A U G U ST PESSIAC O V

SCHITE
D IN

ISTORIA CRAIOVEI
E D I Ţ I A II -A

19 14.
I n s tit u tu l d e A rte G r a f i c e „ S A M I T C A " , C r a i o v a
- S O C IE T A T E A N O N IM Ă —
 SC H IŢE
D IN

ISTORIA (1RAI0VEI
 A U G U ST PESSIAC O V

SCHITE
D IN

ISTORIA CRAIOVEI

19 14.
In stit u tu l d e A rte G ra fic e „ S A M I T C A “ , C r a i o v a
— S O C IE T A T E A N O N IM Ă —

90,045.
 P R E F A Ţ Ă
la a doua ediţie.

A ceastă I s to r ie s u b titlu m o d e s t „ S c h i ţ e d in I s t o r i a
C ra io vei" , bazată n u m a i p e d a t e p o s it iv e , p e d o c u m e n t e ,
m o n u m e n t e şi in s c r i p ţii , a p r e c i a t ă d e m a i m u l ţ i sc rii to ri şi
p u b l i c i ş t i î n s e m n a ţ i î n u r m a a p a r iţie i eî î n p u b l i c i t a t e , ’şi- a
c â ş t i g a t u n lo c î n l i t e r a t u r a istori că.
C a e x e m p l u , n ’a m d e c â t s ă m e n ţ i o n e z c â t e - v a sc rie ri
c l a s i c e ca „ Isto ria E p a r h i e i sft. E p i s c o p i i R â m n i c u - N o u l S e-
v e r i n “ '), „ M a r q u i s d e R o n s a r d ( B a n M ă r ă c i n e 2), R o n s a r d
( B a n M ă r ă c i n ) est-il R o u m a i n " ? 8) şi al te le.
E d i ţ i a p r i m a , p u b l i c a t ă î n t r ’u n n u m e r lim ita t, a f o s t cu-
r e n d e p u i z a t ă p â n ă la cel d i n u r m ă e x e m p l a r , o n o u ă s e ce rea .
A c e a s t ă d e a d u o ă , o d a t o r e z i n i ţia tiv e i şi a j u t o r u l u i p r in
c o n t r i b u ţ i e al d i s t i n ş i l o r c o n c e t ă ţ e n i , î n f r u n te cu D - n i l : P r i n ­
ţul G . S t i r b e y , G h e o r g h e P ă i a n u , I o a n P a z u , G e n e r a l G i-
g u r t u , D r A r g e t o i a n u , C . R. G e b l e s c u şi alţi m u l ţ i f ru n ta ş i,
c ă r o r a le e x p r i m r e c u n o ş t i n ţ a m e a .

Aug. P e ss ia c o v .

1914, Ia n u a r ie .

1) S fin te i E p i s c o p i e a E p a r h i e i R â m n i c u - N o u l S e v e r i n d c A t a n a s i e E p i s ­
c o p u l E p a r h i e i . B u c u r e ş t i 1900.
2) Le C h e v a l i e r d c R o n s a r d e t le B a n e M a r a t c h i n e ( B a n M ă ră c in ) p ar
C eresnes, T o u r s .
3) R o n s a r d est ’il R o u i n a i n ? L ’In d t fp e n d a n c e R o u m a i n e 1 N o v . 1 9 1 1.
 P R E F A Ţ Ă
la prima ediţie.

Istoria n u se i n v e n t e a z ă , ca or i-c e a l tă n ă s c o c i r e a m in -
ţeî o m e n e s c ! ; e a a d u n ă şi l e a g ă f a p te şi e v e n i m e n t e p e t r e ­
cu te, le p u n e î n o r d i n e cu c o n s e c i n ţ e l e ce iz v o r ă s c d i n ele,
şi le n a r e a z ă — le t r a n s m i t e m a l î n t â i u p r i n v iu g r a i u . d i n ta tă
în fiii, d i n g e n e r a ţ i e în g e n e r a ţ i e şi a p o i p r in s c ris o a r e . —
C â t e o d a t ă în li p s ă d e c e a sc ris ă , s e ţ i n e s e a m a şi de
c e a v e r b a l ă , c â n d f a p t e l e şi e v e n i m e n t e l e s u n t v e r o s i m i l e şi
în a r m o n i e cu le g i l e fireşti, cari le - a u n ă s c u t , a ş a că a d e s e a
u n m it, u n tnşiră-te mărgărite, s ’a v e z u t c o n ţ i n e n d u n s â m ­
b u r e , u n f o n d d e cel m a i c u r a t a d e v e r , deşi î m b r ă c a t şi
î m b r o b o d i t î n în c h i p u i r i f a n ta stic e , p l ă c u t e s p ir it u lu i n a i v şi
p o e t ic al p o p o a r e l o r .
A şa b u n ă oară, s ’a vezut cum sim pla şi r e a l a femee
Lupa a lu i Festus, a d e v e n i t l e g e n d a r a l u p o a i c ă , la al că reî
sâ n a b o n d e n t s ’a u h r ă n i t şi a u c r e s c u t ce l d o i g e n i a l i g e m e m ,
al c ă r o r n u m e e r e a să r ă i n â e neşters pentru e t e r n i t a t e d in
istoria l u m e i ; — şi c u m a c e a s t ă î n c h i p u i r e n e f ir e a s c ă a r ă ­
m a s ca e m b l e m ă p a n ă în z i u a d e a s tăz i.
C i n e n u c u n o a ş t e la n o i, s a u n ' a a u z i t d e l e g e n d a Bălţii
Craiovi(a, s u b a le c ă r e i a p e m o c i r l o a s e a r fi z ă c â n d C r a i o v a
d e a l t ă - d a t ă — ca o a d o a S o d o m ă şi G om oră în v ec h ia
Dacie a lu i T r a i a n ? — .
P e n t r u cei c a r i n u o c u n o s c le recom andăm o clasică
b u c a tă l i t e r a r ă * ) sc ris ă d e o p a n ă m ăiastră a unei craio -
v en ce, l i c e n ţ ia t ă în litere, D - r a L. C h i ţ u , d e m n ă fiică a Cra-
ioveî şi a n u m e l u i ce-l p o a r tă .
E i b i n e ! d a c ă v o m d e s b r ă c a a c e a s tă tr a d i ţie a C r a i o v iţe î
*) La legende d e C raiovitza, p u b l i c a t ă î n «La P c t i t c R o u m a n i e » S u p -
p l c m c n l h e b d o m a d a i r e N o . 15 d i n 2 4 I a n u a r ie 1900.
 8

d e c e e a ce a r e s u p r a n a t u r a l , i m a g i n a r şi p o e t ic , vom des­
c o p e r i şi u n f o n d d e a d e v e r , a d e v ă r a t a is torie a C r a io v e î,
a ş a d u p e c u m a e x i s t a t — s ’a p r e f ă c u t î n p u l b e r e şi î n c e n u ş e
şi s ’a r e e d ific a t şi reînv iat.
C e t a t e , s a t s a u c ă t u n î n t i m p u l s t r ă v e c h i u al D a c ilo r , va
fi fost şi a r s ă şi p u s t i i t ă şi d i s t r u s ă p â n ă în te m e lii, d u p e
c u m s e v e d r e p r o d u s e c â te - v a e x e m p l e pe m em orabila co­
l u m n ă d i n c e t a t e a e t e r n ă a lui T r a i a n . — V a fi fost re c lă d ită
şi r e p o p u l a t ă î n s c u r t u l t i m p al D o m n i e i R o m a n e , ca în
u r m ă s ă fie trecută din n o ii p r in foc şi p r in s a b i e d e o
m ulţim e d e barbari, cari n 'a v e a u o b ic e iu să doarm ă sub
un în v e l i ş d e c a s ă , — n u e s te d e câ t o is to rie a d e v e r a t ă .
I n c u r s u l schitelor d e faţă v o m v e d e a c u m şi alte lu c ră ri
o m e n e ş t i — u n e l e a u p e r it şi s ’a u ş te r s p ă n ă şi s u v e n i r e a lor,
ia r a l t e l e s u n t p e c a le c h i a r s u b o c h i i n o ştr ii, a tr ec e p r i n t r e
tnşiră-te mărgărite, î n t r ’u n v iito r fo a r te a p r o p i a t !
Spre a sustrage de la această soartă, ceea-ce a m ai
remas C raioveî din alte tim puri..., ia tă s c o p u l a c e s t o r sc h iţe ,
c a r e n u s u n t nic i veri o n o u t a t e , n ic i n ’a u p r e t e n ţ i a d e a fi
o is t o ri e a u r b e i n o a s tr e .
S i m p l e n o t e l u a t e î n ore de far-niente, ca o d is t ra c ţi e
d e la z i ln ic e le o c u p a ţ i u n i p r o f e s i o n a l e , şi d a t e la l u m i n ă
n u m a i d u p e î n d e m n u l u n o r a m i c i v e c h i, i u b i t o r i d e lu c ru r i
b ă t r â n e , m u l t d a c ă e le v o r p u t e a se rv i d r e p t m a t e r i a l p e n t r u
a l t - c i n e - v a m a i c o m p e t i n t e , şi m a i s p e c ia l î n t r ’o m a t e r i e atât
d e v a s t ă şi d e i m p o r t a n t ă — c u m e s te is t o ri a u n e i u r b e ca
C r a i o v a , şi p e n t r u c a r e s e m a i c e r e p r e l â n g ă e r u d i ţ i u n e şi
alte m i j l o a c e : — m u z e u , ar c h iv e , bib liote ci.... d e c a r e n o i p r o ­
v incia lii n u p u t e m d i s p u n e .
L i p s a u n o r atari m i jlo a c e şi m a i cu s e a m ă n e p u t i n ţ a de
a r e v e d e a şi consulta a r c h iv a Episcopiei Râm nicu, fo a r te
b o g a t ă în d o c u m e n t e r e la tiv e , n e - a şi f ă c u t ca p e n t r u d a t a
a s ta s ă n u d ă m d e câ t o p a r te d in a c e s te s c h i ţ e — r e m â i n d
ca î n t r ’o e d i ţ i e a p r o p i a t ă s ă le d ă m şi restul.

A. P e s s i a c o v .
 C A P I T O L U L I.

C r a io v a — B ă n ie .

In fruntea rarelor noastre oraşe, care ’şl-au păstrat

cu presistenţă num ele seu Roman, este fără îndoială
Severinul, şi astăzi Turnul-Severinului, dupe al cărui
n u m e întreg teritoriul dintre Tisa şi Olt, parte din
Dacia-Traiană, — în tot decursul evului mediu, s ’a
chem at ţara Severinuluî, Banatul Severinuluî, la scrii­
tori! d e pe timpuri Terra de Seuri.no— Zevrinensis,
Seweriner Banat, Szdrenyi-Bănsdg, etc., etc.!1)
D u p e vechiul leatopisăţ al Ţăreî Româneşti, tot
Severinul se dă ca primul scaun al Banilor Basarabî,
ai acelor şoimi carpatini, cari au întemeiat şi D om -
niatul unit al Ţărei R om âneşti—ÎSw’poK/tdXNd, şi dintre
cari unul, a dus faima cavalerismului lor pănă în
inima Franţei — p e malurile S e n e i ! 2)

') P â n ă cânii f i lo lo g ia 'ş i v a s p u n e u ltim u l s e u cuvfint a s u p r a o r i g in e î

n u m e l u i d e S e v c r i n , n o i a m r e m a s la p ă r e r e a c e l o r c u l a tin ita te a , p e n t r u
că şi S e v e r i n u l a p u t u t r o m â n e în s u v e n i r e a şi g raiu l poporului nostru
t o t a ş a d e b i n e ca şi M o lrti d e e x e m p l u , d e la A m u t r i a — A m u t r i u m şi
altele.
-) C u n o s c u t a f r u m â s ă l e g e n d ă a B a n u lu i M ă r ă c i n e — m a i c o r e c t — M ă-
ceşianu, p a r e a a v e a u n f o n d d e a d e v ă r d u p ă c e l e c e g ă s i m sc ris e d e s ­
p r e fam ilia M a r c h i z u l u i d e R o n s a r d , — d i n c a r e e x t r a g e m u rm ătorele ca
c u rio sitate:
„ O n p r e t e n d q u e L o tiis d e R o n s a r d e t o i t i s s u d ’m i B a u d u i n c a d e t
d 'u n e g r a n d e m a i s o n , s u r Ies c o n f i n s d e H o n g r i e e t d e la B u lg a r ie , le-
 10

lată cum vorbeşte cronica, su b titl u l: Istoria ţârei

Rumâneştî, d e când o au descălecat pravoslavnicii
creştini:
„ Insă d i n t â i u i z v o d i n d u - s e d i n rurnînil, cari s ’a u d e s p ă r ­
ţit d e la rom ani, şi ati pribegit spre m iază -n o ap te. Deci

q u e l a v o lt a m e n e u n e c o i n p a g n i c d c g c n t i l s h o m m e s a u Roi Philippe de
V alo is . O n p r e t e n d inCinc q u ’il s e t r o u v e u n e s e i g n e u r i e a p c l l ^ e le M:ir-
quisat d e R o n s a r d , d a n s l 'e n d r o i t o u le D n n u b e v o i s i n e d e p l u s p r e s le
p a y s d e T h r a c e ; — a u r e s t e l’a u t e u r q u e j e c ite n ’a fait q u e t r a d u i r e e n
p r o s e c e q u e R o n s a r d a v o i t r a c o n t â d e s o n e x t r a c t i o n d a n s l ’u n e d e se s
e l c g i e s . D u P e r r o n fit c e m 6 m e c o n t e , itiais a u lieu d c la B u l g a r i e il m it
la M o r a v i e . L e s rc c u e il d e s p l u s b e lle s p i e c e s d e po fites f r a n ţ o i s im ­
p r i m i P a n 1692. c o n t i c n t u n e v ie d c R o n s a r d oii o n le fait o r i g i n a i r e d e
H o n g r i e c t d e B u lg a r ie . S i cela n 'e s t p a s a b s u r d e , c 'c s t du m oins une
falsificatio n ; c a r e la t r a d i t lo n d e c e t t c f a m ilie n e d o n n e p a s d e u x p a trie s
a s e s a n c e t r c s , m a i s s u u l e m e n t u n e , s u r i e s c o n f i n s d e la H o n g r i e c t d e
la B u lg arie. — C e s o n t Ies t e r m e s d e C l a u d e B i n e t c t v o ilâ â q u o i l’o n
s ’e x p o s e lors q u 'o n v e u t c h a n g e r Ies t e r m e s d c s e s o r i g i n a u x , s o i t p o u r
a b r e g e r , s o i t q u 'o n Ies t r o u v e t r o p v i e u x . II n e f alo it p a s s u p r i m e r ici le
m o t d e confins".
. S e p r e t i n d e c ă L o u is d e R o n s a r d s e c o b o r a d i n t r ' u n B a d u in cadet,
care a p a r ţ i n e a u n e i c a s c m a r i, î n t r e h o t a r e l e U n g a r i e i şl B u l g a r i e i şl care
a d u s e s e o c o m p a n i e d e g e n t i l o m i R e g e l u i F ilip d e V alo is . Se pretinde
c h i a r c ă e x i s tă o s i g n o r i c n u m i t ă M a r c h i z a t u l d e R o n s a r d In r e g i u n e a
u n d e D u n ă r e a se î n v e c i n e ş t c in c e a m a l m a r e a p r o p i e r e d c ţa r a T r a c i c i ; —
d e a l m i n t e r l a u t o r u l , p e c a r e 'I c ite z n u a făcu t d e c â t s ă t r a d u c ă in p ro z ă
c e e a ce R o n s a r d p o v e s t is e d e s p r e o r i g in a sa i n t r ’u n a d i n e l e g i i l e sa ie.
Du Perron povesti în ac e la şi fel, d a r in loc d e B u lg a r ia a p u s M ora-
via. C o l e c ţ i u n c a c e lo r m a i f r u m o a s e b u c ă ţ i a l e p o e ţ i l o r f r a n c e z i , tip ărită
în a n u l 1692, c o n ţ i n e o d e s c r i p ţ i e a v ieţii lui R o n s a r d , u n d e s e a r a t ă că
e s t e o r i g i n a r d i n U n g a r i a şi B u lg a r ia . D a c ă a c e a s t a n u e s t e a b s u r d , co n-
s t i t u e cel p u ţ i n u n falş; d e o a r e - c e t r a d i ţ i u n e a a c e s t e i fam ilii n u d ă d o u ă
p a t r i i s t r ă m o ş il o r sei, ci n u m a i u n a , î n t r e h o t a r e l e U n g a r i e i şi B u lg a r ie i.—
^ c e ş t i a s u n t t e r m e n i i lui C l a u d e B i n e t şi ia tă la c e s e e x p u n e c i n e v a , c â n d
v r e a să s c h i m b e t e r m e n i i o r i g in a l e l o r sa l e , fie p e n t r u p r e s c u r t a r e , fie că su n t
s o c o tiţi ca p r e a î n v e c h i ţ i . El n u t r e b u i a să s u p r i m e c u v â n t u l d e h o t a r e " 1).
N o i a d ă o g ă m la c ritica a u t o r u l u i , c ă p e t i m p u l Iul F ilip d e V a l o i s , n u
e x i s ta a ltă s i g n o r i e — î n t r e a c e s t e h o t a r e , d c c â t B a n a t u l S e v e r i n e a n , u n d e
a n u m e in j u d e ţ u l D o lj s e g ă s e s c m o ş i i l e M ă c e ş u r ile , r e m a s e p â n ă azi in
fam ilia B a s a r a b ă .

