REFERAT

SCOALA ARDELEANA
PROFESOR COORD.: ERICH AGNES STUDENT: VASILE
MIHAI
1
SCOALA ARDELEANA
Una din importantele manifestari determinate de area framantare a maselor
populare din a doua jumatate a secolului al XVIII-lea este Scoala Ardeleana, miscare de
mare amploare, dezvoltata in Ardeal in ultimele doua decenii ale aceluiasi secol si
inceputul celui urmator. Daca, prin cei dintai trei corifei ai ei, Samuil Micu-lein,
!"eor#"e Sincai si $etru Maior, Scoala ardeleana continua si dezvolta, cu o serie de noi
aspecte, literatura cronicareasca a lui !ri#ore Urec"e, Miron %ostin, Ion &eculce,
Dimitrie %antemir sau Stolnicul %onstantin %antacuzino, prin alt fruntas al ei, prin Ioan
'udai-Deleanu, ea insemna si un serios inceput al literaturii noastre moderne.
Scoala Ardeleana a fost o important( miscare cultural( #enerata de unirea
mitropoliei romanilor ardeleni cu 'iserica )omano-%atolica, act in urma caruia a luat
na*tere 'iserica )omana Unita cu )oma. )eprezentantii Scolii Ardelene au adus
ar#umente istorice si filolo#ice in sprijinul tezei ca romanii transilvaneni sunt
descendentii directi ai colonistilor romani din Dacia. Aceasta teza este cunoscuta *i su+
numele de latinism.
Scoala Ardeleana s-a inscris ,n conte-tul iluminismului #erman .Aufklrung/,
sustinut in plan politic de iozefinism. Diferenta fat( de iluminismul francez este data de
faptul ca Scoala Ardeleana nu a constituit un curent anticlerical, miscarea cultural(
transilvaneana pornind tocmai din sanul 'isericii %atolice.
Scoala Ardeleana a contri+uit nu numai la emanciparea spirituala si politica a
romanilor transilvaneni, ci si la a celor de peste munti. Unul din documentele cele mai
importante ela+orate il constituie petitia Supple- 0i+ellus Valac"orum .1121, 1123/, o
cerere adresata imparatului 0eopold al II-lea, in vederea recunoasterii natiunii romane ca
parte constitutiva a Marelui $rincipat 4ransilvania.
5 alta realizare a Scolii Ardelene a fost introducerea #rafiei latine ,n lim+a
romana, in locul scrierii c"irilice, si tiparirea primului dictionar cvadrilin#v al lim+ii
romane, 0e-iconul de la 'uda.
Actul unirii reli#ioase de la 1166, prin care o parte din populatia romaneasca din
Ardeal, atrasa de avantajele fa#aduite de Vatican si de 7a+s+ur#i, primise unirea partiala
cu +iserica romano-catolica, a dat insa nastere, foarte repede, in randul populatiei
transilvanene unor miscari cum 8uropa nu mai cunoscuse din epoca luptelor reli#ioase.
%ei care trecusera la catolicism sau convins destul de repede ca asa zisa 9unire: nu a fost
decat o minciuna, o ama#ire a +isericii papale si a 7a+s+ur#ilor de la Viena. 4ensiunea a
devenit cu atat mai mare cu cat propa#anda in favoarea unirii cu 'iserica )omei luase
forme violente.
In ciuda srijinului acordat de oficialitate, cu toate amenintarile si represiunile
impotriva ortodocsilor si a acelora, care , ama#atiti un moment, se luptau sa revina la
vec"ea lor credinta, propa#anda catolica a tre+uit sa renunte la nadejdea de a cuceri
intrea#a populatie romaneasca a 4ransilvaniei. )ealizata in +una parte si prin sla+iciunea
unui mitropolit avid de mariri temporare, Anastasia An#"el, care a fost secondat de cativa
preoti dornici de a avea partea lor de privile#ii, unirea reli#ioasa i-a facut pe romanii din
4ransilvania sa intelea#a si mai limpede un adevar de un profund caracter social; anuma
ca drepturile se o+tin prin lupta, ca ele se cuceresc.
