii se bucurau încă.
Şincai, incapabil sâ-şi mascheze gî11durile lui intime, se
revolt,'i, în j,iţa acestor măs1tri uzurpatoare. 1lfaior, mult mai
abil, îşi sMpîncştc senl·imcntcle şi sfc'imie in a dmw11s!ra că
printre nobilii care se buwm·u de efectul legilor sus am.hitite
3!)
erau şi românH. ln felul acesta, se Fi.cea dovada cii, din secolul
al ]X-lea şi pînă în secolul al XVIII-lea, românii s-au bucu-
rat de drepturi egale cu noz'.i veniţi şi cum nea11t1tl romînesc
.,nici odatr7 mt au pătimit vro nedreptate de cătră neamul ungu-
resc, aşa cu acelaşi miirit neam unguresc trăbtte_pururea adîncă
pace, dupii, constitttţia patriei, c1t cucerie să ţină ... " (p. 141).
Maior acardii, o 1'.mporfanţii deosebi/ii originii citvîntului
valah, nu numai pentru că el constit11ie o dovad,'i, despre origi-
nea latină a poporttliti român, şi despre vechimea lui, dar şi
pentr1t a combate 1ma dintre cele mai periculoase teze în legă
tură cu starea social-economicr'i a românilor. Adversarii po-
porului român încercau, să acrediteze ideea cii românii sînt 1111
neam de păstori, iar păstoritul la români are 1m caracter no-
mad. Dacă insi111u1rile lor ar fi prevalat în disputa purta/ii
în jurul originii noastre, s-ar fi putut contesta atunci cu itşu
rinţci orice dreptmi românilor. Nomazi, nelegaţi de nici un
pămînt, ei nu puteau pretinde drepturi egale cu alte neamuri
statornice pe o anumită arie geografică.
Şincai combate în Cronică netemeinicia unor asemenea in-
terpretări.1 Jlfaior, ji'in7 să wnoască spusele ltti Şi11cai, se a11ga-
iează şi el în diswtarca acestei probleme, acordînd un spaţiu
mai mare discuţiei, analizînd şi respi11gî11d punct C1t jm11ct-
interpretârile pe care le cunoaşte.
Maior porneşte de la afirmaţia lui Tu11111am1, potrivit carcui
,Jlah vine din sla',•oncscul vlecu, care este sinonim cu nomad.
Greşala lui Tun111am1 pornea de la ase111ii11arca celor două cu-
vinte sub aspect fonetic ( asemenea greşeH comiţînd Maior în-
s1tş1: cînd de exentplie spune c,l sîrb vine de la servus), prilej
pentru Maior să-i atragă atenţia că pe baza unei asemenea
;n.etode se poate demonstra orice; chiar şi unele lucruri care .
n-ar fi pe placul lui Tunmann şi al altora: ,,A tîta ajunge aceas-
tă vorbă a lui Tunmann, cît şi a unor unguri, carii, cltiemîn-
du-se neamţul ungureşte nemet (Nemet), i-am attzit zicînd
că nmnele nemţilor vine dela Nem ctt (nem_et), adecă nu am
:nîncat, satt dacii oare carele d-intră nemţi, chiemîndit-se 1t11g11-
rul nemţeşte h11ngvar sait ungar, ar ·vrea, de pe 11c111ţie, să f1'agă
1 G/t, Şinwi. Op. cit., I, p. 308-309,
40
izvorul numelui 1tng11resc dela Hu11gher, carele 11emţcşte în 4
se11meazii, foame, sait dela hzt11gltcrig, Jlâmî11d" (p. 187).

Maior supune 1tnei critici aspre afirmaţiile !iei Engel în
legătură c1t caracterul nomad al poporului român. Observaţiile
lui 1v/aior îşi piistrează actualitatea şi 1n discuţiile în jurul
păstorit1tl1ti transhumant la români. Credem că n-ar trebui_
neglijat aportul istoricttlui lra11sihHt11ean în cadrul acestor
discut ii. ·
Tr~nshu111a11ţei i s-a acordat un rol mult mai important
dccît o mt'rita. Dms11sia1111, Emil Petrovici, ca să me amintim
decît două nume cunoswtc în lingvistica româ1:Zească, au exage-
rat chiar, atunci cînd primul, interpretînd nzitul Mioriţei,
arată că nu poate fi produs decît de un popor prin excelenţă
de piistori, iar cel de al doilea considera âi, pe măsură cc ne
coborîm pe firul istorici noastre, păstoritul treb1tie sii fi jucat
un rol din ce în ce mai sporit. Teoriile anu:ntite mt sînt unice
şi în afara unor caz-uri excepţionale, toatii. lumea a fost,
la noi, de acord ctt ele. De aceea avem o literatură bogată în
aceastli privinţâ şi prea p1tţincstudiisolide, bazate pe documente,
care sâ stabilească riguros limitele acestei owpaţii. Ori, cc spu.11c
Maior, atunci cînd respinge afirmaţiile lui E11gel, primul
istoric care a focercat sii idcnt,jice poporul român cu im pr;ipor
de ciobani, rcprc::intii un adevâr confirmat de cercetârile ulte-
rioare.
Izvoarele lui Engcl jac parte din literatura istorică bizan-
tină, pe care le cunoaşte ilfaior, ca şi ceilalţi istorici ai Şcolii
ardelene, principala sitrsă fiind opera Annci Comne_na şi a
lui Nichita Cltoniatcs. lnsâ, din mifrturiilc Annei Conuzena,
fl.faior amtă că 1'ontânii de la sud de Dunăre nzt avcaie numai
sate, ci şi oraşe, cum era oraşttl Exeban ( p. 188). Dacă românii
împreună cu bulgarii au reuşit să creeze împreună im regat
numit în scrisorile lui Ioniţă Caloianul şi ale papei Inocenţiu
il III-iea regatitl românilor şi al bulgarilor, este limpede că
românii aveau multe sate şi multe oraşe, în sudul Dunării.
Pentru a explica calificativul de nomad dat de Anna Com-
nena românilor din sldul Dunării, }Jfaior recurge la mi alt
istoric bz'.zan#n, la Chalcocondil care, vorbind despre românii
de la 11ord11l Dunării, arată că locuiesc în sate, ocujnndtt-se
cu păstoritul mai ales ( p. 188). ·
41
nai nu loti ro111ânii duceau o viată nomad,'i, ci numai cei
care se ocupai; cu creşterea oilor, cailo;, vitelor în general. Dar,
interpreteazi'i J.l,faior, spusele Annei Comnena: ,,Nice penim
aceaia le zise acestora cel mînii. viaţă nomadă, pentru că doară
nu avea lăcaşurile sale, ci pentru că cercînd ei păşune vitelor
sale, umbla multe locitri, a/ani de lăcaşurile sale (p. 188-
189). Interpretarea liti Maior se bazează pe o analiză făcitfii
cit stitri de lttcrttri contemporane hei: ,,Care meşteşttg şi astiizi
îl ţin tenii dintrii romîni, în Ardeal, din cei de lîngă Sibiiu,
ie11ii foatit viaţa lor o petrec îmblînd prin locmi streine cit oile
sale si cu caii s,1-i pcntr-u pcismzea; multi dintr,7, ei veara vin la
tmtnţii ce-i de câtrli Afoldov~. cu turmele sale, pre iarnii trec
la .lloldm:a, nice nu se întorc la Clisile sale, jărâ cînd şi cînd,
pc rînd, si asa. vî.11::înd tî1111 si brîn::,1, Î.<;i chivanisesc câsilc
safr" (p.' 7l9). · '
/Jcci n11 se poate i•oi'bi de nomadism la poporul român, ci
cel m'ltlt, de japi-11 l ct1 oamenii au plecat C'lt turmele de oi dup,1
pâ:j1111c, dar ei alt avttl întotdeauna gospodârii fixe .
.li ai mult dccît atî la, respingînd afirmaţia lui Engel c,i
românii sînt un 11ea11t de ptislori, pentru că turcii îi numesc
cioua11i, 111aior araftt et'i „şi pre ungur şi pre neamţ şi pre ori
care!<' c păstori-11, îl chiamâ tm·c-iz'., c-iuban. Şi nici ttn neam
nu iastc carele se 11u aiM din sinul S(tlt, pre unii păstori sau
ciubani. Nicc penim accaici va fi aşa lipsit de simţire, cît să
zicii că toţi ungurii, toţi nemţii sînt ciubani !" ( p. 189). Deci
nici românii mt pot fi socotiţi ciobani, pentru că aşa cum se
întîmplt'i de obicei, fiecare popor numără printre locttitorii
săi şi păstori. Pâstorihtl, aşa cum îl înţelege Maior, este o spe-
cializare. Privit ca atare, felul de viaţă al păstorilor nit se iden-
tifică cit al întregztliei neam.
111arele merit. al lui 1lfaior în discutarea acestei probleme
este acela de a ji înţeles să reducă discuţia nttt11ai la o categorie
restrînsă de oameni specializaţi într-o anumită activitate: păs
torihtl. Este im jmnct de vedere care a fost demonstrat docmnen-
tar, 1 şi care ar trebui să prevaleze în alcătuirea imaginii pe
care ne-o facem despre păstoritul transhumant la români. Dac(1
1
I. Donat, Păstoritul romu,nesc şi probkruck sak, în „Studii'\
tu11111t 19, 196fi, 11r. 2, p. 281-- 305.
42
acceptăm că una din caractcrisNcile poporului româ11 a fost
transhumanţa, însemnează că servi11t noi înşine argumente
acel-Or care au încercat sait înccarc<l s,l conteste unele drepturi
ale poporului român. Din studierea documentelor I. Donat
a deffl()nstrat şubrezenia teoriei pcistoritului translmmant la
români, i-a restrîns înţelesul nmnai la satele specializate din
jurul Sibiului, din Ţara Bîrsci sau satele de la sud de Carpaţi
populate cu păstori veniţi din regiunile amh-1titc de la nord de
munţi. Nu este de mirare că documentele impun o asemenea
concluzie, pentnt că aşa cum observa I. Donat, cum se face că
poporul român care s-a format din două popoare scdmtare,
dac şi roman, a devenit un popor numai de piisl-ori transhumanţi,
în timp ce alte popoare, la origine popoare de pâslari, s-au
transformat radical, devenind numai agricultori.
ln legătură ett teoria potri'vit căreia românii au venit la
nord de Dunăre în secolul al XIII-lea, llfaior o atacă-în două
rînduri: Prima dată atunci cînd abordează problema continui-
tăţii romanilor în Dacia, a doua oară spre sfirşitul lu-
crării: sale. Dacă prima dată s-a mulţumit să schiţeze în linii
generale aspectele acestei probleme, a doua oariî trece la discu-
tarea metodică a argumentelor aduse de autorii ei. Este inte-
1resant de urmărit felul cum respinge Maior teoria imigrării
românii-Or în secolul al XIII-iea şi argununtele pe carc·le plme
în discuţie. Mai întîi, arată că „a ticcWei acestei pâreri se face
urzitoriu Sulţerus de acolo că răie a înţeles wcul unei diplome
la Prai" (p. 244), iar de la Sulzcr s-a inspirat Edcr. lnahite
de a discuta părerea lui Sulzer, d1tpă un procedeu. obişnuit al
istoricului transilvănean, atacul porneşte indirect, prin alţii, .
îneît atunci cînd va ajunge sub pana lui, victima să fie deja
compromisă. Marea abilitate polemică a lui Maior se vădeşte şi de
data aceasta: selecţionează păreri cri'.tice la adresa operei ist-orice
a lui Sulzer, din scrierile unor autori străini, deci care mt pot
fi aettzaţi de părtinire. Şi în primul rînd îl citează pe Engel
care zice că „Sulzer despre meşteşugul criticei nu e lăudat";
iar alţii spun tot despre Sttlzer, ,,că au fost om scărîtorht, min-
cinos şi că foarte puţin au ştiut despre lucrurile de care au scris".
Era, deci, un ignorant în multe privinţe şi mai ales superficial,
11,ltimul defect îi era cunoscut lui Maior din contactul direct
pc care-l avusese cu Sulzer „om ne îndestulat wsoartca sa, ere-
43
zîndu-se a fi vrednic de mai marc pî11e", ... de prejudeci'iţi cuprins
şi ap,,sat care -îl Ficea ca 1111 atîta să cerce adev,Trttl lucrurilor,
precum ca s_ă afle dovede or·icît de s11pţiri, şi Firă putere spre
adeverirea celor ce ş-au Mgat odată în cap şi spre a-şi răsfr,ga
patima sa" (p. 247). Judeca 1m neam dupâ o singură persoană
şi dovadă ccT-i lipsea spiritul critic este felul cum înţelegea el
să-şi strîngă materialul. Notează poveşti jării fundament prac-
tic şi cu toate că ·Maior îi atrage atenţia că lucrurile s-au petre-
cut altfel „fiind că spusa cea din tîiu jztsese dupiî gustul lui"
n-o scoate din rîndul informaţiilor sale.
Cît priveşte afirmaţiile lui Sztlzcr despre l-imba română, ele
ntt pot avea nici o greutate, deoarece istoricul elveţian nu czmoş
tea nici im cuvînt românesc (p. 247). Afirmaţiile lui S11lzer,
prin care încearccl să acrediteze ideea că românii au venit la nord
de Dunăre după răscoala fraţilor Asiineşt-i (/183-1187),
stnt bazate pe interpretarea unor documente ale cancelariei
regale_ maghiare şi cronica lui Greceanu.
}.faior 11u insistă asupra documentelor 1111gttrcşti. Engel
ariîtase deja cii. pe baza diplomelor regale de la începutul seco-·
lttlui al XIII-iea, românii apar ca locztilori mai vechi ai
Transilvan-iei s-i nu ca venetici.
Jlfaior nu-l cunoaşte pc Greceanu, dar se îndoieşte de spusele
lui, din moment ce nu se justifică prin documente şi „scriitori
vechi".
Celelalte informaţ-ii, anterioare secol-ului al XIII-lca,
cltiar daccl-l exceptâm pc Notarul anonim al lui Bela, în care
Sul::cr n1t crede, atesti'i, existenţa românilor la nord de Dunăre:
Ioan Cinamtts şi documentul lui Andrei al II-Zea din 1224.
Din moment ce ttn cronicar bizantin precum şi documentele
emanate din cancelaria regală a Ungar-iei confirmă existenţa
românilor în nordul Dunării „Minciună dară că aceaia cu-
prinde în sinul si'i,u fabula lui Sulţer, cît o poţi pipăi cit mîna"
(p. 252).
Făn1 temei sînt şi argumentele lui Eder „cel din tîiit şi cre-
dincios ucenic lui Sulzer asupra romînUor" ( p. 249).
ln d-iscitţie, Eder adiicea două pm1cte de vedere noi. Dup,l
piirerea liti, românii n-au locuit în Dacia pînci în secolul al
XIII-lea, pentru cil dacii ar F fost aşa Asă11eştii s-ar fi 11nit
44
ett ei, şi 1111 cu bulgarii şi c1111zanii. 11/aior socotindu-i pc cmnani
români, considcrii, ca neîntcmciatii aserţiunea istoricului sas.
Faptele care l-ait determinat pc Maior să-i socotească pe citmani
româiti, le-am arătat mai înainte. Chiar dacii greşeşte, istoricul
nostru nu este departe de adevăr. Cronfrile contemporane bizan-
tine sînt unani'.nte în a sublinia colaborarea româno-cumano-
bulgară în luptele pc care As,7ncşth le duc împotriva Bizanţu
hti'.. La Villchardo1tin şi mai ales în cronica lui Robert de Clari,
ca ş1: în multe alte izvoare contemporane din occident, se sttbli'-
niază această colaborare în luptele dintre I oniţli şi noul Impe-
riu latin de riisiirit. Rolul cunzanilor şi al românilor este pre„
cumpânitor în luptele ce se dau în 1205 lîngă Adrianopole,
cînd însuşi Balduin de Flandra 1 noul împiirat al Constantiuo-
polultti, este prins de Ioniţâ Caloianul. Este evident că la
luptele purtate de Asăneşti au participat şi românii din nordul
Dunării după cum mărturisesc cronicarii bizantini. Acest
lucru se desprinde şi din cronica lui Robert de Clari care ne
11u'i.rturiseste că Ionită a mers în nordul Dunării si s-a înteles
„cu, unii şi cu alţii"'_ deci cu românii şi cumanii'c<we loc;tiau
în Bărăgan şi sudul llloldovci - şi cu ajutorttl lor şi-a conso-
lidat tronul.
O altă observaţie fâcuti1, de Edcr şi care avea si'i fie 111o·c11
reluată de adversarii conti1111ităţh poporu lut român, csle în
. legi'iturâ cu limba români'i. El afirmii că românz'.i au venit de
la sudul Dmucrii pentru cii limba lor este aceeaşi ctt a românilor
din Pind, pentru cii limba românii ltre multe cuvinte de origine
slavă, deci 1•011uînii s-au format ca popor la sitd de Dunăre.
Dacă românii ar fi locuit în Dacia de ce 1111 întîl11i111 în limba
ronzân<f cuvinte gotice şi 1111gurcşli?
llfaior aratli ci'[ pricinile jJcn/ru care limba românii 111t
s-a „încuscrit" cu limba 1mgurcascâ pîn<t în sec. XIII sînt
aceleaşi şi din secalu1 al IX-iea pînii în secolul XVIII: ,,limba
ungureascif fiind limbii de Asia, nice cum ntt se loveşte cu limba
cca româneascii, carea e limbct de Ettropa" (p. 250).
În cît priveşte h1flue11/a goţilor „tocma c1t nep11ti11fii (J'ct să
se facă zisa cuscrie'' credea ilfaior din prici11a dijicu ltâţilor
de ordin fonetic pc care Ic ridica î11suşirca limbii germane
(p. 251). ~
45
După cc criticc'i, teza imigrării românilor însecolulal XIII-lea,
Maior se ridica împotriva afirmaţiilor lui Engel, potrivit
cărora, românii au venit la nordul Dunării în secolul al /X-lea.
Convingerea lui Eugel se baza pe faptul cii în 813 Crum,
a trecut la nordul Dunării peste 10 OOO de prizonieri luaţi în
luft.tele cu bizantinii ( p. 256).
ln a/arii, de aceasta, încercînd sii explice originea cuvintelor
greceşti din limba 1·011iână, Engel considera că influenţa greact'i
nit se poate explica decît numai dacă se admite ipoteza că po-
porul român s-a format în sudul D1t111Trii, în contact cu
grecii (p. 258). .
:Maior respinge afirmaţiile lui Engel, ariitî11d ct'i poporul
român, care este atît de nmncros, nu se putea trage nitmai din
10 OOO de prizonieri, care, la şase ani dupâ aşe::area lor în nor-
dul Dunării, att reuşit să se întoarcă în lowrile lor de baştinii.
Cît priveşte cuvintele greceşti din limba românii ele se datorcazt'i
influenţei exercitate de limba 11eo-grcact1, fenomen care î,ncepe
odatt'i cit apariţia grcci/,or pe lîngă domnii: care-şi cumpărau
scaunele la Poarlti şi se acce11fuea111 în ('poca Janariotc'i
(p. 258).
Fâni st'i adudi aUe dove:::i, teoria l11i Engel se dovedeşte a fi o
construcţie şubrcdti, neînt(mciată docu111e11tar, pe ba:za căreia
nu se poate contesta e:r:istc11ţ1i ro111â11ilor la 11ord de D11mire
îna1:nte de secolul IX.
Ultinulc capitole din Istoria penim înctputul românikr
în Dacia sînt -închinate istoriei românilor din sudul Duncirii.
illaior stabileşte cîteva etape distincte: prima, de la Aurelian
pîuii, la venirea bulgarilor, atrâgînd cite11ţla asupra faptului
C<l dintre ci au fost aleş1: mai mulţi împâraţi; cca de a doua, de
la venirea bulgarilor pîntt la dispariţia primului ţarat bulgar,
perioadt'i în care românii cut fost înfriiţ1:ţi cu bulgarii, şi în
sjîrşit 1tlti1na, cînd românii reuşesc s<i crec,-:e o nomi „impiirii-
ţ'ie" al cc7rci sfirşit va avea loc în seco/111 al XJV-lea, cind sudul
dztnărean va fi cu;crit de tmci (p. 26-t- 301 ).
Ctt cit 11e apropiem de sfîrşitul ci'frţi:i intervenţiile lui Jlaior
sînt din cc în ce mai p1tţ,i11e. Istorici Asc'ineştilor o face dupâ
C!toniates şi Acropolititl, mulţu111i11d1t-se sii parafrazeze textul
celor doi istorici bizantini, reproducîutl masiv în subsol, (tlÎt
versiunea grcac,'i c-ît şi traduccrra ci fa:-i,11raset'i.
46
Maior nu are la îndemînă o documentare bogată aşa cum a
avut Samuil Micit şi mai ales Şincai. Se formează şi el cu pasi-
1mea pentru istorie şi din tinereţe culege, ori de cite ori i se iveşte
prilejul, date, documente în legătură cit trecutul nostru. 1 Ca
protopop la Reghin, chiar dacă ar fi dorit să-şi lărgească infor-
maţia, n-a putut-o face pentru că nu-şi putea procura ?Zici
prea multe cărţi şi nici biblioteci nu avea la îndemînă. Abia
la Buda a av1it posibilitatea să cunoască mai multe documente
şi cărţi.
Cu toate că izvoarele lui sînt mai puţine, cele latineşti şi în
parte unele bizantine, erau esenţiale pentru ceea ce-şi propu-
sese el să demonstreze. Adversarii, prin opera lor, îi .ofereau ei
înşişi materialul informativ de care avea nevoie. Îndrăznea,
în asemenea condiţii, să abordeze cea mai spinoasă perioadă
din istoria noastră pentru că faptele, logica însăşi, adevărul
era de partea noastră. ln asemenea condiţii, îi era uşor unei
minţi ascuţite să teoi-etizeze şi să demonstreze cîteva din proble-
mele esenţiale ale istoriei noastre medie'l!ale, bazîndu-se pe pu-
terea lui de pătrundere, pe faptul că el însuşi cugetase mai
multă vreme pe marginea lucrărilor pe care avea să le scrie. ln
momentul în care se apuca sii, redacteze în mare grabă Istoria
pentru începutul românilor în Dacia, gîndise, în linii mari
şi într-un sistem bine închegat, ceea ce avea de spus. 2
Spre deosebire de Şincai care lucrează metodic, ani d,~ zUe
în şir la adunarea unui material vast, în vederea construirii
unei lucrări care să cuprindă întreaga istorie a tuturor români-
lor, atît a celor din nordul cit şi a celor din sudul Dunării,
Petru Maior în Istoria pentru începutulromânilor în Dacia
nu-şi propune decît un obiectiv imediat: respingerea acuzaţiilor
şi criticilor pe care istoricii străini le fonnulau la adresa Po-
porului român. Istoria pentru începutul românilor în Dacia
este deci un răspuns, o luare de atitudine impusă de împrejit-
rări, pentru că aşa cum remarcă Maior „cit cit romînii mai
a:lînc tac, nemica răspmzzînd nedrepţilor defăimători, cu atîta
1 J. Lupaş, Scrierile istorice ale lui Petru Maior, în La cenlcnarul
morţii lui Maior, Clitj, 7921, p. 13.
z N. Iorga, Istoria literaturii româneşti, III, partea întîi, Biic.,
ul. a II-a, 1933, p. 251.
47
ei mai vî_rtos se împulpii. pre romîn-i a-i micşora şi cit volnicie
a-i batjocori''.
Dacă ţinem scama de faptul c,i în anul 1812 Şincai îşi înche-
iase Cronica, afirmaţia lui 1lfaior pare la prima vedere exage-
ratei şi s-ar putea interpreta ca s1-espcclci graba cu care Afaior
îşi întocmeşte şi tipăreşte lucrarea.
Dar Şincai, deşi primise avizul favorabil al cenzurii pentru
publicarea Cronicii în amel 1812, n-o poate da la tipar pentrtt
că n1t arc m1jloacele materiale necesare. li trebuiau bani pen~
trre hîrtie, pentrre tipăritul cc'irţii, difuzarea ei rămînînd în
seama sa. N-a gi'isit nici un spnjin bii.nesc ca să poate'( începe
lucrul şi atttnci a încercat s,!-şi tipiirească opera în Transilva-
nia. Dar guvernul transifran i-a confiscat manuscrisul şi a
-ilitcr::is tip<irirca ltti. ln asemenea împrejun1ri 111aior avea
dreptate atunci cînd afirma că drepturile românilor nu sînt
apiirate de nimeni ceea ce justifica iniţiativa lui pornitii din
dorinţa de a da o replicâ „niiliecirilor" pe care scriitorii striiiui
le dau ctt atîta uşurinţt''i „la stampei".
Ceea ce-l îndemmui pe !lfaior să scrie este dorinţ,i ltii „ca
v,'izînd romînii din ce viţă străluciM sÎ1it prăsiţi, toţi să se in-
demne stnimosilor săi întru omenie si în bună cuviintii. a le
urma" ... (p.1 ). ' '
Alînat de dragostea de neam, J.11 aior îşi propune să jacc'i o
istorz'.e a tuturor românilor pinii în secolul al XI/I-lca, dar nu
o istorie politică, care s<i respecte cronologia, ci o t'slorie a pro-
blemelor pc care le punea formarea poporului român şi
drepturile lui pc pămîntul pe care se născuse. De aceea, el n-it
respectii. ten plan riguros, lucrarea se desfâşoaril, în fimcţie ·de
necesitiiţile pe care le impunea combaterea tcorii'lor lui Sztlzcr,
Eder, Engcl şi Pray. _
Dacii în reproducerea tmor fapte, alegerea l-ui ,11aior se dove-
deşte mai puţin inspira/ii., verva lui de polemt'st, vivacitatea
cu care-şi atac,l adversarul şi inventivitatea lui sînt incpiei::a-
b-ile.
Este printul mare polemist din istaYia cultur-li noastre. Isto-
ria pentru începutul românilor în Dacia cuprinde pagini
scînteietoare de critică, demonstra/ii inegalabile de abilitate
şi siebtilitate. ln discietarea imor probleme delicate, Maior
evi!Li atacul direct. lşi compromite mai întîi adversarul, indo-
48
ind,u-se de probitatea projesional<t a acestuia şi aduce în sprifin
critica pe care strc1inii i-a1t făcut-o. După aceea treptat, res-
pinge toate afirmaţiile făc1tte de preopinent, analizîndu-i-le
pînă la dismtarca unei virguli sau conjucţii (cazul Vopiscus,
p. 53), îi respinge teza în principiu ca apoi s-o accepte pentm
a-i demonstra, în final, absurditatea, în formule pe care savoa-
rea limbii încă neşlefuită, îi sporeşte şi mai mult efechtl.
De exemplu, ,,Vopiscus au fost om ca acela, căritt"a nu-i era
greaţ<1 a minţi"; unii „bat aerztl" atunci cînd „se nevoiesc a
micşora pre romîni"; Engcl, ,,apă ctt ciurul darii, cară", ,,ca
cînd goalele zise ale l1ti as11pra românilor, toţi ar fi detori ete
ochii încltişi sii cread,'i".
Este pmdent în cîntârirca surselor, acordînd prioritate iz-
voarelor contemporane. E suspicios din principiit. Nu cumva
autorul este dintre „ac"cia carz'.i poartă ură asupra romînilor"
şi „precmn milgariie pre miigariit scarpină, aşa ienii de la alţii
î111prmnutînd defiiimările, fără nici o cercare a adevărului, de
iznov le da1t hi starnpiî ?" Nu se sfieşte să atace frontal şi să
demaşte mobilurile care i-au împins pe unii „de a vomi cie
condeiul asupra romînt'lor". Printre aceştia se nmnără Sulzer
,,carele mcrgînd în Ţara Romî11casc<'i cie nădejdea că toţi romî-
nii acolo i se vor încltina ca mmi nu stiu ce si 11estiind el limba
romînească 1zit putea dobî11di nici O dregăto'rie" ceea ce explică
înverşunarea lui. împotriva românilor ( p. 47). Eder: ,,pentrie
cc'i. un romîn în mare deregător-ie pus, me a1t părtinit ca să în•
capt1 fratele aceluia la o dregc'itorie" a îmbrăţişat teor-iile liei
Sulzer „şi în altele multe şi cu peana şi cu gura" ş-a vărsat „ve-
11i11ul" asupra românilor.
După Maior „unii ca aceştia fieri salbatice şi urgie neanmlit·i
omenesc sînt" (p. 48).
Com'ite şi Maior exagerări, dar ele sînt explicabile. Stadiul
nesatisfăci'itor al cercetării istorice în legătură cu anumite cltes-
timii din istoria medievalei a Eieropei şi exagerările adversari-
lor. săi l-aie determinat să depăşească uneori limitele adev,irie-
lm.
J.lfafor nu greşeşte îns<i în problemele esenţiale care privesc
evul medi1e românesc, Jormielează judecăţi a cc'iror valoare a
rc1111as neştirbită p-tnct în zilele noastre.
lncă un merit al său a fost şi acela că a ştiut să le dea o formă
care să nu şocheze oficiaUtiiţile şi să ridz'.ce, în felul acesta, o
piedz'.că în publicarea lucrării sale. Îşi bate joc de adversarii
poporului român dezvâluindu-le superficialitatea şi reaua cre-
dinţă flagrantă, pc'istreadi, însă un ton de deferenţă faţă de auto-
ritatea politică, de constituţia ţării (p. 141 ). Şincai n-a făcut
asemenea concesii şi, din această pricină opera lui n-a cunoscut
lumina tiparului. ln momentul în care s-au ridicat voci împo-
triva Istorici pentru începutul românilor în Dacia şi s-a cerut
interzicerea ci, cenziwa a răspuns că nu găseşte în opera lui
Maior nimic periculos pentru ordinea de stat. ln fehtl acesta
lucrarea lui a putitt fi difuzată şi o dată cu ea ideile lui Maior
care constituiau argumentele de bază în justificarea drepturilor
politice ale românilor din Transilvania. Opera lui a contribuit
la formarea itnei conştiinţe de neam şi a demnităţii noastre ca
popor cu origini atît de ilustre, a dat posibilitatea realizării
itnor noi demonstratii care să întărească i'deea de continititate
şi unitate fn istor;·a poporului român.
MANOLE NEAGOE
LIMBA SI STILUL ISTORIEI PENTRU
ÎNCEPUiUL ROMÂNILOR ÎN DACL\1
Istoria este scrisă către sfîrsitul dctii auto-

rului, cînd era deja fixat asupra problemelor principale care
priveau făurirea unei limbi literare modernizate şi accesi-
bile publicului. Activitatea rodnică pc care o desfăşura <le
mai multi ani, ca revizor al cărtilor românesti tipărite la
tipografii universităţii din Pest~, i-a dat posibilitatea să
se aplece cu multă grijă asupra problEmelor de limbă.
Limba lui P. Maior este scrisă deliberat, ca atare vom
putea urmări efortul lui de a reduce particularităţile regio-
nale, de a elimina parte din cuvintele „străine", de a reduce
variantele fonetice şi morfologice, de a intrcduce cu măsură
neologismele strict necesare, de a apela mai ales la mijloa-
cele interne de îmbogăţire a limbii, de a contribui la stabi-
lirea unei fraze ample, pcricdice, cu subordonări sa,·ank,
după mc_delul limbilor literare deja fixate în epocă, clar mai
a lcs după limba latină. ·
I. l'l{ODLE:\[E JJE GR\FlE
Oscilaţii grafice. Grupulcsestenotat

rar prin x, în cudnte străine: saxo11iccască 167; uneori, tot în
neologisme, este redus las: Tos 122, Tosu 130 (pentru Tox-us).
1 Materialul pentru întocmirea acestui studiu, este ales exclusiv
<lin textele prezentate în acest volum, adică din Istorie şi Dizerta-
ţiile despre limbă. şi literatură.. Cifra arabii care urmcazi:'t exemplul
citat trimite la paginn notată de noi marginal stîngn, ndică. pagina
ediţiei. din 1812.
51
În cazul csemplit 308, probabil apropiC'rea <le ital. cssc111pio,
a contribuit la reducere.
Geminate. în mod obişnuit notează geminatele, în cuvinte
străine, dar după modelul altor limbi şi al limbii române,
în care nu există, le reduce: Bella eroare, pentru Bela 44;
llliric 1; Caracal/a 26 (dar do1'. ojiţiri 233, pentru ojj-; Mons
Sancti Angheli 104, pentru -cili; canţelarius 139, canţelariu
lui 111, după germană; silabă 163; 111ctaluri 243); Cormnodus
25 (dar gramatici 67); annalista 11.4, 165 (dar, la sfîrşitul
cuvîntului: tiran 255); Aprobate 126, Si'tplicltei 134, cu -P-,
pentru -PP-; burruensii 25 (d 1r Dachia Mediteranea 57);
Missiei 36; Crass11s 2; asscssor 96, 339 (dar Asiria 22).
În cuvinte româneşti se întîlneşte geminata etimologic,
în ann 118 şi înc1ti'rînd 100 (care este şi calc semantic după
1at. incurrere).
y. Urmîn<l tra<liţi.a· grafică românească şi spre deosebire
<le alţi scriitori sannţi din cpccă (de ex. Şincai), notează un
y, prin i: tiran 255; sz'.labă 163; Vizant 29; Assiria (lat. As-
syria) 22; ipotis 15; llliriceşti (lat. lllyriei) 2.
În cuvinte de altă origine dccît latină şi grecească: Chieu-
riti (transcris, în \at. Kye1t) 100; Chila (pt. Gyla) 95 (dar
Ciula 120). Totuşi apare şi: proto-presvyter 96.
În alfabetul folosit de Maior, acelasi semn u scrvcste la
redarea diftongilor att, eit, pronunţaţi'fie după latină, au,
cu, fie, mai drs, după greacă, av, ev: avtentie 16; Ai1gust 2
(dar maurovlallii, în cuvînt grecesc, nu latinesc); Evroj,a 9;
Eutropic · 13. Menţionăm şi grupul iniţial su-, notat şi pro-
nunţat sv-: Svctonius 1; svevii 2: .
tlt. În neologisme păstrează O şi îl pronunţă aspirat, sau
îl notează şi îl pronunţa I,· achptat: Tltracliia 1; wu!cntic 16;
Crirpat 62.
2. PRONT.NTIE
ce, ci, în cuvinte de odgine latină, e!'.te notat

şi-pronunţat, ca de obicei în epocă, ţe, ţi: canţclarius 139;
canţelari'.ului 1 l 1; proţes 131; soţie tale 17; prinţipii 43.
52
Destul de des ce, ci apare notat, după pronunţia grccea~că,
citi, clii: Marchianopol 29; Thracltia (deşi, în citatul folosit,
se întîlncşte lat. Tltracia) l; Dacltia l; Cltesar 1; uneori,
destul de rar, se intervine chiar în flexiune: dacite (pi. f.)
15; Su plicitei 134.
ge apare notat glie: Ni'glzer 26; Mons Sancti A11glteli 104;
Gltemtcla (lat. Genue/a) 2.
gi, cu foarte rari excepţii, apare notat glti: Jilologltice 176;
privileghiltri 134 (dar privilegile 168); legMon 6.
'fj(e lung grecesc, pronunţat în greaca nouă i) apare notat
ca în greacă: Cltedrin, Zoi 225.
[3 (b grecesc, pronunţat mai tîrziu v) apare notat v: Vizant
29; Vitliinia 55; proto-prcsvyter 86 (dar g1tbcr11ator 139, şi
invers: Zagravia 114).
3. FO~"ETICA
Sistemnl fonetic al lui Maior, în ciuda mul-

tor piedici, ca regionalisme, circulaţia slabă a cărţii româ-
neşti în epocă, lipsa unui grai anumit, ales ca bază pentru
limba literară, fluctuaţia în adaptarea neologismelor etc.,
este destul de apropiat de cd al limbii literare actuale, Ia
care îl raportăm aci.
Vocalele
a = e: sparie 3 ;
ii = a neaccentuat: îndătora 5, tirănii 5; 11u"işinile 269;
ii= e: încumătă 6; să se omoară 7; trăbuia 15; Jămeile 15;
S{t lasă (conj.) 22; s-att strc1curat 25; să nit lasă (dar şi si'i, ntt
lase, ibid.) 35; părit 308; adiîmînă 167; infrt'i (=între) ·3;
ă = o: au lăcuit 11 ;
ă = i: răsipi 5 ;
ct = î: sitnt 138; 11tc't1uestiri 132; g<'tcihtra 66; pct1u'i, 6; căşti
ga 3;
e = a: detoare „Cuvînt înainte",·
e = c7: să arete 160; i'ase 116; crezemîntzel 88; vedeşte 63;
robire (=robiră) 102; dedere (dar dederci, ibid.) 148; scapctut
(dar scc1pat 5) 4;
c =
i: foc111,elclc 5; ncmica 31; nicc 42; se stcdise (dar se
stideşte83) 231; reghcmcnturilc 96;
e = u: multcmitoarc;
o = ă: încdtrifo 29;
o = u: aogrăjcască 98 (cu -o- şi -/- etimologic); întornîn-
du-se (dar se înturnă 4); greotăţi 6 (probabil -o-, pentru -uă-);
o >ău: încătrău . 29;
i = e: a concini (dar, de regulă, conceni 185) 102;
1: = î: sinul (după lat. sinus) 25; aţiţată 10; pătrunzindu-le
9; îndest11lindtt-sc 132; cuvintez 258; omorca 61,298; se hotă
reşte 200; înibrâţişindtt-o 245; îmbrâţişindu-l 332;
i = iu: airca 12;
î = i: sîmţi 91; întrate 21;
scurt final apare, ca de obicei în epocă, numai după i(
-tt
unde arc valoare fonetică şi l-am păstrat. După consoană,
cfnd nu are valoare de articol, l-am eliminat. L-am păstrat
tptuşi în cuvinte străine, unde apare notat, chiar şi în cita-
tele latineşti pc care le-a prelucrat): Vasillu 106; Tosu (dar
Tos 122) 130; Lelu 130;
u c.-c= o: şttviiială 52; mas furii 38; încungiurărilc „Cuvînt
inaintc"; dumestic 19;
u = c: sumeţiia 4;
Semivocale le
Apariţii de semivocale, ele timbrul Yocalci precede ntc, se
întîlnesc foarte des, în hiat: Dachiia 1; împiîrăţiia 2; măes
triia 3; aproptiarea 8; piiatrii 6; priiatenii 9; de-aciia 15;
călătoriia 26; bărbăţiia 27; a-l spărit"a (dar s-au spăriat 35)
34; se sjiia 65; eşiia 80; veniia 110;
Dispariţia semivocalei, după ce a asimilat vocala prece-
dentă închie ( =Încheie) 250;
Consonantizarea semivocalei, înainte de consoană: vezi 1
Probleme de grafie, diftongii av-, ev-.
Hiat grafic: aeptaiu 39; să tae 3; riisboaele 1; tâe 295; învă
păe 8; măestriia 3; anevoe 78; pisnntesc 37;
1
Dijtongfi
Diftongarea vocalelor accentuate:
oa = o: coantră 151; ploao ( =Ploiiă) 16; persoanele (dar
persana 60) · 10, 53;
ia = e: iaste 5; apropiiarea 8; priiateni 9;
54
lvlonojtongarea
ai >a: mastnrii 38;
c"iu >o: lo11tr1t 8, 231 ;
eo >o: vro 31;
eu >11: vrmtii 39 ;
itii >o: ploao 16; zio; să tuom ( = luw"im) 25; nioratâ ( -n'izt-
ărată) 89; adaose (=adatt/ise) 8;
Lipsa monojt,mgârii: jt'aftt 150; peirna 47; sâ se vmdâ 80.
Consoanele
Sona,ntc ·
r = n: amămntul 29.
Guturale
li-iniţial cade: prolo-cgumm11l 133 (lat. prolo-licgume-
nus) ; 1potis 15.
Alternanţa palatalelor Cit perechile d·1trt:: pre furişi 101;
mortisi 123; Jâtisi 274; cu asi ... 109; oarcsi care tcarâ 52; aşi
rJspitnde 248; 'nici 1111 vn1j11;aşi 273; aceiaşi ... dcestaş A frxie
294; acestaş vodă; ş-mt 6J, 263; cemşi 76; îndalttş 91; ·
t' > c:sti nu se misce 270 ;
ţ' > : cîţva „Cuvî1it î11ainfr";
ţ = t: pifrinţeştc (;1ek.) 3Z6;
Africa te
g pcntrn j din limha literarft: încu11gi11n1rifr .. Cm•înl î11a-
inte".
Fricative
s intervocalic apare destul ck de~, notat z: Ba::arad (dar
Basarad 103) 102; revizor Ist. titl.;
s după n apare notat, după pronunţia germană, z: conzis~
toriuliei 96, 339. Chiar iniţial: Zigltismundies 105;
s>ş: Peşta (după maghiară); Toşcana 169 (dar Toscana
172);
s pentru ş: nosiri 52; sâ' st.:a-:-b/i 7; ~r:hiopi 224; schioapă 226;
sc!tiopt"itează 134; deschis ... deşchis 170;
Fenomene fonetice
Asimilarea: zbttrdare „Cuvînt înainte"; rlizbo-iu (d'ar rtishofr.
ele 1) 2;
55
Lipsa asimili'irii: isbîudcascli 4; se dcsv<tli 5; dcsbinîndu-o;
ri'ismiriţit56; dcsriidifrincze 230; s<1 r<'isbatii 241; ingînjaţi 278;
de isnov 288; ·
Dispariţia unei vocale
Afereza: talianii 19; tclienic (dar limba italienească, ibid.)
19; telie11eascli 18; mestecare (dar amestecate 21) 15; năsprit
131;
Sincopa: articlnl 242, 137 (dar arlicttlii 137); arliclilor 309;
emu'i. sau pustie 14; înjrumseţaţi 84; orac!zt 80; tablele 287;
Eli:,iunea: c-au (=că au) 255; prcanţelcpt 84;
Grupuri de consoane
a) interioare reduse: vcs111i11lclc 272; desclincştc (dar des-
chilinire 66) 292;
b) iniţiale reduse: chilavi 225;
Fonetică sinl<ictic,7: atîta mrm1 de vreme (=atîta amară de
nemc) 36.
E t i 111 o I o g i c p o p 1t l a r ,'[
Numeroasele etimologii propuse de P. Maior pc parcursul
întregii lucrări, sînt de nivelul asociaţiilor populare, cu rare
excepţii (Jloandră de sas 168), şi sînt cu atît mai regretabile
cu cît, pc lîngă că sînt eronate, încearcă să susţină, aproape
de fiecare dată, teze istorice. Vezi, de ex. pg. 187., unde iro-
nizează el pe alţii, dar în pg. 186 greşeşte el însuşi; de ase-
menea, pg. 240, 288, şi în special pg. 203, 204, unde se stră
duieşte să arate că limba pecenegilor este de origine latină.
Accentul este notat cu regularitate, ceea cc permite urmă
rirea în amănunţime a problemei.
Numele proprii şi cuvintele împrumutate din latină sau
din greacă, prin intermediul latinei, poartă, cu puţine excep-
ţii ( canonic 204; isto1lc 97; Zoi 225), accent latinesc: coloniile
18; dalmatelor 2; decadea 114; diploma 111 ; eparhiile 263;
filosojitl 23; prinţipii 43; silabă 163; Socrates 60; Sltplichei
134;
Cuvinte accentuate altfel decît în latină sau greacă, sau
adaptate: bulgarilor (dar bulgarii, ibid.) 153; ipotis 15; var-
vdre 17; catalogul 163; milşinile 269; 1nitropol11l 270; prolog
84;
56
Extrem de puţine cuvinte poartă alt accent <lecit cel care
s~a fixat în limba literară de mai tîrziu: acolo „C11vî11 t î11aintc";
cî11dva S; pricinif 151; trâfaş 281; sau este altul decît cel aş-
tcrtat regional: preoţi: 96; .
În cîteva cazuri apare, deşi avem de-a face cu text tipărit,
ezitare, prin aplicarea unui dublu accent: Simion 225; Ar-
pad 145. .
În fine, cîtc\'a ,·erbc, la p(rfectul simplu sînt accentuate
cn accent grav pc finală, cn închiderea silabei precedente:
riimiis? IO, 25.
4. l\IORFOLOGL\
Substantivul
Ge111tl. Merită să fie semnalate schimbări ele gen, majori-
tatea în neologisme adaptate morfologic şi trecute la altă
clccJinare, dar, mai rar, si în cuvinte băstinasc, cu intentii
normative evidente: ' ' ' '
1nasc1.el1"11 pentru feminin: Cartl1aghen11l 10; cc'Uiiuz 178;
mitropolul (mitropolia) 270; Filipopol 285. (În general nu-
mele de oraşe tind să părăsească genul feminin, şi în special
compuşii greceşti cu polis); în pu,blică (în public) 304;
feminhi penim ne1ţf1'1t: căştiga (gr1ja) 3; diploma 111;
fituia 136; dialecta (dialectul: păstrează genul originar
grecesc) 145; ·
neutru pentru feminin: lcghion 6; zpotis (ipoteza) 15, 16;
naţionul 138, 11aţioa11ele 134; eresul (erezia) 332; vistiiariul
335;
feminin penim masculin: soţii (=tovarăşi) 8; ai ltti so/fi
2~; .
masculin pentru neutru: ţiîrm1trii .Dunărei (dar ţărmurile
68) 6; articttlt'.i (pentru articolele) 137, păstrează genul ori-
ginar; doi tonii 337;
Declinările
Deşi d xlinarca I masculină comportă în română puţine
cuvinte, cînd neologismul din greacă sau latină sau din altă
limbă îi îngăduie, îl păstrează la declinarea I: annaUsta
m1g11resc 114, annalista 165; cafcltcla 339; duca Galiţiei 86;
57
im paţi11aţit,i (nn peceneg) 207; sarmate (pl.) 9; dalmatdor
(d1lmaţilor) 2.
. Foarte rar schimbă declinarea I masculină cu a li-a: voi-
vodul 105.
Declinarea II-a. Snbstantinlc si adjectinlc latincsti
terminate în -i11s sînt sau păstrate 'ca atare, sau adaptate,
în -ie: Julius Chernr (Iulie Cltesar, ibid.) 1.
Dccli11arca III-a oferă cele mai urnite confuzii întru cit,
atît în greacă, cit si în latină, în cursul flexiunii îsi mcdifică
sensibil terminaţi~ şi propune cui nea să facă' :::.daptarrn
în romântt, cck mai multe dificultăţi, care nn pot fi d(păşite
dccît prin trccerC'a la: alte declinări sau prin schimbarea
genului. În listele preC(dcntc şi în cele care urmează, inclu-
siv în Glosar, se întîlnC'sc numeroase exemple.
G c n i t i v-d a t i v u l
La dPclinarca I genitiY-cbtivul se fcrmG1.ză în -ei: ţatrici
Cttv·înt înai·11t,,; plod 16. Totuşi, se întîlncsc numerca~·e ca-
zuri în -ii.
P I ·tf. r a l II l
Altcn1anţa. Keologi~mcle, la plural (ca şi gcnitiY-d:;tin1l
singular: 1miversitâţii ,,Ist''. titl.; SltpNchci 134) suferă altu-
nanţa vocalică: ·.:ro cîtcrn compii.nii 274; trei dccl-inăţii 318;
câsi (case, pi.).
Liprn altcmanţci: zidului cctalci 7; ,t cn1iasci 132; lalianii
19; chirili',mc 2-12. în 1~ltimcle trei exemple, altcrn;;nţei
regulate i se opune rrcnunţar,a -ia- intcricr FCn1ru e-111 aş
teptat. \'czi Dijto11r,arca vocalelor accc11ti:ate.
Forme 11eobi!;11lf.ilt' de plural; Ntrrnrra sÎ'Vgfr1rilor tr; duce
lat. fusis sang-.•inilms I 19; cele ce scrie ....~i11t rîs11ri (batjccuri)
ms.
Plurnlia tm1/m11: bi'itrîneţelc :,,ulei.,. s-au î11!1111p!at 245;.
haractirurilc (comport.irc, caracter) 247.
Jlfuralul nc11trclor, aşa cum este de aşteptat pentru limba
mai Ycchc, cir.el sufixu I -uri era mai pre duct iv, se formează,
în cazul neologismelor, de preferinţă cu -uri: arce 7; arhiv11-
rilc 5~J; aşczămînlurilc 188; dicastcrimile (dar dicaster-iile 53)
53; docmnenturi 48; ercwrile 334; /<1gâdaşe ( =făgăduieli)
294; fvlos11rilc 41 ; haraciinwilc 247; izvoruri ( =origini) 174;
Ltica,şurile ~~; ·111a1mscr-iptcl c (dar 111a-nusn·ipt11 ri 338) f;2;
58
miluri 13; peristasuri 14; privilegltiuri (dir priv-ilegi'.le
168) 134; rcglzementurile 96.
Adjectivul
Comparativul adjectivului este, mai rar, prccldat de arti-
colul adjectival cel, ceea ce face să se ajungă la confuzie cu
superlativul: ca cea mai dit/ce ( =Ca una care este mai dulce)
309.
Superlativul se formează d~stul de des cu: prea scris legat
cu pozitivul sau separat, locma, vîrtos şi foarte, pus după
pozitiv, pre legat cu pozitivul: preastreină 235; preaveclti 11;
prea asemene 16; tocma nesuferite 40; vîrtos ruşinat (tare ruşi
nat) 3; prelesne (după lat. perfacile, nu pe lesne, adică cu
înlesnire) 91 ; mulţime mare foarte 254; avere multă foarte
154; oaste grea foarte 'i6.
În fine, chiar diminutivul arc stilistic valoare de super-
btiv: bi.nişor (destul de bine, foarte bine) 213.
Articolul
Numele proprii niasculine, ca în limba veche, apar arti-
culate: Crişul romînul 288; Laonicul .184, sau ezită: Appia-
nits A lexandrineanul 2.
Numele feminine de localităţi, ca şi astăzi regional, după
anumite prepoziţii apar nearticulate: sasii dela Bistriţă 169.
Rar se articulează si substantivul si adjectivul: Crisul
romînul 288. ' ' '
Regulat, dacă adjectivul demonstrativ precedă substan-
tivul, se articulează adjectivul: ·de ar fi rămas aceia hieni
16'; nu cu acela cuget 5; întru acesta chip 10.
După anumite prepoziţii ( pentru, dela), în situaţii în care
astăzi se pune substantivul nearticulat, Maior articulează:
pentru pilda 15; pentru pi'.sma 96; pentru scurtarea 226; pen-
tru păşunea 189; au slovenii dela nemţii 176.
Lipsa articolului -l, înlocuit de -u final cu valoare sila-
bică: îşi tot bat capu 44, se întîlneşte relativ rar, deoarece
terd nţa permanentă este de a se unifica gramatica.
Articolul genitival este reprezentat de o formă unică a,
cu excepţii: cu al italianilor ... şi cit a frîncilor I 76; căzuse
în bătălie de biruitoarele ale rom.anilor arme 15; Bela a patra,
craiul ungurilor 211, unde a patra este pentru al patrulea,
59
fără să avem de-a face cu o atracţie după genul gramatical,
feminin (Bela).
Articolul adjecli'ual se pune după substantiYe articulate
urmate de adjective: întri'i lcţliioa11cle cele greceşti 269; asupra
cetăţii Z,ui cei cdieşti 3; greotiiţi ale ri'isboiul1ti celui ctt dacltii 6.
Pronumele
Promtmcle personal de persoana III-a apare, ca în limba
literară de astăzi, în locul reflexivului cc>rut de teoria gra-
maticaU't a Şcolii Arddene (:\Iicu, Şincai, Dcleanu): din bună
voia lor 96.
Pronumele reflexiv
_Forme rare: romanii şie roabe 19; luişi 121; loruşi 92;
sineşi 154.
Pronumele dînsul, fără valoare de reverenţă: au j,ccul acm
legât1m'i,, ca dînşii cmnanii sc'i le dea aj-utori·zt 215.
Pronumele du11mcalui cu valoare de reverentă: dmmzmlui
E11ghcl I 16; Cit cinstea dmnisalc, ne ·ca fi slobod 198. -
Pronumele de111011strativ apare însoţit de particula -şi:
,iccştcaşi unguri 161; venirea acestoraşi 168; acciiaşi (aceleia)
30:i; epistola accstuiaşi craiu 298.
Pronumele acesta, acela ·apare flnctu;.:nt: (a)cest(a), (a)
cel (a): riisboiul acel 30; ţin11t11!tti acelui 49; romînii ceşti 77.
J>ronttmc!e relativ apare articulat, mai rar ca la Şincai:
fieşte carele 276;
Acuzativul pronumelui relativ apare, ·<lestul.de des, neîn-
soţit de pc: în timp-ul ri'isboittlu-i, carele ... mHtrt"i Cit t!ackii 8;
rt1sboaele care (pt. ri'isboae/e pc care) 1. ·
Pronumele relativ, la început de frază, după mc<lcl
latinesc, este folosit cu valoare demonstrati\·ă: Carfa nedo-
bîndind dela împ,1ralztl 269. Aceasta reprezintă regula.
Promtme!e de identitate
Apare însoţit ele particula -şi (clar însi'i Daclzia 263; o 111oş
tc11irâ înşii 235) şi tinde să capete o formă unică, la plural
şi singular, indiferent de gen: îns11şi mz·i-i pre alţii 9; însuşi
romînii 44 (dar îns,7şi cuvintele 56).
Numeralul
Numeralttl cardinal
Urmîn<l modelele, numără într-un chip neobişnuit: :;cce
sute de miluri (lat. decics mi/Ha pass1111111) 13; ,,.,:.,iade (=zece
60
mii, după greacă) 107. Întunerec pentru mflion, nu apare
(evită slavonismul).
Nmneralul ordinal
Oferă neregularităţi greu explicabile: ciitră 111,jlocul a
treisprezecea sutea (dar ciitrii 1111j locu { a treisprezece !ea sitlâ,
i'bid.) 47, dezacord. între ·numeral şi substantiv, care se
explică fie trccînd sittii la declinarea I masculină (deasupra
este sutea), fie că a transcris meca1~ic un i,n-or străin, unde a
întîlnit alt gen: lat. sacw/11111.
Verbul A
ScMmbări de conjugare se întîlncsc frccYcni: adiimînâ

(ademeni) 167; vei adaoge (<lar vei ad(cuga 204; adăogatct 39)
166; îndătoreşte 79; strî111toritii (dar strî111torat 5) 10; a vomi
(Cuvînt înainte).
Lipsa sufixelor -e::, -esc: sii lucre 80; defai111ii 267; se î11gîmjâ
66; sii însămni 92, cu valoare regională şi populară.
Folosirea dijeritii a sufixelor -ez, -esc: sii şlirbeze 116; sc'i
escheze (=iştc, imagineze) 174; apostrofesc 313; să 1111 te scă1z
diilisască 316; se adeverează 132, sii adevereze 79.
Activul pentru reflexiv: odihnind 270.
Modur·ile
Infinitivul lung substantivizat folosit foarte des în locul
supinului sau a altor formaţii substantivale: clzivernisire
(chiverniseală) 13; cîntiirile (cîntecele) 123; desciilecarea
(descălecatul) 1; dorirea (dorinţa) 128; făţoşarca (prezenţa)
276; îndrăznire (îndrăznc~ltt) 90; întunecare (întuneric) 334;
învingerea (victoria) 28; linguşire (linguşală) 125; mestecare
(amestec) 15; mijlocirea (mijlocul) 18, 65; norocire (noroc)
152; paşterea (păşunatul) 188; păgubire (pagubă) 95; păiluire
(convenţie) 4; prejudecare (prejudecată) 185; 8; primejduire
339; pleaga adccă rănirea (rana) 2; răpiri (jafuri) 81; rugare
.(rugăminte) 294,270; scurtarea (scurtimea) 226, 116; sfîrşirea
(terminaţia) 203; s1·mţire (simţ) 189; strigarii (subst.) (strigăt)
274, strigarea 212; bunii voire (bunăvoinţă) 125, 207; vrerea
(voinţa) 244.
Pc de altă parte,Jn locul infinitt'.vului aşteptat, se întîl-
ncsc alte formaţii: cine poate face adeverit că 18; ameninţeli
225; cinste 154; cunoştinţa 18, 93; necunoştinţa 192; curs
(alergare) 91; cuscrie (dar nccuscrire 251) 250; hirotonie (hiro-
61
toni re) 204; prada 244; prepus (presupunere) 222, 52; pier-
::area (pierderea) 15; împrumutate pierzifri 6; scrisori (scriui)
32; fîlcuri (interpretări, tîlcuiri) 211; tocmelele (întocmirile)
210; trebi (întrebuinţări, uzuri) 310; vînatului 84.
Infinitivul lwig apare foarte rar: jurii, înstreinaţi romînii
de a purtare dereg<Uorii publice 134; mt e de a te mirare cii
329, nu c de a se mirare 241, semn că evită arhaismul.
Parlicipi1tl pc,jcct pasiv, relativ frecvent, apare cu valoare
activii, ca în limba veche si în latina izvoarelor folosite:
ci11stif11 romanilor păil1tire (onorabilă) 5; dcşteptaţii (ştiu
tori.i, savanţii) 75; îndămînată le era scăparea 9; înfricoşata ...
încu11giurarc 104; înfricoşatul ... Traian 22; negrăite batjocuri
(i1;dicibik) 17; neînvinşi (invincibili) 97; nenorocil1tl ... rod
(nenorocos), care aduce nenoroc) 330; pne11c-ii cei nepricepuţi
(neştiutori) IO; locuri ncstrăbc'Uttfc (impenetrabile). 271; ne-
suferite (insuportabile) 40; ruşinata (ruşinoasa) 4.
Impcrati,ml. De reţinut imperatin1l arhaic: mt v,r spiîi-
111îutarcţ1: 98 (De notat că Şincai foloseşte şi el această formă,
tot cu un verb timendi: nit ve spcriareţi, Superstiţ. 146.).
Fiind singurul exemplu, este o dov;1dă că evită arhaismul.
('011j1111etiv11l. Forme variabile la conjunctiv, care să pre-
teze la confuzii cu indicativul, se întîlnr~c mult mai rar ca
la Şincai. Vezi capitolul Foneticii.
Conjunctivul perfect, foarte rar, la persoana III-a arc fom1e
variahik: acei romani ... s,'î fie auztl 18. Remarcăm şi aci că
morfologi;: !ni :'\faior rstc mai modernă ca a lui Şincai, <le
('X('lllJ>lll.
Condiţio11alul trecut, este format, în cîteva rîncluri, din
vrea im·ariahiH-infinitivul: îşi vrea agonisi 35; vre<i cuprinde
153; aceaiaşi îi vrea da şi cit 250; 111t vrea avea pri ia tenii lui
cauzâ 34; de-i vrea scoate 35; vrea trece 40.
Timpurile
La viitor apare auxiI:arul, la persoana III-a, sub forma
ori (=vor): ori fi vmt 54.
La perfect apare, ca şi la alţi ,iutori savanţi din epocă,
d 1pii model latinesc, în cazul verbului a obicimti, perfec-
tul pt!ntru prezent: s-att obi'rinuit 10.
La perfect-ul simplu apar forme vechi: adusâm F duserăm)
11; jcccrii (făcură) 2; sp-uscm (spuserăm) 31 ; i•iidim (vădi-
,_
(16)
răm, nu prezentul) 215; vcfaum (văzurăm) 32; ziscm (zise-
răm) 234. Acestea sînt toate cazurile întîlnite. Cu excepţia
lui fecerc't, pentru persoana III-a plural, foar1e apropiat de
pf. lat. fccerc, constatăm că tode celelalte sînt la persoana
I plural.
Mai mult ca perfectul este înlocuit în cîtcva rîr.duri, cu
perfectul anterior: au fost astrucat (astrucase) 304; a1,t fost
aşezat 27; au fost făcut 35; au fost întrat 123; l-au fost prins
7; au fost venit 1(6,
Pentru persoana III-a plural a mai mult ca perfectului
se întîlneşte forma: împresurase 5.
Adverbul
Menţionăm aproape toate formele şi funcţiile adn~r-
biale neobisnuite sau rar folosite în limba litcr,n;i <le
astăzi: acun; .. , acum (cîrd, .. cîr.d) 145; înadins (într-ade-
văr) 37; airea 12; aliurca 18; mai sus (deasupra) 39; a mîn(I,
(în mină) 4; îmi vin aminte tîn minte) 223; jârc'i a.sâm(lnare
(incomparabil) 39, 166; a6rca 7; apriat 23; prea afms (umi-
litor, d~gradant) 213; asemene (de asemenea) ~60; pc de
asupra (superficial) 77; atîta (tot atîta) 140; aşa {tut ast-
fel, la fel) 98, 14.6; ca (circa, aproximativ) 2E6; c11 capul
(oersonal) 3; cîtinel 273; fără cuviinţ(I, tîn med necnnnit)
2C6; <f,e ce de ce (din ce în ce) 4; să jaccl destul (să d a satis-
facţie) 35; diript (drept) 1-".8; drept (este adevărat că, d·cpt
e:;;tc că) 18; cu dreptul (pc d:eptate, întemeiat) 2{8 ;dumes-
tic (familiar) 19; faţă (d'~ faţă) 182; făr(l (numai) Cuvînt
înainte; cu grosu 329; iară (de asemenea, la Jel) 251; pre
iarnă (în vremea iernii) 189; de isn6v (<lin nou) 288; de
izn6v, C-uvînt înainte; împreună (şi tote el .tă) 132; improtiva
(faţă în faţă, vizavi) 72; împrotivă (dimpotrivă) 97; în-
calete, măcar) 15; încet (pe încetul) 134; îndcst11,l (d •stul)
248; cu întîmplare (întîmplător) 55; îniocma (deopotrivă,
în mod egal) 39, 131; (curat, desăvîrşit) 211 ; intră aceste
(în acest răstimp. Lat. interea) 269; din jos (mai jos) 68;
după lege \legal) 215; de loc (imEdiat) 315, 22; mai ... mai
(ba ... ba, aci ... aci) 324; mărginit (definit, hotărît) 77;
de moşie (ereditar) 139; de nemica (d~ nici o valoare) 183;
de nou (din nou) 153; de obşte (în general) 26; de odatJ (de
prima dată) 124; tîn acelaşi timp) 33; odată ... altc'tdată
63
(prima dată ... a <l,rna oară) 254; de parte (de departe) 162;
preste tot (în general) 80, 123; din protivă (în partea opusă,
vizavi) 6~; în publică (public) 304; mai puţin (cel mai pu-
ţin. L1t. minime) 112; rJsjirat (explicit, limpede) 287;
singur (numai) 100, 297; d"n sus (de deasupra} 131; mai, sus
de (mai mult de) 63, 279, 314; locma {cu totul) 40, 101;
(foarte bine) 325; una (la un loc) 153; de cit bună vreme
(clin vreme, la timpul potrivit) 207; mai vîrtos (mai ales);
.,Cuvînt înainte"; vîrtos (temeinic) 210; mai voiră (preferară,
chtpă I a t. malle) 9; czt vreme (cu timpul) 152; diepă vreme
137; Firii, de vreme (înainte de timpul potrivit. Lat. intem-
pestive) l ; . .
Asupra formării adverbelor, vezi şi sufixul -eşte. l\fai men-
ţionăm aci, că adverbul foloseşte particula întăritoare -şi:
de aciiaşi 43; acoloşi tlat. ibidem) 97 etc.; încăşi 194.
Exclamatia
Bi11e cc'i (fie,· haide să zicem!) 113.
Conjuncţiile
De remarcat relativ deasa folosire regională a lui şi copu-
lativ cu valoare adverbială: si si 32.
Adversative: iar. cu valoare~ iui însă, popular şi arhaic:
ll8, 333. Şi apare cu valoarea lui iar: 13; cc, cu valoarea
lui ci: ce lipseşte mai chiar ... 182.
Comparative: cit atîta ... cii (cu atîta ... cu cit) 9.
Cau:mle: căci că 92; ele ttnde (lat. tende) 4; de aciia (<le
aci, lat. inde) 265; în fiind adecă că 307 întîlnim tmeză:
adic11 Jit:ndciî..
Condiţionale. De apare popular, cu valoarea lui dacif:
de o vei adoi 194. .
Consecutive: cit (încît) ,,Cttvînt înainte".
Completive: cît (ca): Ca sii,-i poftească ... cit scutind nas te,
sli scoată pre 127; (că) se întîmplc1 cît 174; Cîte pilde a,xm şi
acztm, cit de alte neamuri bărbaţi îni.:aţ{i 213; cum: se şi jece
înştiin/are la Roma cum Decheval împrotivă de cum ... se căş
t}gă de arme 5; cum că: nu mă lasii a mă îndoi cum că toţi ...
au fugit 9; ca să: temîndu-se ca s<i nu dea 3. De remarcat
fluctuaţia populară care trădează li.p~a deciziei asupra unei
conjuncţii completive, în limba literară a lui P. Mai.or.
Temporală: cît (imediat cc) 8.
64
Interogativă indirectit: că ce (de ce) 250.
Concesivă: de ... şi; de au şi /ost 74.
Prepoziţiile
asupra (împotriva) 83;
cu: cu dreptul (pc drepkte) 248; (cu valoare instrnmcn-
tală) răit întrăbuinţîndtt-se cu unele 92, învinseră cu o biită
lie 99; (cauzal) cu cele dese ale lor năvăliri 1; spăimfi:ta.le cu
vestea luc1'1trilor şi cu puterea ... 59; cu întîmpla1'f (din în-
tîmplarc) 55; (în) cu ur111iUoarele capete 259; cu capitl (în
persoană) 3; ett numele (în numele) 140, c1t volnicie (după
bunul plac, în voie) 71;
de (asupra, în privinţa): 111vi11gara ... de goti 28; de pu-
terea sa (lat. sito jure) 299; de nou (din nou) 153; (cc) pricepe
cele de aude 333;
de căiră (dinspre, din partea) :frică ... de ciU1'ă varva:-ii ... 25,·
dela (de către) cu valoare lat. a, ab: au Î11crpttt a se
ckiema dela altii misi 152.
despre (dinspre) 100; (= <lin partea) 339.
după (conform cu): după iubirea rn 5.
în (la): om frumos în trup 260; (asupra, împotrin):
cumplitele ucideri ... făcute în legluoancle romane 7 (după
lat. in + acuzativul)
într(c, pentru între l =lat. inter ca): între acestea 269;
la (în decurs de, în interval ele): plinii la anu 6.
pre pentru pe (la, pe la, indică momentul sau perioada):
pre alt<l dată 108; j)re o vreme 33; pre ia.rnă lÎn vremea ier-
nii) 189.
p,mtm (d -..pre, referitor la) I, 82; (din cauza) pentru
0
mimtele 62.
preste (în decursul): presfe ann 118; (împotriva) I5i ; jireste
tot (în general).
prin (de către): prin romani făcută 1.
supt (pe vremea) 25.
Menţionăm şi aci că Maior evită îinprumuturilc masive
de neologisme şi preferă să apeleze la mij loacclc interne pe
care i le oferă limba. Pentru numeroase neologisme pe care
le calchiază, foloseşte adesea o prcroziţie după un verb,
corespunzînd unui cuvînt străin compus, pc care refuză să-l
importe. Exemple: dcdcră asupra (atacnră) 148; aruncă
65
5 - Istotia romanilor în Dacia, voi. I
lmprotivă (reproşează, obiectează) 115; aduce înainte (pre-
zintă) 12; sta înainte 40.; vine ... înainte (lat. producere)
: 182; înainte viderca (prevederea) 121.
5. SINTAXA
Cons truc ţi a verbului. După limba veche

dar mtti ales după latină, foloseşte adesea dativul, în situaţii
în care astăzi limba literară apelează la alte mijloace: se
lăuda cu răsboiu romanilor 24; a le urma „Cuvînt înainte"; să
le pismuiască „Cuvînt înainte"; atîtca era grei împărăţiei 1.
în toate exemplele citate, avem de-a face cu verbe sau
adjective cu ideea de duşmănie, care se construiesc în la-
tină cu dativul. Vezi şi: din protivă Pannoniei 74.
Consecuţia timpurilor
Maior foloseşte, în mai multe rînduri, infinitivul tre-
cut, foarte rar folosit în română, după modelul infinitive-
lor la trei:ut latineşti: i-am adeverit a fi fost romîni 271;
lhnpede se wlcge patria lui Justinian a fi fost în Dachia 263;
Şi a fi fost aceia necăsătoriţi, nice unul ... n-au putut visa 18.
Aceasta se întîmplă cînd scriitorul are în minte schema
unei infinitivale latineşti subiective. în schimb, dacă e
vorba de o infinitivală obiectivă, foloseşte conjunctivul
perfect: nu urmează romanii ... să se fi mestecat 16 (nu re-
zultă că romanii s-ar fi amestecat). În acest ultim citat,
este de remarcat că lipseşte conjuncţia, necesară în română
(care însă nu-şi are loc în latină). Nu este vorba de omisiune,
ci de calchierea unei construcţii străine, improprie în
limba noastră.
În fraza: pune ipotis că, după ... , să fi mai rămas ... , feliu
nou de oameni trăbuia să se urzească 15, să fi mai rămas
(d,1că ar fi mai rămas), nu este popular, în primul rînd, ci
lat. si+ mai mult ca perfectul, iar trăbuia, pentru ar fi tre-
buit, este şi popular şi după model latinesc.
Lipsa pronumelui care repetă complementul exprimai:
Nu pe bulgari dară înţeleg scriitorii (pentru dară îi) 183,
însă, ibid.: Nu pre bulgari se cădea să zică Striterus că îi
înfcleg scriilorii (unde îi este notat).
Dativitl adnominal. Se întîlneşte, d:1pă latină şi limba
veche: assessor conzistorittliti 96; gubernator Ardealului,
Comis Bistriţei 11 I.
Sintaxa propoziţiei
. Acordul, după genul natural: un romîn, cătană proastă
212; străjile spăimîntaţi 289; cu subiectul logic: Tabulele
Peutingheriane îi anumeşte 229; după înţeles: oastea ro-
mană ... îi dumicară 234; mttlţime multă ... , bărbaţi şi mueri
se răvărsară 309; acord greşit în gen: alcătuesc una din cele
trei naţioane (una, deşi sg. este naţion, deci ar fi trebuit,
u-0 I~. -
Dezacord produs dJ.torită unei atracţii: căci ... toată Misia
iarăşi o va (pentru vor) căpăta 285; sunetul cuvintelor le
bat (=bate) urechile 334. De remarcat că atributul şi com-
plementele, la plural, d.:termină acordul la plural, cu su-
biectul singular; cercare al adevărului (a adevărului) ,,Cu-
vînt înainte".
În cazul î ... îl mut (pers. III-a pl.) 320, avem de-a face,
fie cu o eroare de tipar, fie, mai probabil, cu constituirea
unei flexiuni, în care persoana III-a plural devine identică
cu persoana I-a singular.
Ca în limba veche, P. Maior spune: în ţinuturile Nlisici
şi a Dardaniei 264.
Apoziţia. Regulat, ca în epocă, apoziţia este acordată:
uciderea lui Pompei, protivniculiti său I.
Apoziţia substantivelor care drnumfEC noţiuni geogra-
fice, de regulă în genitiv, suferă o abatere: în 't"ar111eghia
Turda 131.
Sintaxa frazei .
După modelul lat. verbe timendi şi impcdicndi, cu 11e,
Maior foloseşte confuz sau de-a dreptul eronat: aie fost te-
mere ca nit romîni·i ... sii ,iiM 331; var'l'arilor li se opri ca sâ
ntt treacă, adeccl din colo de Dunăre, şi n·icc de cum, nici oăata
sii nu năvălească în ... (documentul latinesc tradus cuprinde,
interdictum est ... ne trajicercnt; în traducerea lui Maior re-
zultă sensul opus: li s-a poruncit s,1 treacă); îi c011te11ca ca
să 1111 meargă 40; îl abăt-urii, ... prt'iatcnii, ca nu, .. s,t-i lasâ ( =
lase). (În documentul lat. amici dcterr11crm1t ne ... trnde--
. · .. ... sase a t lr(asca
ren l ur ) . I J c11 t ru ca nu,... I 111cr-u ·,,,, - '-~-
1 ''7
. .
67
Topica
Intercalarea:
- complinirilor, între Jor111clc auxiliare şi verb: /mă de
dacki 'Ucişi 3; de att şi fost ucişi (de = dacă, şi = chiar.
Propoziţia este concesivă: deşi) 74.
Inversiunea: fost-au 3; poate-se 19; luatu-o-au 30; îndem-
nară-le 86; îndemnat-ar fi 128.
în exemplul: aşa şi romanii, al aceluiaşi ţinut ctt numele
cel de obşte 197, calchiază topica latină, de ex.; ejusdcm
loci co111m1mi nomine.
6. LEXICl.:L
Arhaisme. Din lucrările speciale şi din ob-