‘) D l c t i o n n a i r e H i s t o r i q u e e t c r i t i q u e p ar Mr. Ba yle . R o t t c r d a m M D C C X V
— cuvântul Ronsard.
 11

trecend ap a D unării au descălecat la T urnul S e v e r in u l u î,

alţii în ţa r a u n g u r e a s c ă p r e a p a O l t u l u i şi p r e a p a M u r â ş u -
lu î şi p r e a p a T is ii, a j u n g â n d p â n ă la M a r a m u r e ş . Ia r ceî
ce a u d e s c ă l e c a t la T u r n u l S e v e r i n u l u î , s ’ati ti n s p e s u b
p o l e l e m u n ţ i l o r p â n ă î n a p a O l t u l u i , a l ţ i i s ’aii p o g o r î t pre
D u n ă r e în j o s ; şi aşa um plându-se locui de ei aii venit
până în m arginea N ic o p o l ii. A t u n c e s ’a u a l e s d i n t r ’ân ş iî
b o i a r i i cari a u f o s t de neam m are şi puseră banoviţ, un
n e a m ce le z i c e a u B asarabt s ă le fie lo r ca p , a d e c ă n ă ş i ;
a ş e z a r ă î n t â i u s ă le fie s c a u n u l T u r n u l S e v e r i n u l u î ; al
d o i l e a s c a u n la S t r e h a i a ; al tr eilea scaun s ’a u pogorît la
C r a i o v a ; şi a ş a f iin d m u l t ă v r e m e aii t r e c u t t o t ei oblădu­
in d a c e a le p ă r ţ i d e l o c “.
Ia r ă c â n d aii fost c u r s u l a n i l o r d e la A d a m / s^ m h, fiind
î n ţa r a u n g u r e a s c ă u n v o e v o d ce l’a u c h e m a t R adul Negrul
voevod, m are H e rţe g p re A lm ăş şi pre Făgăraş, r ă d ic a t u -
s ’a u d e a c o l o , etc. e t c . " 1)
C u m vedem , d u p e Severin în frunte vine Stre­
haia,.... iar al treilea scaun s’au pogorît la Craiova.
A devărat că cronicarul nu ne sp u n e nici când, nicî
cine a fost primul. Ban ales de Severineni din nea­
mul Basarabilor, precum nicî care Ban ’şî-a stabilit
mai întâiu scaunul la C raiova; dar în schimb ştim
din alte izvoare istorice atât, că începând cel mai
puţin de la Tugomir pană la Mircea şi mai încoa
— mult timp a trecut şi mult sânge s ’au versat p e n ­
tru păstrarea acestui leagăn românesc, acest pămint
clasic, care le păstra o mulţime de m o n u m en te şi
suvenirî sacre din timpurile lui Trajan şi ale lui Ale­
xandru Sever.
Şi înflăcăraţi de un incomparabil şi caracteristic
') N e a m s e r v i l d e u n m a n u s c r i s al n o s tr u — c a r e s e v e d e a fi o c o ­
p i e c o n t i m p o r a n ă lu i R a d u P o p e s c u , — m a n u s c r i s i n t e r e s a n t d e s p r e c a r e
v o m v o rb i a ltă d ată.
 12

am or pentru legea şi moşia lor strămoşească, au

luptat toţi Basarabii, vitejeşte pre cât tim p s ’au putut,
şi în aşa fel în cât poate că nici n 'ar fi fost învinşi
de trufaşii lor vecini şi pretendenţi la aservirea lor
de la Nord, — dacă spre nenorocire,— n ’ar fi intervenit
în acele lupte seculare şi cei alţi vrăjmaşi de la Sud,
consângeni asiatici aî celor dintâifl, — îngrozitorii şi
fanaticii sectari al falşului profet M ahomet.
Numai astfel, înghesuiţi din doă părţi, şi de la
miază-zi ca şi d e la miază-noapte, Basarabii s ’aîi ve-
zut constrînşî ca să ’şî tot coboare scaunile lor, şi al
Băniei ca şi al Domniei, tot mai la vale spre centru
în inima ţăreî, lăsând vrăjmaşilor d e la S u d tot lito-
rarul transdanubian pănă la Mare, iar la N o r d — trans-
m untenele Amlaşul — Făgăraşul şi Severinul.
O r cum şi or când, — Severinul p erd u t şi Strehaia
fiind prea aproape de noul hotar al Banatului ce re-
m ânea românesc, Craiova prim eşte în sînul ei scau­
nul putereî lu m eşti—pe al marilor Bani, iar Râmnicul-
Velcei pre cel bisericesc al Episcopiei Noul Severin.
Ca primul Ban al Craioveî să fi fost tot un Ba-
sarab, lucru este foarte posibil; dar că acest întâiul
Ban n ’a fost altul fără numai bătrânul Barbu Craio-
vescul, fondatorul M onastirieî Bistriţa,— este mai mult
de cât discutabil — este pro bat chiar, mai întâiii, pen­
tru că din singurul titlu de Kpmhuhckxh nu se pote c o n ­
chide că el să fi fost şi primul ca Ban al Craioveî, ştiut
fiind că şi cei lalţî bani, fie că s ’ar fi chem at Barbu,
Radu, Mihaî sau orî-cum, toţi ereau Cralevscăî în
acest s e n s —adecă C raioveştî— maî corect ai Craioveî;
şi al doilea pentru că cel puţin cu o sută de ani maî
 13

'nainte de Barbu găsim pe un altul cu num ele de

Radu, în trei docu m en te şi an u m e : în tr’un hrisov
al lui Mircea din 1399, Mai 11, Giurgiu, în care se
vede figurând în fruntea martorilor „R adul Ban" şi
în doă d o cu m en te din 1427 — din W estm iinster şi
1434 din L ondra, prin care regele Angliei Enric al
V14ea, acordă em igrantului rom ân Radul Ban de
Craiova, o pensiune d e 4 0 libre de arg in t.1)
Cât despre mai marea sau mai mica Eî im portanţă
ca oraş, mai 'nainte de stabilirea scaunului Băniei
într’însa, n ’avem alte date istorice, afară de cele ce
ni s ’au dat de Originele Craiovei, şi anum e că, îm ­
preună cu ţinutul dintre D unăre-O lt şi pană la munte,
anum e Craiova a fost dată d e zestre unei fete a lui
A lexandru Basarab pre la mijlocul secolului al 14-lea,
şi că în preajm a Eî s ’ar fi repurtat faimoasa victorie
a lui Mircea cel bătrîn asupra lui Baiazet Fulgerul,
pre la finele aceluiaşi secol.2)
In lipsă de ori ce alte date asupra acestui punct, nu
pu te m zice, de cât că şi Craiova, nu erea ceva mult
mai de seamă, decât ceea ce ereau şi cele-l-alte oraşe
din restul ţăreî,— ba chiar ce ereau mai toate oraşele
de prin ţările din prejur şi de aiurea din nordul E u ­
ropei, adecă cu mici şi rari excepţiunî — nişte oraşe
în cea mal mare parte num ai de lemn.
Se vede că lemnul fiind primul material al prim u­
lui arhitect, care ’şî-a construit o locuinţă omenească,
a persistat mult timp să înlocuiască piatra şi cărămida
arsă, nu num ai în nordul dar şi prin centrul Euro-
') B . P. H a j d e u , A rchiva i s to r ic ă , T o m . I, p a r t . I, 1865, p. 8 8 — 98.
2) B. P. H a j d e u « O r i g i n e l e C r a io v e i» B u c u r e ş t i 1878.
 14

pei, dovadă avem pe lângă dale contim porane şi exis­

tenta pănă în ziua de astăzi, a multor oraşe de prin
Rusia, Suedia şi N orvegia în mare parte num ai de
lemn, — şi a o mulţime de biserici din Transilvania
tot de lemn, într'un stil adesea foarte pitoresc.
Se pretinde, că chiar catedrala Parisului şi a Stras-
burguluî să fi fost în vechime to t num ai de le m n .1)
Din datele contim porane, şi care ne privesc direct
pe noi, putem cita mal întâiu o D iplom ă a regelui
Ungariei, A ndrei al Il-lea din 1211, prin care între
alte privilegii ce le acordă cavalerilor T e u to n i aduşi
în ţara Bârsel (Burzenland) se vede şi „acela" ca să
’ş î poală construi cetăţi şi alte oraşe de lemn.-)
O raşe şi cetăţi de lemn, ca să apere hotarele re­
gatului d e desele incursiuni ale C um anilor!
D u p e aceia cronica noastră menţionată care ne spune,
că „ Radul Negrul dupe ce a descălecat la Câmpu-
Lung, au coborît la Argeşî unde acolo 'şi-a făcut
oraş nou, şi curţi de piatră şi case Domneşti, şi
o biserică mare şi frum.oasău.
D e und e noi conchidem că regula erea lemnul, iar
piatra — cărămida, excepţia.
A poi vestitul Arhidiacon al patriarhului Macarie,
Pavel d e Alepo, călătorul care a vezut şi a descris
curţile D o m nilor noştri M atei Basarab şi Vasile /.li­
pul, ne dă o idee despre casele oraşelor noastre din
M oldova şi Ţara Românească:

0 J o u r n a l d e s V o y a g e s , 1 89 5 — 1896.
2) D o c. H u r m u z a c h e D e n s u ş i a m i , V o i. 1, p . 8 2 , . . c l a d m u n i m e n Reg-
nir c o n t r a C u m a n o s c a s tra l i g n e a e t u r b e s l i g n e a s c o n s t r a c r c p e r m i s i m u s . . .
 15

„T oate c a s e le s î n t de lem n şi v ă l ă tu c i, cu a c o p e r i ş u r i
î n a l t e şi o b li c e ca spatele c ă m il e i, in c â t n i n s o r e a n u se
p o a t e ţ i n e p e ele. Î n ă u n t r u s î n t a ş e z a t e la v iţe d e j u r î m p r e ­
j u r şi o m a s ă în m i jlo c , ca în c a s e l e F r a n c i l o r " . ')

Şi în fine anonim ul fraţilor Tunusli, în care găsim

că nu mai departe d e 1770 Craiova faţă d e 3 0 de
biserici d e lemn abia avea 13 d e piatră cu monas-
tirî cu to t" .2)
Am insistat asupra acestui punt, ca să arătăm între
alte cuvinte pentru ce noi — mai 'nainte de aşezarea
scaunului Băniei într'însa, nu ne putem închipui o
Craiovă în alte condiţiunî mai favorabile de cât ale
celor l’alte oraşe, şi cum ne explicăm şi cel alt fapt,
adecă că nu găsim în urbea noastră nici biserică, nici
veri o altă clădire, a cărei vechim e să treacă dincolo
de veacul al XVI-lea.
U n simplu oraş, ca toate cele l’alte oraşe m edie­
vali, în marea lui majoritate num ai cu case, biserici
şi alte clădiri d e lem n, excepţie doară făcend numai
curţile boereşti ale proprietarului moşiei Basarab, că­
ruia toţi locuitorii, neguţătorii şi meseriaşii erau supu şi
la toate angaralele timpului, cum vom vedea mai la
v a l e ; iată ce erea Craiova înainte d e a fi al treilea
scaun al marilor Bani— stăpânitorii celor cinci judeţe
de dincoa d e Olt.
O dată cu aşezarea Băniei însă aci, începe şi epoca
Ei d e creştere şi d e mărire, ca o urmare firească a
lucrurilor om eneşti, căci nu se putea ca Bănia să nu
atragă d u p e sine şi pre toţi b o em mari şi mici, înce-
') E m ilia C i o r a n . C ă lă t o ri i l e P a t r ia r h . M a c a r ie , B u c u r e s c i 1900, p. 4.
2) Iţopia T1 5; B X a x îa ţ, e v l i Î E v v r j trjţ A 'is ţp ia ? . 18 00 p.
 16

pend d e la boeriî DivaniţT — pănă la cel din urmă

logofeţel şi postelnicel de scaun.
Şi cum toţi aceşti dregători cu treti logofăt în cap
— cu al doilea Portar, Armaş şi alţi o sum ă de
slujitori, urmau ca să fie aproape de scaun şi pre
lângă Marele Ban, eî fură nevoiţi a-şî căuta locuinţe
şi a se stabili în Oraş, un de nemulţumiţi numai pre
cele ce le aflară la îndem ână de lemn, în curend în ­
cepură cu permisia proprietarului a-şî clădi case şi
curţi spaţioase — apoi biserici şi M onastirî frumoase
numai de zid.
D u p e exemplul lor veniră şi alţii cari aspirau ca să
Ve ia locul; apoi şi câţî-va neguţători şi alţi tergoveţî
maî instăriţî; şi la urmă şi din cele l’alte bresle de
meseriaşi— argintar!, bogasieri, braşoveni, cojocari etc.
etc., pănă ce cu timpul şi treptat, pre cât viforoasele
timpuri şi împrejurări au permis, oraşul se tot mări,
crescu şi se înfrumuşeţă de luă acel aspect m ăreţ şi
pitoresc, care a făcut pe Dionisie F o tin o — (ca şi
cum ar fi fost un Craiovean,) să zică că „în adever
acest oraş merită num ele d e a do a Capitală a Ţărei
Rom âneşti —
Şi în to t acest restimp d e veacuri, la câte eveni­
m ente mari şi glorioase, şi la câte dram e sângeroase
nu va fi fost ea m artoră?
La câţi bărbaţi distinşi— oam eni d e stat şi căpitani
viteji, cari au ilustrat n um ele de R om ân şi de Basa-
rab n ’a fost Ea — or leagăn or num ai scoală?
D ar şi câte nevoi, arderi şi jefuiri n ’a trecut pre-
ste zidurile Eî m ereu distruse şi refăcute!
') D i o n . F o t i n o . I sto ria v e c h i l D acii p a g .....
 17

La m ulte— dacă nu la toate din întrebările noastre,

vom afla câte un respuns, cu ajutorul puţinelor m o ­
n u m en te ce ne-a maî remas, căci nu e biserică sau
monastire, nu e adesea o cruce sau o simplă piatră
sgâriată şi uitată, care să nu ne fi păstrat şi am inti­
rea fie a u nuî n u m e ilustru, fie a ver unui evenim ent
m ăreţ sau dureros — ca nişte episoade adeverate, d e­
şi resleţe şi aproape uitate ale acestei vechi capitale
a O lte n ie î!

S c h i ţe d in Ist. C ra io v e î. 2
 Cetatea B anilor. — Casele Bănesc!.

Este fapt generalm ente cunoscut, că aproape sin­

gurele m o n u m en te istorice care au străbătut veacurile
până la noi, sînt Bisericile şi M onastirile; şi că din
aceia că nicî una din ele nu datează maî ’nainte de
veacul al Xlll-lea, s ’a tras de unii scriitori un argu­
m ent mai mult contra teoriei continuităţeT poporului
Rom ân în vechea Dacie a lui Trajan.
Lăsând la o parte temeinicia sau falşitatea argu­
mentului, ca străin d e subiectul nostru, vo m sp u n e
numai că, ceia ce este adeverat pentru ţara întreagă,
este şi pentru Craiova, lucru de alt-fel remarcat de
mine şi cu altă ocasiune ') că adecă : din cele doue-
zecî şi patru biserici aflătoare astă-zl în oraşul nostru,
şi exceptând num ai pe singura Sf. D um itru, toate
cele raite sînt de o dată recentă, abia din veacul ai
XVIII-lea, în plin secol al D om niei Fanarioţilor.
D ar de aci, din singurul acest fapt, se poate oare
trage imediat şi fără nicî o reservă conclusiunea, că
Craiova n ’ar fi datând de cât de la un Ipsilant sau
un M avrocordat oare-care ?
A bsurditatea este atât de patentă, în cât nu merită
nicî un răspuns, sciut şi docu m en tat fiind din reali-

' ) B iseric a sf. D u m i t r u B ă n e a s a , C r a i o v a , 1881.