3
De acest adevar se patrund si acei tineri carturari romani din Ardeal care studiaza
in scolile catolice, ca +ursieri, trimisi acolo sa isi completeze cunostintele teolo#ice si sa
devina propa#andisti ai catolicismului printre romanii transilvaneni. %aci, dintre
fa#aduielile facute, cu prilejul unirii reli#ioase de la 1166, sin#ura care s-a realizat, si
care, in pofida initiatorului ei, a avut unele urmari pozitive pentru dezvoltarea ulterioara a
culturii romane,a fost dreptul acordat tinerilor romani uniti de a studia in scolile catolice.
4rimisi sa studieze teolo#ia in scolile catolice de la )oma. %ole#iul 9De
propa#anda fide:/ si de la Viena .cole#iile 9Sancta 'ar+ara: si 9 $azmanian:/, cei mai
uni dintre tinerii romani transilvaneni fac insa si serioase studii umaniste in lim+a latina,
care ii ajuta sa isi dea seama si mai +ine de ori#inea romana a poporului lor. Intorsi in
Ardeal, acesti tineri se identifica cu cauza poporului lor pri#onit si se aseaza in fruntea
luptei lui. Se creeaza astfel in aceste parti conditiile necesare infloririi unei culturi care sa
lupte impotriva oranduirii sociale si politice e-istente si pentru o viata omeneasca.
%ultura aceasta isi tra#e esenta pro#resista in primul rand din realitatile ardelene ale
timpului.
Desi apartin, prin ascendentii lor, altor clase sociale, scriitorii care alcatuiesc
Scoala ardeleana-si in fruntea lor se situeaza Samuil Micu-%lain, !"eor#"e Sincai, $etru
Maior si Ioan 'udai-Deleanu- im+ratisand interesele si aspiratiile maselor io+a#imii
romane din 4ransilvania, sunt in primul rand niste luptatori in sluj+a acestor mase.
0ucrarile lor, precum si intrea#a lor activitate nu par a urmarii decat un sin#ur tel;
dovedirea prin toate mijloacele stiintifice si culturale ca si romanii din 4ransilvania si
prin ori#inea lor 9no+ila:, cum socoteau ei descendenta poporului din romani, tre+uie sa
se +ucure de toate drepturile acordate natiunilor privile#iate din Ardeal.
In primul rand, carturarii ardeleni, din fer+intea dorinta patriotica de a spul+era
anmuite versiuni tendentioase cu privire la ori#inea romanilor-acreditate mai ales de unii
istorici ma#"iari si sasi ca 8der, Sulzer, 8n#el, pusi in sluj+a claselor lor stapanitoare- s-
au straduit sa demonstreze ca romanii sunt urmasii romanilor. $entru a apasa si mai mult
asupra acestei ori#ini, ei sustineau ca romanii sunt co+oratori ai romanilor, fara nici un
amestec strain si ca lim+a lor, lim+a romana, este si ea e-clusiv latina. Ideea aceasta,
care-si are o justificare mai mult sentimentala, ea pornind din necesitatea pe care o
simteau fruntasii ardeleni, cum am aratat, de a preazenta ori#inea romanilor intr-o lumina
cat 9mai frumoasa:, este insa nestiintifica. )eprezentantii Scolii ardelene i#norau faptul
ca, in procesul de formare a poporului roman, romanii s-au amestecat cu dacii +astinasi si
apoi cu elemente slave si ca lim+a noastra, desi de provenienta latina, prin structura ei
#ramaticala si prin fondul principal de cuvinte, a primit, totusi, o contri+utie +o#ata din
partea unor lim+i nelatine si in primul rand din partea lim+ilor slave. )eluand ideea- cum
am vazut, nefondata din punct de vedere stiintific- a descendentei pur romane, a
poporului roman, pe care o #asim si la cronicarii moldoveni si munteni, corifeii scolii