servaţiile semănate mai peste tot, în opera lui Petru l\Iaior,
asupra 1imbii române, nu rezultă să fi făcut o delimitare
netă (ca, de exemplu, contemporanul său Ioan Budai-Dc-
leanu) între cuvintele uzuale şi cele învechite sau ieşite
din uz, şi pe care le-a întîlnit, bineînţeles, în lecturile sale
de cărti românesti vechi si de manuscrise românesti de
arhivă.' În Istor/a bcscricei' romînilor transcriind un' docu-
ment din arhiva mitropoliei de la Alba Iulia, face obser-
vaţia că cuprinde particularităţi de limbă veche românească.
Spre deosebire de Budai-Delcanu, l\Iaior nu caută arhais-
mul cu intenţia de a-1 repune în circulaţie şi salva de la
pieire, ci, în general, în măsura posibilităţilor, dornic să
fie înţeles de cit mai mulţi cititori de carte românească,
evită regionalismele stridente, în lexic şi gramatică, orien-
tîndu-se spre o limbă literară comună tuturor românilor.
A~adar, de arhaisme, în accepţia curentă, nu poate fi
vorba, ci de cuvinte care au ieşit între timp din uz, sau păs
trate majoritatea regional, nu au fost selectate de limba
literară fundată mai tîrziu. Mentionăm aici că numeroa-
„ele glose ale lui Petru Maior dau măsura în care cunoştea
el limba română şi totodată direcţia în care încerca să o
orienteze prin lucrările sale (Vezi mai jos, Glose).
Însirăm mai jos liste de cuvinte si forme si sensuri ar-
baic~ azi. - ' '
68
Cuvinte arhaice 1
aeptaitt 39; a ... bate (asedia) 7; blagoslovc11iia (binccudn-
tarea) 154; cît (încît) ,,Citvînt înainte"; cocon 202; a co11ci11 i
102; copan 204; ciesta (trăi) 21; custînd 325; c1tstarca ttra-
iul, vieţuirea) 163; cuvintez (raţionez) 128; să se depli-
nească (desăvîrşească) ,,Citvînt înainte"; descălecară (poposiră)
148; ţeară desfătată (îmbelşugată) 36; /ara (neamul) 260;
se fermecă, adecă se otrăvi 7, de isnov 288; de iznâv „Cuvfnt
înainte"; izbîndă (victorie, nu răzbunare) 5; ca să i"zbîndească
{să se răzbune, să pedepsească) 4; izvoade (originale) 14;
impărăcltiiarea (disensiunea) 133 ;se împutpă „Cuvînt înainte";
îndămîmată (la îndcmînă, comodă) 9; învăscuţi (îmbrăcaţi)
272; să le învească cu arme (=lat. al'mis indtti, să le îmbrace
cu arme) 3; învită (îndeamnă) 5; învitat (aţîţat, îndemnat
3; lîngoare (febră tifoidă) 248; măji (subst. pl.) 279; dul-
ceaţa miresmei (dulceaţa sfîntulni mir) 104; de moşic (eredi-
tar) 139; norocultti (soartei, bună sau rea) 17; ovilit (umi-
lit) 179; poftoreşte (repetă) 101; popoarăle (poporenii, eno-
riaşii) 337; prinsoare (captivitate) 212; prinşi (robi, cap-
tivi) 231 ; Pttşle (ciumă) 29; scrisori (scrieri) 32; spiisăniia
(salvarea, izbăvirea) 132; se stideşte (se ruşinează) 83; sti-
hii (clemente) 303; talant bun (dar, înzestrare) ,,C1td11t
înainte",· valuri (supărări) 194.
Forme arhaice
Foarte puţine: rumpătorilor de păituire 9; moşto1i (moş
tenitori) 36.
Sensuri arhaice
af1trisiţi (excomunicaţi) 336: cu capul (în persoană) 3;
chenezi (cnezi, subst. pl.) 99; certa (băga vină, reproşa)
305; cinstita ... slujbă (onorifica) 131; credinţă tfidelitate)
,,Cuvînt înaiHte",· faţă (=de faţă) 182; feţele (persoanele);
136; grea oaste (oaste mare) 1; iară (=însă) 118, 333, 92;
romani lămuriţi (curaţi, puri) 16; bătae de lege (luptă dreaptă,
loială) 63; legea (credinţa religioasă) 17; de multe ori
ne0;murile se zic limbi 211; limbile (popoarele) slavone 14;
111,ărire (slavă) 22; mişelitl \laşul) 4; ghin tă 110111adă, 11emer-
nică, fără lăcaşuri 187; povaţa (conducătorul) 8; pov,1ţ1t1'.ţi
(călăuziţi) 336; povăţuiră (călăuziră) 208; povăţuitorii
(conducătorii) 271; proastă (simplă) 67; prostimea (oameni
69
de jos, bLagi, lipsi~i de rang) 135; scapetul (decăd1...rea, de-
grad.are1) 4; se sfătui (~e hutăt î) 6; t ibărî {aştză tabăra)
155; vicle,-in (falsifiotor) 52; vicleşug (falsifican,) 52; pen-
!ru vredniciile (lat. pro mcrito, pentru meritele) 155.
Arlelenisme. Ca şi în cazul arhaismelor, este ereu de
stabilit o limită între anlelenisme şi cuvinte mai grnnal
regionale (întru cit interesează nu situaţia statistică, de
fapt, ci ceea ce considera autorul ca participînd la o cate-
gorie sau alta). Menţionăm aci, în special ardel_enisn ele
evidente, întru cit pare că scriitorul conştient s-a abţinut
să d,~a o coloratură subliniat regională lexicului. În gme-
ral socotim că sînt relativ puţine: agonisirea (dobînd:rca,
cîştigarea) 22; agonisitorii (lucrătorii de pămînt) 13; airea
(aiurea) 12; a6rea (uneori) 7; băi (mine) 62; bioşi (pl.) -18;
bucimtl282; buii (vb.) 134; butu (subst.) 190; casă (cameră)
6i; caută (trebuie) ,,Cuvînt înainte"; se sue călare (se încalecă)
273; cămara (vistieria) 268; romanii căsaşi (familişti cu
gospodării) 36; a purta căştiga (a se îngriji) 3; se criştigă
de arme (îşi face rost, procură) 5; cătană (soldat) 212; cătră
(spre) 8; cărţile (scrisorile) 188; ccteră (vioară) 167; cetcr.iş
sau alăutaş 167; curcubete (pl.) (bostani) 100; s-au dăbălat
300; păzitori la cetăţi ... se chiamă dărăbani 131; de ce de ce
(din ce în ce) 4; deschilinire (deosebire) 66; dob-îndă (cîştig,
profit) 61 ; domnii locurilor (proprietarii latifundiari) ,,Cuvfnt
înainte"; drept (adv.) (este adevărat că) 18; dumică (lat. conci-
dit, tăie) 3; dumicată (tăiată bucăţi) 99; fără (numai) ,,Cu-
vînt înainte"; fâgădaşe (făgăduieli) 294; floandră (zdreanţă,
fleandră) 168; gătiri (subst. pi.) (pregătiri) 6; să-i înteţească
54; jude (judecător) 139; judeţ (judecată) 46; se lăuda (ame-
ninţa) 22, 269; lipseşte (este nevoie) 8,146; mai mielt să nu le
fie slobod (să nu le mai fie slobod) 332; nu s-au născut mai
mult romani 20; maştehă 96 (maşteră, mamă vitregă) ; să
meargă (să pome:iscă, plece) 3; meşteşugeşte (unelte~te) 5;
moş~t (bunicul) 86; moşii (bunicii) 36; moşit"a (moştt n Îr(a)
297; mJşiile (proprietăţile, mari sau mici) 118; nănaş 212;
negură (ceaţă) 271; oblu (drept, corect) 315; pace (linişte)
92; păituita, adecă tocmita dare 4; rujă (trandafir) 316;
singur (numai) 100, 297; şerbi (pi.) 242, şi şi (şi) 32, 89;
şoadă (hazlie, năstruşnică) 336; soţi (pl.) (tovarăşi) 46;
70
;oţ-ii(pl.) (to, arăşi) 8; ticăită (ticăk;a!;ă, <ltzonor,, ntă) 244;
tună (coborî) 282; ungheţ (colţ) 16; vanneghia 131 ; vidic•.l
203; mai vîrtos (mai ales) ,,Cuvînt înainte"; zăuit.lt (u;t2t cn
totul) 32; zburdare (neastîmpăr) 43.
Neologisme
Istoria lui Petru Maior, fiind o lucrare savantă, cu nece-
sitate a trebuit să facă apel la un important număr de neo-
logisme, în bună parte cuvinte tehnice strict obligate. Men-
ţionăm că marea majoritate nu-s introduse de el, ci erau
încetăţenite de multă vreme. Numai gradul de adaptare şi
glosarea pot da oarecare indicii asupra acestei probleme.
Aici, în lista imediat următoare, le vom înşira pe toate,
după care le vom lua în consideraţie, sub aspectul adap-
tării fonetice, morfologice, sens etc.
Neologisme: academiile 336; agetivul ( adjectivum) 320.
(Remarcă faptul că deşi îl traduce imediat în latineşte,
forma trimite la cea italiană); Annalista 114; aoristul 318;
apostrojesc (elidează) 313; Aprobate (pi.) 136; arhistratig sau
general 110; arhistraHgii 25; arhivurile 53; articlul 242,
articlilor 309, articttlii 137; assessor 339; auditor 246; avten-
tie (subst.) 16; banchete, adecă banii ... de hîrtie 338; bas-
tonul 16; biblioteca 336; cadet 247; canonic 204, canonicilor
338; canţelarius 139, canţelariuliti 1I 1; capitulttltti 135;
Catalogul 163; cateheta 339; cauza 330; cauzele (pricinile)
17; căpitani mari 88; cetiîţeni 34; cetciţeană (cetăţenească,
civilă) 137; cetăţeni (locuitorii unui oraş) 279; chesari (pi.)
12; chesariului 189; cliricilor (elevilor) 338; coloni (pi.) 14
(colonişti); coloniile 18; comentariul 26; comentaţia 27, 15;
comis 111; comparativul 320; compănii (pi.) 274; comună sau
ăe obşte 306; consiliari (pi.) 96, consiliariul 204; consilimn
Ist. titl. ; consonantă 170; constituţia 141 ; assessor conzis-
toriului 339, 96; copia sait mulţimea 308; copie (pi.) de cai
94 (lat. copiae) ,· îndreptatli, sait corectti 302; corespondenţii
(pi. fem.) 335; cortelul 246; critica (subst.) 128; critice
(adj. pi.) 85; citstâdii, adecă păzitorii 272; dativului 331;
Decadea 114; trei declinăţii 318; decret 52; dediţie (lat, dedi-
tio) 59; definit 242; definiţi (adj.) 309; au dcmî11dat 53;
âemîndă' (lat. 1nanda1n:t) 3; descripţie 166; diafrrlc 67; dia-
71
lcchcă 337; diamantul 270; du asteriile sau judecătoriile 53'.
dicasterzun·lc 53; dieta 136; diploma 111 ; director 144;
doctor 339; doc1,menturi 48; domestic 144; donaţie 192; re-
ghementul dragonilor 246; duale 318; ediţie 310; elegi·a 229;
Elcnientelor 144; eresul 332; ermă sait pustie, adecă deşer
fatii 14; esemp!u (după ital.) 308; expediţii:/e 27; jabitla
(subst.) 113; fabule (pl.) 75; jabule (piese de teatru lat.
fabula) 304; jăbidca (pers. III-a pl.) (lat. jabu/ari) 304;
notele ... jilologhice 176; jîndîcuri (subst.) 288; forma 155;
f6rmulelc 311 ;.forţă (silă); 16; fundaţia 339; notiţi"a fundaţ1:ei
133; genitivu 317; gramatici (subst.) 67; gramaticească 67;
gramaticcşte 67; gubernator 139, 111; haganul 76; haractiru-
ruri!e 247; fronomie 336; idea sau închipuirea 117; indice
11 I ; infinitiv 320; inscripţiile 15; instalaţiei 338; intere-
sat 105; interesat sau părtinitoriu 45; ipotis 15; iso/a 205
(ital. iso/a= insula); a se împuia (lat. imputare) 172;
Îllrnrsc (subst. pl. f. = incursiuni, lat. incursia) 7; să în-
duftcre 44; liUini (occidentali de origine latină: italieni,
francezi) 21; leghion (legiune) 6; litaniile 310; litere sau
s!m•c ~l24; locmntenenţiale (adj. neutru) Ist. titl.; lttterănească
238 ; maghicesc 248; rnanitscriptele izvoade 52; manuscrip-
turi 338; 11u'işini (pl.) 5, -269; metaluri 243; militărească 67;
noroadele cele milităreşti sau ostaşii 52; zece sute de mi"luri
13; 1niriade (num.) 107; misionarilor 214; mitropolit! 270;
modul (gram.) 320; 1non11mînt 324; corună murale 24; mu-
rului (zidului); 7; nalttra sau firea 302; Istori·a natitrale 229;
11a(io1111l 138; năvegînd 29; nearaoa (lat. novella) 261; neple-
g11it 276; neutru (gram.) 318; niega (tăgădui) 39; ghinte
110111adc, adecâ nestatornice 81; nominativul 311; norma-
Ieşti (aclj.) 144; notariu(secretar) 182, 292;notele176; noti-
ţia 1:13; odorcază ( amiroasă) 18; doi o/iţiri 233; oraclu 80;
urtograjiia 163; paradigmă 305; § (paragraf) ( passim); o pa-
rasangâ iaste loc ca de treizeci de stadii 273; parentis (paran-
teză) 178; pariniie 147; patria ... sau locul naşterei 261; pa-
tricliiul 225; patron 332, 48; peristasuri 14; persoane 10,
53; persona (persoana) 60; plasă (fel) 89; pleaga (lat. plaga)
2; fi legile (rănile) 5; plegui (vb.) (răni) 93; pleuritide (pleu-
rezi<·) 295; politici (subst. pl.) 96; politiceşti (adj. pl.) 120,
138 (civile, cetăţeneşti); tlaice) 334; po111pă (fast) 247;
72
oarnenii poporttlui (lat. popitlus) romînesc 17; positiv (gram.)
320; perceptele 306; preconii sau vestitorii 304; prejaţia
144, 245; prefect 214, 24; prcjlctură 261, scriniile prejecturei
49; prep6sititl 338; preposiţii (pl. gram.) 321; prinţ1pii 43;
vredniciei prinţ1peşti 206; privileghiuri 134; privilegile 168;
om privat 262; professori, adecă învăţători 339; prolog 84;
pronume 315; pronunţie 322; pronunţiaţia sau răspunderea
307; nitme propriu (prenume) 206; proto-egumeniel 133;
proto-presvyster 96, 339; protostratorul 285; protovestiarii
289; proţes 131; provincie, adecă ţeară romană 13; provin-
ciale sau ţărene 53; ţărenii sau provincialii 34; publica nea-
raoa 262; în publică 304; publice ladj. pl.) 138; publicul
336; ratele 338; răstitu tor Dacie 23; refule 305; regh1 nient
213, reghementurile 96; au resolvit (a dat rezoluţie) 339;
revizor Ist. titl.; ringul avarilor 72; salarium sau ... plată
339; să le sărbească (lat. servire) 7; să nu te scăndălisască
316; scriniile 49; scriptor 61, 76; secţiia 27; seminariHlui
338; sevastocrâtorul 282; shoală 305; sholasticesc 337; silabă
163; sinta.r:ei 305; saţietate 17; spate (f. pl.) (lat. spatha) 28;
spionul89; stadii 230; stampă „Cuvînt înainte,,; statuete 287;
stilul 98; tablele (inscripţiile) 287; teatru 2; felină sau meş
teşug 269; tehnele cele viclene 6; theologlticeşti 204; au dat
la tipariu 52; tiran 255; tirc'i.nii (s.f. pi.) 5, tirănii le 160;
titu,la (subst.) 136; toni 254; doi tomi 337; turme de ostaşi
7; universt'.tate 136, itniversităţile 336; sarmate vagi, adecă
sarmate pribegi 229; vicariul 204; vîrtutca lui Traian 35; o
vocală 163; vocalea 320; vocativ 321.
Neologisme adaptate
Consultarea listei precedente prezintă toate situaţiile
care privesc acest paragraf. Aci menţionăm din nou, că
majoritatea neologismelor figura în limba contemporani-
lor culţi ai lui P. Maior, că gradul de adaptare depindea
în acea perioadă de vechimea neologismului în limba oa-
menilor instruiţi şi în cancelariile publice sau religioase,
de dificultăţile pe care le întîmpina fonetic şi morfologic
procesul adaptării, şi în fine, de concepţia fiecăruia care
folosea neologismul în scris sau oral.
Mai atragem atenţia că masculinele de declinarea I-a
latinească sau grecească, sînt trecute abuziv de fapt la
73
declinarea I m:1.sculină românească, unde se întîlnc~c foarte
puţine slavonisme şi mai multe turcisme (ex. annalîsta
114; cateheta 339), că substantivele de declinarea II-a
Latinească şi grecească se rerartizează cu uşurinţă la dfcli-
11area II-a românească, dar cele de declinarea III-a lati-
nească şi grecească oferă cele mai mari dificultăţi, iar re-
partizarea lor este confuză. Prezentăm cîteva, greceşti şi
latinq;ti amestecate, întrucît majoritatea celor greceşti sînt
împrumutate prin latină, de către un scriitor care cunoştea
perfect •;d greaca veche. Discuţia lor trebuie făcută de la caz
la caz: decadea 114; diploma 111; eresul 332; încurse 15;
ipotis 15; leghion 6; dediţie 59; naţion 138; locumteneţiale
[st. litl.; mitropolul 270; corună murale 24; istoria naturale
229; paradigmă 305; pleuri/ide 295; pronunţiaţia 307 (dar
;,i pronunţie 322) sintaxă 305; vocalea 320 (dar vocală 163).
Asupra ad tptării fonetice, vezi capitolul Fonetică şi capi-
tolul Grafie. Vezi, de asemenea, şi sufixul -esc şi -cşte. Pen-
tru accentuarea ncologismclcr, vezi Accentul.
Calcuri
Noţiunile neologistice sînt adesea calchiate, parţial sau
integral, ca formă sau ca sens. Merită relevat faptul că
P. l\Iaior, alături de neologisme se străduieşte ~ă facă, ori
de cîte ori este posibil, apel la mijloacele interne de îm-
bogăţire a limbii populare, sărace, pentru a porni la
făurirea limbii literare. În acelaşi timp, această grijă do-
vedeste si dorinta de a fi înteles de cît mai multi cititori
români, 'care nu' cunosc alte limbi străine. Glosele lui do-
0
vedesc această preocupare permanentă.

C a l c 1t r i p r o p r i u -z i s e ş i c a l c it r i s e -
mantice
cap (lat. capitulum, sl. glava) (=capitol) 1; îngtmu în
el (lat.. ingemuit) 7; turme de ostaşi (lat. turma= esc2.-
dron, batalion) 7; să le sărbească (cu s, pentru ş, intenţie
etimologică: lat. servire) 7; prejudecare (lat. praejudidum)
8; cunoştinţa (conştiinţa) 8; mai voiră (preferară, după lat.
malle) 9; cetirăm (citarăm, lat. citare) 15; mai sus lăudafi
(menţionaţii, lat. laiulatus) 16; negrăite batjocuri fulgera
asupra romanilor (lat. fulminare) 17; streine tirănii (stra-
nii) 17; părintelui său, ceh1ti sufletesc (duhovnicului, lat.
74
pater spiritualis) 17; de unde (lat. 1mde) 35; mai bucuros ft·
să i se coacă cele din lăuntru (măruntaiele, lat. intestina
50; l-ar fi minţiit (făcut de minciună, lat. mentiri) 52; sinu
locului (lat. sinus) 60; nu ar fi vărsat aşa lesne oraclu (lat
fundere) 80; întră genele, adecă întră dealurile şi intră 1't-
pele Ardealului (genele reprezintă lat. supercilium = proemi-
nenţă, vîrf, înălţime, creastă. Menţionez aci, că Gh. Şinca:
traduce lat. gena cu sprinceană) 102; desbrăcaţi (lip~
siţi de, privaţi, lat. exuere) 136; mult asudă (lat. sudare=
a se chinui) 160; să le aplece (lat. applicare, a atribui)
179; mai marii (lat. majores, strămoşii) 194; căderi (lat
casus, caz) 311; singuratic (lat. singularis, singular, gram.\
317; formele vorbelor (lat. verba, verbe) 320; vîrtutea roma-
nelor arme (lat. arma, armate) 6; arătătoriu (lat. indicativus
indicativ) 320; inscripţii, în marmuri tăiate (lat. incisus/
324; răsi.piri (lat. fragmentum) 325; a frumoaselor învăţă
turi ... doctor (belle arti) 339;
Expresii calchiate şi cuvinte sau noţiuni redate prin peri-
frază: a mişca războiu (lat. bellum movere) 2; iaste a vedea
(lat. videndum est) 32, 5; afară de toată îndoiala (lat. extra
omne dubium) 7; stare împrejur (lat. circumstantia) 17; lu-
crul cîmpului (lat. agricultura) 29; să facă destul (lat. Jaceu
satis) 35; au împreunat armele sale (lat. consociare arma)
42; au a se apleca (lat. applicare, aplica, atribui) 56; mări
mea inimei (lat. magnanimitas) 108; se poate vedea mirare
(lat. videri, a se părea) 136; înainte viderea (lat. praevisio)
121; aruncă împrotivă (lat. objectare, replicare) 115; au
luat arme (lat. arma capere) 136; mina viaţă (lat. vita111, age-
re) 189; vine ... înainte (lat. producere) 182; intră aceste
(lat. interea) 269; pînă la pomenirea mea (lat. ad meam
memoriam) 305.
Glose
Glosele reprezintă paragraful principal asupra nivelului
cunoaşterii limbii române de către autor, precum şi asu-
pra opiniilor lui despre făurirea limbii literare româneşti.
Folosim întregul material oferit de volum:
Ardelenisme sau regionalisme prin c1winte din alte regium
,att general popie/are.
75
De remarcat că intenţia autorului, în această categorie
,le glose, este nu atît de a explica un cuvînt rar, prin altul
mai cunoscut, general, ci de a „curăţi" lexicul de elemen-
te străine şi de a da preferinţă celor de origine latină clară.
Vezi mai jos, paragrafele asupra evitării slavonismelor şi
maghiarismelor: amină, adecă zăbovi în Misia 6; amînînd,
adecă zlibovind 89; să le aplece şi să le alipească (al doilea
termen explică calcul semantic aplice, lat. applicare =
a atribui) 179; capetul sait sjîrşitul 72; oanieni casnici, adecă
însuraţi 18; ciîşimate (pricinuite) 323; ceteraş sait alc'iutaş
167; cliilavi ... romîni schiopi 225; scltiopi şi chilavi 226;
credinceri şi zttlog (al doilea termen glosează pe cred·inceri)
159; domniile sau neamurile 206; se jermec<l, adecit se otrăvi
(explică un cuvînt de origine grecească, pc care îl
preferă salvonismului otrăvi) 7; ismailteni sau agareni
21; izgonit din patrie, pribeag 229; îmbi:nare sau legă
tttrii 16; înverigar<'i, adccă încungiurară 7; de multe ori
neamurile se zic limbi (nu socoteşte limbi un arhaism)
211; lucrătorii şi agonisitorii 13; mocani sau moţani 144;
slobozi sait nemeşi, adec,i boian: 235; gkintc'i nomadă,
nemernică, fără lăcaşuri (dublă glosă: a neologismului
printr-un arhaism, socotit de autor regionalism şi para-
frazat prin jiiră liicaş11ri) 187; limba cea de obşte sau
proastei 312; nu am op ... nu am lipsă (autorul nu socoteşte
nu am op, regionalism clin nordul ţării, arhaism) 308; păt"
tuita, adecc'i tocmita dare 4; păituirei sau ... tocmelei 5; păs
tori sau cittbani 189; păzitorii la cetăţi ... se chiamă dărăbani
131; pribegi, umblcitori 189 (aci doreşte să înlocuiasă pe
pribegi, cu alt cuvînt de origine latină); puşle (ciumă)
29; răspîndi, adecă răsipi 5; limba cca ritsască sau sloveneas•
că 178; ruşii, adecă muscalii 85; din mamă de soiu s1iu /ară
316; slovenească sa1-t sclăvească 318; slugi sau robi ... şerbi
(evită cei doi termeni slavoni, cu care explică unul de ori-
gine latină ţlară) 242; sliigi sau... robi 130; (sunet) ...
tîmpit, apus, mai jos 170; vrute sau ţiitoare (evită iubite.
slavonism) 145; volnicie ( lătineşte libertas) 240. Aici explică
românilor care ştiu latineşte, dar nu cunosc eventual sen-
76
sul lui volnicie. Deci se adresează românilor culţi; ţinutu
rile ... le-au zăhăit, adecă le prăda 221.
Neologisme glosate prin cuvinte populare sait prin perifrază:
pleaga, adecă rănirea (lat. plaga) 2; demînda, adecă pomnci
(lat. mandare) 3; ghinte, adecă neamitri 5; muritlui, adecă ...
zidului 7; să le s(irbească, adecă să le slitjească (lat. servire) 7;
Sărbească este o creaţie personală; provincie, adeât ţeara
romană 13; ermiî sau pustie, adecă deşeartă (gr. eremos) 14 ~
forţă (silă) 16; cauzele {pricinile) 17; odoreazi1, (amiroasă)
18; riistitutor ... adecă întorcătoriu sau mîntuitoriu 23; ţărenii
sau provincialii 34; provincie, adecă ţeară 35; niega (tăgădui)
39; prinţipii sau căpeteniile sale 44; ca să îndupere, adecă S(t
razime 44; interesat sau părtinitori1t 45; noroadele cele mili-
tăreşt·i sau ostaşii 52; dicasteriile sait judecătoriile 53; provin-
ciale sau ţărene, adecă care nu se ţin de oaste 53; ausoniceşti,
adecc'i.te itaUeneşti sau latineşti 64; vlasii, adecă ... romînii 71;
ghinte nomade, adec(l nestatornice 81; să se fi pleguit, adecă
rănit 93; duca sait crăişoritl 95; i"dea sau închipuirea 117 t
ghinte sait neamuri 142; blaltii sait romînii 142; vlahii sau
romînii 144; sclăveşti sau sloveneşti 159; vlasi, adccă romani,
latini, itali'ani 178; isolă sau ostrov 205; iso lele ( ostroavele)
216; mattrovlahi, adecă romîni negri 220; cuţovlahi ... romîni
schiopi 224; sarmate vagi, adecă sarmate pribegi 229; patria ...
saii locul 1iaşterei 261; ghintă nomad(i, adecci oameni jărci lăcaş
267; telmă sau meşteşug 269; wst6dii ... adecă cit p(lzitori (lat.
custodia) 272; natura sau firea 302; prec6nii sau vestitorii
304; comună sau de obşte 306; promtnţiaţia sate răspunderea
307; copia sau 111,ulţimea 308; limba ... corectă sau învăţată
312; litere sau slove 324; varvarie ... adecă întunerec sau ne•
ştiinţii. 328; banclzele, adecă banii ... de hîrtie 338; salarium
sau ... plată 339; projessori, adec<i învăţători 339.
Neologisme glosate prin alte neologt'.smc:
arhiepiscop sau exarh 261; o parasangă iaste loc ca de treizeci
de stadii 273; paradigmă sau esemplit 318; arhistratig sait gene·
ral 110; supuşilor politiceşti sait a cetăţenilor.
Glosarea unui cuvînt românesc printr-un neologism, cu
aceeaşi intenţie, de a familiariza publicul cititor cu neolo-
gismul: îndreptattl sau corectă 302; căpetenii sait duci 147;
căpetenie sate duca 118; domn sau ducă 121 i sloveanul sait
77
illirul 173; sfatitrile cele de obşte ale ţărei, adecă la dietă 140;
domni sau prinţipi 199 (în acest caz, glosa e ambivalentă,
întru cit domni este luat cu altă valoare decît cea ardele-
nească: boier).
Evitarea cuvintelor de alte origini decît cea latină.
Deşi P. Maior, la rînd cu ceilalţi reprezentanţi ai Şcolii
ardelene vrea să cureţe limba de cuvinte „străine", la o cer-
cetare mai atentă rezultă că, cu foarte puţine excepţii, nu
evită sistematic cuvintele străine. Dăm aci o scurtă listă,
unde se pare că există intenţia de a acorda preferinţă cuvin-
telor latine, apelind, pe lîngă neologiEme, la calc sfmantic
sau chiar la creaţie: adaose (spori) 27; adofre sait poftorire
(repetare; apelează la creaţie personală) 194; amînind, adecă
zăbovind 89; căşunată (pricinuită) 72; defăimările, defăimă
tori „Cuvînt înainte" (clevetirile, clevetitori); deplinirea (dfsă
vîrşirea) S6; deplinească „Cuvînt înainte"; domnitorii (stăpîni
torii) 15; se fermecă, adecă se otrăvi (preferă grecismul
fermecă) 7; se îngîmfci (făleşte) 66; margine (hotar) 22 (dar după
marginile... intră hotarele 264); se mărgini (se hotărî, decise)
3; mărginit (definit, hotărît) 77; hotăreşte sau mărgineşte
317; mărire (slavă) 22; măriţi (slăviţi) 236; a se număra (a
se socoti) 19; să le sărbească, adecă să le slujească 7; alcătuirea
sau ţcsetura 318; istoria ... a o ţese (alcătui) ,,Citvînt înainte"
vrttfesa1t ţiitoare (iubite) 145; vrute (iubite) 86; vrittă patria 37.
în cazul desclinite 18, în loc de deschilinite, pare că preferă
intenţionat forma cea mai îndepărtată de cuvîntul originar,
maghiar; alături de de nou, care reprezintă regula, foloseşte
de isn6v, 288, de i'.znov „Citvînt înainte" • .
Tradiecerea numelor proprii străine
Un singur caz: lustinz"an Nascîrn (gr. Rhz"11otmetos) 30.
A bstractttl pentru concret: rudenie (rudă) 45; rămăşiţelor
(urmaşilor) 89; deregătoarc (f.pl.) (dregători, după Ust11ri etc.)
298.
Creaţii personale
Şi la Petru Maior, ca la ceilalţi reprezentanţi ai Şcolii
ardelene, întîlnirn extrem de puţine creaţii personale: de o
vei adoi (repeta) 194; adoire sau poftorire 194; alsăuiTe (parti-
ctilaritate, proprietate) 315; îl cămţă c1e răăvaniel să1e ~;
se împleacă (inflectuntur siiie declinantur) (se flexionează,
78
adică se declină sau conjugă) 318; împlecare (declinare) 321;
înjugare (lat. conjugatio) 176; nepleguit (nerănit) 276; ple-
guiţi (răniţi) 5; să se fi pleguit (rănit) 93; spre a-şi răsfuga
patima sa 247; a scări (a degrada, lipsi de rang social) 140;
scărire... cădinţelor (decădere, degradare) 125.
Formarea cuvintelor
Maior nu se hazardează,să crecie cuvinte dccît cu maximă
prudenţă, apelîHd de preferinţă, la mijloacele interne.
Compienerea. Păstrează termenii neologistici compuşi:
protoegumenul (lat. proto-hegumenus) 133; proto-presvyter 96;
viţc-voivoditlui 134. În cazul marele general 110, primul
termen este o traducere.
În cazul neologismelor compuse, Maior la fel cu Şincai
şi cu alţi scriitori savanţi din epocă, preferă calcul sau alte
mijloace interne: scrie împrejur (circumscrie) 257; stau (con-
stau) 96; curse (decurse) 311; anumire (denumire) 152; pu-
nea ... asupră (impunea) 304; scimn (însemn. lat. 1·11signe)
289; învinge (convinge) 194; î11ainte viderca (prendcrea)
121 (dar prejudecare, lat. praejudi'cium 185); aduse înainte
(produse, prezentate) 12, 18; merge ... mai încolo (continuă,
avansează, lat. progredior) 131; nu li se vine (nu le revine)
338; fu bătută înapoi (respinsă) 122; descrie (lat. describo) 28.
Dat fiind că nu foloseşte pe in- privativ, se serveşte de
ne: ne grija (neglijenţa, lat. incuria) 263; nelegiuit (nelegi-
tim) 113; nepleguit (nerănit) 276; neştiuta întîmplare (lat.
improvisa res) 108.
Cu în- formează: se împleacă 318; i-au încurs (rom. a cure,
lat. currere) 28;
Alte prefixe: spre a-şi răsfuga paNma sa 247; zăuitat 32.
Foarte rar, dat fiind că în limba mai veche compusele sînt
mai rare, se dă impresia că evită derivarea cu două prefixe:
neplinita cunoştinţă (neîmplinita, însă scriitorul vrea să oco-
lească pe nesăvîrşita, adică nedesăvîrşita, slavonism, şi nu
introduce neologismul 1·mperject) 183; destrarma/i (pentru
desîntrannaţt:) 272; negătit... preagătiţilor (pentru nepregă
tit ... prea pregătit) 116; nearmaţi (neînarmaţi) 38.
Lipsa prefixelor, ca în limba veche şi după latină: asemene
(deasemenea) 260; de asupra (de deasupra) 289; neam osebit
(deosebit, aparte) 78; osebirea (deosebirea) 25; ccrcăm 162;
79
cercîndu-o 4; cuscrie (încuscrire) 250; newscrire (ncîncuscrire)
251; del1tngat 182; deplinirea 96; să se deplinească „Cuvînt
fnainte", depărtate 41 ; Jăţoşarea (înfăţişarea, prezenţa) 276;
jipseră (înfipseră) 89; grijindu-se (îngrijindu-se) 276, 47;
lesnire 40, 99; plini (împlini) 97; tocmelele (întocmirile.:) 210;
g/Ucniile (pregătiri le) 2; gătiri (pregătiri) 6; supunere (presu-
punere, ipoteze) 54; goane (prigoane) 204; să-i gonească (pri-
gonc,1scă) 134; a cunoaşte (recunoaşte) 94; purtă {repurtă.
Calc.) 28; platâ (răsplată) 123.
Derivarea cu sufixe. Prezentăm cazurile mai îndepărtate
de norma stabilită de limba literară.
-ac (-tor): bâtaci (adj. pl.) 127. Vezi lat. pugnax;
aş: armaşi lor 9; romanii casaşi (căsătoriţi, familişti) 36;
ceteraş sau alăutaş (violonist, lăutar) 167; arbănaşii (albanezii)
187; p,irtaş (lat. particeps) 284; făgtidaşe (făgăduieli) 294;
-at (-ic): protopopiatul (funcţia de protopop) 204;
-av: cltilavi 225;
-t'itate (-ie): mişii,lătate 224;
-(ă)âmie: desjătiiciu11i 3; 1t1ticiune 17-1;
-că: sască 247;
-ean: locuri muntene 190; c!U:riliane (chirilice) 242;
-enie: găteniile 2; cauzele căpetenii (capitale) 43; rudenie
45; slobozenie 270; slobozcniia 91;
-eriu: credinceri (subst. m. pl.) 159;
-csc: sc1mînfa dăcească 7; limbile sloveneşti 14; jămeile dă-
ceşti (dar mueri dacite 15) 15; telienească 18; milit,trească 67;
prinţipeşti 206; c,1i mitnteneşti 286 (vezi, mai sus: -t;an);
-eşte: înţelepţeşte 11, 177; gramaticeşte (gramatical) 67; -eţ:
1mgheţ 16; grecttleţ (dispreţuitor, după lat. graec1ehes) 203;
-ic: ditmestic (lat. doniesticus) 19; singuratic (gram. singu-
lar) 317; ghintă schitltică 59;
-icesc: războaele llliriceşti (lat. bel/a Ill_yrica) 2; pimz'.ceşti
2:J; gheograjicesc 26; bulgarii asiaticeşti 191; tlteologhiceşti
204; maghicesc înţeles 248; sliolasticesc 337;
-ie: cucerie (cucernicie) C-uvînt înainte, 141; telie-nie (limba
italienească) 19; înţelepţie (înţelepciune) 27; făţărie (făţăr
nicie) 47; ne înţelepţie 98; rebelie 195; hirotonie 204; Paţina
ţie (Pecenegia) 204; măzăcie 251; cuscrie 250; jucărie (între-
cere sportivă) 282; romînie (limba română) 329; dăsciiliile
80
(funcţii de dascăl, învăţător) 339. Notăm aci şi trădaniile
243;
-ime: întregime 18; nemţimea 195; prostimea 135; săsime
314; ungurimea 128; vechimea 79;
-inţă: cădinţă 16, 79 (Vezi şi legătuinţă 148);
· -is-(-iz-): să nu te scăndalisască 315; au grecizat 318;
-itean: mogleniteni (locuitori dil). Moglena) 225;
-îş: ltOtăriş (învecinat) 200 (dar'-ascieţitul pentru ascu/işul
10); hotărîşi (adj. pl.) 237;
-mînt: crezămînt 34;
-nic: oameni casnici (vezi mai sus: -aş şi căsătornica saţietate
17) 18;
-oşa: Jăţoşarea 276;
-şor: crăişor 95 ;
-şzeg: nenzeşug 113 ; preleşug 59;
-tareţ: pismătareţiel 35 (dublu sufix) t
-vi?' alternînd cu -toriu: micşorîtoare 97; itrmătoriiel (urma-
şul) 2; rumpătorilor 9; Jrîngători 10; săgetătorii 91; părtini
torite 132; mulţitoriie (pl.) 177; ajlătoriu 186; iermători (ur-
maşi) 187; prejăcătoriul (traducătorul) 190; om ocărîtoriie
246; ucigător-iul (ucigaşul) 285; Jiitorilor 339;
-iei: să se fi pleguit 93; pleguiţi 5; legătuinţă 148. Vezi şi
Dechevdl se desvăli (pentru desvălui) 5;
-uţ: scurtuţ 60.
Forma/ii regresive: atîta spurc de gliinte 78.
STILUL
lncă de la aparif ie, Ist-Oria a fost admirată

unanim, pentru calităţile ei sti istice, pe lingă soliditatea
documentării, demonstraţiei, claritate.
Virulenţa polemică pe care o desfăşoară. P. Maior, ca şi
alţi mari reprezentanţi ai Şcolii ardefene (Gh. Şincai, lo,in
Budai-Deleanu), nu este o expresie a firii lor bătăioaf:c, ci
a fost necesitată de certitudinea că preopinenţii lor, în majo-
ritate, falsifică datele istorice cu întreaga conştiinţă a min-
ciunii (Sulzer, Eder, Engel) şi că fac aceasta din servilism
pe lingă guvernul transilvan. De aceea isţoricii români nu-i
61
execută cu cavalerism, ci-i tratează cu sarca~m. ca pe nişte
trepăduşi, pe care de altfel istoriografia ulterioară i-a infir-
mat şi i-a demascat.
Vorbind despre astfel de „istorici", Maior îşi începe cartea
cu zicala latinească asinus asi·num jricat:" ... de o bucată de
vreme, pre cum măgariu pre măgariu scarpină, aşa unii de
la alţii împrumutînd defăimările ... " Cuvînt înainte. Tot la
limba latină apelează cînd şcrie: ,,din nemica, neip.ica caută
să fie" 191 (lat. ex nihilo nihil potest fieri). ·
Sau foloseşte stereotip expresia apă cu ciurul: ,, ... dovcdele
lui Enghel se răsipesc în vînt. Prntru că, pe de zece ori să
fi fost robii aceia mai mulţi, dacă nu se poate vădi c-au fost
romîni, apă cu ciuru cară dumnealui Enghel" 255; ,, ... apă
cu ciuru, dară, cară Prai, cînd ... se nevoiaşte a r,răta ..." 21 I.
Asupra aceluiaşi Engel care caută argumente oricît de
lipsite de valoare: ,,Enghel, cînd e vorba despre romîni,
ca să ştirbeze mărirea romînilor, şi în papură caută nod"
116 (Şincai spune, despre acelaşi istoric necinstit, că şi sub
bou caută viţel). Tot referitor la Engel: ,,întru adevăr dară,
pînză de păianjen ţesu dumr,ealui Enghel, atunci cînd
puse acel răsuflat ipotis, ca cu deşeartă forţă (silă) să
stoarcă din cremene apă" 16. Aci întîlnim două expresii
populare. Prima revine şi în 77: .,Pînză dară de păianjen
ţes aceia, carii din cuvintele acele a lui Theofan (că nice
altă umbră de dovadă nu pot să aducă) se screm a at:lta
"
ca~ ..••
Sau: ,,Vorbe goale, fără nici o dovadă grăiaşte aci Prai" 67.
Echivocul vulgar: ,, ... eu nu ştiu ce vrea să zică Enghel
atunci cînd grăiaşte că numele acele put a nume dăceşti. Ci,
de oară ce pănă astăzi încă nimene n-au adeverit carea au
fost limba dachilor, lui Enghel dară îi pute nu ştie ce" 18.
Indignare. Patriotismul îi provoacă indignarea împotriva
celor care jignesc neîntemeiat pe români (în concepţia Şcolii
ardelene romînii cuprind întreaga romanitate orientală,
deci şi pe cei din dreapta Dunării, adică din Serbia, Bulga-
ria, Grecia): ,,Aici, precum şi întru alte bătăi ce avură roma-
nii cei preste Dunăre cu grecii, se văzu că romînii aceştea
nu sînt cuţo-vlahi, adecă romîni schiopi. precum îi batjo-
coresc grecii, ci cu picioare sănătoase şi cu brate vîrtoase;
82
nice nu sînt ţînţari, ci lei, vrednici de numele preastrălucitei
familei Ţinţiane de la Roma, de unde s-au zis ţinţiari, adecă
ţinţiani. Nice nu sînt varvari, precum îi anumeşte Nichita
Honiat grecul, în istoria sa, ci romani adevăraţi, şi cu nu-
mele şi cu sîngele, precum şi cu vitcjiia. Mai cuvine-se grecii
să se zică Kt,;,~o-Pwµoc!ot, adecă romani schiopi, şi pentru că
numele de romani îl ţin furat dela romani, nefiind ei întru
adevăr romani, ci greci, şi pentru că mai din toate bătăile
cite avură cu romînii cei preste Dunăre, s-au întors acasă
schiopi şi chilavi. Şi fugea de înaintea armelor romînilor lca
ţînţarii, de unde şi numele de ţînţari (înţăles, după dialecta
romînilor celor din coace de Dunăre), mai cuvine-se grecilor
de cît romînilor". 277-278.
Acelaşi nume wţo-vlahi dezlănţuie mînia lui Maior împo-
triva unui istoric: ,,Schioapă dar, ba şi de mini şi de picioare
lipsită, şi fără cap iaste părerea lui Lucius, carele zice că
pentru acea ia vlahii aceştea s-au zis cuţo-v lahi, pentru că
îsi trag vita din cei prinsi în răsboiu, intră carii multi era
chilavi, d,;pă cum se întîmplă în ră~boiu" 226. '
Sau: Asan, întemeietorul imperiului româno-bulgar pro-
testează, în faţa curţii imperiale greceşti, că nu este tratat
aşa cum credea el că merită: ,,Pentru carea vorbă, din porunca
lui Ioann Sevastocratoru, fu dată o palmă preste obraz
lui Asan; carea palmă scumpă foarte căzu împă.ratului Isa-
achie Anghel şi la toată împărăţia grecilor" 269.
În cîteva rîndnri foloseşte silogismul pentru a pune în
lumină rationamentul fals al tezei adver~e: ,,Mai acea îmbi-
nare mi se pare a avea această cuvîntare, ca şi cînd ar zice
neştine: ,,bastonul stă în unghcţ, aşa dară plcao afară", ne-
fiind nici o îmbinare sau legătură pk.ei de afară cu starea
băţului în ungheţ " 16; sau: ,,Atîta ajunge cuvîntarea lui
Prai, ca cînd ar zice neştine: ungurii nu au fost cunoscuţi
scriitorilor celor dinainte de suta a noao, cînd veniră în
Pannonia, supt acest nume; aşa dară cei ce vorbea atunci
în limba acestora, nu au vorbit ungureşte" 67-68.
Sarcasm. Sub o frază blajină, în aparenţă, se ascunde dis-
preţul pentru imperiul agresiv austriac, îngenunchiat, îm-
preună cu alte ţări ale Europei, de Napoleon: ,,Au micşorare
urmează de acolo strălucitelor ghinte ale Europei, că mai
83
multe se uniră la o laltă, ca cu unită vîrtute, mai lesne să
se poată ,p,i.ra asupra năvălirilor protivnice, precum unită
e preastrălucita ghintă ungurească cu nemţii?" 129.
Preteriţia: ,, ... ca să tăcem pre alţi vaivode ai Ardealului,
carii fură dintră romîni, Ioan Gheţi... Stcfan 16jica ... Nico-
lae Olahus" 139.
Digresiunea patetică, în maniera retorică bisericească:
,,O, de cîte ori se adeverează aceaia intră români: <<perirea
ta, din tine, Israilc h>. Ci, să ne întoarcem la firul lăsat" 204;
sau: ,, ... şi nebăgînd nici întra samă limba sa, să-şi ţină fală
că ştiu grăi greceşte şi sîrbeşte. Şi românii nu se mai deşteaptă
din lîngoare" 330.
Mimarea stilului bisericesc: ,, ... ci şi cei din colo sînt romani
adeyăraţi din romani adevăraţi",
Expresiile şi zicalele, dintre care am mai notat cîteva de-a-
supra, sînt alese monoton, din cele care se referă la părţile,
funcţiile sau organclecorpului omenesc: ,,urgiia cea înveninată
carea cocea dachii în ficatul lor asupra romanilor" 8; ... şi
cu peana şi cu gura a vomi veninul urgiei..." 47; ,, ... Adrian
le-au dat peste nas" 23 ;" ... el nu au avut nas să între
în Biblioteca Ul pia" 48 ;" ... lJnclc ca aceste nu putură zisului
notariu să-i facă sîngc bun asupra romînilor" 96 ;" .. .rumc-
gîncl bine acestea" 162; ,, ... nici cît e negru supt unghie
180; ,, ... cu degetu I ţi se arată dt au fost machidoneni" 255;
,, ... cu mina se pipăc deşertăciunea vorbelor lui Enghel" 138 ;"
,. ... Minciună dară ca aceaia cuprinde în sinul său fabula lui
Sulţcr, cît o poţi pipăi cu mina" 252; ,, ... crezămîntul Nota-
riului lui Bela, pre carele el cu mîni, cu picioare îl apără şi
îl scutestc" 252; ,, ... se întoarse cu buzele umflate" 275;
,, ... chiar orb trăbuc să fie acela carele nu vede că ... " 322;
Oridecîteori un adversar refuză să ţină seamă de evidenţa
documentului istoric, Maior revine la imaginea celui care
orbecăic <le bună voie, la lumina zilei: ,,Enghel, vrînd, din
bună voia lui, a orbeca, la locul mai sus însemnat,§ 8, întru
strălucirea soarelui cea de/ amiază zi află întuneric" 190-
191. Vezi şi pg. 120,211, 193, 93, ibid., care reprezintă varia-
ţii pe aceeaşi imagine stereotipă,
Asupra originii limbii române îi revine lui P, Maior meritul
de a fi publicat primul teza referitoare la latina vulgară
84
vorbită pe teritoriul vechii Dacii ca limbă din care se tr;;.ge
romfrna. Fără să fi avut o pregătire filologică special5., )rJaior
se rupe de concepţia eronată Micu-Şincai, după care româna
se trage din latina literară. O :i.devărată analiză a probkn,ci,
înainte de Petru l\faior şi cu rezultate mai adînci, a făcut-o
Ioan Budai-Dcleanu, _în gramatica sa scrisă în fatinc~te
dar teza s-a difuzat prin lucrările lui Maior, Disscrta(ie
pentru începutul li111bci romîneşti; publicată în acest volum
şi mai ales prin Dialog pentru începutul limbei romt'inâ,
întră nepot şi itncltitt, .apărut ca prefaţă, în Lexic01ml 1 (z;s
de la Buda, 1825). Vezi în acest volum, pg. 67, 170-172 şi
231.
co;-.cLUZII
O confruntare între opiniile ~1supra l:mLii

române, exprimate teoretic în lucrări speciale .s;:;.u împr{1~-
tiate în întreaga sa operă, cu realizarea practică, dovcdc~ic
efortul conştient, continuu, făcut de Petru Maior, pe liniile
principale spre făurirea limbii literare româneşti. Foarte pc
scurt, situaţia se prezintă astfel: Maior a fost un om foarte
instruit care şi-a dat seama de necesitatea întemeierii limbii
literare române, ca instrument comun, în vederea acţiunilor
politice de amploare care nu aveau să întîrzie mult. 'A fost
un cititor pasionat de carte veche românească si un colectio-
nar de documente de arhivă, atît pentru valoarea lor istorică,
cit şi lingvistică.
Fără să opineze expres pentru un anumit grai pe care să
îl considere mai potrivit ca bază pentru limba literară, con-
statăm că nu abuzează de regionalisme (ardeleni~me), că,
fără să elimine sistematic tot lexicul „străin", pentru care
limba dispunea de sinonime de origine latină, dă, totuşi,
întîietate cuvintelor de origine latină, chiar dacă sînt mai
puţin cunoscute glosîndu-lc cu slavonisme, maghiarisme
etc. ; deşi lucrarea este savantă şi necesita o bogăţie de ter-
meni abstracţi care lipseau din limba săracă, populară,
1 Vezi antologia Şcolii ardelene, publicată în acea.stă colecţie.
85
Maior adoptă cu măsură neologismul, avînd grijă, în lipsa
unui dicţionar de neologisme (la care lucra Budai-Deleanu),
să gloseze de fiecare dată cuvîntul necunoscut cititorului
român.
Particularităţile fonetice şi morfologice nu constituie o
piedică-la lectură şi sînt relativ mult mai puţine decît ne-am
aştepta. Le-am cuprins pe toate, din dorinţa de a uşura
lectura. Comparată cu li,mba lui Şincai, limba lui Maior
este mai modernă şi mai accesibilă, dar mai greoaie şi mai
savantă decît a lui Micu şi mai puţin lucrată decît a lui Bu-
dai-Deleanu. În restul lucrărilor, unde nu este silit să facă
demonstraţie savantă, după principiile retorice, limba este
mai curgătoare şi mai plină de sevă populară. Fără să fie
un scriitor artist, logica şi pasiunea pe care le-a pus în susţi
nerea adevărului, seduc mintea şi mobilizează afectele. Face
parte din scriitorii noştri mari, la opera căruia vom reveni
mereu ca la un izvor limpede, cu apă curată.
FLOREA FL'GARIU
NOTA ASUPRA EDIŢIEI
La împlinirea a 150 de ani de la moartea căr

turarului Petru Maior, ne îndeplinim o pioasă îndatorire faţă
de memoria sa, tipărindu-i din nou principala lucrare Istoria
pentru începutul Românilor în Dacia.
Reproducem „rJ.iţia I îngrijită de autor (Buda, 1812).
Asupra transcrierii: 'am păstrat normele pe care le-am socotit
cele mai potrivite pentru editarea 1tnui scriitor cult ardelean
de ta începutul sec. al XI X-lea. Aceste norme le-am fixat în
urma confruntării sistemelor ortografice ale principalilor au-
tori ai „Şcolii ardelene": S. Micu, Gh. Şincai, P. Maior, I. Bu-
dai-Dcleanu etc. lntrucît le-am expus în detaliu în alte lttcri'fri
ale noastre, nu le mai reluăm aici. Ţinem să specijidfrn totuşi
că orice e trebuie, la lectură, pronunţat foarte deschis, în grai
ardelenesc; că orice e- iniţial trebuie iotacizat şi că hiaturile
sînt simple grafii; am păstrat ortografia autorului în cazul
scrierii legate sau dezlegate. Majusculele şi minusculele le-am
adaptat normelor actuale,
Notele autorului: cu o singură excepţie ( o notă în româneşte),
notele autorului sînt în latineşte şi greceşte. Totdeauna cele
greceşti sînt traduse în latineşte de către a1tlor sau de autorii
ediţiilor bilingve pe care le-a folosit. ln ediţia originală aceste
note se află la subsolul paginii. ln ediţia de faţă, am crezut de
cuviinţă că este mai bine să fie date în anexă, iar pentru a oferi
pJsibilitatea tuturor cititorilor să controleze izvoarel(aietoru,lzti,
am reprodus textul original latinesc şi totodată l-am tradus.
87
Notele 1·storice de la subsolul pagi11ii ediţiei noastre, prcwm
şi Tabcl1tl cronologic, Aprecierile critice şi Bibliografia aparţin
!tei Manole Neagoe, care semnează şi Studiul introditctiv.
ln vederea 11ş11rlirii înţelegerii textului am considerat necesar
întocmirea 1mm: studiu asupra limbii Istoriei.
Ediţia se adrescazli în primul rînd tineretului şcolar sîrg1ti1t-
cios, înlesnindu-i cunoaşterea în original şi integral a uneia
din literările capitale ale istoriografiei „Şcolii ardelene".
Păstrînd toate particularităţile de limbă şi fiind însoţită
de note, ediţia poate fi folosltă şi de cercetători.
Am notat marginal stî11ga pagina ediţiei originale la car!
se Jac şi trimileriJc.
El'lTORUL
ISTORIA
pentru
ÎNCEPUTUL ROMÎNILOR ÎN
DACHIA
lnto:::mită
de
PETRU MAIOR de Dicio-Sînmărtin
Protopop şi la Înălţatul Crăescul Consilium
Locumtcnenţiale al Ungariei
Crăesc a cărţilor Revizor
La Buda
În Cr:'îiasca Typografica Unin'rsităţii Cngurc~ti din Pcşta
1812
Ctt ancvoe iaste a ntt grăi adevărul.
CUVÎNT ÎNAINTE
Zburdare asa nedumerită în multi din cei

streini scriitori iaste de a v~mi cu condeiul asupra' romî11ilor,
strănepoţilor romanilor celor vechi, ori ce le şopteşte lor duhul
acela, carele mai demitlt spre aceaia îi întărîta pre 'l!arvari, ca
pre romani sau ca pre domnii lor, să-i urască sau lor ca prea
vitejilor biruitori a toată litmea să le pisnzuiască, cît şi cînd
fără de nt'.ci o dovadă iscodesc ceva, sau şi minciuni apriatr.
spun asupra romînilor, încă socotesc că lumea toată e detocire
să creadă nălucirilor lor, ba, de o bucată de vreme, pre czm•,
11u1gariu pre măgariu scarpină, aşa unii dela alţii împrumu-
tînd defăimările, fără de nici o cercare al adevărultti, de izn6v
le dau la stampă, şi cte cit romînii mai adînc tac, nemica răs
p1enzînd nedrepţilor defăimători, cu atîta ei mai vîrtos se îm-
pulpă pre romîni a-i micşora şi cu volnicie a-i batjocori.
Cugetul mieu iaste nu întreagă istoriia romînilor a o ţese,

fără cele ce mai vîrtos se ţin de începutul/ lor în Dacliia. din
vecltz'.i scriptori, pentru aceaia a le însemna, ca văzînd romînii
din ce viţă străl1tcită sînt prăsiţi, toţi să se îndemne strămoşilor
săi întru omenie şi în buna cuviinţă a le urma, adecă, cătră
împăratul lor al Austriei să fie cu credinţă, cătră patria sa cit
cucerie, cătră domnii locurilor cu ascultare, cătră tot de aproa-
pele cu dragoste, şi pre sine întru toate puterile sufletului ett
nevoinţă să se deplinească, cît, precum dela buna maici(, jt"rea,
91
au împlirtăşit talant bun, aşa toţi S(l se facă cetăţeni patriei
folositori.
Aceaia i11câ îmi caută să mifrturisesc, că dobîndind eu foarte

scurtă vreme spre întocmirea Istoriei aceştiia, cît nici a o scrie
a do(W oară curat, nu nt-azi suferit încungiurările stărei mele,
11u pot S(t mă linguşesc mie, că doară nici o greşeală nu s-au
vîrit aici; ba nici rîndttl tutttror lucrurilor, pentru aceaiaşi
cau::ii ntt l-am p"ttlttt ţinea, ci care unde mi-au venit aminte,
acolo l-am î11semnat. Pentru aceaia ori carele de bine voitoriu
cctitoritt de va face, pănă cînd ni se va da timp pre îndelete
toate a le proceti, acea bunătate cie mine, ca să-mi arete vro
smintcalâ ce o va afla în istoriia aceasta, cu mulţemitoare inimă
sînt gata a o îndrepta./
CAP î:--TîICJ
PENTRU DESCĂLECAREA ROMANILOR

ÎN DACHIIA
§ 1
Răsboaele care le-au avut romanii cu dachii
înainte de Traian
Dachii, încă din zilele lui Iulius Chcsar,

atîta era grei împărăţiei romanilor cu cele desc ale lor
răsbateri şi prăzi cc făcea în Thrachia, în Illiric şi
întru alte învecinate ţări ale împărăţiei romanilor,
cît Iulius Chcsar, capul romanilor după uciderea lui
Pompeiu, protivnicului său, şi după stingerea pom-
peianelor rămăşiţe, întornîndu-sc la Roma, cu grea
oaste, cum scrie Sntonius în Viaţa lui Iulius Chcsar,
se gătea să-i înfrîngă şi să-i contenească.a> De care
primejdie întîmplata a lui Iulius Chesar fără de vreme
ucidere prin romani făcută ii scăpă pre dachi./
2 Pre Avgust, următoriul lui Iulie Chesar întru îrnpă
răţiia romanilor, carele toate gătcniile spre a mişca
războiu asupra aceloraşi dachi, le făcuse, cum ne lăsă
scris Appianus Alcxan<lrincanul în cartea cca despre
războaele Illiriceşti, plcaga, adccă rănirea carea o au
căpătat la cetatea Setovia, în bătaia cca asupra d{tlma-
telor, îl rătrase de a purcede cu oastea romană asupra
dachilor si-1 întoarse la Roma.a)
însă l\'.I. Statilius Tinrus, pre carele, întorcîndu-sc
Avgust la Roma, îl lăsase mai marc preste oastea ro-
mană, pre dachi, carii trecuse Dunărea în părţile îm-
părăţiei romanilor, a prăda după datina lor, îi bătu şi
îi strîmtod a se întoarce preste Dunăre înapoi. Atunci
întîiu, cunr seric Dio Cassius, în cartea 18 a Istoriei
93
romană, cap 22 fură duşi robi dintră dachi la Roma,
pre carii îi feceră să se lupte în teatru cu svevii,b)
lară 1\1. Crassus cel de Avgust rînduit preste ţeara
grecească şi preste Machidonia povăţuitoriu, după
cum acol6şi, cap 23 şi 26 scrie Dio Cassius, străbătînd
însăşi în Dachia pănţ la cetatea Ghenucla foarte crunt
bătu pre dachi.''l/
3 Fost-au şi alte bătăi întră romani şi întră dachi,
că dachii nice cum nu se înfrîna a trece preste Dunăre
în ţinuturile împărăţiei romanilor şi a prăda. Ci, pre
urmă, în zilele lui Domiţian, împăratului romanilor,
vîrtos rusinat fu romanilor răsboiul ce îl avură cu da-
chii. Că' întîiu trimiţînd Domiţian asupra dachilor
pre Appius Sabinus, după aceaia pre Cornelius Fuscus
cu ostile romane, amîndoi acestea cu acele mari osti
rom~ne fură de dachi ucişi, cum scrie Evtropie, 'ta
cartea a 7, în Domiţian.a)
De aceste grele întîmplări învitat împăratul Domi-
ţian, se mărgini ca însuşi cucapul său să meargă asupra
dachilor, carii atunci avea craiu pre cumplitul Deche-
val, bărbat foarte iscusit în măestriia răsboiului şi
priceput. Deci, mergînd Domiţian cu oastea romană
pănă în Misia, în loc de a purta căştiga răsboiului,
acolo se dede spre deprinsele sale desfătăciuni, şi răs
boiul îl încredintă lui Iulianus. Acesta foarte bine
purtînd lucrul răsboiului, cum scrie Dio Cassius, la
cartea 67, cap 11, se lovi cu protivnicii la Tape, unde
marc număr dintră dachi dumică. Acolo Vezinas, ca-
rele era al doile după Decheval, văzînd că nice cum
nu poate să scape viu cu fuga, se făcu mort intră ceia
!alţi căzuţi, şi apoi, noaptea au fugit. lară Decheval
tcmînclu-sc ca să nu dea romanii asupra cetăţii lui cei
crăcşti, <lemîndă, adecă porunci oamenilor săi, ca se
tac arborii cc ern aproape de cetate, şi trupinele să le
învească ca arme, ca văzînd romanii, si socotind că
sînt ostaşi, să ;e sparie, şi să se întoarcii înapoi, precum
se şi întîmplă. b) Şi aşa lulianus nemica nu dobîndi.
4 lară Domiţian, carele se dusese/ în Pannonia, ca să
94
izbîndească asupra marcomanilor, căci nu-i dăduse
ajutoriu asupra dachilor, învins de marcomani şi fugă
rit, curînd petrecu soli la Decheval si îl îmbie cu pace,
carea mai nainte nu odată cercîndu-o Decheval, nu
vruse să i o dea I În urma cărora trimitînd Decheval
pre fratele său împreună cu alţii la Domiţian, se fece
pace intră el şi intră Domi_ţian, cu carea Decheval
dobîndi bani mulţi şi de tot feliul de meşteri, şi în
pace şi în răsboiu folositori, şi d"jde pre tot anul dela
romani, şi aşa Domiţian cu nemăsurat preţ cumpărînd
pacea dela Decheval, cum mărturiseşte Dio Cassius,
în cartea 67, cap 7, se înturnă la Roma 3 > şi romanii
cu grea ruşine a lor şi cu scapctul vistieriei împără
teşc i, în tot anul plătea păituita, adecă tocmita dare
lui Decheval, pănă cînd fu înălţat la scaunul împără
ţiei Traian.
§ 2
Răsboiul cel din tîiu a lui Traian asupra
4achilor
Traian, cum apucă ' schiptrul împărăţiei
rom:rnilor a mină, văzînd cum vistieriia cea împără
te:iscă cu d.uea dajdei cea pre tot anul păituită cu
Dccheval, craiul dachilor, se deşartă, despre altă parte
privind că dachii îşi îmulţesc oastea şi de ce, de ce se
mai sălbătăcesc, cugetă' se înfrîngă sumeţiia dachilor
şi să scape pre romani de ruşinata păituire ce făcuse
mişelul Domiţian cu Decheval. De unde porni cu oaste
5 asupra d1.chilor / cu carii multe bătăi avînd, din osta-
şii romani încă aşa mulţi cădea şi se pleguia de armele
protivnicilor dachi, cit ne avînd acum cu ce mai lega
plcgile ostaşilor romani, însuşi împăratul Traian,
după iubirea sa de oameni, cu carea era cătră soldaţii
săi, şi-au tăiat vestmintele sale în bucăţi, ca cu acele
să se lege tăeturile celor pleguiţi, cum se vede în Colum-
na lui Trai:an, la numărul 32. Ba, dachii multe bat-
95
jocuri şi crînccne tirănii punea pre romanii aceia, pre
carii îi putea prinde vii în.bătae; pănă şi muerile lor cu
făclii le ardea capul şi umerii prinşilor romani, precum
întru aceaiaşi Col1tm11,'i, la numărul 33, iaste a vedea.
Ci, pre urmă Decheval de toate părţile strîmtorat,
se rugă lui Traian de pace cu făgăduinţă că toate toc-
melele la cite îl va îmlătora, le va împlini, carea Tra-
ian cu cinstită romanilor păituirc şi mi cu de mijloc
a <hchilor scapăt o dede lui Dccheval. În urma păi
tuirci sau a tocmelci accştiia, Dcchcval <lcdc romanilor
armele sale si măsinile cele de răsboiu, pre cum si mes-
terii carii îi' căpă'tase dela împăratul Domiţian: îi jr,_.,.
turnă lui Traian şi răspîndi, adccă răsipi, tăriile sale
cele spre apărarea ţărei făcute, şi cele !alte. Aşa Traian
cu izbîndă se înturnă la Roma.
Însă nu după multă vreme Dcchc,·,il se desvăli că
nu cu acela cuget au făcut legătură de pace cu romanii,
pentru ca să se ţină de dînsa, ci numai pentru ca să
scape <le primejdiia cu carea îl împresurase romanii.
De unde se si face înstiintarc la Roma cum Decheval
împrotivă d~ cum er~ făc{1tă păituirca cu Traian, se
căştfgă de arme, cetăţile le direge, ba şi pre tnvecina-
tcle ghinte, adccă neamuri, le învită ca împreună ctt
el să se scoale asupra romanilor, şi alidc împrotiva
kgăturci meşteşugeşte./
§ 3
Al dofle răsboiu a lui Traian asupra dachilor

Deci se mărgini Traian, ca iară însuşi cu
capul său să meargă cu oastea romană asupra dachilor
şi însuşi să poarte răsboiul acesta, pentru că fiindu-i
cunoscută tăriia şi viclenele iscodiri ale dachilor, şi
alte greotăţi ale răsboiului celui cu dachii, nu se încu-
mătă altuia a încredinţa grijea răsboiului acestuia.
Însă, ajungînd el la ţărmurii Dunărei cu oastea
romană şi pricepînd tehnelc cele viclene care se ispitea
96
dachii a le ţese, se temu îndată a năvăli asupra lor, ci
se sfătui acest răsboiu mai bine să-l poarte mai fără
primejdie de cît m_ai repede. De m~de porni îniîiu a
face acel pod de piiatră preste Dunttre, de carele toată
lumea s-au minunat, cum să Yc<lc în Columna foi Tra-
ian, la numărul 70. lară Traian, pănă se frce podul,
amînă, adccă zăbovi în ţ{isia. Să.vîrşindu-se podul
pănă la anu, purcea~ă Traian cu romanii asupa prc-
tivnicilor. Ci, nici Decheval nu lipsi, în tot chipul, c1
face folositoarek g_ătiri. Întrn ~.ce~t răsboiu pre încdu
purtat, multe prealuminate !:".cmne de pric.1. put înTăn t
si de vite-az ostas dcde Traian, cum scrie Dio Cassit1s,
în cartea 68, cai) 14, precum şi mulţi clintră romani
mare strălucire cu bărbăţiia sa şi cu sufrrirea primej-
diilor ·îşi agonisiră.a)
După multe crunte bătălii şi împrmnntate pierzări,
cu multă osteneală şi truclă străbătu pre urmii virtutea
romanelor nnnc pănă la Zarmczrghc tt'.1rn, cetate a cc a
crăiască. a lui Decheval, carea au fost la llâţcg, în Ar-
deal. und·~ ajungînd văzu Traian trupul lui Longhin,
preastrălucitului povăţuitoriu a mrni lcghion rom:,n,
7 pre / carele l-au fost prins Decheval, văzu, zi:c;ci, trupul
lui Longhin spînzurat de as11pra murului, adecă de
asupra zidului cetatei, şi îngernu şi el şi cei ce era
pre lîngă el. Pentrn aceaia mai cu înverşunată întărî
tarc înVcrigară, adecă încungiurară cetatea, prind a o
bate şi a pune scări la muri_. Dachii cu nrcc şi cu săgeţi
apăra murii, romanii răsbat şi aprind cetatea. Deche-
val neavînd acum nici o putere, pentru ca să nu ccidă
viu în mînile romanilor, se fermecă, adecă se otrăvi
însuşi pre sine; asemenea făcură si alti multi ai lui.
Ceia la.Iţi, de cit se încapă în mî~ile ~omanilor, mai
bucuroşi fură să se omoară nnul pre altul toţi; unii
totuşi fură robiţi. Cuprinzînd romanii cetatea, trimi-
seră în toate părlile turme de ostasi asuprn· rămăsitclor
d1chilor, ca cu totul să concenca scă şi să. steargă de
1
pre faţa pămîntului sămînţa dăccască. Deci, pre unde

ajungea trimişii romani, ucid pre dachi, aprind lăcaşu
rile lor, ~i mulţi din ei robesc, pre carii, afară de toată
97
7 - Istoria româ1ulor în Dacia, \'ol. I
îndoială, :romanii după datina să, i-au dus cu sine în
Italia, ca s'ă le să-rbeasc·ă, adecă să le slujească pănă
la moarte. Toate ac-este se "'ăd în Colunrna lu.1: Traian,
la numcrii 87, 91, 92, 93, 95, 101, 104, 106, 109.
§ 4
Dachia cu prilejul răsboiului romani-lor se

'
deşertă cu totul de lăcuitori
Cine, fiind cunoscătoriu şi sîrnţitoriu de

lucrurile ornenesti, va socoti măniia cea înflăcărată a
romanilor asupra dachilor, pentru cele dese ale lor
I}eodihne, încurse şi prăzi, care cu sălbăticie le făcea
î.n ţările împărăţiei romanilor, şi pentru cumplitele
ucideri, care nu odată făcuse în leghioanele romane,
, B a6rea / lcghioane întregi prăpădind ( §1), carea minie
cu mult mai vîrtos învăpăe în piepturile romanilor,
în timpul răsboiului, carele supt povaţa lui Traian,
avură cu dachii, pentru varvarele tirănii ce făcea da-
chii cu romanii cei prinşi în bătălie ( § 2), despre altă
parte, va lua aminte la urgiia cea înveninată, carea
cocea <lachii în ficatul lor asupra romanilor, la carea
pre urmă se adaose frica cea mare ce avea ei de romani,
văzîn<lu-i acum biruitori pre aceia, cătră carii atîta
necredinţă ară.t,ase mai nainte,, fără de a da nădejde
de îndreptare cîndva, şi pre a cărora soţii şi fraţi prinşi
în răsboiu atîtca batjocuri şi tirănii descărcase, cine,
zisei, fără prejudecare va socoti, lipseşte să creadă
cnm că dachii îmbulziţi de cunoştinţa răotăţilor sale
celor dăceşti, carii au avut timp nu au aşteptat să dea
faţă cu romanii, nice nu au mai rămas nici unii în Da-
chia, ci precum mulţi, neputînd scăpa dinaintea roma-
nilor, ei în de ei se omorîră ( § 3), aşa aceştea cu mucri
şi cu prunci cu tot au fugit, precum se şi văd în Columna
lui Traian, la numărul 113 şi 114, fugind întraltă ţeară
cu mnerile, cu pruncii şi cu vitele.
9d
Din Col-umna ltti Traian, la numărul 20, se vede
cum în răsboiul cel din tîîu a lui Traian cn dachii,
dachii cei de prin ţinuturile cele mai de cltră Dunăre,
cit văzură că ;t}:l trecut r-o~anji în coace prcste Dunăre,
fug şi se trag m_ai în lontru, ~ Dachia, şi romanii pră
dează lăsatele lor averi. CU: cit e a mai crede că în răs
boiul acest de al doilc, carele mai cu mănie îl purta
romanii, dachii cei ce ·era cu J~~surile sale mai cătră
Dunăre nu au aşteptat aptopi~a~ca rom~nilor cătr:'.i
dînşii, ci toţj au fugit şi s-ati tras ti1ai inlontru, în
Dachia. Şi aşa iaste a crede, dupa l_uci-urik omenc-şti:
de ce ajungea mai în lontru; _î~ D:ichii::), întărîtaţii
protivnici romapi cu învirigătoarele sale annc>, ele
9 aceaia şi lăcuiţorii dachi cu rtiuerile, /cu pruncii şi
cu toate ale sale care le· putea duce, !'e mai depărta
în lontru, în Dach_ia, de înaintea romanilor, pănă cinel
înţelegînd de conc·~nirea fraiului lor Dcchcval, şi a.
tuturor arrnaşilor lui, şi cum Decheval şi toţi cei mai
aleşi dachi de cit s~ încapă în mîniţe romani}Qr, mai
bine vrnră însuşi a se feinieca pre sine; iară ncnumă
rati altii pentru aceaia.i;i pricină rriai voiră însusi unii
pre alţii a se omorî de eh a _da faţă cu romanii; şi cum
romaniipreundeajung, aprind, ucid, robesc şi că nici unul
nu scapă sau de ucidere sau de robie,· înţclegînd, zisei,
acestea dachii şi pătrunzindu-le inimo, firea lucrurilor
omeneşti nu mă lasă a mă îndoi eum că toţi cu mueri
şi cu prunci cu tot au fugit din Dachia şi s-au tras Ia
înncinaţii şi priiateriii lor sarmate, carii şi în răsboiu
îi ajutase pre dachi asupra romanilor, cum se nde
în Columna lui Traian, la numărul 21.
Care scăpare a dachilor cu muerilc şi cu prnncii, şi
deşertarea a toată Dachia de toată viţa dachilcr, cn
atîta mai cu îndămînă se putu împlini, că romanii,
cu cit mai tare fierbea sîngele în ei, ca cu totul ,-ă dts-
rădăcineze şi să prăpădească viţa rumpătorilor ele păi
tuire şi pururea neodihniţilor dachi, cu atîta mai pre
încetu şi mai pre îndelete purtară răsboiul acesta. De
unde, tocma avură timp cei rămaşi ai dachilor cu muc-
rile şi cu pnmcii a fugi din Dachia şi a lăsa Dachia.
99
de sine, deşartă. Ba, celo.r mai mulţi dintră rămaşii
dachi, cu atîta mai indăroînată le era scăparea de ar-
mele romanilor, că bătăliile răsboiului acestuia fură
numai în Bănatul ţinutului Timişoarei, în Ţara Romî-
nească din coace de Olt, şi în Ardeal pănă la Haţeg,
unde pierdură toată p.uţerea dachii de a se mai osti
cu romanii, şi cu totul fură conGeniţi. '
Nice să nu-ţi _îochipu~şti răsboiul acesta al romani-
lor asupra dachilor ca rasboaele cele de acum ale creş-
10 tinilor din Evtopa. Întru/aceste numai armaşii fug
de înaintea hi:ruitorilor protivnici, iară ţărenii stau
pre loc, carii măc::ţr că au a pătiroi greotăţi dela pro-
tivnici pentru aajdea, carea o aruncă pre dînşii, ca
pentru hra)1a. profivnicflor să o plăteascit, totuşi le
ră!Ilîne ş_i l_or âJ.et.e :pe~ţr_M- ~hi~eri1i_sircn c_aseloi:_ sale.
N1ce nu s..,a_tt ob'.icD1u1t a:1ţ1·,biruitor11 a aprinde lacaşu
rile ţărenilot, cu piurt mai p4ţin â ·vătăma persoanele
lor. Ba îndi, ma1 ma.rii pţotivnic_ilor foarte cu marc
luare aminte sirtt şi fac r1nduiale <;a să se înfrîncze
soldaţii~ şi toţi ţăreiiii să fie fără vătămare întru toate
ale sale. Ci, se cade să vă năluciţi tăsboiul acesta al
romanilor o.supra da<Zhilor,, ca şi cînd o oaste de turci
pJini de m·în.ie'1jung la nis.cari sate cre?t!neiti,. a~~1pr~
carora e aţ.iţata tufbarea lor, unde mc1 batr11111 cei
neputincioşi, nici pruncii cei nepricepuţi nu rămîn
scutiti de ascutitul sabiei lor, si satele apdnzîndu-le,
toate' le fac cenuşă. Întru acesta ch~p era datina roma-
nilor, ca pre pro1i'Vnicii cei ne odihniţi, frîngători de
păituire, necredincioşi şi nedumeriţi, dela carii ne-
curmată era primejd.iia, cu totul să-i concencască şi să-i
prăpădească. Aşa lucrară cu Carthaghcnul, aşa cu
Corinthul„ aşa, mai în proaspăt, lucrase cu Ierusalimul,
cit nu rămăse piiatră pre piiatră, după cum prorocise
Hs., Luca~ cap 19. stih 44. .
Cîte schimbări de aceste s-au întîmplat în lume,
cit, s?,.u ghintă întreagă să fie strîmtorită a esi din
patria sa, sau prin puterea protivnicilor, de tot' să se
stingă I Anume, ca să nu ne depărtăm de Dachia, au
nu ghinta gotilor ţoată fu alungată prin hunii din Da-
100
chia, unde de o sută <le ani acum, ca în patria sa, l.I-
cuia, pre cum mărturisit ne lăsă Paulus Orosius, în
11 cartea 7, / cap 33, şi fugind trecură Duntuea?"l Ungu-
rii, pre carii Constantin Porfiroghcnitul îi anumeşte
turci, cuin acelaşi Constantin scrie în cartea cca despre
Clilvernisirea împărăţiei, cap 38, prin romîni atunci,
cum mai jos vom arăta, numiţi paţinaţite•, fură alun-
gaţi din ţinutul lor, cît o parte din trîri.şii fugind au
lăcuit în partea Persiei, ceia lalţi s-au aşezat în Atel-
cusu, adccă în Moldova. Ci, din Moldova încă gonindu-i
romînii, ajunseră la Moraviia cea Marc, de unde şi ci
scoţind pre lăcuitori, moşteniră ţeara cu statorniciel!l,
Măcar că aceste, ce din firea lucrurilor adusăm spre
adeverire că Dachia, cu prilejul răsboiului romanilor,
se deşărtă cu totul de lăcuitori, sînt de ajuns spre a
încredinţa pre ori carele înţelepţeşte gînditoriu în
treaba aceasta, totuşi şi mărturii preavechi încă pu-
team să aducem spre aceasta. Că Evtropius în cartea
8, în Elius Adrianus, zice că Traian pentru accaia au
dus în Dachia nemărginită mulţime de oameni romani
12 spre a lăcui oraşele şi satele, / pentru că lucrurile Da-
chiei, cu îndelungatul răsboiu a lui Decheval era deşer
tate, adecă în zilele acele Dachia şi de lăcuitori şi de
toate era deşeartă."I Şi înainte de Eutropius, însuşi
împăratul Iulianus, nepotul lui Constantin celui Mare,
în cartea, carea o-au scris despre Chesari, aşa aduce
înainte pre Traian vorbind: cumcă el singur au cutezat
asupra lăcuitorilor de lîngă Dunăre a se scula cu răs
boiu, şi neamul ghe.telor, adecă al dachilor, cu totul
l-au prăpădit şi l-au şters, adccă din Dachiab>,
1 Petru l\Iaior identifică în mod greşit pe pecenegi cu români.