 19

tatea faptelor că cu m ulte veacuri înaintea bisericilor

dc piatră, Craiova a existat şi chiar ca capitală a Ba­
natului şi fără biserici d e pîatră — având prea destule
dacă nu chear prea multe de cele de lemn.
Afară însă d e biserici, alte clădiri d e piatră, fie
private, fie publice, să nu fi existat oare cel puţin
de la întem eerea EI ca reşedinţă a Băniei, până la
primele biserici de piatră ?
Câmpii-Lungul, Argeşul, Tergoviştea, ’şl au avut
curţile lor d e piatră, şi remăşiţele acestora vedem că
au înfruntat şi maltratările timpului şi pe ale o am e­
nilor până în filele noastre. N um ai Craiova — Ea
singură să fie o excepţie d e la regula g en era lă?
D ar Bănia mal veche chiar şi de cât D om nia şî-a
avut şi Ea curtea eî, D ivanul cu toţi ceilalţi judecă­
tori, Portari, Armaşi, slujitori cu căpitanii, şutaşi! şi
stegari! armatei E i ; cu un cuvânt ’şl-a avut tot acel
personal neapărăt şi necesar orî-căreî D o m n i i ! — U nde
’şi-au ţinut boeril judecători, presidaţi de Marele J u ­
decător, divanul lor ? U nde să se fi adăpostit armăşeiî,
dorobanţii, puşcaşi! şi cele-l’alte steaguri, care formau
cadrele perm anente ale acelei arm ate proprii Băniei,
care pe timpul lui Mircea cel bătrân a înfrînt cerbi­
cia Enicerilor Iui Baiazet la Rovine, iar pe timpul
lui M ihaî Viteazul trufia husarilor lui Andreiu Ba-
tory la Şelimber ? Fost-au ore această C urte întreagă,
cu case, magasil, deposite de arme, d e muniţii, cu
zidurile d e apărare şi cele-l’alte num ai de lemn, iar
locuinţele tu tu ro r slujitorilor numai în bordee sau în
barace de lemn ? Şi dacă la toate acestea nu putem
nici ipotetic răspunde, de cât cu un nu, nu ne re-
 ‘2 0

m âne d e cât să cercetăm ca să aflăm unde şi ce a

fost şi ce a maî răm as din ele !
In ce priveşte vechia C urte boerescă — maî nainte
de instalarea scaunului Bănieî în Craiova, — Casele
proprii ale Basarabilor, proprietarii moşiei, răsfoind
archiva Episcopiei, sînt acum vre-o doue-ţieci de anî,
noi le am dat d e urmă şi le ştim şi în ce stare şi
în a cui posesie se află a $ .
Până la ultimul Basarab, Brâncoveanu, aceste case
(numite şi băneşti ca şi biserica Băneasa) au fost lo­
cuite, d u p e tote probabilităţile, când de unul, când de
altul din membrii acestei vechî familiî. In urm a aces­
tui D o m n şi a repetatelor răsboe dintre Turci şi
Austriacî, care au bântuit şi Banatul Craioveî, se vede
că au fost căzute în ruină, aşa cel puţin le aflăm pe
la mijlocul veacului al XVlIl-lea, când dupe cererea
unui Episcop, D o m n u l de pe acel timp le dăruiesce
Episcopiei, cu cuvânt ca „ sa l fie Prea osfinţiei Sale
Părintelui Episcop de locaş in marea politie a
Craioveî, când merge în trebile păstoriei Prea sf.
S a l e D e v o r fi servit şi cât timp se v o r fi servit
de ele Prea Sfinţiile sale, nu se ştie; dar positiv
este că un Prea Sfinţia sa de pe la 1810— 1811, gă-
sindu-fe d e prisos, le face schim b pe 3 0 0 stânjeni
de m oşie din hotarul Intorsura, cu v ăd u v a boeruluî
Şerban O tetelişanu, prin act întărit de divanul Cra­
ioveî.— D e la ultimul Otetelişan, m oştenitor al bo eru­
luî Şerban, maî trecând şi prin altă mână, a ajuns
în fine ca astă-qlî să se afle în posesiunea Statuluî.
Şi ast-fel, acele bătrâne case Basarabeştî, martore
la cine ştie câte bucurii, şi la câte alte întristări,—
 21

dupe ce a servit, când de m etoh al Episcopiei, când

de locuinţă boerească şi apoi când d e şcoală de fete,
când de C u rte şi T ribunal— şi iar d e şcoală de b ă e ţ î ;
s ’au putut strecura până a^T, pănă când cine ştie ce
destinaţiune le mai reservă so rta.?1)
Cât pentru cea-l’altă Curte, adevărata C urte bă­
nească, înfiinţată d u p e aşezarea scaunului Băniei în
Craiova, cine s ’ar fi aşteptat ca tocmai d e la un dom n
Fanariot să ne rămâie un preţios docum ent, săpat în
piatră, d u p e care să n e putem călăuzi în labirintul
întunecos al trecutelor timpuri, pentru a ’I afla şi exis­
tenţa şi starea EI d e odinioară ? Nu ştim dacă cine-va
va fi utilisat şi publicat în vre o scriere oare-care
inscripţia pe care o num im d o c u m e n t ; dar ori cum
şi ori cât pare d e necomplect, credem a fi meritat
ea să figureze în fruntea inscripţiilor — dacă nu în a
m onum entelor noastre istorice.
Mai ’nainte însă de a ’I da coprinsul, sîntem n e­
voiţi să facem o mică digresiune, ca o paranteză,
ca să se ştie unde şi la ce a servit piatra, care ni
l’a păstrat.
Până mal acum vre-o 4 0 — 5 0 de ani, se vedeau
în partea oraşului despre apus, între strada Sf. D u ­
mitru şi strada Elca d e o parte, şi între strada Ma-
dona-D udu şi Piaţa veche de alta, neşte ziduri înalte,
învechite şi străpunse de găuri pentru tunuri şi puşti,
iar în interiorul acestor ziduri, o curte vastă de vre-o

') D e la m oartea E p is c o p u lu i G henadie, archiva E p is c o p i e i , fo arte

b ogată In h r i s o a v e ş l a lte a c t e I m p o r t a n t e s e află s u b sigiliile T r i b u n a ­
lului, d in care c a u s ă n u p u t u r ă m d a şi c o p ii d u p e a c te le u t i l i s a t e , ci n u ­
m ai d u p e c â t n e - a m a d u s a m i n t e .
 22

2 0 0 metri lungime, p e vre-o 5 0 lăţime, cu o sum ă

de ruine de case, magazii, cazemate boltite, atestând
toate fiinţa unei cetăţi părăsite. La mijlocul acestor
ziduri, p e am bele laturi, şi despre apus şi răsărit, se
află câte o poartă mare cu turnurile pătrate de-asupra,
şi în mijlocul curţeî, îm părţind-o în d o u ă o a treia.
P e frontispiciul celei despre apus, din strada Sfîntului
D um itru, se vedea înfiptă în zid o piatră cu o inscrip-
ţiune săpată într’ensa.— Locuitorii de prin prejur n u ­
meau întreg locul prestre care zăceau atâtea dărîmă-
tu rî—atâtea ruine— îl num eau H anul Nemţesc. ')
Fie pentru că num ai se numea, sau că şi fusese
Nemţesc ,— .... fie că aspectul cel urît al ruinelor s u ­
păra simţul delicat de estetică al sfatului orăşănesc
de p e atunci ; destul că într’o şedinţă s ’a decretat dă­
râmarea şi ultimei porţi şi a zidurilor dinprejur, şi
odată cu distrugerea lor, a urm at ca să se dea jos
şi piatra de unde erea.— Şi un de voiaţi ca această
piatră să se tra n sp o rte —în lipsă de ori-ce mică co­
lecţie de antichităţi— dacă nu la ospelul Primăriei unde
se află şi a s tă -^ i?
A cum iată coprinsul d o c u m e n tu lu i:

') S î n t e m i s p i t i ţ i a c r e d e că f i lo - r o m â n u l M a r g o t , c a r e ca p r o f e s o r d e
l i m b a F ran ceză^ a tr ă i t m a i m u l ţ i a n i î n C r a io v a (18 4 4 — 1850), i m p r e s i ­
o n a t s e v e d e d e a c e s t e i m p u n ă t o r e ru i n e , le-a l u a t d r e p t v e c h e a c e ta te
C a stra -N ova, care a p o i a fost r e e d ific a tă ş i î n t ă r i tă c u n o u l z i d u r i d e
C r a i u l l o v a n — (lo an A s a n al R o m â n o - B u l g a r i l o r ) .— C ă M a r g o t a p u t u t că ­
d e a î n e r o re , n u e d e m ira re , m a i d e m i r a r e e s t e că n i m e n i n ’a s c o r m o n i t
t e m e liile v e c h i l o r z id ă r ii, p r e s t e c a r e s ’a suprapus altele şi-altele, c a să
p o t ă a f i r m a s a u d e s m i n ţ i s c i in ţ i f i c a m e n t c p ă r e r e a lui, d e s p r e e x i s te n ţ a u n ei
s t a ţi u n i R o m a n e aci. Vccji T. M argot. O V ia to r ie în c e l e 17 d istr ic te
a l e R o m â n i e i ; B u c u r e s c î , 1859, în 8°, p a g . 51.
 23

„ I o n A l i x a n d r u I o a n I p s i l a n t V o iv o d , O r a ş u l C r a i o v a din
v e c h ile v r e m i fiind lă c u i t d e v e c h i familii b o e r e ş t î şi d e a l t ­
fel d e b r e a s l e p e lo c D o m n e s c ia ră şi s l o b o d , f o s t a u şi d in
v r e m i t r e c u t e c a s e D o m n e ş t i p e n t r u l ă c u i n ţ a b o i a r i l o r c e lo r
ce s u n t o r î n d u i ţ î d e D o m n i e o b l ă d u i t o r î C r a i o v e î şi celo r-
1-alţî j u d e c ă t o r i d e aici du p e s t e O lt. D a r f iin d - c ă ac e s te
c a s e cu to t u să d ă r ă p ă n a s ă din p r i c i n a r e s m i r i ţ e î şi v e n i s e
la o s t a r e î n t r u c a r e n u er a cu p u t i n ţ ă a lă cui cel m a i p r o s t
o m , D o m n i a m e a s o c o t i n d a t â ta t r e b u i n ţ ă ca s ă - ş î a i b ă o d i h n ă
b o i a r i î cei ce s ă t r im i t d e către D om nie î n t r ’a c e s t o r a ş al
C r a i o v e î p e n t r u p o r u n c i D o m n e s c ! . Şi v ă z â n d c ă a c e s te ca să
sînt p o d o a b a acestui oraş, socotind s u m a cheltuele! a m p r e ­
făc u t d e i z n o a v ă a c e s t e c a s ă î m p r e u n ă cu paraclisu p r e c u m
se v e d e , s p r e veci'nică p o m e n i r e a D o m n i e i m e l e d e toţi
câţi v o r lăcui î n t r ’e n s e l e şi d e to ţi ce c u n o s c podoaba P a­
trie! lor. C ă s p r e f a c e r e a acestor casă am o re n d u it D o m n ia
m e a do! b o e rî d in C raioveni p ă D u m n e a lu i loniţă Brăiloiu
b iv vel s u l g e r , D u m n e a l u i C o n s t a n t i n F o t e s c u b iv vel C l u ­
ce r Z a - h a r i e d e a u fost e p i s ta ţî p ă n ă la s ă v î r ş i t /avjroe. (1775).

Ceia ce ne-a frapat mal înteiu de toate, citind

aceste rîndurî, este faptul că Ipsilant deşi Fanariot,
se vede animat şi de alte sentim ente maî nobile p e n ­
tru ţarăr de cât acelea ce a caracterizat pe m al toţi
conaţionalii seî din Fanar. D e alt-fel, este cunoscut
că acest D o m n în scurta sa primă D o m n ie a făcut şi
alte îmbunătăţiri şi întocmiri folositoare, între altele
şi o legiuire sub titlul de Pravilniceasca Condică,
în vigoare până la legea civilă a lui Caragea (1818),
fapte cu c are—s ’o recunoascem —s ’ar fi.p utut mândri
şi cel mai neaoş D o m n Rom ân dup e acele vremuri
triste.
Totuşi să nu uităm că El nu era coborîtor din nici
una din acele vechi fam ilii boereştî, care din vechile
 24

vrem i au locuit în Craiova, şi că pe tim pul D om niei

lui ca şi dup e El, Banatul Craiovei încetase de a se
oblădui de titularii Bani, cari şedeau în Bucureşti pre
lângă D o m n , ci de locţiitori—aşa numiţii Caimacami —
cari se orenduiau şi se schimbau d e D om n ie — deşi
num ai dup e recom andaţia Marilor Bani.— Ast-fel se
explică cuvintele boiarilor celor orânduiţi de D om nie
oblăduitorî şi alţi judecători ai Craiovei, şi celor cinci
judeţe, deşi se recunosce de la început, că încă din
vremi trecute au fost case d o m n e şti p e loc iarăşi
slobod, unde acei Caimacami streini ca şi D om nul
urmau s ă ’şî aibă locuinţa lor.
C u acest înţeles luată inscripţiunea, cine puteau fi
acele vechi familii boereşti, ce din vechile vremuri
încă locuiseră aceste cas o.—podoaba oraşului - dacă
nu cei de mai ’nainte proprietari şi în acelaşi timp şi
oblăduitorî ai Craiovei, Basarabii cei dinteiu, şi dup e
eî urmaşii lor la Bănie, deşi din alte familii boereşti ?
Am spus că docum entul are să ne serve drept că­
lăuză, şi noi urm ând firul Ariadneî, credem, cu aju­
torul acestei inscripţii, că nu greşim, stabilind că ceia
ce se chem a p e timpul copilăriei noastre cu numele
bastard de h a n u l Nemţesc, nu era de cât vechiul
Scaun al Băniei Craiovei, vechea Curte Domnească
a capitalei Olteniei,— Cetatea Banilor.
Că această C u rte — cetate, a fost în timpul scurtei
stăpâniri a Nemţilor (1 7 1 8 — 1739), reparată şi utilisată
în propriul lor interes, de unde îi va fi răm as în
derisiune poate şi num ele de han nemţesc, nu ne
surprinde şi nu ne miră,— pentru că Nemţii, practici
şi econom i cum sînt ei din fire, nu puteau face mai
bine, de cât să se instaleze cu pu ţin ă cheltuială, în-
tr’un local pe care ’l găsiseră de-a gata.
Şi se instalaseră de-a binele, sperând că de aci
n’ati să facă de cât o săritură peste O lt şi în Vala-
chia mare, dovadă repararea vechiului drum Rom an
de pe malul drep t al Oltului, şi edificarea colegiului
de propagandă catolică din Craiova, răm as mult timp
ca ruină sub n um ele de „zidurile Baraţilor."
Soarta arm elor însă, le-a risipit acest vis— această
dorinţă—m oştenită să vede de la vechii regi ai U n ­
gariei! Răsboiul ce a urm at între anii 1737 — 1738,
şi care' din nenorocire a bântuit rău şi Oltenia şi
biata noastră Craiova, le-a fost de data aceasta fatal.
Turcii învingători de data asta mai pe toată linia, îî
alungă în cele din urmă şi din Oltenia, pe care Ia
încheerea păcii', Nemţii se văd siliţi s ’o retrocedeze
ţârei Româneşti.
Două acte de p e timpul acelui răsboiu, pom en esc :
unul despre o catastrofă păţită d e un detaşament
dintr’un regim ent austriac, chiar în mijlocul Craioveî,
probabil între zidurile vechei C urţi Băneşti— aşa p o ­
reclitul han n e m ţ e s c ; iar altul de un act d e vitejie
din partea armatei teritoriale a Românilor, cari luptau
alături de Austriaci contra Turcilor. ’)

') N. Iorga. A c l c şl f r a g m e n t e c u p r i v ir e la Isto ria R o m â n i l o r , I. B u ­

cureşti 1895, p a g . 3 5 0 —3 5 2 . D ă m p e cel d in urm ă şi i n o r i g in a l şi î n
traducere.
U n t e r d e s s e n is t d i e s i c h e r e g u t e Z e i t u n g a u s d e r K a i s e r l i c h e n W alla-
chcy e in g e l a u f e n , d a s d i e d o r t i g e L a n d -M ilitz sicii j i i n g s t h i m s e h r w o h l
gehalten und einige 100 T iir k e n tib erru rtip elt u n d theils m a s s a c r i re t ,
tlieils v er ja g e t, a i ic h 3 g e f a n g e n e B a s s e n o d e r O fficiers, n e b s t 3 Tiirlci-
sclien F a h n e n u n d c i n e T r u m m e l z u m S i e g e s z e i c h e n , n a c h H e r m a n n s t a d t
ein g es ch ick et hiitten .— W i e n 8 M a r. 1738. R a p o rtu l lui v o n B r a n d .
 26