ardelene s-au mai silit sa ar#umenteze in c"ip cat mai convin#ator netemeinicia afirmatiei
istoricilor straini amintiti cum ca romanii ar fi venit din sudul Dunarii pentru a se aseza in
aceste re#iuni a+ia dupa secolul al X-lea. Sulzer, cu care $etru Maior polemizeaza de
altfel ca si cu 8der si 8n#el- in 9Istoria pentru inceputul romanilor in Dac"ia:, era autorul
tezei atat de dra#i feudalilor sasi si un#uri din 4ransilvania dupa care romanii n-ar fi venit
in Ardeal decat in secolulu al XIII-lea. %am de aceeasi parere era e 8der, cu sin#ura
diferenta ca 9 ar#umentele: acestuia erau prezentate intr-o forma #rosolana, triviala, de-a
dreptul insultatoare pentru romani. Mai putin patimas, 8n#el, care era autorul unei
<
9Istorii a Moldovei si Valac"iei:, nu impartasea nici teza e-clusivista a celor doi, nici
punctul de vedere al carturarilor ardeleni. 8l sustinea ca romanii- formati ca popor in
sudul Dunarii- au venit in 4ransilvania in 1=1<, deci, in orice caz, inaintea celorlalte
populatii care traiesc acum acolo. )eprezentantii Scolii ardelene au afirmat insa cu toata
taria ca romanii nu au parasit Dacia pe vremea lui Aurelian, si ca, prin urmare, nu poate fi
vor+a ca poporul roman sa se fi inapoiat in 4ransilvania dupa ce un#urii si sasii se
sta+ilisera aici- asa cum sustineau respectivii istorici straini interesati- de vreme ce nu
pararsisera niciodata locurile acestea.
In linii mari, se poate spune ca, la plecarea romanilor din Dacia, su+ Imparatul
Aurelian .311 d.7r./, au parasit provincia numai oficialitatile, functionarii, armata, marii
ne#ustori si marii proprietari de sclavi. Majoritatea populatiei, formata din oameni care se
ocupau cu a#ricultura si erau le#ati de pamant a ramas in Dacia, preferand popoarele
9+ar+are: romanilor cuceritori, care e-ercitau o fiscalitate e-cesiva si o e-ploatare
crancena. $opulatia nu a fost nimicita sau smulsa de pe teritoriul tarii nici in timpul
mi#ratiilor, desi o parte redusa din populatie s-a putut atasa tri+urilor mi#ratoare asa
precum o parte din populatia mi#ratoare a putut deveni sedentara.
8ste limpede ca la venirea lor in 4ransilvania .la sfarsitul secolului al IX-lea/,
un#urii au #asit acolo o populatie romaneasca or#anizata inca de mai inainte in cnezate si
voievodate, din partea carora au avut c"iar de intampinat rezistenta.
In aceasta pro+lema, cel dintai fruntas al Scolii ardelene, Samuil Micu-%lain
.11>?-1=6@/ sustine ca inlucrarea sa istorica 9Istoria si lucrurile si intamplarile
romanilorA.: ca romanii sta+iliti in Dacia n-ar fi putut parasi cu totii o re#iune unde ii
retineau atatea le#aturi. 8i au ramas in Dacia si au suferit numeroase cuceriri si dominatii.
Mai convin#ator in ar#umentatia sa, in sprijinul aceleiasi idei este $etru Maior .11@6-
1=31/, care, in opera sa principara, 9Istoria pentru inceputul romanilor in Dac"iaA:, se
adreseaza, ca de atatea ori lo#icii.
Ideea continuitatii neintrerupte a poporului roman in Dacia este le#ata si la
fruntasii Scolii ardelene- ca si la unii cronicari moldoveni si munteni .D. %antemir, %-tin
%antacuzino/, de ideea unitatii romanilor pentru care unii dintre ei, cu deose+ire !".
Sincai .11?>-1=1@/ in 97ronica romanilor si a mai multor neamuriA: pledeaza cu multa
caldura.