Pecenegii fac parte din ultimul val al popoarelor migratoare şi i:;;i
aveau originea în ramura apuseană a neamurilor de Jimbă turcă.
Ei i-au împins pe unguri în. Atelcuz, unde datorită diplomaţiei
bizantine, ungurii au fost atacaţi de bulgari şi de pecenegi în timp
ce războinicii erau plecaţi din sălaşurile lor. În urma acestui atac,
ungurii au trecut munţii Carpaţi, prin Ucraina subcarpatică de
astăzi, şi-au aşezat în pusta dintre Dunăre si Tisa, locuită în vre-
mea aceea de triburi slave şi de români. '
101
îndcşert dară Carol Ecler, îh Notele istorico-critice
cele asupra S1,plichâ rominil@r din Ardeal, la numărul
4, cu minie întreabă că întrînd romanii în Dachia, au
se poate dovedi sau pre toţi lăcuitorii cei vechi, adccă
pre dachi, să-i fi omorît ei, sau să-i fi dns airea, de
acolo, ori atunci, ori după aceaia? La carea întrebare,
după cele mai sus spuse, se răspunde că nici nu i-au
omorît prea toţi, nici nu i-au dus romanii nicăiri, nici
atunci, nici după acea:ia, afară de <;:ei robiţi cu prilejul
răsboiului, ci, pre cei mai mulţi i-au omorît, iară aceia,
pre carii nu i-au ajuns armele romanilor, cu fuga au
scăpat afară de Dachia.
§ 5
Intrarea romani Ier în Dachla spre a lăcui

acoro
Traian văzînd Dachia des.artă acum de lă
cuitori şi privind la bu~ătatea pă~întului ei, carele
13 poate îndestula de toate pre/lăcuitorii şi agonisitorii
săi. întru cele ce sînt de lipsă spre desfătată chiverni-
sire a vieţii, dl!lpă răsbofo de cinci ani cu dachii ţinut,
făcu Dachia provincie, adecă ţeară romană, carea să
se ţină de aci înainte de împărăţiia romanilor. Pentru
aceaia se socoti întru acea ţeară desfătată să aşeze
lăcuitori romani. Dirept aceafa 'trimise nenumărată
mulţime de romani, carii să umplă Dachia toată şi să
moştenească satele şi oraşele. Voiu să scriu aci cuvin-
tele lui Evtropius din cartea 8, în treaba aceasta, care
ne spun şi cît de mare au fost Dachia; ,,Dcşertîndu-se,
zice~ Da-chia de bărbaţi cu îndelungatul răsboiu a lui
Decheval, Traian, spre a umplea ţeara. carea jur îm-
prejur are zece sute de miluri, diR toată lumea romană,
nemărginită mulţime de oameni au dus acolo, ca satele
şi ora7ele să le moştenească" ~a>
Lipseşte aci să arătăm că atunci cînd zice Entropie:
„Deşcrtîndu-se Dachia de bărbaţi" nu se cade a înţelege
·-
102 ;,_~;--
'I
că doară numai de bărbaţi fu deşertată Dachia prin
răsboiul cc avu Dccheval cu romanii, şi muerilc să
fi rămas în Dachia, nu, ci, fiind că bărbaţii stăpîncsc
satele şi oraşele, şi ei agonisesc cîmpurile, şi vrînd
Eutropie a spune cugetul lui Traian, căci au vrut a
trimite acea nemărginită mulţime de cetăţeni romani
~n Dachia.spre a moşteni satele şi oraşele, adccă, pen-
tru -că Dacli.ia era lipsită de stăpi,n:itori şi agonisitori,
carii sînt bărbaţii, nu muerHe, nu se cuvinea aci să
grăiască şi de mueri, adecă cum că ~ide mueri era deşer
tată Dachia, ci numai de bărbaţi era lipsă să spună.
14 După/ .aceste., :alte i~voade ale Istru-ici lui Entropie,
în loc de a-eeaia: ,,Deşertmdu-se Dachia de :bărbaţi"
au aceste cuvinte: ,,Lucrurile Dachici cu îndelungatul
răsboiu a lui Decheval fusese &sertatc". a> Carea însnn-
nează că Dachiia au fust r.ămas ~rmă sau pmtie, udccă
deşertată şi de bărbaţi şi de mneri şi de toate. Cu ade-
vărat, despre aceaia: oare .r:ămas-.;u1 Dachia şi de mucri
deşartă, au numai de Wi.rbaţi, ·singur acela se poate
îndoi, carele sau nu ştie cttLnplitele peristasuri ale
1·ăsboiului. care.le pre urmă îl avură romanii asupra
dachilor, sau lurrudle omeneşti cu totul îi sînt necu-
noscute. Vezi, mai sus, § 3 şi § 4.. De"pre aceaia şi Dio
Cassius încă ne lăsă scris g,ri'tind de Ţraian cum că Da-
chia o fcce Traian provincie şi duse întrî,nsa coloni,bJ
De.ci, romanii aceia, la an.ul dela µtzh-ea Romei
8.58, şi ,cbla într.up.area Domnului l:ls. l05,, trimişi de
împăratul Traian in Dachia, ca să sta.pîncască sateţe
şi oraşele, cuprinse;ră Dachia toată dela Tisa în coace
prin Bănat pănă în Dunăre, Ardealul, 'feara Muţite•
ncască şi Moldo\·a pănă în Prut şi pănă la 1\iarea Nea.
gră. De la aceşti a Dachiei stăpînitoti romani iaste
acel mult neam în zisele ţări, catii pre limba.sa se chi;j.~
mă romîni, adedi romani, iară limbile .slm·encsti le
zic dasi, si gr:c<>iă dahi de 1inde, lăti.afstc a,i:{m: s.~
n urnesc v{tiahi (Valaclti). Adecă, .stră.mosii _foţi~foilo'r;
dltpă stfogcrea dachilor, dela anul Don1p-ulu;i =}OS, 'i\i
ţinut. şi au siăpînit Dachia .; şi rori1înii nu
~unj'jî
cei din coace de Dunărr, ci si cei din colo sînt r<Î=
I •
103
mani adevăraţi din romani adevăraţi. Care lucru mai
pre larg sc va rttsfira mai jos./
15 § 6
· Romanu cei trimişi de Traian, aşezindu-se

cu lăcaşul in Dachla, nu s-au căsătorit cu
mueri dache
Unii pismuind strălucita viţă a romînilor,
carea o trag ele la domnitorii a toată lumea, şi nepu-
tînd ascunde acel desvă.lit adeYăr, cum că romînii sc
trag de la romanii pre carii împăratul romanilor Tra-
ian, învingînd pre Decheval, craiul dachiloc, i-au tri-
mis în Daclţia spre moştenirea ei, ca încalete cu oare
cîtă ceată ~ă învălea!'Că strălucirea vitei romînilor, zic
că romanii cei trimi~i de Traian în D.~chia, căsătorin
du-se cu muerile dache, dintru această mestecare, feliu
nou de oameni se urzi, adecă nu romani adevărati, ci
corcituri din bărbati romani si din nrneri dacl~c, a
căro_ra adecă sau bărbaţi sau părinţi căzuse în Lătălie
·de· uii"tJitoarele ale· romanilor .irme.
Hri:-1tianus. Enghf'l, în Comn1t«Jia cca despre faptele
lui Trafrw la Duil11rc, în secţia 3, §_:_1, aducînd cuvin lele
lui Entropius, care mai sus (§ _5) le_ cctirăm, dintru
acele pi.inc ipot_is că, după răşbo.h1l lui Traian să fi
ma-i rări1as în· Di=1.<>hia unii hărbati dachi vii, si mai
vîrtos fi1ueri rrînlte de ale da.chî1or, din mestecarea
rom~rnilor c<;'loi- asezati cu lăca!'>ul în Dachia cu fămeilc
d,'icest i, feHu nou de' oameni 'trăb11ia să se urza~că.
De ,{cifa siiit, zic_e el, numele îh inscripţiile romane,
care fi.1t: a nume dăce~tţ, pentru pilda: Aia Nand6nis,
Andrea.da; Blivianus, Brkcna, Bedarus.
Ce gÎcitură mai des,;Îltată poate fi de cît accaia:
din piGfz<J.i·fo acea.fa, carea o fă-cură romanii îh Dachia,
au rn'.ifi _Hî.}1i~<iptilte mueri dache in viiaţă, acolo, în
pachia; şi unele nume în inscripţiile romane put a
rnune d{ti:<':;-ti; a~a dară romailii, adecă nemărginita
104
mulţime de romani, carii se aşezară să lăcuia~că în
16 Dachia, s-au mestecat trupeşte / cu muerile dache, şi
dintru acea mestecare, felin nou de oameni, adecă
nu romani lămuriti s-au născut? Mai acea îmbinare
mi se parc a avea ~ceastă cuvîntare, ca şi cînd ar zice
neştine: ,,bastonul stă în ungheţ; aşa dară ploao afară",
nefiind nici o îmbinare sau legătură plcei de afară cu
starea băţului în ungheţ. De au rămas muerile a:cele
în viiaţă, au nu putea ialc vieţui fără de a se mesteca
trupeşte romanii cu dînscle? şi unele nume nu limpede
romane au nu se putea vîrî în inscrir,ţiile romane,
fără numai de se vor mesteca trupeşte rofuanii cu mue-
rile dache? Adccă, pentru că, după răsboiul lui Traian
cu· Dccheval, an rămas unele mueri dache vii acolo,
în Dachia, unde era romanii lăcuitori şi domnitori,
sau pentru că unele nume put a nume dăceşti, nu ur-
mează romanii cei din Dachia să se fi mestc:at trupeşte
cu muerile dache. întru adevăr dară, pînză de păianjin
ţesu d!1mnealui Enghel atunci cînd puse acel răsuflat
ipotis, ca cu deşeartă forţă (silă) să stoarcă din cremene
apă. De unde nerăzimîndu-se cu nici o mărturisire a
vre unui cît de mişel vechiu scriitoriu găcitura aceaia,
cum că mai sus lfrndatii rom:mi s-au mestecat cu muc-
rile dache, cu care cădinţă se grăiaşte, mai cu dreptate
să tăgăduiaşte; ba neadeverindu-se cu avtentie împro-
tivă, lipseşte să credem cum că romanii nice cum nu
s-au mestecat trupeşte cu mucrile dache. ţnsă, din
împrejurări se vedem mai pre larg cele ce sînt mai
ast1mene adevărului, în treaba aceasta.
· Din cele ce mai sus ( § 4) am cuvîntat, socotind firea
lucrurilor omeneşti, prea asemene adevărului iaste
cum că cu răsboiul romanilor cel asupra dachilor, aşa
s-au desrădăcinat sămînţa dachilor .din toată Dachia,
cît necum vre unii bărbaţi, ci nici mueri, nici prunci
nu au m1i rămas în Dachia. De unde urmează că atunci
cînd intrară romanii cei trimişi de Traian în Dachia, spre
a moşteni satele şi oraşele, ne cum multe, ci nici vre
17 tmcle mueri / dache nu se mai afla în Dachia. Pentru
105
accaia nu avea cum romanii să se căsătorească cu muc-
rile dacbe ~ să se mestece cu iale.
Apoi, în § 2. am adeverit cită urgie :au fost nu nnrnn i
in bărbaţi, ,ci şi în mn.erile dachilor .asupra romanilor,
cit muerile încă negrăite batjocuri fulgera asupra Toma-
nilor :celor prinşi 'În ră.sb0-ia. De .nndc, tocma să zicem
cl au mai .rămas ·vrunele mueri dache in Dadira, după
l'ăsboinl romanilor, cin-e _poate crede, romanii, cărora
şi mai ,nainte prea uritli 1~ era g'iinia tlăceascii., pentru
neoredinţa şi sălbăticiia ci, acum, încă în pronspăt,
unor nrueri ca acele, care .strdnc tirănii făcuse ci.1 re-
m.mii. să se încredinţeze. :şi căsătorindu-st' să se facă
un trup ·cn iale? Cine 1\-""a. c:n:de 'lma -ca acea i:a, e semn
că nu stie oe iaste căsătomica suticfa.te. .
Ca :să .nu zic nemica desp:re aceaia cii îmă~i ~trăluci
rea slngel:ui roman încă destul era a îm,picdt:ea pre
romani ·ca să nu .se ,căsăi-orească cu une k Y:::n·[ire cum
era muciik d2.chc. Ba nici a:cel -cm1Cscut lucru ,ă nu-l
aduc aminte, că la romani ,c,ra ocai a se că~ătcri cu
nrueri de alt neam, :adecă cu cnw nu sî11t romane. De
aciia iaste că si astă.zi -oamenii poJ uni 1ni romine~c
atîta se feresc de a .se căsători cu muuri •c.r-e nu sînt
romîne, clt ioarte rari sint întră ci acele înHmplări,
ca rom.în să-si ia muiare de .altă limbă. Ba s.i cînd îsi
mărtnrisc.sc păcatele, dtlrii legea creştinca.s'că, r,ărin
telui său celui sufletesc, de s-au întimplat se c,,dă în
păcat trupesc cu neo muiarc de alt ne.am, -ca o stare
îm_prejur prea grea anume spum că mnian'a aceaia nu
e romînă.
Această fire a romînilor, de a nu se căsători cu mucri
de altă limbă, mi se pare .a fi una din cauzele {prici-
nile) acele, care întru atitea veacuri, cite curseră de
la anul întrupărni Domnuiui Hs. 105 pănă astăzi,
intră atitea gl1inte şi limbi -str.einc, întră care au vie-
ţuit, şi întră at.ît-ea ale norocului grek 9Ch~mbări care
l8 le--au ./ :s11iieriit:., ioce punnirea cu acea întregime să-şi
ţină rominii limba sa.,, cit, micu că în ,~,reme aşa lungă
şi înu-ă atitea gili.int,e dcsclinite şi il!l"i'rn;tate nu putu
să nu se Yirască unele cuvinte strcinc, totuşi, şi cuvin-
106
tete şi toată lesă tura ei cca din lontru vădeşte că aceas-
tă limbă nu mai puţin de cit cea teliencască de demult,
au fost a poporului romanilor strămoşească limbă.
Pre urmă. coloniile care se trimetea pre aliurea era,
pre cum şi astăzi, oameni casnici. adecă însuraţi, cu
rnueri, cu prunci. Deci, şi romanii cei trimişi de Traian
în Dac!iia ca să o moştenească şi să o agonisească, fură
oameni căsătoriţi. Şi a fi fost aceia necăsătoriţi, nice
unul din vechii scriitori n-au putut visa, necum oare
carele să fi lăsat aceaia scris. Nu mă pot dară destu]
mira cum Enghel ş-au putut năluci, acei romani, de
Traian trimişi în Dachia, să. fie avut lipsă. de meste-
care cu muerile dache.
Şi, ca să mai cuvîntăm încă de numele cele din in-
scripţii, d~ Enghel aduse înainte, eu nu ştiu ce vrea
să zică Enghcl atunci cîndgrăiaşte că numele acele put
a nume dăceşti. Ci, de oară ce pănă astăzi încă nimene
. n-au adeverit carea au fost limba dachilor, lui EngheJ
dară. îi pute nu ştie ce. Drept. Strabo în Gheografia sa,
caTtea 7, zice că limba ghetelor e una cu a dachilora>;
şi, acoloşi, zice că. ghetele a.ceaiaşi limbă au cu thra-
chii.b>. Dară cine poate face adeverit să ştim carea au
fost limba thrachilor celor ,,echi, ca prin mijlocirea
aceiia să venim în.cunoştinţa limbei dachilor şi a ghe-
telor? Mie îmi mai odorează (amiroasă) numele acele
19 a / italienesti sau romane. Că, tocma numele cel din
tîiu Aia ( Âia) cu totul e italienesc, carde şi astăzi îl
ţin talianii în limba sa. Cele lalte încă, toate se pot
trage dela telienie, adecă: Nandonis (Nandcmis} dehi
întoarsele cuvinte Don Nano (D<m Nano) care,~ după
firea limbei liomîneşti, se zic Nan Domn; Andrada
( Andratla}, d~la Entrada ( Entrada), de nu vei vrefl
să.-1 aduci d~la grecesul andr6s; Blivianus ( Blivian11s),
dela obliviscor (obliviscor) s-au zis, adecă întîiu obli-
vianus (oblivianies). După aceaia lăsîr.d o cel din frun·
te, au rămas Blivianus (BHvianus). Briccna (Bricena1
dela Bricca (Bricca) sau dela Brfcia ( Bricia) sau delr
Briga (Briga); Bcdarus (Bedams) dela Bcd'tno (Be-
107
dana) mutind 11 în ,, care c foarte dtlmestlc romanilor
celor din D.1chia, ad~că romini]or. Tocma să fi fost
limba dachilor slovenească, pre cum vreau a crede
unii <lintră sloveni, încă au poate-se, din limba slove-
nească să se tragă izvorul numelor acestora, pre cum
se trage din limba italienească?
Li npezit d tră lucru iaste, că romanii cei de Traian
trimişi în D.1chia, nice d~ cum nu s-au căsătorit cu
m·1:!ri d1che, nice nu putem zice să se fi mestecat cu
iale. D~ und ~. întră cele mai nedumerite năluciri se
cade a se număra aceaia, cum că din mestecarea roma-
nilor cu muerilc cb.che·, feliu nou de oameni au izvorît.
Iară, de vom pune să fi mai rămas unele mucri vii
în D.ichia, după ră-.;boinl romanilor, nu mă îndoesc
că acele le vor fi ţinut romanii şie roabe, pre cum toc-
ma era datina romanilor a ţinea robi mulţi, cu care
îşi lucra lucrurile sale.
Ba, tocma să lăsăm că vrunii dintră romani să-si
fi luat şie mucri dintră dache, au pentru aceaia toată.
acea nemărginită mulţime de romani ce fură de Traian
trimişi în Dachia, aşa s-au corcit cu aceasta, cît să
20 poţi zice cum că dintru acea nemărginită / mulţime
nu s-au născut nni mult romani, ci nou soiu de oameni?
Cîţi sînt şi fură întră unguri, carii ş-au luat şic mueri
ne ungure, ci ele alte neamuri! Ba ungurii, cînd au
venit în Pannonia, carea acum se zice Ungaria, nice
n-au avut mueri de neamul său. Pentru că aşezîndu-sc
ci cu lăcaşul în partea Moldovei, carea Constantin
Porfiroghenitul o numeşte Atelcusu, şi nefiind bărbaţii
cei armati a casă, ci airea la răsboiu, afară de aceia,
carii rămăsese pentru paza ţărci, Simeon, craiul bulga-
rilor, s-au sculat cu romînii aceia, carii atunci se chie-
ma paţinaţite, cum scrie lăudatul Porfiroghenit, în
cartea cea despre împărăţie, cap 40, şi lovind preste
familiile ungurilor, toate, adccă bătrîni, prunci, mu-
108
eri, afară de păzitori, carii cu fuga scăpară, .le-au şters
de pre faţa pămîntului.a> Aşa, întorcîndu-sc ungurii
dela răsboiu şi aflînd toate ale sale prăpădite, se soco•
21 tiră să iasă dela Moldova / şi să-şi caute loc în Panno•
nia, unde pănă astăzi sînt, pentru că acolo, aproape
de paţinaţite, nu avea nădejde să poată custa, de oară
ce şi din lăcaşurile cele vechi, mai nainte bătuţi de
paţinaţite, venise ungurii cătră Moldova, cum mărtu
riseşte Constantin Porfiroghcnitul, în cartea cca mai
sus lăudată, cap 38, carele îl cetirăm mai sus.
Pentru înţelegerea istoriei, în treaba aceasta, se
cade a lua aminte că Constantin Porfiroghenitul pre
unguri pururea îi chiamă turci, nu unguri.
De vreme cc (hră muerile ungurilor toate, în Mol-
dova, le omorîsc paţinaţitele, urmează că ungurii sau
nici o muiare nu au avut din neamul său cel unguresc,
cind au venit în Pannonia, sau prea puţine, dintru
acel feliu adecă, care s-au deprins a umbla cu taberile
pentru ajutoriu. Drept aceaia fură siliţi a se căsători
cu mueri di.ntră alte neamuri: ruseşti, sclaveşti, romî.
ncşti, bulgăreşti, greceşti şi cele !alte. Au pentru aceaia
iaste slobod a zice că preamărita ghintă ungurească
nu e ungurească, ci alt feliu de oameni şi neam?
Mai mult. Cite neamuri, cum scrie la Tur6ti, Cronica
ungurilor, în partea 2, cap 22 (ca să nu zic ~emica de
vremile lui B~la 4, supt carele se deşertase Ungaria de
lăcuitori, prin tătari), cu gloata, în Ţeara Ungurească
întrate, sînt amestecate intră unguri, cit acum nu li
se mai şti viţa, ci supt nume de ungttri custă: bohemi,.
poloni, greci, spanioli, ismailteni sau agareni, bcssi,
turingi, misncnşi, rencnşi, cumani, lătini?a) Au pentru
22 aceaia / neamul unguresc au pătimit ceva scădere
întru strălucirea lui? Cu cit mai vîrtos romanii cei
din Dachia, tocma de s-ar fi şi căsătorit sau amestecat
unii din trînşii cu mueri dache, totuşi romani ar fi
rămas, iară nu alt neam s-ar fi făcut cu aceaia.
109
CAP II
ÎNTiMPLĂRILE ROMAl'ftLOR CELOR DIN DACHIA

DUPĂ MOARTEA ÎMPĂRATULUI TRAIAN
* I
Supt împăratul Adrian
Cum muri înfricosatul tuturor varvarilor
Traian, bunul al romanilor împărat, îndată se urziră
rde asupra romanilor celor din Dachia. Că, pre cum
scrie Eutropius, în cartea 8, Adrian, următoriul. lui
Traian întru împărăţiia romanilor, pismuind mărirei
lui Traian, cit apucă împărăţiia romanilor a mină, de
loc Asiria, l\Iisopotania şi Armenia, ţări care Traian
le-an fost că~t igat şi k-a u fost alipit cătră îrnpărăţiia
romanilor, le desbină dela trupul împărăţiei romanilor
şi le. lăsă; de unde scoţînd oştile romane, puse margine
împărăţiei romanilor Edratul, pentru ca să nu se
mai pomenească acea mărire a lui Traian, carea îşi
căpătase cu agonisirea ţărilor acelora. Asemenea voia
să scoată si din Dachia ostile si să lasă si Dachia, pre
cum lăsas~ cele mai sus n~m:Ir~te tări. Însă dela aceas•
:l3 ta îl abătură cu acel sfat priiatenii, / ca nu scoţînd
dL· acolo oştile, pre acei mulţi cetăţeni romani, de carii
am scris în capul din sus ( § 5), că era aşezaţi cu lăcaşul
, în Dachia, să-i lasă în mînile van-irilor, celor ce nădu
lea să între acolo.a> Că varvarii, cum auziră de moartea
lui Traian, îndată porniră ca să cuprindă Dachia. Ca-
rea, cum că şi în zilele lui Adrian au ispitit varvarii
să facă, şi că Adrian le-au dat preste nas, dintru accaia
destul de apriat mi se parc a se desvăli, că în inscripţii,
Dachia se zice cu virtutea lui Adrian fericită, !';Î întrun
ban, la Rişius, în cuvîntul Dachia (Dacia): Adrian
se an urneşte răstitu.tor Dacic ( Rcstit1tfor Daciat),
adccă întorcătoriu sau mîntuitoriu Dachiei.
110
§ 2
Supt împăratul Marcus AureUus Antoninus
Filosoful
Împăratului acestuia, pre la anul dela întru-
parea-Domnului 169, îi fu a purta răsboiu aşa cumprt
asupra marcomanilor, carele se asemăna cu cele puni-
ceşti, cum scrie Eutropie, în cartea 8, Iulius Capito-
linus, în M. Antonin Filosoful, zice că nici odată nu
s-au pomenit răsboiu aşa greu să fi avut romanii, pre-
cum acel cu marcomanii. Întru acest răsboiu, mai
multe ghinte varvare au fost adunate asupra romanilor,
24 precum cvadii, vandalii, sarmatele, svevii, / ba toate
ghintele varvare, pre cum acoloşi scrie Eutropius,
asemene acoloşi, Capitolinus.a) Iară cum că nice Dachia
nu au rămas, în zilele acele, nezăhăită de varvari, ne
face a crede inscripţia cea dela Bartalissius, în foaia
40, 47, carea arată cum C. Rutilius C6cles, prefectul
leghionului a treisprezecea, trimisul împăratului l\Iarc
Aurelie, pentru că se purtă cu bărbăţie, în răsboiul
cel din Dachia, ct1 sfintită corună murale fu cinstit.
lmpăratul acest mulţi foarte dintră cei streini i-au
aşezat să lăcuiască întru împărăţiia romanilor, cum
scrie Iulius Capitolinus, la locul mai sus însemnat,
cap 24.bJ lncă dintră marcomani mulţi au dus tocma în
Italia. Carea acoloşi, cap 22, o spune Capitolinus, pre
cum şi Dio Cassius, în Istoria romană, cartea 71, cap
11.vl Că atuncimulteghinte dealteghintevarvare bătu
te fugea şi se lăuda cu răsboiu romanilor, de nu vor vrea
să-i priimească, precum acoloşi, cap 14, ne lăsă mărtu
risit Iulius Capitolinus.g> Pre vremile împăratului aces-
tuia, Ptolomeiu Alexandreanul, în Glteograjiia sa, car-
tea 3, cap. 8, numărul 15, ghinte strcint';, în Dachia în-
trate şi lăcuitoare, anume: ava.rtii, teuri';,tii, / cistob6-
25 cii, predavensii. ratacensii, caucesii, bicfii, burruduen-
sii, c;otcnsii, ,albocensii, potulatensii, scnsii, saldcnsii
ciagisii, piefigii,aJ Iată, nu prea de parte de jumătate
suta de ani, de cînd descălecase romanii ca moşteni
111
în Dachia, întră cîte desclinite ghinte varvarc le fu a
trăi. Pentru aceaia nu c a se mirare că limba, cu carea
venise romanii în Dachia, au pătimit acea schimbare,
cît cuprinde în sinul său unele cuvinte streine. Însă,
precum limba. cea romîncască fu supusă aceştci neno-
rociri, aşa şi surorile ci limbi, adccă cea italienească,
cea frîncească si spaniolească, din însotirea cu năvăli
toarele varvarc ghinte nu nrni puţină schimbare avură
a suferi, care întrun chip, care întralt chip, după osebi-
rea ghintelor, ele care fură năpădite. Pre urmă, s·c cade,
după Gheog1-aji-ia mai sus lăudatului Ptolemciu, cartea
3, cap 8, să luom aminte că acele 15 ghintc varvare
nu au fost lăcuitoare prin toată D.ichia, ci nu'mai în
partea cea despre miază noapte, unde se întîlneşte
Dachia cu Sarmaţia, adedi cu ruşii1. De unde apoi cu
hunii si cu alte neamuri iastc a crede că s-au străcurat
preste' Dunăre, în Misia.
§ 3
Supt împăratul Commodus
Dapă moartea lui l\farc Aurclic rămăse
schiptrul împărătesc în mina fiiului său, Commod.
Supt acesta, încă marc frică pătimind Dachia de cătră
varvarii sarmate, îi bătură arhistratfgii lui Commod, /
26 Albinus şi Nighcr. Pentru carea împăratul voi a se
chicma Sarm[tticus. Carea titulă a lui Commod se află
7i la Dio Cassius, cartea 72, cap 15.
§4
Supt împăratul Antoninus Caracălla
Murind împăratul Septimius Severus, la

anul Domnului 211, urmă împărat fiiul lui, Antonin
1 Sarma1ii nu pot fi idcntiiicaţi cu ruşii. Vezi nota de la
p. 229 de ms.
112
Caracalla, carele în anul Domnului 215 venind la
Carnunt, şi acolo, întru desmierd.ări petrecînd cu.
vecinii nemţi, auzi cea întîne a gotilor întru împără
ţiia romanilor şi anume în Dachia, întrare cu năvălire.
Deci, grăbi cu oastea a ajunge asupra gotilor în
Dachia, pre carii, nu puţin amînînd acolo, îi învinse.~,
§5
Supt împăratul Maximinus
Ci şi împ,"tratul l\Iaximin, carele după acea-
ia fu ucis la anul Domnului 237, apără Dachia de
sarmate. Pentru carea se numi Dacicus si Sarmaticns.
Vezi pre Şoenvisner, în Comentariul glzc~grajiccsc pen-
tru călători ia lui Antoninus, foaia 161.
§ 6
Supt împăratul Filippus

După aceaia împăratul Filip întnrnîndu-
sc <lela răsărit, la anul Domnului 246 bătu pre carpi,
carii era sîngc sarmaticesc şi /aşa, iară-;,i scăpă
27 Dachia. Vezi Enghel, în Comentaţia despre expediţiile
lui Traian la Dwzâre, secţiia 4.
§7
Supt împăratul Decius

Precum mai nici odată nu avea Dachia
odihnă şi răgaz de cătră varvari, după moartea lui
Traian, carele au fost _aşezat pre romani întru acea
ţeară sănătoasă şi cu toate bunătăţile îndestulată,
aşa împăratul Dechie întru atîta cu bărbăţiia au în-
113
frînt pre varvari de a face încurse în Dachia, cît în
marmori se chiemă vindecătoriul Dachiei, şi în banii
lui se pune Dachia prinsă şi adese ori Dachia fericită;
ba şi cele vechi ale romanilor în Dachia col6nii, le
adaose si le îmulti cu colonii noao, adecă mai ada-
ose încă romani preste cei vechi ce era în Dachia.
Anume, supt împăratul acesta se adaose colonia Apu-
hun, carele astăzi se chiamă Bălgrad, în Ardeal,
precum iaste a vedea în inscripţie, la Saitverg, nu-
mărul 37. Acest pre goti, carii înverigase Nicop6lu,
cu fericire îi alungă. Ci, la a doilea an mai lacom în-
curînd pre goti prt:ste Dunăre, de cît mai cu înţe
lepţie, intră învăluitele gloate se înecă întrun lac.
§8
Supt împăratul Gallienus
La atîta putere ajunsese acum gotii, cît
la anul Domnului 251, cu bani vînduse pacea roma-
nilor; şi totuşi, la al doi le an, iarăşi se sculară cu
bor.inii, cu carpii şi cu burgundii asupra ţărilor îm-
părăţiei romanilor, pre carii din Misia şi din Panno-
nia îi bătu Emilianus, prefectul Misiei. Asemenea,
28 la anul/257, Aurelianus, prefectul Illiricului şi a
....
.Thrachiei, pre goti şi pre carpi îi alungă dintru aceste
ţări şi pănă la lăcaşurile lor i-au încurs. Pre urmă,
petrecînd împăratul Gallien în ospeţe şi în beuturi,
ţeara grecească, Machidonia, Pontu, Asia le pustiiră
gotii. Pannonia o prădară sarmatele şi cvadii. Iară
Dachia, carea preste Dunăre o-au fost adaos Traian
cătrrt împărăţiia romanilor, cu totul o scăpară ro-
manii de a mînă1, cum scrie Eutropius, în cartea 9,
şi Rufus.a)
1 Dacia, ca provincie romană, n-a fost pierdută de imperiu în
timpul domniei lui Gallicnus. Este adevărat că atunci, năvălirile

goţilor şi carpilor au adus prejudicii economice Daciei, dar ca a
continuat să .se afle sub stăpînirca romană pînă la anul 271, în
timpul domniei lui Aurelian.
114
§9
Supt irnpăratul Claudius
Lui Gallienus au urmat întru împărăţie

Claudie. Acest, cnm scrie Eutropius, în cartea 9,
pre goti i-au bătut şi i-au stim,.bl ÎnsuşiClaudiescriind
lui Brochus, la Trebellius Pollio, în Claudius, asa.
. descrie învingerea ce o purtă de goti: ,,Am şters, zice,
trei sute doaozeci de mii de goti, doao mii de coră
bii le-am înecat. Acoperite sînt afele de scuturi,
acoperiţi ţărmurii de spate şi de lănci; nice o cale nu
e curată; carăle cele multe sînt părăsite. Atîtea mu-
eri am prins, cît fieşte carele ostaş cite doao, cîte
trei poate să-şi ia". r) /
29 Această cumplită bătae a lui Claud'îe cu gotii,
după cum scrie Trebellius Pollio, în Clattdie, cap. 9,
nu au fost din coace, ci din colo de Dunăre, adccă
nu în Dachia, ci in Misia, la l\farchianâpol, la Vi-
zant, la Thessal6nica şi întru alte ţinuturi, şi prestc
tot locul fură învinşi gotii.a> Ba Z6simus, în cartea I,
a Istoriei'., cap. 42, şi de unde au pornit varvarii
aceştea, şi cum au trecut în locurile împărăţiei ro-
manilor, unde s-au ispitit întîiu a face rău, încătrău
s-au dus, ce au păţit, cu amăruntul le scrie. Adccă,
adunîndu-se ei la rîul Tira1 , carele se descarcăîn :i\Ia-
rca Neagră, şi gătindu-şi şese mii de corăbii, în care
băgînd trei sute şi doao zeci de mii de oameni, năve
gîn<l pre 1\Iarea Neagră, au ispitit să ia cetatea T6-
milor ,2 de unde fură bătuţi. De acolo mergînd îna-
inte ajunseră la Marchianopol, carea iaste cetate a
Misiei, şi nici aceaia putînd să-o ia, avînd vînt bun
năv~egară mai încolo. Şi aşa, la cap 43, 45, toată ne-
norocita lor umblare o descrie, pănă ce, la cap 46
spune că dind intră dînşii puşle (ciumă), o parte
periră în Thrachia, o parte în l\fachcdonia. Iară cîţi
au rămas vii, sau fură priimiţi între ostaşii romani,
- -1 Rîul
- - -Tim = Nistru!.
2 Cetatea Tomilor -=, Tomis -- Con,;tanţa de azi.
115
sau dol>îndind pămînt de arat, cu totul se clcderă la
lucrul cîmpului.b>/
Cînd s-au sfîrşit războiul acel, ajungînd şi pre Clau-
30 die boala mai sus zisă, muri şi el.a>
Nu fără preţ se .întreabă: oare Dachia, carea o-au
scăpat romanii de a mină, supt Gallienus, luatu-o-au
CJaudie iarăşi dela goti sau ba? Paulus Orosius carele
au trăit pre vremea împăratului Onorie, în cartea 7,
cap 22, în Gallicn, ne lăsă mărturisit că Dachia aşa
o pit-rdură, în zilele lui Gallien, cît nici odată nu o
mai căpătară romanii.~> lară Pomponius Letus, ca-
rele pune capct Istorici sale în Iustinian Nascîrn, în
Compendiul Istorici Romane, zice că Claudie au luat
înapoi Dachia. Ci, de vreme ce Trebellius Pollio carele
au trăit aproape de vremile lui Claudie, adecă în
zilele împăratului Constanţie, tatălui lui Constan-
31 tin împărat, şi cu amăruntul/ au scris toate faptele
lui Claudie, cit unora li se părea că e linguşitoriu
împăratului Constanţie, nepotului lui Claudie, pre
cum însuşi, întru accaiaşi istorie, a doao oară scrisă
se plînge, nemica nu scrie despre aceaia, că Claudie
să fi luat înapoi dela goti Dachia., carea. foarte marc
mărire ar fi fost lui Claudie, urmează că lui Pompo-
nius Letus, celui ce cu vro cîteva. sute de ani, după
vremile lui Claudie, fără de nici o mărturie au scris
că Claudie au luat înapoi Dachia, supt Gallien pier-
dută, nu se cade să-i credem.
Lingă acestea gotii, cum scrie Orosie, în cartea 7,
cap. 23, de cinci spre zece ani acum prăda Illiricul
si Machidonia, în care vreme Dachia cu totul desbi-
nîndu-o de cătră împărăţiia romanilor, o feceră a sa.
Deci, cum spusem mai sus, oastea cca grea a gotilor
era din colo de Dunăre; acolo, cum îi veni schiftrul
a mînă, Claudic sc apucă de goti, pre carii, cum îi
învinse, şi ci mnria>. Şi stările împrejur dară toate
adeverează că împăratul Claudie, măcar că au bătut
pre goti aşa amar, totuşi Dachia nu o luo înapoi dela
dînşii.
116
§ 10
Supt împăratul Aurelianus
După Claucliestetc împărat C\'intilus, fratele

lui Claudie;ci a şeptesprezecezi, cumscrie Trcbcllius
Pollio, în Claudie, cap 12, fu omorît. în locul lui fu
ales împărat Aurelian. Ace!'t preastrălucit împărat
32 şi bărbat ostaş, născut în Dachia, şi de/ Entropic cu
Marele Alexandru şi cu Inlins Chesar ascmitnat, nici
astăzi nu e zăuitat la romîni, carii, în cîntecclc sale
ce se zic colinde, îl numesc Lcr, si si O'ilcrumdomn.
Acest, măcar că foarte cu tărie a'u 'învins pre goti,
totuşi, cum scriu Vopiscus şi Eutropins a cărora cu-
vinte le vom ccti mai jos, văzîncl că tot !Iliricul
şi Misia e pustiită de varvari, s-au <lcsnădiijduit a se
mai putea ţinea Dachia lingă împiirăţia romanilor 5i
o lăsă, pre cum vruse se o lase şi împăratul Adrian,
ci sfătuit împrotivă de prieteni, cum vă.zum mai
sus,§ I, o mai ţinu.
CAP lll
PENTRU _TRECEREA ROMANILOR CELOR DIN

DACHIA INAPOI PRESTE DUNĂRE, ÎN ZILELE
ÎMPĂRATULUI AURELIAN
§ I
Se cetesc scriitorii cel vechi, carii au scris

pentru trecerea romanilor celor din Dachia
preste Dunăre
Dintră aceia, a cărora scrisori au ajuns

pănă la veacul nostru, trei aflăm că au scris în treaba
trecerei romanilor din Dachia prcstc JJuwh'e, anume
117
Flavius Vopiscus, Sextus Rufus şi Eutropius.
Cel din tîi au scris în zilele împăratului Constanţius,
precum iaste a vedea din cuvintele lui, în Aurelian,
cap 44, unde zice: ,,Şi iaste acum împărat_ Constan-
ţie, bărbat din sîngele aceluiaşi". Iară, cum că nu au
scris supt Constanţie, tatăl lui Constantin celui Mare,
ci supt Constanţie, fiiul acestuia, destul e adeverit,
33 de oară ce Vopiscus, în Carinus, grăiaşte despre/Con-
stanţie, tatăl lui Constantin, ca de cel înainte de sine
custat. Ceia !alţi doi mai tot pre o vreme au scris,
de oară cc Rufus, cartea sa o au închinat împăratu
lui Valentinian, iară Evtropius, a sa împăratului
Valent, carii de odată au împărăţit, numai cît Valcn-
tinian au murit cu patru ani înainte de Valent,
după cum scrie Paulus Diaconus, la cartea 11, în
Valent.
La Vopiscus, în Aurelian, cap 39, aşa cetim lucrul
acesta: ,,Văzînd (Aurelian) Illiricul pustiit şi Misia
pustiită, provincia Dachia preste Dunăre, cea de
Traian făcută, rădicînd de acolo oastea şi provincia-
lii, o-au lăsat, desnădăjduindu-se accaia a se putea
ţinea, şi pre dusele popoară le-au aşezat în Misia
şi o-au chicmat Dachia sa, carea acum desparte cele
dnao Misii". a)
Iară Rufus, în Brevia1'itt, aşa scrie: ,,Şi trecîndu-se
de acolo romanii prin Ai,uelian, doao Dachii, în ţinu
turi le Misiei şi a Dardaniei s-au făcut"."> Pre urmă,
Eutropie, în cartea 9, în Aurelian, zice: ,,Provincia
Dachia, carea Traian din colo de Dunăre o făcuse,
o lăsă, pustiit fiin.d tot Illiricul şi Misia, desnădăj
duindu-se a se putea ţinea aceaia. Şi pre duşii romani
din oraşele şi satele Dachiei, în mijlocul Misiei i-au
aşezat şi o a.u chiemat Dachia, carea acum cele doao
Misii le desparte, şi e în dreapta, cum cură Dunărea
în mare, fiind mai nainte în stînga".v>/
118
§2
'locma fără crezămînt lucru iaste: toti roma-

nii în zilele lui Aurelian să fi ieşit 'din Da-
chia preste Dunăre în Missia
Voitorii de rău romîntlor, din cuvintele

scriitorilor cele mai sus (§1) cetite, vreau a culege
·că in zilele lui Aurelian toti romanii au iesit din
Dachia, si romanii cei ·ce sînt' acum din coace de D11-
năre, nu' din romani, în ·zilele lui Aurelian răma~i
în Dachia, sînt prăsiţi, -ci din cei ce după Aurelian
intru alte veacuri, tîrziu, de preste Dunăre au ,·enit
aici, in Dachia. Care a lor din pismă născută părl'rc
a fi .răsuflată întru acest chip adeverim.
Împăratu] Adrian, cum văz.um mai sus, cap 2, § I,
pismU:ind măiirei lui Traian, pre cum au l:L,;.1t
Asiria, Mesopotarniia şi Armenia, de supt împără
ţiia romanilor, sco.ţînd de acolo ostaşii romani, a':ia
voia să scoată .si din Dachia ostasi i romani, si Dac hi a
să o lase desbinută de împărăţiia romaniioc Dt·la
care faptă cu acela bold îl abătură priiatl'llii, că, <le
va lăsa el Dachia, iată, pre acei mul ţi cetăţeni re,-
mani, carii sînt în Dachia, trimisi acolo ele Trai a 11,
îi dă în mînile varvarilor. Acm.~1 întreb cu: vrî11d
Adrian a lăsa Dachiia de supt împărăţiia romanilur,
vrut-au să scoată de acolo şi pre ţărcnii sau provin-
cialii roma.ni, au doară numai pre ostaşi, precum
făcuse în cele mai sus număra.te ţări? b<1 numai i're
ostaşi vru el a-i scoate din Dachin. Pentru că, de ar
fi vrut el să scoa.tă şi pre ţă.rcnii ,romu ni, nu vrea avea
priiatenii lui ca11ztt a-l spăiiia să nu lasă Dachia,
că, cu fapta a.ceaiu, ,pre cei mulţi cetăteni romani,
35 ce sînt acolo, el ii la:.ă în mînilc varvarilor./ Căci
de„i vrea scoate el .şi pre ţiircnii romuni împreună cu
ostaşii din Dacbia, atunci nu înciipea acei mulţi
cetăţeni romani în mînile varnri]or.
119
Darrt pismuind Adrian mărirei lui Traian, carele
au fost făcut Dachia provincie, adecă ţeară romană,
şi pentru ca să micşoreze mărirea lui Traian, voia el
să lase Dachia de supt împărăţiia romanilor, ca adccă
să nu .rămînă întru pomenire cum că Dachia prin
virtutea lui Traian se fcce ţeară romană, vrînd, zisei,
a face accaia din pismă, au nu putea el să. facă des-
tul şi patimci sale, carea îl cocea din lontru, pentru
laudele lui Traian si să urmeze si sfatului priiatenilor
săi, carii se ruga ca
să nu lase' pre atîţi cetăţeni ro-
mani în mînile varvarilor celor cc sta să apuce Da-
c.hia? Ba prea lesne putea să le împlinească a.mîn-
doao aceste, clacă lăsînd Dachia, nu numai pre ostaşi,
ci şi pre ţărenii romani i~ar fi scos de acolo. Pentru
cc dară aşa tare s-au spăriat prin sfatul priiatinilor,
cit, de cit să lase Dachia de supt împărăţiia romani-
lor, mai voi pismătarcţul, cu coacerea inimei sale,
suferi mărirea lui Traian, Adevărat au trăbuit să
fie oare cc cauză grea foarte carea îl împiedeca pre
Adrian de a face destul de odată şi pismei ce o avea
astipra mrtrirei lui Traian şi a nu lăsa nice mulţimea
cetăţenilor romani în mînilc varvarilor.
Cauza aceasta, adccă căci se opri Adrian de a lăsa
Dachia de supt împărăţiia romanilor, nu putu fi
alta, fără că tocma cu neputinţă era. a face să iasă
atîta multimc de tăreni romani din Dachia, unde
era înrădăcinati cu lăcasul, si să-i aseze aliurca. De
0
unde, de-ar fi lăsat Adr'ian Dachia, şi cu aceeaia ar

0
fi scos de acolo ostaşii, în adins numai pentru pisma

cc avea asupra laudelor lui Traian, ar fi lăsat preţă
renii sau provincialii romani în gura varvarilor; cu
carea vecinică urgie îşi vrea agonisi şie înaintea/
36 a toată lumea romană. Nu e mirare dară că aşa lesne
se lăsă Adrian a se abate cu sfatul priiatinilor de a
desbina Dachia de la împărăţiia romanilor.
Deci, dacă în zilele lui Adrian, nu multă vreme
du"pă ce descălecase romanij în Dachia, cu neputinţă
fu a-i mişca pre romani, măcar că varvarii le sta în
spate, din lăcaşurile întru care era întemeiaţi în
120
Dachia, a-i scoate de acolo si a-i aseza airea, cu cît
mai cu neputinţă era pre r~manii 'căsaşi a-i scoate
din Dachia si a-i aseza airea, în zilele lui Aurelian?
Întru atîta rnan"i. dc'vrcme, cită cursă dela anul Dom-
nului 105, carele e anul descălccărei romanilor în
Dachia, pănă cătră anul 274, în carele iic că se în-
tîmplă trecerea romanilor din Dachia prcstc Dunăre
si asezarca lor în l\iissia, cit s-au fost îmultit ro-
inan'ii Ftrcni dintru acea nemărginită mulţime'. carea
fu trimisă de Traian în Dachia ! Ba încă, si cu ·alte
colonii noao s-au fost mai ada~ cele vechi: cum în-
sămnarăm mai sus, cap, 2, § 7. Singur[t această do-
vadă, fără de cele ce mai jos voiu aduce, dt•stul de
limpede arată că nn toţi romanii au trecut clin Dachia
prcste Dnnărc, ca să se a~ezc în mijlocul l\Iissici.
§3
Partea cea mai mare a romanilor nu au eşit

din Dachia preste Dunăre
l\Iai la doao sute de ani trecuse ele cîrnl

romanii, prin împăratul Traian trimişi, era aşezaţi
în Dachia, ţeară desfătată, şi ţinea grasele sale mo-
şii. De unde, cei de pre vremea împăratului Aurelian
în Dachia moşteni romani, de obşte toţi, afară de co-
loniile cele mai noao, era născuţi şi crescuţi în Da-
chia; ba şi părinţii lor, ba şi moşii lor, acolo văzuse
37 întîiu lumina lumei aceştiia./ Deci, a romanilor aces-
tora, măcar că strămoşii lor cei din tîiu venise din
Italia, patria le era Dachia. Şi cine e atîta ncsîmţi
toriu, carele să nu ştie că tutur6roamenilor atîta le iaste
dulcesi vrută patria, întru carea sînt născuţi şi crescuţi
si unde oasele părintilor si a moşilor lor celor răposati
SC odihnesc, cît tocma de ':ufi şi slabă ţeara şi cu multe
năcazuri ar avea a se lupta în trînsa, puţini se află
carii să se plece a-şi lăsa p~ţria, de cl'.mwa nu cu grea
121
poruncă şi neapărată silă îi scot din trînsa. Ilold fi-
resc iaste acesta, carele deşteaptă pre oameni a-şi iubi
patria sa şi bucuroşi a rămînca intrînsa, precum şi
Ovidius clntă. al Iară poruncă şi silă dela împăratul
Aurelian să fi fost, ca romanii, toţi sau cea mai marc
parte, să ias·ă din Dachia -şi să treacă preste Dunăre,
în Misia, precum şi aceaia, că vro ghintă varvară
pre aceiaşi in adins să-i fi îmbulzit şi să-i fi strîm-
torat a păşi afară din patria sa, nici întmn istoric nu
se ceteşte. Ci, nici nu putea să dea Aurelian o poruncă
ca aceaia, de vreme ce tocma cu neputinţă era atîta
multime să treacă din Dachia prcste Dunăre si să
se aşeze în mijlocul Misiei ..Atîta e adeverit l~crul
acesta, dt nici intră protivnici, carii pismuesc romî-
nilor strălucirea viţei şi vechimea necurmatei moş
tenirei lor în Dachia, nice unul nu se află carele să
cuteze a zice că sau poruncă dela Aurelian sau strîm-
toare dela vro limbă varvară să fi fost ca toti roma-
nii sau partea cca mai mare a lor, să iasă din' Dachia.
Lingă aceste, precum văzum mai sus, cap 2, § 10,
Dachia o scăpase de a mînă romanii, încă în zilele
38 lui Gallienus, de tot; şi acum, / de vro cîţva ani, o
ţinea gotii ca a sa. Au, aşa lesne dară socoteşti tre-
cerea romanilor moşteni din Dacl1ia preste Dunăre,
cît, după porunca lui Aurelian, îndată, toţi sau încalete
partea ceamai mare să fi eşit de acolo? au, aşa lesne
i-arfi suferit gotii, după voia lui Aurelian, să iasă din
ţeara ce o stăpinca ei? drept, Yopiscus, în Aureliait,
cap 22, scrie că împăratul Aurelian odată au bătut
pre goti şi din coace de Dunăre, omorînd pre povă
ţuitoriul gotilor, anumit Cannaba, cu cinci mii ele
oameni împreună.al Ci, cu uciderea acestor pTiţini
goti, au se putea face ca:le la atîta mulţime de romani
mo_şteni, cîţi era prcste toată Dachia? Au nu ar fi
.stat împrotivă gotii, ca să nu iasă romanii, agoni-
_sitorii locurilor şi .ma.sturii, car.ii tocma le era de lipsă,
din ţeară? Nu e îndoială că, de le--ar fi făcut Aure-
lian romanilor de 0 parte cale ca să iasă din Dachia,
i-ar fi împiedecat gotii de cele ·1a1te părţi, cît C'Şirca
122
tuturor romanilor din Dachia nu s-ar fi putut îm-
plini fără în mai mulţi ani. Ci, Aurelian omorînd
cele cinci mii de goti cu povăţuitoriul Cannaba, ni-
căiri nu se citeste să fi rămas în Dachia a scoate
pre romani, fără,' după fapta aceaia, se duse prin Vi-
zant, în Bithinia. Ba, de ar fi stat Aurelian pre rînd
la toate locurile Dachiei, cit e de mare şi largă, cu
ostasi de ajuns ca să facă cale romanilor a esi,
mai'c_red eu că gotii simţind că nupot săsteaîmp~o
tiva faptei aceştifa a lui Aurelian, înainte de a
ajunge el cu ostaşii la locurile acele, pre toţi near-
maţii moşteni romani i-ar fi omorît pănă întru unul,
de cît să-i lase să iasă din ţeară, clupă voia lui Aure-
39 lian. Toate/stările împrejur dară vădesc că în zilele
lui Aurelian, partea cea mai mare a romanilor nu au
e~it din Dachia preste Dunăre, ci au rămas acolo.
§ 4
Se răspunde lui Enghel
Hristian Enghel, căruia nu-i place ca ro-

mrnn cei ce sînt astăzi aici, în Dachia cea ,·echie,
să fie prăsilă din romani ca aceia carii pre vremea lui
Aurelian, să fi rămas aici, în Dachia, în Ap·c11dicea
sa cea despre începutul valahilor adecă a romînilor,
la Contentaţia cea despre expediţiile liti Traian la Du-
năre, adăogată, § 2, zice că nu e de a se crede ca vrunii
dintră romani, în zilele lui Aurelian, intră atîtea
năcazuri cc le veniră de la sarmate şi de la goti, să
fi vrut a rămînea în Dachia·.
Ci, precum mai sus, § 3, aeptaiu, nu lesne se pleacă
oamenii a-si lăsa patria sa, tocma de au si cu niscari
năcazuri a' se lupta în trînsa. Apoi, de riu ar fi fost
aceleşi năcazuri, în zilele acele, şi în Misia, unde zic
protivnicii că toţi romanii s-au strămutat din Dachia,
poate că ceva asemănare de adevăr ar avea cuYîn-
123
tarea lui Enghcl. Ci, în vremile acele, cum că
aceiaşi varvari întocma zăhăia şi pre cei din Misia
moşteni, ba fără asemănare mai mari greotăţi făcea
varvarii ţărenilor în Misia de cit în Dachia, nici
însuşi Enghel nu poate niega (tăgădui). Că de cum
năvăliră, curînd după a doao sută dela Domnul Hs.,
gotii, întru împă.răţiia romanilor, aceiaşi înodîndu-se
cu sarmatele şi cu alte ghinte varvare, nu încetară
şi Misia a o năcăji cu încursele sale şi cu prădarea.
Ba Illiricul şi l\Iisiia cu totul o pustiise varvarii,
şi aceasta fu cauza căci Aurelian se deznădăjdui a
mai putea ţinea Dachia împărăţiei romanilor îmbi-
40 nată. lară în Dachia nicăiri/nu cetim asemene nă
cazuri şi asemene pustietate să fi fă.cut în zilele acele
varvarii. De unde, în zilele lui Aurelian, de ar fi
trecut romanii tă.reni din Dachia în :\Iisia, vrea trece
dela necazuri mari la nevoi tocma nesuferite şi dcz-
nă.d-lj du ite. Năcazurile dară care avea romanii în
Dachiia, de cătră goti şi de cătră sarmate, nice cum
nu-i putea învita să iasă din Dachia; ci mai vîrtos
stările împrejur ale Misic:i îi contenea ca să nu meargă
în l\Iisiia.
§ 5
Se vădeşte mai încolo, cum că partea cea

mai mare a romanUor nu au eşit din Dachia
preste Dunăre
Ungă aceste, de vei lua aminte la stările

Dachiei cele după moartea lui Traian, care le numă
rarăm mai sus, cap 2, lesne vei vedea cum romanii
cei din Dachia, prin încurscle cele dese ale vecinilor
varvari, atîta era acum dedati cu varvarii a-i vedt•a
în Dachia şi a-i suferi, mai vîrtos că din zilele lui
0
Gallien, cu totul scăpase împăratul romanilor Da-

chia de a mînă., cît, în zilele lui Aurelian, tocma mai
124
ui:;or le era. romanilor acestora a-i primi pe varvari
î1i patria sa, Dachia, unde din moşiile sale cele
în tot anul roditoare, pururea avea. cu cc le sta îna-
inte şi a-i sătura, de cit rătăcind prin alte ţări, să
fie întimpinaţi de aceiaşi varvari.
Şi, cu atîta mai uşor, în zilele lui Aurelian, le era
romanilor celor din Dachia a suferi încursele şi neca-
zurile de cătră varvari în Dachia, că intră acele era
născuţi, crescuţi, mulţi şi îmbătrîniţi; şi greotăţile,
spre care sînt oamenii din pruncie deprinşi, tot de
a una mai cu lesnire se poartă./
41 Ba iaste a crede, socotind firea lucrurilor, cum că
varvarii aceia, fiind vecini Dachiei, avea cruţare
cătră ţeara aceasta, pentru că tot de a una, cînd se
înturna dela ţările cele mai depărtate, unde era de-
prinşi adese ori a năvăli, aci, ca în vecinătate, avea
odihnă de osteneala sa, fără de mare frică; şi cînd se
întîmpla de fugea de pe airea, bătuţi şi alungaţi, aci
avea răpaos şi hrană ca a casă.
Din cele dese a. varvarilor umblări în sus şi în jos,
prin Dachia, nu am îndoială că pre mulţi din varva-
rii aceia îi cunoştea romanii, pre cum şi ei pre ro-,
mani, şi se chema pre nume unii pre alţii. Au nu
şi tîlharii pre aceia, la carii de multe ori au a se
abate, în drumurile sale, de sînt priimiţi cu arătare
de dragoste şi cu mîncare, îi cruţă şi sînt bucuroşi
să nu fugă dinaintea lor, ba îi încredinţează că nici
o pa.gubă nu vor avea de cătră dînşii, şi, de se află
vrunul din ceata lor mai sălbatic, carele să voiască
a face ceva rău, nice cum nu-l sufere ceia la.Iţi tîl-
hari a face rău.
Dirept aceaia, măcar că şi romanii cei din Dachia
le era varvarilor urîţi, pentru că sînt romani, precum
şi astăzi varvarilor le iaste urît numele de romîn,
totuşi, pentru folosurile sale, care de multe ori le
priimea dela aceşti romani, ca dela cei ce nu era de-
prinşi, ca varvarii, a face încurse prin tralte ţări şi
a prăda, ci a lucra pămînturilc, în toţi anii, ~i a
păzi meşteşugurile, avea plecare spre ci. An 1111 :'l~
125
poate şi acum afla ţeară carea să cuprindă mai multe
ghinte desclinite, în sinul său, şi o ghintă dintră.
aceste să fie la toate cele lalte ghinte urîtă? Ci pentru
că toate celelalte ghintc au dela aceasta nu puţin folos,
pentru aceaia bucuros o sufere, ba încă, de ar vrea
unii căsa.•;;i de a ghintei aceştiia se fugă dintru acea
ţeară, îi opresc./
42 Vm1ează dară, că partea cea mai mare a romanilor
celor din Dachia, nu au eşit din Dachia în zilele lui
Aurelian, ca să treacă preste Dunăre, în Misia, ci au
rămas ţn Dachia. Nicc nu au rămas numai prin munţi,
ci si în lontru, în teară, la sesuri, a fi rămas nesmin-
tiţi întru moşiile sale, aceaia ne face a crede, că toate
ghintcle acele, care pre rînd şi-au supus şie Dachia
şi au lăcuit cîtăva vreme acolo, era oameni de aceia,
carii trăia cu prăzi cc le făcea prin ţările împărăţiei
romanilor, iară nu cu lucrarea pămîntului. De unde,
prea de folos era varvarilor acelora, ca rominii şi la
şesuri se rămînă nesmintiţi; carii <1gonisîndu-şi mo-
şiile sale, să ajute mai vîrtos familiile varvarilor,
pănă ce însuşi varvarii se cuprindea cu încursc şi cu
prădare prin ţările împărăţiei romanilor supuse. Aşa
au custat romanii în Dachia cu gotii, aşa cu hunii,
carii alungară pre goti din Dachia, aşa cu alţii, carii
toti csiră din Dachia si se pustiiră, iară romanii ră
maseră statornici acol~. -trăind cu dreaptă osteneală
a mînilor sale.
Însă, întru atîta neam mare, precum era a roma-
nilor, în toată Dachia, cred cu că nu puţini se afla
şi intră romani, mai vîrtos după cc Dachia, în zilele
lui Aurelian, fu lăsată cu totul dcsbinată de cătră
împărăţiia romanilor, carii să se fi împreunat pentru
căştig, sau cu varvarii carii trecea prin Dachia ca se
facă încurse prin ţările împărăţiei romanilor, sau cu
cei ce rămînea în Dachia pănă la o vreme şi de aci se
repezea întralte ţări a prăda. Ba, nu mă îndocsc
că văzînd varvarii pre romanii cei din Dachia, că
sînt oameni vînoşi şi inimoşi, cu atîta mai vîrtos că
acum nu era snpnşi împărăţiei romanilor, i-au rugat
126
ca să stea cu dînşii ş1 1mprcună să mc-argă asupra
ţărilor celor de supt împfLrăţiia romanilc,r. Şi aceasta,
că mulţi dintră romîni au împreunat anr.elc sale cu
ale varvarilor celor cc ţinea Dachia, roate au fost
43 una/ din cauzele cele căpetenii căci rcmînii, întră
atitea străcurări de ghinte varvare prin Dachia, ei
au rămas statornici şi an putut custa tot neamul lor
în Dachia.
De adiaşi scriitori ul acela ungure!':C, Ia Turoţi,
întru întîia parte a Croniclici 1tng11rilor, cap 17, mă
car că pre romîni îi chiamă cu numele cel de pre ne-
mile sale obicinuit, vâlahi, şi măcar că din urgiia
cea mare asupra romînilor, carca prea desvălit o
arată întru aceaiiaşi Cronicii, mai vîrtos în partea a
doao, cap 97, îi porecleşte pre romîni păstori, to-
tuşi, ori din ce scrisori vechi au scos el aceaia, spune
adevărul, cum că fugind alţi lăcuitori de groaza hu-
nilor, în zilele lui Atila, craiului hunilor, romînii,
din bună voia lor, steteră pre loc. a)
Zisei mai sus, că romanii cei din Dachia nu numai
pre la munţi, ci şi pre şesuri an rămas statornici, în
H'Lcaşurile şi în moşiile sale, pentru că ghintelc ,·ar-
vare, care năvălea în Dachia, mai vîrtos avînd zbur-
dare şi datină a face pradă prin tralte ţări, de cît a
lucra pămîntul, nu avea cauză de a zăhăi pre romînii
cei de pre la şesuri, de oară ce şi lor bine Ic prindea
rominii aceia, precum spusei mai sus. Însă, pre cum
rom inii cei dela şesuri era supuşi năvălitoarelor ghintc
varvare, aşa, nu mă îndoesc că cei de pre la munţi
nu numai întrun loc avea prinţipii sau căpeteniile
44 sa le cu/împărăţie, care nu atîrna dela varvarele ghin te.
Pentru că la aceia nice nu putea răsbate varva-
rii, nice de locurile acele nu avea lipsă ca să le su-
pună şie, de oară ce ei şi pre la şesuri puţine locuri
umplea cu familiile sale. Ba, şi însuşi romînii aceşti
ele pre Ia munţi, văzînd că varvarii nu zăhăesc pre
fraţii lor cei dela şesuri, voia a ţinea pace cu aceiaşi
varvari; ba, cred cu că şi cu armele sak Ic da varva·
rilor ajutoriu, cînd îi poftea.
127
Dintrun feliu de împărăţie ca aceasta, de munţi,
au fost romînii aceia, despre carii scrie notariul cra-
iului Bella, la cap 44, că dcdcră ajutoriu lui Glad,
în Bănat, asupra ungurilor. Asemene împărăţie fu
a strămosului lui :Menumornt din Bihor, a căruia
sesurile cele de cătră Tisa, le luase Attila, craiul hu-
nilor, cum se scrie la Notariul lui Bella, cap 20. Ba
şi a împărăţiei aceiia, a căriia schiptru îl ţinea Gelu
atunci, cînd întră Tulrntum cu ostaşii ungureşti în
Ardeal, asemene fu începutul. Ci, la capetul sutei a
opta, cînd avarii foră cu totul stinşi de armele lui
Carol celui 1[arc, cu tărie se l.i.ţi pre la şesuri, prin
Ardeal. DC'sprc aceste se va mai înturna \'orba şi mai
încolo.
§ 6
Se socoteşte crezămintul lui Flavius Vopis-

cus, în treaba trecerei romanilor din Dachia
preste Dunăre
Dintră scriitorii cei vechi, carii mtirturi-
scsc pentru trecerea romanilor din Dachia 1,reste
Dunărc, în zilele lui Anrclian, şi cu carii hi bat capu
protivnicii romînilor ca :-ă îndupcrc, adecă să ra-
zime, părerea sa cum că romanii, toţi, în 1-ilclc lui
Aurelian, au cşit din Dachia, cel din tîiu iaste Fla-
45 vius Vopiscus,/ carele în zilele împăratului· Constan-
ţie scriia Istoriia cea despre Aurelian, pre cum din
însuşi Vopiscus, în .1urdian, cap 44, se vede.al Cu-
vintele lui cele în treaba trecerei romanilor din Da-
chia, le-am cetit mai sus, § I.
Cel ce va ceti cu luare aminte capul 1, unde Vopis-
cus spune cu ce prilej şi de cine îndemnat s-au apucat
el a scrie despre Aurelian, nicc cum nu se poate îndoi
cum că. Vopiscus, întru istorisirea vieţii lui Aurelian,
au trăbuit să. fie nu puţin, cnm se zice, interesat sau păr-
128
tinitoriu. Cel ce cu mare suspin l-au îndemnat pre
Vopiscus ca să scrie laudele lui Aurelian, fu Iunius
Tiberianus, prefectul oraşului Romei, bărbat prea-
strălucit, rudenie de sînge lui Aurelian; şi atuncea
îl îndemna pre Vopiscus, ca să scrie viaţa lui Aurelian,
cînd foarte mare cinste făcîndu-f, îl ducea cu rădva
nul său cel prea strălucit dela praznic, şi se tînguia
cătră Vopiscus cu amărăciune, că un împărat aşa
harnic, cum fu Aurelian, va să rărnînă necunoscut
vremilor vinitoare, pentru lipsa scriitorilor,bl/
46 Precum nu mă îndoesc că Iunius Tiberianus pen•
tru accaia omenea pre Vopiscus şi arăta dragoste că
tră el, pentru ca se scrie cu cinste şi cu laudă despre
Aurelian, aşa, Vopiscus mult era îndestulat cu omc-
niia ce îi făcea Iunius Tiberianus, şi ca,cu fală povcs-
tcste cum Iunius Tiberianus îl cărută cu rădvanul
să~1 cel de judeţ, şi cu cîtă dragoste 'grăi cu el şi îl
pofti ca să scrie despre Aurelian. Ba încă, pomenind
Vopiscus, cum se vede, la cap 2, că nici un scriitoriu
de istorii nu iaste, carele să nu fi mintit ceva, mai
vîrtos îl îndemnă Iunius Tiberianus 'ca să scrie
despre Aurelian cum îi place, fără frică să zică cc
va vrea, că mintind, străluciti bărbati va avea soti
în minciună, cum sînt Livi'us, Salustius, Cornelius
Tacitus, Trogus, carii şi ei au minţit.a> Care cu-
vinte a lui Iunius Tiberianus cătră Vopiscus zise, ce
însemnează alta fără că, de nu vor şi fi pre adevăr
47 răzimate cele ce va scrie, încă să/le scrie, numai să
fie spre lauda lui Aurelian; din care laudă era să
curgă rîu şi spre mărirea lui Iunius Tiberianus şi a
toată familia lui Aurelian, carea era la Roma, cum
spune acoloşi, cap 42, Vopiscus.•l
Cîţi sînt şi acum, pre carii, de îi va chiema oare
carele om mare adese ori la prînz şi îi va omeni,
scriu minciuni de viţa aceluia, puţin grijindu-se oare
adzvărate sînt, sau ba! Ci, aceştia sînt mai de sufe-
rit, măcar că nici ·o făţărie nu e scutită de păcat şi
cu scrisorile lor se înşeală mintea cetitorilor carii,
în loc de adevăr, priimesc minciuna. Dară sînt unii
129
!I - Istoria românilor în Dacia, voi. I
carii măniindu-se pre unul sau pre altul dintru o ghin tă,
nu se sfiesc a lua urgie şi a defăima toată ghinta, cit
e de marc. Cunoscut-am unul1, carele mergînd în
Ţeara Romînească cu nădejde că toţi romînii acolo i
se vor închina ca unui nu ştiu ce, ci neştiind el
limba romînească nu putu dobîndi nici o deregătorie.
De unde eşind rnănios, n-auştiut cu cc să strice mai
tare romînilor si să-i micsoreze, fără stîrni minciună
neauzită pănă ~ci. şi o &de la stampă: cum că ro-
mînii cei din Dachia lui Traian nu sînt prăsilă de ro-
mani ca aceia carii, în zilele lui Aurelian, să fi rămas
în Dachia, ci cătră mijlocul a treisprezecelea sută dela
Hs., de preste Dunăre veniră aici. Cunoscut-am ia-
răşi altul 2 carele, pentru că un romîn în mare dere-
gătorie pus, nu au părtinit ca să încapă fratele ace-
luia la o dcregătoric, nu se îndoi nu numai el întîiu
a îmbrăţoşa strîmba părere acelui ce scrisese că ro-
mînii cătră mijlocul a treisprezecea sutea au venit
de prestc Dunăre în Dachia, ci şi în altele multe, şi
48 cu peana, şi cu gura, a vomi veninul urgiei/sale asu-
pra tuturor romînilor, pănă la moartea lui. Unii ca
acestea fieri sălbatecc si urgie neamului omenesc
sînt. '
Vopiscus, din numărul acdora se vede a fi fost,
carii lipsiţi de avere, sînt bi6şi spre a lăuda pre alţii
pentru căştig. Şi a fi fost el om de jos, la Roma, şi
nevăzut, nu numai de acolo se arată, că cu covîrsită
bucurie şi plin de îndestulare spune cum I-au căruţat
prefectul oraşului, Iunius Tiberianus, cu rădvanul
cel de judeţ şi cu dragoste au grăitcucl,cişi deacolo,
că el nu au avut nas să între în Biblioteca Ulpia, ca să
citească cărţile Lintee, ci, cum însuşi mărturiseşte,
la cap. 1, Iunius Tiberianus îi făgădui că el va face
ca să i se arete zisele cărţi din Biblioteca Ulpia. Ba,
şi anume că au fost om Iinguşitoriu, îl vădeşte aceaia,
1 E vorba de Sulzer.
1 E vorba de Eder.
130
că o prorocie mai nainte, în zilele lui Aurelian, fă•
cută nu se îndoiaşte în partea împăratului Constan-
ţic carele în vremea lui împărăţra, cu linguşire a o
tîlcui, adecă cum că viţa acestuia lungă vreme va
împărăţi, pre cum din cuvintek lui, care mai sus
le scrisem, se adeverează. Un om ca acesta, de au
.fost mai darnic întru laudele lui Aurelian, de cum
sufere adevărul, pentru ca să părtinească mărirei pa-
tronului său, Tiberian şi a toată familia lui Aurelian.
nu e mi.rare, fiind aceasta o neputinţă de carea puru-
rea mulţi au fost cuprinşi şi sînt pănă azi.
De aciia iastc că Vopiscus cele ce sînt spre lauda lui
Aurelian, de sînt şi mici lucruri, are datină cu covîr-
şire a le adeveri sau din scriitori sau cu alte docu-
m~nturi, iară cele ce se văd a fi spre ceva defăimare.
s:.:.u le povesteşte cu îndoială, sau, de le şi spune, fiind
tuturor cunoscute, curînd le acopere, dînd titulă de
preabun împăratului Aurelian.
însămnăm şi aceaia, că Vopiscus arată, la cap I,
că el cele ce va scrie despre Aurellan,vrea să le scrie
49 din cărţile greceşti şi/ dintru alte încuviinţate docu-
menturi. Ba si aceai.a însemnăm, că Gherardus Ioan-
nes V63sius, î'n cartea 2, despre Istoricii lătini, din în-
suşi Vopiscus vădeşte că, de ar fi ajuns acest să scria
viaţa lui Apolonius Tianeus, carea o făgăduise, cum-
plite minciuni ar fi minţit.a) De unde dcsvălit se vede
că Vopiscus au fost om ca acela, căruia nu-i era greaţă
a minti.
Dintru aceste din toate urmează că în cele ce gră
iaşte Vopiscus spre buda lui Aurelian, fără de a le
adeveri sau din vrun scriitoriu vrednic de credinţă,
sau din cărţile Lintee cele din Biblioteca U lpia anu-
me, sau din scriniile prefecturei oraşului şi de airca,
nu fără grije se cade să-i credem lui.
De acest feliu iaste aceaia ce scrie el despre trece-
rea romanilor din Dachia preste Dunăre, în zilele
lui Aurelian, la cap 39, unde zice că Aurelian pre os-
taşi şi pre provinciali sau ţărcni i-au rădicat din
;Dachia şi i-au aşezat în Misia, dînd ţinutului acelui
131
f nume de Dachia sa, după carea faptă se chicmă ţinu-
tul acela Dachia lui Aurelian şi Dachia cea din Mij-
loc şi Dachia cea Noao. Aceasta nici cu un scriitoriu,
nici cu un document nu o înduperă. Pentru aceaia,
de nu vom crede că împreună cu ostaşii au scos Arre-
lian şi pre ţăreni, pre toţi, din Dachia, cu atîta mai
puţin ne poate cineva judeca a fi oameni nesocotiţi,
că aceasta spre cea mai mare apărare a laudei şi a mă
rirei lui Aurelian o scrise Vopiscus.
Că, pre cum însămnarăm mai sus, cap 2, § I, şi
mai sus, § 2, Adrian, de cit să scoată ostaşii din Da-
chia şi să lase pre ţărenii romani în gura varvarilor,
prcYăzînd, după dojeana priiatenilor, că vecinică îne-
grită pomenire va să-i rămînă pentru fapta aceasta,/
50 mai bucuros fu să i se coacă cele din lăuntru ale lui
de pisma ce avea asupra lui Traian, de cît să scoată
ostaşii din Dachia, şi să lase pre ţărenii romani acolo,
ele unde, fiind ci întemeiaţi, nu era acum cu putinţă
~-ă-i scoată.
Aceaia, dela carea l-au abătut pre Adrfrrn prietenii,
o fccc Aurelian. Că Dachia o lăsă de supt împărăţiia
rom:rnilor, şi scoţind ostaşii, partea cea mai marc a
ţărcnilor, precum arătarăm mai sus, § 2, 3, 5 rămase
r.colo, supt varvari. Această faptă foarte întuneca
n:ăririle lui Aurelian. Deci, Vopiscus îndemnat de
fon ius Tiberianus, rudeniia lui Aurelian, a scrie ca
să nu rămînă acea neagră pomenire, cum că Aurelian
dcsbinînd Dachia de cătră împărăţiia romanilor, au
lăsat atîta mulţime de cetăţeni romani în unghiile
varvarilor, din carea nu puţină micşorare urma şi
asupra lui Iunius Tiberianus şi asupra a toată viţa
lui Aurelian, scrie, fără nici o mărturie sau docu-
ment, întîiu: că fiind I Iliricul pustiit şi Misia pră
pădită, nici o nădejde nu era de a se mai putea ţinea
Dachia supt împărăţiia romanilor. Aceasta o scrie,
pentru ca nimene să nu judece pre Aurelian cum că
au fost om slab şi fără îndestulată cauză au părăsit
, Dachia. A doao, carea era mai de lipsă spre apărarea
mărirei lui Aurelian, scrie că Aurelian nu au făcut,
132
cum vruse Adrian să facă, adecă să scoată ostaşii şi
să lase pre nearmaţii ţăreni romani acolo, ci, cînd au
scos pre ostaşi, împreună scoase şi pre ţărrnii ro-
mani, apoi părăsi Dachia, în puterea varvarilor.
Însă, măcar că aceasta, despre scoaterea ţărenilor
romani din Dachia, numai spre lauda lui Aurelian,
fără de nici o dovadă o scrie Vopiscus, totuşi aceaia
nu zice că pre toţi romanii ţăreni i-au scos Aurelian
din Dachia. -Aceaia şi noi o credem, că nu puţini şi
dintră ţăreni au eşit cu ostaşii din. Dachia, ci partcaf
51 cea mai mare au rămas acolo. De unde, cuvintele
lui Vopiscus cele mai sus, în treaba trecerii romani-
lor din Dachia preste Dunăre, cetite, nici cum nu în-
frîng adeverirea noastră despre aceaia: că nu toţi
romanii au eşit în zilele lui Aurelian din Dachia, ci
partea cea mai mare au rămas acolo.
Ba, de vom ceti cuvintele acele a lui Vopiscus, nu
cum sînt în izvoadele care le-am văzut eu, ci cum le
cetea Laurenţius Topeltinus, carele în zilele prinţi
pului Ardealului Apafi au scris cartea sa ce se nu-
meşte Origines et ocasus Transilvanorum, încă vîrtos
întăresc zisa noastră. Că, în numita carte, cap 6,
aşa se citesc cuvintele acele a 1ui Vopiscus: cum că
Aurelian văzînd Illiricul pustiit şi Misia prăpădită,
provincia din colo de Dunăre, Dachia, carea o făcuse
Traian, rădicînd de acolo oastea, o lăsă ţărenilor, dez-
nădăjduindu-se a se mai putea aceaia ţinea; şi pre
noroade, pre care le-au dus de acolo, le a.7 eză în
Misia.G) Osebirea întru cuvintele aceste a lui Vopiscus,
de cum le cetea Topeltinus şi de cum le cetim în iz-
voadele care le avem acum, nu e alta fără părticica
et (şi), carea o au izvoadele aceste; şi izvodul, carele
l-au citit Topeltinus nu o avea. Acea părticică, carea
nu ştiu, din greşeală, au din reota.te fu vîrîtă, schimbă
tot înţelesul şi face ca Vopiscus- să se pară a zice că
nu numai pre ostaşi, ci şi pre ţăreni i-au sculat Aure-
lian din Dachia. Iară chipul. zicerii nici cum nu pof-
teşte să se adaogă acea părticică, ba cu mult mai fi-
133
resc lucru iaste si mai neted să se citească cuvintele
acele a lui Vopis~us fără zisa părticică. Carea de o vei
52 lăpăda, pre cum lăpădată era în /izvodul care l-au
cetit Topeltinus, urmează că Aurelian numai ostaşii
i-au rădicat din Dachia, iară nu şi pre ţăreni. Fără
ţărenii carii au vrut, di.n bună voia lor, şi au avut
răgaz, au eşit cu ostaşii. Şi unde zice Vopiscus că no-
roadele, care le-au dus Aurelian din Dachiia, le-auase-
zat în Misia, nu sînt alte noroade fără acele care le-~u
sculat din Dachia, adecă noroadele cele milităresti
sau ostaşii. Iară despre ţăreni, că să fi eşit oare ca~ii
din Dachia, Vopiscus nemica nu pomeneşte. Aşa de
se vor ceti cuvintele lui Vopiscus, măcar că nici cu o
mărturie nu le razimă Vopiscus, totuşi firea lucruri-
lor şi împrejurările romanilor din Dachia, celor de
pre vremile lui Aurelian, arată cum că adevărul au
3răit Vopiscus.
Singură o şuvăială pot aci să-şi nălucească protiv-
nicii nostri, adecă să zică că poate şi izvodul, care l-au
cetit Topeltin, au avut părticica et, ci, Topeltin cu
vicleşug o lăpădă şi minţi, cetind cuvintele lui Vopis-
cus fără de zisa părticică. Ci locul unde, şi oamenii,
întră carii au scris şi au dat la tipariu cartea sa 1 ,
Topeltin, nu ne lasă a avea acel prepus de Topeltin,
în lucrul acesta. Topeltin, lăudata sa carte, nu în
Ardeal, ci în teară ca aceaia, si întră oameni ca aceia
procopsiţi în s~risorile cele vech'i o-au dat la lumină, că
rora manuscriptele izvoade ale lui Vopiscus le era
prcacunoscute. De unde, de nu vrea fi izvoade de
acele a lui Vopiscus, în care se nu se afle părticica et,
cum s-au ivit cartea lui Topeltinus la lumină, îndată
l-ar fi mintit învătatii şi l-ar fi rusinat ca pre un vi-
clean. Tocma dară' i~ste a crede că izvodul, din carele
au scris Topeltin cuvintele acele a lui Vopiscus nu
au avut p,ărticica et. Alta ar fi de ar fi adus Topeltin
înainte niscari cuvinte a vrunui decret de a crailor
Lucrarea lui Laurenţiu Toppcltin Origines et occasus Transyl-