Urmările acestui resboiu nu puteau fi de cât fatale

şi pentru Craiova, un de pe lângă alte ruine, a lăsat
şi pe acea po doabă a oraşului, — dup e cum chiar şi
du pe o trecere de 3 0 d e ani o află A lexandru Ipsi-
lant.— Ce trebue să fi fost ea în starea eî cea b u n ă —
dacă şi numai ca ruină erea o pod oabă a oraşului,
num ai cine o va fi văzut — în urm a reclădireî eî de
iznoavă de Ipsilant ne-ar putea-o s p u n e !
Erea totuşi scris, ca această p o d o ab ă de iznoavă
reclădită îm preună cu Paraclisul eî, să nu facă mult
timp fală oraşului, nicî bucurie celor ce cunosc p o ­
doaba patriei lor. Căci abia dup e vre-o 2 7 de ani
de la restaurare, ea devine din n o u — îm preună cu
m aî întreg oraşul, prada altor flăcări aprinse de în ­
grozitorii Cârjaliî aî sângerosului P aşe de la V idin—
faimosul P asvantoglu (1802).
Reparate în parte şi în urm a acestui pârjol, reiiias
memorabil sub num irea de arsul Craiovei, ele con­
tinuă să adăpostească Căimăcămia, când maî bine,
când m aî reii, căci mai trec peste ele încă d o u ă ocu­
paţii' m uscăleştî (1806— 1812 şi 1828— 1830), pănă pe
la 1832, când cu nou a organisaţie politică a ţăreî,
ştergându-se cu desăvârşire şi num ele Băniei ca şi al
Căimăcămieî, se lasă şi ele în complectă părăsire, ca
locaşiii al liliecilor şi cucuvaelor de noapte.
N ’am putut descoperi cum şi prin ce împrejurare
aceste case — cu locul lor D o m n e sc şi slo b o d încă
„I n lre a c e s t e a a » s o s i t s i g u r a b u n ă v e s t e d i n V a l a c h i a I m p e r i a l ă cu m
că d e c u r â n d m iliţia i n d i g e n ă d e a c o l o s ’a ţ i n u t b i n e ş i su p r i n z f l n d vre-o
1 00 d e TurcT p a r t e ’i - a u m a s a c ra t , p a r t e ’i-au g o n i t , în că ş i p e trei P aşi
s a u O fiţe ri p r i s o n i e r i , î m p r e u n ă c u 3 s t e a g u r i t u r c e ş t i şi o t o b ă , i- a r fi
t r im i s la S i b i u î n s e m n d e victorie."
 27

pe timpul lui Ipsilant, — vrednice şi de o altă soartă

şi destinaţiune— au devenit simplă proprietate privată.
Ceea ce a mai rămas din acel vechili cuib al atâ­
tor eroi, din acea p o d o ab ă a oraşului din vechile
v rem i—n ’avem nevoie să mai sp u n em ; puţinele r ă ­
măşiţe din vechile ziduri cu meterezele lor şi din
vechile casemate — (căci urma paraclisului creştin a
dispărut ca şi cum ar fi intrat în p ăm en t)— ce se maî
văd ici, colea— nu ni s ’a păstrat se vecie, de cât ca
să ne serve de pildă nouă, patrioţilor d e astăzi, cum
Destinul îşi bate joc de toate lucrurile şi de toate
calculile om eneşti ca şi de om enirea întreagă !
 M o n a s tire a Bucoveţ. ')

Cel mai vechiu edificiu de piatră, din câte se află

în întrul şi în preajma Craioveî, este du pă cercetările
noastre, acea m odestă şi pauperă bisericuţă, ce se
vede în marginea cătunului Mofleni, — la vre-o trei
chilometri depărtare spre apus d e oraşul nostru.
F o stă biserică a M onastirei Bucoveţul, — una din
cele mai avute şi frum ose M onastirî din Oltenia, fon­
dată de unul din puternicii Bani ai Craioveî din vea­
cul al XVI-lea, ea ar fi fost de sigur trecută printre
m onu m en tele noastre istorice alături de Sf. D um itru,
dacă nebunaticului râu, în apropierea căruia a fost
aşeza tă—Jiul , — nu ’î-ar fi abătut într’o zi toanele ca
să debordeze şi să o surpe, înghiţând su b valurile
lui turbate, şi case, curte, fântână, turla d e clopote şi
tinda cu to t ce se află, pănă în uşa bisericei.
D u p e datele ce ne stau la îndem ână, acest eveni­
ment s ’a petrecut în prima jurnetate a secolului trecut
de când a şi fost părăsită cu totul (1836 — 1838):
Iată prin ce cuvinte pline d e ironie şi de am ără­
ciune, ne descrie neuitatul au tor al „ Istrianel “ întâm ­
plarea acesta nenorocită şi causa abandonărei e i :

') D u p ă d o c u m e n t e v e c h i , n u m i t ă M o n a s t i r e a C o ş u n a , d e l â n g ă Jiu .
 29

„ D e aici' v i s i t a r ă m şi m ă n ă s t i r e a c e a v e c h e B u c o v e ţ , l â n g ă
r âul Jiu., c a r e ac u m zace m a î toată dărîm ată de curgerea
t o r e n t u l u i c e a m â n c a t m a r e p a r t e d in r îp a s a c e a d r e a p t ă .
V r e d n ic d e î n s e m n a t e s t e a ş t e r n u t u l b ise ric ii cel d i n cără­
m izi rom ane — d a r c a r e n u p u r t a u in s c r i p ţiu n î . D a r m a i
v r e d n ic d e m i r a r e e n e p ă s a r e a c ă l u g ă r i l o r n u m i ţ i aî M e t e o ­
rului, a c ă r o r a e a c e a s t ă M o n a s t i r e . In loc d e a opri m â n ­
ca rea r î u l u î p r i n o a s e c u r a r e c u v i i n c i o a s ă a r î p e î şi a s c ă p a
bis eri ca d e a s e r u i n a , e î p ă r ă s i r ă cu totu l l a t u r e a s t â n g ă a
J iu l u i şi z i d ir ă o n o u ă M o n a s t i r e d e p a r t e a lui c e a d r e a p t ă ,
care d e b u n ă s e a m ă va ţ i n e n u m a i p ă n ă c â n d îi v a v e n i in
m i n t e c a p r i c i o s u l u i J i u , s ă s e î n t o r c ă i a r ă - ş î c ă tr e d r e a p t a
şi să -şî b a t ă j o c de c e a m a î r e l i g i o a s ă faptă a m a n i l o r o-
m e n e ş t î . ” ')

Păcat că pre savantul călător n u ’l- interesa fără n u ­

mai antichităţile şi inscripţiunile rom ane 1— Altfel pre
lângă nepăsarea călugărilor care l-au indispus, el ar fi
găsit şi alt-ceva d em n d e însem nat, cum de exemplu
portretele ctitorilor şi ale altor D om ni, şi alte picturi
interesante, care ştim că nu s ’au şters de cât relativ
foarte de curend, de către profanii cari au reparat-o,
sunt acum vre-o 3 0 de ani.
Cât pentru temerea că capriciosul Jiti să nu se
năpustească iarăşi spre dreapta, ca să-şi bată joc de
religioasele fapte o m e n e ş ti,- - v e d e m că Jiul destul de
cuminte de atunci, s ’a ţinut departe de M onastirea
cea noă, ca şi cum s ’ar fi m ulţum it văzend că în loc
de cuvioşiî anahoreţi de la Meteora, care duceau o
viaţă som ptuo asă şi orientală, alţi pensionari al Statu­
lui to t atât de vrednici de pocăinţe se adăpostesc
acum în vastele el încăperi.
') M a g a s i n u l , Istorii p. D a c ia „I str ia n a ," T o m . II, B u c u re ş ti. 1846.
 30

Vechia M onastire a fost fondată de Marele Ban

Ştefan şi d e fiul seu P ârv u vel clucer, pre la anii 1571-
1573, în zilele domniei lui A lexandru V oevo d şi a
fiului seu M ihnea,— unul fiu iar cel de al doilea n e­
po t al lui Mircea C iobanul şi al faimoasei D o am n e
Chiajna, şi am ân d o i dem n i urmaşi ai lui M ihnea cel
r e u ! 1) Ca marele Ban Ştefan, să poată dom ni preste
cele cinci judeţe ale Banatului, ca om de încredere
al u n o r D om ni, cari au lăsat n u m a i pagini sîngeroase
în istoria ţărei, şi într’un timp când Bănia representa
o putere ce adesea dispunea chiar de tronu l ţărei, nu
se poate adm ite de cât că, sau că şi el făcea parte
din aceiaşi familie a Mirceştilor, or cel mai puţin că
era unu l din c e r mai zeloşi partisani şi susţiitori ai lor.
In orî-ce cas, — n u m ai din neam ul Basarabilor nu
se p o ate adm ite ca să fi fost, ştiut fiind vechia ură
şi reciproca prigonire dintre Mirceşti şi Basarabi, —
ură m oştenită de unii de la M ihnea cel reu, iar cei-
l’alţî d e la Barbu Craiovescu, Radu de la Afumaţi
şi alţii.
Rudă sau num ai partisan şi favorit al D oam nei
Chiajna şi al fiilor ei, părtaşi la stăpânirea ţărei, când
ca mare logofăt, când ca Ban al Craioveî, Ştefan
Banul nu poate fi scutit de bănuiala că n ’ar fi fost
şi com plicele— dacă nu chiar inspiratorul acestor tirani,
cari nu datorau poate în mare parte steagul şi cuca

') M i h n e a cel r e u , cel m a i m a r e n e a m i c al, B a s a r a b i l o r, a fost u cis la

S i b i u , î n p o a r t a C i s n ă d i e î . M o r m i n t u l lu î s e află î n B iseric a ce a m are
L u te ra n ă , u n d e stă s c r i s : « M ih a il V a i d a . 1510».
 31

Domniei de cât numai capacităţei şi influenţei lui la

Turci.')
Crescut la şcoala acelui stupid bigotism, când cre­
dinţa că cu o biserică sau o monastire 'se p o t răs­
cumpăra cele maî de m oarte păcate, stăpânea toate
sufletele şi toate conştiinţele; trăind într’un timp când
capete de D o m n — ca ale lui R adu de la Afumaţi,
Vintilă de la Slatina şi alţii— sburau cu aceiaşi înles­
nire ca şi ale ori-cărui b oer de rând, d u p e cum n o ­
rocul sau nenorocul ajuta, când pe una, când pe
cea-l'altă din partidele ce venau adesea o efemeră
putere... Banul Steian nu putea fi de cât omul perfect
—cu toate viciile şi calităţile... tim pului său.
lată d u p e resumatul datelor istorice, cine a fost
ctitorul M onastireî Bucovăţul, al cărui m o rm en t se
află în întrul bisericei de la penitenciar, acoperit cu
o piatră funerară al cărei facsimile îl dăm pre planşa
următoare. Epitaful făcut par-că într’adins ca să se
lase a crede, că este al unei feţe bisericeşti, se explică
numai d u p e citirea rîndurilor din prejur, care coprind
următoarele :

fl()£CTi.\KEC£ pdG KOJKÎ6<ll8 ....IM N ....H A U K f/IH K II E d il

S p M f H C K ’A H B E 'IH d .llS lliU IE T .... ^HH K /Id rO ....

ro c ric v w ii< \u i e /h 8 k> fL u ig a N ^ p S iîo e k c ^ h c h ii e po M h \-h e

IÎOEK0ft, lî'A /IE d T 3 n K ....

Adecă: „Reposat-ati robu lui D u m n e z e u J u p a n Ste-

pan marele Ban al Craiovei eterna lui amintire în
‘) Ş tefan vel L o g o fă t a a d u s s t e a g d e n o u ă D o m n i e d e la P o a r t ă p e n ­
tru P etru Ş c h i o p u l . — I sto ria M oldo-R om âniei ed. loanid 1859, îl face
M arc P o rta r t. 2 p . 44.
 32

zilele prea cuviosului şi iubitorului de Christos D o m ­

nul nostru Io. Alixandru V o e v o d şi fiul seu Mihnea
V oevod în anul 7 0 8 2 , lu n a ....“
N u e vorba! toţi robi aî lui D um nezeu şi prea
pioşî şi iubitori d e Christos..!.. ')
O r cum , epitaful Banului, care —- fie zis în paren-
te s ă —-se aseamănă foarte mult cu al călugăriţei Teo-
fana, nefericita m am ă a lui M ihai Viteazul, —n e este
cu atât maî preţios, cu cât este unicul m o n u m en t
epigrafic ce avem noi Craioveniî din veacul al XVI-lea.
In necunoscinţă d e paleografia maî cu seamă cea
bisericească, regretăm că n ’am pu tu t da şi de rostul
repetatelor slove ce se v6d în josul cruceî, şi care
pentru acum ne rem ân ca un rebus călugăresc carac­
teristic al timpului.
In tinda bisericeî, rezmate de un perete maî sînt
şi alte pietri funerari, dar num ai d u p e una singură
am putut descifra următoarele c u v i n te :

„ f... K 0?K i» J K 8 l l d H H U , d . . . I5HKU1E Kf/U iK H K T x M ( M ( > f l

KEHHA £11 lld / t lf T K’ liK X H d<HHN.... HX ^ H N

KOtKO^d T&PKXA“

C eea ce credem a fi: „roaba lui D u m n eze u jupâ-

neasa.... D o b ra fosta mare Băneasă eterna eî amintire
în veacuri amin.... în zilele lui M ihnea v o ev o d
Turcul".
C ine putut-a fi îngropată în biserică alături de cti-
') A c e s t A l e x a n d r u in 1569, a t r ă g â n d p e b o e r i p r i n î n ş e l ă c i u n e în
C u r t e a D o m n c s c ă îi u c i d e . I n t r e c e l u c iş i s e v e d e şi L o g o f e t u l R a d u - o t
D r ă g o e s c i , p ă r i n t e l e D o a m n e i S t a n c ă î s o ţ i a lu i M i h a i u V i t e a z u l . — C a r p a ţ i î
1 8 84 . T i m p u l 1 M a iu 1894, a r t i c o l e l e m ele.
 33

torul eî, dacă nu soţia Banului Ştefan, probabil di­

vorţată p e timpul clădire! bisericeî, şi reposată câţi-va
ani în urma bărbatului e i?
Interesantă şi vechia diptycă scrisă cu zugrăveală
în uleiu la stânga altarului, care ne dă pe următorii
ctitori:
1 Ş tefan vel B a n A c e ş tia s î n t cei m a î d ’i n t â i u c tito r i cari a u
2 P â r v u vel C l u c e r z i d i t M o n a s t i r e a c e a v e c h e d e p e s t e Jiu .

3 B a s a r a b V o e v o d I-iuI Basarab Acest R adu V V . nepot Basa­

4 B a s a r a b VV. fiul I-lu î B a s a r a b r a b ilo r, î m p r e u n ă c u m a ic a sa
D o a m n a M a ria, a u d ă r u i t M o -
5 R a d u VV. n e p o t B a s a r a b i l o r
n a s tir e i sa tu l B u c o v e ţ cu iot
6 M a ria D o a m n a m u m a R a d u ­ h o t a r u l lui, d a n i e ca în veci
lui VV. s ă fie p o m e n i ţ i la sf. jer tfe ln ic .
7 Mih ail V o iv o d
M ih a il V V . a c u m p ă r a t m o ş i a Vâr-
8 P e tr a ş c u V o e v o d
v o r u l d e la s ă t e n i i a c e s t e i m o ş i i î n p r e ţ
9 N ic o l a e V o e v o d cu to t
d e 3 0 0 0 a s p r i şi a d a t - o d a n i e , etc.
n e a m u l lor.

Lăsând la o parte genealogia lui Radu Mihnea, n e­

pot al Basarabilor, n e oprim la eroul de la Călugăreni
şi de la Şelimber şi la nefericiţii seî copii.
C um vedem Mihaiu Viteazul, îndestul de încărcat
de grijile şi marile nevo i ale ţărei şi îndestul d e slăit
de mijloace băneşti, n ’a p utu t scăpa nici el de sata­
nica influenţă şi nesăţioasa lăcomie a falşilor apostoli,
cari pentru un închipuit colţişor din cer, luau moşioa-
rele de pe acest păm ânt, păstrând pentru dânşii iadul
de pe cea-l’altă lume, iar paradisul de p e aceasta. —
Mai bine făcea iVlihaî V odă să fi întrebuinţat zecimile
lui de mii de aspri în câte-va tunuri şi p u şti maî
mult, p o ate cine ştie dacă n ’ar fi schim bat şi soarta
Lui şi a ţărei.
 34

T o t în biserică de-asupra uşeî la stânga, se ved şi

portretele ctitorilor Ştefan vel Ban şi P erv u vel Clucer,
ţinând câte o cruce în mâna dreaptă. Caracteristic
este al Banului Ştefan, un bărbat frum os, fisionomie
cu trăsuri regulate— puţin severe, — expresiunea unei
voinţi energice.
In vechea M onastire din Mofleni, d e un de am
plecat cu schiţele acestea, a petrecut ca oaspe pre
la anul 1659 şi Patriarhul A ntiochiei Macarie , al că­
rui archidiacon Pavel ne dă în câte-va rânduri o slabă
idee de biserica de pe atunci— el z i c e :

„ D u p ă a m i a z î î - a m p ă r ă s i t şi a m a j u n s la o m onastire
s i t u a t ă s p r e a p u s d e o r a ş, î n t r ’o r o v i n ă , î n m ijlo c u l u n e i p ă ­
d u r i , cu h r a m u l sf. N ic o l a e , şi num ită de ei, m ănăstirea
B ogovates — ( B u cov e ţ... .) B i s e r ic a e u n m a r e ed ificiu d e p îa - /
tr ă, zu g ră vit fru m o s in toate părţile. In faţa u ş e î e s te u n
iz v o r a s e m e n e a u n u i p u ţ a d â n c , d i n c a r e iz v o r e ş t e a p a ; d i n
s u s e o g a l e r i e c u o c u p o l ă în a ltă . A p o i a m făc u t o a g h i a z -
în ă , e t c " .