$urtatori ale celor mai inaintate idei ale vremii, fruntasii Scolii ardelene au
com+atut cu staruinta oranduirea feudala si aliata cea mai puternica a acestuia, 'iserica
)omano-%atolica. Desi 9uniti:, desi si-au facut educatia in scolile catolice din Viena si
)oma si apartin unui cler sau unor ordine calu#aresti puse su+ suprematia papala, ei nu s-
au dat in laturi de a adopta o atitudine, ostila 'isericii %atolice atunci cand s-au convins
ca aceasta inselase sperantele populatiei romanesti, care acceptase unirea cu 'iserica
$apala tocmai in vederea unei im+unatatiri a situatiei #rele in care era tinuta.
Insusindu-si cu toata caldura nazuintele poporului asuprit, carturarii ardeleni a
devenit purtatorii de cuvant ai luptei acestuia, militand indeose+i in domeniul istoriei si al
filolo#iei, al scolii si al literaturii. In domeniul lin#visticii ideea latinitatii lim+ii noastre
este dez+atuta indeose+i prin #ramatica lui Samuil Micu 98lementa lin#uae Daco-
)omane sive valac"icae: .Viena, 11=6/, revazuta si prefatata de !". Sincai care, in 1=6?,
da o noua editie, corectata si precedata de un amplu cuvant introductiv de asta data numai
su+ semnatura sa. 5pera rezultata din cola+orarea celor doi fruntasi ai Scolii ardelene,
#ramatica dezvolta parerile lor asupra ori#inii lim+ii romane, aceasta fiind derivata, in
>
conceptia lor-#resita insa- numai din lim+a latina, si anume in latina clasica, adica aceea a
te-telor pe care ei le cunoscusera in timpul studiilor lor. Straduindu-se sa dovedeasca
latinitatea 9pura: a lim+ii romane, autorii propun eliminarea din lim+a noastra a
elementelor nelatine, a caror prezenta, totusi, in lim+a nu o pot i#nora. 8i cer pentru
aceasta folosirea orto#rafiei etimolo#ice, adica a scrierii cuvantului cat mai aproape de
etimonul sau- cuvantul ori#inar- principiul orto#rafic opus celui folosit de noi astazi dupa
care scrierea cuvantului incearca sa redea cat mai fidel pronuntarea lui .principiul
fonetic/. Demn de su+liniat este insa ca, desi au emis aceste #resite teorii filolo#ice de
reformare a lim+ii romane in vederea apropierii ei de lim+a latina, si Samuil Micu si !".
Sincai, de altfel ca si $. Maior, care are vederi asemanatoare, atunci cand a fost vor+a sa
scrie carti care se adresau unor mase mai lar#i au folosit lim+a apropiata de aceea a
poporului.
%a si S. Micu si !". Sincai, $. Maior este si el de parere sa se foloseasca alfa+etul
latin in locul celui c"irilic. )ecomandand utilizarea semnelor diacritice, Maior fi-eaza
totodata c"ipul in care literele latine pot fi folosite pentru sunetele romanesti, orto#rafie
care, in #eneral, s-a impus in scrierea de mai tarziu.
$rezentarea capitolului acestuia ar fi incompleta, daca nu am adau#a cel putin
cateva cuvinte despre o remarca+ila opera filolo#ica a Scolii ardelene, dictionarul
pu+licat la 'uda, in 1=3?, su+ titlul ;: 0esicon romanescu-latinescu-un#urescu-nemtescu,
care de mai multi autori in cursul a trideci si mai multor ani s-au lucratu:. 5pera
colectiva dupa cum se vede si din titlu, le-iconul, primul dictionar etimolo#ic romanesc
de vaste proportii, s-a +ucurat, cum arata prefata, de cola+orare succesiva a lui Samuil
Micu- care l-a inceput B a lui Vasile %olos, a lui $etru Maior, care a revazut intre#ul
material lucrat pana atunci si a precedat dictionarul de doua studii in care trateaza
pro+lema orto#rafiei si a ori#inilor lim+ii noastre- si in sfarsit, a fratilor I. 4eodorovici si
Al. 4eodori.