0
1
vanomm a fost tipărită la. Lyon, în 1667 şi la Viena, în 1762.
134
ungureşti necunoscut înţelEpţilcr acelcra. Cu acea ia
53 pute: să/ înşeale pre aceia ce nu avea cunoştinţă în lucru-
rile ungure~ti, iară cu izvoadele scriitcrilcr cflc,r
vechi lătine~ti nici o înşălăciune nu putea Eă facă.
Ci, să zicem că părticica et întru adevăr e a lui Vo-
piscus, nu e vîrîtă de mină streină. Totuşi, neted şi
fireşte se pot înţelege cuvintele lui Vopiscus, c1şa cît
şi partea cca mai mare a romanilor, în zilele lui Aure-
lian, să fi rămas în Dachia, şi vorba lui Vopiscus să
nu fie dcs::trtă de adevăr. D:::că au vrut Aurelian să
ksă de t~t Dachia de supt îmrărăţiia romanilcr, fi-
resc lucru iaste că ostaşii trăbuia să-i scoată de acolo.
Dicasteriile sau judecătoriile cele mari provinciale
sau ţărenc, adccăcare nuse ţin de oaste, împreună cu ar-
hivurile încă e datina împăraţilor, nu numai cînd pă
răsesc de tot oaresi care teară, ci si cînd e frică să nu între
vrăjmasul întru ;1cea t~ară, de' unde nu se îndceEc că
după p~ţină vreme iarăşi îl vor scoate, a face rîndu-
ială, de cn bună vreme toate persoanele dicasteriilor
cu arhivurile, s.c. să iasă Ia altă teară, carea c fără
primejdie. Dec'i, cînd au sculat Aurelian oastea din
Da.chia, împreună au demîndat ca toate dicasteriurile
cele mai alese cu arhivurile si poate si unele cete de
masturi ş.c., să iasă din Dacl~ia. Şi iată adeverite cu-
vintele lui Vopiscns, cit Aurelian au rădicat oastea
şi provincialii din Dachia şi apoi o-au părăsit, fără
de a ne sili cu,·intele lui Vopiscus, acel lucru cu ne-
putinţă a-I grăi, cum că toţi romanii, sau partea cca
mai marc an eşit atunci din Dachia.
Şi accaia iaste a crede, că în vremile acele, nu nu-
mai ostaşii, judecătoriile, ci şi alţii mulţi ţăreni ro-
mani au esit din Dachia preste Dunăre, si fură asezati
de Aureli~n. în mijlocu Misiei. De ac~st felin,' cred
eu că au fost cei din coloniile romane cele noao. Din-
tră aceştea mulţi nu era crescuţi în Dachia, pentru
aceaia nu putea să aibă acea plecare carea o avea cei
54 vechi romani/ cătră Dachia, ca cătră patria sa, nice
nu era dedaţi cu încursele varvarilor în Dachia, cum
135 !
era, di-n ·pruncie, romanii cei vechi; pentru accaia
putea avea greaţă de Dachia, nice nu era, cum iastc
a crede, întemeiaţi cu moşiile, ca romanii cei vechi;
pentru aceaia nici un înd(rnn nu avea, eşind ostaşii,
a rămînea ci în Dachia. Deci, unii ca acestea avînd
vreme, cred eu că au eşit toţi din Dc:.chia. Ba, pre cei
de lingă Dunăre, şi Aurelian, de au vrut, au putut
să-i scoată de prin oraşe şi de prin sate şi să-i treacă
în Misia, pentru că fiind el cu oastea lîngă Dunăre,
putea cu ostaşii să-i înteţeaECă, nici nu avea varvarii
cum să-i împiedice a esi, ba poate si ei bucurosi ori
fi vrut să iasă, de vreme ce iaste a' crede că a~estea
cu mult mai mari greotăţi pătimea, de cit cei mai'din
lontrul Dachiei, fiind că varvarii, şi cînd trecea în-
colo, preste Dunăre, şi cînd se înturna, tot pre ei se
răzima întiiu. Iară, cei din cele din lontrualeDachiei,
nici plecarea cea firească cătră patrie, nici încre-
dinţarea cea cătră moşiile cele grase nu-i sufrrca ~ă
se plece a eşi. De unde zădarnică ar fi fost şi r,cntru
ace;:i_ia porunca lui Aurelian, că, tocma de ar fi vrut
unii să iasă, nu i-ar fi lăsat gotii.
•
§ 7
~ mai cern inel cuvintele lui Vopiscus în

treaba trecerei romanilor din Dachia ·preste
Duaăre
Cele ce am cuvîntat, în § 6, pentru trecerea

romanilor din Dachia preste Dunăre, cu acea supu-
nere le-am grăit, că această trecere s-au făcut în zile-
le lui Aurelian. Însă, de vom socoti cu amăruntul îm-
prejurările Dachiei, mi se pare că acea trecere au
fost înainte de a împărăţi Aurelian. Nice Vopiscus nu o
zice chiar aceaia, că Aurelian să fi sculat oastea ro-
,55 mană din Dachia./ Aceaia se ştie, că Dachia cu mult
înainte de a împărăţi Aurelian, încă în zilele lui Gal-
136
lienus, fu pierdută şi se stăpînea de goti. Urmează
dară că atunci cînd se pierdu Dachia, adecă supt
Gallien, fură rădicaţi din Dachia şi trecuţi preste
Dunăre ostasii romani, dicasteriile romane şi alti
ţărcni roman,i, carii vrură şi putură să iasă. Pierdut'a
sur,t Gallien Dachie, următoriul lui Claudius, nu o-au
căpăt<1t înapoi, cum am vădit mai sus, cap. 2, § 9.
Aure ian încă, nicăiri nu se citeşte să o fi căpătat
înapoi dela goti şi să o fi îmbinat iarăşi cu împărăţiia
romanilor. Dr-ept, Aurelian au bătut odată pre goti,
din coace de Dunăre, omorînd pre Cannaba, poYăţui
toriul gotilor, cu cinci mii de oamrni ai lui, ci aceas-
ta nu o fcce el oştindu-se anume asupra Dachiei, ca
să o ia înapoi, fără cu întîmplare. Că, pornind el
cu oaste asupra Zenobiei, cum mărturiseşte Vopfrcus,
în Aurelian, cap 22, ori cîţi varvari, fiind el în călă
toriia aceaia, îi esea înainte, pre toti îi bătea. Asa
fecc în Thrachia, ~şa în II liric, asa ~i în Dc:chia; si
0
de aci ţinîndu-şi drumul său, prin' Vizant se duse cu

oa~tea în Vithinia.•) Din zilele lui Gallicn dară nca-
vînd romanii obicinuita oaste în Dachia, urmează
că nu atunci s-au luat oastea şi dicastcriilcprovinci-
alc din Dachia, cînd lăsă Aurelian Dachia de supt
stăpînirea romanilor.
De unde, cuvintele lui Vopiscus, care mai sus,§ l,
le-am citit, asa trăbue să se întelcagă: ,.Văzînd Aure-
-lian Illiricul pustiit şi Misia prăpădită, provincia Da-
56 chia preste Dunăre, cca de Traian/ făcută, fiind că
s-au fost rădicat de acolo oastea şi provincialii (adecă
lătineşte: Cum sttblatus fuisset exercitus et Provinciales),
o-au lăsat". Nice Aurcliannuaufăcuta.Ita, încîtcpentru
romanii acei esiti din Dachia, fără că fiind ei, după
fuga şi ducere~ lor din Dachia, răspîndiţi carii pre
0
unde putea, dincolo de DunăFe, ca în vreme de răs

miriţă, Aurelia:n, după ce au curăţit păr:ţ.ile cele de
preste Du.năre, adecă din dreapta Dunărei, de var-
vari, adunînd pre dnşii şi fugiţii din Dachia romană,
i-au aşezat în mijlocul Misiei a lăcui; şi fiind că mare
13'1
bine fcce năcăjiţilor acelora, duşi şi fugiţi din Dachia,
a.J mîndu-i laolaltă si clîndu-le mosii, nu fără cădintă
an~mi ţinutul acela, Dachia sa; şi aşa, Dachia ace~-
1
ia s-au zis a lui Aurelian, iară cea din coace de Dună

re, Dachia lui Traian.
§ 8
Se socoteşte şi crezămintul lui Rufus, şi a

lui Eutropius în treaba trecerei romanilor
din Dachfa preste Dunăre
, Nu iaste îndoială că Sextus Rufus şi Eutro-
pius, a cărora cuvinte le-am cetit mai sus, § I, cele
ce scriu pentru trecerea romanilor din Dachia preste
DunărP, le-au luat dela Vopiscus; ba Eutropius, şi
însăşi cuvintele şi ţesetura lui Vopiscus o ţinc. De
unde urmează că nu mai mult crezămînt pot avea
acestea, în lucrul acesta, de cum are Vopiscus; si
cele ce ,~m cuvîntat pentru înţelesul cuvintelor h;i
Vopiscus, au a se apleca şi la cuvintele lui Rufus şi
a lui Eutropius.
Rufus se vede a zice că prin Aurelian foră duşi ro-
nnnii din Dachia prestc Dnnăre, ci aceasta nu o zice
57 Vopiscus, de unde urmează/ dl Rufus altmintna au
tîlcuit cuvintele lui Vopiscus de cum sufere stările
împrejur ale Dachiei, cele din zilele lui Aurelian. Vezi
mai sus, § 7.
Întru acea ia încă nu se loveşte cu Vopiscus, că acesta
zice că Aurelian au aşezat pre romanii aceia, în Misia,
care ţinut acum desparte cele doao Misii, iară Rufus
scrie că cloao Dachii se fecer[L în tinutnrile l\lisiei si a
Dardanici. Ci, aceasta nu o putl;m zice a fi împr~ti-
vin.'. B,1 poate Vopiscus au socotit numai cuprinsul
aceştii D:tchiei Noao, cum se întinde prin Misia, păn[L
în Dunăre, iară Rufus au socotit şi capetul Dachiei
Noao cel din colo, carele e în Dardania. Adecă Dachia
138
lui Aurelian, de lîngă Dunăre, tăind în doao Misia,
se sfîrşeşte în Dardania. Sau poate Aurelian au aşezat
pre romani mai vîrtos în Misia, ci îmulţindu-se, pre-
cum sînt foarte spornici şi astăzi romînii, pănă în zilele
lui Rufus, aşa s-au fost lăţit, cit au cuprins şi Darda-
nia, si o-au lăcuit.
Ba: şi în cit c despre împrotivirea cea din tîiu, se
pot neted tîlcui cuvintele lui Rufus, cit nici o împroti-
vire să nu se pară intră el şi întră Vopiscus. Adecă:
„Şi prin Aurelian, după ce au fost duşi de acolo (i.in
Dachia) romanii, dJao Dachii, în ţinuturile Misiei şi
a Dard miei, se fcceră". Ad ·că, cuvîntul „prin Aure-
lian" să nu-l apleci la duşii din Dachia romani, ci la
făcutele dJao Dachii.
Însemnăm si aceaia aci, că Dachia lui Aurelian, în
cit se întir.d~ iJre lingă Dunăre, s-au zis Dachia Ripen-
sis ( Dacia Ripensi'.s), iară partea cca mai încolo, în
carea se cupri:r.de şi o parte din Dardania, s-au zis Da-
chia i\lt.ditcranea ( Dacia M,editerranea). /
58 CAP IV
ÎNTÎMPLĂRILE ROMANILOR CELOR DIN DACHIA

LUI TRAIAN DIN ZILELE LUI AURELIAN PĂNĂ
LA ÎNTRAREA UNGURILOR ÎN PANNONIA .
§ 1
Romanii cei din Dachia fură stăpîniţl de

goti
Dachia părăsită de Aurelian, împreună cu

lăcuitorii ei romani, mai vîrtos cei dela şesuri, pre
cum încă în zilele lui Gallien, căzuse în mînile gotilor,
aşa, d~ aci înainte, fără d~ nici o grije de cătră împără
ţiia romanilor, fu de dînşii domnită pănă la anul Dom-
139
nului 376, cîr:.d cu mănie mare, după cum scrie Paulus
Orosius, cartea 7, cap. 33, de unde aceleşi cuvinte le
prescrise şi Paulus Diaconus, la cartea 11, în Valent,
venind hunii asupra lor1 , îi bătură, cit furăstrîmtoraţi
gotii a fugi preste Dunăre, din colo, întru împărăţiia
romanilor.al Vezi şi la Prai, Annalele vechi ale htenilor,
ale avarilor şi ale ungurilor, cartea 2.
Flavius Vopiscus, în Probus, cap 16, ne lăsă scris că
acest împărat, carele după Aurelian, pănă ţinea încă
Dachia gotii, au împărăţit, au bătut în Illiric pre sar-
59 mate şi pre celelalte / ghinte, aşa, cît mai fără de răs
boiu au luat înapoi toate, cîte le răpise aceia. După
aceaia au călătorit prin Thrachia şi toate noroadele
ghcticeşti fiind spăimîntate cu vestea luci urilor şi cu
puterea numelui celui vechiu strîmtorate, sau în dcdi-
ţie, sau în preteşug le-au priimit, adecă sau s-au dat
lui, sau au făcut preteşug cu el. 0 l Şi la cap 18 scrie că
Probus, clupă ce au făcut pace cu persianii, s-au întors
la Thrachia si o sută <de mii> de bastarne au asezat
pre locul împărăţiei romanilor, carii toţi au ţinut crc-
dinţa.b) Asemene şi Zosimus, în cartea 1, cap 71, în
Probus, scrie că acesta, pre basterne, ghintă schithică,
carea s-au supus lui, priimindu-i în Thrachia, dîndu-le
pămînturi de agonisit, i-au aşezat. Aceştea, de aci
înainte, pururea au trăit după legile şi datinile roma-
nilor.v>
Dintru aceste vreau unii a culege cum că împăratul
Probus au stăpînit Dachia, pentru că, după cum măr
turiseşte Plinius, în cartea 4, cap 12, Cluverius şi Hof-
mannus, în Lexico, basternele era noroade lăcuitoare
în stînga Nistrului, cu care ce ar fi avut a lucra împă
ratul Probus, de nu ar fi fost supt puterea lui Dachia,
a căriia marginea cea de cătră miază noapte era Nistru?
Ci, pre cum destul de chiar se vede din cititele a lui
Vopiscus cuvinte, Probus au avut treabă cu varvarii
aceia carii au fost întrat a prăda în părţile împărăţiei
romanilor. Pre aceia dară i-au bătut Probus şi au luat
1 Hunii năvălesc în anul 375.
140
60 înapoi cele răpite; pre aceia i-au spăriiat cu / vestea
lucrurilor sale, şi unii s-au dat lui: bună oară sutaaccaia
de mii de bastarne, iar pre alţii i-au priimit în prde-
şug. Să fi trecut Probus Dunărea încoace şi să fi ajur.s
pănă la rîul Tira sau Nistru, nicăiri nu se citeşte. Ci,
să fi şi trecut Probus prin Dachia pănă preste Tira,
ca să bată pre bastarne, au pentru o încursă ca aceasta
şi trecere în vreme de răsmiriţă, Dachia au fost supusă
împărăţiei romanilor? Nu tot de a una locurile prin
care trec oştile, sînt supuse împărăţiei lor.
Constantin cel Mare, pre la anul Domnului 323,
cum ne lăsă mărturisit S6crates, în cartea I, cap 18,
vîrtos au învins pre gotia) şi, cum scrie Paulus Orosius,
tocma în sinul locului celui varvaricesc adecă în tinu-
tul sarmatelor i-au şters ;bl iar lulianus, nepotu'! lui
Constantin celui Mare, cu mult înaintea acestora, au
scris, grăind în persona lui Constantin, cum că el Da-
chia, carea o-au fost căştigat Traian şi după aceaia fu
pierdută, iarăşi o-au căpătat înapoi.'"l Nu mă îndoesc
că Constantin cel Mare ş-au supus şie Dachia. Iară,
să fi rămas, după moartea lui Constantin, supt împă
răţiia romanilor, pănă au trăit gotii întrînsa, nicăiri
nu aflu.
Am cetit un manuscript scurtuţ a unuia, carele din
Istoria lui Zosim, cartea 4, cap 11, unde se pove5te~te
61 cum împăratul / Valent venind cu oaste la Dunăre şi
trecînd Dunărea, adecă în Dachia, au dat asupra var-
varilor. Şi necutezînd varvarii a sta faţă la răsboiu,
se ascunseră intră lacuri, şi de acolo umbla pre furiş
să facă încurse. Văzînd împăratul tehna varvarilor,
porunci armaşilor să rămînă în locul său, să nu se mişte
asupra varvarilor, ci adunînd toată mulţimea „colo-
nilor" (aşa ceteşte zisul scriptor, în manuscriptul său)
împreună cu aceia, cărora le era încredinţată paza
sarcinilor, făgădui fieşte căruia o sumă de aur, de va
aduce vrun cap tăiat de a vrunui varvar. De unde, toţi
aţiţaţi cu năd.'-jdea dobîr.dei, îndată întrînd prin pă
duri şi prin lacuri, pre toţi cîţi afla îi ornarea, şi ară-
141
tîr_d capetele celor ucişi, lua făgăduiţii bani. Mulţi
întru acesta chip perind dintre varvari, ceia la Iţi se
rugară împăratului de pace. Ne lăpădîrd îrrrăratul
rugăciunea aceasta a lor, se fcce pace fără d~ nici o
ruşine a mărirei romane. Pentru că d~ .:-mî1 d.2.0 răr
ţile se învoiră ca romanii fără ele primeidie :ă moşte
nească toate cele ce mai naintc- era supt putcna Ier, şi
varvarilor li se opri ca să nu trc,ică . .: decă din colo de
Dunăre, si nice d.3 cum, nici cd1tă să nu năvălească
în hotarăle romani Ier. Fă cinelu-se acea~ tă pace, împă
ratul se duse la Tarigrc.d. >/ 0
62 Dintru aceste, aşa grăiaşte zisul scriptor: coknii, a

cărora mulţime o pomeneşte Zosim, afară de toată
îndoială era romani, căci carii varvari pentru aur ar
fi omorît pre varvari, spre perirra sa? Iară dacă au
fost romani colonii aceia, volnic sînt eu a cuvînta asa:
dacă în Ţeara Romînească cea de acum, în carea s~au
întîmplat cele ce povesteşte Zosim şi carea era mai
aproape de Dachia cea Noao şi mai vîrtos supusă în-
curselor varvarilor, au rămas vlog de coloni romani,
după ce au sculat Aurelian din Dachia cea Vechie oas-
tea şi pre ţăreni sau provinciali, cu mult mai mulţi
coloni au trăbuit să rămînă în părţile cele mai d~păr
tate de Dunăre ale Dachiei aceiiasi, la care nu asa
lesne putea să meargă varvarii, ca' la Moldova şi ia
Teara Romîneasd'·:; ci, aşa au fost Ardealul, pentru
că la acela nu pmea lesne să răsbată varvarii, pentru
muntele Carpat, cu carele e împrejurat; se cr.de dară
să soc'otim că în Ardeal mai multi coloni romani au
rămas, mai vîrtos fiind că acolo 'au fost aurăriile si
alte băi, bună oară de sare, de fier, ş.c., care romanii
le lucra, pre cum pănă astăzi, prin nepoţii lor, adecă
prin romîni, mai toate se lucră. >/ 0
63 Precum nici o îndoială nu poate fi că mulţi romani,

în zilele lui Aurelian, au rămi,1.s în Dachia, din carii
se trag romînii de astăzi cei din coace de Dunăre; aşa,
cuvîntarea zisului scriitoriu spre a vădi aceaia e tocma
răsuflată şi fără de nici o putere, de oară ce în Zosim
142
nu se află colonitm (a coloni Ier, d iJ ă cum au cetit zisul
scriptor, ci calon111n (a şerbilor s, u a slugilor), carii
nu era lăcuitori ai D:1Chiei, ci slujitori lîngă oastea
împăratului. Istoriia lui Z:lsim accaia spune că împă
ratul Valent văzîr:d că varvarii goti nu stau la bătae
de lege, ci ascunzîr.d1-se prin lacuri, pre furiş vreau
să facă rău, n-au slobozit pre armaşi să se bage întru
acele locuri primejdioase asupra varvarilor, ci ţinîn
du-i pre aceia în loc, au c.dmat toată mulţimea sluji-
torilor celor dela oastea sa şi pre cei ce avea grije de
vase şi de alte sarcini ce era de trebuinţa oastei împă
răteşti, şi le-au făgăduit că cite capete de varvari vor
aduce, pe tot capu le va da o sumă de bani. Nice nu
s-au înşelat împăratul cu măestria aceasta, rcntru că
zisii oamenii ai împăratului atitati cu n[d ~d:a căsti
g~lui, cu d~ ,.<lins d.:deră pri°n' p'ăduri şi prin lac'uri
după varvari, şi întru atîta răsbătură, cit strîmtorară
pre varvari a cere pace del.il. împăratul.
§ 2
De huni
Precum cctirăm mai sus, § I, din Paulus

Orosius, că gotii fură alungaţi din Dachia de huni,
Dachiia căzu supt puterea hunilor, carii o ţinură pănă
la moartea lui Attila, craiului hunilor, carea s-au în-
tîmplat la anul Domnului 454. Atila acesta, cum ve-
dcste Prai, în Anna/ele hunilor, cartea 4, nu au trăit
64 m~i sus / de cinci z:eci de ani şi au început a împărăţi
la anul Domnului 434. Asa dJră, intră anul 454 si intră
434 fu aceaia că Atila,' craiul hunilor, au lu~t dela
strămosul lui Menumorut sesurile cele de cătră Tisa;
carea ~m pomenit mai sus', cap 3, § 5, şi mai multe
· vom grăi mai încolo.
Priscus carele era trimis cu soliia cca dela împăratul
romanilor cătră Atila, scrie la Annalele lui Prai, cele
~ despre huni, cartea 3, cum fiind el la ospăţ cu Atila
143
şi cu alţi boiari huni, intră Zerhon Maurusius, în casă
la ei, unde se ospăta, şi ca să facă rîs, începu a vorbi
şi a mesteca acum cuvinte ausoniceşti, adecăte italie-
neşti sau latineşti, acum goticeşti, cu care tuturor
mesenilor le fece vce bună, cît toţi crepa de rîs, iar
Atila nice de cum n-au vrut să-şi schimbe faţa spre
voe bună; numai cînd au întrat Irnah, fii ul lui cel
mai mic, cătră acela cu ochi blînzi şi veseli s-au uitat_
şi l-au tras de obraz. ,,Iară mirîndu-măeu, zice Priscus,
că Atila pre ceia !alţi \ii ai săi nici într-o samă nu-i
bagă, singur cătră acest mai mic are inima lipită, un
varvar, carele şedea aproape de mine şi ştiia limba
latinească, poftind întîiu dela mine ca să nu spun cătră
alţii, zise: <cprorccii au prorocit lui Atila, că viţa lui
se va stinge, şi dela pruncul acesta se va înoi iarăşi>>. "a)/
65 Bine însemnează Prai, la locul mai sus arătat, că
hunii şi limba cea latinească şi cea goticească o-au
ştiut; altmintrea cum ar fi putut Zerhon să-i învite
la rîs pre huni, de nu l-ar fi înţeles?a)
Otrococius, în partea 1, despre Începutul ungurilor,
cap 4, zice că limba aceaia carea o numeşte Priscus a
ausonilor, au fost limba cea romînească.al De unde
urmează că Atila şi boiarii lui, pre cum şi ceia lalţi
huni, au stiut romîneste. Nu mă mir dară, că romînii
nemica n~ se sfiia de Atila şi de hunii lui, ci bucurosi
rămînea cu ei, cum am cetit mai sus, cap 3, § 5, de
vreme ce hunii romîneşte grăia cu ei, şi cu mijlocirea
aceasta întru toate se înţelegea la o !altă. Nice nu e
mirare că Atila şi ceia !alţi huni ştiia romîneşte, pentru
că Atila şi toţi ceia !alţi huni de pre vremea aceaia,
de obşte era născuţi în Dachia şi acolo crescuţi, întră
romîni. De unde si aceaia urmează, că mare multime
de romîni, în zilele acele, era în Dachia, şi cu mult
mai mulţi era acolo romîni decît varvari, pentru că
nu neamul cel mult s-au luat a învăta limba neamului
celui mai puţin, ci cel mai puţin / ~ celui mai mult,
66 precum şi astăzi în Ardeal, pentru că romînii sînt cu
mult ma.i mulţi de ctt ungurii şi sasii, aceştea de obşte
144
ştiu limba romînească, iară rom;nii foarte puţini sînt
carii să grăiască ungureşte; săseşte apoi, de se află
oare carele romîn să vorbească, e tocma mirare.
Prai, neplăcîndu-i ccaia ce au scris Otrococius, cum
că limba ausoniilor, în carea au grăit Zerhon înaintea
lui Atila şi a boiarilor lui, la ospăţul lui Atila, unde
si Priscus au fost intră meseni, au fost limba romî-
nească, la locul arătat al Annalelor hunz'.lor, cu trei
dJn:de se îngimfă a adeveri că limba ausonilor, despre
carea grăiaşte Priscus, n-au fost limba cea romînească:
întîiu, pentru că, zice, în vremile acele n-au putut să
fie limba cea latinească aşa stricată, cît să se fi făcut
romînească, nice, a doao, numele cel de vlahi rnu va-
lahi scriitorilor celer- de pre vremile acele n-au fost
cunoscut.•> A treia, pentru că au scris Priscus că t:n
varvar carele şedea lîngă dînsul au ştiut limba cca lăti
ncască, zice că de acolo e chiar că Priscus n-au făcut
nici o deschilinire intră limba cea ausonicească si întră
cea lătinească; pentru aceaia, zice, că găcit~ra lui
Otrococius cea din sus spusă, nu are lcc.aJ
Răspundem la dovada cea din tîiu şi la a treia. De
nu au fost limba cea latinească, pre la mijlocul a cincea
sută dda Hs., aşa de stricată, cît din dînsa să se fi
făcut romînească, cînd rogu-te s-au născut limba romî-
67 nească din cea latinească, după vremile / lui Atila
încoace? Vorbe goale, fără de nici o don;.dă grăiaşte
aci Prai. Însă lipseşte să ştim că doao limbi au fost
la romanii cei de d:.::mult, una a învăţaţikr, alta a
poporului, carea se zicea militărească şi proastă; ceasta
o învăţa pruncii dela mumele sale, ceaia dela grama-
tici în shoală. ,,Alta iaste, zice Cvintilian, a vorbi
lătineşte, alta gramaticeşte" adecă, alta ea vorbi limba
lătinească cea proastă, carea e a poporului, alta, a
vorbi limba cea gramaticească, adecă limba învăţa
ţHor cea lătinească. Limba poporului roman era mai
apusă; limba învăţaţilor, carea şi astăzi se vede în
cărţile lătineşti, mai iscusită; totuşi, şi una şi alta e
lătinească. Nu mă îndoesc că Priscus, prin limba auso-
niilor au înţeles limba lătinească cea proastă, prin
145
limba cea lătincască au vrut·se însemne limba lăti.
ncască cea gramaticfască sau învătaiă. Si Cl'm că
deschilinire au făcut Priscus întră aceste d;ao dialecte,
adecă intră limba ausoniilor şi intră limba cea lăti
nească, nu întunecat se pric(pe de acolo, că limba auso-
niilor o arată ca cunoscută de obste hunilor, iară cea
lătincască, ca o mirare, pomeneşt~ că o au ştiut varva.
rul cel de lîngă dînrnl. De ar fi fo~t întru toate, ceasta
cu ccaia una, nu era 1cc ~ă spună că varvarul cel de
lingă dînsul au ştiut lătine~te, duFă ce cd,.tă au a1ăfrt
că toţi mesenii huni au înţelfs rrc Z{rl:cn, cîrd g1ă:a
în limba ausoniilor. Nici o îrdoială <luă, nu ro,:1e
fi că Prfrcus, prin l;mba am:oniikr au înţeles Ln,ba
lătincaffă cea pro,;~tă. Carrn, de urdc o-ar fi îmăţ.,t,
în nemile acele, hunii, fără dela n.mîni, intră carii
fusese născuti si crescuti? Bine dară au judECat Otro·
cccius că, în '1c~ul mai sus arătat la Priscus, ţrin limba
ausoniilor se înţelege limba cea rcmîneaffă. La a do.w.
Atîta ajunge cuvînt8rca lui Prai, ca cîrd ar zice ncş
tine: ungurii nu au fost cuncscuţi ffriitcrilor celor/
68 dinainte de suta a noao, cîr.d vrniră în P.rnnonia,
supt acest nume; aşa d.nă cei ce vorbea atunci în limba
acestora nu au vorbit ungureşte. Ia1ă cîr.d au început
romînii a se chicma la scriitorii cei grEccsti si Jătinesti,
vlahi, blahi, valahi, vcm arăta mai jo~. Ălimint;ra,
ne.imurilor sloveneşti, din zilele cele vechi, de cînd
fură romanii cunoscuţi lor tot vlasii s-au chicmat,
carea nu însemnează alta şi acum, la aceleşi neamuri,
fără romani, latini, italiani; de acolo apoi feceră gre·
cii vlahi. Ci, despre aceasta, mai pre larg, din jos.
§::;
De ghepide
După moartea lui Atila, craiului hunilor,

precum ne lăsă scris Iornandes, în cartea ce se zice:
de Rebus Gheticis, cap 8, sculîndu-se Ardaricus, craiul
146
gMpidelor, cu răsboiu asupra fiilor lui Atila, îi învin-
se: Ellâc, feciorul cel mai mare a lui Atila, căzu în
răsboiu, ceia !alţi fură alungaţi pănă ţărmurile Mării ,a
Negre, unde mai nainte şezuse gotii. Şi aşa Dachia,
în zilele lui l\Iarchian, împăratului dda l\;rigrad,
rămăse în mînile ghepiddcr.">/
69 Precum iastea vedea din Nearaoa 11 a lui Iustinian
împărat, şi clin Procopius, despre Ziduirile lui Jus-
tinian, cartt"a 4, cap 7, Iust,nian au fost răsbăt.ut a
mosteni unde cetăti din coace de Dunăre, în Dachia,
lîngă Dunăre, pre 'cum Literata şi altele muli<'."> Ci
aceste, cum vom vedea mai jos, iară 7 i le pierdură îm-
păraţii cei dda Tarigracl de supt stăpînirea impărăţiei
romanilor si le tinură avarii.
Nu e înd~ială ~ă cetăţile care le numără Procopius,
în partea cea din coace de Dunăre, au fost în Dachia
noastră, de oară ce zice că acele sînt din protivă cu
cetatea Nove, cc era din colo de Dunăre, în Dachia
Ripense, iară din protivă cu Dachia Ripense nu iaste
alt ţinut fără Dachia noastră.
§ 4
De avari
~
La anul Domnului 553, longobardii, după
cum scrie Paul ns Diaconus, uniţi cu avarii, pre carii
unii îi chiamă şi huni, îi bătură pre ghepide de-i stin-
70 scră 1 , cît mai nici care să ducă / veste n-au rămas.h>
Cu care întîmplare să prăvăli Dachia supt stăpînirea
avarilor.
§ 5
Dachia volnică
La anul Domnului 568, cum ne lăsă mărtu

risit Paulus Diaconus, cartea 2, cap 7, eşincl longo-
1 Avarii şi longobarzii i-au distrus pe gcpizi în anul 566.
147
10--
b.:rdii cu totul din Pannonia, unde lăcuise 42 de ani 1 ,
ca să meargă la Italia, lăsară Pannoniia priiatenilor
săi, ungurilor sau avarilor ;bl carea avarii eşind din
Dachia 2 , o si cuprinseră si se asezară a lăcui în trînsa.
Nu mă îndo'csc că atunci ;varii toţi au eşit din Dachia,
cînd se strămutară la Pannonia, pentru că aşa era dati-
na varvarilor, să lăcuiască pănă la o vreme întro ţeară,
apoi, cînd se strămuta airea de acolo, cu toţi se ducea./
71 Nice .odată romanii cei din Dachia, din zilele lui
Gallienus nu au putut să răsufle ca acum, de oară ce
eşind avarii la Pannonia, în locul lor nice o ghintă
varvară nu au întrat în Dachia, ci singuri romanii au
rămas. Atunci împărăţiile romanilor din Dachia ce
era strîmtorate pre la munţi (cap 3, § 5), începură cu
volnicie a se lăţi, a se lărgi. Dintră aceste era împără
ţiile, întru care aflară ungurii, cînd întrară în Panno-
nia, căpetenii pre Gelu, pre Menumorut, pre Glad.
La capetul sutei a opta, cum scrie Eghinhardus, în
Viaţa lui Carol celui Mare, la anul 795, Pipinus, fecio-
rul lui Carol, bătînd şi cu totul concenind pre avari,
pre cei din oastea avarilor, carii rămăsese vii din răs
boiu, i-au fugărit preste Tisa din coacea>. De atunci
nicăiri nu s-au mai auzit numele avarilor din coace
de Tisa, măcar că, cum zisei, pre cei rămaşi vii din
răsboiu i-au silit a trece Tisa din coace. De unde, mi
se pare că avarii cei fugăriţi din coace de Tisa, măcar
că se anumesc avari sau huni, la Eghinhard, întru
adevăr n-au fost avari, ci sclavi; de care neam să stie
că mulţi au fost cu avarii, şi numai pentru aceaia se
numesc avari sau huni, pentru că au fost în oastea
avarilor, pre cum astăzi pre unguri, pre romîni, pre
sîrbi şi pre ceia !alţi, cîţi se află în oastea nemţească
1 Longobarzii n-au stăpînit pusta panonică. Ei locuiau, încc-
pînd de pe la 505, în regiunea de la nord-vest de Tisa.

1 Avarii, pînă la conflictul cu gepizii, nu ocupaseră Dacia. f:i
ocupau Dobrogea şi s-au înţeles cu longobarzii să le dea, în C\I.Z
de victorie, tot teritoriul pe care-l vor ocupa şi jumătate din prad-.1.
Încît, efectiv, avarii n-au stăpînit niciodată Dacia în întregime,
ci numai regiuni periferice ale acesteia.
148
la răsboiu, îi chiamă nemti, măcar că de vită nu sînt
nemţi. Îndemnul părerei mele aceşti ia, de ac'olo atîrnă,
că, cum zisei, numele avarilor, după aceaia nu s-au
mai auzit din coace de Tisa, iară sclavii au fost din
coace de Tisa, pre carii îi aflară ungurii, cînd au venit
în Ardeal, lăcuitori cu vlasii, adecă cu romînii, cum
scrie Notariul lui Bela, cap/ 25. Adecă, scăpînd aceia
din pierzarea avarilor, pre carii i-au concenit Pipinus,
72 ei şi-au ţinut numele neamului său şi s-au chiemat
sclavi. Despre sclavii aceştia vom avea încă prilej a
grăi mai jos, unde vom cuvînta despre săcuii din Ar-
deal.
Dela pierzarea avarilor prin Pipinus căşunată, ro-
manii cei din Dachia au avut pace adîncă pretutin-
dinea, trăind în volnicie pănă cătră capetul sau sfîr-
şitul sutei a noao dela întruparea lui Hs., cîr,d intrară
ungurii în Pannonia. .
După ce au stins Pipinus pre avari, şi ţinutul cel
întră Dunăre şi intră Tisa veni supt puterea frîncilor.
Că Eghinhardus, în Viaţa lui Carol celui Mare, descri-
ind ţările care le-au moştenit Carol zice: ,,După ce
amîndoao Pannoniile şi pusa în ce aialaltă rîpă a Dună
rei Dachia şi Istria şi Liburnia şi Dalmatia" ş.c.a>
Unde luminat se vede că Eghinhardus, prin Dachia
au înţeles ţeara aceaia ce iaste intră Dunăre şi intră
Tisa, unde fusese ringul avarilor, iară nu Dachia cea
adevărată, carea e din coace de Tisa. Pentru că Eghin-
hardus, acela ţinut îl numeşte Dachia, carele în ripa
Dunărei cea din coace stă împrotiva Pannoniei, e ţeara
cea întră Dunăre şi întră Tisa, Dachia cea adevărată
stînd în ripa Dunărei cea din coace împrotiva Misiei.
1ntră Dunăre şi întră Tisa, care ţeară, cum văzum
mai sus, Eghinhardus o chiamă Dachia, precum se
vede din Annalele aceluiaşi Eghinhardus cele despre
faptele lui Ludovicus Pius, la anul 8'24, lăcuia un neam
ce se zicea abotriti şi predencţenti. bJ Iară abotritii /
sau predeneţentii a fi fost soiu de sclavi, aceleşi Anna le
73 a lui Eghinhardus, la anul 822, nu ne lasă a ne îndoi.a>
Aceaiaşi ne învaţă Cronica cea vechie a mănăstirei M ois-
149
siacense, la anul 808, întră sciptorii frînceşti, tom 3,h)
Pre sclavii aceia clintră Dunăre şi dintră Tisa, pre
carii îi zăhăia bulgarii, în zilele împăratului Ludovi-
cus Pius, şi ci cerea ajutoriu dela acelaşi împărat asu-
pra bulgarilor, nu se lăsară bulgarii, pănă nu i-au în-
vins tocma la munţi, unde îi aflară ungurii, cînd au
întrat întîiu în Pannonia. Vezi Notariul lui Bela, cap
12, care loc îl vom ceti şi noi, mai jos.
§ 6
Romanii cei din Dachia lui Traian nici odată

n-au fost supuşi bulgarilor
Lztcius Dalmata, în cartea 6, cu vorbe goale
zice că romanii cei din coace de Dunăre, mai de mult
au fost supuşi bulgarilor, şi apoi, supt nume de paţi
naţe, s-au tras de supt puterea bulgarilor. Drept, din
74 scriptorii vizantini c adeverit că mai/ de mult, din
coace de Dunăre au fost o ţeară, carea lor le plăcu a o
chiema Bulgaria, ci, să fi fost aceaia în Dachia lui
Traian carea o lăcuia romînii, nici unul nu gdiaşte.
Deci, de au şi fost oare cînd o Bulgarie din coace de
Dunăre, de acolo nu urmează că aceaia au fost în Da-
chia lui Traian, de oară ce din coace, şi lîngă Dunăre,
nu singură Dachia lui Traian, ci şi altă ţeară mai era,
adecă cea intră Dunăre şi întră Tisa, din protivă Pan-
noniei; de unde şi numele bulgarilor, pre cum mai
jos, unde vom grăi despre începutul numelui bulgari-
lor, vom arăta că asemene adevărului iaste să fi luat
început.
Cînd intrară ungurii în Pannonia, cum scrie Nota-
riul lui Bela, despre care mai pre larg vom cuvînta în
următoriul cap, întră Dunăre şi întră Tisa au aflat,
în partea cea din jos, bulgari, în partea cea din sus,
sclavi, toţi supt stăpînitoriu bulgăresc, Salanus, carele
şedea în oraşul cc Notariul lui Bela, la cap 39, îl chiarnă
Tetei. Nu airea dară Bulgaria cea din coace şi lîngă
150
Dunăre, despre carea vorbesc scriptorii vizantini, poţi
să ţi o năluceşti, fără intră Dunăre şi în1.ră Tisa.
Nichifor, patriarhul Ţarigradului, în Breviariul
Istoricesc, şi d 1 1pă dinsul Theofan, în Hronograjie, iară
d;n Theofan, Istoria Miscellu, în cartea 19, scriu să fi
fost la lacul Meotis, de unde au vrnit hunii, Bulgariia
vechie cea Mare. Acolo fiind, zic, cărettnie oare carele
Cuvnit sau Covrat, cînd fu aproape de mcarte porunci
celor cinci fii ai săi, ca să lăcuiască împreună, că aşa
îşi vor întări împărăţiia. lară ei, împrotiva poruncei
tatălui lor, du1~ă moartea lui. fieşte carele luîndu-şi
părticica oamenilcr săi, se dusnă care întro parte,
care întralta, singur cd mai mare rămînînd în moşiia
tătîne-său. Al treilea dintră aceştea, cu numele Aspa-
ruh, trecîncl apele Danapru şi Danastru, întrft aceste
75 şi/ intră Dunăre se aşeză cu oamenii săi, la un 1cc
carele pre limba sa îl chicmă Oglu rnu Onglu 1 • Pre
cum Bulgaria vechie cea Mare dela lacul Mcctis, aşa
şi povestea cea despre Cruvat şi de~ pre decpărţirca
fiilor lui, deşteptaţii o socotesc intră fabule. :Nicc de
airea nu au luat prilej fabula aceasta, fără de acolo,
că fiind şi bulgari mestecaţi intră huni, scriptorii grc-
cesti cei mai clin coace îi mestecară la olaltă, cît, în
lo~ de bulgari, zicea huni şi, în 1cc de huni, bulgari,
si asa se năluci Bulgaria la Meotis, de unele au csit
hunii în coace")./ '
76 Mai încolo povestind lăudatii Nichifor si Theofan,
la anul 11 a lui Constantin Pogonat, împărc{tnlui roma-
nilor dela Ţarigrad, carele i;:;ste anul Domnului 679,
cum au început împărăţiia bulgarilor prestc Dunăre
din colo, zic că ghinta bulgari!Gr cc era lăcuitoare la
1 În secolul II bulgarii vin din Asia şi se aşeazri între Don şi
Volga. În secolul V, o ramură a lor, bulgarii Cutriguri, formeazri
un regat în nordul Mării Negre. Sub hanul lor Kubrat (~85-643)
reuşesc să înl.'iture dominaţia avară. Dupft moartea lui Kubrat, cei
cinci feciori ai săi îşi împart moştenirea, în momentul în care apar
chazarii. Bulgarii sînt înfrînţi. lsperich (Asparuh) unul dintre
fiii lui Kubrat îşi ia hoardele, trece Don ul, Niprul şi N istrul aşezîn
du-se în Bugeac, numit de ci Oglu sau Onglu, aclid1 colţ.
151
Dunăre, au pornit a prăda ţinutul romanilor cel înve-
cinat Dunărci. De unde Constantin oaste grea foarte,
şi pre uscat şi pre apă, au sculat asupra lor; ci, bulga-
rii bătură oastea lui Constantin şi trecînd Dunărea,
ajunseră la Vama, şi maj încolo cuprinseră, cît împă
ratul fu silit cu acea tocmală să facă pace cu bulgarii,
dt în tot anul să le dea dajde. Întru aceasta se cade
a lua aminte întîiu, că nici unul din zişii scriptori nu
zice că doară oamenii lui Asparuh să fi prădat atunci
ţinutul împărăţiei romanilor şi eişi să fi trecut Dună
rea a-şi face din colo împărăţie. A doao, cuvintele lui
Theofan, cînd zice că pămîntul carele îl ţinea bulgarii,
în zilele lui, în vremea lui Constantin Pogonat au fost
a împărăţiei creştinilor, adecă a romanilor.a) nice cum
nu se pot înţelege aşa, că doară pămîntul ace-Ia e din
coace de Dunăre, cît, în zilele lui Pogonat, împărăţiia
romanilor să fi avut din coace de Dunăre, adecă în
Dachia, cevaşi ţinut carele, în zilele scriptorului Theo-
fan, să-~ fi moştenit bulgarii, nu se pot, zisei, înţelege
aşa cuvintele lui Theofan, pentru că, măcar că Justi-
nian împărat, cum văzum mai sus,§ 3, apucase a ţinea
niscai cetăţi din coace, lingă Dunăre, totuşi, după
accaia le pierdură romanii, precum şi de acolo luminat
se vede, că Simocata scrie, în cartea 7, cap 15, cum
intră împăratul Mavrichie şi intră haganul avarilor,
77 cu acea tocmală se legă pacea, / ca Dunărea să fie
hotarul intră împărăţiia romanilor şi intră a avari-
lor."> Nemica dară nu avea romanii din coace de Dună
re, în zilele lui Constantin Pogonat. Nu alt pămînt
dară înţelege Theofan cînd zice că acela carele acum
îl ţin bulgarii, în zilele lui Pogonat au fost a romanilor,
fără ţeara aceaia din colo de Dunăre, carea, după ce
o-au cuprins bulgarii, s-au zis Bulgaria. Ceaia ce Theo-
fan grăiaşte, pe de asupra numai, despre ţeara, carea
în zilele lui o tinea bulgarii si în vremea lui Constantin
Pogonat au f~st a romanil~r. Constantin Porffroghe-
nitul, în cartea 2, despre Te11iate, o spune mărginit
anumind locurile care sînt din colo, nu din coace de
Dunăre.h) Pînză dară de păianjen ţes aceia, carii din
152
cuvintele acele a lui Theofan (că nice altă umbră de
dovadă nu pot să aducă) se screm a arăta că ţinutul,
carele întîiu îl luară bulgarii dela romîni, în zilele
lui Constantin Pogonat, au fost din coace de Dunăre,
în Dachia, şi fiind că în Dachia lăcuitori era romînii,
trag urmare că romînii ceşti din Dachia lui Traian,
oare ~înd au fost supuşi bulgarilor.
Pentru limpede înţelegerea bătaei bulgarilor cu
oastea lui Constantin Pogonat, carea o spun Nichifor
78 şi Theofan, însămnăm şi / aceaia, că bine grăiaşte
Prai în Annale!e avarilor, cartea 2, cum că bulgarii
trecînd Dunărea au făcut în Thrachia pradă, şi după
aceaia iarăsi s-au întors din coace de Dunăre, si aci
au aşteptat pre Constantin Pogonat, carele cu 'oaste
grea venea asu pra lor. a)
§ 7
Rominii şi după vremile lui Aurelian au

rămas in Dachla neam osebit
Enghel, în Apendicea sa cea despre începu-
tul romînilor, § 2, zice că tocma să se dea aceaia, că
unii romani să fi rămas în zilele lui Aurelian, în Da-
chia, adecă să nu fi vrut a trece cu ceia lalţi preste
Dunăre din colo, cu anevoe se poate crede, aceştea
întru atîta spurc de ghinte pribege, umblătoare în sus
şi în jos, să fi stat ca ghintă osebită, adecă să nu se fi
mestecat cu altă ghintă, prin căsătorii, să nu se fi răsi
pit, ci pururea în lăcaşurile sale să fi rămas; şi zice
că el cu atîta mai vîrtos nu crede aceaia, că nici un
scriitoriu vrednic de credintă nu se află, carele să fi
lăsat scris cum că romanu' rămînînd ;1n ;Dachia. au
urmat a sta ghintă osebită, nu s-au mestecat cu altă
ghintă, prin căsătorii, nu s-au răsipit, ci pururea au
rămas întru lă:aşurile sale. La care a lui Enghel îndo-
ială răspundem.
~
153
Dacă bsi odată că unii romani, în zilele lui Aure-
lian, trecî~d alţii preste Dunăre din colo, au rămas în
Dachia, pre cum am şi adeverit mai sus, cap 3, că par-
79 tea cea mai mare a nemărginitei / aceiia mulţimi au
rămas, lipseşte Eă crezi şi accaia, cum că aceia au ră
m„s ghintă osebită, ne ;imestccată şi statornică întru
lăcaşurile sale, precum era şi mai nainte, ele nu se va
vădi cu mărturisiri de scriptori vechi, vrednici de
credintă, împrotivă. Că, fără cădintă pofteste aci En-
ghel m ărturisiri descriptori vrcdnic i de cre~linţă, carii
0 0
să fi lăsat scris cum că romanii rămînînd în Dachia

nu s-au mestecat cu altă ghinti"t prin că~ătorii şi nu
s-au răspîndit, ci au rămas întru lăcaşurile sale, fără
cădinţă, zisei, pofteşte Enghel mărturisirile acelea
pentru că însuşi acela carele spune ceva faptă noao.
acela c detoriu cu mărturisiri vrednice de credintă să
adevereze cum că întru adevăr s-au întîmplat 'acea
faptă, ele ci spm:ă, iară pre cela ce va tăgădui acea
faptă nevădită, nici odată nu-l îndătoreşte firea ca să
vădească cum că nu s-au întîmplat acea faptă spu~ă
de altul, ci pururea îi dă firea vce şi cădinţft a o tăgă
dui, pănă cinel cela lalt cu statornice dovcde nu va
adeveri zisa sa.
Drept aceaia, de oară ce Enghel spune faptă noao,
adecă cum că romanii cei rămasi în Dachia s-au mes-
tecat cu alte ghinte prin cft~ătorii, s-an risipit ~inu au
rftmas statornici întru lftcaşurilc sale, nu se cade el să
poftească mărturii împroti,ft, ci însuşi trăbue, clin
scriptori vechi să-şi adevereze zirn sa; altmintrrn,
zisa lui aceaia rămîne răsuflată şi fărft de putere. Dară,
în deşert vom aştepta sau de la Enghel sau de la altul
asrmene lui, ca sft ne citcc1scă acei scriptori ,·cehi, că
nici unul nu se află întru toatrt Ycchimla, carele să fi
grăit aceaia: că romanii cei ce au rămas în zilele lui
Aurelian în Dachia, au să se fi mestecat cu vro ghintă
prin căsătorii, sau să se fi răsipit de cătră olaltă şi să
nu fi r[tmas întru lăcaşurile sale./
80 Însă, măcar că nu sîntem detori a dovedi cum că
romanii cei rămaşi în Dachia sau nu s-au mestecat
cu altă oare care ghintă, prin căsătorii, sau că nu s-au
răsipit, ci au rămas în locurile sale, ghintă osebită,
adecă au rămas romani, totuşi, ca mai chiar să se veaclă
despulparea părerci lui Enghcl, întru asămănarea
celor ce am cuvîntat mai sus, cap I, § 6, şi cap 3, § 5,
răspundem că romanii sau romînii, preste tot grăii d,
pururea pănă astăzi s-au îngreţoşat a se căsători cu
mueri de alt neam. Această fire a romînilor de ar fi
fost cunoscută lui Enghel, cred eu că nu ar fi vărsat
aşa lesne oraclu, cum că anevoe se poate crede întru
atîta spurc de ghinte umblătoare în sus şi în jos să
nu se fi mestecat romanii cu alte ghinte prin căsătorii.
Şi răvărsîndu-se învîrstate ghinte varvare în Da-
chia, pănă zăbovea acolo şi de acolo purta răsboiu
asupra altor ţări, văzînd pre acei romani din Dachia
că sînt vînosi si inimosi, au nu iaste a crede că pre
multi din trînsii îi vor 'fi poftit, ba îi vor fi si rugat
ba t{nii, în ca;ii mai tare fierbea sîngele spre 'răsboiu'.
se Yor fi şi îmbiiat a fi lor spre ajutoriu Ia răsboiu? Ce
lucru poate fi mai fi:r;esc decît acesta? După ce eşiia
ghinta aceaia din Dachia şi întra alta, asemenea făcea
şi cu aceaia, împrejurările timpurilor sfătuindu-i să
lucre asa. De aciia Catancici, în cartea, căriia îi dede
nume, de Jstro, cap 8, § 4, măcar că lui îi place a crede
cum că mostenii Dachiei au fost sclavii săi, totusi
bine află cum că o unire înţeleaptă ca aceasta cu ghiri-
tele cele streine îi ţinu pre romîni statornici în Da-
chia.a> Au împărăţesc acum romînii în Dachia, supt
81 stăpînirea Austriei? Şi totuşi, mai / mulţi ostaşi sînt
în Dachia dintră romîni de cit dintră alte ghinte, supt
steagurile bunului împărat al Austriei. Aşa iaste a
crede că se făcea si în vremile varvarilor cele mai sus
zise; şi pentru p;icina aceaia putea să aibă romanii
pace în Dachia de cătră varvarii aceia; şi cu atîta mai
vîrtos să-i lasă varvarii nesmintiti din lăcasurile lor,
că, fiind varvarii aceia ghinte n~made, adecă nesta-
tornice în loc, şi care mai vîrtos se îmbogăţea cu răpiri
şi cu prăzi de prin tralte ţări, iară nu cu agonisirea
pămîntului, precum anume, despre huni mărturiseşte
155
Amîanus Marcelinus, cartea 31, cap 2, cum aceia nici
nu ară, nici nu se ating vre odată de coarnele plugu-
lui;•> şi lor le era de folos să rămînă romanii statornici
întru lăcaşurile sale şi să-şi lucre moşiile, ca şi fami-
liile varvarilor să se ajuture din sudoarea romanilor.
De aci ia iaste că în suta a noao dela Hs., cînd au
venit ungurii cu oaste în Ardeal, aflară acolo pre ro-
mini supt nume de vlahi, vlasi, ghintă osebită, precum
scrie Notariul lui Bela, cu domnul lor, Gelu, lingă
carii era lipiţi sclavii. Deci, în suta a noao romînii
sau romanii era ghintă osebită în Dachia; cînd răma
seră, în zilele lui Aurelian în Dachia, încă au ră
mas ghintă osebită. Cînd dară au încetat romînii a fi
ghintă osebită? Şi cînd apoi, iarăşi se aleseră din spur-
82 eul varvarilor, şi se feceră ghintă / osebită? Lucru
ne îndoit iaste că romanii cei rămaşi în Dnchia, după
Aurelian pururea au fost ghintă cscbită.
CAP V
PENTRU DESCĂLECAREA UNGURILOR

ÎN ARDEAL
§ 1
Necumpătatll dragoste au avut Notariul lui
Bela spre unguri
Cel dintîiu intră toţi istoricii, cele ce sînt
pentru întrarea lui Tuhutum cu oastea ungurească
în Ardeal, le scrise, pre la capetul sutei a doao spre-
zecea dela Hs., Notarius a lui Bela, craiului unguresc,
carele pănă aci au fost an6nimus, adecă ne anumit, a
căruia nu i s-au ştiut numele, iară acum, precum în-
veaţă Enghel, în Apendicea cea despre începutul romî-
nilor, § 4, nu e mai mult anonimus, după cum însuşi
156
a11 arătat la Vindiciile anonimului ale lui Daniel Cor-
nidcs, c Paulus, episcop al papistaşilor unguri din
Ard~al, carele au custat în zilele lui Bela al treile\
craiului ungurilor.•>•/
83 Acest notariu atîta fu îmbătat de dragostea ungu-
ri lor, cit nu numai fără cumpăt măreşte laudele ungu-
rilor şi micşorează virtutea altor neamuri, ci încă,
fiind ungurii păgîni, nu se sticleşte asupra canoanelor
theologhiei şi a orthodoxici a scrie cum că acele daruri
fură date de sus ungurilor, care arare ori şi celor mai
buni crestini si mai iubiti lui Dumnezeu, s-au obicinuit
ceriul ahărăzi. Această a notariului necumpătată
patimă şi nesuferită scădere, însuşi înţelepţii ungu-
rilor o văd, în istoria Notariului. Acel necumpăt al
Notariului, mai nainte de toate, eu, după socoteala
însămnărilor, care ungurul Daniel Cornides, în Vin-
diciile notariului, la secţia 2, cap 4, § 6, le fecc, aci
îl voiu arăta.
A',>a, Notariul, la cap 3, zice că mumei lui Almus,
carele tu căpetenie unguri lor, fiind însărcinată cu
Almus, "i s-au făcut vedenie dumnezăiască. a) La cap
4, zice că în Almus, măcar că era păgîn, au fost darul
84 duhului sfînt,b) La cap 8, zice că/ lui Almus era aju-
toriu Duhul Sfînt,a) La cap 33, zice că în unguri era
harul cel dumnezăesc.b) La cap 8, zice că mila lui Dum-
nezeu mergea înaintea ungurilor, şi Dumnezeu pre
vrăjmaşii lor îi dede lui Arpad căpeteniei şi armaşilor
lui.vJ Asemenea, şi la cap 44 şi 37, zice că harul cel
dumnezăesc mergea înaintea ungurilor.g) La cap 20,
prorociia lui M6isi cea pentru fiii lui lsrail făcută,
I •
1 Anonymus (anonimul) autorul Faptelor Un 6 11rilor (Cesta
H1mgarorum), o cronică în 57 de capitole în care este relatată veni-
rea ungurilor şi popoarele pe care le-au întilnit la venirea lor -
printre ele sînt şi româ,nii - a fost notarul regelui Bela. Cum în
istoria ungurilor sînt patru regi cu numele de Bela, despre notarul
anonim al regelui Bela s-au emis mai..multe ipoteze în care se sus-
ţine că el ar fi trăit în timpul regelui Bela II (1131-1141) în timpul
lui Bela III (1173-1196) sau al lui Bela al IV-iea (1235-1270).
Se presupune că ar fi ajuns spre sfîrşitul vieţii la demnitatea de
episcop, sau de arhiepiscop.
157
nebuneşte o 1pleacă spre unguri, şi întru ungud, zice
că o-au împlinit Dumnezeu.dl Asemenea fără cumpăt
iaste cînd zice, la cap 7, că ungurii pre toate ghin1.ele
, întrec cu hărniciia vînatului, eJ cînd zice, la cap 87,
că ungurii sînt neînvinşi în obicinuitele ale răsboiului
ostenele.il Cînd, în prolog, pre hrg spune cum neamul
unguresc e preastrălucit„ preanţekpt, blînd, fără nici
un păcat, şi preaviteaz. Cînd, la cap 4, 83, 87, pre Al-
mus, pre Zoltanus, pre T6xus, pre carii scriitorii cei
nemţeşti îi scriu a fi fost oameni blăstămaţi, el îi
laudă că au fost milostivi, darnici, drepţi, înţelepţi,
şi cu alte fapte bune înfrumseţaţi.
Lîngă aceste, se cade a Jua aminte că cite răsboae
avură ungurii cu neamuri tari pănă au cuprins ţeara
carea acum se zice ungurească, şi tot Bănatul, toate,
aşa le scrie notariul, ca cînd pre fieşte carele neam,
85 cu care se bătnră, nu numai întro / zi şi cu o bătălie
singură, l-ar fi învins ungurii, ci ca cînd încă nici unul
dintră dînşii, întru acele cumplite bătălii, nu .ar fi
căzut; carea, socotind firea răsboiului, e tocma cu
neputinţă. Vezi la Notariul, cap 39, 41, 44. Numai
cînd, mai pre urmă, se bătură cu Menumorut, la Biho"r
scrie, la cap 81, că au cărnt doaozeci de unguri şi cinci
spre zece săcui.
Dintru aceste şi din multe alte care se cuprind în
istoria Notariului, fieşte carele poate vedea că, după
canoanele critice, întru acele ce scrie Notariul spre
m:ire lauda ungur.-.ilor sau spre micşorarea altor nea-
muri, nu poate să i se creadă.
Despre Notariul, această judecată face marele apă
rătoriu al Notariului, Enghel, în locul mai sus însăm
nat. Zice că Notariul au cunoscut bine ţinutul Ardea-
lului şi că iaste dintră cei mai aleşi istorici ungureşti,
şi cum că trăbue să) se creadă întru cele ce povesteşte
despre venirea unguri lor în ţeara ungurească „afară
de acele, care însuş le agereşte",c)
158
§ 2
Intrarea ungurilor in Pannonia

Înainte de a veni ungurii în Pannonia, carea
acum se zice Ungaria sau ţeara ungurească, scrie nota-
riul, la cap 9, că lovindu-se ungurii cu ruşii, adecă
cu muscalii, îi bătură pre ruşi şi îi alungară pănă la
86 Chieu, şi stînd acum ungurii a / rădica scările pre
murii cetătii, ca să răsbată în Chieu, se rugară rusii
de pace şi'îndemna pre unguri ca lăsînd Galiţiia, ~ă
meargă în Pannonia; carea mai nainte fusese a lui
Atila. Lăudară-le foarte ţeara aceasta, şi le spunea şi
ce feliu de neamuri lăcuesc în Pannonia, adecă sclavi,
bulgari, vlahi şi păstorii romanilor, pentru că, după
moartea lui Atila, pămîntul Pannoniei îl numea roma-
nii păşune, pentru că turmele lor se păştea în pămîntul
Pannonici. al
Ajungînd ungurii dela Chieu la Galiţiia, scrie Nota-
riul, la cap 11, cum duca Galiţiei au eşit înaintea ungu-
rilor desculţ, multe daruri aducînd, cărora lăudîndu-le
Pannonia, pre rînd le spuse ce neamuri ţin acum Pa-
nnonia: adecă, pănă în Dunăre, de a dreapta Dunărei
cum cură, romanii au aşezat păstori.i săi. Iară ţinutul,
carele e intră Tisa şi intră Dunăre, l-au cuprins şie·
marele Reanus, duca Bulgariei, moşul lui duca Sala-
nus, pănă la marginea ruşilor şi a leşilor, şi au aşezat
acolo să lăcuiască sclavi şi bulgari. Iară ţinutul, carele
e întră Tisa şi întră codrul Îgfon, carele e de cătră Ar-
deal, dela Murăş pănă la Someş, l-au cuprins şie duca
l\forut, al căruia nepot s-au zis de unguri Menumorut,
pentru că avea multe vrute, şi în pămîntul acela lăcu
esc ghin te care se zic c6zar. Iară ţinutul, carele e de la
Murăş pănă la cetatea Urşua, l-au cuprins oare carde
ducă, / Glad, eşind din cetatea Vidinului cu ajutoriul
cumanilor.a> Însă, la cap 44, domniia lui Glad o întin-
de Notariul pănă la Hor6m.b>
159
De aciia Notariul, la cap 12, scrie că trecînd ungurii
preste munte, ajunseră de cătră părţile cetăţii Ung şi
se odihniră 40 de zile, la Muncâci, care loc mai întîiu
l-au fost cuprins în Pannonia. Acolo era lăcuitori scla-
vii, supuşii lui duca Salanus. Aceştea temîndu-se foar-
te de unguri, le da toate cele de lipsă, povestindu-le
cum murind craiul Atila, marele Reanus, strămoşul
lui duca Salanus, eşind din Bulgaria, cu ajutoriul şi
cu svatul împăratului grecilor, au fost cuprins ţinutul
acela. Şi cum însuşi sclavii din ţeara Bulgariei fură
duşi la marginea ruşilor, şi cum acum îi ţine duca Sa-
lanus.bl/
SS Unii, din cuvintele lui Constantin Porfiroghenitul,
cele ce, în cartea cea despre Chivernisirea împărăţiei,
partea 2, cap 40, pentru unguri, pre carii el îi numeşte
turci, ne lăsă scrise, vreau se înfrîngă crezemîntul
Notariului lui Bela, întru cele ce scrie notariul pentru
întrarea ungurilor în Pannonia. Că vreau ei, din zisele
cuvinte a· lui Constantin Porfiroghenitul, să culeagă
cum că ungurii nu de cătră Muncaci au întrat în Pa-
nnonia, ci prin Ţeara Romînească, de cătră Severin,
unde se află rămăşiţele Podului lui Traian. 1
Ci Constantin Porfiroghenitul, la locul mai sus în-
sfornat, nemica nu grăiaşte despre întrarea ungurilor
în Pannonia, fără cît spune unde s-au aşezat ungurii a
lă::ui, după ce fură alungaţi din Moldova de paţinaţite.
Şi descriind ţeara, adecă Pannonia, carea Porfiroghe-
nitul o numeşte Turcia, unde s-au aşezat ungurii a lă
cui, începe a spune întîiu începutul ţărci aceştiia, Koc-roc
-r'Yj;] Tspidoc~ &.px~v, zice că iaste Podul lui Traian,
după; aceaia apele Timiş, Tutiş, Murăş, Criş, Tisa, cele
!alte, pănă la frînci. Cuvintele lui Constantin Porfiro-
ghenitul despre aceste, mai sus, la cap I, § 6, sînt
scrise lătineşte.
1
Critica istorică i-a dat dreptate lui Maior. Vngurii au intrat
în Panonia prin munţii Galiţiei şi nu prin Ţara Românească.
160
§ 3
Soliia lui Tuhutum cătră Arpad, duca ungu-

rilor
Cuprinzînd ungurii partea cea din sus a
împărăţiei lui Salanus, unde lăcuia sclavii, vro cîţva
căpitani mari ungureşti, intră carii era şi Tuhutum,
89 scrie Notariul, la cap 22, 23, că / trecură cu oaste Tisa
şi cuprinseră tot ţinutul, pănă la poarta Meseşului,
unde şi fipseră margini ţării ungureşti, ca adecă, pănă
la poarta Meseşului tot pămîntul acel, să fie a ungu-
rilor. Unde mai multe zile rămaseră zişii căpitani cu
oastea, pănă ce au întărit bine marginile ţării ungu-
reşti. a)
Amînînd, adecă zăbovind mai lungă vreme acolo,
Tulrntum auzi dela lăcuitori bunătatea tării Ardealu-
lui, unde oare carele Gelu romîn tinea' domniia. De
unde începu a dori că, de ar fi cu putinţă, prin harul
lui duca Arpad, domnului său, să-şi capete şie şi rămă
şiţelor sale Ardealul. Notariul, cap 24. bJ
De unde, cum scrie Notariul, la cap 25, trimise pre
oare carele om· viclean, pre Opaf6rcoş, tatăl lui Og-
mand, ca, pre furiş umblînd, să veadă bunătatea Ardea-
lului şi ce plasă de oameni sînt lăcuitorii lui, cît, de
s-ar putea, să dea răsboiu cu dînşii, pentru că voia
Tuhutum, cu hărniciia sa, şie nume şi pămînt să-şi
agonisească. Deci, tatăl lui Ogmand, spionul lui Tuhu-
tum, ca vulpea umblînd împrejur, şi văzînd bună rodi..:
re a pămîntului aceluia şi lăcuitorii lui, în cît poate
omul vedea, mai sus de cît se poate îi plăcu Ardealul,
şi curînd întorcîndu-se la Tuhutum, multe îi spuse
despre bunătatea ţării aceiia, cum aceaia e răorată de
preabune rîuri, a cărora numele şi folosurile în şir i le
povesti, şi şi cum că în năsipul acelora se culege aur,
90 şi aurul pămîntului aceluia e foarte bun, şi că / acolo
se tae sare şi lăcuitorii ţării aceiia sînt cei mai apuşi
oameni a toată lumea, aceia sînt anume blasii (romîni)
Hll
şi sclavi, nice nu au alte arme fără arc şi săgeţi. Duca
lor, Gelu, nu e puternic, nice nu are armaşi buni, pre
lîngă sine, carii să cuteze a sta asupra îndrăznirei ungu-
rilor, ba şi dela cumani şi dela piţenate multe năcazuri
pătimesc.a>
Auzind aceste Tuhutum dela spionul său Opaforcoş,
scrie mai încolo Notariul, la cap 26, petrecu soli la
duca Arpad, ca să-l sloboadă a merge în Ardeal, să se
oştească asupra lui duca Gelu. Pre carele îl şi slobozi
Arpadh>.
Însămnăm aci, din cele mai sus cetite din Notariul
lui Bela, că Tuhutum nu şi pentru ostaşii ungureşti,
carii era cu dînsul, au dorit să capete Ardealul, ci pen-
tru sine şi pentru fiii fiilor săi, ce vor urma după dîn-
sul. Despre carea şi mai jos va veni vorbă. /
E>l § 4
Răsboiul ungurilor cu ro minii în Ardeal