Iar o sută cinci-zeci de ani în urmă, cam pre la

1813, un alt ospe petrece mai mult timp aci, adus
de E g u m enu l Daniil ca să-î, traducă din slavonesce
docum entele Monastirei. Intr’o volum inoasă condică,
unde sînt trecute acele docum ente, memorabilul tra­
ducător Dionisie Eclesiarhul, sub titlul de „Proi-
mion" a lăsat câte-va date interesante. Intre altele
g ăsim :

„ D in p r ic in a a p r o p i e r e ! d e C r a i o v a a s u f e r i t î n m u l t e
r î n d u r i je fuiri şi a r d e r i d e la T u r c i şi a l te oştiri, c e aii tr e c u t
cu r ă s b o i u p r i n ţ a r ă , m a î c u s e a m ă d e c ă tr e v r ă j m a ş i i C â r -
 35

jaliî la a n u l 17 81, c â n d a a r s şi bise rica . D u p e a c e i a fiind

E g u m e n c h i r D aniil Ieromonachul a u d r e s a t â t b is e ri c a cât
şi chiliile c u b o i t e l e p i m n i ţ i î d e i z n o a v ă şi z i d u r i l e î m p r e j u r " . ')

Pricepem pentru ce părintele Eclesiarch nu porne-

nesce an u m e şi pre cele-l-alte oştiri care alături de
Turc! jefuiau p e bieţi! creştini. El le ştia şi le cu n o ş­
tea tot atât de bine şi pre acele oştiri ca şi pre Câr-
jaliî, căci le vezuse cu ochii, dar... ereau vremurile
grele şi nu -î prea venea la socoteală s ’o spue. Şi
ştia m ulte Eclesiarchul şi ar fi p u tu t să n e spuie multe
şi de când cu N em ţii ca coadă, şi de când cu arsul
Craioveî de către şi maî teribilii M anafiî şi Delii ai
lui Pasvantoglu... şi câte şi mai câte.
Arsă, jefuită, m âncată de Jiu şi abandonată ca o
ruină netrebnică în prada tutulor intemperiilor, astă-zi
servă de biserică cătunului şi figurează în anuarul
sfintei Episcopii a Râmnicului pre anul 1900, ca fi­
lială a parochiei din Balta-Verde. — Se zice că un să­
tean să fi găsit în peretele de la miază-zi al bisericeî,
într’o firidă mascată, o sum ă de bani călugăreşti de
pe timpul Cârjaliilor, şi că cu acei ban! au reparat-o
dupe cum se v ed e astă-zi. N ’ar fi d e cât o dreptate
Dumnezeiască, ca banii adunaţi d u p e spinarea bieţilor
foşti clăcaşi, să se fi întors to t spre folosul l o r ! Păcat
numai că bietul creştin neştiind valoarea multelor şi
frumoaselor picturi, cari se maî păstrau, s ’a p u s de
le-a acoperit cu tencuială nouă şi cu văruială.
’Nainte de a termina cu această interesantă biserică,
câte-va observaţiun! încă.

') C o n d i c a M o n . B u c o v e ţ, A r c h i v a S tatulu i.
 36

D espre P6rvu Cluceru fiul lui Ştefan Banul, nu mai

ştim nimic, nici ce rol a mai jucat — nicî cât a trăit
şi un de s ’a înm ormentat.
D in diptica menţionată, care este un preţios docu­
m ent al timpului, nu se vede nicî din cine descindeau
ctitorii M onastireî B ucoveţu, ■— nicî ce posteritate
au lăsat.
P e Mihaî Viteazul îl vedem cu doi copii şi Pe-
traşcu şi N icolae; de und e se dovedeşte că viteazul
D o m n cu soţia sa D oam n a Stanca, n ’a avu t num ai
un copil, purtând ambele n u m e de botez „Petraşcu
Nicolae", ci doi deosebiţi fiecare cu num ele s ă u . 1)
Dacă se va fi călugărit în cele din urmă, Banul
Ştefan sau nu, poate că se va descoperi din deslega-
rea rebusului d u p e epitaful seu. Ceia ce se vede însă
este, că dorinţa lui, de a i-se p o m en i num ele în veac,
în parte s ’a îm p lin it!

' ) O c t a v G h e o r g h e - L e c c a , F a m i l i i l e Boercsc'i R o m â n e , B u c . M D C C C X C X I.
 Fontâna Basarab.
(P o p o v a ).

Printre mulţim ea de pietri cu inscripţiunî romane,

aflate prin dărâmăturile cetăţilor şi altor staţiuni în
Dacia, cele maî m ulte de prin Transilvania şi Oltenia,
s’au găsit şi unele pietri num ite d e arheologi votive,
ridicate Zeilor apelor,—fontes-aquarum, isvoarelor de
apă— salutifere.— Unele sînt dedicate num ai Nimfelor
protectoare, dar cele maî caracteristice sînt cele ad re­
sate Zeilor şi Zeităţilor fără nici o excepţiune, ca
nu cum-va verî-unul sau verî-una din mulţimea de
Zei şi alte Zeităţi să remâe neîmpăcată.
Şi în adevSr, se ştie că mulţimea Zeilor, pre care
îî adoptase po p o ru l Rom an, de prin toate ţările cu­
cerite sati cutreerate numai, de legiunile sale n e în­
vinse, era im ensă; şi statuele lor ocupaseră atât de
mult toate templele,, forurile şi locurile publice din
Roma, în cât circulaţia prin ele ajunsese să fie genată.
Abia se poate imagina enorm ele cantităţi de tămâe
care li se ardea, de oare-ce s ’a p u tu t zice că: „Roma
singură ardea atâta tămâe, cât tot restul lum ei; “ —
„ba că fumul eî cel g ros — deşi profumat — erea
aproape să provoace o revoluţie în O lim p şi să fie
 38

părăsit, maî cu seamă din cauza zeiţelor, care se temeau

că are să li se vestejească crinii şi roşele dup e can­
didele şi sacrele lor feţe“ .
S ’a remarcat de alt-fel, că puţine popo are din lume,
care să ofere maî m ulte contraste ca cel Român.
Pre cât erea de maestru neîntrecut în politica de
stat şi în diplomaţie, pre atât de superstiţios şi cre­
dul pănă la absurd şi ridicul în religiune. P re cât
de întrepid, curagios şi temerar, în cât devenise cel
m aî te m u t faţă de vrăjmaşii seî, pre atât erea de ti­
mid, sfios— pănă să se teamă şi de cel din urmă din
falşii zei, pre care ’î încetăţenise ‘).
Erea de ajuns ca un epure să-î treacă drum ul, sau
o pasăre să-î sboare în sens invers, ca să se întoarcă
din calea unei victorii sau a unei întreprinderi strălu­
cite.— O biecte neînsufleţite—ascundeau câte un geniu
b u n sau rău, dup e calităţile firescî sau utilitatea lor,
şi deci reclamau partea lor de adoraţiune.— Se zice că
num ărul acestor fel de obiecte să nu fi fost într’o
vrem e maî puţin d e 3 0 ,0 0 0 .— Erea dar firesc, ca din
acest însem nat număr, elementul principal al vieţeî,
apa, izvoarel e-fontes, să nu lipsească.
Iată un specim en de altar, aflat la faimoasele surse
de ape, în care s ’a scăldat Hercule, d u p e lupta cu
balaurul, teribilul gardian al Zineî cu plete de aur de-
pe rîul Cerna, d e când le-a răm as şi num ele de b ă­
ile H erculane:

>) A tlas H i s t o r i q u e ..... p ar M r. G u c n d e v i l l e . A m s t e r d a m M D C C V . E x-

p l i c a t i o n d e la 3"ie C a rte , p a g . 12.
 39

d I s E T N UM IN IB
AQUARUM
U LPIUS SEC U N D IN U S
M A R 1U S V A L E N S .
P 0M P0N 1U S HAEMUS
IVL. C A R U S . V A L . V A L E N S
LEGAŢI ROM . AD
CONSULATUM . SEVE
RIANI. C. V. M1SSI. I N C O L U
M E S . R E V E R S I . EX . V O T O .

s a u : D iis et N um inibus Aquarum , U /pius Secundinus, M a-

rius Valens, Potnponius H aem us, lulius Caras, Valerius
Valens, Legaţi R om ani ad Consulatu m Severiani, Clarissimi
viri, 'm issi incolumes reversi e x vo to .')

A d e c ă : „ Z e i l o r şi D i v in i tă ţ ilo r a p e l o r , U l p i u Secundinu,
M a riu V a l e n s , P o m p o n i u H a e m u , l u l i u s C a r u , V a l e r u V ale n s,
Legaţi R o m a n i tr im e şi la C o n s u l a t u l lui Severiani, b ă r b a ţ i
iluştrii reîntorşT cu b i n e p u s e r ă e x voto .

O călătorie aşa de lungă între Dacia şi R om a nu

erea o jucărie pe timpul acela, şi Legaţii iluştrii aveau
de ce să’şî execute prom isiunea ex voto, pentru n o ­
rocoasa reînturnare.
Cât ereau ele, adecă izvoarele de apă vie, apreciate,
cultivate şi utilisate, pănă a fi şi divinizate în Dacia
ca şi în restul Imperiului Roman, stau m artore atâtea
resturi de cisterne, de apeducte şi alte lucrări măreţe
ce s’au mai aflat şi scos d e sub dărâmăturile de prin
locurile un de a fost Sarmiseghetusa, — Ad-Mediam,

') M. 1. e t Miiller, D ie R o m i s c h e n In sc lirifte n in D a c i e n , W i e n 1865,

Franz G rise lin i, Versticli e i n e r G e s c h i c h t e d e s T e m e s v a r e r B a n a t s . W i e n
1780, p. 276.
 40

— Ad-Aqu.es, etc. etc., ca să nu m ai p o m e n im şi d e

cele uriaşe d e prin Roma, B isanz şi d e aiurea.
Încât p e n tru izvoarele şi fântânile m aî c o m u n e ,
necesarii orî-cârei aşezări d e o a m e n i, să p o a te afirma
fără exagerare că a p r o a p e n u e localitate în întreaga
Dacie, p re u n d e se m ai află u rm e le verî-uneî cetăţi,
castru sau staţiuni, u n d e să n u se dea cel p u ţin de
u rm e le lo r — dacă n u să se şi se rv e d e ele!
A şa d e e x e m p lu şi fără să n e d e p ă rtă m d e O ltenia
n o s tră p u te m c ita: S e v e rin u l (vechiul D ro b e ta e ), Re-
carî (v. P e le n d o v a ), C ra io v a (C a strisn o v is ?), Recica
(Rom ula), Bivolari (Pons-A luti). e t c . '
C a m acelaşi cult p e n tr u fâ n tâ n i, ceva în p lu s sau
în m in u s , s ’a c o n s ta ta t încă d in cele m ai dep ă rta te
tim p u ri şi la bătreniî noştri.
I m p o rta n ţa ce li se d â fân tân ilo r, rolul ce se v e d e
că au jucat ele în viaţa s tră b u n ilo r n o s tru , se p o a te
ju d ec a n u n u m a i d u p e grijea ce p u n e a u ei în c o n s ­
truirea lor ca n e ş te a d e v ă ra te edificii de piatră sau
cărăm idă, d a r şi din cere m o n ia lu l religios , — sănţirea
lor, care p re c e d a invariabil şi infailibil înainte d e a se
p u n e la disposiţia publicului, a p ro a p e acelaşi c e re m o ­
nial religios care se usita şi la sâ nţirea (târnosirea)
u n e i biserici.
U n e le e reau a p ro a p e n e şte mici c a p e le — paraclise,
u n d e im ag ina M aicei D o m n u l u i în ch ip u in d Izvorul
Tăm ăduim , se v e d e a z u grăvită p e zidul d in faţă
d e -a su p ra ţu ţu re lo r — a d e se a p ă n ă în n u m ă r d e şase.
— C âte-va m ai e reau p re v ă z u te şi cu câte u n pavilion,
în care călătorul o b o s it se p u te a a d ăposti, sa u de
arşiţa soarelui, sau d e to re n tu l un e i ploi, în u rm a
 41

cărora, od ih n it şi desalterat p u te a să-şî c o n tin u e ca­

l e a —făcendu-şî cruce şi zicând un „bogdaproste".
Obiceiul, — g r i j e a , ... cultul acesta p e n tr u fântânile
noastre, a fost rem arcat şi d e către streinii petrecători
prin ţara noastră.
O bservaţiile u n u ia m aî cu se am ă m erită a fi r e p r o ­
duse, ceia ce şi f a c e m :

„ V oiu m a î observa, că lo c u ito r ii aii o g r i j e p a r t i c u l a r ă

(e v o r b a d e V a la c h i a ) d e a î n f r u m u ş e ţ a „ sursele de apă vie“;
eî le î n c o n j u r ă d e z i d u r i , le d a u n u m e c e l e b r e î n t o a t ă ţa r a
şi le î n f r u m u s e ţ e a z ă î n m i i d e m a n i e r e d e o s e b i t e . S e g ă s e s c
în a p r o p i e r e a o r a ş e l o r şi s a te l o r , p e d r u m u r i l e m a r i şi în
alte p ărţi m a i p u ţ i n f r e c u e n t a t e . E s t e o p a r t i c u l a r i t a t e ce n u
se î n t â l n e ş t e d e câ t î n T u r c i a şi în ţă rile o rie n t a le .
N u ş tim dacă îşi are originea în căldura clim e i, sau
dinţi*o datorie religioasă, s a u d i n a m b e l e î m p r e u n ă , s a u
din v r e - o a l tă î m p r e j u r a r e ; ceia ce ştiu. este că acest obi-
ceiu este foarte antic şi că ’î se găsesc urmele în timpurile
cele m aî înapoiate".')

Le în co n ju ră cu ziduri, — le înfru m u se ţea z ă în m ii

de feluri şi m aniere,... obiceiu antic cu u rm e p ă n ă în
cele m aî în a p o ia te tim p u ri etc. etc., le s p u n e u n g e ­
neral d e S tat m ajo r din arm a ta Im perială Rusă, de
acum u n a -s u tă şi m aî bin e d e ani.
D a r p â n ă să le aflăm d e prin cărţile altora, n o i
ceştia le am v ă z u t cu ochii.— C in e n u - ş i a d u c e a m in te
cu d ra g d e câte-va d in p rea jm a C raioveî, ca acea de
la Carabela, Episcopului, Popova şi d e la H a n u
Chintesculuî b u n ă o a r ă ? F ireşte, că m ania n o a s tră
d e a n e p rese n ta m aî occidentali n u erea să le cruţe
') M c m o i r e s h i s t o r i q u e s e t g e o g r a p h i q u e s s u r la V a la c h ie , p a r 8 ., 1784.
 42

p e ele m aî m u lt d e cât p e bisericele cele cu câte

d o ă şi trei tu rle p o lig o n e şi cu tin dele în arcade fru­
m o a s e şi pitoresc!,— şi deci n u p u te a u r ă m â n e ceia
ce p r o v o c a interesul şi adm iraţia u n o r s tr ă in i.— D a r
aşa c u m a u r ă m a s — cele răm ase, c u minarete în loc
d e p avilioane, s p o ite cu var în loc de z u g ră v e a lă cu
izvorul tăm ăduire!, şi abia cu câte un ţ u ţ u r — do u ă ,
în loc d e şase şi opt... apa lo r d ulce şi cristalină
cu rg e lin şi n e în tre ru p t, cu acelaşi m u r m u r plin de
farm ec m isterios, s e m ă n â n d ca o v o c e stin să a u n o r
fiinţe din cea-laltă lu m e .
U n a din cele m u lte , câte a fo st şi în C raiova, şi
îm p re ju r, ne-a pă stra t ca prin m in u n e m ărtu ria vie a
to t ce a m s p u s p ă n ă aci, şi aceasta e ste F â n t â n a de
la P o p o v a — Fontâna Basarăbească, a cărei piatră
m e m o ra tiv ă autentică fotografiată o d ă m aci, şi pre
care citim ce u r m e a z ă :

„ .jU l NiSiHEdE TdTXdSn U IH AA U1H AA C <|sXH T&iSH

.|urrp8 c ? |s x HT d .j ui Tponn& n e I.i1e c m p i i 1n T ,

A KSK'ijKxi

diH H H . fh e d C T 'Â « js'A H T X H X «iS'AKSTSdS K p£III,H N 10 M dTEH II'A =

C'ApdE KOEKO^d 1! l'O C nO ^JKEd El'© 6 /lH lld . flM E d C T A ejsX N T X N X

fjsOCTdS <|SX K 8TX ^ ÎN M O IU H ^£11 C T p X iM O U jiE /^O d lH H E H <M£dd£

• ii ca8 ;|s o c t n a p 'A C H T . Hap 14 c,‘M H id M lă 0 • f.im m E id T

Kd CX ejsiE IIO dtdN 'A . { ill KEdlî d lH E ... /'« 'p - Ş ... HCHpdKH H K ^ d H H S / l

,lCT0<j5'AT II'A p X H d H & l OT jfflllit... I1IH K 'A n H T d ll 0 T d H M 8 .“