0uptand impotriva o+scurantismului, militand pentru luminarea poporului,
corifeii Scolii ardelene fac si o lar#a opera de culturalizare. 8i se straduiesc sa contri+uie
la desc"iderea de cat mai multe scoli pentru copiii oamenilor din popor si traduc lucrari a
caror lectura putea folosi mult cititorilor romani ai epocii.
Activitatea lui !". Sincai in acelasi domeniu e prodi#ioasa. &umit in 11=3
director al tuturor scolilor romanesti din 4ransilvania, Sincai incepe sa stra+ata in lun# si
in lat principatul, pornind fructuoasa si uimitoarea lui actiunede infiintare de scoli
elementare rurale. 4imp de 13 ani cat avea sa fie in fruntea scolilor romanesti din Ardeal,
Sincai reuseste sa creeze un numar de peste <66 de scoli, desfasurand o activitate
neo+osita. 8l pune astfel la indemana alor sai un instrument eficace in lupta pe care ei o
duceau pentru triumful revendicarilor lor nationale si sociale. %um nevoia de manuale
scolare se facea tot mai simtita el se vazu o+li#at sa alcatuiasca unele .9A.'.%.: sau
9'ucoavna:, 9Aritmetica:, 9Indreptar catre aritmetica:/ si sa traduca altele.
5 frumoasa activitate pentru ridicarea celor de jos a desfasurat si $. Maior. Mai
ales in cei 1? ani cat a fost paro" al )e#"inului, Maior s-a aratat foarte preocupat sa
lumineze pe cei care nu stiau inca sa scrie si sa citeascaC a facut, cum spune el insusi in
+rosura 9)aspuns la cartire:, mai +ine 9spre cultura si folosul neamului romanesc:.
Vor+ind despre aceasta activitate a sa la persoana a III-a , el arata ca 9prin toate satele a
oranduit si au intetit feciorii si fetele, mici si mari, sa mear#a la diacul +isericii a invataC
si parintiilor le-au poruncit ca sa faca pe fiii sai ceale ce au invatat sa le proceteasca acasa
?
in toate zileleA:. %u aceasta mijlocire invatase si parintii de la fii sai auzind adeseri 9A
Mer#ea $etru Maior prin sate unde, adunand pruncii facea e-amenAVara um+la pe
campuri, prin paduri unde stia ca sunt adunati pruncii a paste vitele si vazandu-i ii stri#a
la dansul, care, cunoscandu-l, indata aler#au cu totii acolo si el ii intre+a de ceale ce au
invatat si din nou ii mai invata si ii luminaA Asa s-a purtat $etru Maior cu invatatura pe
locurile acelea:.
Asadar, Scoala ardeleana ocupa un loc important in cultura noastra, ea fiind, dupa
cum am vazut, o lar#a miscare patriotica. %aracterul militant al operelor si activitatii
carturarilor Scolii ardelene, lupta lor pentru afirmarea drepturilor poporului lor pe care s-
au straduit sa le sprijine prin ar#umente, patriotismul lor inflacarat reprezint una dintre
cele mai frumoase contri+utii ale intelectualitatii romanesti din Ardeal la dezvoltarea
culturii noastre pro#resiste.
$rin reprezentantii ei de frunte, Scoala ardeleana continua cele mai +une traditii
ale cronicarilor si constituie e-presia fireasca a luptei maselor impotriva e-ploatarii,
pentru desfiintarea io+a#iei, pentru eli+erarea sociala si li+ertatea nationala. Iar prin Ioan
'udai-Deleanu, unl dintre corifeii ei, indeose+i prin epopeea acestuia 94i#aniada:,
Scoala ardeleana desc"ide drumul literaturii noastre +eletristice.
@
Bibliografie
Scoala Ardeleana Eml !oldan" Editura Tineretului
I#$ora Lm% Romane de la Or&n 'ana n 're(en$) G. Calne#c*
+++. +,'eda.or&
1