Scrie Notariul la acelaş cap 26, că întor-
cîndu-se cu slobozeniia cea mai sus arătată, de la Ar-
pad, solul lui Tuhutum, îndatăş Tuhutum se găti cu
ostaşii ungureşti, carii era supt povaţa lui, şi întră
în Ardeal asupra lui Gelu, duca romînilor. Iară Gelu
auzind de venirea lui Tuhutum, îşi adună oastea sa,
şi cu pripit curs dede să-i iasă înainte, ca să-l împie-
dice să nu între pre poarta Meseşului, ci Tuhutum
intro zi trecînd codrul, ajunse la rîul Alma.ş, unde
amîndoao oştile se întîlniră mijlocind întră iale rîul.
Iară duca Gelu voia acolo să-i oprească pre unguri cu
săgetătorii săi, ca să nu treacă.a>
A doao zi înainte de zori de zio, urmează Notariul
la cap 27, Tuhutum îşi împărţi oastea în Joao: o parte
o ţinu cu sine din coace de rîu, o parte o trimise cu
puţin mai sus, ca trecînd rîul fără d~ a sîmţi ostaşii lui
Gelu, să urzească bătaia. Carea aşa se şi făcu, că pre-
162
lesne trecînd aceştea rîul, îmbe oştile se apucară de
bătae, şi se oştiră ungurii şi romînii laolaltă cumplit,
ci fură învinşi armasii lui Gelu, si dintri"t ei multi fură
omorîti, iară mai multi prinsi'. Carea văzîn<l' duca
Gelu, 'pentru apărarea vieţii, ~u puţini apucă fuga, /
92 şi grăbind a fugi la cetatea sa, ce era lingă Someş, ar-
maşii lui Tuhutum gonindu-l, lingă rîul Copuş îl omo-
rîră.aJ
Atunci lăcuitorii tării văzînd moartea domnului
său, Gelu, din bună ~oinţa sa, cu darea <le rnîni"t, îşi
aleseră loruşi domn, în locul lui Gelu, pre Tuhutum,
tatăl lui Horea, si în
locul acel, carele se zice Esruleua
îi jurară lui credinţă, de unde din zioa acea ia locii! acel,
s-au numit Eşculeu, căci că acolo au jurat. Şi din zioa
aceaia au ţinut ţeara aceaia cu pace şi cu fericire''>.
Aceste sînt care ni le lăsă scrise Notariul lui Bela
despre întrarea lui Tuhutum cu ostaşii ungureşti în
Ardeal, şi despre aşezarea lui acolo. Din care, după
socoteala critică de se vor lua, nici o micşorare nu
urmează asupra romînilor. Ci, fiind că unii dintră
protivnicii romînilor cu unele dintru aceste rău întră
buinţîndu-se, fără dreptate să nevoesc a micşora mări
rea romînilor şi a o înegri, se cuvine aceste mai pre
larg a le răspica şi a le lămuri.
Iară, înainte se cade să însămni că Notariul la cap
27, măcar că spune că cumplită bătae fu intră unguri
93 şi intră/ romîni, aJ cit mul ţi căzură dintră romîni, to-
tuşi dintră unguri nici unul nu scrie să fi perit sau să
se fi pleguit, adecă rănit. Cine poate crede, unde se
întîlnesc doao oşti protivnice şi se bat intră sine cum-
plit, de o parte să cadă mulţi, şi de ceaia parte nici
unul? De nnde mai luminat de cum strălm:eşte soarele
cînd e cruce amiazi, se vede că cele ce scrie Kotariul
pentru ră;:boiul lui Tuhutur.i cu Gdu ~rre necumpă
tată laudă a ungurilcr şi sprf! apunerea romînilor,
nebunie iaste a i le crede.
163
11*
§ 5
Bărbiţia romînilor
Cu gurile pline vestesc protivnicii cuvintele

acele din istoria Notarului, cap 25, cu care se zice aco-
lo, că romînii sînt cei mai apuşi oameni a toată lumea,
şi cu acele cred ei că pot arăta, în faţa a toată lumea,
nu stiu ce slăbiciune streină în romîni. Ci întru adevăr
bat' aerul ei atunci, cînd din cuvintele acele se nevoesc
a micşora pre romîni. Pentru că, precum mai sus ( § 1)
arătai, necumpătata dragoste, carea avea Notariul
spre ghinta cea ungurească, şi ura spre alte limbi, la
multe scîlciituri îl împinse pre el. De acolo e că aşa
apus grăiaşte despre romîni scriind răsboiul lor cel
cu ungurii.
Că, afară de altele, care dintră acei unguri putea să
aibă cunostinta tuturor neamurilor lumei acestiia, ca
alăturînd pre 'romîni cu fieşte care neam a l~mci, să
0
fie destoinic a judeca, oare romînii sînt cei mai mişei

9-l intră oamenii a toată lumea? / Apoi ştiut lucru iaste
că Notariul asupra nimănui nu era aşa mînios, precum
asupra acelora, carii cîndva au bătut pre unguri. în-
su~i Cornides D.rniel ungurul o cunoaşte aceaia în Vin-
diciile Notarittlzti, secţia 2, cap 4, § 3, unde din cap 85
a istoriei Notariului arată mîniia cea mare a Notariului
asapra teutonilor, ba.varilor, alemanilor, căci au bătut
pre unguri şi au spînzurat pre căpitanii lor, pre Leel
şi pre Buls.a) Însă din Ioann Chinnam, notariul împă
ratului :\lanuil Comnin, carele scrise Istoria Comninilor
a lui loann si a fii ului lui, Manuil, dela anul Domnului
li 18 p1nă I,{ anul 1176, adecă în suta a doao spră zece,
la a căriia sfîrşit au scris şi Paulus, Notariul lui Bela,
istoria sa, se ştie, zisei, din cartea 6 a lui Chinnam,
cum Leon \'ataţi, din porun .a împăratului, fu trimis
cu oaste marc şi cu mulţime de romîni din Teara lfomî-
ncască ca să dea năvală asupra ungurilor. 1 Această
oaste întrînd în ţeara ungurilor făcu pradă mare, omorî
oameni mulţi foarte, pre atîţa duse în robie, turme de
oi, copie de cai şi alte vite mină de la unguri.bl De
95 unde, / după treaba sa, nu putea să nu fie foarte mînios
Notariul lui Bela asupra romînilor pentru acea proas-
pătă mare păgubire ce făcură atunci romînii ungurilor.
Nu mă îndoesc că şi pe Solom6n, cînd avea el vrăjmă
şie asupra lui Ladislaus celui cu numele acesta, întîiu
craiu al ungurilor, l-au ajutat romînii, de oară ce,
cum scrie Anna Comnina1 în cartea 7, 1a Prai, în Anna-
lcle crailor Ungariei, cartea 2, la anul de la Hs. 1085,
şi cînd s-au împreunat el cu Gelu 2 ca să meargă asupra
grecilor, ostaşii carii au fost cu dînsul, şi supt povaţa
lui, era dachi ;al şi aceaia se ştie că în istoria vizantina
prin dachi se înţeleg romînii; nice după descălecarea
romanilor în Dachia, pe vremile lui Traian făcută, nu
s-au chiemat alt ii dachi fără romanii cei din Dachia,
Şi în zilele Sfîntului Ştefan, craiului ungurilor, relele
cele multe, prăzile, uciderile, pustiirile, care le-au
făcut în ţeara ungurească Ghila, duca sau crăişorul
Ardealului, cum arată Prai în Annalele crailor Unga-
riei, cartea 1, la anul 1002, cu ce oaste mai vîrtos le
fcce fără cu romînii din Ardeal, a cărora era el crăişor,
din sămînţa lui Tuhntum (după mă.rturisirea Notariu-
96 lui lui Bela, cap 24) ,bl pre carele ro/mînii cei din Ar-
deal, după moartea domnului lor Gelu, din bună voia
lor, şi l-au fost ales domn, precum mai sus am arătat.
Unele ca aceste nu putură zisului notariu să-i facă
sîngc bun asupra romînilor.
Ba poate şi aceaia au adaos ura notariului asupra
rom:nilor, că el era episc6p papistăşesc, în Araeal, şi
romînii era de lege grecească, precum şi astăzi sînt; şi
1
Expediţia lui Manuil Comneanul împotriva ungurilor a avut
lor: în anul 1166. La ea au participat şi români din sudul Moldovei
- estul Munteniei.
2
Maior identifică greşit pe ducele ungur Tzelgu cu Gelu, voie-
vodul românilor.
165
intră aceste doao legi de mult stăpîneşte, de amîndoao
părţile, întru cei fără cumpăt, ura. Pentru aceste pri-
cini, şi pentru pisma, măcar că astăzi reghementurilc
cele prcavitcze din Dachia cea împăratului Avstrici
supuse, mai vîrtos stau din romîni, măcar că învăţă
tură, ştiinţă, nuc mai puţină în clirul romînilor, anu-
me din Ardeal, de cit în clirul papistaşilor unguri din
Ardeal, ba şi intră politici mulţi bărbaţi romîni sînt
învăţaţi, unii şi în deregătoriile cele mai înalte puşi,
adecă consiliari, nice clirul episcopiei Oradiei Mari nu
c mai puţin învăţat, prec.um şi bună parte a romînilor
din clirul episcopiei dela Muncaci, măcar că acestora
pănă acum le-au fost maştehă norocirea fiind supuşi
la episcop pururea rus, ba şi în Bănat, măcar că îi stă
pînesc episcopii cei sîrbeşti, încă se află preoţi romîni
întru învăţătură procopsiţi, dintră carii iaste prea
cinstitul Ioann Thomici, proto-presvyter al Caransc-
besului si assessor conzist6riului episcopcf:'c al Vărse
ţuiui, bărbat cu răvnă ca aceaia spre deplinirrn nu n~u-
lui romînesc învăpăiat, cit nici ostenrală, nici chicl-
tuială nu e învăţat a cruţa, şi pre sine încă gata iaste
a se jertvi, cu toate aceste, zisei, şi astăzi Paulus, epis-
copul papistaşilor unguri din Ardeal, întrebat de vrun
strein, carele nu cunoaşte pre romîni, nu cred eu că
97 nu / ar răspunde cum că romînii sînt cei mai apuşi
intră toţi oamenii lumei. De unde, de au vîrît din capul
său notariul cuvintele acele micsorîtoare de mărirea
romînilor, după canoanele critic'e, nu se poate crede
prt>asfinţ il'i sale.
I nsă, precum cetirăm mai sus ( § 3), acele cuvinte
n~ ca ale sak, ci ca de Opaf6rcoş, spionul lui îuhu-
tum, zise le scrie notariul, pre carele acol6şi îl zise
notariul a fi fost om viclean şi îl aseamănă cu vulpile.
Drept accaia, de nu vom crede unui spion, cine pentru
accaia ne poate osîndi? Ba, cum că anume au minţit
atuncia Opaforcoş, cînd zise că romînii sînt cei mai
apu~i oaml'ni a toată lumea, chiar se culege din istoria
Notariului, cap 27, unde scrie că înainte de a învinge
ungurii pre romîni, cumplit se oştiră romînii cu ungu-
166
rii. De ar fi fost romînii aşa mişei, precum îi arătase
Opaforcoş lui Tuhutum, au putea ei să ţină răsboiu
cumplit cu ungurii aceia carii, precum îi scrie nota-
riul, era ne învinşi, şi încătrău mergea, pre toţi, măcar
cît de tari s{t fi fost, îi bătea? Ba, cum au văzut pre
unguri, îndată, de-ar fi fost mişei, ar fi fugit mîncînd
pămîntu, după cum şi încre<linţca~e spicnnl O1~afo1coş,
la acelaş cap 27, pre Tuhutum, cum că rcmînii nu vor
cuteza să stea faţă asupra îndrăznirei ungurilcr. Minţi
d,,ră Opaforcoş, tatăl lui Ogmand, atunci cinel zise cătră
Tuhutum că romînii sînt cei mai apusi sau mai misei
intră oamenii a toat{t lumea. Şi prea;finţitnl Nota;iu
încă nu plini <lcrcg{Ltoriia adcYăratului istoric, cînd
spune dt cumplită b{ttălic au fost într{t unguri şi intr{L
romîni, şi totuşi nu pomeneşte măcar unul, întru acea
cruntă bătălie, să fi căzut dintră unguri, sau s{t se fi
pleguit; împrotiYă, romîni, seric că au căzut mulţi.
Vezi mai sus, § 4, la sfîrşit./
98 Lîngă aceste lipseşte a îmămna, dintru acel.-iş Nota-
riu, că atunci era datina şi stilul ungurilor, ca, cînd
avea a îndemna pre ai săi să dea răsboiu, pre protiv-
nici, cu carii era să se bată, măcar cc neam ales si vi-
teaz să fi fost acela, era, zisei, stilul să-i ddaime' cum
se poate mai urît, şi să-i zogrăfcască înaintea ungurilor,
cum că sînt cei mai slabi si mai misei oameni. Asa
Almus îmbărMtînd pre ungurii s{Li a;upra muscalil~r
sau a ruşilor, cum scrie Notariul, la cap 8, ,,nu vă sp{Li-
mîntareţi, zise, de mulţimea ruşilor şi a cumanilor,
carii asemene sînt cînilor nostri. Căci cînii îndată
cum aud vorba domnilor săi, ai.1 nu se înfricoşează?"a)
Aşa, cînd duca Salanus, carele împărăţea intră Tisa
şi întră Dunăre, cu ajutoriu dela greci şi dela bulgari
se sculă asupra ungurilor, Arpad, cu aceste cuvinte,
îmbărbăta pre ungurii săi: ,,vîrtos să ne oştim asupra
grecilor şi asupra bulgarilor, carii asemene sînt fămci
lor noastre, şi aşa să ne temem de mulţimea grecilor,
ca de mulţime de fămei." Notariul, cap 39."> Deci, şi
spionul lui Tuhutum nu pentru aceaia defăimă pre
romîni, că doară el credea că romînii sînt cei mai slabi
167
oameni în toată lumea, ci numai ca, după stilul ungu-
rilor, să îndemne pre Tuhuturn ca să scoale răsboiu
asupra romînilor celor din Ardeal. De unde toţi aceia
carii cuvintele acele ale spionului Opaforcoş le aruncă
în ochi romînilor, nu cîştigă alta, fără cit îşi des-
vălesc multa sa nepricepue şi ne înţelepţie. /
99 Nice dintru accaia nu urmează nici o micsorare romî-
nilor, căci Notariul scrie că asa curînd fură învinsi
romî"nii de unguri. Pentru că, din mai sus (§I) arătată
necumpătata dragoste cea cătră unguri, Notariul, de
toţi, cu cîţi au avut ungurii răsboiu în Pannonia toată,
aşa scrie, că curînd i-au învins ungurii. Aşa, scrie, la
cap 39, că învinseră cu o bătălie pre Salan, măcar că
acest multă vreme se gătise şi dobîndi~e şi dela greci
şi dela bulgari vîrtos ajutoriu. Cu bătăliia cea din t.îi u
învins, zice că apucă fuga Salan, şi cu fuga îşi scăpă
capul. Iară grecii şi bulgarii, zice că de frica ungurilor
uitase calea, pre unde au venit, şi părîndu-li-,c Tisa
rîu mic, de frica ungurilor, dind prin Ti~a, mai toţi
s-au înecat, cit abiia unii au rămas, carii se ducă nst.e
rc:.i. împăratului săua>. Aşa, la cap 44, despre Glad
carele mai multe ghinte avea cu sine întru ajutoriu,
scrie că oamenii lui Glad cădea ca snopii dupi"t săccră
tori, şi în răsboiul acel au căzut doao căpetenii de a
cumanilor, şi trei chenczi de a bulgarilor, şi Glad cu
fuga au scăpat, ba toată oastea lui GI:-td topindu-se
ca ceara de faţa focului, fu dumicată de unguri.h) Cu
accaiaşi lcsnire scrie, la cap 41, că au bătut prestc
Dunăre ungurii pre bulgari, a cărora duca, cu mare
100 oaste şi cu ajutoriu dela greci, au fost eşit ca să se/
bată cu ungurii, şi cum duca bulgarilor cu fuga au scă
pat.•! Asemenea scrie, la cap 8, şi despre ruşi sau mus-
cali, cu carii era împreunaţi cumanii, amîndoao nea-
muri viteze, că cu o bătălie fură învinşi şi mulţi omo-
rîră dintră ruşi şi dintră cumani. De unde căpeteniile
ru-;ilor si a cumanilor văzînd scăderea arrnasilor săi,
ap'ucară' fuga cătră cetatea Chicului. Şi Al mus cu osta-
şii săi încurrînd pre ruşi şi pre cumani pănă la Chicu,
capetele cele rase ale cumanilor le tăia ca nişte curcu-
168
bete.hl Singurcînd se oştiră mai pre urmă, la Criş, asu~
pra lui Menumorut zice, la cap 81, că au ţinut bătăliia
ungurilor cu oamenii lui Menumorut doao sprăzecezilc.
De oară ce dară Notariul scrie că atunci ungurii
lesne si curînd au bătut multe neamuri mari şi tari si
care a'vea ajutoriu şi de pre aliurea, ba avea ştire şi
era bine gătite de răsboiu, nu e mirare că scrie că şi
pre romîni în Ardeal, aşa curînd i-au învins. Tuhutum
cu oastea ungurească era gătit de răsboiu, cum se cade;
au întrat în Ardeal pre furiş, neavînd Gelu, duca romî-
nilor, nici un prepus despre vro parte, de vrăjmăşie;
cînd au auzit Gelu că vrea ungurii să facă năvală asupra
Ardealului, ei trecuse cu o zi înainte, în lontru, prin
locurile, unde îi putea Gdu şi cu puţini ostaşi a-i opri.
Că nice nu au putut întrun ceas, adecă întro pripă ca
aceaia mulţi ostaşi să adune, fără cu acei puţini, carii
101 în toatl: zilele îi avea pre lingă/ sine, în vreme de
pace. Cu acei puţini, zisei, fu silit să stea faţă cu ungu-
rii, la răsboiu. Tocma dară să fie adevărat ceaia ce
scrie Notariul, cum că aşa curînd au învins ungurii
atunci pre romîni, nu e nice o mirare, nic nu urmează
ceva spre micşorarea romînilor, de oară ce romînii, ·
cum stările împrejur ne fac a crede, tccma era mgătiţi,
ba, şi neînstiintati de răsboiu. Mai mirare iaste că,
măcar au f~st ;_ş~ puţini şi fără nici o gătire asupra
vrăjmaşilor celor pre furiş întraţi în ţeară, totuşi au
stat faţă cu ungurii cei preagătiţi, şi cumplit răsboiu,
cum si Notariul mărturiseşte, tinură cu dînsii.
De 'cite ori şi aceia, carii cu <le adins main~inte se
gătesc de a se rădica cu răsboiu, şi cu toată îndămîna
rea pornesc la răsboiu, se întîmplă de curînd pierd
răsboiul ! de care ale răs boi ului jocuri şi veacul nostru,
întru neamuri prearăsboinice şi preaviteze au văzut.
Apoi, să te miri că în peristasurile mai sus arătate
fură învinşi romînii?
De unde deşert iaste Eder, cînd iară şi iară pofto-
reşte, în Notele sale Istorico-Critice cele asupra Sitpli-
chei Romînilor, că romînii aşa lesne fură învinşi de
unguri, şi de acolo nu numai defaimă pre romîni, ci
169
încă şi turnări, dupft voia sa, trage spre micşorare şi
spre apunerea .romîni]or. Tocma aceaia, că rcmînii,
din bun.I voia Jor, şi cu darea de mînă aleseră pre Tuhu-
tum, după cnm mai pre larg vom vedea din jos, vădeşte
dt Tuhutum s-au luat cu buna pre Iîngă romîni, ca,
fiind cft au murit Gelu, domnul ]or, pre dînsu] să şi-l
a kagtt loruşi domn, sămn iaste, că mă.car că venind
ung-mii pre huişi, au bătut de odată pre romîni, totuşi
era înctt ci în stat de a se mai împulpa asupra lui Tuhu-
tum. Şi, de nu ar fi dtzut Gelu, nu cred eu că vrea urma
alegerea lui Tu]rntum spre domnie în Ardea]. Ba, ca-
Jl)2 relC' / ştie firea rttsboiului şi îi sînt cunoscute Jocurile
Arcl('alului, carl' preapărtinitoare sînt ţărcnilor si:re
a concini pn~ n(tvttlitorii protivnici şi, despre altă par-
te, nu-i iask nestiutft rîvna craiJc;r si a tuturor căpe
teniilor, cn can·,; sînt ei aprinsi spre 'a-si tinea domnia
sa, !l'sTH· poate pricepe că mai' de a crede 'iaste cum că
Tuh11t urn, cu toatft oastea ungurea='că, carta îl ajuta,
ar fi riunas întrft genele, adecă intră dealurile şi intră
rîpel(' Ardealului prăpădit, de cît să-l aleagă romînii
lornsi domn, în locul lui Gelu. Desert, zisei, iaste Ecler
pt::nt~u că, de ar turna micşorare <lintru aceaia, asupra
romîniJor, că Notariul scrie că aşa lesne fură învinşi
de unguri, atunci şi bulgarii şi grecii, ba şi muscalii,
cei mai mişei ar fi în toată lum<:'a, pentru că cu aceaiaşi
le,-nirc, seri<' Notariul că fură învinse toate aceste vi-
tezl' Ul'ammi de ungurii aceia.
§ 6
Aceaiaşi mai încolo

Stiut sila lumea toată cunoscut lucrn fr!-tC' că romî-
ni{ cî11d'.1U avut ştire de venitoarea întîmpinore a pro-
tivnicilor, i-au ştiut cu bărbăţie a-i învinge. Aşa, cum
scrie la Turoţi, ungurescul scriitoriu, întru a doao
parte a Cronicei imgu1'ilor, cap 97, în anul 1330, sculîn-
170
du-se cu oaste mare Carol, craiul ungurilor, asupra lui
Bazarad sau Bojorad-Vodă din Ţeara Rornînească,
întra tîta îl bătură romînii, cit nenumărată multime
de armasi unguresti, de nemesi, de boiari mari, căz'ură,
şi pre mulţi din trînşii robir~ 1 : arme, cai mulţi, bani,
vistierie multă luînd dtla unguri. Ba şi craiul Carol
nu altmintrea îşi putu scăpa capul, fără luîn<l alte
103 vestminte pre sine, si cu ale sale cek / crăf st i îmbră
cîrid pre Deşeu, pre carele îl şi omorîră arrn,.işii lui
Brsarad-Vodă, socotind că el iaste craiul C:.-.rol. Şi
aşa craiul Carol abiia se mîntui cu puţini ling.I sine.•t
104 Aşa umblă cu/ romînii craiul Carol cd preavestit,
de a căruia putere, cum scrie acoloşi, cap 99, D,'1maţia,
Croaţia, Rama, Subia, Galiţia, Lcdomeri;i, Cumania,
Bulgaria şi toată Ungaria şi Sa Ierna şi Mons Sancti
Anghcli, şi alte împărăţii, precum a leşilor, a bohemi-
lor, a Austriei şi cele de prin prejur trămura de frică.•>
Drept acdaş scriitoriu unguresc, acolcşi zice că şi
din romîni prin prejur cădea ca muştele, care au pier-
dut dulceaţa Iiiiresmei. Ci, dacă au fost aşa strîmtoraţi
ungurii î11 vale de romînii cei de asupra rîpei, de unde
îi omorea pre unguri cu pietri, cum însuşi spune înfri-
coşata aceaia încungiurare, nu ştiu cum ~-ă fi putut
cădea romînii ca muştele. Lîngă aceste, scriitoriul
aed de minie m:1r<' ce avea asupra romînilor, îi numeş
te pre romîni mulţime cîneuscă, şi zice că numai dracu
cel clin iaci au num('rat, cîti romîni au căzut acolo.b)
105 De unde urmează că / scriitoriului acestuia, întru cele
Cl' grăiaşte asupra romînilor, ca celui ce iaste intere-
sat, nu se cade a i se crede.
Asemenea Ludovic, craiul ungurilor, feciorul mai
sus lăudatului Carol, precum scrie la Turaţi, Cronica
ungurilor, partea a treia, cap 38, trimiţînd pre Nico-
Ians, vaivodul Ardealului, cu oaste tare, cu neme~i
1
Estp Ynrha de lupta de la Pos:ida, dintre Basarab, domnul
Tării l{omfmc~ti şi Carol Robert de Anjou, regele Ungariei. De--
scrierea acestei lupte se află în Chronicon Pictum Vindobonense d ,,
unde o rryroduce Thurocz. Cronica pictată n-a fost cunoscută. do,
istoricii !;icolii ardelene.
171
şi cu secui din Ardeal, prin săcuime, la Ţeara Munte-
nească, asupra lui Laic-Vodă, zisul Nicolaus 1 , vaivo-
dul Ardealului, cu toată oastea ungurească ce era cu
el, fu bătut de romîni şi ucis cu foarte mulţi bărbaţi
aleşi, şi cu nemeşi şi cu soldaţi, cit tocma puţini, cu
mare primejdie, au putut scăpa de mînile romînilor.a)
Nu altmintrea şi oastea cea mare a lui Zighismundus,
craiului ungurilor, umblă, carea, prectlm spune la
Turoţ, Cronica ungurilor, partea a patra, cap 17, fusese
trimisă în Ţeara Rornînească asupra lui Dan-Vodă.
Unde şi însuşi Stefanus de L6şonţ, arhistratigul zisei
oaste peri.bJ
Ce să zic de Stefan cel Mare, voda din Moldova,
carele cînd avu răsboiul cel din tîiu cu turcii, cum
scrie Miron Logofătul2, o sută de mii de turci întra zi
106 cu ostaşii săi omorea. Acesta / fiind domn romînilor
în Moldova, 40 de ani, pre toţi cîţi se sculară asupra lui,
pre turci, pre leşi şi pre alţii i-au bătut, pănă pre urmă
muri a casă de podagră. Despre Stefan Vodă scrie Felix
Pctancius, în Disertaţii"a cea pentru căile pre care se
poate da răsboiu asupra turcului, că la cetatea Vasillu,
intră Ţeara Romînească şi întră Moldova, aşa au bătut
pre başa Soleiman şi pre duca României, c1t din 30 de
mii de turci, foarte puţini carii avea cai mai buni de
fugă, au scăpat.a)
Ce se zic de Vlad Vodă din Ţeara Romînească, carele
fu poreclit Dracul a. Acesta, om ca acela viteaz şi povă
ţuitoriu de oaste au fost, cit, precum scrie Filip Cali-
mah în cartea 3, cea despre faptele lui Uladislaus,
craiului leşilor şi a ungurilor, nici odată fără titulă
de mare şi preatare împărat nu se cade a se numi. Aces-
ta, cum spune Miron Logofătul, au făcut minuni cu
p:iţini ostaşi ai săi asupra nenumăratei mulţimi a
turcilor. Şi Petancius, în Disertaţiia mai sus zisă, scrie
că acestaş vodă, la Cetatea Vasillu, cu puţini ai săi,
1 Este vorba de campania din anul 1368 condusă de Nicolae,
voievodul Transilvaniei, împotriva lui Vlaicu Vodă. Nicolae a
fost înfrînt de pîrcălabul Dragomir la cetatea Dîmboviţa.
2
.Miron lo~ofătul - înţelege Ureche.
172
ci aleşi armaşi, însuşi pre Mahomet cu toată oastea
lui îl bătu, cit îi căută să se întoarcă înapoi, la Dunăre,
şi cu ruşine pierzînd mulţi ostaşi. să fugă din cătrău
au fost venit.bl Nici odată nu au fost rădicat oaste asa
mare şi cumplită Mahomet asupra cuiva, precum asu-
pra lui Dracula, în Ţeara Romînească, carea Halcocon-
107 dila, cu numele cel vechiu,/ o chiamă Dachia, fără
cînd au bătut Vizantul, adecă Ţarigră.dul, cum mărtu
riseşte Laonic Halcoc6ndila, în cartea 9 ;a> şi precum
ace laş, iară acolo, ne lăsă scris, Mahomet au avut atunci
în oastea sa armasi doao zeci si cinci de miriade, adecă
doao sute şi cinci' zeci de mi( iară Vlad mai puţin de
zece mii, ba, cum spun unii, şepte mii, carii era toţi
călăreţi; Miron logofătul încă aşa scrie, cum îmi aduc
aminte că am cetit în trînsul, că numai cu şepte mii
s-au băgat Vlad-Vodă în mulţimea acea cumplită de
turci, noaptea, şi tot au tăiat pănă în zori de zio;
atunci au eşit din tabăra turcească, puţini pierzînd
de ai săi în noaptea aceaia.hJ Adecă acest Vlad-Vodă
cu puţini ai săi armaşi romîni, fără de ajutoriul nimă-
108 nui, cum scrie mai sus lăudatul Calimah, / la lecui
mai sus arătat, cu mărimea inimei sale si cu vîrtutca
romînilor săi, multă vreme au ţinut cu turcii un răs
boiu, carele tuturor creştinilor, laolaltă să fi fost adu-
nati, încă le-ar fi fost nesuferit.
(~i, nu pot aci să nu pomenesc creştineasca şi plina
de iubire de oameni inimă a lui Vlad-Vodă sau Dra-
cula, carea, cum scrie Filippus Callimahus, în cartea
3, Despre luc1'1trile liti Uladislatts, craiului leşilor şi a
ungurilor, arătă el cătră Uladislaus, craiul ungurilor
şi cătră toată oastea ungurească atunci, cînd fiind
craiul cu oastea sa pornit asupra turcilor, îi ieşi înainte
la Nicopol, şi, precum era el prea învăţat în trebile
răsboiului şi multe păţise cu turcii, de unde prcacu-
noscută îi era lui puterea turcilor, aşa văzînd neajun-
gerea oastei ungureşti, sfătui pre craiul Uladislau ca
să se întoarnă înapoi, să nu meargă cu oastea actaia
asupra turcilor, de oară cc turcii şi la vînat mai cu mai
multe slugi es, de cum vede el că sînt în oastea acc;1 ia
173
a craiului. Ci, tocma de ar avea craiul oaste de ajuns,
încă fiind că se apropie iarna, nu c timp de a urzi răs
boiu; ci ostaşii aceia, carii îi -are. să-i păstreze pre
altă dată.
Însă nevrînd craiul, împrotivă sfătuit de alţii, să
asculte de sfatul lui Dracula, atunci Dracula întorcîn-
du-se catră craiu îi zise: .,de oară ce sau norocul, carele
pre tine, lucruri mari îndrăznind, nici odată pănă acum
nu te-au înşelat, sau nădejdea ce ai de ajutoriul altora,
carea eu doresc să se împlinească, sau nenorocirea ta
te trage în lături de la sfatul mieu, sfatul tău, carele
cu mintea mea nu l-am putut schimba, în cit vremea
şi neştiuta întîmplare mă sufere, cu virtutea îl voiu
ajuta". Şi, aceste zicînd dede lingă oastea craiului şi
el patru mii de călăreţi, supt povaţa fiiului său, rugind
109 pre Dumnezeu, ca sft ajute craiului / şi oastei aceiia. a)
Pre turnă, cînd era să se despartă de craiu, aduse îna-
inte doi tineri foarte harnici carii ştia bine toate căile,
împreună şi doi cai minune de iuţi, şi mai plîngînd
zise cătră craiu: .,iatrt, de ţi s-ar întîmpla o nenorocire,
carea sft nu dea Dumnezeu, ai încătrău să scapi. Drept,
eu aşi dori, în zădar să-ţi fi dat eu aceste, de mă va
auzi Dumnezeu, însă, de te va strîmtora lipsa a te
întrebuinţa, dar prea folositoriu acesta îl vei afla".
Folositorin sfat dăduse Dracula craiului Uladislau,
dacă asa cu credintă l-ar fi auzit craiul si l-ar fi tinut,
precum Dracula i-au dat. Filip Calimah, acoloşi./
110 Dnpft accaia cît de harnici feciori au fost acei patru
mii de romîni armasi călăreti, carii îi dede Vlad-Vodă
ajutoriu craiului Ul~dislau, de cit folos au fost la toată
oastea ungurească, şi cîtă nădejde avea întru <linşii
craiul Uladislau şi cel mai mare a toată oastea ungu-
rească arhistratig sau general, la toată Europa pentru
alesele lui vitejii preacunoscut Ioann Corvin de Hu-
niad, cnrînd se văzu. Pentru că, cum ajunseră la locuri
primejdioase, unde era frică de năvală protivnică fără
veste, îndată lăudatul arhistratig Huniad se luo îna-
inte cu acele patru mii de romîni, şi lîngă dînşii trei
174
mii de unguri, cum acoloşi, scrie Callimah, şi ccaia
laltă oaste veniia în urma lor.•>
Iar~ cînd ajunse marele general Ioano de Huniad
a întocmi oastea spre a se lovi cu turcul, pre toţi îi
aşeză cu căpeteniile lor la locuri anumite, care să le
ţină, şi de acolo să dea răsboiu, iară în virtutea, în
bărbăţiia şi în vitejiia romînilor, atîta se încredinţa
cunoscătoriul de vitejie arhistratig, cit şie şi celor
patru mii de romîni nici un loc anumit nu le dcde, ci
îi ţinu lingă sine, ca cu ei toată oastea să o ajute, şi
11 I la ori / care parte, unde ar fi lipsă, cu <linşii să alerge
a da ajutoriu. Acoloşi, Callimah. 0 >
Acest Ioannes Corvinus de Huniad, vaivodă Ardea-
lului, gubernator Ungariei şi comis Bistriţei, ele a
căruia bărbăţie şi viteze fapte lumea to:ită s-au mirat,
şi ca carele în veacul acela, în toată Euwra, nu era
viteaz, încă au fost romîn. Carea si Turoti încă o măr
turiseşte, în Cronica ungurilor, pa'rtea a patra, cc:p 30,
cu apriate cuvinte. b) Aceaiasi mărturiseste si impăratul
romrnilor FcrdinAndns cel ~u numele ;ct·sta înUiu, in
diplo.na cea din 23 noemvrie a anului 15-18, lui Nicolae
Olahus, arhiepiscopului Strigonului şi canţelariului
său, de acelaşi împărat dată. i:J Acesta pi'rn:i la adinci
bătrîneţe oştindu-se asupra turcilor, şi dnpă vestita
biruinţă, carea pre urmă, la Bălgradu Turcesc o făcu,
din multele ostenele bolnăvindu-se si murind, cum,
intră alţii, ne lăsă scris Petrus Ranza~ns, în Epitome,
indice 27, şi Turoţi, în zisa carte, cap 56, fu jelit de
112 toată crcştinătatl';Vl/ Ba şi Mahomet, împăratul turci-
lor, încă au jelit moartea lui Ioano Huniad, măcar că
i-au fost vdjmaş şi cu puţine zile înainte de moartea
sa, la Bălgradn Turcesc, îl bătuse amar, şi zicea, cum
se ceteşte la Tnroţ, în cartea mai sus anumită, cap 56,
că de cin<l e lumea n-au fost supt stăpînitoriu, om ca
Io:inn Corvin.a>
Şi intră toţi craii ungurilor, carele au fost- în toată
plasa de lucruri Vt~stit, precum craiul l\fatias? Ci, aces-
ta încă nu numai au fost fiiu mai sus.lăudatului Ioann
Corvin, ci, precum scriu Bonfinius şi Lucius, încă se
175
lăuda că e romîn. Nemărginit aş fi să vreu toate faptele
romînilor a le scrie, din care se dcsvăleşte firea cea
bărbată şi vitează a neamului romînesc. Ci scurtarea
carea o am pusă înainte, şi peristasurile nu mă sufere
a mă îndelungi în treaba aceasta.
Deci, din faptele romînilor trăbue a judeca despre
virtutea romînilor, nu din condeiul necumpătatului
Notariu a lui Bela, mai puţin în gura lui Opaforcoş,
spionului lui Tuhutum. Ba şi în cît e pentru alţi scrii-
113 to11, ori greceşti, ori de alte ghinte streine, / bine lip-
seşte a lua aminte, oare nu sînt de aceia carii poartă
ură asupra romînilor. Că unora ca aceştea, după legea
critică, cînd scriu ceva asupra romînilor, nici cum nu
li se poate crede.
Pre urmă, preţ lucrului socotesc a fi, ca să scriu aci
fabula cca pentru începutul lui Ioann Corvin de Hu-
niad si să o vădesc a fi fără de treabă. Unii, adecă ca
să ră1;cască romînilor pre un om aşa minunat, în carele
nu numai a ungurilor şi a sîrbilor, ci şi a toată creşti
nătatea Evropei îi era pusă nădejdea, şi cui asemenea,
în to2.tă Europa, nu se afla viteaz, în veacul acela, au
stîrnit că, bine că muma lui au fost remină, dară tată
său nu au fost romînul But, ci împăratul Sighis-
rnl'.mdus, şi aşa, Ioann Corvin iaste fiiu de pat nelegiuit.
Adaogă, lingă aceasta, că Sighismundus au dat fetei
ace ii romînă, Elisavetei, un inel, zicînd că, de va naşte
fecior, să vină cu fiiul şi cu fratele ei, la dînsul. Şi
venind ia ca să meargă, după poruncă, la Sighismun-
dus împreună cu fratele şi cu pruncul, au poposit la
o pădure, unde ducîndu-se fratele ei ca să strîngă frm-
ne, pentru ca să facă sora lui ceva de mîncare, şi depăr
tîndu-se şi Elisaveta, poate pentru ca să aducă apă,
dede pruncului mai sus zisul inel, ca jucîndu-se cu el
să nu plîngă, cînd, iată, slobozindu-se un corb apucă
dela prunc inelul şi zburînd se puse pre un ram .de co-
paci; pruncul plîngînd prinse a striga pre mumă-sa,
carea curînd venind îi arăta pruncul pre corb ce sta
pre ram, cu inelul în gură. întraceaia, ajungînd aci
şi fratele Elisâvetei, ia îi spuse întîmplarea, iară frate_
176
său apucînd arcul, săgetă corbul, cit îndată căzu cu
inelul jos. Această împcnare a fabulei cu inelul, nu
de airea au luat izvor, fără că familia lui Ioann Corvin,
pre cum şi el, au avut semn de nemeşug, corbul cu
inelul în gură. Această fabulă, cum că Ioann Corvin
114 au fost fiiu lui Sighismundus, întră alţii o / urmează
Gasparus Heltan, Mihael Neander, Iacob Veingartmr,
Slanschi, Hrist. Manlius, Ioannes Harbustus, Ioahi-
mus Curius, Erasmus Franţisţi.
Această fabulă, acum ungurii cei înţelepţi ş-i iubi-
tori de adevăr, nici cum nu o cred, şi în Universitatea
Ungurească dela Peşfa, dascalii istoriei o vădesc de min-
ciună şi mărturisesc că Ioann Corvin de Huni.,d au
fost, şi de tată şi de mamă, romîn. Gheorghius Prai,
annalista unguresc, întru acesta chip adeverează, în
A1znalele crailor ungureşti, partea 3, cartea 3, la anul
1456, cum că Ioann Corvin nu au fost fiiu al împăra
tului Sighismundus; Bonjinius, în Decadea 3, cui.ea
4, şi Timon, în Piirpura Pannoniei, foaia 11, scriu că
Huniad au fost în numărul slujitorilor celor de curte
la Dimitrie, episcopul dela Zagrabia, iară Dimitrie
au ţinut scaunul episcopiei dela Zagravia, din anul
1375 pănă la anul 1379. Aşa dară Huniad, întră anii
1375 şi 1379, ca cel mai puţin să zic, au fost de 12 ani,
şi aşa au fost născut la anul Domnului 1368, sau cu
puţin după aceaia. Despre altă parte, se ştie din Cro-
nica lui Bartosius, la Ghelasius D6bner, scriitoriu de
pre aceaiaşi vreme, cum că Sighismundus, întru acc-
lasi an 1368, s-au născut; asa dară Huniad au de o
vî~stă au fost cu Sighismund'us, au cu trei sau patru
ani mai mic. a)/
115 Lîngă aceste, de ar fi fost Ioan Corvin fiiu lui Si-
ghismundus, ne avînd Sighismundus alt fecior şi fiind
om foarte darnic, i-ar fi dăruit alte moşii mari, nu
l-ar fi lăsat cu acea puţină dela Huniad, cum zic acum
romînii, Hinedoară, ba ar fi stat să încapă, după moar-
tea lui, craiu în ţeara ungurească. Şi apoi se povesteşte
177
12
că fiind Ioann Corvin, în ţeara nemţească cu Sighis-
mundus, la un ospăţ, jucînd Ioann Corvin, toţi ~e uita
la <linsul şi îl lăuda cum şti juca de bine, iară Sighis-
mundus pismuind pentru laudele acele mari, zise celor
ce îl lăuda, să nu-l mai laude atîta. DE ci, de ar fi fost
fecior lui Sighismundus, mai vîrtos s-ar fi bucurat
că are fecior asa ales. Pre urmă, sămnul acel <le nemc-
şug, corbul cu 'inel în gură, nu Ioann au încr put întîiu
a-I avea, ci şi mai nainte de c-1 l-au avut frmilia lui,
pre cum chiar se spune în Diplcma, cana o-au dat
craiul Lndislaus, cînd au făcut pre Icann Corvin de
Huniad, comis Bistriţei.
Aruncă împrotivă unii zicînd că, de ar fi fost Ioann
Corvin de o vîrstă cu Sighi~mtmch1s, cînd au bătut
mai pre urmă pre turci, Ia Bălgrad11 Turcesc, ar fi fost
de 89 de ani.•> Ci, nu se poate crede om de vîrstă aşa
vechie să fi putut purta răsboiul. La carea răspundem
că mai sî11t bărbati ca aceia carii la adînci bătrîncte
au purtat răsboiu: De unde bine zice Prai, la loctil
mai sus în<imnat, că mai de a crede iastc că Ioann
Corvin <le Huniad să fi putut, în drsta aceaia, sta
împrotivă turcilor, de cit să fi fcst fiiu din ţiitoare a
lui Sighismundus celui de ,·îrstă încă nu <le trei ani. 1/
116 § 7
Gelu au fost romin şi domn viteaz
Enghcl, cînd c vorbă despre romîni, ca să

ştirbezc mărirea romînilor, şi în papură caută nod.
Că, cc lucru mai lămurit şi mai neted poate fi, de cit
că Gelu, domnul sau duca romînilor celor din Ardeal,
1 Data naşterii lui fancu de Hunedoara nu ne este CPnoscutii.

Nurnai pentru a demonstra că nu este fiul lui Sigismund, Maior
exagerează vîrsta eroului nostru. Tatăl lui Iancu a fost Voicu, unul
dintre cnejii româ.n i <l-in ţinutul Hunedoarei.
178
carele se bătu cu ungurii, cînd întrară ei întîiu în Ar-
deal, au fost romîn anume şi nu de altă viţă? Şi totuşi,
Enghel, în de multe ori pomenita lui Apendice, § 9,
zice că el are îndoială, oare fost-au Gelu prinţip romî-
nesc au bulgăresc. Nice nu aduce nici o pricină a în <lo-
ialei sale, măcar nălucită dacă nu adevăraHL Lucru
care e mai de nemica !
Ci sfătuim pre dumnealui Enghel ca să mai citcasd't
oclată pre mai sus lăudatul Notariu a lui Bela, c.'iruia
nimene doară nu-i dă atîta crezămînt pre cum Enghel.
Să citească, zisei, capul 24, unde aceste cuvinte sînt:
„Unde Gelu, oare carele romîn, tinea domniia" ,a> si
la cap 26: ,,Eşi asupra lui Gelu,' duca romînilor".'1·>
Poate fi vro umbră de prepus d Gelu sau să nu fi fost
romîn, sau să fi fost prinţip bulgăresc şi nu romîncsc?
Întru acelaşi § 9, zice că Gelu au fost om becisnic.
Ci, domnul sau craiul acela, carele însuşi cu capul
său iase asupra protivnicilor, şi împreună cu armaşii
săi se oşteşte pentru ţeară şi pentru supuşii săi, pănft
la o picătură de sînge, oare cuvine-se să se zică om
becisnic, tocma de s-ar şi întîmpla sft piiardft răsboiul,
carea multor harnici s-au întîmplat în lumea aceasta?
Aşa Gelu, pentru că nici un prepus nu avea de năvălire
protivnică, negătit, cu puţini ostaşi asupra preagăti-
117 ţilor şi pre furiş/ întraţilor în Ardeal protivnici, în-
suşi cu capul său eşi la răsboiu. Nicc altmintrea, fără
vitejeşte oştindu-se acolo, unde îl ajunseră protivnicii
armaşi, acoperit de săgeţile ungurilor cele asupra lui
descărcate, căzu mort Gelu. Oştindu-se vitejeşte, zisei,
căzu Gelu. Că, de l-ar fi prins viu ungurii în fugă, nn
e îndoială că nu cu altă moarte mai blindă i-ar fi pus
sfîrşit, ci l-ar fi spînzurat, după datina lor, precum
spînzurase pre Lab6rţi, duca sclavilor cel din cetatea
Hung, cînd fugind dinaintea ungurilor cătră cetatea
z~mlu, ajungîndu-1 cu fuga, îl prinseră în drum, cum
spune notari ul, la cap 13 /> vezi mai sus, § S.
17!)
§ 8
Alegerea lui Tuhutum spre domniia romini-

lor în Ardeal
Enghel, în Apendicea sa cea despre începutul
romînilor, § 9, zice că romînii din bună voia sa dînd
mîna, nu asemene legătură făcură, ci pre Tuhutum,
ungurul arhistratig, domn şie şi-l aleseră.li> Ca cînd
adecă romînii nu aşa s-ar fi supus lui Tuhutum, pre-
cum doară supuşi era ungurii, adecă ca nişte cetăţeni
şi ai patriei fii, ci ca cînd s-ar fi dat cu totului tot robi.
Nu alta, mi se pare, îl face pre Enghel a se surupa la
această rătăcire, fără idea sau închipuirea, carea e
118 acum în ţările acestea / despre numele domn. Aici
toti aceia, carii au în mosiile sale supusi slujitori, ce
se 'chicma mainainte iobagi, şi le dau Io~ zile de lucru
prcste ann, se numesc domni supuşilor acelora. De
unde atîţa domni sînt în ţeară, cît stăpîni se numără,
carii au oameni de aceia, în moşiile sale, ce le lucră
lor spre plătirea cîştigului, cu carele se hrănesc din
moşiile stăpînilor acelora. lară, în zilele lui Tuhutum,
romînii pre nimene altul nu-l chiema domn, fără sin-
gur pre acela, carele era împărat, craiu, prinţip, duca,
cu un cuvînt, carele era căpetenie ţării sau împărăţiei.
Acela obiccaiu pănă în veacul nostru au rămas la ro-
mîni, în Moldova şi în Teara Romîncască, ca nimene
altul să nu se chiiame domn, fără vodă din Bucuresti
şi vodă din Iaşi, adecă prinţipul Tării Romîneşti 'şi
prinţipul Moldovei. întru acelaşi chip era şi Gelu, în
Ard"al, romînilor domn, precum se vede din Notariul,
cap 27. unde zice că atunci lăcuitorii ţării văzînd moar-
tea domnului său, a lui Gelu, din bună voia lor, cu
darea de mînă, şi-l aleseră loruşi domn pre Tuhutum,
Nice altmintrea ş-au ales romînii loruşi domn pre Tu-
hutum, de cum avuse domn pre Gelu, adecă căpetenie
sau da::a. Că nici dintru alt îndemn se plecară romînii
a-~i alege lor domn pre Tuhutum fără că Gelu, pre
HIO
carele pănă aci l-au avut domn, muri. > Lîngă acestea,
0
au nu şi lui Tuhutum îi era domn Arpad, după mărtu

risirea notariului, cap 24? Au dară pentru aceaia vei
zice că Tuhutum fu rob lui Arpad sau ca unul dintră
aceia carii dau zile de lucru în tările domnilor sau
stăpînilor săi? / '
119 Mai chiar se lămureşte aceasta din alegerC'a lui Al-
mus spre stăpînirea ungurilor, carea o spune Notariul,
la cap 5, unde scrie cum ungurii, din bună voia lor,
îşi aleseră loruşi ducă şi poroncitoriu pre Almus şi îi
jurară lui credinţă. a) Întru acelaşi chip romînii, din
bună voia lor, aleseră pre Tuhutum, fără nici o osc:bire
al'a, de cum făcuse ungurii cu Alm, fără că romînii
fiind creştini nu au întărit jurămîntul cu vărs<1.rea
sîngiurilor sale, după obiceiul cel păgînesc al unguri-
lor, ci după datina sa cea vechie, lîngă jurămînt dederă
mina si, fără că romînii dederă lui Tuhutum titulă
de domn, după obiceiul ce avea a chiema pre căpe
teniia tării domn, iară nu titulă de ducă si de poronci-
toriu, cum făcuse ungurii cu Almus, după' obiceiul lor.
Aşa, şi lui Arpad, cînd se făcu căpetenie ungurilor,
cum scrie Notariul, la cap 13, îi jurară credinţă ungu-
rii toţi.bl Asemenea lui Zultus, ginerelui lui Menumo-
rut romînului, cum la cap 52 scrie Notariul.v) În tocma
şi lui Tocsun, nepotului lui Menumorut, cum ne lăsă
mărturisit, la cap 57, Notariul.g>
Dela care neam, cite învinseră pre acele vremi ungu-
rii au poftit jurămînt? Sau pre care neam au suferit
ca, din bună voia sa, să-şi aleagă dintră căpitanii un-
120 gureşti, cu darea de mînă, domn, / sau cu ori ce titulă
de căpetenie? în mijlocul luminei ceii de amiază zi
dară vrea să se întunece şi vrea să orbească ori carele
nu vede, din peristasurile cele scrise de Notariul lui
Bela, cum că romînii nu altmintr.ea ş-au ales loruşi
pre Tuhutum, de cum ungurii ş-au ales loruşi căpete
nie pre Almus sau pre Arpad şi ceia 1alţi. Ci ungurii
nu i-au ales pre aceştea, ca ei să le fie lor robi, cum sînt
oamenii cei din moşiile domnilor celor din ţările aces-
tea. Afară <le toată îndoiala dară iastc, că cu alegerea
181
lui Tnhutum nici o schimbare nu s-au făcut întru cădin
tcle romînilor, în Ardeal, ci numai în locul domnului
~elui mort s-au ales lorusi romînii domn sau duca si
căpetenie p~c Tuhutum, cit, precum Gelu fusese romî-
nilor domn sau duca, aşa, de aci înainte le fu romînilor
domn sau duca Tuhutum; şi, precum lui Gelu, aşa şi
lui Tuhutum fură romînii supuşi politiceşti, iară nice
<le cum alt felin.
Deci, Tuhutum se fece domn sau prinţip, adecă crăi
şor romînilor în Ardeal, şi după dînsul, lîngă familia
lui rămăse această domnie, cît, precum Tuhutum, aşa
şi ceia lalţi după dînsul, din sîngele lui, pre rînd fură
domni sau crăişori romînilor în Ardeal, pănă la Giula
cel l\Iic, pre carele învingîndu-1 Sfîntul Stefan, craiul
ungurilor, carele întîiu aşeză împărăţiia ungurească,
îşi supuse şic Ardealul şi pre romînii cei din Ardeal;
şi aşa alipind lăudat.ul Stcfan Ardealul lingă ţeara
ungurească, atunci îşi pierdură romînii în Ardeal dom-
niia. Notariul, cap 24, 27.a> /
[21 De oară ce ostaşii acei ungureşti a lui Arpad, cu a
cărqra ajutoriu începu Tuhutum la Ardeal ca, după
îngăduinţa lui Arpad, să-şi cîştigc luişi ţeară, nemica
nu s-au amestecat la alegerea lui Tuhutum, ca să ră
mînă el domn în Ardeal, nicc nu-i jurară lui credinţă,
precum au făcut lăcuitorii, măcar că datină era la
unguri, ca şi ost0şii cu ceia lalţi să joare noului domn
sau ducă credinţă, prcc.um se vede din Notariul lui
Bela, cap 52, a căruia cuvinte scrise sînt mai sus, supt
slov,1 b; nu fără vreme întrebare se poate aci face, oare
acei ostaşi ungureşti rămas-au aci, în Ardeal, cu dom-
nul romînilor Tuhutum, au s-au întors la domnul său
Arpad, duca ungurilor.
Cu adevărat, de vom lua aminte la împrejurările
ungurilor cele de atunci, nu se poate crede, acei ostaşi vi-
teji ungureşti să fi rămas cu Tuhutum în Ardeal. Numai
atunci întrasă ungurii în Pannoniia, cu cîţi domni
şi cu cite ghinte tari pentru ca să cuprindă toată
Pannonic şi cu statornicie să se aşeze în ia, avea a se
bate ungurii? Cu duca Menumorut, cu duca Salan, cu
182
bulgarii, cu grecii, cu machidonenii, cu duca Glad şi
cu alţii. De unde înţelepciunea şi înainte viderea lui
duca Arpad al ungurilor nu suferea ca acei viteji armaşi,
carii fusese supt povaţa lui Tuhutum, sfi fie despăr
ţiţi şi depărtaţi de ceaia !altă oaste ungurească, cu
atîta mai vîrtos că asemenea e adevărului cum di aceia
era cei mai viteji întră toţi ungurii. Vede-se aceasta/
122 de acQlo, că mergînd aceia cu Tuhutum în Ardeal, se
ispiti ceaia !altă oaste ungun:ască, supt povaţa lni
Tos şi a lui Zobols, să bată pre l\Irnu'.l~orut H'Lrft de
armaşii cei cu Tuhutum, ci fu bătută ÎlBpoi dela Criş,
d_e armaşii lui l\fenumorut, cum, la c;ip 28, !-'crie Nota-
nul. a>
Lîngă acestea, cînd s-au întîmplat unclcya, cu ,-rnn
căpitan unguresc să rămînă şi oanH nii, carii mersese
cu căpitanul, să rămînăacolo, zisei, despărţiţi de gloata
ungurească cea mare, nu lipseşte Notarinl lui Dela
a insămna cum că acei oamEni au răm;is acolo si nu
s-au mai întors la ungurii săi. A~a seric, la cap 4'5, cft
oamenii, carii mersese cu Zu{trd cc se însură în ţeara
grecească, acolo au rftmas şi dupft moartea lui Zuarcl.l,)
De oară ce dară, Notariul nu seric, acei ostaşi ungu-
reşti, carii, supt povaţa lui Tuhutum, s-au bătut cn
romînii, să fi rămas în Ardeal, iastc a crede că aşezîn
du-se Tuhutum domn romînilor în Ardeal, ci s-au în-
tors la domnul său Arpad, duca ungurilor. Ba şi aceaia
nu de uitat dovadă iaste, cum că c,stasii aceia nu se
aşezară cu lăcuinţa în Ardeal, că d'tpcttniia ungurilor
avea obiceiul a da vitejilor săi moşii strălucite, cum,
afară de alte locuri, mărturiseşte, la cap 52, Not.iriul.v)
Ci, să fi dat Tuhutum vrunuia dintru acei viteji, un-
deva, în Ardeal, moşic, nicăiri nu scrie notariul, unde
pre cei ce au dobîndit în ţeara ungurească moşii, /
123 plată vitejiei lor, nu lipseşte a însemna. Nice nu ne
zăhăiaşte pre noi aceaia ce scrie Notariul, la cap 25,
că în cîntările proştilor cele de pre vremea lui, iaste
cum că ungurii toţi îşi căpăta lor locuri şi Ina nume
bun. Pentru că întîiu, cîntărilc proştilor puţină cre-
dinţă au, de oară cc mai multe minciuni cuprind u,.
183
sine, de cit adevăruri. Apoi, acele cîr.tări nu se poate
dovedi că grăesc despre ungurii cei veniţi cu Tuhutum
în Ardeal, ci, cum se vede, grăesc despre unguri preste
tot. Aceaia în ţeara ungurească s-au adeverit despre
unguri, precum în multe locuri înseamnă notariul.
Aceaia s-au întîmplat şi lui Tuhutum, din darul lui
Arpad.•> Şi, de vei sta morţişi că de ungurii cei din
Ardeal grăesc cîntările acele, voiu răspunde că nu de
ung-urii cei veniţi în Ardeal cu Tuhutum au a se înţe
lege, măcar că scriind despre Tuhutum, le pomeneşte
notariul, ci despre ungurii carii au venit după ce s-au
împreunat Ardealul cu ţeara ungurească.
Dacă oamenii aceia, carii au fost întrat cu Tuhutum
în Ardeal, nu au rămas acolo, ci s-au întors la ţeara
ungurească, cînd dară au venit in Ardeal strămoşii
ungnrilor acestora, carii acum se află în Ardeal? !aste
a crede că după cc au învins Sfîntul Stcfan, craiul un-
gurilor, pre Giula, <luca romînilor, cătră începutul
sutei a unsprăzecc dela Hs., cum scrie Turoţi, în Cro-
nica ungurilor, partea 2, cap 29, şi au împrennat Ardea-
124 Iul cu ţeara ungurească/>/ apoi au început a veni
ungurii din teara ungure1scă în Ardeal si a se aseza
cu lăcaşul aici. Că dintru acele vremi au în~eput a î~tra
în teara ungurească multe si desclinitc neamuri, carii
prin căsătorii mcstecîndu-;e Cll ur:gurii, îşi pierdură
numele neamului său şi se anumiră unguri, împreună
cu ungurii cei adevăraţi. Vezi mai sus, cap I, § 6, la
sfîrşit. Precum dară în ţeara ungurească întra alte
neamuri a lăcui acolo, aşa şi ungurii începură din ţeara
ungurească a veni în Ardeal. Iară fiind că nici un scrii-
toriu nu ne lăsă scris ca ungurii de odată să fi venit
gloată din ţeara ungurească, în Ardeal, urmează că
au v~nit pre rînd. C:trca şi de acolo se întăreşte, pentru
că ungurii cei din Ardeal sînt cu lăcuinţa foarte răsi
piţi prin ţeară, nu ca romînii,! ca săcuii sau ca sasii
cei veniţi în zilele lui Gheisa, măcar că întra ccştea
sînt mulţi romîni, carii înainte de venirea sasilor lă
cuia acolo.
184
Asa dară, romînii au tinut împărătiia sa în Ardeal
pănă la a unsprezece sută dela Hs., şi' înainte de a un-
sprăzece sută nu iaste a crede că au fost unguri lăcui
tori în Ardeal. Topeltinus, în cartea sa cea mai sus
numită, cap 5, zice că venind Ardealu supt stăpînirea
crailor Ungariei, craii accştca trimitea la Ardeal voe-
vod, carele să povăţuiască ţeara. Cu voiv6da mergea
nu puţini nemeşi unguri, carii îndulcindu-se de ţeara
aceaia, toţi rămînea acolo şi se întărea cu lăcaşul. Aşa
zice el că se începură ungurii în Ardeal. a)
Nicc ele acolo, că duca romînilor acestora, dela Tuhu-
tum pănă la Giula cel l\Iic, au fost de sînge unguresc,
125 nu urmează / împărăţiia aceasta din Ardeal să nu fi
fost romînească, precum şi dintru aceaia că Ungariei
c craiu din sîngele cel nemţesc, aderă împăratul Aus-
triei, nu urmează împărăţiia Ungariei a nu fi ungu-
rească. Unii zic că Notariul au scris istoria sa, după
tocmeala lucrurilor cc era în veacul lui, iară nu după
adevărul vrcmei acciia cînd au întrat ungurii în Pan-
nonia şi în Ardeal. Să dăm că iaste aşa, cum zic ci,
totusi nici o scărirc nu urmează de acolo cădintelor
rnmînilor celor din Ardeal, pentru că, de vrem'e ce
Kotariul mărturiseste că romînii, din bună voia lor,
cu darea de mină,' îşi aleseră şie domn sau ducă pre
Tuhutum, întocma cum ungurii ş-au fost ales loruşi
pe Aimus, pc Arpa<l ş.c., carea c cca mai strălucită
cădinţă a supuşilor politiceşti sau a cetăţenilor, urmează
că romînii cei din Ardeal, în zilele notariului, toate
cădinţcle cc se cuvin cetăţenilor celor adevăraţi le avea.
§9
Pricina pentru carea rominil din Ardeal

ş-au ales loruşl domn pre Tuhutum
Pricina cca adevărată, căci romîriii din

Ardeal aleseră loruşi domn pre Tuhutum, o spune Nota-
ri ul, la cap 27, adecă pentru că Gelu, pre carele pănă
185
aci îl an1scsc domn, au fost murit, si acum nu avea
domn. De unde se socotiră srt aleagă pre Tuhutum, în
locul lui Gelu. Nu mă îndoesc că şi Tuhutum, precum
foarte dorea să apuce la domniia aceaia, cu marc dra-
gc,ste, cu ariHate semne de bună ,·oire şi cu linguşire
au umblat pre lingă romîni, ca să-l aleagă pre el domn.
Carea cu atîta putea mai pre lesne să lucre, că nu mă
pot îndoi c.um că au ştiut limba romîncască, de oară
126 ce lăcuise în Moldova, intră romîni, şi nu de/ mult
eşise de acolo. precum mai jos vom n·dea. Chiiare
sint acestea. Totuşi Enghcl, la mai sus pomC'nitul § 9,
zicl' că pentru aceaia voiră romînii a-şi afrge loruşi
domn pre Tuhutum, că avea nădejde dt ungnrii îi vor
:1piira asupra cnnwnilor. A grăi aceste îi deckră prilej
lui Enghd cU\·intelc lui Opaforcoş, spionului lui Tuhu-
tum, la Notariul, cap 23, unde zisul spion, ca să îndem-
11(' pre Tuhutnm a se scula cu răsboiu asupra lui Gelu,
domnul romînilor din Ardeal, şi aceasta scrie notariul,

c:I au pus înaintea lui Tuhutnm cum romînii aceia
multe necazuri ptttimcsc dela cumani şi dela piţcnaţi. 0 )
Ci, aceste cuvinte, de se vor socoti cu înţelepciune,
sînt născute mai vîrtos a strica părerea lui Enghrl,
de cît o a ajuta.
Ungurii, înainte de a veni în Pannonia, precum
Enghcl mărturiseşte în Sup!cm.entele Vindiciilor Cor-
11idc.~i<tnc, § 8, an lăcuit în Ucraina de astăzi şi în Mol-
dova, carea, dup.l zisa lui Constantin Porfiroghenitu,
s-a11 numit Atelcusn. l,J Unde, mai sus, zisei că Tuhu-
tum au putut să se înveţe limba cca romînească. Aco-
lo:;;i mfirturise:;;tc Enghcl, asemenea din Constantin
Porf iroghenitu, cum că ungurii eşiră de frica şi de
groaza paţinaţitclor, bătuţi de dînşii_v) Acele, în par-
tea 2, d:JSpre Chivernisirea împăr<1ţiei, cap 38, le scrie
127 Con-;tantin Porfiroghenitu.g) Această frică de / paţi
naţitc, multă vreme au rămas în oasele ungurilor. Că,
precum acoloşi, cap 8, ne lăsă mărturisit Constantin
Porfiroghcnitu, trimiţînd împăratul grecilor pre Ga-
vriîl Cliricul la turci (aşa îi numeşte Porfiroghenitu
186
pre unguri), ca să-i poftească, cu numele împăratului,
cit sculînd oaste, să scoată pre paţinaţite din lăcaşuri
şi să cuprindă ei ţeara, pentru că mai de mult acolo
au fost lăcuit şi dorea împăratul ca să fie ungurii mai
aproape de împărăţiia lui, atunci boiarii ungurilor,
cu o gură strigară toţi: ,,noi cu răsboiu asupra paţina
titelor nu ne vom scula, nice nu sîntem harnici a ne
bate cu dînşii, pentru că ţeara lor e mare foarte, nemăr
ginită multimea norodului, si sînt foarte bătaci.•>
Acelaşi, iaiă acolo, cap 3, zi~e că neamul ungurilor
foarte are frică de paţinaţite, pentru că de multe ori
în răsboae au fost de dînşii învins şi mai de tot prăpă
dit .1'l /
128 De unde, aşa cuvintez. Şi Opaforcoş şi Tuhutum
bine ştiia că ungurii, de frica paţinaţitelor şi împreună
cu ceia lalţi unguri şi însuşi ci, Opaforcoş şi Tuhutum,
fugise din părţile l\foldovei, bătuţi amar nu odată de
paţinaţite, cît de frica paţinaţitclor, ca pre supt pămînt
umbla ungurii. Deci, de ar fi auzit întru adevăr Opa-
forcoş că paţinaţitele cei din l\foldon, şi în Ardeal
fac încurse, au îndemnat-ar fi pre Tuhutum să se ne-
voiască a-si căpăta si Ardealul? Sau, de l-ar fi si
îndemnat, ~u cutezat-~r fi Tuhutum a se ascza în Ar-
deal, de oară ce bine ştiia că, dacă nu au putut toată
ungurimea să stc a la răsboiu cu pa ţin a ţi tele, ci au
fugit dinaintea lor, mai puţin va putea el, despărţit de
ceia lalţi unguri, să se apere de năvălirile lor? Drept
aceaia, de i-ar fi pomenit spionul de paţinaţite, mai
vîrtos s-ar fi abătut cu cuvintele acele dela dorirea
sa carea avea, să capete stăpînirca Ardealului, de cît
s-ar fi îndemnat. Ne îndoit dară lucru iaste că acele
cuvinte nice cum nu le-au grăit Opafcrcoş, ci singur
Notariul, pentru neştiinţa peristasurilor, le-au adaos
din capul său. Deci, aceste cuvinte sînt dintră acele
care Notariul, din capul său le agereşte, şi pentru
aceaia, şi după critica lui Enghel, nu se pot crede.
Vezi mai sus § I, cătră capet.
Lingă aceste, piţenaţii sau paţinaţitele, precum şi
cumanii, după cum mai jos vom vădf I au fost rornîni
187
adevăraţi 1 ,
nu altă ghintă streină. Au poate-se crede,
ei să
fi făcut atîtea năcazuri fratilor săi, în Ardeal?
Chiar dară se vede dintru aceste, că romînii cei din
Ardeal nu pentru aceaia ş-au ales loruşi domn pre
Tuhutum, că doară s-ar fi încredinţat vîrtutei ungu-
rilor celor ce venise cu Tuhutum, ca să-i apere asupra
cumanilor, precum visează Enghel. Carii unguri, pre-
cum văzum mai sus, § 8, nice nu au rămas în Ardeal,
ci s-au întors la domnul său Arpad, în Ungaria./
129 Ci, tocma să zicem că au priimit atunci romînii
pre unguri în Ardeal, pentru aceaia ca uniţi la o laltă
mai lesne să apere ţeara, nici o micşorare de aci nu
urmează mărirei romînilor, ci mai vîrtos se vede înte-
lepciunea lor. Au micşorare unnează de acolo străiu
citelor ghinte ale Europei, că mai multe se uniră la
o laltă, ca cu unită virtute, mai lesne să se poată
apăra asupra năvălirilor protivnice, precum unită e
preastrălucita ghintă ungurească cu nemţii?
CAP VI
PENTRU STATUL ROM}NILOR CELOR DIN ARDEAL

DELA ÎNCEPEREA DOMNIEI LUI TUHUTUM
ÎNCOACE
§ 1
Statul românilor dtn Ardeal în zilele lui

Tuhutum
Enghel, din părerea aceaia, că romînii, cînd îşi
aleseră loruşi domn pre Tuhutum, se dederă lui Tuhu-
tum robi şi nu supuşi politiceşti, carea a lui părere o
răsuflarămmaisus(cap.5, §8), zice, lamaisuspome-
nitul § 9, că romînii, după aceaia fură, după obiceiul
1
Nu există nici o înrudire între români, pecenegi şi cumani.
IH8
ungurilor, rînduiţi la slujba cetăţilor. Cetisc adecă
Enghel, în istoria Notariului, cap. 21, cum Zobols,
unul dintră căpitanii cei mari ai ungurilor, după ce
eşind dintră sclavi şi trecînd Tisa, în ţinutul lui Menu-
morut, fece cu ajutoriul lăcuitorilor cetăţeni o cetate
130 tare de pămînt, căriia îi puse numele/ Zobolsu. La ceta-
tea aceasta mulţi dintră lăcuitorii ţărei rîndui sluji-
tori, carii, zice Notariul că acum se chiamă civiles.a>
Din fapta aceasta a lui Zobolsu, măcar că Notariul
nicăiri nu zice că asemenea să fi făcut ungurii cu romî-
nii din Ardeal, totuşi lui Enghel îi place a grăi că pre
romîni ungurii, după descălecarea sa în Ardeal, îi
puseră la slujba cetăţilor.
Ci, afară de aceaia că Notariul nicăiri nu o spune
aceasta, nicc aceaia nu c adevărat, ungurii să fi avut
datină pretutindinca a pune dintră lăcuitorii ţărei
slujitori la cetăti 1 • Asa, intră sclavi nu făcură nicăiri
aceasta. Ba şi întru ~celaş cap 21, seric Notariul că
Tosu, tatăl lui Lelu, adunînd mulţimea norodului fccc
o cetate tare de pămînt, carea întîni s-au numit Tosu,
iară acum se chiamă Sarvar. Acolo nu fură rînduiti
slujitori dintră lăcuito~ii ţărei, ci o lăsară plină de
ostasi.b) Asemenea făcură la Sătmar, cum întru acelas
cap 21 scrie Notariul,Vl Singur dară din capul său ascuţi
Enghel şi aceasta asupra romînilor.
Măcar că, tocma să fie adevărat aceaia ce zice En-
ghel, acea slujbă nu era sămn de robie, nice de ne-
cinste. Că, precum adeverează Daniel Cornides, în
Vindiciilc Anonimu.lui, secţia 2, cap 1, § 9, sluji-
torii sînt descliniţi de slugi sau de robi, de oară
1 În organizarea teritoriilor ocupate, regii unguri s-au inspirat
din modelul franc al comitatului. În jurul cetăţilor regale unde
era centrul militar şi administrativ s-au organizat comitatelc,
conduse de un comite, numit de rege. Oamenii înarmaţi care apr1rau
cetatea se numeau iobagii cetăţii - .,armaşi, păzitori de cetăţi"
cum le spune Maior. Pe lingă iobagii cetăţii erau oamenii cetăţii
care se îngrijeau de întreţinerea garnizoanei şi a cetăţii. Din rîndul
iobagilor cetăţii s-au ridicat uncie clemente în rîndul nobilimii
numite sen•ienles.
189
131 ce/slujitorii au fostarmaşi,păzitoridecetăţi, nu robi.a>
Această plasă de slujitori sau păzitori la cetăţi, acum
se chiamă dărăbani, carii sînt mestecaţi, şi romîni
şi unguri. Nu dară ceva greotatc desclinită, carea
să nu o fi purtat întocma şi ungurii, s-ar fi pus pe
spinarea romînilor în Ardeal, tocma srt fi fost şi rîn-
duiţi, dupi"'t voia lui Enghel, romînii la slujba cetă
ţilor.
Ba slujba aceasta, aşa uşoară greotatc era, cît dă
răbanii, si romîni si unguri, carii se tinea de cetatea
Gurghiiuiui în Ar<lcal, în varmeghia Turda, lung
proţes avnră ca să nu piiardă grcotatea aceasta. Ci
acum, de puţini ani, pre urmă, cu mare durere a ini-
mei lor fură lipsiţi de cinstita acea slujbă.
§ 2
Statul rominilor din Ardeal, în zllele Sfin-

tulul Stefan, craiului Ungariei
l\Ierge încă mai încolo Enghel, la locul din
sus însămnat, şi zice că totuşi era de suferit soartea
romînilor, de nu o-ar fi năsprit Sfîntul Stefan, craiul
ungurilor, carele pre toţi aceia cc cît de puţin se
împrotivea a priimi credinţa creştinească cea ca-
tholiceascrt, la grea robie îi brtga. Deci, fiind că romî-
nii şi bulgarii ţinea legea cea grecească, nu e îndoială
132 cum că ei urgisiia / credinţa cea catholicească, pen-
tru aceaia aceleşi au păţit, care păţea păgînii, de
cătră Sfîntul Stefan. a)
Ci aceasta, precum şi altele, cîte grăiaşte Enghel
asupra romînilor, îndestulindu-se că o-au zis, nici
cu o mărturie nu o razimă, ca cînd goalelor zise ale
lui asupra romînilor, toţi ar fi detori, cu ochii în-
chişi să creadă.
Apoi, cine poate crede, Sfîntul Stefan, craiul un-
guri lor, atîta urgie să fi purtat asupra legii greceşti,
HJO
ca pre romîni, pentru că ţinea legea grecească, În·
tocma să-i fi batjocorit ca şi pre păgîni, de oară ce
din multe dovede iaste a crede că si însusi Stefan au
fost de lege grecească. Carea şi unii dintră scriitorii
cei ungureşti o mărturisesc? Aceaia iaste adeverit,
că Sfîntul Stefan, craiul ungurilor, fu părtinitoriu legii
greceşti. Carea şi de acolo se adeverează, pentru că
fece mănăstiri de legea grecească, pentru sufletul
său, a crăiasei sale si a fiilor săi. Anume, au făcut
mănăstirea cea din 'valea Vesprem, pentru călugă
riţele cele de lege grecească, cum se ceteşte în Di-
ploma lui, în limba grecească pentru zisa mănăstire
dată. Unde aceste cuvinte se află: .,Rînduesc eu, Stc-
fan ... pentru spăsăniia sufletului mieu, împreună a
soţiei mele şi a fiilor miei şi a toată Pannonia, cele
!alte." Aceste, în Vindiciile mai sus însămnate, sec-
ţia 3, cap 1, § 10, le ceteşte Daniel Cornides. L) Şi
133 în zilele aceluiaşi craiu s-au făcut/ o mănăstire noao,
în Bănat, carea fu dată călugărilor celor greceşti,
din i\Iorisena (Cinad), pre cum se ceteşte la Faptele
Sjîntului Gerardus, episcopului Cinadului 1 ; vezi mai
jos cap 7, § 6.
Pre urmă, tocma cu neputinţă a fi cele ce grăiaşte
Enghel, în treaba aceasta, şi cum că cumplit greşeşte
el aci, asupra istoriei besericeşti, se vădeşte. Pentru
că lăudatul craiu, cum se vede la Turoţi, partea a
doao. a Cronicei ungurilor, cap 34, au murit la anul
Domnului 1038.a) Iară ne unirea şi împărăchiiarea
intră greci şi intră apuseni, carea pănă astăzi stăpî
neşte, au început după moartea Sfîntului Stefan,
1 Maior consideră că mînăstirea de călugări greci din Morisena,
capitala voievodatului românesc din Banat, a fost întemeiată de