„ I n n u m e l e t a t ă l u i şi al f iu lu i şi al s f â n t u l u i d u h , întru
s f â n ta în tr o i ţ ă ned esp ă rţită văveac am in. A ceastă fontână
f ă c u t u a u cr e ş tin Io M a t e i B ă s ă r a b v o i v o d a i g o s p o d g i a e g o
E l i n a . A c e a s t ă f o n t â n ă f o sta iî f ă c u tă d e n m o ş i d e n s t r ă m o ş i e
D o m n i e i M e a l e , ci s ’a u fost p ă r ă s i t , ia r D o m n i a M e a o a m
 43*

în t e m e i a t ca să fie p o m a n ă î n v e a c ........ v ă le a t 7 1 6 0 , Is-

p r a m n i c D a n c i u l P ă r ă i a n u o t M ile şti şi C ă p i t a n S t a n c i u “ .
Jg.
Fostau făcută din moşi din stremoşii Domniei
mele ca să fie pom ană în veac.... zice creştinul M a ­
tei B asarab ! Iar p r o fu n d u l o b s e rv a to r al obiceiurilor
locuitorilor V alachieî rem a rc a se că „ grijea cea particu­
lară ce a u aceşti locuitori p e n tr u isvoarele de apă
vie, p o a te să ’şî aibă orig in e a şi d in tr’o d a to rie reli­
gioasă, şi că o r c u m ştie că acest obiceiu e s te foarte
vechiu şi u rm e le i se g ă sesc în tim p urile cele m aî
î n a p o ia te " .—
Şi în a d e v e r cărturarul ofiţer d e stat-m ajor m uscal
avea dreptate. C eia ce practicau locuitorii Valachieî,
nu erea d e cât o datorie religioasă — m o şte n ită din
reculate — d e la cei c u D iis et
tim p u rile cele m aî
Num inibus aquarum şi cu D iis Manibus,... o remi­
niscenţă ca o trăsură de unire între cultul idola­
tru... şi cel creştin!
C in e ar fi cre z u t că o sim p lă p iatră sp o ită cu var
şi m altratată în cât abia i-se p o t descifra literile, în ­
fiptă în zidul unei fo n tâ n i din m arg in ea u n u î d ru m
părăsit, n e p ă strează p re lângă n e şte N um e g lo riâ se
şi s u v e n ire a u n u ia din caracteristicile obiceiuri m o ş te ­
nite d e la R o m a n i?
Călătorilor, câţi v e opriţi d e v e recoriţî,— şi voi toţi
civilii şi militarii, câţi o c o lin d a p a d in fân tâ n ile cele
resuflate a le o raşu lu i, preferaţi a v ă a d u c e apa cea
vie d e la P q p o v a ..... aflaţi că, această apă este.... po­
mana sacrelor suflete ale Acelora ce au fo st o d in i­
întemeietorii C r a io v e î !
oară D o m n ii acestei ţerî şi
 B is e rica S ântul D u m itru

„ E o p io a să d a lo rie p e n t r u u rm a ş i, aceia
d e a d e şte p ta suvenirea în tu n ecată a m ă ­
rim ilo r tre c u te . S u b ră sip u rile tim pilor,
e o lu c ra re p lin ă d e fa rm e c p e n tru o m u l
c u iub ire, d e ţ a r ă , d e a c e r c e t a f a p t e l e
şi îm p r e ju r ă r ile v ie ţe î a c e lo r o a m e n i, c a re
a u p u rtat o d ată, cu on o are, sarcin a d e s ­
tin e lo r n a ţio n a le . In fie-ce c o lţ d e p ă ­
m â n t, e p lă c u t p e n tru d â n su l a reîn v ia
u m b r a b ă r b a ţ i l o r v e s t i ţ i c e a u t r ă i t , s ’a u
b u c u ra t o ri au su ferit o d in io a r ă aco lo
şi e în c ă m a i p lă c u t cân d p o a te a se
î m p r e s u r a c u p r i v e l i ş t e a monumentelor
ş i obiectelor ce au fo st m arture la fa p ­
tele şi la sim ţirile lor‘ .W
A . / . O d o b e s c u . C â te -v a o re la Z n a g o v , 1862.

Im p o rta n ţa Bisericel S fâ ntului Dumitru din p u n t

d e v e d e re istoric e ste astă-zî n econ testată. D e ea se
leagă ca u n fir n e în tr e r u p t şi c o n d u c ă to r p â n ă în n e ­
g u ra celor mai d e p ă rta te tim p u ri trecute, chiar origi­
nea u rb ei n o a s tr e Craiova.
D e aceia s ’a şi scris m u lt a s u p ra acestei biserici,
ca şi a s u p ra C raioveî. D a r t o t ce s ’a d ebitat d e isto­
riile cele scrise a s u p ra origineî ei, n ’a fo st d e cât o
fabulă născocită, s e pa re î n tr ’adins, ca să în tu n e c e şi
să şteargă n u m e le cel ilustru al fon d ato rilo r ei cei
ad e v ăra ţi spre a o d e s p o ia a p o i mai lesn e d e o a vere
în se m n a tă .
B ise rica Sf. D u m itr u .
 47

S ă ştie fabula, care s tr ă m u tă biserica cu h ra m u l S â n ­

tului D u m itr u a fraţilor P e tru şi A sa n din m u n te le
H a e m u , tocm ai d incoace d e D u n ă r e în C raiova — ,
cu m şi le g e n d a întem eiere! C ra io v e î d e către Regele
R o m â n o -B u lg a rilo r Iovan Ioaniţiu s a u C aloian. C in e
n ’a citit nep re ţu ita o p e ră a ilustrului a m ic al C raioveî,
D - n u B. P. Hăsdeu — Originele Craiovei? ')
Ei bine, s ’o m aî rep e tă m d e la în ceput, c u m am
mai s p u s ’o şi altă dată 2) şi c u m a d o v e d it ’o şi D - n u l
H ă s d e u , că S fântul D u m itr u al n o s tr u , n ’a fo st clădit
de nicî-un P e tru sau A san, precum n ’a fost întem eiată
nici C ra io v a de ver-un Iovan-Ioaniţiu sa u Ioniţă d u p e
cu m îl g u g u le s c uni! scriitor! m o d e rn i.
S ântul D u m itru aşa c u m l ’a m p o m e n it noi, şi cum
l’a g ă sit legea p e n tr u „ re stau rarea şi c o n s e rv a re a m o ­
n u m e n t e lo r isto ric e ", a fost clădit d e iznoavă şi din
tem elie în anul 1651 d e M ateiu voivod Basarab şi
Doamna Lui Elena; iar C ra io v a d e arhistrăbuniî
Lor Basarabî. A ceasta resultă n u n u m a i d in cele trei
inscripţii m e m o ra tiv e s ă p a te în piatră şi scrise pe
frontispiciul şi în în tru bisericeî, d a r şi din alte acte,
Chrlsoave Domnescl şi particulare, pre care sc riito­
ri! strein! d e C raiova, a n o n im ! sa u num iţi, — uni! cu
sciinţă le-a tăg ă d u it,— iar alţi! n u m a i le-a ignorat.
D ă m aci în d ată p re cele m aî i m p o r ta n t e ,— şi ma!
întâiu d e to a te Inscripţia cea mai veche, pre care o
c o n s id e ră m ca actul de starea civilă atât al Biseri­
ceî ca şi al C ra io v e î, să p ată în piatra ce se afla pe-
frontispiciul u ş e i Biserici!, în to c m a i ca u n act înscris
') B . P . H ă s d ă u . O r i g i n e l e C r a i o v e î , B u c u r e ş t i 1 8 7 7 .
2) A l m e i i o p u s c u l : Biserica S f. D um itru, 1881, C raiova.
 48

pre u n registru autentic şi public, din zilele noastre,

(vezi planşa).

„In n u m e l e t a t ă l u i şi al fiu lu i şi al s f â n t u l u i D u h , în t r u
s f â n ta în tr o iţă şi în t r u D u m n e z e i r e n e d e s p ă r ţ i t ă v e veaeiji
a m i n . C u p u t e r e a m i l o s t i v u l u i D u m n e z e u z i d i t u - s a u a c e a s tă
s f â n tă b e s e a r e c ă şi s ’a u făc u t din tem elie d e i z n o a v a pre
h r a m u l u i s f ă n t ă i D ir n itr ie r n ir o t o c i v a g o , C r e ş tin şi p r e a l u ­
m i n a t Io M a t e i B ă s ă r a b v o e v o d D o m n u Ţ ă r e î R o m â n e ş t i i
g o s p o d j e a e g o E lin a ... p â n t r u C r a i o v a fo sta Ci m o ş i e d e n stră-
m o ş i e a M ă r i e i s a l e şi s ’a u s ă v â r ş i t m i a s ă ţ a O c t o m .. v ă le at
7 1 6 0 şi a u f o s t i s p r a v n i c D a n c i u l P ă r ă i a n u o t M i l e “ ...

M a i ’na in te d e a trece şi la cele lalte acte n e v o m

opri a su p ra acestei preţio ase inscripţii, ca să n e lă m u ­
rim bin e d e s p re înţelesul c o p rin su lu i ei cu atât maî
b o g a t, cu cât e ste d e laconic,— şi a n u m e : ce vrea să
zică, făcută de iznovă din tem elie? p e n tr u ce şi-i
gospodfa ego Elina ? şi frasa „pentru Craiova fostau
moşie de strămoşie a Măriei sa le " ; — c u v in te care
p â n ă astăzi — e x c e p tâ n d p re d e iznoavă, n ’a fost de
n im e n i ex p lic a te ,— şi a s u p ra cărora frăsesem a te n ţiu ­
nea încă d in 188 1 , că merita u n s tu d iu separat.
P r e de iznoavă din temelie, D - n u H ă s d e u , cu a u ­
to ritatea D -sale n econtestată, ni l ’a explicat, ca în s e m ­
n â n d o radicală restauraţiune, iar nu o edificare din
n o u . — A s u p ra acestui p u n t nu în d ră z n im să fim de
altă’ părere, m ai cu s e a m ă că, fie o restaurare radi­
cală, — fie o edificare din n o u , biserica în or-ce caz,
to t n u m a i fu n d aţiu n e B asarabească rem ân e. — C u te z
însă a obse rv a , că n u v e d p e n tr u ce să n e oprim
n u m a i la B anul B a rb u C ra io v e sc u , şi să nu m erg e m
 49

m aî dep a rte , dacă n u p â n ă la p rim u l Basarab, — cel

p u ţin p â n ă la A le x a n d ru , s o c ru lui U ro ş craiul ser-
besc, o s u tă d e ani m ai ’na in te d e B anul B arbu, de
când C ra io v a d e ja în c e p u s e să aibă ore-care im p o rta n ţă .—
C u v â n tu l că B a rb u ar fi fo st p rim u l B a n al Craioveî,
ni se p a re cu atât m aî p u ţin c o n v in g ă to r, cu cât n o î
am v e z u t m aî sus, pag. 10-11 că a m aî fo st şi alţi
bani aî C r a io v e î— ca p e n s io n a ru l R egelui E n ric al E n-
glitereî b u n ă oară, — şi epitetul d a t bisericeî d e Bă-
neasa, ’î-a fost d a t n u m a i şi p e n tr u p rim a oară de
faim o su l A n o n i m al T u n u sliilo r, fără să figureze în
ve r-u n act, sau să fi fost c u n o s c u t în graiul p o p o r u lu i
C ra io v e a n . D a r să tre c e m la restu l inscripţiuneî.
O b s e r v a s e m d e m u lt tim p faptul acesta caracteristic,
că n u d a m d e v e r o inscripţie c o m e m o ra tiv ă a ver
u n e i biserici sa u m o n a s tirî d e la M atei Basarab, în
care să n u v e d alături şi n e d e sp ă rţit d e n u m e le Seu
şi p e acel al D o a m n e i Elina. In sc h im b p e nici o altă
piatră d e la alţi D o m n i c a : M ircea, P e t r u Cercel,
M ihai V iteazul etc. n u g ă s e a m şi p e v e r- u n a cu s o ­
ţiile l o r ; — d e u n d e tră se se m c o n c lu s iu n e a că M atei
B asarab a tre b u it să aibă El s in g u r c u v in te p u tern ice
care s ă ’L fi î n d e m n a t a eterniza n u m e le soţieî Lui
alături d e al Săli. Şi cuv in te le a c estea d u p e c u m se
p o a te p ric e p e u ş o r n u p u te a u fi altele fără n u m a i că
D o m n a E lin a fusese ceva m aî m u lt d e cât o simplă
D o a m n ă — c o m p a n io a n ă m e n ită să-'I facă viaţa fericită
nu m ai în strim tul interior al căm inului c o n j u g a l ; că
E a a tre b u it să-I fi fo st şi o c o p ă rta şe — cel puţin
egală— dacă n u şi s u p e rio a ră la m a re p a rte din faptele
Lui.
Isto ria C raio v eî. 4
 50

In a d e v ă r, din d a te biografice ce a v e m a su p ra Eî,

ştim că a fo st sora, vestitului' e ru d it al tim p u lu i, Udriste
N ăsturel; că prin u rm a re fu se se crescută îm p r e u n ă
cu fratele Eî şi prim ise aceiaşi e d u c a ţiu n e d e la aceiaşi
p ă r i n ţ i ; — că cu u n c u v e n t n u v a fi fo st u n a din
c o m u n e le fem ei b o e roaice d u p e acea v re m e , ci ceva
mai distinsă — su p e rio a ră . — P r o b a d e s p re aceasta
e ste că p re to t tim p u l a b senţei S o ţu lu i Eî la S tam -
bul, u n d e a tre b u it să stea m aî m u lt tim p ca să-şi
re g u le z e şi să-şî stabilească p o siţiu n ea d e Domn
ales de ţară , iar nu n u m it d u p ă obiceiul d e pe
a tunci d e către P o a rta O to m a n ă , frînele g u v e r n u ­
lui — ale stăpânire! ’!-au fost în c re d in ţa te nu m ai Eî
şi relaţiunile d ip lo m a tic e cu streinii D o m n i în n u ­
m e le S o ţu iu î a b sent, n u m a i d e E a au fost în tre ţin u te
şi c o n d u s e . l)
N o i cel p u ţin n e m ărturisim ignoranţa, n u c u n o a sc e m
u n alt e x e m p lu d e vre-o regenţă fem inină în toată
istoria ţăreî noastre.
M atei. B asarab deşi c o b o rîto r d in ce a m ai vec h e şi
m aî b o g a tă familie d o m n ito re a ţăreî R om âneşti, nu
a v u s e s e prilejiul să prim escă vre-o instrucţiune d e o s e ­
bită. F r a g e ta Sa tinereţe ’şî a p e tre c u t’o p re viforosul
tim p al resb o ie lo r d e in d e p e n d e n ţă , d e m ărire şi apoi....
d e restrişte ale lui M ihaî Viteazul. — Ş c o a la - L in cea
m are ’î a fost: a nevoilor , şi a experienţei d e la care
în v ăţa se m ulte, şi m al cu se am ă câtă credinţă trebuia
să p u e p e „ amicia unor diplomaţii făţarnice şi as-
tuţioase “. Ast-fel El n u în v ăţa se m u ltă carte şi nu

!) D i o n . F o l i n o . I s t o r i a D a c i c i p. 9 2 . Z ia r u l C o l u m n a lu i T r a i a n 18....
v o rb e a p arem i-se altă lim bă d e cât p re cea m aternă.
— D a r în vinele Lin curgea s â n g e nobil R o m a n , de
la A lexandru, N e g ru -V o d ă , V ladislav etc. B asarabî, şi
în acel s â n g e erea g e r m e n u l — s ă m â n ţa din care p u te a
nasce o r c â n d o r ce virtute, destul n u m a i ca razele
soarelui să le fi atin s şi încălzit. Şi acel s o a re b in e ­
făcător, g e n iu l inspirator al tu tu lo r faptelor L ui de
ad e v ăra t D o m n R o m â n şi pa trio t 'I a fost s e v e d e
D o a m n a Elina, a cării n u m e îl g ă s im n e d e sp ă rţit pe
or-ce piatră pre care figurează şi n u m e le S eu, şi d e s ­
pre care El în su ş i n e a lăsat d o v a d a cea m ai duioasă,
d e chiar m o rm â n tu l Eî.
Erte-m i-se aici o am intire d e p e tim pul c â n d eream
d e p u ta t al C r a io v e î — sînt a cum ver-o 1 3 — 14 ani.—
A tâ t în C a m e ră cât şi în S e n a t, se form ase un cu re n t
ostil cerereî g u v e rn u lu i p e n tr u u n credit relativ la
restaurarea m o n u m e n t e l o r n o s tre istorice, şi D - n u N.
lo n e s c u în C a m e ră , iar regretatul C. E sa rc u în Senat,
a n u n ţa s e ră d e acord cu noi, câte o in terpelare privi­
to a re p e Sf. Nicolae şi Trei Ierarhi d in Iaşi, M itr o p o -
a din T â rg o v iş te şi p e sfântul D u m itr u d in C ra io v a m
—I n t r o zi d e să rb ă to a re h o tă râ ră m un p e lerinagiu Ia
T â rg o v işte . V izitând acolo biserica D o m n e a s c ă a lui
P e tr u C e r c e l— catedrala v e c h ci capitale a ţărei R o m â ­
neşti, c u m intrarăm î n tr ’însa, la drepta, d e d e ră m de
ea m aî frum oasă piatră se p u lc rală ce am p u t u t vedea
în ţara noastră, o piatră d e m a r m o ră cenuşie d e Ita­
lia— foarte fru m o s scluptată în relief. — In m ijlocul eî
în tr’un m ed a lio n în form a un e i inimi ţin u t d e d o u ă
 52

figuri m itologice, care n e atrase m aî întâiu atenţia,

citirăm u r m ă to ru l v e r s e t : ‘)

SKomo natus de muliere

brevi vivens tempore, repletis
m u/tis miseris, qui quasi f/os
egreditur & conteritur &
3-ugit velul
‘Umbra.
3ob. Cap 14

C â n d descifrarăm apoi în tr e g epitaful de p e piatră,

şi v ă z u r ă m că s u b acea m a r m o ră cernită ca şi inima
în d u re ra tu lu i E î S o ţ, re p a u s a răm ăşiţele p ă m â n te sc î
ale Acelia ce fuse se în viaţă Elina Doamna lui
M ateiu Basarab ..... n e înclinarăm toţi ca la m o rm în -
tul un e i sfinte.... şi.... cu g â n d u l la acele suflete mari
care în v iaţa lo r u m p lu s e ră Ţ a ra d e fapte b u n e şi
n e p e rito re , n e d e p ă rta ră m f re d o n â n d tristele strofe ale
b a rd u lu i T e r g o v iş te î C ă r lo v a :

„O ! z id u ri în tristate, O ! m o n u m e n t slăv it!