Sf. Ştefan, pentru că, pînă la moartea acestuia nu se despărţis{ră.
cele două biserici: orientală şi occidentală. De fapt cel care a înte-
meiat o asemenea minăstire a fost Ahtum, voievodul care îşi avea
reşedinţa la Morisena numită şiCenad. Abia după cucerirea Ban~-
tului a. fost înfiinţată. aici o episcopie catolică. cu centrul la Mon-
sena-Cenad.
191
craiului ungurilor, în zilele lui Mihail Cherularie,
patriarhului dela Ţarigrad, carele fu făcut patriarh
în 25 martie a anului 1043, şi în 8 zile a lui iunie
1059 fu lăpădat, cum în Notiţia fundaţiei lui Thedor
Coriatovici dela Munca.ci, partea a patra, cap 6, § 5,
adeverează Ioanichie Basilovici, proto-egumenul din
muntele Cernec.bl Precum dară în zilele Sfîntului
134 Stefan,/ craiului ungurilor, fiind uniţi grecii cu apu-
senii, romînii nu putea să urgisească credinţa ~puse-
nilor cea catholicească, aşa nici lăudatul craiu, pen-
tru că romînii era de legea grecească, nu putea să-i
gonească. Urmează dară, că Sfîntul Stefan, craiul
ungurilor, întru nemica nu au smintit cădinţele ro-
mînilor, nici în Ardeal, nici airea. Ba încă, osebite
privileghiuri au avut romînii dela Sfîntul Stefan1 ,
craiul Ungariei, cum arată Prai, în Disertaţia 7, § 7.
§ 3
Statul rominllor din Ardeal după Sfântul
Stefan, craiul ungurilor
Ci şi întru aceaia schiopătează Enghel, cînd
acoloşi zice că îmulţindu-se încet cădinţele _nemeşilor, .
fură înstreinaţi romînii de a purtare deregătorii publice,
şi cu alţi proşti fură lipsiţi de unirea naţioanelor
în Ardeal. întru carea, mainainte de toate se cuvine
să ştim ce iaste unirea naţioanelor în Ardeal. Carea
răspicat o arată Carol Eder, în Notele istorico-critice,
care le-au dat el şi s-au tipărit în Cluj, la anul 1791,
asupra Suplichei romînilor, la numărul 15 şi 16.
Acolo, la numărul 16, aduce Eder scrisoarea lui Lo-
randus Lepeş, viţe-vaivodului Ardealului, din anul
1438, din carea, precum şi din cele !alte, se pricepe
1 Excelentă critică făcută de Maior. Despărţirea celor tlouă

biserici s-a făcut în anul 1059, deci e logic că, pe motive religioase,
românii n-au f~st asupriţi de Ştefan I.
192
şi care sînt naţioanele acele ce făcură întră sine unire.
şi şi în ce stă unirea lor, carea, cu un an mai nainte,
adecă la anul 1437, s-au fost făcut. 1 Feceră adecă
nemeşii, săcuii şi sasii intră sine legătură, cu jură
mint întărită, ca. ori cînd vor buti turcii în ţinutul
sasilor, nemeşii să le dea ajutoriu, şi cînd s-ar întîm-
135 pla/ să se mai scoale prostimea asupra nemeşilor,
asemene sasii să ajute pre nemeşi întru apărare asu-
pra proştilor. a)
De aciia, zice Eder, la numărul 15, că nu ghinta
ungurească, ci singuri nemeşii dintră unguri sînt
priimiţi intră naţioanele cele unite în Ardeal,b>
Ci, şi din scrisoarea lăudatului Lepeş, cea din anul
1437, pre cum şi din mărturisirea capitulului bese-
ricii Bllgradului, cea despre unirea aceasta, la anul
1459 scrisă, arată Eder, la numărul 15, cum că nu
neamul unguresc, ci nem"şii fură socotiţi intră naţioa
nele cele unite sau pr imite în ArdeaI,v) Aceaiaşi
136 vedeşte/Eder acoloşi din Aprobate, partea 3, titula
1, unde zice că măcar că se face pomenire de toată
ghinta ungurească, totuşi, cînd vine a grăi despre
osebitele legi ale unirei, nu ungurii, ci feţele nemeşeşti
şi oraşele varmeghiilor (din care fieşte carele, după
legile ungureşti, iaste atîta cît o persoană nemeşască)
se pomenesc.a> Aşa, şi în dieta cea din anul 1557,
zi 1 iunie, la Turda adunată, se zice universitatea ce-
lor trei naţioane, a nemeşilor, a secuilor, a sasilor .1>>
Ci, se poate vedea mirare acoloşi, zice Eder, cum
de nepo:nenindu-se în monumenturile aceste ungurii,
fără numai aceia, carii sînt nemeşi, totuşi săcuii şi
sasii toţi pururea se pomenesc. Pricina e, zice, căci
cătră începutul a sutei cinci spre zece şi după aceaia.,
1 Înţelegerea de la Bobilna între nobili, sasi şi secui este cuno:i-

cută sub numele de „Unio trium nationum".'
193
13 - Istoria românilor în Dacia, vol. I
săcuii toţi aceleşi cădinţe avea, care au nemeşii.
Ci, în anul 1562, fiind că unii dintră săcui au luat
arme asupra prinţipului Sighismundus, o parte din-
tră ei fură desbrăcati de cădintele cele vechi ale să-
l37 cuilor.v> Aceaiaşi,/ zice Eder sas'ul, se cade a se judeca
despre sasi. Pentru că fiind sasii cei din pămîntul cel
crăesc atunci slobozi, după vreme eşind unii din sca-
unele cele săseşti la varmeghii şi la scaunele cele
săcuesti, fură acolo făcuti iobagi. A căriia întîm-
plări 'mărturii sînt artic'ulii dietii din anul 1608,
21 septemvrie, din anul 1616, 17 aprilie, şi din anul
1618, 12 aprilie.a) Pentru aceaia acoloşi, la numă
rul 15, zice Eder că ghinta ungurea~că nu în cît e
ghintă ungurească, are cădinţa cetăţeană în Ardeal,
nice pentru aceaia că oare carele e de ghintă ungu-
138 rcască/urmează să fie cetăţean de Ardeal. Pentru că
d:1.că nu e nemeş ungurul, nici cum nu e cetăţean în Ar-
dr)al. Aceaiaşi se cade, după înţelesul cel mai sus dat,
a zice si de săcui si de sasi: că nu toti săcuii si sas ii
sînt c:tăţeni în Ardeal.a) · '
Deci, fiind trei naţioane unite la olaltă, în Ardeal,
adecă nemeşii, săcuii şi sasii, şi nemeşii, fiind în
Ardeal, o parte unguri, alta romîni, sau stînd adu-
narea nemesilor din unguri si din romîni, fieste carele
vede că n1.t'ionul cel din di~ dintră cele trei ~atioane '
. .
c alcătuit din unguri, carii sănt nemeşi şi din romî-
nii, orii asemene sînt nemeşi. Iară, de nu se ţin de
cele trei naţioane unite rominii cei ce nu sînt nemeşi,
nici ungurii cei ce nu sînt nemeşi nu se numlră în-
tră. cele trei naţioane unite sau priimite în Ardeal.
Asenene, de nu se socotesc a fi cetăţeni şi fii patriei
ro.nînii aceia, carii nu sînt nemeşi, întocma nici un-
gurii aceia, carii nu sînt nemeşi, nu se socotesc a. fi
cetăţeni şi fii patriei în Ad~al. Şi, pre urml, precum
romînii carii nu sînt nem~şi, nu pot dobînii deregă
torii publice pJlitice?ti, ap şi ungurii carii nu sînt
194
nemeşi nu pot dobîndi aceleşi deregătorii. Cu un cu•
vînt, romînii carii sînt nemesi, întocma sînt cu un•
gurii cei ce sînt nemeşi, într~ toate. Şi ungurii carii
nu sînt nemeşi, întocma sînt cu romînii aceia, carii
nu sînt nemeşi. De unde, pre cum chiar iaste că ghin•
ta ungurească nici o nedreptate nu au făcut ghintei
cei romîneşti, aşa cu mina să pipăe deşertăciunea
vorbelor lui Enghel, cînd preste tot zice că romînii
fură înstreinaţi de a purtare deregătorii publice şi
cu alţi proşti fură lipsiţi de unirea naţioanelor, în
Ardeal./
139 Nu fără vreme dară scriseră romînii cei din Ardeal,
în S·tblica sa, cea cătră Leopold al doilea, împăratul
rom milor, dată, cumcă mai nainte zisa unire a celor
trei naţioane, în Ardeal, nici o vătămare nu făcu
neamului romînesc, ba întru acelaşi veac, cînd se
fcce 1ceastă unire, în prea frumoasă floare era nea-
mul romînesc, pentru că din sinul neamului acestuia,
Ioann Corvin de Huniad fu făcut întîiu va1vodă tărei
Ardealului, după aceaia fu înălţat a fi guberriator
a toată împărăţiia ungurilor, şi împreună mai mare
arhistratig oştilor a toată Ungaria; iară nemurito-
ri ul fiiu al acestuia, Matias, fu făcut craiu împără
ţiei ungurilor, şi, ca să tăcem pre alţi vaivode. ai
Ardealului, carii fură dintră romîni, Ioan Gheţi,
dintru a căruia familie şi acum spun că mai sînt ne•
meşi romîni, în varmeghia Dobîca, fu gubernator
în Ardeal, iară Stefan l6jica, asemene romîn, fu can•
ţelarius, în zilele prinţipului Sighismundus Batori,
cătră capetul sutei 16. Iară cătră mijlocul sutei acei 4
iaşi, Nicolae Olahus din părinţi romîni născut în

Sibiiu, fu arhiepiscop al Strigonului şi al Ungariei
canţelarius, şi frate-său l\fathei era jude crăesc de
moşie, la Ardeal, în scaonul Sas-Va.roş.a>/
140 Din toate aceste, luminat se vede a fi cu totul des-
vînată cuvîntarea lui Eder, carele în mai sus pome-
nitele Note istorico-critice, cu.aceaia în deşert se tru,;
195
deşte a scări pre romînii cei din Ardeal că nicăiri
nu se află romîni să fi fost anume chiernati la sfatu-
rile cele de obşte ale ţărei, adecă la dietă, nice nu
se pomenesc nici odată, întru acele sfaturi, romînii
ca alţi cetăţeni şi fii ai patriei ale celor trei naţioane
unite.
Ci, de oară ce nemeşii, unii sînt din neamul cel
unguresc, unii din neamul cel rorr.înesc, pururea,
ori ce s-au lucrat, cu numele nemeşilor, atîta se înţe
lege a fi lucrat cu numele nemeşilor celor din neamul
romînesc, pre cum cu numele nemeşilor celor din nea-
mul u 1gure5c, Deci, cînd se chiema la dietă nemeşii
cu săcuii si cu sasii, atîta se chiema romînii nemesi,
pre cît şi i.l'.lgurii nemeşi. Nu era de lipsă să se an'u-
m,~ască romînii, precum nu se anumea nici ungurii,
fără de obşte nemeşii. Că pre cum neamul romînesc,
ca neam romîne5c, nu era intră naţioanele cele unite
sau priimite, aşa nici neamul unguresc, ca neam un-
guresc, nu e intră lăudatele trei naţioane ale Ardea-
lului, fără nemeşii, carii sînt şi dintră unguri şi din-
tră romîni alcătuesc una din cel~rci natioane unite
sau pri imite, carea însuşi Ecler o cu"noaşte şi o mărturi
seşte. De oJ.ră ce dară romînii carii sînt nemeşi, se
număra intră naţioane, urmează că şi romînii, adccă
carii sînt nem~şi tot de a una au fost chiemaţi la sfa-
turile ţărci cele ~e obşte. Nici aci nici o strîmbătate_
nu s-au făcut cîndva neamului romînesc de cătră
neamul unguresc. Toată temelia dară ·a cuvîntării
141 lui Eder, ceii asupra romînilor e/surupată. De unde,
neamul romînesc, pre cum nici odată nu au pătimit
nici o nedreptate de cătră neamul unguresc, aşa, cu
acelaşi mărit neam unguresc trăbue pururea adîr.că
pace, după constituţia patriei, cu cucerie să ţină şi
în linişte, dela carea atîrnă fericirea, să custe, supu-
nîndu-se fieşte carele cu credincioasă ascultare dom-
nilor şi mai marilor săi.
196
CAP VII
PENTRU ÎMPĂRĂŢIIA LUI MENUMORUT ŞI A

LUI GLAD
§ 1
Se spun marginile şi cuprinsul împărăţiei
lui Menumorut şi a tui Glad, din Istoria
Notarlului Iul Bela
Marginile Pannoniei, cum scrie Notariul,
la cap 9 şi 11, la carea îndemna ruşii şi duca Galiţiei
pre unguri, ca să meargă a o apuca, despre o parte
sînt din colo de Tisa şi de Dunăre, de altă parte, dela
codrul Igfon şi de cum iase Someşul din Ardeal şi cură
în Tisa, pre lîngă Ardeal, preste Murăş, de cum se
iveşte acesta din Ardeal; asemene, de cum iase Mu-
răşul din Ardeal, în stînga, preste Timiş, pănă la
cetatea Urşava. lmpărăţiia dară a lui Menumorut
era din Someş, cum iase acela din Ardeal şi dă în
Tisa, întră Tisa şi întră Ardeal, pănă unde se scură
142 Mură..5ul în/ Tisa. Iară a lui Glad împărăţie au fost
dela ivirea Murăşului afară dela noi, din Ardeal,
înstînga, pănăla Urşava. lnsă, la cap 44, Notariul zice
a fi fost întinsă împărăţiia lui Glad mai încolo, adecă
pănă la cetatea H6rom. Dintru aceste urmează că,
pre cum nice ruşii, nice duca Galiţiei nu pomeniră
nemica cătră unguri de Ardeal, spunîndu-le cuprin-
sul Pannoniei, aşa Ardealul nici cum nu se socoteşte
intră ţinuturile Pannoniei, precum nice Notariul
nu-l numără între acele. Cuvintele Notariului, lati-
neşte, sînt mai sus la cap 5, § 2. Care să le ceteşti.
§2
Ce fetlu de ghtnte sau neamuri era atunci
în Patmonia din coace de Dunăre, cind au
ajuns ungurii în Pannonta
Cînd au întrat ungurii în Pannonia, carea
acum se zice ţeara ungurească sau Ungaria, aşa se
197
povesteşte în Istoria Notariului, cum cetirăm mai
sus, lătineşte, din capul 9. Cum că în Pannonia lă
cuitori era sclavii, bulgarii , blahii sau romînii şi
păstorii romanilor. Dară, care neam, în care parte
a Pannoniei era? Aceasta o spune acelaşi Notariu,
cum cetirăm mai sus, lătineşte, din cap I 1. Adecă,
Pannoniia cea din colo de Dunăre o ţinea romanii,
şi acolo, pănă în Dunăre, aşezase păstorii săi. Iară
întră Dunăre şi întră Tisa era se lavii şi bulgarii,
supt stăpînirea lui Salan, pănă în marginea
ţării lcsilor si a rusilor, cit, în marginea tării
leşilor, 'dela }.iuncaci 'şi dela Ungvar îmcpînd în
jos, era sclavi, precum mai lămurit se vede din capul
12, la Notariul, unde scrie că sclavii din eara Bnl-
143 gariei fură duşi la/ marginile ruşilor. 0 > Iară dela sclavi
în jos, pănă unde se descarcă Tisa în Dunăre, era
bulgari. J;)e vreme ce dară în Pannonia, din colo de
Dunăre, era romanii, din coace de Dunăre, pănă în
Tisa, era sclavii şi bulgarii, care răspicat se spun la
Notariul, blahii sau romînii unde vor fi? Urmează
că romînii au fost din coace de Tisa, dela Somes,
pre lîngă Ardeal, şi dela Ardeal afrră, intră Mură.ş
si intră Tisa, pănă unde se afundă l\Iurăsul în Tisa,
iară în stînga Murăşului, afară de Ardc~I, pănă la
cetatea Urşava, ba părul la cetatea Horom. Şi aşa
lăcuitorii împărăţiei lui Menumorut şi ai împărăţiei
lui Gad sau Glad, toti era romîni.
Nice să nu te uiti la 'aceaia, că Notariul lui Bela,
la cap 11, zice că 'lăcuitorii ţării lui lVIenumorut se
zic cozar. Pentru că, de vreme ce rusii, vecinii Pan-
noniei, chiar spuseră ungurilor că în 'Pannonia, afară
de păstorii romanilor, carii era din colo de Dunăre,
sînt sclavi, bulgari şi blahi sau romîni, şi sclavii cu
bulgarii era intră Dunăre şi intră Tisa, nici o în-
doială nu poate fi cum că aceia, pre carii Notariul îi
chiamă cozar, au fost blahi sau romîni.
Nici să nu gîndeşti că ruşii, la cap 9, zicînd că
afară de sclavi, de bulgari şi de păstorii romanilor sînt
lăcuitori şi blahi sau romîni, au înţeles doară pre
198
rominii sau blahii cei din Ardeal, nu, că, precum mai
sus, § 1, însămnarăm, blahii din Ardeal nu se ţinea
de Pannonia, şi ruşii vorbesc de lăcuitorii Pannoniei.
Ba, de blahii cei din Ardeal nice nu au ştiut ungurii
144 nemica,/ pănă cînd nu descoperi aceasta lui Tuhutum,
Opaforcoş. Aşa dară, de vreme ce chiar spune Nota-
riul că sclavii şi bulgarii era întră Dunăre şi întră
tisa, urmează că cei din coace de Tisa, toti au fost
romîni. '
Nice nu e lucru strein acela, intră romîni, ca unii
intră <linşii, după desclinite locuri, să aibă deose-
bite nume. Aşa şi astăzi, pre cei ce sînt în munţii
cei de cătră ţeara ungurească şi învecinaţi împărăţiei
lui Menumorut, îi numesc mocani sau moţani. Pre cei
din Ţeara Romînească îi chiamă munteni, şi cele
hlte. Vezi Prefaţia prea învăţatului, ci nenorocit
Gheorghie Şincai, fostului oare cînd şcoalelor norma-
Ieşti director, în Ardeal, cea înaintea Elementelor limbei
daco-romîneşti, celor în Buda, la anul 1805, tipărite.
Iară cei dintru împărăţiia lui Menumorut romîni,
poate era colonie romană adusă din cetatea Cosa cea
din Calabria sau cea din Etruria, în ţeară italieneas-
că. Din Cosa se fece cosani1 ( cosani), adecă oameni
din Cosa, şi fiind că domestic lucru e romînilor a
schimba n a cuvintelor celor lătinesti sau italienesti
în r, pre cum şi r în n, din cosani 'se fece cozari, 'şi
fiind că si la lătini si la italiani si la romîni, de multe
ori s, mai vîrtos cînd stă intră cioao vocale, s-au obi-
cinuit a se răspunde ca z, Notariul, după sunet, îl
scrise cu z, c6zar (cozar). Aceaia este adevărat că în
locurile, unde zice notariul că era cozarii, se aflară
după aceaia a fi lăcuitori vlahi sau romîni, şi pănă
1 Etimologia propusă de Maior este greşită. Cozar nu vine de

la cetatea Cosa, ci de la cazari, popor a cărui origine nu poate fi
precizată încă - se presupune că erau de origine turcă şi care lo-
cu ia în regiunea Volgăi reuşind chiar să întemeieze un stat în seco-
lul X. Se pare că ungurii au antrenat, în trecerea lor prin regiunile
locuite de cazari, un trib al· acestora, care s-a asezat în ducatul
lui Menumorut. '
199
astăzisînt acolo. De unde nu e îndoială că cozarii
Notariului au fost romîni.
Aşa, lăcuitorii cei dintru împărăţiia lui Glad, pu-
rurea s-au pomenit a fi romîni, pre cum sînt şi astăzi,
afară de niscari sîrbi, carii mai tîrziu au întrat acolo.
Romîni dară au fost şi supuşii lui Glad./
145 Zice mai încolo Notariul, la cap 11, că Menumorut,
nepotul lui Morut, pentru aceaia fu de unguri anumit
Menumorut, căci avea multe vrute sau tiitoare. Aceas-
ta e din cele ce Notariul le agereşte 'din capul său.
Pentru că Menumorut nu e alta, fără minor Morut1
( mi1tor M orout), carea însemnează Morut cel mai mic,
ca să se deosebească de bătrînul, moşul lui, Morut.
De unde, după dialecta cea de acum a romînilor s-ar
zice Micmorut sau Morut cel mic, carele atunci, după
cuvîntul italienesc meno (meno), ce vine dela lăti
nescul minor sau minus (minor sau minus), se zicea
Menomorut şi Menumorut, că o al cuvintelor celor
lătineşti şi italieneşti, romînii, de multe ori îl mută
în u. Iară în unele cuvinte de aceste, acum pun o,
acum u, pre cum dormit şi durmit. Aceasta e pricina
căci Notariul acum scrie Menomorut, acum l\Ienu-
morut. Vezi la Notariul, cap 19, 20 şi 21.
§ 3
Menurnorut au fost rornfn

Ba, cum că nu numai supuşii lui, ci
si însusi el, Menumorut au fost romîn, nu întune-
cat, mi' se pare, se culege din cuvintele Notariului,
cap. 20. Că, cerind Arpâd, duca ungurilor, dela Me-
numorut, ca să-i dea lui ţinutul dela Someş pănă la
hotarul Nir, şi pănă la poarta Meseşului, dintru
aceaia cădinţă, că locul acela au fost a craiului Atila,
1 Etimologia pe care Maior o face numelui Menumorut eite
greşită.
200
de unde, fiind el al lui Ati1a strănepot, după drep•
tate trăbue Menumorut strămoşeasca moşie să i o
întoarcă, Menumorut îi· răspunse că, măcar au fost
a lui Atila locul acela, nu se cade el să-l întoarcă lui
146 Arpad, de oară ce/ Atila cu nedreptate l-au ţinut,
pentru că dela strămoşul lui Menumorut, cu puterea
l-au fost luat Atila.a)
De vreme ce dară, Atila au fost luat tinutul acela
dela strămoşul lui Menumorut, lipseşte 'să vedem de
ce neam au fost strămoşul lui Menumorut; care lucru
cu puţină greotate, mi se pare, se poate mărgini. Că
aceaia să ştie că, după ce au lăsat împăratul Aurelian
Dachia de supt stăpînirea împărăţiei romanilor, Da-
chia o domniră gotii. Aceaia încă se ştie că pre goti
i-au scos din Dachia hunii, intră carii au fost Atila.
Pre urmă şi aceaia am vădit mai sus (cap 3), cum ro-
mînii, şi după zilele lui Aurelian, pururea au rămas
în Dachia. De vreme ce dară, Atila mai tîrziu, după
scoaterea gotilor din Dachia, s-au făcut craiu, ur-
mează că strămoşul acela a lui Menumorut, dela ca-
rele cu puterea au luat Atila zisul ţinut, nu au fost
de neamul goticesc. Că, ce minie turbată avea hunii
asupra gotilor, cine poate crede să-l fi suferit ei
pre got, pănă cînd s-au rădicat craiul Atila să împă
răţească întracel loc al Dachiei? Vezi mai sus, cap
4, § I. Ci, precum firea lucrurilor omeneşti ne în-
vaţă, acele ghinte nomade, care venea în Dachia, se
nevoia a cuprinde şesurile, nu munţii, ba nice şesurile
nu ajungea a le moşteni toate. Pentru aceaia, măcar
că şi la şesuri era romîni mulţi agonisitori de pămînt,,
în cele mai multe locuri ale şesurilor acelora, supuşi
veneticelor ghinte varvare, totuşi, iaste a crede că
prin munţi romînii avea căpeteniile sale, din neamul
său, carii, după împrejurările timpului precum ei, pen-
tru ne asemănarea puterei necutezînd a coborî la şesuri
cu răsboiu asupra veneticilor varvari, lipsea să ţină
147 pace cu aceiaşi varvari, aşa, varvarilor/ fără folos,
ba primejdios lucru era a se încumăta să dea răsboiu
asupra romînilor celor prin munţi. Dintru aceste
201
căpetenii sau duci romîni au fost strămoşul lui Me-
numorut, în munţi, la rîul Crişului, pre carele apoi,
Atila, cînd au cuprins Pannonia, l-au lipsit de ţinu
tul acela, intră Tisa şi intră Someş, pănă la hotarul
Nir şi la poarta Meseşului. De unde urmează că Menu-
morut, pre cum şi însuşi numele, carele e cu totul
romînesc, îl vădeşte, au fost romin.
lară, să fi fost strămoşul acela a lui Menumorut.
bulgar, nice cum nu se poate zice, de oară ce pre
acele vremi, cînd au luat Atila cu puterea dela stră
moşul lui Menumorut zisul ţinut, nici pomenire nu
era de bulgari în Dachia. Drept aceaia, cînd zice Nota-
riul, la cap 51, că Menumorut cu bulgărească inimă
şi cu trufie au poruncit lui Arpad, duchei ungurilor,
nu poţi să tragi dintru acele cuvinte ale Notariului
cum că Menumorut au fost'bulgar. Că Notariul nu
pentru alta zice că l\Ienumorut au poruncit lui Arpad
cu bulgărească inimă, fără că, în părerea ungurilor,
bulgarii era oameni cu trufie, sumeţi şi carii batjo-
corea pre unguri. De aici iaste că Arpad, cum scrie
Notariul, la cap 39, înbărbătînd pre unguri la răs
boiu asupra bulgarilor, zice: ,,O schithi ! carii prin
trufi ia bnlgarilor, dela cetatea Ung furăţi chiemaţi
unguri". n) De unde bulgărească inimă şi trufie, mi
se pare a fi fost parimie la unguri, cu carea însemna
ei om foarte trufas, sumet si .cu inimă rea spre un-
guri, pre cum iaste'la lătini ~diurn vatinianum (odiitm
Vatinianu111). Aceasta fu pricina căci Notari ul vîrî
acele cuvinte. Ci, şi clintru aceaia se vede că Menumo-
rut nu au fost bulgar, că nici odată nu s-au lăudat
t48 cu bulgarii,/ pre cum se lăuda bulgarul Salanus, la
Notariul, cap. 14. Nice nu au poftit ajutoriu nici oda-
tă dela bulgari, nici nu-i dedere, nici el nu ajută pre
bulgari asupra ungurilor. De unde urmează încă că
nici preteşug nu au fost intră Menumorut şi intră
bulgari. '
lară acele cuvinte a lui Menumorut, la Notariul,
cap 20: ,,Ci, acum, prin harul domnului mieu, împă
ratului dela Ţarigrad, nimene nu-l poate lua dela
202
mine" (ţinutul acela), nu însemnează alta, fără că
vitei sau familiei lui Menumorut ţinutul acela, de
cătră Tisa, care Atila îl luase cu puterea dela stră
moşul lui Menumorut, mijlocind împăratul dela Ţa
rigrad, fu înturnat şi diript aceaia ţinîndu-1 el cu
dreptate, nimene, după dreptate, nu-l poate lua dda
dînsul. Că Arpad zicea că, după dreptate, i se
cuvine lui, pentru că odată îl ţinuse Atila. Altmin-
trea cum că nici o legătuinţă nu era întră Menumorut
şi întră împăratul dela Ţarigrad, aceaia de ajuns
arată, că asupra comunilor, adecă celor de obşte pro-
tivnici unguri, nice Menumorut nu ceru, nice nu-i
fu trimis ajutoriu dela greci, precum dederă aceştia
·si lui Saianus, din coace de Dunăre, si bulgarilor din
colo de Dunăre. '
§ 4
Răsbolul cel dln tiiu al ungurHor cu Menu-

morut
Ungurii eşind din Galiţia în Pannonia,
adecă în ţeara ungurească, mai întîiu descălecară la
Muncaci, intră sclavi. De acolo dederă asupra cetă
ţii Ungvarului, carea cuprinzîndu-o, pre Loborţi, duca
cetăţii aceiia, îl spînzurară şi supuseră loruşi pre scla-
vii aceia a împărăţiei bulgarului Salan. Notarius, cap
149 12. După ce au/ supus pre sclavii lui Salanus, tre-
cînd Tisa, pre vadul Ladeo, au pornit asupra lui ::\Ie-
numarut şi învingînd, la rîul Crişului, vrură să treacă
ca să dea ră3boiu asupra lui Menumorut. Ci, măcar
că Notariul, la cap 20, scrie că aşa s-au spăimîn
tat Menumorut de unguri, cît n-au cutezat să rădice
mîna asupra ungurilor, şi, la cap 28, zice că Menu-
morut mai vîrtos se găta să fugă în ţeara grecească
decît să vină asupra ungurilor, totuşi, întru acestaş
cap mărturiseşte că venind ostaşii lui Menumorut,
au oprit trecerea ungurilor preste Criş.aJ De unde,
203
precum acoloşi scrie Notariul, ungurii trecînd Tisa,
pre vadul Drugma, se întoarseră iarăşi la Arpad, duca
ungurilor, carele, după mărturisirea Notariului, cap
20, cu mare mînie i-au fost trimis asupra lui Menu-
morut.h)
Precum, după mărturisirea Notariului, era datina
ungurilor acelora, ca nemica să nu lase nepedepsit
spre a izbîndi asupra acelora, asupra cărora odată
au pornit şi fiind că nu au mai cutezat ungurii aceia
să se întoarcă cu răsboiu · asupra lui Menumorut,
măcar că mare minie avea şi Arpad şi toţi nemeşii
ungureşti asupra lui Menumorut, pănă ce nu au supus
loruşi toată Pannonia, ba şi preste Dunăre trecînd
au bătut pre romani, pre bulgari, pre greci, e sămn,
măcar o tace Notariul, că au fost bătălie cumplită,
acolo, la Criş, intră unguri şi intră armaşii lui Menu-
morut şi că bine pişcaţi de ostaşii lui Menumorut, se
întoarseră de acolo ungurii./
150 § 5
Al doUea răsbolu al ungurilor cu Menumorut
După ce multe neamuri au învins unguri
şi le-au supus şie, pre urmă, venindu-le şi săcuii toţi
întru ajutoriu, se întoarseră iarăşi asupra lui Menu-
morut, la cetatea lui, Bihor1 , carea acum se chiamă
Oradia Mare. Aci, iarăşi fu bătălie cruntă, ca care
nici cu un neam, cu cîte s-au bătut pănă aci ungurii,
nu scrie Notariul să fi avut ei. Că zice că 12 zile au
ţinut bătăliia.a> Unde, pre alţii tot cu bătălie scurtă
scrie că i-au învins ungurii.
A trei sprăzecea zi ostaşii lui Menumorut dederă
cetatea ungurilor. Pre urmă se făcu pace intră Menu-
morut şi intră unguri, aşa, ca avînd Menumorut nu-
1 Cetatea Bihor (sau Biharea cum apare în documente) este
a1ezată pe o terasă în apropiere de Oradea.
204
mai o fată şi nici un fecior, carele să urmeze lui întru
împărăţie, făgădui că îşi va da feata după Zultus,
feciorul lui Arpad, împreună îi va lăsa ginerelui său
şi împărăţiia. De carea s-au foarte bucurat Arpad,
duca ungurilor, şi, cum scrie Notariul, la cap 51,
grăbi a face nunta. De unde, pre la înc.eputul a zece
sută dela Hs., romînii, cu moartea lui Menumorut,
văzură sfîrşitul împărăţiei sale ceii
dela Criş, carea
rămînînd lui Z!lltus, ginerelui lui Menumorut, fu
împreunată cu împărăţiia Ung;iriei.b> Aşa romînii
se împreunară cu ungurii şi lui Zultus i se născu fe-
cior T6:::sun, carele, după moartea tătîne-său, ră
măse stăpînitoriu a toată Ungaria. Notariul, cap.
57./
151 Se cade a însămna aci, că Notariul, la zisul cap
51, scrie că oastea lui Menumorut cea asupra ungu-
rilor, au fost din mai multe neamuri adunată'> şi
aşa, la Bihor, nu singuri romînii, ostaşii lui 1\-Ienu-
mxut, steteră în coantră ungurilor, întru acest al
doilea răsboiu. Ci, fiind că Notariul aci, prestc obi-
ceiul său, nu anumeşte neamurile acele, care veniră
întru ajutoriu lui Menumorut asupra ungurilor, de-
spre altă parte, toate vecinile neamuri le învinsese
ungurii, şi pentru aceaia nu era volnice a da cuiva
ajutoriu asupra ungurilor, urmează că adunarea acea-
ia a mai multe neamuri, la Bihor, asupra ungurilor,
din capul său, fără nici o statornicie o iscodi Nota-
riul.
§6
Glad, duca Bănatului, nu au fost bulgar
Notariul lui Bela, la cap 11, aşa scrie, că.•

Glad, din cetatea Vidinului, de preste Dunăre, eşind
cu ajutoriul cumanilor, carii era romîni, precum mai
în jos vom arăta, cuprinsese ţeara, carea acum se
205
chiamă Bănat.t> Iară cînd s-au bătut el cu ungurii
avu ajutoriu, cum ne lăsă mărturisit Notariul, la
cap. 44, din cumani, din bulgari, din blachi, adecă
din romîni. ")
Ca să zici că Glad au fost bulgar, nu poţi avea altă
pricină fără au pentru că din Vidin au venit în Bănat,
152 au pentru că/ avu ajutoriu asupra ungurilori dela
bulgari.Ci, pentru că au avut ajutoriu dela bulgari asu-
pra ungurilor, îndeşert tragi urmare că au fost bulgari,
pentru că asemenea avu el ajutoriu şi dela cumani şi
dela romîni. Nici dintru aceaia, căci au venit din Vi-
din la Bănat, nu urmează să fi fost bulgar. Pentru că,
măcar că preste Dunăre au fost cuprins acum bulga-
rii şi împărăţea, totuşi, pentru aceaia nu poţi zice
atîta să fi fost oviliţi romînii cei de preste Dunăre,
cit sîngele cel roman, cu darea prilejului să nu fi
scînteiat si să nu fi flăcărat în trînsii, măcar că nu
au avut norocire de scriitori asa b'ine voitori.carii
ale lor fapte viteze cu anumire' de romîni să le fi
însămnat. Dintre acesti boiari romîni, fură cei doi
fraţi Asan şi Petru, eşiţi de lingă muntele Em cu ro-
mînii, carii mai de multe ori învingînd pre greci,
nu numai pre romîni, ci şi pre bulgari îi scăpară de
supt stăpînirea grecilor, şi îşi agonisiră împărăţie
în Bulgaria. Despre care strălucită faptă, mai încolo
vom cuvînta. Ba, precum la Nichita Honiat, în Jsa-
achie Anghel, cartea 1, se scrie, romînii cei de preste
Dunăre, zăuitîndu-se cu vreme numele Dachiei
ceii Noao, unde prin Aurelian, în mijlocul Misiei,
carea acum se zice Bulgaria şi Servia, au fost aşezaţi,
după ce din Dachia cea Vechie trecuse preste Dunăre,
au început a se chiema dela alţii misi, de pre numele
ţării Misiei, în carea eralăcuitori.a>DeundeşiNichita,
pre romînii acei de preste Dunăre, acoloşi, fără ose-
bire, acum îi chiamă vlahi, cu numele cel de nea-
• murile cele slovene dat romanilor, acum îi chiamă
misi. Şi, acoloşi, se scrie că împărăţiia misilor aces-
tora, adccă a romînilor celor de preste Dunăre, cu
153 împărăţiia/ bulgârilor au fost mai de mult împreu-
206
nate si una.a> De unde, măcar că scriitorii ~ei ve:hi,
după' ce s-au aşez(lt bulgarii în Misia ş1 au 1m-
părăţit acolo, Misia o numesc Bulgarie, şi pre stă
pînitorii Misiei îi chiamă bulgari, totuşi, supt acel
nume se înţeleg şi romînii aceia. Şi aşa, se cade a
zice că romînii cei de preste Dunăre, tot de a una
au împărăţit împreună cu bulgarii, pănă cînd şi
ceştea şi ceia împreună au apucat supt mîna împă
ratului grecesc. Trăbuit-au dară, pănă au vecuit îm-
părăţiia bulgarilor, să fie în Bulgaria şi romîni boiari,
cu avere multă şi oameni aleşi. Dintră aceştea era
Glad cel din Vidin a Dachiei Ripense, a căriia lăcui
tori, înainte de întrarea bulgarilor acolo, era toţi ro-
mîni.
Şi întru adevăr, de ar fi fost Glad bulgar, au cu
ajutoriul cumanilor şi nu mai vîrtos cu a bulgarilor
vrea cuprinde Bănatul? Urmează dară să zicem că
Glad au fost de acela neam, de carele era oamenii, că
rora el au fost căpetenie sau crăişor, adecă că au fost
romîn.
Acest Glad, ·după cum scrie Notariul, la cap 44,
fiind învins de unguri, au cerut dela ei pace. Totuş,
împărăţiia romînilor, cea din Bănat, nu s-au curmat
pănă în zilele Sfîntului Stefan, craiului ungurilor,
precum se vede din Viaţa Sfîntului Gherardus, episco-
pului Cinadului de lîngă Murăş, cea prin osteneala
episcopului papistaşilor din Ardeal, Ignaţius Batiani,
la anul 1790, în Bălgrad, de nou tipărită. Ba acolo,
la foaia 318, zice că în zilele acele era în oraşul Mori-
sena (acum Cinad), un prinţip, anume Ahtum (Nota-
riul lui Bela îl chiamă Ohtum), puternic foarte,/
154 după legea grecească .botezat în Vidin. Craiului Ste-
fan nici o cinste nu-i da, nădăjduindu-se în mulţimea
ostaşilor şi a nemeşilor săi. Avea mulţime nenumă
rată de cai şi de alte vite, şi avere multă foarte, şi
apuca sarea craiului Stefan, carea se coborea pre
l\forăş; toate le-au fost cuprins pănă în Tisă. Făcuse,
cu blagosloveniia patriarhului dela Ţarigrad, şi mă
năstire de călugări, în cetatea Morisena. Şi tot pă-
207
mîntul era supt stăpînirea lui, dela rîul Criş pănă
la părţile Ardealului, şi pănă la Vidin şi Zerin, care
toate le avea supt puterea ~a. De unde, mai mulţi
armaşi avea de cit craiul Stefan şi nici întro samă nu
băga pre Stefan, craiul ungurilor. Era oare carele
bărbat ales, anume Cianadin, la prinţipul Ahtum,
pre carele Ahtum îl pusese mai mare preste oştile sale.
Ci, fiind pîrît cu pîră grea, vrea Ahtum să-l omoară,
carea simţind el, au fugit la Stefan, craiul ungurilor,
şi Stcfan întorcindu-1 la credinţa lui Hs., l-au bote-
zat. După aceaia, fiind că el ştiia toate trebile prin-
ţipului său Ahtum, îl ispiti craiul Stefan despre tai-
nele lui Ahtum. Care înţelegîndu-le dela Cianadin,
îndată porunci boiarilor săi zicînd: ,,gătaţi-vă la răs
boiu, asupra lui Ahtum, protivnicului mieu, şi să apu-
căm împărăţiia lui." Aşijderea, zise., craiul Stefan
boiarilor săi ca să aleagă ei unul dintră sineşi mai
mare prcste oaste, carele să poarte ciştiga răsboiului
acestuia asupra lui Ahtum, prinţipului Bănatului.
Ci ei răspunseră zicind: ,,Şi care se poate afla mai
întocmit de cit Cianadin?" Şi llşa fu rînduit arhi-
stratig romînul Cianadin preste oastea ungurească
asupra romînului Ahtum, prinţipului Bănat1!lui. Deci,
trecînd Cianadin şi oastea ungurească Tisa, prinseră
la răsboiu asupra lui Ahtum şi asupra oastei lui, şi
fu bătălie cumplită întră oastea ungurească şi întră
oastea lui Ahtum, carea au ţinut pănă la amiaz,' pre
155 urmă apucă fuga/oastea ungurească şi se ascunseră prin
tufele Cuchiner şi Zeureg şi în toată Canişa, pănă pre la
Tisa, iară Cianadin tăbărî, în noaptea aceaia, la
un munte carele, după aceaia, l-au numit Oroslan,
şi Ahtum îşi puse oastea sa în cîmpul ce se chiema
Naghenz. Cianadin adunînd noaptea, după ce s-au
deşteptat din somn, oastea sa, le spuse un vis, cum,
după ce s-au rugat Mucenicului Gheorghie, ca să-i
dobîndească dela Dumnezeu ajutoriu şi au făgăduit,
că, de va învinge pre protivnic, în locul acela, unde
s-au rugat, va face o mănăstire în cinstea Sfîntului
Gheorghie, au adormit, şi părea că au venit un leu la
208
dînsul şi îi zise: ,,Omule! ce dormi! scoală curînd,
a-I,mă 03.stea ta, eşi asupra vrăjmaşului tău, carele
acum doarme, şi îl vei învinge". Carea auzind ungu-
rii din gura lui Cianadin, lăudară pre Dumnezeu. Şi
aşa, eşiră fără zăbavă la răsboiu aşteptînd pentru
vredniciile Fericitului Gheorghie ajutoriu din ceriu,
carele în forma leului s-au milostivit a-i cerceta pre
ei, şi întru aceaiaşi noapte îndată oastea lui Ahtum,
carea zăcea în cîmp, unul asupra altuia, au năvălit,
şi apucară fuga, iară Ahtum fu omorît, în locul bătă
liei, de oastea lui Cianadin, căruia luîndu-i capu, îl
trimiseră la craiul.
Atîta bucurie avu Stefan, craiul ungurilor, că au
căzut Ahtum, cît pre Cianadin îndată îl făcu mai
marc prestc casa cea crăiască şi preste casa lui Ahtum,
ba şi numele cetăţii Morisena, unde fuse~e scaonul
împărăţiei lui Ahtum, îl schimbă de pre numele lui
Cianadin şi porunci ca de aci înainte să nu se.mai chiame
Moriscna, ci Cianadina, şi tot ţinutul î1 numi Cia-
nadin, preste carele îl puse pre Cianadin comis. a)/
156 De vreme ce Ahtum, precum ne lăse scris Notariul
lui Bela, la cap 44, au fost din viţa lui Glad,b) şi
157 Ahtum, în vremea/Sfîntului Stefan, craiului ungu-
rilor, au avut atîta mulţime de ostaşi şi de nemeşi ro-
mîni în Bănat, cum se scrie în Viaţa Sjîntului Gherar-
dus, cit nici întro samă nu băga pre craiul ungurilor,
chiar se vede că împărăţiia romînilor, în Bănat, şi
158 din zilele 1ui/ G Iad au rămas necurmată şi stăpînirea ei,
pre lîngă viţa lui Glad. Ba împărăţind Ahtum, se
mai lăţise de cum era în zilele lui Glad, şi mai puter-
nică se făcuse. Pănă întru a unsprăzece sută dela
Hs., dară au împărăţit romînii în Bănat.
Nu fără vreme se poate aci face întrebarea aceaia,
oare blahii, adecă romînii aceia, carii ;dederă ajuto-
riu lui Glad asupra ungurilor, de unde era? Dela
Menumorut nu au fost, că, după stilul Notariului lui
Bela, romînii lui Menumorut aceia se chiema cu nu-
mele cel deosebit, c6zari. Din Ardeal, de supt stă-
H
pînirea lui Tuhutum, încă n-au fost, că fiind acesta
ungur şi dobîndind el Ardealul, cu harul lui Arpad
şi cu ajutoriul ostaşilor celor ungureşti, pre carii
i-au îngăduit Arpad a merge să bată pre Gelu, duca ro-
mînilor din Ardeal, nu se poate crede, Tuhutum să-şi
fi slobozit romînii săi a da ajutoriu asupra ungu-
rilor. Ci, nici din Ţeara Muntenească şi din Moldova
n-au fost, că aceia romîni si Notariului se chiema a-
tunci cumani şi piţenaţe ~au paţinaţite, nu vlahi.
Lipseşte dară, în Ardeal undeva, anume intră mun-
tii cei de cătră Teara Muntenească să fi mai fost vrun
~răişor, a cărui'.i supuşi era romîni, şi, precum cei
din împărăţiia lui Gelu, aşa şi aceştea se chiema no-
tariului blahi sau vlahi. Acesta dintră romînii săi
au trimis spre ajutoriu romînului Glad.
7 §
Pentru săcul
Notariul lui Bela, la cap 8, scrie că trimi-

ţînd Arpad, duca ungurilor, pre căpitanii săi Usubuu
şi Veles, cu oastea cea ungure:-iscă, ca a doao oară să
dea răsboiu asupra lui Menumorut, carii după ce au
trecut Tisa cătră Bihor, cetatea lui Menumorut şi au/
159 ajuns la rîul Curug, toţi săcuii, carii mainainte fusese
n:lroJ.de de a lui Atila, auzind vestea lui Usubuu, ve-
niră în:tintea ungurilor acelora, cărora îşi dederă fiii
săi credinceri şi zălog spre mărturie adecă şi spre
întărire cum că vor ţinea pururea pace cu ungurii
şi vor fi lor credincioşi. Şi aşa, ei merseră înainte
a se bate cu Menumorut.a>
Lăcuit-au săcuii acestea, mainainte de a veni ei îna-
intea ungurilor, la 'rîul Curug, acolo, unde sînt
acum, în munţii cei de cătră Moldova şi de cătră
Ţeara Muntenească, au airea, despre aceasta nemica
nu atinge Notariul, în toată istoria sa.
210
Ba, nice de ce neam au fost ei, pănă astăzi nu se
ştiechiar1 • Drept, Notariul, la cap 51, zice că săcuii
au fost noroade de a lui Atila, craiului hunilor, oare
cînd. Ci, de aci nu poţi trage urmare că săcuii au fost
huni, de vreme ce aceaia se ştie, că hunii, cînd au
venit în Dachia, de unde scoaseră pre goti, avea
dintră mai multe ghinte sloveneşti şie însoţite no-
roade. Drept aceaia, nu numai hunii, ci şi alte no-
roade sclăvesti sau slovenesti era a lui Atila.
Că, cine p~ate crede ceai~ ce, fără nici o mărturie,
se zice, la Turaţi, în Cronica ungurilor, partea 1, cap. 24,
că trei mii de huni, din carii, se zice că sînt prăsiţi
160 săcuii de astăzi, au/rămas în Pannonia de Ha.ba,
carele învins fugi cu 15 mii de huni în napoi, în Schi-
thia? Pentru că, de ar fi rămasaceia huni,precum era
toate neamurile Europei întărîtate asupra hunilor,
pentru tirăniile şi varvariile lor, nici un ceas, zicînd
aşa, nu i-ar fi suferit, ci, pre toţi i-ar fi dumicat, ne
cum să le dea răgaz a lăcui cîtăva vreme· în Pannonia
şi apoi de acolo cu toată îndămînarea lor, să meargă
pre.~te Ardeal, la munţii, întru carii sînt acum să
cuu.
Enghel, în Suplenientele Vindiciilor Cornideş1·ane,
§ 9, mult asudă ca să arete cum că săcuii sînt unguri.
Zice, după mărturisirea lui Constantin Porfiroghenitu,
că fiind ungurii afară de hotarele împărăţiei sale,
unde avea răsboiu, lovind protivnicii preste ungurii
cei ce rămăsese acasă, pentru pază, pre familiile un-
gurilor le şterseră de pre faţa pămîntului şi pre cei
ce rămăsese pentru pază, îi fugăriră. De unde, aşa
vrea să gîcească Enghel, că neputînd acei păzitori
unguri încătrău scăpa, întralte părţi, au trăbuit să
se tragă la munţii aceia, unde astăzi lăcuesc. Deci,
curîndă vreme, după întîmplarea aceaia, venind un-
gurii în Pannonia, zişii săcui, din locurile unde şi
1
Secuii au venit în aceste locuri (pe teritoriul Ciucului şi celor
Trei Scaune) aproximativ pe la anul 1200, cînrl ungurii reuşesc
să supună întreaga Transilvanic.
211
14*
acum lăcuesc, veniră şi iarăşi se împreunară cu fraţii
săi. a)
Ci, toată gîcitura lui Enghel o despulpă mai sus
cetitele ale Notariului cuvinte, în capul 50, de dîn-
161 sul scrise, că, de au fost/ săcuii aceia unguri, şi cu
puţin mainainte de a veni ungurii în Pannonia, fusese
în Moldova şi în Ucraina laolaltă cu aceşteaşi un-
guri, fraţi ai lor, pentru ce se temură săcuii eşind la
rîul Curug, înaintea ungurilor, că nu le vor crede lor
ungurii, de nu-şi vor pune fiii zălog Ia unguri? De ar
fi fost aşa lucru, precum îi place lui Enghel a-l zo-
grăfi, au nu vrea cunoaşte şi săcuii pre unguri, şi
ungurii pre săcui, şi se vrea chiema pre nume unii
pre alţii: Undu ! Ete ! Tursol! Usubuu ! Z6lucu ! Ve-
lec ! T6su ! Lelu ! Z6bolsu ! Eleud ! Bulsu ! Ba vrea
plînge de bucurie că iarăşi s-au întîlnit, nu ar fi
stat a priimi dela săcui pre fiii lor zălog spre întărirea
credinţei, întocma precum pănă aci priimise dela
toate ghintele, pre la care au ajuns şi le-au supus.
lară, căci pre săcui i-au pus înainte ungurii, în
oaste, asupra lui Menumorut, ne făcînd pănă aci un-
gurii această cinste altor neamuri, nu e nici o mirare,
pentru că şi aceaia e adevărat, că nici un neam pănă
aci nu s-au fost aflat, carii, din bună voia lor, cu toti
să vină la unguri a se închina, ca să fie ostaşi, supt
steagurile ungureşti. însă pricina cea adevărată căci
ungurii puseră pre săcui înainte, asupra lui l\'1enu-
morut, nu aceaia, mi se pare să fi fost, ca să le facă
săcuilor cinste, ci avînd ungurii nu puţină grije de
cătră Menumorut, ca nu cumva să umble bătuti, ca
în răsboiul cel din tîiu, lipsea cu osebită înţeiepţie
să poarte răsboiul acesta. De unde, fiind săcui
lor mai cunoscute locurile acele, de cit ungurilor,
pre săcui se cădea să-i pună înainte, şi ungurii să
urmeze 1 .
1 Originea, cara:terul etnic al secuilor nu pot fi stabilite cu
precizie. Se parc că erau triburi înrudite cu ungurii şi supuse aces-

tora. Din această situaţie de subordonare decurge locul pe care-l
ocupă ei în t impui luptelor: sînt puşi ia fruntea armatei.
212
Acoloşi, Enghel judecă că numele cel unguresc al
săcuilor, secheli ( Szikely), vine dela vechiul cuvînt
Szăk~ly, adecă jugătoriu, carele astăzi se zice Sză
keveny. De unde, pentru că au fugit, alungaţi de paţi
162 naţite, în munţii, în carii sînt astăzi, se zic/ săcui
(Szekelyek). Ci, fiind că am arătat a fi nestatornică
gîcitura lui Enghel cea despre fuga săcuilor din Mol-
dova şi din Ucraina, urmează că nu pentru o întîm-
plare ca aceaia se zic săcuii Szikelyek.
Eu, ca să-mi desvălesc părerea mea, socotind cu
amăruntul chipul graiului al Notariului, cum vor-
beşte despre săcui, judec că locul, de unde au venit
săcuii înaintea ungurilor, la rîul Curug, nu se cade
să-l cercăm prin munţii aceia, unde lăcuesc ei acum,
de cătră Moldova şi de cătră Ţeara Romînească, ci
mai aproape de ţeara ungurească şi de rîul Curug.
Notariul, la cap. 50, scriind cum săcuii au eşit îna-
intea ungurilor, nu grăiaşte de ei ca de o ghintă carea
să fi venit de parte, precum sînt departe zişii munţii
de rîul Curug, ci zice că săcuii, auzind vestea lui Usu-
buu, adecă auzind că Usubuu vine cu oastea ungu-
rească asupra lui Menumorut, cînd au sosit oastea
aceasta la rîul Curug, şi ei eşiră înaintea ungurilor
acolo. Rumegînd bine aceste, lipseşte să credem că
lăcaşul săcuilor, de unde au venit toţi la rîul Curug,
nu era prea departe de rîul acesta. Mai aproape era
împărăţiia romînilor celor ce, după moartea lui Gelu,
acum avea ducă pre Tuhutum. Şi, fiind că acolo,
afară de blahi sau romîni, nu era alţii, fărăsclavi 1 ,
carii poate lăcuia în locurile cele învecinate împără
ţiei lui Menumorut, urmează că săcuii aceia au fost
însuşi sclavii cei dintru împărăţiia lui Gelu, domnu-
lui blahilor. Aceştea, auzind că vine Usubuu cu oastea
ungurească asupra romînului Menumorut, dintru
acele locuri învecinate pre lesne au putut toţi să iasă
1
Identificarea secuilor cu slavii nu poate fi primită.. Vezi nota
precedentă.
213
înaintea ungurilor, la rîul Curug, şi să se unească cu
ungurii asupra lui Menumorut.
Se cade aci a însămna si aceaia, că Notariul lui
Bela pre săcui îi scrie fără d e osebire şi siculi ( Siculi).
0
163 şi sieli (Sycli). Care/nume mi se pare că nu de airea

au izvorît, fără din sclavi (Sclavi), adecă, povestind
lui Opaforcoş, spionul lui Tuhutum, şi celora lalţi
unguri că în Ardeal, afară de romîni sînt lăcuitori
şi sclavi, nesuferind firea limbei ungureşti scl a se
uni întro silabă, puseră înaintea consonantei ccii din
tîiu o vocală, şi aşa, după firea limbei sale, în loc
de sclavi ziseră ungurii aceia sicluec ( Sicluck). După
aceaia schimbîndu-se ortografiia la unguri, întru
acela chip, precum iaste acum întărită, în Ioc de si-
cluec, au zis sechel1ec (Szekelyek), şi lătineştc sieli
(Sycli), siculi {Siculi). Altmintrea, din Catalogul
Cremijanense ne adeverim că mai de mult Sclavia
s-au zis Seclavia1 , de unde lesne au fost să se nască
secheli ( Szekely). a>
Doară la cuvintele lui Opaforcoş cele dela Notariul,
cap 25, bate a doao parte a Cronicei ungurilor la Tu-
raţi, cap 65, unde scrie că hătindu-se craiul Gheisa
al doilea cu· nemţii, pre săcui, carii era obiceiu să
meargă înainte Ia oaste, îi numeşte mişei, pentru că,
cum s-au început răsboiul cu nemţii, săcuii îndată
rupseră fuga toţi,b)
Vei întreba: dacă nu sînt unguri săcuii, de unde iaste
că limba săcuilor e ungurească? Lesne e răspunsul.
Că, după cum scrie Notariul, toţi săcuii, cînd avură
a se bate ungurii cu Menumorut, veniră la unguri.
Deci, nu puţină vreme fiind ei cu ungurii, pre lesne
au fost ca toţi să se înveţe limba ungurească, şi aşa
limba cea sclăvească, în adins nevoindu-se spre aceaia,
să o uite, precum şi astăzi nu lipsesc intră sloveni
164 de acele noroade, care/ îşi urgisesc limba sa cea ru-
sască, împreună cu numele neamului său, cit pre alocu-
1 Etimologia este cu totul greşită. De altfel nici pină acum nu

avem o etimologie exactă a cuvîntului secui.
214
rea cu totul au uiiat limba ghintei sale cea rusască
şi singur ungureşte grăesc. Mai multe pilde de acele
sînt cît neam întreg, priimind altă limbă ş-au uitat
limba sa. Ba, tocma şi în ţeara ungurească avem prea-
sîmţită pildă a unei întîmplări ca aceasta. Au limba
cumanilor, măcar cît Gheorghius Prai se nevoiaşte
împrotivă, au fost ungurească? şi iată, acum de multe
veacuri, cu totul e ungurească. Şi însuşi lăudatul
Prai, în Disertaţia 7, mărturiseşte că acei nu puţini
frînci, carii au venit în ţeara ungurească şi s-au aşe
zat în valea cea Agriei învecinată, cu totul uitîndu-şi
limba sa, acum vorbesc numai ungureşte.a>
Şi acele mari şi puternice neamuri, longobardii şi
frîncii, cum înseamnă Salaghius, au nu-şi pierdură
cu totul limba sa, după ce s-au amestecat cu italie-
nii şi cu gallii, măcar că fiind mulţime multă foarte,
nu au putut să nu le rămînă şi de ale lor cuvinte, şi
să le împărtăşască cu italianii?h)
Ci, Enghel, fa locul mai sus anumit, zice că fiind
cumanii la ses, adecă în Cumania cea Mare si în Cuma-
nia cea l\'li~ă încungiuraţi de unguri, lesne' s-au putut
aşa însoţi cu ungurii, cît să înveţe limba cca ungu-
rească şi a lor să o uite. Iară săcuii încungiuraţi de
165 sasi şi de romîni, de unde ar fi învăţat limba cea/
ungurească? Ci, de oară ce săcuii toţi, cum ne lăsă
scris Notariul lui Bela, au venit intră unguri şi
au petrecut întră ei, îndeşcrt face Enghel acea între-
bare.
Vei întreba iarăşi. Dacă săcuii nu au fost unguri,
ce pricină i-au putut împinge ca cu toţi să vină şi să
se închine supt steagurile ungurilor? Nădejdea căştign
lui, carea au fost împins şi pre strămoşii lor a se în-
soţi ori cu hunii, ori cu altă ghintă nomadft, şi a
veni în părţile aceste. Că, auzind cum ungurii asupra
tuturor se scoală cu oaste şi fac învingeri mari, socotea
că şi ei, unindu-se cu ungurii, se vor îmbogăţi.
Dintru această strînsă a ungurilor cu săcuii înso-
tire, mai vîrtos de cît din custarea lor întră alte ghinte
sclăveşti şi ruseşti, mi se pare a se fi întîmpiat de
215
limba cea ungurească mai a treia a ei parte e închiegată
din cuvinte sclăveşti, cum mărturiseşte şi Petru Catan-
cici, în cartea cea despre IstrH, cap 8, căruia din
pruncie amîndoao limbile, şi cea ungurească şi cea
sclăvească i-au fost cunoscute.~
Gheorghius Prai, annalista unguresc, în toate păr
ţile se suceşte şi se răsuceşte ca doară-doară va putea
vădi cum că săcuii din Ardeal sînt paţinaţite, şi că
paţinaţitele au fost din viţa ungurilor. Ci, de ar fi
fost paţinaţitele unguri, cine poate crede, cu atîta
urgie şi vrăjmăşie de moarte să fi fost asupra viţei
sale paţinaţitele, cît din toate ţările să-i alunge pre
unguri, pănă cînd aceştea se aşezară în Pannonia,
după cum mărturisit ne lăsă Constantin Porfiroghe-
nitul, din carele şi Enghel, în locul mai sus arătat
o cunoaşte aceasta? Apoi, cum ne lăsă scris acelaşi/
166 Porfiroghenitu, paţinaţitele avea ţeară foarte mare şi
ei era mulţime nemărginită, de carii toţi de prin prejur,
ruşii, bulgarii, ungurii avea frică mare foarte. Au
această descripţie se poate cuveni acelor puţini săcui
din Ardeal, tocma de vei adaoge lor şi pre ungurii
din Ardeal?. Cîte neamuri sînt, din Tisa pănă în Ma-
rea Neagră, de cît fieşte carele neam de aceste fără
asemănare sînt mai multi romînii; ba toate neamu-
rile, cite sînt din Tisa pănă în Marea Neagră, să le
socoteşti la olaltă, încă cu mult mai mulţi sînt ro-
mini în prcalargul acela ţinut. De unde, nici la un
neam, cite sînt din Tisa pănă în J\,farea Neagră, nu
se cuvin acele ce ne lăsară scrise vechii scriitori gre-
ceşti pentru paţinaţite, fără singur romînilor, ori
vei socoti lăţimea locului lăcuinţei, ori mulţimea nu-
mărului lor. Nu ungurii dară au fost paţinaţitele,
nici săcuii paţinaţite . Vezi mai sus, cap 5, § 9, supt
slovele a şi b; ceteşte acoloşi, § 5, unde am arătat că
sclavii, pre carii i-au aflat lăcuitori cu romînii, cînd
veniră ungurii în Ardeal cu Tuhutum asupra lui Gelu,
sînt rămăşiţe din sclavii aceia, ce era în oastea ava-
rilor, şi prăpădind Pipinus pre avari în răsboiu, ei
216
cu fuga au scăpat încoace, preste Tisa, de sabiia lui
Pipinus. De unde urmează că săcuii nu sînt din nă
roadele acele, care au venit în părţile aceste cu hunii
lui Atila, ci din ghintele cele ce au fost cu avarii,
măcar că şi pre aceştea unii scriitori de cei vechi s-au
obicinuit a-i numi huni.
§ 8
Pentru sasil din Ardeal
Lipseşte .să atingem aci şi despre sasi ceva,
carii, precum săcuii, aşa şi ei sînt intră cele trei
167 naţioane priirnite în Ardeal. Laurenţius Topeltinus,
sas din Mediiaş, în cartea sa, carea o/ anumi Orlgi-
nes et ocasus Transilvan6rum, cap 3, aduce părerea
lui Atanasius Chirherus, după carele Erihius şi alţii
mulţi fură de această părere despre începutul sasilor
în Ardeal: că, la anul de la întruparea Domnului
1284, prăsindu-se şoareci mulţi foarte, în oraşul
hamlensilor, în ţeara nemţească, cit în mare primej-
die era orăşenii pentru şoarecii aceia, se arătă satana
orăşenilor, în chip de ceteraş sau alăuta.ş, carele făgă
dui că, de îi vor plăti bine ,el îi va mîntui de şoareci.
De unde, tocmindu-se cu ei, cu sunetul ceterei şi cu
cîntarea scoţînd şoarecii, îi înecă în rîui cel aproape
de oraş. Ci orăşenii nu vrură să plătească, după acea-
ia, să+anci, tocmita plată. Pentru aceaia acelaşi să
tană, ca să izbîndească această nedreptate, fiind oră
şenii în beserică, cu sunetul lăutei sale amăgi mulţi
prunci cătră sine, şi încet încet trăgîndu-se cătră
aproapele deal Coppen, îi adărnînă pre pnmci pănă
la Coppen. De acolo periră, nu se mai văzură pruncii
harnlensilor. Deci, acei prunci duşi de sătana, pre
supt părnînt, în Ardeal, dederă început sasilor în
Ardeal, şi dintru acei strămoşi, adecă din pruncii,
carii i-a dus sătana, pre supt părnînt, sînt prăsiţi
sas ii, carii se află astăzi în Ardeal.
217
Acel început al sasilor în Ardeal, cu aceaia sie ne-
voiaşte, zice Topeltinus, a-l întări Chirherus, că
Cronica Ardealului mărturiseşte cum la anul 1184,
în zioa lui Ioann şi Pavel, fără veste se văzură în
Ardeal, prunci de necunoscută limbă. Carii aşezîn
du-se acolo cu lăcaşul, îşi ţinură limba sa, cit pănă
astăzi sasii, strănepoţii acelora, vorbesc limba ger-
manico-saxonicească.
Aceste, pentru începutul sasilor celor din Ardeal,
acoloşi zice Topeltinus, mai toată Europa Ic credea,
pănă cînd Martinus Şo6chius, a căruia cuvinte aco-
168 loşi, le scrie Topeltinus0 l, cu scrisoarea/ sa le lăpădă.
Însă, cele ce scrie acolo Topeltinus, despre începutul
sasilor celor din Ardeal, cum că aceştea sînt stră
nepoţi dachilor celor vechi, sînt rîsuri.
Iară despre aceaia, cum că sasii, în zilele lui Gheisa
al doilea, mosului lui Andreas al doilea, craiului
ungurilor, de ~celaşi Gheisa chiemaţi, au descălecat
în Ardeal, nu ne lasă să îndoim Diploma lăudatului
craiu Andreas cea din anul 1224, cu carea se întă
resc privilegile sasilor. 0 l Franchius, după mărturi
sirea lui Prai, în mai sus pomenita Disertaţie a şep
tea, mărgineşte vremea întru carea au descălecat sasii
în Ardeal, din inscripţia besericei cei dela Braşov,
a fi anul 1143, bJ şi venirea acestoraşi în Ardeal, întru
aceaiaşi Disertaţie a 7, vădeşte Prai, din cartea lui
Gregorius de Sancto Apostolo, solului papei, cea în
epistoliia lui Papa Inochentie băgată, cum că nu au
fost din Saxonia, ci din Flandria, şi aşa, măcar că
se chiamă acum sasi, întru adevăr nu sînt sasi, ci
flăndrcni 1 • De acolo poate are început, la romîni,
cuvîntul acela: floandră de sas. rJ Fără, sasii cei
1
Primii colonişti germani aduşi ele regii unguri în Transilvania
sunt flandrezii (din Flandra) şi au fost aduşi în timpul regelui
Geza II (ll4I-1161). Cei mai numeroşi vin din bazinul rîului
Mosela şi Luxemburg, şi sunt numiţi teutonici. Au venit apoi şi
germani clin dreapta Rinului, din Saxonia si aceştia - saxones
cum sînt numiţi în documente - au dat numele sub care sînt cunos-
cuţi coloniştii germani din Transilvania.
218
dela Bistrită sînt sasi veniti dintră sasii cei dela
169 Sţepus,/ p~ecurn scrie Ti,;ion, în Imagine nove
Ungarie, cap 10, carele şi aceaia spune, că oraşul
Bistriţei au început sas ii a-l face în anul 1206 şi, cu
vreme, după aceaia, şi aceştea s-au împreunat cu
ceia lalţi sasi. 0 l Şi cum că sasii dela Bistriţă, anume
au fost sasi, din Diploma lui Stefanus al cincilea,
craiului ungurilor, vădeşte Prai, în Disertaţia lui cea.
mai sus lăudată, şi trage urmare cum că dela sasii
aceştea s-au luat şi ceia lalţi sasi, adecă flăndrenii,
a se chiema sasi. bJ
CAP VI
PENTRU SCHIMBAREA NUMELUI ROMANJLO~

CELOR DIN DACHIA ·
§ 1
in rumanl, rominl şi rumunl

După mărturisirea lui Tomdso Aceti, în
Orthograjiia sa, cap 14, Plinius scrie că unele cetăţi
170 ale Italiei, mai vîrtos în Umbria/ şi în Toşcana, nu
avea slova o, şi în locul ei se. întrebuinţa cu slova u,
ci şi astăzi mare înjugare are o, la italieni, cu u şi
în multe cuvinte se întrebuinţează, precum istro-
mento (istromento) şi istrumento (istrumento), colti-
·vare (coltivare) şi cultivare (cultivare), josse {fosse)
şi fusse}, celelalte. Ba şi l~tinii, precum se vede din
vechile inscripţii, zicea epistula (epistula), mai vîr-
tos de cit epistola (epistola), cele lalte. Asemene zic
latinii robigo (robigo) şi rubigo (rubigo). De unde nu
e mirare că romînii, o al cuvintelor celor lătinesti si
italieneşti, foarte adese ori, în limba sa, îl mută în
u (s). A6rea, amîndoao aceste slove, ca şi italianii
219
le întrebuinţează, precum adorm1'.t şi adurmit, cele
lalte.
Dintru aceste urmează că romanii cei veniţi în
Dachia, unii, pre cum nu avea slova o, cînd era în
Italia, în loc de romani, zicea rumani,aşa au urmat
a grăi şi în Dachia. Şi fiind că şi la ceia lalţi romani
era datină lesne a schimba o în u, au prins a zice mai
vîrtos rumani de cit romani. Acesta mi se pare a fi
începutul schimbării slovei o în u, în cuvîntul ru-
mîni, nu de airea, fără dela însuşi romanii.
La italiani slova a are doao sonuri, unul chiar şi
deschis, pre cum în cuvintele salto (salto), rapido (ni-
pido), sale (sale), şi cele lalte; altul tîmpit, apus,
mai jos, precum în cuvintele cane (cane), canto (canto),
mano (mano), şi în toate, în care, după a, îndată
urmează consonanta n. Romînii, întru acest feliu de
cuvinte, a îl zic cu un sunet pre nas, carele e mai cu
totul desclinit de sonul lui a cel firesc; şi cei din
coace de Dunăre romîni îl înseamnă acum cu slova
î. Fost-au întră italianii cei de demult, în slova a,
numai acea desclinire, carea e intră italianii cei de
171 acum, ca nu numai cu sunet deşchis,/ ci şi cu sunet
tîmpit să se răspundă, au doară sunetul cel tîmpit
se răspundea pre nas, cu totul desclinit de sunetul
lui a cel firesc, precum pănă astăzi iaste la romîni,
nu îndeşert se poate întreba. Şi, de oară ce sunetul
cel pre nas, şi în limba cea frîncească, carea încă e
soră limbei ceii italieneşti, se află, măcar că frîncii
nu-l răspund cu atîta silă, pre cum romînii, mai ales
cei din coace de Dunăre, iastea crede că sunetul acela
nu dela varvari fu vîrît în limba cea romînească, ci
cu sine, din Italia, îl aduseră romanii în Dachia.
Asemene se poate întreba, oare sunetul acel pre nas,
numai cu slova a îl răspundea italianii cei de demult,
au doară şi cu alte vocale, pre cum fac astăzi romînii.
Aceaia iaste chiar, că limba romanilor celor învăţaţi,
precum a lui Tulius, Iulius Chesar, Salustius şi a ce-
lora lalţi cu iscusirea era mult desclinită de limba ţăre
nilor şi a ostaşilor, carea o învăţa ei dela mumă-sa,
220
pre cum şi Salaghius au însemnat.a> Ce ne împiedecă
dară a crede că şi sunetul unor slove nu aşa iscusit
era în gura ţărenilor şi a ostaşilor, precum în gura
celor învăţaţi? De unde, sunetul cel pre nas iaste a
crede că, de nu l-au si avut cumva cei învătati ai
romrnilor, totuşi mulţimea romanilor nu nuriia.'i cu
a, ci, în unele cuvinte, şi cu alte vocale îl răspundea,
a căruia obiceiu urme, despre o parte şi la frînci ve-
172 dem./ Că m1i cade-să a judeca despre limba poporu-
lui r0m rn cca vechie, din limba romînilor de obşte
grăind, de cît din limba italianilor cea de acum, de
oară ce italiianii, în adins ş-au schimbat limba, ba
pănă astăzi, mai vîrtos la Toscana, se nevoesc spre
aceaia. Aceasta şi Covacius, cum scrie Topeltin, în
cutea cea mai sus arătată, cap 9, o-au însemnat.a>
Din cele zise urmează că schimbarea numelui ro-
mani în romîni sau rumîni, nu se cade a se imputa
însotirei romanilor ceii cu varvarii în Dachia, ci,
dtn iimba romanilor, cu carea au venit ei din Italia,
iaste urzită.
Iară neputînd unele neamuri a răspunde sonul î,
prinseră, în loc de î, a zice sonul u (tl), şi aşa, din
rumîni făcură rumuni. Această schimbare pănă şi
întru a seasa sută dela Hs., o aflăm. Că Iornandes,
d:n neamul gotilor, şi episcop la Ravena, în Italia,
carele pre la jumătate suta a şease scriia Istoria sa,
împărăţiia, carea o avea romînii, în oare care loc
împreună cu sclavii, o chiamă sclavino-rumunense.b)
Pentru acea pricină ungurii şi alţii, astăzi încă, ne-
pntînd răspunde sonul î, nu zic rumîni, ci rumuni.
De carea nemica nu mă mir, ci mă mir de mintea
unora, carii din stricatul, cu fimba lor nume rumîni,
se silesc a micsora înaintea altora vita romîni-
lor. Aşa, sasul E'der vrea numele romînilor (în gura
lui, rumuni), nu dela romanii cei din Italia să-l tragă,
ci mai ales dela greci, carii încă s-au zis romani,
pentru că romînii, zice, pre romanii cei dela apus îi
173 chiamă nu rumuni, ci/ romani.a> Romînii pre greci
nici odată nu i-au chicmat romani, nici rumuni, ci
221
greci. Apoi, grecii, drept, în limba lor, se zic romei
(Pwµixfot), ci tocma cînd s-ar chiema romînii rumuni,
şi un prunc încă poate pricepe că numele rumuni,
mai vîrtos se trage dela romani, de cît dela Pwµixî:ot
(romei), greci.
§ 2
ln vlahi şi valahi
Petru Catancici sloveanul sau illirul, în

cartea cea de Jstro, cap 8, § 4, zice că numele vlahi-
lor, precum se grăiaşte, înainte de vremile lui Chin-
nam, carele au trăit în suta a doao sprezece, nu fu
auzit; însă, să nu socoteşti, zice, că doară atunci s-au
început întîiu numele acesta. Pentru că lătinii, de
cînd fură cunoscuţi slovenilor sau illirilor1 , din vre-
mile cele de demult, se chiema vlassi 2 , ca cînd ai
zice: lassi (dela Latium), punînd înainte consonanta
v, carea e domestică illirilor, precum şi pănă astăzi
la illiri latinii se chiamă vlassi.1>> Acesta iaste izvo-
rul cel adevărat al numelui vlahi, măcar cit se screm
unii şi alţii voitori de rău ai romînilor, de pre airea
să tragă începutul numelui acestuia.
Stefanus Zam6sius, în cartea cea despre Pietrele
cele vechi ale Dacltiei, cap 3, zice că vlahii, nu dela
174 Flacus, precum Bonfinius şi alţii/ iscodesc, ci pentru că
pre strămoşii romînilor, adecă pre italiani, dela
carii se trag romînii, îi chiamă pann6nii olaz, de
aciia olahi, şi adăugind slove, pre urmă s-au zis va-
lahi. Şi de multe ori se întîmplă cît, în limba sa.
1 În timpul cînd îşi scria Maior opera, o parte din popoarele
Jugoslaviei de astăzi erau numite iliri, printr-un procedeu de anti-
cizarc. Ilirii nu pot fi însă identificaţi cu slovenii. Înrudiţi cutra-
cii erau răspîndiţi în antichitate în Dalmaţia de azi, Albania şi o
parte din Pannonia.
2 Etimologia cuvîntului vlah, aşa cum o acceptă Maior, este
inexactă şi imposibilă.
222
oamenii cei ce nu ştiu limbi să escheze izvoruri stre-
ine. a>
în cît e pentru uniciunea chiemărei romînilor cu a
italianilor, în numele vlahi, bine grăiaşte Zamosius;
iară, în cît zice că numele vlahi sau valahi au luat
începutul său dela pannonicescul, adecă ungurescul
cuvînt olaz, rău greseste. Că asa ar urma că neamu-
rile slovene, dela c~vîntul unguresc· olaz, au luat a
chiema sau pre italiani sau pre romîni, vlassi, unde
însuşi ungurii au luat dela sloveni a chiema pre ita-
liani, olaz. Carea şi însuşi Enghel, în Apendicea sa
cea de multe ori pomenită, § 8, o mărturiseste.b)
Lucius, de Regno Dalmaţie, cartea 6, cap 5,: ',,Ur-
mează dară zice, cum că grecii cuvîntul acesta dela
slovenii cei mai de aproape l-au luat, că la bulgari,
la sîrbi şi la horvaţi, vlah însemnează roman, latin
şi italian, iară la leşi şi la cele lalte ghinte despre
miază noapte, vloh, precum mărturiseşte Cromerus,
Lt locul mai sus zis, unde urmează: ,,Iară, de unde
~i cînd au început a se zice vlahi, nu aflu. Drept, pă
rere de obste iaste, dară nerăzimată cu vrun scriitoriu
175 vechiu, cu'.m că dela oare carele Flacus,/ ori prefect,
ori domn, au luat ei numele acesta,cît întîiu flacci,
curînd, prin vecinii varvari smintindu-se numele,
vlassi şi valahi fură chiemaţi. Drept, în limba leşi
lor si a slovenilor, nu numai aceste noroade, ci si
cele 'ce sînt de neamul italienesc se zic vlassi si vlossi,
carea e dovadă cum că neamul romînilor e italienesc."aJ
Adecă, ştiind ghintele cele de limbă slovenească,
de care era încungiuraţi şi cu care era mestecaţi acum
romînii, cum că romînii sînt romani, latini sau ita-
liani, precum avea ei obiceiu, în limba sa cea slo-
venească a chiema pre romani sau pre latini, vlassi,
aşa au început şi pre romîni a-i numi vlassi. Dela
ghintele cele de limbă slovenească luară apoi şi gre-
cii a-i chiema pre romîni, vlahi. Că, măcar că bine
ştiia grecii dintru însoţirea cu romînii, că romînii
se chiamă pre sine romîni, adecă romani, totuşi, fiind
că p~ntru pisma ce avea asupra romînilor, nici pre
i23
însuşi romanii cei lăcuitori în Roma vechie nu vrea
să-i chiame romani, ci numai latini, şi numele de ro-
mani singuri şie şi-l da, precum şi astăzi fac grecii,
pentru aceaia, în cărţile sale, pre romîni îi numesc
cu numele cel împrumutat dela neamurile slovene,
vlahi.
De aciia şi ungurii pre romîn, în limba sa, îl chiamă
olah (olah), cu puţină desclinire de numele ita-
176 Hanului, pre carele îl numesc olasz (olas) ./
La nemţi încă, atîta e aproape numele romînilor
cu al italianilor şi cu a frîncilor, carii, în limba
ncmţască se chiamă vali, valhi şi valişi, cit Leuncla-
v:us, cum însamnă Lucius, în mai sus arătatul cap
5, cartea 6, e de părere cum că numele vlahi, dela
acele cuvinte, la nemţi obicinuite, iaste izvorît.a>
Luat-au nemţii dela ghintele slovene a numi aşa pre
italiani, şi după aceaia pre romîni, au slovenii dela
nemţii, nu e de lipsă a mărgini.
Dintru aceste, care mai chiare sînt de cit lumina
cea de amiază zi, pentru începutul numelui, vlahi
sau valahi, se răsuflă părerea lui Eneas Silvius sau
Papa Pius al doilea, carea la Carol du Fresne, în No-
tele istorice şi jilologhice la Istoria lui Chinnam adăogate,
se spuneb> precum şi a lui Gheorghius Reiherşdorf arde-
leanului, în Horograjia Ardealului scrisă,v> şi a altora,
cu atîta mai vîrtos că acel Flacus, pre carele îl află
ei lăudat la Ovidius, de Ponto, cartea 4, elegia 9,
împreună cu Ovidius, de unde luară prilej a scrie acele
177 strîmbături, cum însamnă/ Topeltinus•>, cu mult
au fost mainainte la Dunăre, de cit fu adusă la Da-
chia, în zilele lui Traian, colonia romană. Şi aceia
toţi, ciţi făcînd silă adevărului, ori dela ce alt izvor
se nevoesc să tragă numele vlahilor,pînză de păian
jen ţes, şi cu aceaia şi pisma sa, carea o au încuibată
în inima sa asupra romînilor şi neştiinţa şi-o arată.
Pre urmă, din cele mai sus spuse, urmează că, măcar
că grecii scriitori, înainte de vremile lui Chinnam,
adecă înainte de suta a doao spră zecea dela Hs., în
carea şi Anna Comnina, înainte de Chinnam, pomeneşte
224
numele vlahi, nu se află pre romîni să-i fi anumit
vlahi, totuşi numele acesta, cum înţelepţeşte au
însămnat Catancici, nu în zilele scriitorilor acestora
au început, ci cu mult mai nainte au fost, mai vîrtos
întră sloveni.
De unde lipseşte să credem că Notariul lui Bela,
cînd anumeşte pre romîni blahi, carele atîta fai;e,
cît ş.i vlahi, că lătinii v, după ortografia sa, îl întorc
în b (b), cuvîntul acesta nu-l aduce ca cuvînt nou şi
în zilele lui început a se obicinui, ci ca cuvînt încă
în zilele acele, adecă pre la sfîrşitul sutei a noao
dela Hs., cînd intrară ungurii în Pannonia, în buzele
ghintelor sloveneşti sau ruseşti răsunătoriu. Cu atîta
mai vîrtos mă întăresc eu întru părerea aceasta, că
Notariul nu numai scrie cuvîntul acesta precum, după
firea grecilor, în numărul mulţitoriu se zice B1,ocxot
(vhthi), ci şi tocma cum singure ghintele slovcrn'şti,
de care e urzit acest cuvînt, îl zic, vlassi sau, după
l78 ortografia/lătinească cea de Notariul ţinută, blasii 1
(Blasii). Că aşa scrie el, la cap 25, că întorcîndu-se
din Ardeal Opaforcoş, spionul lui Tuhutum, îi spuse
lui Tuhutum că în Ardeal doao ghinte sînt: blasii şi
sclavi.a> Nici nu mă îndoesc că Opaforcoş, iscodind
în Ardeal, s-au întîlnit cu sclavi, carii era mai aproape
de locul de unde l-au fost trimis Tuhutum cătră
Arclcal, şi fiind că el încă din lăcuinţa sa cea în
Ucraina şi din însoţirea cu ruşii ştiia limba cea
rusas_că sau slovenească, sloveneşte au grăit cu sclavii,
dintră carii, cred eu că au avut şi călăuz carele l-au
purtat prin Ardeal, pre ascuns. Deci, din limba scla-
vilor au auzit Opaforcoş cuvîntul acela, vlasi, carele
însămnrnză romîn. De unde Notariul, măcar că de
obşte întrăbuinţază cuvîntul blahi, totuşi, aflînd în
scrisorile ungurilor celor vechi scris cum că Opaforcoş
1 Blachus, forma sub care este transcris cuvîntul vlah în docu•
n~ntele latineşti medievale, se datoreşte fenomenului de betacism

confuzia dintre b şi v) la iniţială, specific limbii latine. Slavii
puneau însă vlah, sau volch, în nici un caz blah cum credea Maior.
225
15 - Istoria românilor in Dac!a, \"Ol. I
nu spus lui Tuhutum, cu gura sa, că în Ardeal iaste
ghintă de oameni carii se chiamă vlasi, povestind
întoarcerea lui Opaforcoş dela Ardeal şi cuvintele lui
cele cătră Tuhutum grăite, cum au aflat cuvîntul acesta
din gura lui Opaforcoş eşit, aşa îl scrie şi el aci.
De unde, cu cît mai iastea crede că romînii cei din
Ardeal, cînd intrară ungurii acolo, se chiema de ghin-
tele sclave, vlasi, adecă romani, lr.tini, italiani, cu
atîta mă mir de treaba sasului Ecler din Ardeal, carele
în Notele istorico-critice cele asupra Sitplichei Romînilor,
numărul 32, cu întoarcerea parentisului, cuvîntul
blasii, ca nu ştiu ce cuvînt strein şi spre batjocura
romînilor născut, îl aduce.hl Întru carea cu urgiia
împrăună neştiinţă./
179 § 3
Strimba părere a lui Lucius pentru împărtă
şirea numelui vlahilor cu bulgaru
Lucius, pentru ca .să adaogă numărul slove-
nilor, şi faptele cele viteze şi strălucite ale romînilor
celor din colo de Dunăre să le aplece şi să le alipească
cătră aceiaşi sloveni ai săi, anume cătră bulgari
'
escă, în cartea mai sus pomenită, cap 5, cum că
cuprinzînd slovenii !Iliricul, pre romanii cei ce era
acolo lăcuitori, i-au făcut robi, şi aşa, slăvitul acela
nume de romani, la sloveni se fece nume de robi, şi
vlah, măcar că în sine însemnează la sloveni roman,
latin, italian, şi supt numele vlah se înţeleg romînii,
totuşi au început a însămna rob şi păstoriu. Că romînii,
la aşa ovilit stat au fost ajuns, adecă din colo de
Dunăre, cît numai cu păstoriia se hrănea. De unde,
numele vlahilor, la sloveni doao lucruri însemnează:
întîiu romîni, a doao păstori şi oameni de jos. Drept
aceaia s-au luat obiceiu,cu vreme, şi bulgarii, carii
226
era păstori în munţi şi oameni de jos, a se chiema
vlahi 1 • .
Cum că bulgarii, ghintă slovenească, au cuprins
cîndva, din colo de Dunăre, ţinuturile acele, unde
lăcuia romînii, şi eu o cred. lară, să-i fi făcut bulgarii
întru acela chip pre romîni robi, cit numele vlah sau
roman să fi ajuns la atîta, cit acela să însemneze
rob sau slugă sau păstoriu sau om de jos, nici o dovadă
nu arată Lucius. Din protivă, mai sus, cap 7, § 6, am
arătat că romînii împreună cu bulgarii au împărăţit
după ce au descălecat bulgarii în Misia, carea după
aceaia au luat nume de Bulgaria. Asemenea, nu poate
180 vădi Lucius, numele vlahilor să fi fost/ cindva împăr
tăşit bulgarilor, adecă, carii dintră bulgari era păstori
în munţi sau oameni de jos, să se fi chicrnat cîndva
vlahi. Aceaia ştiu, că numele sclavilor şi astăzi însi:"tm-
nează la italiani robi ( Shiavi); accciaşi însămncază
la romînii cei de preste Dunăre, ba şi la greci, precum
şi numele sîrbilor, nume de robi iastc pfoă azi la lătini
(servi)2, şi la romîni, numele sîrbilor însămncază
slugi, numai cit slova cea din tîiu o zic mai gros berbi).
Iară numele vlahilor nici odată n-au însămnat alta,
fără romîni, adecă romani, latini, italiani.
Ci, să vedem razimul lui Lucius, cu carele se nevoiaste
a îndupera zisa sa. Doao locuri din scriitorii ~ei
greceşti aduce el spre ţinta sa, unul din Anna Com-
nina, cartea 8, altul din Nichita Honiat, în Isaac/tic
Anghel. a) Ci, cetind locul Annei Comninci greceşte hJ,
nici cit e negru supt unghie pu vei afla acolo, de unde
să se culeagă că bulgarii cindva s-au chiemat vlahi.
Că poruncind împăratul ca oaste noao să se
181 stringă, cu amăruntul şi răspicat arată fcliurilc oa-
menilor, carii lipseşte să/ se ia la această oaste noao,
adecă trei feliuri osebite a numeşte: întîiu, oameni
1 O asemenea interpretare a numelui vlah a fost posibilă pentru

căîn Bulgaria medievală, mai ales în munţii Haemus, erau mulţi
români.
2 Sîrb vine din srb şi nu din servus,
227
15*
dintră bulgari sau din neamul bulgăresc, a doao, pre
cei ce mina viaţă nomadă, a treia, pre cei ori de unde
era acolo veniti. Pre cei de al doilea zice că vorba cea
de obşte îi chiamă vlahi. Toate aceste trei neamuri
se osebesc prin părticea oa xixt (şi), cit, precum pre
cei de ori unde veniţi, după vorba Annei Comninei,
nu-i pot zice a fi fost bulgari, aşa, nici pre cei ce mina
viaţă nomadă. Cu adevărat, ţesetura vorbei elineşti
nici cum nu sufere să mesteci aci pre vlahi cu bulga-
rii. Şi înţelesul iaste că la această oaste ~ă se ia unii
din bulgari, iară dintră vlahi sau dintră romîni toţi
aceia, cîţi mîna viaţă nomadă; asemenea, toţi cei ce
era de pre airea, ori de unde veniţi, măcar de ce neam
să fie. Drept acrnia, cu cuvintele acele ale Annei Com-
ninei nice cum nu se razimă zi~a lui Lucius, cu carea
vrea el să ne facă a crede cum că şi bulgarii oare cînd
s-au zis vlahi. Nice umbră de acele ce grăiaşte Lucius
nu se află în cuvintele Annei Comninei. Despre aceste
a Annei Comninei cuvinte, şi mai jos vom ana vorbă.
Mai puţin se poate răzima Lucius cu cuvinte le lui
Nichita, spre a ne face să credEm cum că şi bulgarii
oare cînd s-au chiemat vlahi. Că lumea toată stic cum
că lăcuitorii aceia de la muntele Em, carii se
sculară
asupra grecilor, bătură pre împăratul grecilor Isaachie
Anghel şi se scoaseră de supt stăpînirea lui, punîndu-şi
şic şi bulgar:ilor împărat pre Asan, din neamul său,
au fost romini şi nu bulgari. Carea şi însuşi Enghel,
în Apendicea cea despre începutitl romînilor, § B, o măr-
182 turiseşte.a> Ci, şi lăudatul/ Nichita, carele au fost faţă
cu împăratul Isaachie Anghel, ca notariu împărătesc,
în răsboiul acela al grecilor cu romînii cei de la mun-
tele Em, de ajuns răspică lucrul, de oară ce, în toată
istoria sa, pre bulgari îi chiamă numai bulgari, iară
pre romînii aceia, acum îi chiamă vlahi, acum misi 1 ;
şi doao neamuri desclinite a fi misii şi bulgarii arată.
Vezi, mai sus, cap 7, § 6. Şi Nichita, la cartea I, adu-
1 Sub numele de misi se poate identifica, în cazul de faţă şi
paporul bulgar.
228
cînd cuvintele lui Asan, scrie că Dumnezeu aşa vrea,
ca neamul bulgarilor şi a vlahilor lăpădînd jugul cel
delungat, să dobîndească slobozie. 0 l Ce, lipseşte mai
chiar cum că ,alţii au fost bulgarii, alţii vlahii, adecă
romînii? De unde urmează, după chipul vorbei lui Ni-
chita, că nu bulgarii, ci romînii s-au zis mai de mult
misi, iară acum vlahi.
Deşert e dară şi Stritterus, carele însămnînd la cu-
vintele acele din cartea 5 a Annei Comninei: XCup(ov
ae -ri-ro B,,ixxcxov, că aci vine întîiu înainte numele
vlahilor; zice că cu numele acela, adecă a vlahilor,
scriitorii cei greceşti, unde e vorbă despre vlahii cei
din coace de Dunăre (dela noi, din colo de Dunăre),
înţeleg pre bulgari, precum, zice, din locurile cele
mai jos aduse, pre larg se arată.b) Dară, carele sînt
locurile acele mai jos aduse? Sînt acele, care povestesc
cum Asan si Petru frati, cu vlahii săi cei dela muntele,
Em, să sc~lară asupr~ grecilor, bătură pre împăratul
grecilor, lsaachie Anghel, şi pre ceia lalţi şi aşezară
împărăţie, carea au vecuit pănă la venirea turcilor. 1
Ci, vlahii aceia dela muntele Em, nu au fost bulgari,
183 ci romîni, deosebiţi de / bulgari, precum mai sus am
arătat. Nu pre bulgari dară înţeleg scriitorii greceşti
cu numele vlahilor, ci pre romîni, pre carii şi pănă
astăzi grecii îi anumesc vlahi. Nu pre bulgari se cădea
să zică Striterus că îi înţeleg scriitorii greceşti cu nu_
mele vlahilor, ci mai bine că pre vlahi, adecă pre ro_
mini îi înţeleg scriitorii cei greceşti cu numele bulga-
rilor, cînd scriu despre bulgari, din zilele lui Isaachie
Anghel, împăratului grecesc, în coace. Că Nichita
Honiat carele au fost faţă la răsboiu cu împăratul lsa-
achie Anghel şi au ştiut toate lucrurile începutului şi
cele lalte ale sculărei vlahilor şi ale răsboiului celui
1 Este vorba de cel de-al doilea Imperiu bulgar care dispare
la sfîrşitul secolului al XIV-iea, Bulgaria fiind cucerită de turci.
La început, răscoala a fost pornită de români şi bulgari conduşi
de fraţii Asăneşti, care erau români, Pentru o vreme, ţarii acestui
imperiu s-au numit regi ai bulgarilor şi românilor.
229
avut cu împăratul Isaachie Anghel, răspicat deose-
beşte pre vlahi de bulgari şi preachiar spune că vlahii
s-au sculat asupra grecilor şi i-au bătut şi şi-au înte-
meiat împărăţie, iară nu bulgarii. De unde, aceia scrii-
tori greceşti, dintră carii iaste Acropolita, carii după
Nichita, tîrziu au scris pentru răsboiul lui Isaachie
Anghel cu lăcuitorii cei d~la muntele Em, şi din nepli-
nita cunoştinţă a lucrurilor celor înainte de dînşii
întîmplate, spun că cu bulgarii au avut răsboiu împă
ratul Isaachie Anghel, şi de vlahi nu pomenesc nemica,
aceia, zisei, trăbue să se tîlcuiască prin Nichita, adecă
cum că prin numele bulgarilor înţeleg însuşi pre romî-
nii cei de prestc Dunăre.
Aduce şi a treia dovadă Lucius, în zisa carte 6, cap
5, spre aceaia că bul~arii s-au zis oarecînd vlahi, ase-
menea de nemica. Zice că grecii nu numai pre aceia
carii vorbea limba romînească, ci şi pre bulgari i-au
chicmat vlahi, p::mtru că La6nic Halcocondila, după
ce au povestit ră'>pîndirca slovenilor prin Europa,
adaogă (cartea 1): ,,Dda Dachia pănă la muntele Pind,
cc se întinde în Tesalia, altul oare carele norod, amîn-
durora le-au fost numele vahi" 1 • Aci, în loc de vahi,
zice Lucius, aiavea iaste că trăbue să se cetească vlahi,
184 fiind că şi pre bulgari intră vlahii cei din colo / de
Dunăre şi intră vlahii cei din Tesalia au vrut Laonicul,
cu numele vlahilor să-i cuprindă; şi întru acesta chip
vlahi s-au zis şi bulgarii, carii trăia cu păstoria.a> A-
ceasta iaste cuvîntarea lui Lucius.
1 Textul din Laonic într-o traducere recentă: .,Tot asa a ajuns

şi din Dacia să locuiască pe muntele Pind poporul ce se întinde
pînă în Tesalia. Vlahi se numesc amîndouă popoarele. Şi n-aş putea
să fac o expunere şi săspun care din aceştia la care au venit". Tex-
tul nu este destul de clar. De fapt Chalcocondil nu ştie care este
originea românilor şi nici a slavilor. Cele două popoare fiind ames-
tecate în sudul Dunării (în vremea lui numărul românilor era mult
mai mare. În 1402 un călător care trecuse prin Bulgaria afirmă că
bulgarii vorbesc limba latină coruptă), Chalcocondil le prezintă
împreună, afirmînd însă că nici el nu ştie care dintre cele două
popoare au venit mai tîrziu;
230
De ar adeveri Lucius, cu vro dovadă statornică,
cum că în locul mai sus zis a lui Halcocondila, în loc
de vahi, trebue să se cetească vlahi, poate că ar ajunge
ceva cuvîntarea lui. Ci, fiind că numai cu vorbe goale
o arată aceaia, precum nălucire iaste cum că bulgarii
oare cînd s-au chiemat vlahi, asa nălucire iaste si aceaia
că la zisul loc a lui Halcocondila, în loc de valÎi trăbue
să se cetească vlahi.
Ci, de vom lua puţin aminte la cele ce scrie lăudatul
Halcocondila despre vahi, chiar vom vedea că Halco-
condila nice cum prin vahi nu au înţeles pre romîni,
si pentru aceaia cuvîntul acela, asa trftbue să se ceteas-
că, precum credem că l~au seri; Halcocondila, vahi,
iară nu vlahi. Pentru că întîiu, Halcocondila grăiaştc
de norodul acela ce îl anumeşte vahi, ca de un norod
sie necunoscut, zicînd: ,,altul oare carele norod".h)
iară romînii, si cei din Tesalia, pre carii îi numeste
vlahi, şi cei din DJ.chia, adecă din coace de Dună~e,
pre carii îi chiamă dachi, îi era lui prcacunoscuţi, pre-
cum se vede din cele cc seric, în cartea 2 si în cartea
185 6 / despre limba şi despre alte trebi ale r~mînilor şi
acelor din coace si acelor clin colo de Dunăre. Care a
lui cuvinte, ·mai fos le vom ceti greceşte. De unde, de
ar fi fost cugetul lui, prin norodul acela să însemneze
pre romîni, nu ar fi zis cu neadeverinţă: ,,altul oare
carele norod", ci ar fi zis adeverit şi mărginit: vlahii
sau dachii aceştea, adecă romînii, dela Dachia pănă
la muntele Pind au şezut, cu carii împrcun[t şi bulgarii
atuncia se chiema vlahi.
A doao, Halcocondila zice că norodul acela, cu carele
împreună bulgarii se chiema vahi, au lăcuit, adccă
oare cînd, în Pind, de cătră Tesalia. Iară romînii nu
numai mainainte, ci şi în zilele lui Halcocondila, lă
cuia în Pind, precum însuşi Halcocondila mărturiseşte,
în cartea a seasa. > De unde, norod deosebit de romîni
0
au înţeles Halcocondila prin norodul acela. Puterea

dovedei acestiia bine sîmtîndu-o Lucius, nu fără astru-
carea adevă~ului lăsă afai-ă cuvfotul acela a lui Halco-
condila: ,,au lăcuit".
231
A treia, H.1lcocondila zice că, precum norodul acela
tot, aşa şinorodul bulgăresc tot, s-au numit vahi.
Iară lui Lucius nu-i place ca toţi bulgarii să se fi chie-
rn1.t cîndva vlahi, ci numai aceia, carii era păstori.
Urmează dară, că Lucius cu iscodirea aceaia, însusi
pre sine se conceni. '
Ba, de vom socoti lucrul fără prejudecare, tocma
din cuvîntul acela, vahi, prelesne, mi se pare, putem
culege cum că precum bulgarii, aşa şi norodul acela,
183 au fost rusesc. Că cunoscut / lucru iaste, că Bog, în
limba slovenească, însemnează Dumnezeu; cunoscut
lucru ia'>te, că după dialecta cea rusască, carea atunci,
iaste a crede că o ţinea încă bulgarii, şi la ruşi şi acum
stăpîn ~şte, g se răspunde ca h; asemenea, cunoscut
lucru iaste că grecii, sonul slovei b, în cuvîntul altor
neamuri îl scriu şi îl răspund cuv; cunoscut, pre urmă,
iaste tuturor celor ce au cetit cărţile greceştilor scrii-
tori, cum că la greci, de obşte datină era a strămuta
cuvintele neamurilor celor varvare, pentru ca să le fie
loruşi cu îndămînă, după firea limbei sale, a le răs
punde. Deci, auzind grecii adese ori,din gura bulgari-
lor şi dintru aceluia lalt norod, Boh, prinseră şi pre
ceştea şi pre ceia întocma a-i numi bohi; şi vcnindu-le
mai îndămînă, în cuvîntul acesta, a de cît o, le ziseră
vahi. Cela ce va ceti mai pre larg locul acela, la Halco-
condila, întru nemica nu se va îndoi că amîndoao ghin-
tele acele, ce se chiamă vahi, au fost ruseşti. Că despre
ghintele sloveneşti face vorbă acolo Halcocondila, şi
în mai multe părţi le împarte.
§ 4
Părerea tuf Tunmann pentru începutul nu-

melui valahi
Tunmâ-nn, sau neluînd aminte la lucruri,

precum sînt, sau vrînd a se arăta aftătoriu de lucruri
noao, sau pentru altă oare care pricină ascunsă, zice
232
că numele valahi, vine dela cuvîntul slovenesc vlecu,
carele însămnează umblu fără lăcaş stătătoriu. Ca
cînd romînii ar fi fost cîndva ghintă nestătătoare în
loc, ci umblătoară, fără de a avea 'lăcaşurile sale, pre-
cum era multe ghinte varvare, care au năvălit în ţările
împărăţiei romanilor. Se ajută părerea lui Tunmann,
187 zice Enghel, în Apendicea cea despre/ începutu·t vala-
hilor, § 6, cu aceaia că turcii şi arbănaşii chiamă pre
romîni ciubani, care cuvînt însămnează păstori, şi
Anna Comnina pre rom:înii cei dintră bulgari îi nu-
meste nomade.
Ătîta ajunge această vorbă a lui Tunmann, cît şi a
unor unguri, carii, chiemîndu-se neamţul ungureşte
nemet (Nemet), i-am auzit zicînd că numele nemtilor
vine dela Nem ett (nem et), adecă nu am mîncat,' sau
dacă oare carele dirttră nemţi, chiemîndu-se ungurul
nemţeşte hungvar sau ungur, ar vrea, de .pre nemţie,
să tragă izvorul numelui unguresc dela Hungher, carele
nemţeşte însemneaz'ă foame, sau dela hungherig, flă
mînd.
Cuvintele Annei Comninei, care le aduce înainte
Enghel, în treaba aceasta, sînt scrise mai sus, § 3.
Ghintă nomadă la greci iaste aceaia, carea nu are lăcaş
stătătoriu, ci umblă din loc în 'loc, precum era schithii
şi alte:ghinte varvare. Ci, Anna Comnina nice cum nu
iastea crede că doară au vrut aceaia să zică, că romînii
cei de preste Dunăre sînt ghintă nomadă, nemernică,
fără lăcaşuri. Pentru că cuprinzînd bulgarii ţinuturile
acele, unde era lăcuitori ron:iînii în Misia, nicăiri nu
se ceteşte să-i fi mişcat bulgarii pre romîni din lăca
şurile şi din locurile lor. Ba, precum mai sus arătai,
la cap 7, § 6, romînii tot de a una au împărăţit în Misia,
împreună cu bulgarii, după ce au descălecat bulgarii
acolo. De unde, romînii rămînînd în lăcasurile sale,
era supuşi craiului bulgăresc politiceşti, precum era
supuşi şi bulgarii, şi toate slujbele ţărci şi ale oastei
întocma le purta cu bulgarii, precum şi 'bulgarii, dela
a doao sprăzece sută, din zilele împăratului Isaachie
Anghel, pre carele îl învinseră romînii, era s11puşi
?.33
împăratului romînesc Asan şi celora lalţi următori,
împreună cu romînii politiceşti. Deci, romînii, şi în
zilele Annei Comninei avea satele sale şi oraşele sale,
188 din care si/însăsi Anna Comnina, în cartea 5, dîndu-i-
se prilej,' pomeneşte un oraş romînesc, anume Exeva,
carele chiar zice că iaste oraş vlăhesc.q> Şi întru acea-
iasi sută 12, în carea au scris Anna Comnina istoria,
ro~înii cei preste Dunăre, la muntele Em, cum scrie
Nichita Honiat, în Jsaacltie Anghel, cartea I, avea
foarte multe cetătib) si tinut mare carele s-au chiemat
Vlahia, cum se vede din cărţile lui Ioannichic, împă
0
ratului romînilor, cele cătră Papa Inochentic, şi din

cărţile Papei Inochcntie cele cătră loannichie, ş.c.
Deci, dacă avea romînii cei preste Dunăre, atunci,
oraşele sale, aşa dară nu era ghintă nomadă. Lingă
aceste, cuvîntul acela nomada nu însămnează numai
pre aceia, carii sînt fără căsi, precum era schithii şi
alte ghihte varvare, ci şi pre aceia, carii avînd lăcaşu
rile sale, căsile sale, aşezămînturile sale, se hrănesc
cu vite de păşune. Tocma despre romîni ne iaste noao,
în lucrul acesta, mărturie Halcocondila, carele grăind,
în cartea 2, despre dachi, adecă despre romînii cei din
Ţeara Muntenească şi din Moldova, zice că aceştea mai
vîrtos lăcuesc în sate, cuprinzîndu-se cu paşterea. v)
Urmează dară, că Anna Comnina, prin cei ce mînă
viaţă nomadă, nu au vrut să însămneze fără pre romî-
nii aceia, cărora le era meşteşugul a se hrăni cu oi, cu
cai şi cele lalte. Nice pentru aceaia le zise acestora
189 că mînă viaţă nomadă, pentru că doară nu avea/ lăca
şurile sale, ci, pentru că cercînd ei păşune vitelor sale,
umbla multe locuri, afară de lăcasurile sale. Care mes-
teşug şi astăzi îl ţin unii dintră'. romîni. în Ardea'!,
din cei de lîngă Sibiiu, unii toată viaţa lor o petrec
îmblînd prin locuri streine cu oile sale şi cu caii săi
pentru păs unea; multi dintră ci veara vin la muntii
cei de căt ră :'.\Ioldova: cu turmele sale, pre iarnă trec
0
la Moldova, nice nu se întorc la căsile sale, fără cînd

si cînd, pre rînd, si asa, vînzînd lină si brînză, îsi chi-
~'crnisesc căsile s;Ie.' Întru acesta înţeles dară 'scrise
234
Anna Comnina că unii dintră romîni mină viiată no-
madă, şi pre aceştea, ori cîţi era tineri şi harnici de
oaste, porunci împăratul chesariului Nichifor l\Ielisin,
prin scrisoare, ca să-i facă armaşi.
Iară, de chiamă turcii pre unii dintră romîni, ciu-
bani, adecă păstori, au pentru aceaia sînt aceia adevă
raţi nomade, de vreme cc aceiaşi au căsile sale şi lăcaşu
rile sale statornice, acolo, întră turci? Şi pentru aceaia,
aceia romîni dintră aceiaşi turci, aceia, zisei, romîni,
carii acum poartă floarea negoţitoriei, în toate ţările
ungureşti, şi pre la Beciu, pre la Veneţia, pre la Anglia
şi pre aliurea, pănă şi în America, la Filadelfia, au se
numesc ciubani? Nu, ci, precum pre păstori turcii îi
numesc, în limba sa, ciubani, aşa pre romîn în sine·
îl chiamă ulah. Şi pre ungur şi pre neamţ şi pre ori
carele e păstoriu, îl chiamă turcii, ciuban. Şi nici un
neam nu iaste carele se nu aibă din sinul său, pre unii
păstori sau ciubani. Nice pentru aceaia va fi aşa lipsit
de simţire, cit să zică că toţi ungurii, toţi nemţii sînt
ciubani ! Un loc încă mai aflăm, adecă la Ghcorghie
Pahimer, în Istoria lui Andronic, cartea 1, cap 38,
unde se zic romînii cei cc era de lîngă Tarigrad pănă.
la Viziia şi mai încolo, că sînt fcliu de oameni pribegi,
umblători, fără de lăcaş stătătoriu. Însă / cuvintele
aceste prefăcătoriul Petrus Possinus numai din crierii
săi le adaose în lătinie, în grecie nici de cum nu se
află. Singur aceaia iaste în grecie, că romînii aceştea
era în locuri grele (8ucrzwp (oc[c;), adecă în locuri
muntene. Ci, de acolo nu urmează că au fost fără de
lăcaş stătătoriu. Au nu şi Asan şi ceia lalţi romîni cu
el, carii se sculară asupra grecilor şi îşi făcură împără•
ţie noao, era în locuri grele (aucrxwploccc;), cum scrie
Nichita, în Isaacliie Anghel? totuşi, pentru aceaia nu
era fcliu de oameni pribegi, umblători, fără de lăcaş.
stătătoriu, ba avea nu numai căsUe ,i moşiile sale, ci
şi c~tăţi tari foarte, precum dintni acelaş Nichita ne,
învătăm.
Însămnăm şi aceaia, că multă mulţime de romîni
era din colo de Dunăre. Că, pre cum scrie Pahimer, 1~
235
locul mai sus.arătat, de lingă Ţarigrad pănă la Viziia
şi mai încolo, era foarte mulţi romîni, cit nu puţin
avea a se teme. greciL de ei. în Bulgaria era atîţi cît
nu se stidiră a se scula. asupra a toată împărăţiia gre-
cească, carii tot de a una bătînd pre greci, îş_i feceră
îtnpărăţie, în butu grecilor; despre. carea, mai pre
larg vom cuyînta încolo. În Thessalia, atîta mulţime
era de romîni, cît. scriitorii greceşti chiamă. ţinutul
acela µ~yix.k'l B1.otx,lx, adecă:Ţeara Romînească cea Mare.
§ 5
Părerea lui Engh-el întru aceafaşl treabă
Măcar că chiar iaste începutul numelui

valahi, precum am arătat mai sus, § 2, totuşi Enghel,
vrînd, din bună voia lui, a orbeca, la locul mai sus
191 însemnat, § 8, întru strălucirea soarelui cea de / amiază
zi află întunerec. Adecă zice că fiind întunecat lucrul
începutului numelui valahi, annalele ruseşti, în limba
rusască, de Nistor, întru a unsprezecea sută dela Hs.
scrise, aprind lumină întunerecului acestuia. De unde
învăţăm, zice, că bulgarii asiaticeşti au fost împărţiţi,
după rîuri, din care se adăpa, în voloheşti, la rîul
Volga, şi în camiceşti, la rîul Cama. Bulgarii camiceşti
rămaseră în Asia, cei voloheşti au eşit în Europa. Şi
pre aceşti de pre urmă, ruşii şi slovenii, şi cu aceştea
Nestor, i•au chiemat vol6hi. Deci, cu vreme fiind ro-
mînii şerbi la bulgari, numele stăpînilor se împărtăşi
şerbilor. Şi pentru aceaia scriitorii greceşti, de cîte
ori e vorbă despre romînii cei din dreapta Dunărei,
fără osebire îi chiamă şi vlahi şi bulgari. Acesta e visul
lui Enghel.
Cum că ruşii şi slovenii să fi chiemat cîndva pre
bulgari,. volohi, nicăiri nu se află scris. Ci aceaia, pre
cum multe alte, pentru ca se poată urzi ceva micşorare
asupra romînilor, numai din căpăţina sa, o stîrneşte
Enghelj Ci, mai întîiu, .şiapoi singur Nestor i-au chie-
236
mat pre bulgari cu numele acela. Însă şi Nestor, nu
pentru aceaia îi chiamă pre bulgari cu numele acela,
pentru că doară acela au crezut a fi numele ghintei
bulgarilor acestora, ci grăind el pentru bulgarii cei
dela Volga, pentru scurtarea vorbei, nu-i numeşte tot
deauna bulgarii dela Volga.ci le zice, de iastea crede
prefacerei nemţeşti ceii din ruseştile annale făcută,
volohi, adecă volgani, carea însemnează oamenii sau
bulgarii cei dela Volga. De vreme ce dară, nici alte
neamuri nu le-au dat bulgarilor nice odată nume de
volohi, nice însăşi bulgarii nu s-au anumit pre sine
volohi, cum au putut numele de volohi să se abată
dela bulgari la romîni, cînd din nemica, ncmica caută
să fie. Nice grecii nu au luat din annalele cele ruseşti
192 a lui Nistor care tocma necunoscute/ le-au fost, a
chiema pre rornîni, vlahi, după numele cel dela Nistor,
volohi, ci au luat din izvorul, care mai sus, § 2, l-am
descoperit.
Ci, să dăm lui Enghel cum că bulgarii cîndva s-au
chiemat volohi. Unde poate el arăta, măcar o supţire
umbră, dacă nu adevăr, cum că numele acela a bulga-
rilor l-au împărtăşit şi cu donaţie ca aceaia l-au cinstit
bulgarii romînilor, cit pre ei nime nu au fost slobod,
nici înainte de Nestor, nice după Nestor, să-i mai
chiame volohi.
lară, de s-au chiemat cîndva, oarecînd romînii bul-
gari, aceasta pentru aceaia au fost, că romînii era uniţi
cu bulgarii, supt acelaşi craiu, precum ghintele cele
de supt stăpînirea împăratului Austriei, măcar că
multe nu sînt neamuri nemţeşti, totuşi, pentru că sînt
unite cu nemţii, supt acelaşi împărat, streinii, şi pre
oamenii ghintelor acelora, de multe ori, îi chiamă
nemti. Însă, întru adevăr romînii nici odată n-au fost
chie{naţi bulgari, fără unii dintră scriitorii cei greceşti,
din necunostinta lucrurilor cele ce au făcut romînii
cei de preste Dunăre, le alipesc bulgarilor şi, în loc
de a zice vlahi, adecă romîni, zic bulgari, ca cînd bul-
garii ar fi făcut acele viteze lucruri. Aceaia nu iaste a
numi pre romîni acum vlahi, acum bulgari, ci iastea
237
nu şti lucrurile aşa, pre cum s-au întîmplat. Vezi mai
sus, § 3. Ba mai asemene adevărului iaste că după
numele ţărci Bulgariei, fiind romînii lăcuitori în Bul-
garia, unii scriitori greceşti i-au numit bulgari, precum
astăzi romînii cei din Ţeara Muntenească şi din Mol-
dova, pre romînii ceşti din Ungaria, îi numesc ungu-
reni, nu pentru că numele neamului ar fi acela, ci ţeara
unde lăcuesc se chiamă Ungaria. Altmintrea, aceaia
iastc a crede, că mulţi dintră / romîni mestecaţi cu
bulgarii, ş-au pierdut limba sa r,ea romînească şi, pre
cum a~um grăesc numai bulgăreşte sau sîrbeşte aşa,
toţi aceia vin supt nume de bulgari, pre cum şi cele
lalte neamuri, care le-an aflat bulgarii cu venirea lor
în Misia, toate, pierzîndu-şi limba sa, acum se socotesc
întră bulgari, şi aşa s-au îmulţit numărul bulgarilor.
Pre urmfL, aceaia iaste adeverit, şi Enghel încă o
mărtnriseştc, acoloşi, § 8, cum că pre italiani încă cu
acelaşi nunw, cu carele pre romîni, puţin schimbînd,
îi chiamă ghintele slovenesti si unguresti. a) Acum.
dacă romînii, pentru aceaia' se ~hiamă va'.lahi, pentru
că romînii au fost şerbi bulgarilor, după cum visează
Enghel, şi numele stăpînilor a.u trecut la şerbi, aşa
dară, au şi italianii doară au fost şerbi bulgarilor, de
si ei se chiamă cu numele cu carele se chiamă romînii?
latrL unde ajunge visul lui Enghel. Au doară dela ro-
mîni, pentru că asemene e limba romînilor cu a italia-
nilor, si romînii încă din Italia îsi trag vita, au petre-
cut ghintele sloveneşti numele d~la romîni la italiani,
şi, pre cum se obicinuise a chiema pre romîni, aşa apoi,
au început a chiema şi pre italiani? Aşa dară, întîiu
fură cunoscuţi ghintelor care acum le chiemăm slove-
neşti, romînii, cînd stăpînea bulgarii, apoi italiani_i.
carii pănă şi înainte de întruparea lui Hs., cu mai
multe veacuri, era prcacunoscuţi la toată lumea? Iată.
în ce surupături cade cela ce în adins vrea să rătă
ceascfL
De vrea socoti Enghel lucrnrile fără prejudecare,
calea acea netedă putea să o afle, carea noi o arătarăm
mai sus, § 2, şi mai mare cinste îşi vrea face înaintea
238
celor înţelepţi, de cit cu visul său. Drept, Enghel vă-
194 zînd a fi scăldată această a lui părere, / se temea că
nu o vor crede îndată cetitorii. Pentru aceaia cu supţire
tehnă, mai în multe locuri, prin cărţile sale, cu sila
vîreste aceaia, cum că romînii s-au zis valahi, dela
numele bulgarilor volohi, cel dela Nestor. Ca, de nu
se vor şi învinge cetitorii cu dovedele lui, însăşi cu
deasa adoire sau poftorire să se dedea a crede cum că
asemene adevărului iaste zisa lui. Ci omul cel înţelept
văzînd odată minciuna, de mii de ori şi cu jurămînt
de o vei adoi, nu o crede.
§ 6
Numele vlahi adeverează că romînff sînt

romani
Romînii cu limba, şi în cît e despre cuvinte,
şi în cit e despre alcătuirea limbei cea din lontru, se
lovesc cu romanii şi cu toţi italianii; obiceiurile romî-
nilor, năravurile lor, toată firea, ba şi făptura cea din-
afară a lor, întocrna e cu a italianilor, cit, ori care
înţelept, căruia îi sînt bine cunoscuţi italianii, petre-
cînd întră romîni, adeverit poate cunoaşte că romînii
de un neam sînt şi de un sînge cu romanii şi cu italianii.
Ci, să punem că întru atîtea veacuri, cîte curseră dela
anul Domnului 105, de cînd au venit strămosii romî-
nilor din Italia în Dachia, pănă acum, intră atîta mul-
ţime de osebite neamuri varvare, şi intră atîtea valuri
de cumplite întîmplări, care în lunga aceaia vreme
avură a suferi, atîta le-au căutat a se abate dela mai
marii lor, cît acum, în nemica, din cele cc număraiu
mai sus, nu se împărtă~esc cu romanii şi cu italianii,
totuşi, numele vlahi, ajunge a-i adeveri pre romîni
că sînt romani. Pentru că vădirăm din sus, cum că
toate ghintele sloveneşti împărăţiei rom.rnilor înve-
cinate, <le cînd le fură. lor cunoscuţi romanii, în limba
239
sa i-au chicmat vlassi, şi aşa şi pănă astăzi li chiamă,
195 cît la toate ghintele / sloveneşti, cît stnt de multe,
vlassi însemnează romani, latini, italiani. Cu acelaşi
nume, carele grecii, cu puţină schimbare, U zic vlahi,
şi de acolo, acum lătineşte, valahi, ghintele slovene
anumesc şi pre romîni; ba şi nemţimea toată, cit e de
mare, mai cu acel nume, cu carele chiamă pre italiani
şi iasteaproape de numele vlahi, anumescşipreromîni.
Aşa dară, şi romînii sînt romani. Pentru că tot de a
una uniciunea numelui neamurilor adeverează uniciu-
nea sîngelui, de nu se va dovedi cu stat6rnice dovede
împrotivă. Ci, a nu fi de un sînge romînii cu romanii
şi cu italianii, nimene pănă acum nu au adeverit, nice
nu va adeveri în veci. Aşa dară, romînii, dacă să chia-
mă vlahi, sînt romani.
§ 7
Schimbarea numelui romînilor celor din

Dachf a, în dachi
Fiind că după ce .au stins Traian pre toţi
dachii din Dachia, cum am arătat mai sus, cap 2, şi
au făcut Dachia provincie romană, romanii, carii des-
călecase în Dachia, strămoşii romînilor, au început a
o moşteni, diript aceaia romanii aceia, dela numele
ţărei s-au zis dachi. Aşa, Iulius Capitolinus, în Anto-
ninus Pius, cap 5, şi Elius Lampridius, în Commodus
Antoninus, cap 13, pre lăcuitorii Dachiei, carii atunci
era romani şi făcuse rebelie asupra împăratului, îi
anumeşte dachi.a> Acest nume, pănă şi în suta a cinci
sprezecea, măcar că în toate părţile era acum lăţit a
se chiema romînii vlahi şi valahi, încă unii din scrii-
196 tori, pre romînii / cei din Dachia, adecă pre cei din
coace de Dunăre, îi anumea dachi. Aşa, Halcocondila,
în cartea 2, unde pre larg grăiaşte de romîni şi de ase-
mănarea limbei lor cu cea italienească şi alte trebi a
240
lor, pre romînii cei din colo de Dunăre îi numeşte vlahi,
iară pre cei din coace de Dunăre, pururea îi chiamă
dachi.a>/
197 § 8
ln mlsl
Precum mai sus, cap 3, § 7, am arătat, împă
ratul Aurelian pre romînii :cei duşi din Dachia lui Tra-
ian preste Dunăre, îi aşeză în mijlocul Misiei şi acela
ţinut, unde fură aşezaţi romînii aceia, îl numi Aure-
lian Dachia sa. Părăsindu-se cu vreme acel tinut a se
numi Dac4ia, i se întoarse şi lui numele cei' vechiu şi
de obşte a Misiei. De unde, precum ţinutul acela au
început iarăşi a se chiema cu numele cel vechiu, Misia,
aşa şi romanii, al aceluiaşi ţinut cu numele cel de obşte
începură de streini a se chiema misi. De unde, Nichita
Honiat, scriitoriu grecesc, în lsaachie Anghel, zice că
romînii, carii se chiamă acum vlahi, mai de mult s-au
numit misi.">
§9
ln paflnaţite
Mainainte de a se ivi în cărtile scriitorilor

celor greceşti numele vlahi, aceiaşi scriitori pre romî-
nii cei din coace de Dunăre, preste Ardeal, şi mai înco-
lo, prin Ţeara Romînească, şi prin Moldova, pănă în
Marea Neagră, i-au chiemat paţinaţite. Tare se năcă
jeşte Gheorghie Prai, annalista unguresc, pre Lucius
Dalmata, în Disertaţia a şeptea, căci Lucius Dalmata
au scris cum că paţinaţitele întru adevăr au fost romîni
198 şi că aceiaşi paţinaţite, period/ numele cel de paţina
ţite, s-au chiemat după aceaia vlahi. Mai încolo, ace-
laşi Prai zice că paţinaţitele au fost sînge unguresc.
241
Din protivă, ungurul Daniel Cornides, în Vindiciil'e
anonimului notaritt a lui Bela, secţia 2, § 9, mărturi
seşte că Lucius foarte bine, după obiceiul său, arată
că romînii, înainte de Chinnam, s-au zis paţinaţite. a)
Şi, întru adevăr încetînd numele cel de paţinatite şi
apucînd, în istoriile grecilor scriitori, numele cel de
vlahi, în care locuri mai nainte se afla paţinaţitele,
îndată, acoloşi, aceiaşi scriitori puseră pre vlahi. De
oară ce dară nice paţinaţitelc nu se ceteşte în istorii
să-şi fi mutat lăsaşurile sale din locurile acele, nice
ceva ghintă noao să fi întrat a se aşeza în locurile paţi
naţitelor, urmează că aceia, carii după vreme s-au zis,
în istoriile grecilor, vlahi, aceiaşi mainainte se zicea
paţinaţite, adecă unul şi acelaşi neam sînt paţinaţitele
şi vlahii, singur în nume se fece schimbare.
Prai, întru aceaiaşi Disserlaţic, zice că poate cu aceaia
s-au înşelat Lucius a scrie că paţinaţitele au fost ro-
mîni, pentru că, după ce au alungat paţinaţitele pre
unguri din Moldova şi din Ţeara Romînească, şi-au
supus şie pre romîni ce era acolo lăcuitori, şi însoţin
du-i cu sine întru arme, de multe ori au pornit răsboiu
asupra grecilor, care lucru şi pre grecii cei mai din
coace, întru aceaiaşi greşeală, în carea căzu Lucius,
i-au tras. Ci, aceasta Prai cu vorbe goale numai, fără
nici o dovadă, o grăiaşte, pentru aceaia, cu cinstea
dumisale, ne va fi slobod a nu o băga nici întro samă.
Drept, aceaia o cred cu că atunci, cînd au nemerit
ungurii în Moldova, era romînii, în locul acela, unde
199 au descălecat ungurii; şi aceaia / încă o cred, că romî-
nii aceia au urmat a lăcui acolo, împreună cu ungurii,
pănă cînd venind fraţii lor, paţinaţitele, mai cu mul-
ţime şi mai cu putere, îi alungară pre unguri de acolo.
Ci, romînii aceia se nu se fi chiemat şi ei paţinaţite
atunci, împreună cu ceia lalţi din toată Paţinaţia, sau
să-i fi supus şie paţinaţitele cei ce au bătut pre unguri,
nimene nu va vădi.
Cum că foarte mare au fost ţeara paţinaţitelor, ne-
mărginită mulţimea lor şi vitejiia lor tuturor vecinelor
neamuri, ruşilor, bulgarilor, ungurilor, înfricoşată,
242
mai sus, cap 5, § 9, am arătat din Constantin Porfiro-
ghenitu. Acelaşi Constantin, în cartea cca despre Clti-
vernisirea împărăţiei, cap 37, spune şi marginile împă
răţiei paţinaţitelor şi şi în cîte domnii sau neamuri
era ei împărţiţi. Paţinaţia toată se împarte, zice, în
opt neamuri, adecă domnii, carea asemene opt domni
sau prinţipi are. Cea din tîiu iaste lrtim, a doao Ţur,
a treia Gila, a patra Culpei, a cincea Haron,i, a şeasa
Talmat, a şeptea Hop6n, a opta Ţop6n. 0 > lară cînd
fură paţinaţitele scoşi din lăcaşurile sale, era principi,
în neamul Irtim, l\faiţan, în Ţur, Cuel, în Gila, Curcu-
tan, în Culpei, Ipaon, în Harovoi, Caidum, în Talmat,
Cost{tn, în Hopon, Ghiazi, în Ţopon, Vatfo.L>) Aceste
200 opt neamuri sau domnii a paţinaţitelor / se împart,
zice, în patru zeci de părţi, care toate au prinţipi mai
mici. Şi patru neamuri, adecă Cuarţiţur, Sirucalpci,
Vorotalmat, Vulaţospon, sînt din colo ele rîul Dana-
prului, de cătră răsărit şi de cătră miază noapte, cătră
Uzia, Hazaria, Alania, Hersona şi cătră celelalte ţinu
turi. Iară celelalte neamuri sînt din coace de apa Dana-
prului, cătră apus şi cătră miază noapte, adecă neamul
Ghiazihopon se hotăreşte cu Bulgaria; mai în jos,
neamul Gila e aproape de Turchia (ţeara ungurească),
neamul Harovoi e de cătră Rusia, neamul Iavdiertim
e hotărîş cu satele cele supuse Rusiei, adecă ultineni-
lor, dervleninilor şi lenzeninilor şi cu ceia lalţi sclavi. a)/
201 l\Iai încolo spune Constantin răspicat şi depărtarea
Patinatiei de tările cele vecine, si zice că Patinatia,
de 'uzi~ şi de Hazaria, e departe ~ale de cinci ~ile; de
Alania, cele <le şese zile, de Mo,rclia, calc ele zece zile,
de Rusia, cale de o zi, de Turchia, aded't de ţeara ungu-
rească, cale de patru zile, de Bulgaria, calc de o jumă
tate de zi, de Hers6na iaste aproape, ci încă mai aproa-
pe de Vospor.•> Pre urmă, acoloşi, în cap 37, înseamnă
Constantin Porfiroghenitu şi care neamuri dintră paţi
natite, întră toti sînt mai alese si mai viteze, si zice că
acele anume sînt neamul 1avdiirti, neamul cuarţiţur
şi neamul Havuxingila.bl Aceşti de pre urmă, sînt
romînii din Ardeal, lîngă. carii se înţeleg şi romînii
243
cei din Bănat. Acele trei neamuri se chiamă, zice Con-
stantin, şi Câncar, care cuvînt însemnează om strălu-
202 cit, ales, viteaz. Dintru / acest cuvînt, mi se pare a
fi izvorîtă la romîni titula de coc6n. 1
Cu prilejul celor multe bătăi asupra grecilor, neamu-
rile romîneşti cele ce era din colo de apa Danaprului,
care cu nume de paţinaţi, care cu nume de cumani,
ş.c. au venit din coace de apa aceaia, cătră Dunăre, şi
au rămas apoi aci cu cele !alte neamuri romîneşti.
Nu fără preţ lucru va fi să însemnăm şi aceaia, că
cele ce scrie Anna Comnina, la cap 8, cum că tată-său,
Alexie, împăratul grecesc, cu oastea sa, tot neamul
paţinaţitelor întro zi l-au stins şi că la fieşte carele
ostaş împărătesc era cite trei zeci de robi de paţinaţite
nu iaste de a se crede. Pentru că, după cit număr a
paţinaţitelor e însemnat de Constantin Porfiroghenitu,
pre cum cu neputinţă era toţi să meargă şi să încapă
întrun răsboiu, aşa cu neputinţă au fost întro zi să-i
prăpădească pre toţi oastea lui Alexie. Şi, oi să fi prins
cite 30 fieşte carele ostaş grecesc şi să le ţină cu sine
în tabără, încă era mult; de preavitejii paţinaţite
dară, carii tuturor învecinatelor ghinte era înfricoşaţi,
cine poate să creadă? Acei:s!a nu e alta, fără un greculeţ
ostaş lăcuitoriu linguşindu-se Annei Comninei, îi po-
vesti aceaia; ia, ca o muiare, şi fi~ă împăratului Ale-

xie, şi foarte răvnind a lăuda pre tată-său, cu ochii
închişi priimi înşălătoarea fabulă şi ni o lăsă scrisă.
Prai, spre adeverire cum că paţinaţitele au fost un-
guri, din Constantin Porfiroghenitu aduce în Disertaţia
a şeasa, trei nume de a paţinaţitelor, care zice că sînt
ungureşti, anume: Ertem, Gila (Gyla), Borotalmât.
Drept, cuvîntul Ertem, de l-ar fi scris Constantin aşa,
precum prefăcători ul l-au întors pre lătinie, s-ar putea
zice cuvînt unguresc, dară Constantin nu-l scrie Ertem,
203 ci / lrtim. Acesta nici o asemănare nu are cu limba
ungurilor. Apoi Borotalmat, Constantin îl scrie Voro-
1 Cc;con nu vine din numele peceneg Cancar, ci din cuvîntul
neogrecesc Kokkona.
2-14
talmat, carele e alcătuit din doao cuvinte: voro şi
talmat. Aşa socotindu-le, precum se şi· cuvine a se
socoti, ce asemănare pot avea cu limba ungurească?
Ba1 voro e chiar cuvînt lătinesc, talmat să· vede a fi
izvorît dinitalienescul'tal matto. Gila (Gyla) nu însem-
nează nemica în ungurie, ci se vede a fi născut din
italienescul' Giulio (.Giulio)) lătineşte Iulius. Din pro-
tivă, cele mai- multe nume ale paţinaţitelor, măcar
că unele; din-învecinarea-şi-însoţirea cu ghinte streine,
au putut- a· le-priimi, dela. streini; sfîtşirea lor, după
cum le scrie Constantin; e după firea limbei cei romî-
neşţi. Aşa, Culpei, Harovoi, Hopon, Curcutan, Ţopon,
Castan şi·celidalte; Au nu şi acum se află din însoţire
cu streinii·multe porecle întră,romîni, care dela unguri,
care dela sîrbi, care dela. nemţi, care dela greci, care
pănă şi de la turci ş.o. Au pentru aceaia îi vei zice pre
aceia a fi unguri sau s-îrbi sau nemţi sau greci sau turci?
Ba, puţin de vom socoti,rmmele acele a paţinaţitelor,
care le scrie· Constantin· Porfiroghenitul' greceşte, vom
afla că nu de airea·sîht iworîte, fără-din limba romînă.
Aşa: Moct't'~ixv, însemnează-mai ţîn; K~i,,, cu el; Kt1px-
lt'rix v cur qu<itannis-,· lrtocov, i p(!,vo, altmintrea, pre unele
locuri Păun, şi· astăzi Ia. romîni însemnează, Pavel;
K0t;;agµ, du-mi caii; KoG<r«v, şi- astăzi iaste la
romîni Castan sau Costin, carele· însemnează Constan-
tin; si în Aroeal~ intră- romîni, în vidkul Chioarului
iaste 'familie nemeşească:a Costineştilor (ram din fami-
lia Costineştilor, boiari din Moldova), din carea e
prea învăţatul şi cu fierbinte rîvnă spre polirea neamu-
lui romînesc, Thoma Costin; carele- iaste nădejde se
îmbogăţ~ască pre romîni· cu·scrisori, că şi pănă acum
iscusite-lucruri, în partea.romînilor, au dat la lumină./
rtoc~"t). Ghiaţă. sauia,zi.san. Ghiţa, adecă: Gheorghie;
Buixv, vătav. lfp-r"t)µ, ertăm; T~sp, Cîur; ruÂoc,
Giulio italieneşte, lătineşte Iulius, la unii romîni as-
tăzi însemnează_ Grigorie. KtiÂm:"tJ, wlpire italienesc;
X«po{lo1}, cari voi italienesc; T.(tAµix-i- tal matto ita-
lienesc; Xo1tov, cop6n; T7;01tov, Zvpp/J italienesc.
245
Familia Ţopa şi astăzi iaste întră romîni, în Ardeal1:
dintru aceasta fu dreptul Chyril Topa, vicariu al Haţe
gului în Ardeal, carele după cumplite goane ce avu a
pătimi dela mai marii clerului, întorcindu-se biruito-
riu la Haţeg, ostenit de necazuri,. în anul trecut 1811,
în luna lui dechemvrie schimbă viata cu moartea.
Aşijderea, în veacul nostru năcăjiţi, î~aintc de vreme
muriră, în clirul unit din Ardeal, Stefan Salciai, desfă
tarea neamului omenesc, carele cauza cca de căpetenie
fu ca Ioann Bobb, din protopopiatul Murăşului să se
înalţe la vlădiciia Făgăraşului; bărbatul Alexandru
Fiscuti, vicariul Haţegului, protopop Petru Ungur al
Santăului, ba şi Mihail Timar, vicariul Haţegului,
după Fiscuti, şi înainte de Ţopa, fără mîngăiare se
sfîrşi. Unii din cei mai harnici părăsind clirul acela,
eşiră din ţeară; dintră aceştea iaste Simeon Bran,
prcavrednic canonic la Oradia Mare. Unii îşi mai trag
încă sufletul acolo; dintră carii iaste Vasilie Nemes,
protopop al TăşnaduJui. Alţii, iscusiţi bărbaţi, săvî~
şind învăţăturile cele theologhiceşti, nice nu voiră a
priimi preoţeasca hirotonie; dintră aceştca e Ioann
Budai, consiliariul dela Liov. O, de cite ori se adeve-
rează aceaia intră romîni: perirea ta, din tine, Israile !
Ci, să ne întoarcem la firul lăsat.
Asemenea, ceaia ce zice acelas învătat annalistă
unguresc, că săcuii din Ardeal silit paţinaţite, tocma
nu e de suferit. Cum poate prealarga Paţinaţie şi ne-
mărginita mulţime a paţinaţitelor să se stringă intră
acei puţini săcui, tocma de vei adăoga şi pre ungurii
din Ardeal, cum vrea lăudatul annalista? /
205 Dinprotivă, Paţinaţia şi astăzi iaste plină de romîni,
şi romînii cu numărul întrec pre toate neamurile, la
olaltă socotite, cite sînt din Tisa pănă în Marea Neagră.
1 Explicarea numelor aşa cum o dă Maior e fantezistă, şi se

bazează numai pe unele similitudini fonetice. Sistemul pe care el
ii condamnă la alţii, se practica în epocă din pricina puţinelor
cunoştinţe de etimologie şi lingvistică comparată pe care le aveau
la îndemînă.
246
Nu altui neam dară, se lovesc cele ce scrie Constantin
Porfiroghenitu despre Paţinaţia şi despre paţinaţite,
fără neamului romîncsc. De unde, nici o îndoială nu
putem avea despre aceaia, că paţinaţitele au fost ro-
mîni. Altmintrea, din singur Sui<las încă se rumpc
pricea aceasta. Acela, la slova Â zice că aceia ce s<·
zic acum paţinaţite, mai demult s-au chicmat dachi.">
Cine poate să zică că săcuii sau vrc unii dintră unguri,
în zilele cele vechi să se fi zis dachi? Iarrt despre romîni
e adeverit că mai de demult s-au zis dachi. Vezi mai
sus, § 7.
lară de unde s-au luat aceştea a se numi paţinaţitc,
paţinache, piţineghi, nn c lucru adeverit. Unii zic dl
s-au chiemat dela iso la Ileu1,·~, cca dela Dunrire. Asămii
narea adevărului de acolo cură, că obicc·iu era la greci,
de multe ori a numi pre ghintelc cele afară de împărft
ţiia romanilor, del,.'l ape şi dela locuri vestite, care le
moştenea ghintele aceste. Căci, ca să nu mergem depar-
te, dela aceaiasi isolă sau ostrov, cum însemneazrt
Strabo, în Gheografia sa, cartea 7, oare cinel bastar-
nele, carii ţinea isola aceaia, s-au numit peucini.L)
Al{ttius, si din el Lucius, cum însamnă Prai în A1111a-
lele hitnilor: partea 3, cartea 1, zic că dela ruşi sau dela
leşi, la carii paţinaţitele se zic pieţinighi, au izvorît
206 numele acesta, pentru / că, cum zice Cuşinschi călu
gărul, în cartea cea pentru Beserica ruşilor scrisă,
paţinaţitele poate în jărtva idolilor ardea oameni vii.
Iară lui Prai i se pare că drept, dela ruşi au numele
paţinaţitele, nu pentru jărtve, ci pentru că de multe
ori năvălea în ţeara ruşilor, unde aprindea, pustiia.
Una mai am aci, în urma celor din sus zise, a însem-
na. Văzum mai sus, că una din domniile sau neamurile
rornînilor, cînd se chiema paţinaţite, au fost Gila (Gy-
la), carea era în Ardeal. Aceaia încă iaste asemenea
adevărului, că numele acele a celor opt domnii sau
neamuri ale romînilor s-au născut din numele acelor
opt domni sau prinţipi, carii au fost întîni aleşi preste
acele opt neamuri. Aceaia încă aflăm la Notariul lui
Bela, că domnul romînilor, în Ardeal, cînd au întrat
247
Ttihutum cu ungurii acolo, s-au chiemat Gelu (Gelou).
Iară acela ce au fost mai pre urmă domn în Ardeal şi
tfu învins de Sfîntul ·Stefan, craiul ungurilor, s-au chie-
mat Gila (Gyla), cu puţină desclinirc de numele lui
Gelu. De unde am prepus că şi numele lui Gelu şi a
lui Gila nu au fost nume propriu, ci toţi prinţipii Ar-
dealului s-au chiemat Gila, pre cum fieşte carele îm-
părat dela împăratul cel din tîiu Augustus, se anumeşte
Aug"ustus. Deci, numele Gila era numele vredniciei
prinţipeşti, iară nu propriu, măcar că în Gelu nu l-au
ştiut Notariul scrie cum se cădea, Gila, şi măcar că
dintru aceaiaşi neştiinţă, pre Gila cel de pre urmă îl
numrşte Gila cel mai Mic, pre cum pre Iosif a:l doile,
împăratul romanilor, fără cuviinţă 1-adi numit neştine
Augustus cel :\Iic, pentru aceaia că au mai fost un Iosif
înainte, împărat al romanilor. 1
Ba şi aceaia însemnăm, că•partea aceaia·dc ·romîni,
cărora se vede a li se fi dat întîiu numele cel de paţi
natite, atunci s-au întors la Moldova sau la Atelcusu,
207 cîn'.d învinşi de hazari, cum scrie /Constantin Porfiro-
ghenitu, în cartea cca despre Chivemisirca împărăţiei,
cap 38, ·fugiră şi năvălind asupra ungurilor îi alungară
pre aceştca din Moldova cătrl Pannonia.
§ IO
in cumanl
Anna Comnina, la cartea 8, seric că atunci,
cînd au avut tatăl ei .'\lexic răsboiu cu patinatitele,
adămănînd împăratul şi pre cumani, carii a.tun~i era
1 ·Gyla=Gelu - ,,nu e nume-propriu, ci toţi prinţipii Ardea-
lului s-au chemat Gil·a" spune Maior .. De fapt este .gntu de .precizat
care-este adevăratul înţeles al acestui ,nume. Constantin Porfiro-
genetul,. primul care-l explică spune odată ..:ă Gylas c numele unui
trib peceneg, aşezat în Transilvania, iar alt:ăda{ă afirmă că cs1e
numele unei funcţii. Jn nici un caz însă Gelu nu vine de la Gylas,
Gila.
248
foarte mănioşi asupra paţinaţitelor, căci nu le făcuse
parte din prăzile ce căpătase dela bătuţii greci, adă
mănîndu-i, zisei, ca să stea grecilor întru ajutoriu
asupra paţinaţitelor, un paţinaţită din cei mai aleşi
ai paţinaţitelor căpitani văzînd că paţinaţitele sînt
încungiuraţi de greci şi de cumani, 1 şi nu îndeşert soco-
tind că nu au cum să nu rămînă paţinaţitele învinşi
şi să nu se prăpădească, luînd puţini alţi paţinaţite
lîngă sine, pentru ca să-şi scape viaţa, de cu bună vre-
me, au fugit la comani, carii era de o limbă cu paţi
natitele. a) Că, măcar că atunci cumanii era foarte mă
ni~şi pe paţinaţite, totuşi, pentru că cumanii sînt de
o limbă cu paţinaţitele, au socotit că mai mult poate
nădăjdui dela cumani de cît dela greci (pre greci Anna
Comnina şi alţi scriitori greceşti îi chiamă romani),
si că prin cumani va putea dobîndi bună voirea împă
~atului grecesc. Deci, dacă cumanii au fost de o limbă
cu paţinaţitele, şi paţinaţitele, cum vădirăm mai sus,
§ 9, au fost romîni, aşa dară şi cum anii au fost romîni.
Că aceaia iaste adeverit, că neamurile care au aceaiasi
208 limbă, de un sînge / sînt, de nu se va adeveri împrotivă
cu statornice dovcde. Ci, a nu fi fost cumanii de un
sînge cu paţinaţitele, nimene nu poate vădi, ba, de
obstc cred învătatii că aceste doao neamuri au fost de
un' sînge. Fiind dară paţinaţitele romîni, şi cumanii
trăbue să credem că au fost romîni. Nice nu altii, fără
unul dintră neamurile paţinaţitelor au fost cumanii.
Pre carii, dela o vreme, în loc de paţinaţite, au început
a-i chiema cumani.
De aciia fu că romînii cei de preste Dunăre, atunci
cînd s-au sculat cum anii cu oaste asupra grecilor, ei
ii povăţuiră pre cumani, ca pre ai săi fraţi, şi cu carii
1 Cumanii ca şi pecenegii fac parte din ramura apuseană a nea-
murilor de limbă turcă. Ruşii le spuneau polovţi, în textele latine
apar sub numele de cumani sau comani, iar ei înşişi se numeau
hun sau kun. Vin pe teritoriul ţării noastre în sec. al Xi-lea. În
anul 1057 bat pe pecenegi şi le iau locul. Lupte cu tătarii. Sînt
înfrînţi. Se creştinează în 1227. Trec în Ungaria, de frica tă.tarilor
unde au şi rămas, după invazia tătară din 1241.
249
se înţelegea, în limba cea romînească, ca curînd şi
fără primejdie să treacă strîmturile munţilor, cum
scrie Anna Comnina, cartea to.a>
Dară, de unde fu născut numele acela cumani? Nu
e îndoială că romînii, precum astăzi, asa si mai de
mult, s-au chiemat pre sine romîni, a~lecă romani.
Din numele romani, ca să se facă cumani, nu au fost
alta de lipsă, frtră slova lătinească r să se mute în slova
greccasc[t c, care foarte mare asemănare au întră sine.
De aciia iaste că, precum si astăzi romînii se zic si
romîni si rumîni, si mai de mult s-au zis si romani ~i
rnmani §1), aşa, şi cumanii se află la sc~iitori chi~-
0
mati si comani si cumani. De unde, prea asemene ade-