I n c e m ă r i r e ’n a l t ă ş i v o i aţx s t r ă l u c i t !...
P r e c â n d u n s o a r e d u lc e , şi m u lt m a î fericit.
î ş i r e v f i r s a l u m i n a , p ’a c e s t p ă m â n t robit “ ......

C e e re a ? C e p u te a fi? C e în ţe les p u te a să aibă

acel v e rse t s ă p at d e M atei B asarab p e m a rm o ra d e s ­
tinată să a c o p e re p e n tr u vecie p e s c u m p a Lui E lin a j
dacă n u , un ultim şi adânc omagiu adus de E l

') O m u l s e n a s c e d in f e m e e , tr ă in d s c u r t tim p , p lin d e m u l t e m iseriî,

c a ş i o f l o a r e r e s a r e ş i s e t r e c e ş i f u g e c a ş i uinl>ra.
 53

însuşi Acelia care ’î fusese geniul lui cel bun, —

Creaticeî a t o t ce el p u tu s e s u b inspiraţia E i să facă
b u n şi folositor în tr’o v iaţă s c u rtă şi tu rb u ra tă de
m u lte miseriî om enesc!.

* *
*

D u p e od io asa şi m işeleasca crim ă sevîrşită sub

m asca alianţe! şi am icieî p e c âm pul T u r d e i, în A u g u s t
1601, care în lă tu ră d in calea barbarie! p re M ihaî V i­
teazul, cel m a! m are lu p tă to r al creştinătăţi! din câţî
se n ă scu se ră d e la Io n C o r v in şi Ştefan Cel M a re al
M o ld o v e ! ;.... şi d u p e un interval de câţi-va an! de
D o m n i e a Iu! R a d u Ş e rb a n , — tim p n e c esa r T u rcilor
ca să ’ş! vie în fire d e g ro az a ce le-o inspirase vi­
teazul, V o e v o d , T r o n u l T e re î R o m â n e şti se scoase
iarăşi în sacnasiu marelui' Devlet din S ta m b u l la
m ezat! Ş i areciurile şi teslimurile s e rep e ta u cu atât
m aî des, cu cât se . g ă s e a u p rea m ulţî aspiranţi la
o n o a re a de a s ă ru ta p u lp a n a antereuluî Marelui
Padişah, şi m ânile m ân jite d e s â n g e ale M a rilo r Vi­
ziri şi ale lui R e is-E fe n d i.— Şi cu cât aceşti arendaşi,
sclavi a! P a ş a le lo r d in S ta m b u l şi a! Ser/talelor de
lângă D u n ă r e s e s c h im b a u m aî d e s, cu atât birurile
şi jafurile în ţară se în m u lţe a u şi creşteau.
U n h ris to v ră m a s d e la Leon Vodă Tomşa din
1 6 3 1 , l) n e d ă tabloul m o h o r â t d e s p re starea m iseră
şi d e ticăloşie în care a ju n s e s e ţara, s to a rsă p â n ă la
m ă d u v ă d e acei p rec u p e ţi cu n u m e le d e D o m n î aî

') V . C a rp a ţii N o . 2 4 9 , d in 1884, ale m e lc a c t e ş i n o tiţe isto rice.

 54

Ţărei. P o p o r u l în fru n te cu b oeriî d e d in co a d e Olt,

nem ai p u t â n d suferi jafurile şi n e m a î p u n â n d nici un
te m e iu p e ju ră m in te le lui L e o n , care în astuţia lui
a ru n c a se toată vin a nu m ai a su p ra „ G re c ilo r streini,
cari v în d ţara şi o p r e c u p e s c p re carnete a s u p rite " ,
să ridică cu a rm a în m â n ă ca să a lu n g e p e a su p ri­
t o r .— D e şi protestanţii s u n t învinşi, urm ăriţi p â n ă la
T is m a n a d e u n d e însă n u ’î p o t s c o a te oştile lui L eon,
m u lţu m in d u - s e d r e p t p e d e a p s ă să jefuiască O lten ia ca
p e o ţară neam ică, — L e o n se v e d e destituit d e stă ­
pânii seî T urci şi în lo c u it cu R a d u Alex. lliaş.
Ţ a ra în să sătulă d e lipitoriie care v e n e a u din Stam -
b u l s ’a u n it d e astă dată cu pribegii, cari r e v e n e a u cu
oştile O lte n e şi cu a jutor T ransilvan, şi s ’a î m p o ­
trivit a le g â n d u -şî d e D o m n p e Aga Matei, care d e
în d ată a în c e p u t a se intitula „M atei B asarab V o iv o d
cu m ila lui D u m n e z e u , D o m n al Ţ e re î R om âneşti
In u rm a strălucitei victorii r e p u rta tă d e oştirea ţărei,
a d u n a tă cu cre d in ţă îm p re ju ru l alesului M atei, asupra
luî R a d u care v e n e a cu a ju to r turcesc şi M o ld o v e a n ,
Marele D evlet te m â n d u -s e d e o n o u ă ediţie a reb e ­
liune! luî M ihaî, d e care ’şî a du cea încă a m in te cu
g r o a z ă ,— c o n sim ţi a rec u n o a sc e şi el p e alesul Basa-
r â b . 1) — G ra b a ce s e v e d e că a p u s ’o M atei îi, ca s ă ’şî
a d a o g e la n u m e le s ă u p r o p riu şi p re cel Patronimic
de Basaraba, m aî n a in te chiar d e a fi r e c u n o s c u t
d e P oartă, — n u erea o su p e rb ie deşartă. V e n it la
D o m n ie fără voia Luî, în u rm a un e i revolte arm ate
contra p rec u p e ţilo r din C o n s ta n tin o p o l — El voia şi

' ) X e n o p o l . I s t o r i a R o m â n i l o r v o i . V l l - I e a , V lI I - le a .
 55

I s e im p u n e a ca să d o v e d e a s c ă , că Ţara îşi venise

în fire, şi că prin alegerea Lui d e D o m n p ă m â n te an
din cea m aî v e c h e familie D o m n ito a r e , ea u sa de
d re p tu l eî antic, care i se usu rp a se . - D e alt-fel când
El p u n e a să se sa p e p e piatra S fântului D u m itr u că
C ra io v a „fost-au m o şie d e stră m o şie a M ăriei S a le " ,
-El a v o it să s p u e p o sterităţei d o u ă lucruri d e o d a tă :
că C ra io v a 'I apa rţin e a d e la strem oşiî se î Basarabî,
şi că acest oraş fusese Leagănul — Obârşia, Cămi­
n ul sirevechiu al Basarabii or, — d u p e înţelesul ce se
d a p e v re m e a aceia c u v în tu lu î moşie şi stremoşie,
iar „un neam, căruia ’i era numele de moşie Ba-
n o v e ţ, adecă B a s a r a b e ş tî" .1)
Ast-fel explicată Inscripţia cea veche a S ântului
D u m itr u se vede, c u m şi n u m a i prin tr’în sa se leagă
istoria o rigineî C raiovei p â n ă în cele m aî depărtate
timpuri.
A c u m să v e d e m ce s p u n e şi a c te le; şi în pri­
m ul râ n d im p o rtan tisim u l C h riso v care u r m e z ă :

Io Ş t e f a n M i h a i R a c o v i tz ă V o e v o d i G o s p o d a r v s e î z e m l e
V la scoî.
A lucrăreî şi a facere! de b in e de D u m n e z e u gânditor
lu c r u şi la t o t c r e ş t i n u l d a t o r i e ia ste şi la D u m n e z e u p r e a
b i n e p r im it , căci că m a î ân t e ii i d e to t c p r e a g â n d i t o r u l de
D u m n e z e u f ă c ă to r de b i n e îl face, precum b lo g o s l o v n i c a
c u v e n t a r e î n t r ’a c e s t a ş î c h i p g r ă ia s c e , f ă c e n d b i n e s o c o t e a s c e - o
c u g e t a r e de. D u m n e z e u . D a r cu c â t m a î v â r t o s d u p e d a to ria
c e a n e t ă g ă d u i t ă m a i a l e s d in t r ’alţiî la s t ă p â n i t o r î , la o b l ă d u -
itor, şi la Domn se c u v i n e a c e a s tă d e D u m n e z e u p lă c u tă

i) M a n u s c r i p t u l I s t o r . Ţ ă r i i R o i n . E d i ţ i a I o a n i d 1 8 5 9 p.
 56

lu c r a r e s p r e m u l ţ u m i r e a şi r ă s p l ă t i r e a î n d a t o r i r e ! ceî d e că tre
D u m n e z e u şi b u n a g â n d i r e , la a c e l a d e la ca r e le c e a d u p r e
p ă m e n t s t ă p â n i r e ca o s o r t ă a luat, şi c e lu ia ce d e cât al­
t o r a m a i m u l t ’î - a u d a t a s e a s e m ă n a î n t r ’a c e s t a ş l c h i p s p r e
f a c e r e a d e b i n e a o b ş t e ! d a t o r i e are . Şi în c ă c â n d şi că tre
ce.ile î n f r u m u s e ţ a t e şi d u m n e c j e e s c î lo c a ş u r i, m i l o s t i v i şi d a r ­
nici' cu fac erea d e b i n e s e a r a t ă u n d e ce a fă r ’d e s â n g e je rtfă
se săvârşasce întru lău d at num ele lu î D u m n e z e i i neconte­
n i n d şi n e î n c e t a t s e l a u d ă şi s e p r o s lă v e s c e .
D r e p t a c e l a şi n o i î n t r u C h r i s t o s D u m n e z e u b i n e c r e d i n ­
cioşii b l a g o c e s t i v u şi d e C h r i s t o s i u b i to r , Io Ştefan Mihaiu.
‘Racovitză V. V., d in m i l a lu i D u m n e z e u D o m n şi o b l ă d u -
it o r Ţ ă r e i R o m â n e s c ! , d e v r e m e că d i n n o i a n u l m ilo stiv ire !
ce lui p r e a înalt ne-am înălţat la a c e a s t ă s t e p e n ă în a l t ă şi
p r e a slă v ită a D o m n i e i , n u n u m a i c a u n D o m n , ci m a i a l e s
ca u n d i a d o h s c a u n u l u i p ă r in t e s c , d i n t â i a ş î d a t ă a v e m t o t
cugetul n o s t r u î n v o e ş a t s p r e cel d e o b ş t e f o lo s p ă m e n t u l u l
a c e s tu ia , a s e a d u c e to t e a le p o li tie i la s t a r e b u n ă , c u m şi
c e a l e D u m n e ^ e e s c I a se p ă z i şi a s e î n t e m e i a . Ci d e v r e m e
că î n t r e alte le , î n s c i i n ţ â n d u - n e D o m n i a m e a şi d e s f â n t a şi
d u m n e c je e s c a B e s e a r i c ă d i n o r a ş u l C r a i o v a (la c a r e s e cins-
t e s c e şi s e prăznuiascc hramul sfântului m arelui M u c en ic
D im i tr i e , is v o r â t o r u l d e mir) c u m că a r ă m a s la s l a b ă sta re ,
n e a v e n d u - ş î p u r t ă t o r u l d e g r ije s p r e d r e g e r e a a c e l o r a c e se
î n v e c h e s c şi se str ic ă. D i n n ă s t a v D u m n e z e e s c n e - a m î n d e m ­
n a t d e a m d a t a c e a s t ă s f â n t ă şi d u m n e z e e a s c ă B e s e a r ic ă . ca
s ă fie s u b t i c o n o m i a şi to t ă p u r t a r e a d e g rije a sf. s a l e Pă­
rintelui Episcopului Klr Partenie d e la sf. Episcopie a Râm -
niculuî, ca s ă ’I a i b ă sf. s a p u r t a r e a d e g r i j ă a c u v i i n c i o s e -
lor el podoabe atât pe din lăuntru cât şi pe afa ră . Şi
s o c o t i n d D o m n i a m e a că ia ste cu c a le şi cu c u v i i n ţ ă la u n
o r a ş ca a c e l a a se afla şi u n d a s c ă l R u m â n e s c Ia a c e a s tă
sf. B e s e a r ic ă , pentru înveţătura c e l o r str e i n i şi a c o p i i l o r
să ra c i c a r e r ă m â n fără d e p ă r i n ţ i şi n ’ar c c i n e le p u r t a g rija
p e n t r u î n v ă ţ ă t u r a că rţe î. A ş i j d e r e a şi p e n t r u î n v ă ţ ă t u r a o r â n -
 57

d u i a l e l o r p r e o ţe s c ! , a c e lo r ce s ’a r a l c a g e v r e a d n i c î d e h i r o ­
to n i s it, dupe ponturile ce s ’a u d a t p r i n t e s t a m e n t u l ce d e
i s n o v ă s ’a u a ş e z a t a c u m d e D o m n i a m e a p e n t r u f o lo su l
o bşte!. O r â n d u i m D o m n i a m e a s ă ţi e sf. S a şi u n d a s c ă l la
a c e a s tă s f â n tă B e s e a r i c ă p e n t r u î n v ă ţ ă t u r i l e ce m a ! s u s a r ă ­
t ă m , c a r e d a s c ă l se fie s c u tit d e t o t e d ă j d i i l e şi o r â n d u i a l i l e
V is ti erie ! ca s ă potă p ă z i ş c o la s p r e p r o c o p s e l a ucenic ilor-
D a r f i i n d - c ă a c e a s t ă sf. B e s e a r i c ă n u a r e alt v e n i t cu c a r e le
s ’a r c h i v e r n is i d e c ă tr e a r h i e r i a sa a t â t t r e b u i n ţ e l e ace! s f in te
B e s e a r ic ! c â t şi h r a n a şi î m b r ă c ă m i n t e a a c e l o r ş c o l a r i să ra c i
şi p l a t a d a s c ă l u l u i , a m g ă s i t D o m n i a m e a a c e a s t ă m ijlo c ire
c a r e a n ic î V istieriei e a s t e s p r e v r e o s c ă d e r e , ca la v r e a m e
de păs ia ră şi să se ia, nici i a s te l u c r u s t r e i n c a r e le silni-
c e a s c e î n c l i i n â n d u - s e s ă c a u t e v r e a m e d e d e s u p u n e r e , fiind-că
a c e a sf. şi d u m n e z e e a s c ă Besearică ia s te z i d ir e d o m n e a s c ă
d e răposatul Malet Vodă Basarab z id ită p r e l o c d o m n e s c ,
în s ă ş i Besearica ca un clironotn ce a r e t r e b u i n ţ ă a r e cale
s ă ’şî c e a r ă a j u t o r la t r e b u i n ţ e l e s a l e d e la cei' ce s e o d i h ­
n e s c şi s e c h i v e r n i s e s c p e moşia sa. P e n t r u a c e i a şi D o m ­
n ia M e a , ca u n D o m n a d e v ă r a t c l i r o n o m şi î n voe stăpân
moşia
p e l u c r u r i l e d o m n e s c i , a m î n c h i n a t şi a m a f ie r o s it t o t ă
domnească din oraşul Craiovei, c â t ă s e v a afla n e d a t ă şi
neafierosită la a l tă p arte cu că rţi d o m n e s c i , şi a f a r ă din
curţile D - l o r b o e r i l o r d e a c o l o d i n o r a ş u l C r a i o v e î, ce aila ltă
t o t ă m o ş i a s ă fie a a c e s t e i sf. Besearici. D u p e c a r e a o r â n ­
duim D om nia mea să s e ia p e s e i n a a c e s te i sf. B e sea rici,
de cel o r â n d u i t d e a r h i e r i a S a d i j m ă d in to t e s e m ă n ă t u r i l e
si rodurile d up'e obiceaî, şi d e c a s e l e t o t e ce s ’a r afla p e
m oşia aceasta, afa ră şi î n o r a ş , sa se ia p e a n b a n i 90,
a d e c ă la sf. G h e o r g h e b a n i 4 5 şi la sf. D i m i t r i e b a n i 4 5 , şi
d e b u t i a d e v in ta le r i u n u d u p e o b i c e a î . - C a c u a c e s t venit
s ă s e c h i v e r n i s e s c ă a t â t p o d o b a şi t r e b u i n ţ e l e a c e a î sf. Be-
se aric î, şi tr e b i le a r h i e r i e î S a l e şi a p o s l u j n i c i l o r , î n câtă
vream e se va z ă b o v i a c o l o în C r a i o v a c â n d ar m e a r g e cu
r e b î în e p a r h i a Sa p e n t r u f o lo su l şi î n d r e p t a r e a n o r o d u l u i ,
 58