v[tr~d{1i iaste că ~urnele cumani iaste născut din numele
romîni, adecă romani. Şi aceaia să ştie, că grecii din
mîniia că la apns s-au făcut împărat preste împăratul
cel dela Tarigrad (carea s-au întîmplat cu mult mai
nainte ele a se a uzi numele cumanilor nostri, în cărtile
209 scriitori lor greceşti), / nice pre roman'ii, lăcuitorii
Romei vechi, cu deşartă şi cu neputincioasă mîndrie
nu vreau să-i chiame romani, numai sic îsi dau acel
strălucit nume furîndu-1 dela romani. beci', auzind ei
pre comani, că se chiamă pre sine romani, schimbînd
o slovă, cum am însămnat mai sus, nu i-au lăsat scrisi
_în c.lrţilc lor, comani, şi dela greci apoi au luat şi alte
neamuri a-i numi comani si cumani; ba, si însusi cu-
m an ii, văzîncl acuma că luri-iea toată îi chi~mă cumani,
mai tîrziu au luat si ci asa a se chiema.
Poate şi de acolo 'să fi izvorît numele comanilor, că
'doară prinţipul cel din tîiu, cînd s-au împărţit ghinta
romînilor în mai multe domnii sau neamuri, sau cu
prilejul altei împărţiri, după cea din tîiu întîmplată,
s-au chiemat Coman, precum şi astăzi sînt întră romîni,
carii se chiamă C6man şi Comănel. Şi, precum prinţi
pul cel din tîiu al lor s-au chiemat Coman, aşa şi ei,
după aceaia, s-au numit comâni, spre a se desclini de
alte neamuri romîneşti. 1
-----
Sînt nume de origine cu mană (vezi şi satul Comana ca şi topo-
1
nimicele terminate în ni = Deznăţui, Covurlui, etc.)
250
Afară de aceaia, la Plinius, în Istoria firei, cartea 3,
numărul 9, se pomeneşte un oraş din Campania, în
ţeara italienească, anume~Cume (Cumae). Lăcuitorii
oraşului aceluia, dela numele oraşului se zicea, cum
se vede la Livius, cartea 8, cumani.a) Despre acelasi
oraş, Livius, în cartea 4, cap 44, şi în cartea 2, cap
21, grăiaşte. b) Deci, poate neamul acela dintră rom îni,
carele s-au zis cumani, au fost colonia adusă în Dachia,
clin mai sus zisul oraş Cume,1 pre cum şi Neapolul,
după cum însamnă Ioannes Duiaţius, în note, la cap
21 a cărtci 2 a lui Livius, au fost colonie de a cumani-
210 lor.v> De; unde,/ şi după ce au venit în Dachia, li s-au
pomenit numele intră romani că sînt cumani, adecă
veniţi dela Cume. Şi astăzi iaste obiceiu intră ·:romîni,
ca lăcuitorii cei vechi să chiame pre lăcuitorii cei noi,
clupă ape şi clupă locurile acele, de unde au venit: tîr-
novean, cîmpean, murăşean, mărginean, cit, după
mJartea celor ce au venit întîiu, pre urmă nepoţii lor
părăsind porecla, cu carea au venit moşii lor, însuşi
încă pre sine se chiamă, după numele cel nou, aciia
dat moşilor săi. Şi poate aceaia au fost pricina de s-au
împărţit romînii, pre cum scrie Constantin Porfiro-
ghenitul de romîni, supt numele paţinaţitelor, în mai
multe ramuri sau neamuri, din care fieşte carele neam
avea prinţipul său. Adecă, cei ce era dintrunul şi ace-
laşi ţinut al Italiei, mai tare trăgea la olaltă şi se iubea
intră sine, pentru pomenirea că strămoşii lor, dintru
acelaşi ţinut au venit în Dachia, de cum iubea pre
ceia lalţi, măcar că toţi de un sînge şi de o limbă era.
De acolo, cu vreme, s-au împărţit romînii în Dachia,
întru atîtea părţi şi domnii, cite ţinuturi au fost acele
ale Italiei, de unde venise strămoşii lor. Şi această
împărţire în multe domnii, carea au făcut ca să nu fie
·romînii toţi supt un cap, au pricinuit pre urmă romî-
nilor slăbiciunea cea mare. Să fi fost romînii toţi uniţi
supt un cap, nu cred eu că ar fi venit vreme să se dea
1 ::--lu există. decît o coincidenţă. fonetică. intre Cumae şi cuman.
între localitatea. din Italia antică. şi comani.
251
e1 111vinş1
turcilor, de oară ce şi aşa, împărţiţi, încă
multă vre;ne au îndrăznit a ţinea răsboiu cu turcii,
ba foarte puţini romîni asupra a nenumărate gloate de
turci, asemenea minm\ei biruinte au făcut. Vezi mai
sus, cap 5, § 5 şi § 6. '
Rogherius, în lstoriia pentru pustiirea cea prin tătari,
în ţeara irngierea~că făcută, cap 14, scrie că ungurii se
plîn3ca zicînd cum că Cuten, craiul cumanilor, pentru
ace tia au venit cu cumanii săi şi s-au aşezat în ţeara
211 u 1g1rcas:ă, ca să înveţe tocmelele / ţărei şi să-şi facă
şie cunoscută limba, ca apoi, cu ruşii să se scoale asupra
u 1g;irilor.al Ori au înţeles aci Rogherius prin limbă
ne:1.mul unguresc (că, de multe ori, neamurile se zic
limbi), ori limba lor, aceaia urmează chiar, că Cuten
m1inainte de a veni în ţeara ungurească, nu au ştiut
limba ungurească. Apă cu ciuru dară, cară Prai, cînd,
în Disertaţia 6, în Annalele hunilor, avarilor şi a ungu-
rilor, se nevoiaşte a arăta că a-şi face cunoscută "limba
ungurească, însemnează că Cuten au ştiut ungureşte,
pentru că şi limba cumanilor era ungurească, numai
cu d:alecta se desclinea, şi aşa, numai dialecta, în
cit se desclinea de limba cumanilor cea întocma ungu-
re scă, trăbuia să-şi facă cunoscută. A face unele
tîkuri ca aceste, iaste a închide ochii, de bună voia
ta, ca să nu vezi lumina soarelui cea de amiază zi.
Mai încolo se sîrguiaşte lăudatul Prai a arăta că
limba cumanilor au fost ungurească, cu aceaia întîiu,
că Cuten, abiia trecînd un an dela venirea cumanilor
în ţeara ungurească, cu mulţi ai săi fu botezat, şi nu
iaste a crede să se fi botezat înainte de a învăta tainele
credinţei. Iară, dela cine le-ar fi învăţat atuncea, fără
dela unguri? Carea neştiind Cuten.şi ceia !alţi cumani
cc s-au botezat, nu se putea împlini. A doao, Bela a
patra, craiul ungurilor, de obşte priimea la sine pre
cumani, vorbea cu dînşii preteneşte, cit dintru aceaia
mai vîrtos au luat ungurii pricină de urgie asupra cra-
iului. Rogherius nu spune nemica de aceaia, că doară
s-ar fi întrăbuinţat craiul cu tălmaci spre a se înţelege
212 cu/ cumanii, iară cînd grăi.:_tşte de tătari arată că s-au
252
întrăbuintat cu tălmaci. A treia, însusi Cu ten fiind în
prinsoare,' în Peşta, cînd auzi strig~rea norodului,
carele poftea uciderea lui Cuten, zise că nu va merge
la craiul, de nu va trimite craiul oameni ca aceia, carii
să-l apt'!re de turbarea norodului. Lingă aceste, a patra,
craiul îi priimea pre cumani şi în sfat şi îi întreba unu
cite unu, cc li se pare, în lucru despre carele se sfătuia,
care întrebare aşa i se pare lui Prai, că nu se făcea pre
vremile acele, fără în limba ungurească. Pre urmă,
oare carele Paulus călugăr, de neam ungur, cu alţii
oare cîţi, ducîndu-se în Moldova, cu mult mainainte
de a se aşeza cumanii în ţeara ungurească, pre doi prin-
ţipi din neamul cumanilor, cu toată familia, i-au în-
tors, în scurtă vreme, la credinta cea crestinească,
dintră carii cel mai de pre urmă cu numele 'Bembroh.,
cum arată Sighismundus Ferrarius, avu nănaş la botez,
pre craiul Andreas al doile. Cu anevoe se poate crede
să fi făcut aceaia Paulus, fără de a sti limba cumanilor,
carea să o fi învătat el mainainte, 'cu ncvointa sa, nice
nu au scris nimene, nice nu iaste asemene adevărului.
Dintru aceste dovede se pleacă Prai a crede că limba
ungurilor si a cumanilor una si accaiasi limbă au fost
întru înce put, numai cu dia lecta de~clinită.
0 0
Ci, prealesne i~iste răspunsul la toate aceste. Şi în-

tîiu: cine va socoti pre craiul Cutcn şi pre unii alţii
dintră cumani să fi fost cu capete aşa groase şi tîmpiţi
la minte, cît întrun an să nu poată, punînd nevoinţă,
învăţa atîta din limba cea ungurească, cit întru acea-
i.asi limbă auzind tîlcuirea tainelor credintei, să nu
în~eţe atîta din credinţă, pre cit avea ei lipsă ca să
poată priimi botezul, cînd un romîn, cătană proastă,
măcar că mainainte nemica nu au ştiut din limba ungu-
213 rească, de / va fi un an întrun reghemcnt de unguri,
numai din auzit, fără de altă nevointă, învată atîta
ungureşte cit înţălege pre unguri, şi el grăind ungureşte
iaste înţălcs de unguri? Cite pilde avem şi acum, cît
de alte neamuri bărbaţi învaţă întrun an binişor ungu-
reşte. Deci, şi cumanii aceia au putut să înveţe întrun
an, atîta din limba ungurească, cît în limba ungurească
253
să audă învăţătura cea de lipsă spre a priimi botezul;
în limba ungurească să grăiască în sfat, şi cu craiul,
fără de tălmaci, fără doară uneori despre unele cuvinte
au avut lipsă de tălmaci. Şi pentru aceaia Rogherius
nu pomeneşte de tălmaci, că, de oară ce CJ_lmanii grăia
acum ungureşte, pentru unele numai cuvinte, care se
tîlcuia prin tălmaci, nu era de lipsă să scrie Rogherius
că cumanii au grăit prin tălmaci. Iară Cuten, cînd era
în prinsoare, tocma nemica să nu fi ştiut ungureşte, au,
auzînd el strigarea norodului afară, nu putea să întrebe
cumrmeşte pre unul carele ştiia şi limba ungurească şi
cca cumănească ce iaste aceaia? şi tîlcuindu-se că no-
rodul pofteşte uciderea lui, să răspundă, iarăşi prin tăl
măci, că el nu va merge la craiu, de nu va trimite craiul
oameni de aşa, carii să-l apere de turbarea norodului?
Că, aceaia ce zice Prai, că nu era întră unguri, carii să
nu fi învăţat limba cumănească, iaste prea apus a gîndi
de ungurii de atunci. Eu cred că şi atunci era întră
unguri de aceia, carii ştiia limba vecinelor neamuri.
Apoi, ca să se înveţe cumanii tainele credinţei, spre a
priimi sfîntul botez, au lipsea întîiu să înveţe limba
cea ungurească? Au nu putea ei să înveţe acele, în limba
rornînească, carea era si a lor limbă, să se învete, zisei,
san prin romîni, carii şi atunci era mulţi foarte' în ţeara
ungnreascrt, sau şi prin unguri, în limba romînească?
Crt, precum astăzi nenumăraţi sînt ungurii carii ştiu
limba cea romînească, asa si atunci nu putini, cred
214 eu că au / fost întră ung'uri; carii grăia romîneşte. În
cît e pentru Paulus călugărul, tocma să nu fi ştiut el
cumăneste, adecă romîncste, ncmica, pre cum nu unul
numai ~u fost în ţeara·u'ngurcască episcop, carele ne-
ştiind limba ungurească, cu tălmaci propoveduia ungu-
rilor cuvîntul lui Dumnezeu, si în zilele noastre încă
s-au aflat cîte un călugăr, prefe~t al misionarilor papis-
tăşeşti din Moldova, carele sau m:mica, sau preapuţin
au ştiut romîneşte, ba cînd merg întîiu la Moldova, de
obste nemica nu stiu rornîneste, tocma să nu fi stiut,
zis'ei, Paulus nemica curnăneşte, încă putea să înt~arcă
la credinţă pre zişii prinţipi, cu ajutoriul celor ce au
254
mers cu <linsul, la Moldova. Dintră carii, cine poate
să zică că nici unul nu au stiut romîneste? ba eu cred
că unii vor fi fost şi romîni' de neam. Rămînc închiiat,
că cumanii nu sînt unguri, ci romîni.
Dintru aceste, limpede se vede ncstatorniciia dove-
dei lui Eder, carele în Notele Istorico-Critice la Suplica
Romînilor, număru 9, pentru ca să adevereze că romî-
nii, în suta a trei sprăzecea au venit de preste Dunăre,
în Dachia, zice că în zilele lui Petru si Asan, fratilor
prin ţipi a romînilor celor dela munte!~ Em, cînd adecă
aceştea cu ceia !alţi romîni de acoloşi, s-au sculat asu-
pra împăratului grecesc, Isaachie Anghel, ca să se
scoată, şi pre sine şi pre bulgari, desupt stăpînirea
grecească, de ar fi fost romînii stăpîni în Dachia, lău
daţii prinţi pi romîni nu ar fi făcut legătură cu bulgarii
si cu cumanii, lăcuitorii Tărei Romînesti şi a Moldo-
~-ei, spre a bate pre greci, ci mai vîrtos, cu neamul
său, adecă cu romînii cei din Dachia s-ar fi însotit
asupra grecilor. '
Să fi făcut lăudaţii fraţi prinţipi legătură cu bul-
garii, nu cetim nicăiri, fără după ce au învins romînii
pre greci şi şi-au făcut împărăţie şi din colo de Dunăre,
215 carea au vecuit pănă / la venirea turcilor, bulgarii
fură supuşi împăratului Asan, şi, ca nişte supuşi, iaste
a crede că au dat ajutoriu împăratului lor. Cu cumanii,
de au făcut acea legătură, ca dînşii cumanii să le dea
ajutoriu asupra grecilor, au făcut legătură cu fraţii
săi, de oară cc cumanii, cum vădim mai sus, au fost
romîni. Drept, romînii cei din Ardeal şi cei din Bănat,
nu scrie Nichita să fi dat ajutoriu romînilor celor de
la muntele Em asupra grecilor. Ci, pricina căci accştea
nu au dat arătatul ajutoriu, e că împăratul grecilor,
Isaachie Anghel, au fost ginere lui Bela al treilea,
craiului ungurilor, şi romînii, atîta cei din Ardeal,
precum şi cei din Blnat, era supuşi craiului Ungariei,
carele, necum să-i lasă pre zişii romîni a da ajutoriu
asupra grecilor, ci şi el au trimis oaste de ajutoriu
grecilor asupra rominilor celor dela muntele Em, după.
255
cum Nichita Honiat, în [saachie Anghel, cartea 1,
scrie,a> măcar că şi atuncia fu biruinţa a romînilor.
însămnăm şi aceaia aci, că unii cred că dintru aceaia,
că unii din scriitorii greceşti îi numesc pre cumani şi
pre paţinaţite, schithi, după lege se poate trage urmare
că aceia au fost. huni, şi de acolo, că au fost turci, adecă
unguri. Ci, aceaia nice cum nu urmează pentru că,
cum au însemnat şi Stritterus, în tomu 3, partea 2,
în Summa1'iul cel de paţinaţite, scriitorii cei greceşti
mai pre toate neamurile, cele de cătră mia.ză noapte
de greci, le chiamă schithi,bl De unde, fiind că de cătră
216 miază noapte / era mai multe desclinite neamuri, de
scriu lăudaţii scriitori de oare carele neam, că au fost
schithi, nu îndată urmează că au fost huni sau turci.
Şi aceaia însămnăm, că la Stritte-rus, în tomul 3,
p:-irtea 2, §39, la anul 1327, se află mărturisit cum că
împăratul Andronic cel Bătrîn au trimis mai doao
mii de cumani în izgonire, la isolele (ostroavele) Lemn,
.
Thas si Lesb .
§ 11
ln bissenf
Gheorghius Prai, în Disertaţia a şcptca, în
Annalele hunilor, avarilor şi a ungurilor, § IO, aduce
aminte de bisseni, carii, cum se arată din scrisorile
crailor Ungariei, în mai multe ţinuturi a ţărei ungu-
reşti de demult au lăcuit. Aceşti bisseni, pre carii scrii-
torii ungureşti îi chiamă şi bessi, îi deosebeşte Prai
de bessi şi de bossniaţii lui Ludovicus Tubcro şi a lui
Bonfinius. Pentru că aceştea au fost de viţă slove-
nească, iară din protivă, pre ceia, vîrtos vădeşte Prai
a fi fost de o viţă cu paţinaţitele. Iară începutul nume-
lui lor, aşa îl descoperă. Pre paţinaţite ruşii i-au chie-
mat pecenighi, Luitprandus piţinate, Ditmarus Mer-
burghensis cu Eghehardus peţinighi şi peţenate, iară
alţii îi numesc piţeni; din acest nume de pre urmă au
256
putut lesne ~ă se 1 :scă nn:nele hiss· ni. Care lucru, d'n
limba cea nemtc,scă si d'n C·, a frînc as:ă se vede a se
217 fi urzit. Pentru că nemţii 1t sau p lătimsc îl/ răspm,d
0
b, iară frîncii se lătinesc îl răspund se (se); aşa, din

piţeni rămîne biseni.
Lăudatul Prai, dintru acea părere, că paţinaţitele
si cumanii au fost unguri, şi pre bisc:eni îi face a fi fost
unguri. Ci, cu îndestulate dove::lc adeverind noi mai
sus, cum că şi paţinaţitele şi cumanii au fost rcmîni,
urmează că şi bissenii, nu unguri, ci romîni, supt nume
de bisseni, au fost. În ce locuri au fost aşezaţi cu lă
cuinţa romînii aceştca, şi ce oameni strălcciţi au fost
dintră dînşii, în ţeara ungurească, .-czi Prai, la locul
mai sus însămnat.
însămnăm şi aceaia, că dela rcmînii .::ceia ce se chic-
ma bisseni si îi asezase Zulta, cum scrie Notariul lui
Bela, cap 57, din ~olo de Muşun, pentru apărarea împă
rătiei unguresti, •> dela aceia romîni, zic ci, iaste că
sl~vachii, pănă astăzi au acela port, care îl ţin romînii
cei proşti din Ardeal, ba şi cîntările lor mai asemenea
sînt cu a romînilor celor proşti din Ardeal, şi alte mul-
te obiceiuri au întocma. 1 însă, romînii aceia, precum
şi pre airea s-au întîmplat unor romîni, ş-au uitat lirr-
ba sa şi acum grăesc ca slovachii, nice nu se pot desclini
de slovachi.
Prai, acoloşi, grăiaşte că pentru acea ia Bc la a 1 patru-
lea au aşezat pre cumani 2 să lăcuiască de cătră Tisa,
pentru că acolo lăcuia şi bisscnii, de carii seric Nota-
riul lui Bela, la cap 87, că în zilele lui Toxun vrnind
fură aşezaţi pănă în Tisa. Adecă vTll craiul Bela pre
cumani, intră cei de un sînge cu dînşii bisscni să-i aşe
ze. Eu adaug şi aceaia că, de iaste adevărat c5. bissrnii
1 În Slovacia. a fost o emigraţie rom5,nească în sec. al XII--
XIII-lea, o regiune întreagă fiind locuită de româ,ni. Se poate ca
Maior să se refere la acesti romf\nÎ.
2 Înfrinţi la Kalka în i223 şi in faţa unei noi invadi tătare,
cumanii, care locuiau în Sadul Moldovei şi răs:iritul M•intenici,

au cerut îngăduinţă regelui Bela al l\'-lea să. se aşeze î.t Cn3aria,
în anul 1238.
257
a cia ,rn v,'niL clintru alt tinut, la locurile cele de cătră
218 T s:1, si / ci pei1tru aceaia fură ;-isczati aco'.o, pentru
dL acoic:-:i era lCtcuitori vechi romîi1ii, întru împărătiia
cca oare' cînd a lui l\fenumorut dela Bihor. Însă, d{1pă
vre.me, toţi romînii acei cu trei pfose de nume ant1m.ţi,
ade,ă romîni, bisscni, cumani, uitîndu-si limba sa cea
rornînească, acum grăesc ungureşte. '
§ 12
în morlachl sau maurovlahi

Lucius, de rcg110 Dalmaţie, cartea 9, cap 5,
zice că vlahii aceia, carii lăcu<:~c prin munţii ţărei
sîrbcsti, a Bosnei si a Croatiei, măcar că multi, cu
preot'ul Di6clea, ca~clc înainte de anul 1200 au 'scris,
îi socotesc a fi prăsilă romană, totuşi nu sînt romani.
Şi spre adeverire cum că aceia nu sînt romîni, <loao
dovede aduce înainte: una, ctt în vlahii acestea nici o
urmă nu se află din limba cea romînească, a<lccă grăesc
numai sîrbeste, alta, numele de vlah atunci s-au cunos-
cut în lăcuitorii aceştea, adecă atunci au înec put a se
chiema vlahi, cînd numele vlahilor era amestecat cu
slovenii, adecă cu bulgarii, şi cînd numele acesta în-
sămna păstoriu. De unde, asem( nea adevărului iaste
că aceia nu pentru alta s-au nu:mit vlahi, fără că era
păstori, precum şi acum; şi aşa, a se zice ei vlahi nu
c a se zice romîni de neam, ci păstori. al/
219 Ci, că numele vlahi să fi însămnat cîndva păstori,
sau bulgarii să se fi chiemat vlahi, mai sus am arătat
că nici cum nu e adevărat. Drept, Anna Comnina, la
locul mai sus adus, zice că pre nişte nomade, adecă
păstori, i-au chiernat vlahi, ci pentru aceaia să-i fi
chiemat pre aceia vlahi, că era păstori şi nu mai vîrtos
pentru aceaia că era din neamul vlahilor, nimene nu
va vădi. Iară, de i-au cunoscufÎmii pre lăcuitorii acei
din munţii ţărci sîrbeşti, a Bosnei şi a Croaţiei, în
suta a doao sprJ.zece, că se chiamă vlahi, nemica nu
258
ajută părerea lui Lucius. Pentru că, măcar că cu acesta
nume chiema 1i mainainte slovenii pre romîni, de cînd
fură cunoscuh romînii slovenilor, totusi, în scrisorile
grecilor, în mai sus zisa vreme, au început a se ivi
numele dahi. A<;,a dară, numele vlahi a lăcuitorilor
acelora, de odată fu cunoscut cu numele vlahi al romî-
nilor. Şi, precum pănă astăzi romînii nu se chiamă
pre sine vlahi, ci romîni, aşa şi aceia, înainte de a se
vesti noroadelor celor afară de ghinta slovenească,
supt nume de vlahi, după mărturisirea lui Dioch a,
se chiema romîni sau romani. De oară ce dară, de odai.;\
şi romînii şi lăcuitorii aceia fură la cei afară de sloveni
cunoscuţi sub nume de vlahi, şi mainainte şi ci se chic-
ma romîni sau romani, afară de toată îndoiala iaste
că lăcuitorii aceia sînt romîni, carii, după limba slc-
venească, se zic vlahi. Singură acea osebire iastc într.\
romînii nostri si întră lăcuitorii aceia, că ci, pierzînd
cu totul lii11ba' cea romînească, încu:r.giuraţi de sîrbi
şi vorbind singură limba cea slovenească, au încetat
a se mai chiema pre sine romîni, ci, pr~cum îi numc~c
slovenii pre romîni, vlahi sau vlasi, aşa ci se chiamă
pre sine v lasi. /
220 Adeverit iaste că lăcuitorii, carii se chiamă cn nume
de o ghintă vechie, de aceaiaşi ghintă nchie lipsc:;ct,~
să se crează a fi, de nu se va adeveri împro1.ivă cu sr;:-
tornic<' dovede. Aşa, cumanii, în ţeara ung111T:1.~c;1,
nem ·ca nu au din limba sa, ci numai 1111gurcşte grCH'~c,
totuşi, pentru accaia nu sînt unguri, ci răm 1 n cmn;\ ni.
A~a iarăsi, în teara m'gurească sînt în miel ~;1te rusi,
c;{rii de tot şi-~n1 uitat limba sa cea rusască ~i limpede
ungureşte vorbesc, ba încă ei pre sine se z:c a fi un-
guri, totuşi pentru acea.ia nimene nu-i scoate din
numărul rusiloc si să le zică a fi unguri. Asa, în Ar-
ch1 l sînţ sc'lavi, 'pre carii rom în ii îi :inuml·ic schiai 1 ;
• ~~uLi, de la slavi, sclavini, adică slavi, este numele P" care
românii din Transilvania l-au dat bulgarilor refugiaţi :::id du1.tL
căderea Bulgariei sub turci. Cronica braşoveană spunea că bulgarii
aşezaţi în Tara Bârsei erau bulgari din Tîrnovo, veniţi după ani-I
1392 cind capitala ţaratului bulgar a căzut •rnb stăpîn ire turceasci' •
259
accştea grăesc limpede romîneşte, şi din limba cca
slăvc:u;că nici o urmă nu au în gura sa ba şi portul
îl au întocma cu romînii; totuşi, pentru aceaia nirr.er-.e
nu zice să fie aceia romîni, ci sclavi, precum au fost
şi strămoşii lor, rămîn. Deci şi lăcuitorii aceia vlahi
S3.U morlachi şi maurovlahi 1 , măcar că ş-au pierdut
limba sa cca romînească, totuşi rornîni sînt adevă
rati. Cu aceste se răsuflă dovada lui Lucius, carc 1 e
cu' accaia razimă că lăcuitorii aceia nu sînt romîni,
pentru că nici o urmă nu se află la ei de limba cca
romînească.
Iară căci îi chiamă morlachi sau maurovkhi, adccă
romîni negri, nu mi se vede a fi alta pricina, fără pen-
tru că ş-au pierdut limba sa cca rom;ma!:că, şi pentru
aceaia se socotesc nefEriciti si ticăloşi ca cei ce sînt
abătuti şi înstrăinati de fr~tii săi romîni. Că obiceaiul
iaste şi acum pre ~ei ce sînt în ceva nenorccire, ::-.-i
chiema negri. Obiceiu iarăşi iaste a chiema negri şi
pre aceia, carii zăhăesc pre alţii şi îi păgubesc. Poate
dară şi pentru aceaia i-au anumit romîni negri, pentru
că, cum scrie Lucios, la mai sus zisul cap, vlahii cei
din munţii Basnei, ajutînd pre l\Uadin, banul Dalma-
221 ţiei, a Croaţiei şi a Bosnei, cu armele sale,/ se cobo-
rîră la şesuri şi mestecaţi cu horvaţii fură îngăduiţi a
.igonisi pămîntul; după aceaia, aceiaşi vlahi îmulţîr.
du-se, toate ţinuturile pănă la marc, k-au zăhăit,
adccă le prăda; pentru care pricină, cum fură de craii
ţărci ungureşti conteniţi, în Cronica patriei, zice, ~e
spune.a)
Iară aceaia ce zice Lucios, că romînii aceia, în zilele
lui Mladin, s-au coborît din munţi şi au dobîndit la
~rsuri, intră horvaţi, loc de agonisit, fără nici o dovadă
o grăiaşte. Că, aceste ce grăiaşte el despre ajutoriul
romînilor cel dat lui Mladin, le-au cuks din Miha Ma-
<l 111'.~, cap 18, ci, în capul acela nu se află, atunci să
S(' fi coborît romînii din munţi şi să fi dobîndit locuri
- _-,1.tt,rud::hii, morlacii sînt urmaşii ilirilor ronrnnizaţi, deci

l.U mu I1 .:.ai vechi de secolul al XIII-iea cum bine socote!jte Maior.
260
de agonisit, întră horvaţi, singur aceaia scrie Mad:us
acolo, că Mladin pururea au fost alipit de preteşugul
şi de ajutoriul romînilor, şi că banul IoannES Babonig
gonind pre Mladin pănă la Blisca, acolo au avut bătae
mare cu romînii.b) De unde urmează că nu numai din
zilele lui Mladin, carele au custat în suta a treisprăze
cca, pe vremile craiului Carolus al ungurilor, sînt în
Croaţia aşezaţi romînii cu lăcaşul, ci lipseşte să credem
că din zilele cele vechi sînt ei acolo lăcuitori.
Aducem aminte şi aceaia, aci, că bine au însămnat
Lucius, cum că cele ce scrie Di6cleas despre biruinţele
222 bulgarilor la Siloduxia, / la Machidcnia şi în ţinutul
latinilor, care cuvinte le-am scris mai sus, nu de bul-
gari, ci de avari trăbue să se înţăleagă.a>
Şi aceaia urmează din cele mai sus arătate, că încle-
şert se supără Pctrus Catancici, de Istro, cap 8, § 4,
as:1pra acelora, carii află în ţinutul Poşeghei şi în
Croatia romîni.L>
Mă miram mainainte, oare de unde s-au luat ţinui.ul
Poşcghei a se numi Valahia cea Mică (Valacltia p(',r1!a),
şi gîndeam de odată că asămănîndu-se cu Ţearn l\fun-
tenească, carea se zice Valahia, ţinutul Poşeghci, ca
cel mai mic decît Ţeara Romînească, s-au numit Vala-
hia cea l\1ică. Ci, aflu la scriitori că Ţeara Muntenească
s-au zis Valahia cca mai Mică şi Moldova, Va lahia
cca mai Mare.v> De unde urmează că tinutul Posegr.ei,
carele e din colo de Dunără, nu du pă alătura.'rc a cu
0
Ţeara Muntenească, carea e din coace de Dunăre, s-au

obicinuit a se chiema Valahia cca Mică. De acolo îmi
veni prepus că din colo de Dunăre trăbue să cercă.m
Valahia cea Mare, pe lîngă carea cca din ţinutul Poşc
ghci să se zică Mică. Şi întru adevăr aflai la scriitorii
greceşti, dintră carii Nichita Honiata, în Balduin
223 Flandrit, precum şi AcropoI:ta, ţinuturi!e / romînilor
cele din Tesalia le chiamă Vlahia cca More,"> pe lingă
carea cea din ţinutul Poşeghei se zice Valah;a Mică.
De unde urmează că, precum vechiu nume iastea Vla-
hiei ceii Mari din Tesalia, asa si numele Valahici ceii
Mici din ţinutul Poşeghei i~st~ vechiu, de vreme ce
261
de cînd s-au zis în Tesalia, VLihia l\Iarc, de atuncia
au trăbuit să se zică si în tinntul Poseghei, Valahia
l\lică. De aci se întărdste si' ceaia cc ;m zis mai sus,
că romînii nu în zilele lui l\Iladin au dobîndit locuri
la ses, ci cu mult mainaintc au fost acolo lăcuitori.
i-\.ci îmi vin aminte şi cuvintele lui Topcltinus, carele
în cartea cc se chiamă Origines et Ocasus Transilvano-
rttm, cap 6, de acolo vrea să arctc că romînii oare cînd
s-au zis bulgari, pentru că tîrgul dela Braşov, în care
Iăcuesc romîni, se chiamă d'Belghcrai (d'Belgerey).h>
Ci tîrgul acela, romînii în limba sa îl chiamă Schiai,
pentru că acolo, oare cînd poate au lăcuit schiai ( Scla-
vi). Deci, dela sclavi iaste numele acela născut, nu
<le acolo că doară romînii oare cînd s-au chiemat bul-
gari. Rău dară, de acolo vădeşte Topcltinus că romînii
oare cînd s-au zis bulgari, pentru că acum romîni lă
cncsc în tîrgul mai sus numit. Cite sate sînt în Ardeal,
care au fost săseşti, anume în vecinătatea Sas-Reghi-
nului, Sas-H,irastas, Sas-Uifalu, Sas-Bfoita, Sas-
224 Pentec, si / cele lalte,a) care si astăzi îsi ti~ numele
de săseşt'i, măcar d't nici un sas astăzi 11{1 i~ste întrîn-
sele, ci le lăcuesc romînii, au pentru aceaia vei zice
că romînii oare cînd s-au chiemat sasi?
Însărnnărn şi aceaia, că romînii acei din Croaţia
si dintră ceia lalti sîrhi, fiindu-le greată de numele
n10rlachi san matirovlahi, adecă romîni' negri, vrînd
a întoarce rugina aceaia de pre sine asupra romînilor
cclor din coace <le Dunăre, îi numesc pre acestea, carav-
lahi, punînd cara, cuvînt turcesc, în locui cuvîntului
celui grecesc mauro; şi aşa, pre romînii cei din coace
de Dunăre îi chiamă ci si sîrbii cei din colo de Dunăre,
negri romîni. Ci, pe~tru aceaia totuşi maurovlahii
rămîn fraţi romînilor celor din coace de Dunăre, şi
romani adevăraţi, iară nu sîrbi.
Şi accaia însămnăm, că dintră romînii aceştea, pre-
cum toţi, de mult ş-au pierdut limba cea romînească,
aşa unii acum încep a se lăpăda şi de numele vlahi sau
vlasi, cu carele mai de mult se lăuda. Şi nu-şi trag
262
de samă că de slăvit nume se lapădă şi din preashL-
lucită viţăa romanilor, domnitorilor lumei, cu m:j!G-
cirea accaia se nevoesc a se preface în , an ari.
§ 13
Pentru numele cuţovlahi şi ţinţiari
Cunoscut lucru iastc cii grecii de acum pre

romînii cei din colo de Dunăre, neluînd aminte la misă
lătatca sa, în carea sînt însuşi, în batjocură îi chia{nă
cuţovlahi, carea însămnează rumîni schiopi. Lucius,
de Regno Dalmaţic, cartea 6, cap 5, vrea să gîcească
pricina, de unde romînii aceia au început a se zice la
greci, cuţovlahi. Zice că, după mărturisirea lui Chcdrin,
225 Zoi, / mama lui Constantin Porfiroghenitpu, împără
teasa de la Ţarigrad, făcînd legătură cu paţ inaţ itclc
asupra bulgarilor, paţinaţitele după acea ia se fcceră
vrăjmaşi, carii de multe ori trecîncl Dunărea, prăcla
Thrachia. După aceaia învingîndu-i Alexie Comnin,
mulţi din dînşii au perit; din ceia lalţi, pre unii i-au
vîndut, pre mulţi i-au aşezat în ţinutul 1Ioglcnei şi
au făcut un leghion de ostasi ales din clînsii, cum scrie
Z6nara. A cărora următori ~i astăzi sînt ~i dela locul,
unde fură aşezaţi, s-au por~clit paţinaţe 'moglcnitcni.
Asemenea Nichita scrie că Calo Ioann, împăratul ·rn-i-
gradului, învingînd pre paţinaţite, din cei prinşi în
răsboiu, au făcut sate într-o parte de la apus, a cărora
rămăsite si acum mai sînt acolo. Si, precum acestea
îsi tr;g vita dela aceia, carii au fost prinsi în răsb~iu,
c~rii mulţi s-au obicinuit a fi chilavi, a~a grecii pre
aceiaşi i-au numit cuţovlahi, carea în limba cea proad1
a grecilor însămnează romîni schiopi.
Adevărat iaste că Chedrin scrie cum că în zilele îm-
părătesei Zoi, mumei lui Constantin Porfiroghenitu,
paţinaţitele, mijlocind Ioann Voga patrichiul, au
făcut legătură cu grecii asupra lui Sime6n, craiului
bulgarilor, carele prăda Thrachia cu bulgarii săi. Şi
263
accaia iaste adcvă.rat, că Ioann Zonara, în Annale,
tom 2, cartea 18, scrie cum că în zilele împăratului
g;-ecilor, Alexie Comnin, celui întîiu cu numele acesta,
întrînd paţinaţitele întru împărăţiia grecilor au prădat
toată Thrachia şi Machidonia, şi sculîndu-se împăratul
cu răsboiu asupra lor, amar fu bătut de dînşii. Ci, pre
urmă împăratul învingîndu-i ca ajutoriul cumanilor
carii rău se mîniiase asupra paţinaţitelor pentru că
nu le-au făcut parte din prăzile ce dobîndise de la
greci, foarte mulţi ucise în bătălie, pre ceia !alţi i-au
prins şi i-au vîndut; iară din cei tineri şi tari, mare
număr împreună cu muerile şi cu fiii lor îi aşeză să
226 lăcuiască/ în ţeara l\foglena, făcînd un prea ales le-
ghion din trînşii, a cărora următori şi astăzi, zice,
rămîn, şi dela locul, unde se aşezase a lăcui, căpă
tară nume, ca să se zică paţinate moglenite. Aşa
scrie Zonara.
Multe am putea aci asupra crezttmîntului scripto-
rilor vizantini arăta în lucrul acesta. Ci pentru scur-
tarea, singur aceaia răspundem că, dacă pentru acea-
ia s-ar zice cutovlahi, nu iaste îndoială că numele
acesta l-ar fi d.i.t grecii aceia, carii anume i-au văzut
pre prinşii aceia schiopi şi chilavi. Lucru firesc iaste
acesta. Si, de s-ar fi numit de atuncia cutovlahi, au
nu scriitorii greceşti cei din vremile acele şi după
accaia, i-ar fi chiemat, în cărţile sale, pre romîni
cuţovlahi, mai vîrtos cînd scriu cu mănie turbată
asupra lor şi le dau nume cu mult mai urîte de cit
cuţovlahi. Aşa, acelaşi Nichita nici odată nu-i nu-
meşte cuţovlahi, ci vlahi; aşa, şi alţi scriitori după
Nichita; asa, si Halcocondila, carele cătră sfîrsitul
sutei a cin~i sprăzecea au scris, curat îi numeşte \-·la-
hi. Schioapă dară, ba şi de mini şi de picioare lipsită,
şi fără cap iaste părerea lui Lucius, carele zice că
pentru aceaia vlahii aceştea s-au zis cuţovlahi, pen-
tm că îşi trag viţa din cei prinşi în răsboiu, intră
carii mulţi era chilavi, după cum se întîmplă în răs
boiu.
2d-l
Din cele mai sus zise, apriiat se vede că m,mele
cuţovlahi nu e nume vechiu. Nice pentru altă pri-
cină nu e dat dela grecii ceşti noi romînilor celor din
colo de Dunăre, fără că în vremile ceste de pre urmă
stîrnindu-se pismă întră greci şi întră romînii aceia,
mai vîrtos întră negoţitori, şi mulţi dintră greci învă
tînd limba romînilor cestor din coace de Dunăre,
în Ţeara Muntenească, luară aminte că limba romî-
nilor celor din colo de Dunăre nu se loveşte întru
227 toate cu limba romînilor cestor din coace de/ Dunăre,
pentru mulţimea adecă a cuvintelor celor greceşti,
care sînt vîrîte în limba romînilor celor din colo de
Dunăre, din lunga petrecere cu grecii; pentru accaia
neavînd cu ce să-i batjoco1ească cu alta, le ziseră:
cuţovlahi, adecă romî11i schiopi, carea îmămnează că
nu au limba întreagă ca rcmînii ceşti de dincoace de
Dunăre. De unde numele acela, cutovlahi, nici cum
nu întunecă vita romînilor aceloia. Că, măcar că
limba lor au ·pătimit acea schimbare, totuşi sîngele
lor e curat romînesc şi sînt adevăraţi romani, a că
rora strămoşi, în zilele lui Gallien, au trecut dintră
romanii cei din coace de Dunăre în Misia, preste Du-
năre, şi se lăţiră apoi pănă în Thessalia. Mai întune-
că-i pre ei aceaia că, măcar că se cunosc pre sine a fi
romîni, totuşi mulţi mai dedaţi sînt spre limba cea
grecească, de cît să se nevoiască a-şi procopsi lim-
ba sa cea romînească şi a o curăţi de grecie.
Însă, precum nice cum nu se razimă de adevăr
părerea lui Lucius, carele zice că dela paţinaţitele
cei prinşi în răsboiu s-au zis romînii cei preste Dună
re, cuţovlahi, aşa nu mă îndoesc că, cu prilejul răs
boiului celui de pre urmă a paţinaţitelor cu grecii,
întru carele, la anul 1096 fură învinşi paţinaţitele de
împăratul grecilor, Alexie Comninul, încetară grecii
pre patinatite a-i mai numi patinatite si începură a
le zice' vlahi. Că întocmindu-se de aciia' pace stator-
0
nică intră paţinaţite şi întră greci, mulţi dintră paţi

naţite se feceră ostaşi la împăratul grecesc, ca să-l
ajute asupra vrăjmaşilor săi. Deci, din petrecerea la o
265
laltă luînd aminte grecii că paţinaţitele o limbă au
si de la o vită sînt cu romînii aceia, carii clin vechi
~ile era preste Dunăre lăcuitori, şi se chiema vlahi,
acelaşi nume, după cum se cădea, le dederă şi paţi
naţitelor; vezi pre Stritcrus, în Paţinaţica, cap. 10.
Cel din tîiu, în scrisori, pre paţinaţite, adccă pre
228 romînii cc din/coace de Dunăre, i-au numit vlahi Chin-
nam, în anul 1160, la cartea 6. Vezi cuvintele lui Chin-
nam, mai sus, cap. 5, § 5.
Aceiaşi romîni ele preste Dunăre, pre carii grecii,
în batjocură, îi numesc cuţovb1hi, se chiamă şi ţin
ţiari. Acest nume nu ele airea, cred cu, îşi trage înce-
putul să,,1 , fără dela familia cca preastrălucită din
Roma, Tinţia, adccădela un căpitan vestit a romînilor
acestora, carele, după fomilia sa, s-an chicrnat Ţinţius
(Cincius); De la c1cesta s-au zis ţinţi;ini (cincic1ni); şi
fiind că nu odată s-au obicinuit rom în ii n a latinestilor
şi al italiene~tilor cuvinte a-l muta în r, (r), din ţiţiani
se fece ţinţiari (cinciari), cum mai sus, c.1p 7, § 2, vă
zum că din co'-ani se feceră cc,{tri sau coz ari. A~a, mai
sus, § 10. însămnarăm că poate numek rnm~ni sau
cumani a unei părţi ai romînilor s-au născut de la un
căpitan vestit ce s-au chicmat C6man.
CAP IX
PENTRU ÎNCEPUTUL NUMELUI ALTOR UNOR

GHINTE, CU CARE AU VIEŢUIT SAU ASTĂZI
VIEŢUESC ROMiNII
1 §
A s_clavilor
în veacurile cele de demult, intră Dunăre

şiîntr~\ Tis:1, în parte~ cca din jos, lăcuia şi stăpînea
oamem de neamul sarmatelor. Pre aceştea Ptolomeiu,
266
în cartea 3, cap 7, îi chiam~ i{tzighes mctan.'tste 1
229 ( ]azyges / Metanastae), Tâbulelc Pe11ti11ghcrianc le zice
sarmate vagi (Sarmatac Vagi), Strabo, în cartl'a 7, îi
numeşte sarmate, cu porecla iazighes ( Sarmatae cog110-
mento ]azyges), Ammianus l\Iarcclinus, în cartea I,
îi zice iazighes, parte a sauromatelor (J,iz_vgcs, Sa11ru-
niatarum pars), Plinius, în Istoria 11aturalt·. cartea 4,
îi anumeşte iazighes sarmate ( J azygcs Sm·111atac).
Afară de toată îndoialft dară iaste cum că lăcuitorii
acei dintră Dunăre şi dintrtt Tisa, sau iazighes, au fost
de neam sarmate.
lară, căci iazighes aceştea s-au zis mctan.1 st c ne î1n-ca-
ţă cuvîntul acel grecesc mctan{1stos, carele în~ărnncaztl
izgonit din patrie, pribeag; pentru accaia Tabu/ele
Pc·tttingheriane îi anumcşte sarmate vagi, adccă sar-
mate pri.begi. Că iazighes lăcuind mainaintc la rîul
Meotis, cum spune Ptolomeus, pribegind de acolo, au
venit aici, intră Dunăre şi întră Tim. Despre aceia
grăiaşte şi Ovidius, în elegia 3, cartea I, de Ponto. n;
Aceşti sarmate din lazighia, sau dintr.I Dunăre şi
Tisa, de multe ori făcea încurse în ţinuturile îmrără
ţiei romanilor, pănă cînd Marcus Aurelius Antoninus
Filosofus, împăratul romanilor, an început, cvm scrie
Dio Cassius, în cartea '71, cap 3, a înfrîngcpntcrca lor,
adeseori sculînd oaste asupra lor .1·> Şi la anul Domnului
173, cum scrie acelaşi Dio, întru accaiaşi carte, c:1p
7, foarte rău i-au bătut, cit la al doilea an, cu nrnrc
plecăciune se rugară lăudatului împărat, ele pacea.
carea, măcar că mainainte pentru necercdinţa lor li
230 o-au tăgăduit,,·> totuşi, acum li o declc, însă, / ct1
acea tocmală; ca pe de doao ori mai de parte de Dunăre
1 lazigii Metanastes sînt un popor sarmatic, deci de origin1'i

iraniană. În secolul al V-lea î.e.n. ci se aflau la răsărit de ])(lu.
În secolul al Iii-lea se întind între Don şi N ipru, ca în secolul I
î.e.n. să ajungă în pusta ungară. În aceeaşi vreme, roxolanii, alt
neam sarmat, se aflau la răsărit de Prut. Confundîndu-i pc sarmaţi
cu slavii, istoricii Şcolii ardelene an putut să afirme că numele
de voloh, este numele pe care slavii l-au dat romanilor încă din'
antichitate.
267 Gl
să se strămute cu lăcaşul de cît cvadii şi marcomanii.a>
Că aceştea trăbuia cu 38 de stadii să se depărteze de
Dunăre, în lături, bl iară iazighelor le-au poroncit, cu
76 :ie stadii, care fac mai mult de doao miluri nemţeşti,
'mai de parte de Dunăre să lăcuiască, pentru că voia
împăratului era ca cu totul să-i desrădăcineze. Însă,
precum întru aceaiaşi carte 71, cap 19, scrie Dio Ca-
sius, mai toate cele din tocmala păcii aceştiia, după
accaia iarăşi le iertă împăratuI.v> De unde urmează
că iazighcs iarăşi ş-au ţinut moşiile cele de lîngă Du-
năre.
Îns1mnlm aci, că, de vreme ce din romani, mai
mult de cit de o sută de mii aorea, şi, cum iastea crede,
nu în scurtă vreme, era robi la rusii sau slovenii aces-
tea ce se chiema iazighes, nu put~a să nu înveţe muit
romanii din limba cea slovenească. De unde, precum/
231 la sloveni, multe cuvinte romînesti, sau lătinesti, care
si astăzi vecuesc, în limba slovcÎ1ească lăsa, ~sa si ei
~căpînd clin robie, ducea cu sine, din cuvint~le 'cele
slovencsti. Si, fiind că romanii cei din Dachia era mai
apro:ipe' de ~lovenii aceştea, nu mă îndoesc că partea
cea mare a romanilor ce era prinşi la slovenii aceştea,
au fo::;t din romanii cei din Dachia. De aci dară, încă
se pricepe că limba romanilor celor din Dachia, încă
din zilele cele vechi, au început a se pîngări de cuvinte
sloveneşti. Vezi mai sus, cap 3, § 7.
În suta a patra dela Hs., cum povesteşte Euscbius
l:unfilns, în Viaţa lui Constantin împărat, cartea 4,
cap 6, sculîndu-se schithii cu răsboiu asupra sarmate-
jlor acestora, ei întrarmară pre robii săi şi îi minară
înaintea schithilor, ca să se bată cu dînşii. Robii sar-
'mate învingînd pre schithi, întoarseră. armele asupra
[stăpînilor săi, şi pre toţi îi izgoniră din părinteştile
imoşii. Izgoniţii ne avînd altă scăpare, ajunseră la
împăratul Constantin, carele pre toţi îi priimi în lon-
tru, întru împărăţiia romanilor. aJ Care întîmplare,
pre scurt aşa o scrie leronim, în Cronică, la anul Dom-
nului 334: ,,Sarmatele mărgineni pre domnii să ... i-au
268 R
scos în pămîntul romanilor.b> Împăratul Constanţie,
fiiul lui Constantin, la anul Domnului 3t8, cum scrie
Ammianus l\forcelinus, în cartea 17, cap 13, sculînd
oaste asupra viclenilor robi sarmate, carii nu se stedisc
232 a păşi preste hotar· întru împărăţiia romanilor, / îi
sili a-şi pleca capul şi a eşi din cu nedreptul cuprinse
ale stăpînilor săi moşii şi a se aşăza cu lăcuinţa aliurea.
Şi aşa Constanţie, pre stăpînii sarmate, cc fusese îna-
inte de 24 de ani, izgoniţi, măcar că era oameni cu
prepus, îi înturnă iarăşi la strămoşeştile lor moşii.a>
Unde i-au minat împăratul Constanţie ţ!re robii
sarmate, să lăcuiască, Ammian nu o spune. Îmă, din
cele cc scrie el, în cartea 19, cap 11, se culege că aceş
tea, intră Dunăre şi intră Tisa, în partea cca din sus
de Iazighia era. Că povesteşte Ammian cum ernînd
încă împăratul Constanţie, în Sirmium, cu oastea
romană, i se făcu de ştire că zisii robi sarmate iarăsi
233 fac tnrburare şi bat/ marginile 'împărăţiei romanilo~.
De unde trimitîn<l doi ofitiri ostasi împăratul la sar-
mate, ca să-i î{1trebe clesp;e pricin~ neodihnirci lor, ei
poftiră ca să_-i sufere împăratul să treacă la clînsul,
prcste Dună;-e şi sft-i spună nevoile sale, şi cum că ci
sînt gata, de va vrea împăratul, a priimi loc ele lăcaş,
în lontru, întru împi'idţiia romanilor, unde vor să fie
cu linişte şi rnr da dajdc împăratului. Deci, împăratul
îi slobozi pre toţi să vină preste Dunăre, la dînsul,
lingă cetatea Acimincum, carea acum se chiamă Petro-
varadinum."> Dintru această povestire a lui Ammian,
234 se vede/ că zişii sarmate, din sus de lazighia, intră
Tisa şi întră Dunăre, era. Trecînd sarmatele la împă
ratul, cum mai sus zisem, se arăta că vor să se roage
de împăratul şi sta plecaţi, altele în inimă avînd, <le
cum arăta cu shimele şi cu vorba. De unde, vrînd împă
ratul a le grăi cu blîndeţe, unul dintră dînşii începu
cu turbare a striga marha, marha, care cuvînt la ei
iaste sămn de răsboiu; după dînsul urmă toată mulţi
nw.i, rădicînd steagul, a striga şi a porni asupra împă
rat ului. Ci împăratul aducîndu-i curînd un cal bun de
_fugă, scăpă. Iară sarmatele omorînd vro cîţva din cei
de lingă împăratul, răpiră scaonul cel împărătesc şi
căpătîiul cel de aur. Atunci, oastea romană slobozin-
du-se întră sarmate, pre toţi cîţi le era înainte, îi dumi-
cară. Incătrău s-au dus apoi cei rămaşi sarmate robi,
şi unde s-au aşezat să lăcuiască, Ammian nu scrie. Să
se fiaşezat toţi iarăşi, în partea cca din sus, intră Du-
năre şi întră Tisa, nu se poate crede, de oară ce ei cu
acele locuri nici cum nu era îndestulaţi, şi pentru ace-
aia poftea dela împăratul, ca să le dea moşii, în locul
împărăţiei. Iară despre aceaia nici cum nu mă pot
îndoi, că de aceşti sclavi au fost aceia, carii scrie Nota-
ri ul lui Bela, la cap 12, că fură adusi din Bulgariia
la marginile ruşilor.n> / '
235 Din cele din sus zise, arătat lucru iaste că în Iazi-
ghia, adecă intră Dunăre şi intră Tisa, dela şanţurile
care se chiamă romane, în jos, pănă unde se mestecă
Tisa cu Dunărea, întră lăcuitorii sarmate unii era
slobozi sau nemeşi, adecă boiari, unii robi boiarilor
acelora. Şi, precum mai sus văzum, robii sarmate sco-
ţînd din ţeară pre stăpînii săi, însuşi moşteniră ţeara
24 de ani, pănă cînd bătîndu-i împăratul Constanţie,
îi izgoni de acolo şi înturnă pre lăpădaţii boiari. Fapta
robilor acestora, cu carea lăpădară pre stăpînii săi
din ţeară şi o moşteniră înşii, ca o faptă noao, cu răsu
net şi preastreină nu putea să nu fie multor ţări cunos-
cută, dară mai vîrtos vecinilor romîni celor din Misia
şi oştilor romane, care multă treabă avură cu ei pănă
ce i-au concenit. Nu mă îndoesc că răsboiul, carele
l-au avut romanii cu robii aceştea s-au chiemat răsboiu
asupra robilor, şi stăpînirea acea, de 24 de ani, a robi-
lor acestora, s-au chiemat stăpînirea robilor. Deci,
fiind că la italiani şi la romînii cei din Misia, din carii
mai vîrtos sta oastea romană aceaia, robii se chiema
sclavi (Sclavi), de unde şi astăzi, la italiani robii se
zic schia vi (scltiavi), iară la zişii romîni, astăzi încă
se zic limpede ca mai de mult: sclavi ; ostaşii romani
şi toţi romînii vecini din Misia, pre robii aceştea, sclavi
(Sclavi) şi răsboiul acesta l-au numit răsboiu asupra
sclavilor şi acea scurtă a lor stăpînire, stăpînirea scla-
270
vilor. Cu un cuvînt, pre cum era acestea robi, asa 1111
au putut să fie altmintrea cunoscuţi' italianilor: fără
supt nume de sclavi, adecă robi. Robii dară a sarma-
telor, carii au fost întră Dunăre si întrft Tisa, au clat
pricină începutului numelui scla~ ilor, şi pre ci i-an
1
chiemat întîiu si întîiu, sclavi. Cum că robii acestea

au fost rusi, m{ ne lasă a ne îndoi si cuvîntul ac~la:
mHha, ca~dc şi astăzi iaste în limba siovcnească mrlta,/
236 şi îmemneaz:'t moarte. Ci, precum romînii, îmlemnîn-
clu-se unii prealţii la răsboiu strigă: dă pe moarte,
aşa sclavii aceia striga: ,,marha !" sau mrha.
I Cunoscut lucru iaste că numele sclavilor, în dirţi,
cei din tîiu l-au pomenit Iornancles, despre partea
latinilor, despre partea grecilor, Procopius, carii amîn-
doi au custat în suta a seasa dela Hs. Iornandcs scriind
istoria sa,în Italia, după vorba italianilor, îi anumi
sclavi. După aceaiaşi vorbă a italianilor şi a romlnilor
celor din Misia, priimindn-se acest cuvînt şi în limba
grecilor, îi chiemă şi Procopie sclavi sau sclavini.
După aceaia, tuturor fură cunoscuţi supt nume de
sclavi.
Însă, măcar că numele acesta nu se află în scrisori
pănă Ia suta a şeasa, totuşi, bine însămncază Catancici:
că nu atunci întîiu s-au născut."> Nu, ci, precum mat
sus vă?;um, '1in suta a patra, în zilele lui Constanţie,
s-au dat nurn~le acesta robilor celor dintră Dunăre şi
Tisa. 1 Care nume lăţindu-se, se dede după aceaia tutu-
ror ghintelor acelora, care aceaiaşi limbă împreună
cu sclavii o grăia şi de un neam era cu sclavii, măcar
că acest nume întru adevăr nu se cuvine altora, fără
acelui ram, carii au fost robi.
Tirziu încoa.ce, bin<? pricepînd acei ce se anumea de
alţii scb.vi, că num.:-lc acesta însămncază robi, ca să
urnească dela sine această necinste, prinseră a lăsa din
' . 1 Slavii apar pentru prima dată alături de bulgad, popor de

origine turanică, la sfîrşitul secolului al V-lea ..\I •.rea mi •raţie
slavă începe în secolul al VI-lca, în timpul domniei lui Ju~lini.i.n
(527-565).
numele acela c şi a se chiema slavi sau slavini. Care
nume, cu cît cel din tîiu era mai apus şi vădea un înce-
. put întunecat a sclavilor, aşa a fi ghintele sclavoneşti
născute dela măriţi strămoşi însămnează, şi aşa au
început a se zice slavi, slaveni. Alţii au început a se
chiema sloveni, şi limba sa a o numi slovenească. Însă,
237 adevărul nu din tîlcuirile/ cele volnice se cade a se
.culege, ci din scrisorile cele vechi.Aceaia iaste adcve-.
rit, că nu:nele acesta q,intru început nu s-au zis nice
slavi sau slaveni, nice sloveni, pre cum mai sus văzum,
ci sclavi şi sclaveni. Drept aceaia, carii iubesc a-şi
chiema limba sa slovenească, tot atîta face ca cînd
o-ar zice sclăvească sau sclovenească. Drept aceaia,
de vom vrea a grăi, după vechime, singuri aceia, carii
sînt strănepoţi sclavilor se cade dialecta limbei sale
să o numească sclăvească sau, fiindu-le greaţă de înce-
putul lor, să o zică slovenească. Iară alte dialecte ale
aceştii limbi lăţite, asupra adevărului iaste a se numi
sloveneşti sau slaveneşti. Eu, drept, pentru priceperea
romînilor, la carii iaste priimit numele acesta, toate
dialectele limbei rusesti mai adese ori le anumesc slo-
v~neşti, şi pre neam' îi chiem sloveni.
îns:i.mnăm aci el Gregorius Papa al şeptelc, scriind
carte lui Mihail, prinţipului Servici, la anul 1078,
pune titula: lui Mih:1,il, craiului sclavilor, cum înse:1m-
nă Lucius, la numlrul 42 a lui Diocleas.aJ De unde
urmează că întru acela veac încă nu era mutat numele
sclavi în slavi sau în slaveni.
Pre aceiaşi sarm1.te dintră Dunăre şi Tisa, scriitorii
cei vechi îi chiamă lătineşte lim igantes ( Limigantcs),
adecămărgineni, delacuvîntul limes (Limes), m,1rgine,
pentru că era hotărîsi cu împărătiia romanilor, si asa,
ţeara lor era la maiginile împă1:ăţiei romanilor: Mar-
ginea, sau lătineşte limes (limes), greceşte se zice opoc;.
Nu poate fi îndoială că ungurii, dela grecescul opoi; îl
chiamă pre rus, oros (Orosz). Şi, aşa, orosoc (Oroszok)
însemnează aceaia ce înseamnă la latini limigantes/
238 (Limigantes), adecă sarmate sau rn-şi dintră Dunăre
272
şi Tisa. Însă, ungurii acum pre toţi ruşii îi chiamă
orosoc (Oroszok).
!aste în Ardeal un neam, ci din foarte puţini oameni
stă, carii romîneşte se chiamă schiai, dela cuvîntul
italienesc schiavi ( Schiavi); limbă nu vorbesc alia, fără
limpede cea romînească, portul încă îl au al romînilor
celor de prin sate; credinţa le iaste luterănească, şi
popi au dintră sasi. losefus Bencheo, în Suplementele
cele la tomul întîiu a Transilvaniei adaose, cartea 4,
§ 163, zice că ruşii sau rutenii, în suta a opta eşind din
Rusia albă şi cercîndu-şi loc de lăcuinţă, unii s-au
aşezat în Bulgaria, alţii în Servia, şi cele laltc. Cu
prilej.ul acela, o parte dintră dînşii au întrat în Ardeal,
dintră carii şi acum mai sînt aici. Mai încolo zice că
cu întrarea aceasta s-au aşezat a lăcui în satele Bun-
gard, Raişderflein .şi Cergău. Ci, pre acei din zisele
sate, romînii îi chiamă schiai, cum însemnai mai sus,
iară pre ruşii cei ciin Rusia albă, nici odată nu i-au
chiemat romîn i schiai. Mai cred eu dară, că schiaii
aceştea sînt dintră sclavii cei din părţile Sepusului,
în ţeara ungurească, şi poate de odată au venit cu rr:6-
ravii, în zilele prinţipului Ardealului, Beth n Gabcr,
de acolo aducînd cu sine si credinta cea luterănc ască.
Ci, fiind ei puţini şi încun°giuraţi d·e romîni, curînd î~i
pierdură limba neamului său si învătară cea romînc .is-
că, cît acum numai cu numele si cu' credinta sînt des-
eliniţi de rom îni. ' '
Acoloşi zice Bencheo că dachii, pre carii i-au învins
Traian, nu numai au grăit sarmaticeşte sau sloveneşte,
ci şi de sînge au fost sarmate. Aceasta, de acolo vrea
să o arete, că multe sate în Ard~al au nume sloveneşti,
bună oară: Dobra, Brankica, Hari, Cisteiu, Coronca
şi altele. /
239 Dară, dacă iaste adevărat că rusii din Rusia albă
s-au aşezat în suta a opta a lăcui în Ardeal, cum vrea
Bencheo, au nu putea dela ruşii aceştea să se pună
numele aceste, să nu rămînă tocma dela dachi? Şi, au
nu putea să se dea num<'le : cc>ste dela slovenii cei ce
273
era împreunaţi cu avarii atunci, cînd stăpînea avari
Dachia?
De acolo încă vrea Bcncheo să arete că limba dachi-
lor au fost slovenească, pentru că în limba romînilor
multe cuvinte se află slovencsti, carea nu ele airea s-au
putut ÎntÎmpla, fără că romînii au trăit Împreună Cll
cbchii în Dachia. Că, după cum zice Stcfan Caprinai,
romanii nici odat,1 nu ar fi suferit asa să sc strice limba
lor cu cuvinte sarmaticcşti, dacă' dachii cu carii au
vieţuit romanii mestecaţi, nu ar fi fost de neam "ar-
mate.
Ci, mai sus arătai că cuvintele cele slowncşti, rom.:-
nii aceia, carii fusese prinşi la sarm,1te, 1c adu~t1ii în
Dachia. Ba, în suta a noao, era în Ardeal îrnpn1m:t cu
romînii lăcuitori sclavi, cum ne învtat;L Notariul lui
Bela, şi mainainte nu puţine ghintc slonneşti wnind
cu av.irii, pănă an ţinut avarii D.ichia, în toată Dachia
au lăcuit. Cu .iccst prilej, mai multe cuvinte slovcncş1i
se vîrîră în limba romînc.iscă, si multe lo,uri numele
de slovenii aceia date pănă astăzi le ţin în toată Da-
chia, adccă în Bănat, în Ardeal, în Ţeara :!\!11ntencasră,
în Moldova, cele !alte. Vezi mai sus, cap 3, § 7.
§ 2
A bulgarilor
Nu fără pricină se mănie Catancici, de Istro,

cap 7, asupra acelora, carii începutul numelui bulga-
rilor, îl trag dela rîul Volga, şi mărturiseşte că bulgarii
şi astăzi se zic pre sine boliari, şi pre toţi oamenii cei
240 mai de frunte illirii îi chiamă cu/ acelaşi cuvînt,'1>
carele şi romînii îl ţin, numind boiari pre aceia carii
în Ungaria se chiamă nemeşi. Nu de airea, fără din
partea cea clin jos, intră Dunăre şi intră Tisa, să cade
să credem a fi născut numele acesta.
274
Că, precum numele sclavi, romînii cei de preste
Dunăre îl dederă robilor sarmate, aşa şi numele bul-
gari, dela aceiaşi romini mi se pare a fi dăruit. Că,
stăpîniiaceia sarmate; carii era intră Dunăre şi Tisa,
la scriitorii cei vechi lătineşti se zic liberi (liberi).
Vezi Ammian Marcelin, cartta 17, cap 13. La italiani
iaste cuvint volia (Voglia sau, după ortografia lăt i-
nească, Volja), carele la romînii cei din coace de Du-
năre, fiind că aceştrn l (I), intră doao vocale, carele
la italiani se zice moale, ele tot îl lasf't afară, SC' zice
voia (Voja), iară romînii cei din colo de Dunăre, l
(I) moale pururea îl ţin întocma cu italianii. Cm·întul
voia însemnează la romîni şi voinţă şi volnicie (lăti
neşte libertas), bună oară, arc voe să meargă, atîta
face ca are volnicie sau e volnic (lătine~te liber) să
meargă. Din cuvîntul volia s-au zis voliari (Voljari),
adecă cum zic latinii liberi (liberi), şi aşa, pre cum
pre sarmatele robi i-au zis sclavi, romînii cei ele prestc
Dunăre, carii era mai vecini şi marc parte avură în
răsboiu asupra acelor sarmate, aşa pre sarmatde ~tă
pîni, carii lătineşte SC' chiema liberi (liberi), <lupă
dialecta sa i-au zis voliari (Voljari); mutindu-se dupf't
aceaia, v (v) în b (b), şi i moale (j) în g (g), ba şi o
în u (u), carea de multe ori se intîmplă, în loc de vo-
241 liari (Voljari) s-au zis/bulgari (Bulgari). Rornînii
cei din coace de Dunăre singur v mutindu-l în b,şi
lă.pădînd l moale, după datina sa, pre nemeşi ( Nobi-
les) şi astăzi îi chiamă boiari. 1
Bulgarii aceştea, precum pururea au fost cu mănie,
întocma ca şi sclavii, asupra romanilor, după cum,
între alţii, ne lăsă scris Ammianus Marcclinus,in ci"'tr-
ţile mai sus anumite, aşa, dobîndind timp, au năvălit
întru împărăţiia romanilor, şi ţrm•i, întru care s-au
1 Numele de bulgar vine de la Volga. Boli11· nu dne<lc la vog!i,,,

ci de la boi care în slavă însemnează luptă i:tr b;'JI ia1· este luptător.
Boitr (boiar) în romfmc~te î~i arc deci rf1dăciiw cnviniul::i !.ia.V=
=boi.
275
aşezat, de pre numele lor, i se dcde nume Bulgaria,
carea pănă astăzi aşa se chiamă. Bulgarii aceştea, şi
înainte de a se aşeza întru împărăţiia romanilor, încă
:era oameni puternici, după cum, la cartea 17, cap 12,
mărturiseşte Ammian Marcelin.•> Pentru aceaia nu e
de a se mirare că în vremile cele turburate şi a slăbă
ciunei împărăţiei romanilor au putut ei să răs bată întru
împărăţiia romanilor, de oară ce şi cînd era întru vir-
tutea sa, strălucita aceaia împărăţie, nu puţină grije
da aceştea împăraţilor romani.
§ 3
A sirbilor
Sîrbii, lătincşte se zic servi (Servi) sau ser-

viani ( Serviani), care cuvînt însămnează slugi sau
robi. Rău se mănie Catancici asupra lui Constantin
Porfiroghenitu căci în cartea 32, zice că sîrbii pentru
aceaia se zic servi (Servi), pentru că au slujit împăra
tului romanilor, şi în toate părţile, în cartea de Istro,
cap 7, se sucC'~tc ca ele airea s~i tragă izvorul numelui
acestuia, iară nu dela cuvîntul lătincsc servi (Scn:i).
242 Şi fiind că/ Constantin Porfiroghcnitu, la locul mai
sus însămnat, pre sîrbi îi numeşte serbli (Serbh), cu
amîndoao mînile apucîndu-se de cuvîntul acesta, cu
minie întreabă: ,,Cc plasă de limbă e aceaia, în carea
serbi să însemneze slugi?"·•> De unde, părîndu-i-se lui
că nicc într-o limbă, cîte sînt pre lume, cuvîntul serbli
nu însămnează slugi sau robi, îşi năluceşte cum că
îndestul, cu întrebarea aceaia au adeverit că numele
sîrbilor nu se trage dela cuvîntul lătinesc servi (servi).
De ar fi fost cunoscută lui Catancici limba romînilor,
mai vîrtos acelor de preste Dunăre, nu se vrea întărita
aşa vîrtos asupra preanălţatului Porfiroghenitu, nice
cu atîta îndrăzneală nu vrea întreba: în ce limbă cuvin-
276
tul serbli însămnează slugi. Că cunoscut lucru iaste
cum la romîni v lătinesc (v) se mută în b. Aşa cervus,
romînii îl zic cerbu; corvus, corbu, şi celelalte. De acolo
e că cuvîntul lătinesc servi (servi), romînii îl zic sîrbi
(serbi), numai cit romînii, spre cinstea neamului sîr-
besc, au aflat ca servi (servi) cînd însămnează neamul
sîrbilor, slova cea din frunte adecă s, să o răspundă
supţire, după firescul ei sunet, iară cînd însămnează
slugi sau robi, să o răspundă mai gros. Şi fiind că aceste
doao osebite sonuri, după ortografia slovelor chiriliane,
cu osebite slove se înseamnă, cînd servi însămnează
neamul sîrbilor, îl scriu sîrbi (serbi), iară cînd însem-
nează slugi sau robi, îl scriu şerbi ( ser bi).
Lipseşte iară să însămnăm că la romînii cei din coace
de Dunăre, în articlul definit al italianilor, în numărul
îmulţitoriu, li (li), se lasă slova l (I), şi rămîne numai
243 i; iară la / rom în ii cei din colo de Dunăre se ţine întreg
li (li), ca şi la italiani. De aciia iaste că, după dialecta
romînilor celor din coace de Dunăre, cuvîntul sîrbi
(serbi}, cu articlul definit se zice sîrbii (serbi1), iară
după dialecta romînilor celor din colo de Dunăre, sîr-
bli (serbli). Asemenea, şerbi (scrbi), şerbii (Scrl-iiJ,
şerbii (serbli). \:J'
Afară de toată îndoială dară, mi se pare a fi cum
că numele Serbli (serbli), nu de aliurea, fără din gura
romînilor celor de preste Dunăre, carii era amestecaţi
cu sîrbii, iaste eşit., şi la romîni dela lătinescul servi
(servi) izvorît; nice Constantin Porfiroghenitu de aliu-
rea, ci din gura aceloraşi romîni, l-au luat. Însă, mă
car că acesta iaste începutul numelui sîrbilor, totuşi,
pentru aceaia pot sîrbii să fie oameni aleşi, precum
şi sînt prea aleşi bărbaţi.
Mai urît îi scrie pre sîrbi Guilielmus Tirius, carele
în cartea 20, cap 4, zice că trădaniile cele vechi aşa au,
că tot norodul sîrbesc îşi trage viaţa împreună cu nu-
mele cel de robie dela oameni izgoniţi, carii fură osîn-
277
diţi ca în părţile Serbiei să tae marmure şi să sape me-
taluri. Şi mai încolo zice că sîrbii sînt un norod prost,
ne îndreptat, lăcuitoriu în munţi şi în codri, nu ştie
agonisi pămîntul, vite au multe, asemenea lapte, caş,
unt, carne, miere, ceară multă. Au căpetenii pre care
le chiamă jupîni, şi domnului împărat une ori îi slu-
jesc, une ori eşind din munţi şi din codri, tot ţinutul
de prin prejur, precum sînt îndrăzneţi şi bărbaţi răs
boinici, îl prădează.al/
. CUPRINS
Studiu introductiv • 5
Limba şi stilul Istoriei pentuu începutul

românilor în Dacia 51
Notă asupra ·ediţiei 87
Istoria pentru începutul românilor în

Dacia (Cap. I-IX) S9
279
Lector : VIRGILIU ENE
Tehnoredactor : CORNEL CRISTESCU
Apărut 1970. Coli de tipar 17,5
Tiparul executat sub comanda nr. 924

la Combinatul Poligrafic ,,Casa Scin•
teii", Piaţa Scînteli nr. 1, Bucureşti,
Republica Socialistă România

Maior Petru Istoria Pentru Inceputul Romanilor in Dacia Vol 1

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Maior Petru Istoria Pentru Inceputul Romanilor in Dacia Vol 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

https://biblioteca-digitala.

Ediţie critică şi Studiu asupra llmbll

tn lungul proces de formare a statelor feudale,

1 At.JII. MaricncsC1t, Vicaţa şi operele lui Pctr'u Maior, B11c11-

A id, avînd la îndemînă biblioteci bogate, învăţatttl ardelean

' f ' ..ll,ii,n, T,;toria pentru începutul românilor în Dacia, p. 2,17

1 Poinpilin Teodor, Op. cit., p. 60---6!.

1 D. Proclan, OjJ, ci/. p. 6/.

1 A. Sacerdoţcanu, Elemente de continuitate şi unitate în isto-

Romanii din Dacia intre 241-sec. IX .. Relaţiile lor cu „bar-

Gh. Şincai, Op. cit., I, p· 59.

Relaţiile româno-ungare. Unul dintre cele mai impor-

în Tr;insilv;;ni?, în Con1ribuţii la Istoria Transilv.:nici sc-c.

se11meazii, foame, sait dela hzt11gltcrig, Jlâmî11d" (p. 187).

Istoria este scrisă către sfîrsitul dctii auto-

I. l'l{ODLE:\[E JJE GR\FlE

Oscilaţii grafice. Grupulcsestenotat

ce, ci, în cuvinte de odgine latină, e!'.te notat

Sistemnl fonetic al lui Maior, în ciuda mul-

ScMmbări de conjugare se întîlncsc frccYcni: adiimînâ

Cons truc ţi a verbului. După limba veche

Arhaisme. Din lucrările speciale şi din ob-

vedesc această preocupare permanentă.

lncă de la aparif ie, Ist-Oria a fost admirată

O confruntare între opiniile ~1supra l:mLii

La împlinirea a 150 de ani de la moartea căr­

Zburdare asa nedumerită în multi din cei

Cugetul mieu iaste nu întreagă istoriia romînilor a o ţese,

Aceaia i11câ îmi caută să mifrturisesc, că dobîndind eu foarte

PENTRU DESCĂLECAREA ROMANILOR

Dachii, încă din zilele lui Iulius Chcsar,

Al dofle răsboiu a lui Traian asupra dachilor

pre faţa pămîntului sămînţa dăccască. Deci, pre unde

Dachia cu prilejul răsboiului romani-lor se

Cine, fiind cunoscătoriu şi sîrnţitoriu de

1 Petru l\Iaior identifică în mod greşit pe pecenegi cu români.

Intrarea romani Ier în Dachla spre a lăcui

· Romanu cei trimişi de Traian, aşezindu-se

ÎNTiMPLĂRILE ROMAl'ftLOR CELOR DIN DACHIA

Murind împăratul Septimius Severus, la

Supt împăratul Filippus

Supt împăratul Decius

timpul domniei lui Gallicnus. Este adevărat că atunci, năvălirile

Lui Gallienus au urmat întru împărăţie

Supt împăratul Aurelianus

După Claucliestetc împărat C\'intilus, fratele

PENTRU _TRECEREA ROMANILOR CELOR DIN

Se cetesc scriitorii cel vechi, carii au scris

Dintră aceia, a cărora scrisori au ajuns

'locma fără crezămînt lucru iaste: toti roma-

Voitorii de rău romîntlor, din cuvintele

unde, de-ar fi lăsat Adr'ian Dachia, şi cu aceeaia ar

fi scos de acolo ostaşii, în adins numai pentru pisma

Partea cea mai mare a romanilor nu au eşit

l\Iai la doao sute de ani trecuse ele cîrnl

Se răspunde lui Enghel

Hristian Enghel, căruia nu-i place ca ro-

Se vădeşte mai încolo, cum că partea cea

Ungă aceste, de vei lua aminte la stările

Gallien, cu totul scăpase împăratul romanilor Da-

Se socoteşte crezămintul lui Flavius Vopis-

Lucrarea lui Laurenţiu Toppcltin Origines et occasus Transyl-

~ mai cern inel cuvintele lui Vopiscus în

Cele ce am cuvîntat, în § 6, pentru trecerea

La împlinirea a 150 de ani de la moartea căr

unde putea, dincolo de DunăFe, ca în vreme de răs

ia s-au zis a lui Aurelian, iară cea din coace de Dună

La anul Domnului 568, cum ne lăsă mărtu

au nu şi lui Tuhutum îi era domn Arpad, după mărtu