câ t şi sim bria d a s c ă l u l u i şi h r a n a şi î m b r ă c ă m i n t e a a c e l o r
şcolari streini, şi copii săraci fă r ’de părinţi, şi hrană a c e l o r
orânduiţi d e hirotonisit p â n ă a învăţa orânduelile preoţieî.
Şi f ie ş-c arele din c e î ce s e o d i h n e s c p e a c e a s t ă m o ş i e , d u p e
cum aii coprinsul lo r până a c u m , a ş a s ă s t ă p â n e a s c ă , iar
c a r e a r v r e a a m a î c o p r i n d e lo c şi a m a î fa c e a l te în o irî,
a c e ş tia p r in ş t i r e a şi v o ln i c i a sf. S a l e P ă r i n t e l u i E p isc o p u lu i,,
a ş a să c o p r i n ^ ă şi s ă î n o i a s c ă , iar f ă r d e ştire a sf. S a l e să
n u fie v o ln ic î. C a r e a c e a s t ă m a i s u s z i s ă d a n i e şi af ie -r o sir e
hrisov al D o m n i e i M e l e
p r i n t r ’a c e s t c i n s tit şi b i n e î n c h i p u i t
isbrănim şi h o t ă r â m î n t r ' a c e s t a ş î c h i p s ă s e u r in e z e , a d i c ă
to ţi ceî ce ş e d p e a c e a s t ă m o ş i e s ă ’şî d e a adctul m o ş i e i
d in fote la cel o rânduit de a r h i e r i a S a , a t â t d i j m a c â t şi
c h iria f ă r ’d e n ic i- o îm p o tr i v ir e . C a s ă fie sfintei a c e s te i B e -
searicî d e a j u t o r şi d e î n t ă r ire , iar D o m n i e i m e a l e şi r ă p o ­
s a ţ i l o r p ă r i n ţ i l o r D o m n i e î m e a l e veacîri ic ă p o m e n i r e Rugăm
dar şi pre c e î ce in urm a nostră se v o r o r â n d u i d e la
D o m n u l D u m n e z e u a fi D o m n i şi o b l ă d u i t o r î Ţ ă r e î R u m â -
n e s c î s ă î n t ă r i a s c ă d a n i a a c e s t e i s f in te B e s e a r i c î şi cu hri-
sovele D om niei Sale ca şi a le D o m n ie lo r Sale d a n i i şi
afie ro sirî, să fie d e alţi în u r m a D o m n i e l o r S a l e p r i m i t e şi
in s e m ă ţinute. Întărind D om nia mea hrisovul a c e s ta cu
î n s u ş i c r e d i n ţ a D o m n i e î M e a l e . Io Ştefan Mihai Racovitză
V. V. şi c u c r e d i n ţ a p r e a i u b i ţ i l o r ' d o m n i e î m e l e fii M ihai
V. V.. Constantin V. V. Şi m ă r t u r i i p u n e m p e to ţi cinstiţii
si c r e d i n c i o ş i i b o i a r i c e î m a r i a î divanului D o m n ie i m ele :
Pan Toina Cretzulescu Vel Ban, Pan Radul Văcărescul Vel
Dvornic, Pan Constantin Căndescul Vel Logofăt, Pan. Ata-
nasie Ipsilant Vel Spătar, P a n ................... Vel Vistier, Pan
Toma Rafael Vel Postelnic, Pan loniţă Guliano Vel Clucer,
Pan Dimitrie Fotake Vel Paharnic. Pan lordache Caragea
Vel Stolnic, Pan lanacake Roset Vel Comis, Pan Mihalache
Vel Pitar; Ispramnic Pan Constantin Velichi Logofăt, şi
s ’a u sc ris H r i s o v u l a c e s ta în a n u l d i n t e i u al D o m n i e î , D o m -
 59

n ie î m ele în scaunul Bucurescî de Popa Florea d a s c ă lu l

s lo v e n e s c . F e b r . 7 a n . 7 2 7 3 .

!o Ş te fa n V oevod; C o n st. C ăn d escu l, Vel L ogofăt; Ş erban al

l l - l e a . L o g o fă t Procit.

(L . S .)

D in acest c h riso v o ad e v ăra tă carte d e a u r p e n tru

C raiova, e x tra g e m n u m a i câte va părţi m aî rem a rc a ­
bile : Zidită şi în zestrată d e M atei B asarab, Biserica
a ju n s e s e la slabă stare din c a u sa lipsei unui p u rtă to r
de grije —d e care lipsă se v e d e că atât vistieria cât
şi alţi particulari profitaseră ca s ’o d e s p o a e cu ce
p u t u s e să a p uce fie-care.— R acoviţă o reintegrează în
d r e p tu r ile E î d e m o ş te n ir e a s u p ra m o şie i D o m n e ş ti,
şi e x c e p tâ n d curţile boereşti şi alte co p rin su ri ce v o r
fi cu cărţi Domneşti, obligă p e to ţi cei ce se o d i h ­
nesc şi se chivernisesc p e moşia Sa, ca să ’şi dea
dijm urile şi d e fie-care c a s ă — afară şi în oraş câte 9 0
d e bani, şi d e b u tie d e vin u n taler.— A p o i o d ă sub
îngrijirea şi ico n o m ia P . S. Sale, ca să ’i p o a rte de
grije etc. însă ca să întreţie u n orfelinat pe acei
copl săracii de părinţi,.... şi u n dascăl Românesc
p e n tr u p ro c o p s e a la ucenicilor.— Şi R acoviţă a d a o g ă că
această m ijlocire n u e ste lucru strein luat în silnicie,
ca la v re m e să se revindice, nici V istieriei de scădere
p e n tru că biserica este hironomul legitim al d o n a -
ţiu n e i lui M a te i B asarab etc.
C e fel d e îngrijire şi pu rta re de grije a a v u t ’o
orînduitul p u r tă to r d e grije al lui Racoviţă, s e v a ved e a
 60

în u r m ă ; acum să m ai a d ă o g ă m că inform aţia ce se

d e d e se lui R acoviţă d e s p re c o m p le c ta slăbiciune a
bisericeî erea chiar n e a d e v e ra tă , fiind că cu 10 ani
mai nainte, i se m ai d ăru ise o m o şie d e o b o e re a s ă ,—
prin u rm ă to ru l act d e re c u n o a ş te re şi d e întărire :

„E u C onstantin Racoviceanu b i v al 2 - l e a A r m a ş , n e p o t
d e frate al r e p o s a t e î j u p â n e s e î S t a n c ă î F ă r c ă ş a n c ă î a d e v e r e z
î n c r e d i n ţ a t ă a m e a s c r i s o a r e prea cinstitului şi
eu a c e a s t ă
prea sfinţitului d e D u m n e z e u i u b i t o r u l u i chir Grigorie
Episcop al R â m n i c u l u i n o u l u i S e v e r i n , ca s ă fie s f i n t e i şi
D u m n e z e e ş t î Bisericeî. cel mari d i n o r a ş u l C r a i o v e i u n d e
s ă c i n s t e ş t e h r a m u l sfân tu lui' m a r e l u i m u c e n i c i s v o r ît o r u l de
m i r D im i tr i e , t o a t ă p a r t e a d e m o ş i e d in V iiş o a r a , ce e s te p e
apa T e s lu iu lu î ju d . R o m an aţI, care m o ş ie a fost de m oşten ire
a D - l u î r ă p o s a t u l u n c h i u m e u I o r d a c h e F ă r c ă ş a n u ce a u fost
V o r n i c , şi dupe s f â r şitu l unchiu m eu Iordache rem âinduî
u n c o c o n a n u m e I on şi î n t â m p l â n d u - i - s e şi lu i sfârşitu l d u p ă
o b ş t e a s c a d a t o r i e s ’a u a d u s şi s ’a u î n g r o p a t fericite o a s e l e
l u i î n t r ’a c e a s t ă s f â n t ă şi d u m n e z e e a s c ă b is e ri c ă d i n C r a i o v a ,
ce s ’a u z is m a i su s. D e c î d u p ă a c e a v ii n d şi c e a s u l sf â r ş itu ­
lui' m ă t u ş e m e a S t a n c ă î c e s e n u m e ş t e m a î s u s , c â n d a u fost
la s f â r şitu l d u m n e a e i , d in D u m n e z e e a s c ă r î v n ă şi d i n b u n
cugetul inim eî sale în d em n ân d u -se bine -v o in d a orânduit
ca s ’o î n g r o p ă m şi p e d u m n e a e i i n t r ’a c e s t D u m n e z e e s c loc aş,
a l ă t u r e a l â n g ă i u b i t u l fiul d u m n e a e i , şi a u d a t d a n i e sfintei
biserici' a c e a s t ă m o ş i e m a î s u s zi să, ca s ă fie p e n t r u f o lo su l
şi c h i v e r n i s e a l a c e l o r ce v o r fi p e v r e m î p o s l u j n i c î sfintei
b ise rici şi d u m n e a e i şi a t o t n e a m u l d u m n e a e i v e c în ic ă p o ­
m e n i r e la s f â n t u l je rtfe ln ic . D e c î şi e u ca un E p i t r o p ‘) ce
m ’a u l ă s a t în u r m a d u m n e a e i ca s ă fiu p u r t ă t o r p e n t r u t o a te
d e c e a l e ce s u n t l ă s a t e î n d i a t ă p u r t ă t o r i d e g rije , d r e p t acea
urm ând d a n i e i şi învăţăturel dum neaei, d u p ă datoria m ea

>) E x e c u t o r t e s t a m e n t a r , d u p e l i m b a g i u l d e a t u n c i .
 61

a m d a t şi e u a c e a s t ă î n t ă r i t ă s c r i s o a r e a m e a ca s ă fie
a c e a s tă m o ş i e s t a t o r n i c ă şi n e c lin t ită în v e a c î , sf in te i şi D u m -
n e z e e ş t e î b e s e a r i c î şi p e n t r u m a î adevărată credinţă am în ­
tă rit cu i s c ă l itu r a şi pecetea m ea. Şi m ăcar că am îost
m a î f ă c u t şi a l t ă s c r i s o a r e a s e m e n e a p e n t r u a c e a s t ă m o ş i e
î n c ă m a i n a i n t e , d a r n e g ă s i n d u - s e a m m a î î n t ă r i t şi cu
a c e a s t a şi a u f o s t m u l t e şi v r e d n i c e m ă r t u r i i c a r e a d e v e r e a z ă
cu is c ă litu r ile l o r m a î jo s. Şi s ’a u d a t î n o r a ş u l C r a i o v a le at
17 54 I u n i e 2 5 C o n s t a n t i n R a c o v i c e a n u . (ss) M a rto r ii.

Iar la 1 7 7 8 m aî p r im e ş te d e la b u n u l şi înţeleptul
D o m n Alex. I. Ipsilant şi alte m ile, din al cărui
c h riso v e x tragem n u m a i u r m ă t o r e l e :

„.... D r e p t a c e i a şi n o i î n t r u C h r i s t o s D - z e u b l a g o c e s t i v u l
şi d e D - z e u iubitor Domn Io Ale x. I. I p s i l a n t Vv.... s o c o -
ti ta m D o m n i a M e a şi p e n t r u s f â n ta Biserică Domnească d i n
oraşul C r a i o v e î, u n d e s e cin ste şte.... ce e s te zidită din
temelia eî d e D o m n i a S a M a t e i V o d ă B a s a r a b , c a r e a u a v u t
m i lă şi d e alţî fraţi D om nî, etc., adecă să aibă a c e a s tă
b ise rică ce s ’a u z is m a î s u s p a t r u p r e o ţ i şi u n d i a c o n , c a r e
să fie în p a c e şi e r t a t î d e t o t birul preoţesc, d e z a h e r e l e
şi d e alte angariî nici c u m s ă n u s e s u p e r e , s ă a i b ă a sc uti
de d i j m ă r i t stupi i rim atorî 2 0 0, i d e v in ă ri c iu v i n v e d r e 4 0 0
şi d e o ie rit oi 2 0 0 , c u m şi lude p a t r u s ă a i b ă a ţine... . ca
să p o a t ă fi d e posluşanie sfintei biserici; a s e m e n e a şi u n
dascăl s l o v e n e s c c e e s t e la a c e a s t ă b i s e r i c ă s ă f ie s c u t i t şi
a p ă r a t d e t o a t e d ă j d i i l e ca s ă p o a t ă fi s t a t o r n i c p e n t r u î n ­
v ă ţ ă tu r a c o p i i l o r ce v o r n ă z u i s ă î n v e ţ e c a r t e ; şi i a r s ă a i b ă
a ţ i n e u n s c a u n d e c a r n e ce e s le î n C r a i o v a s c u t i t d e er-
b ărit, d e v a m ă , d e vă ta şiî de măcelari şi d e t o a t e a n g a r i i l e ,
pentru care poruncim etc., ca să p o a t ă fi sf in te i bise a r ic î
de ajutor şi c h i v e r n i s e a l ă , i a r D om nieî M ele şi p ă r in ţ ilo r
D o m n i e i M e l e , p o m e n i r e . Şi a m în t ă r i t chrisovul a c e s ta cu
c r e d in ţa etc. I s p r a m n i c M a n o l a c h e B r â n c o v e a n u V el l o g o f ă t
d e ţa r a d e s u s şi s ’a u sc ris î n B u c u re şti.... la l e a t u l 72 82,
 62

ia r d e la C hr. 17 78, luna M artie. Io Al. I. I p s ila n t Vv.

( U r e c h e Ist. R o m â n i l o r Arh, S t a t u l u i ..Cond. 3)

D in t o t ce a m s p u s p ă n ă aci r e s u l t ă :
I. C ă încă d e la fo n d a re a Eî, biserica s â n tu lu i D u ­
m itru să ştia şi se p u te a şti d e p e inscripţiile aflate
p e frontispiciul uşeî sale şi altele d e pe ziduri, de
cine şi când au fo st clădite;
II. C ă existau nu u n u l — ci m aî m u lte chriso a v e şi
alte acte, d in care se p u te a afla adevăraţii ei f o n d a t o r i ;
III. C ă n ’a figurat d e cât ca biserică D o m n e a sc ă ,
— (biserica cea m a re în graiul şi m intea p o p o ru lu i
d u p e actul luî Racoviceanu), iar nici c â n d c u epitetul
d e Bănoasă, sau să fi fost M o n a stire d e călugări.
Şi că în fine
IV. C ă m oşia Craioveî - - Domnească , exc ep tâ n d
curţile b o e rilo r cea laltă toată erea a bisericeî ca un
c lironom . (P rim a d o n a ţiu n e d e la M atei B asarab ').

* *
* • .

M eritul in v e n ţiu n e î fabulei cu P e tr u şi A san ca

fo n d ato ri ai bisericeî n o stre , este al Istoriei Valachieî,
răm a să celebră s u b n u m e le d e Anonim ul fraţilor
Tunusli, iar acela al p u n e re î eî p e n tr u p rim a oară în
circulaţiune ca o marfă ad u să din V iena, e ste al edi­
to rilor seî filo tim ii şi iubitorii de neam fraţii T u-

>) E x i s t ă h o t ă r n i c i a m o ş i e i D o m n e s c ! f ă c u t ă d e 2 b o e r î h o t ă r n i c i R a d u
S o c o t e a n u Ş e t r a r u , 1. F o t a V l ă d o i a n u B iv V e l M e d e l n i c e r d i n a n u l 1761
M a i 5, c â n d a u m e r s m a rto rii c u tră iş te lc cu p ă m â n t în cap , a r ă tâ n d h o ­
taru l d e s p r e S u d —- B a l t a Jitian u l, la N ord Ş i m n i c u , la răsărit m oşnenii
V u l c ă n e ş t i şi Ia a p u s J i u l e ic . A r h i v a E p i s c o p i e i R â m n i c N o u l S e v e r i n . —
C o p ie în arh . P rim ăriei.
 63

nuslii, originari d e d in c o lo d e D u n ă r e şi stabiliţi cu

n e g o ţu l în oraşu l C raiova. ')
E s te tim p u l şi locul ca să v e d e m ce se scrie în
această istorie a n o n im ă , p re care v e d e m că autori
din cei m aî în se m n a ţi n u s e o s te n e s c d e a o cita ca
p e o fo n tâ n ă istorică curată.
La fila 17 cap. B. titlul „ cum v o rb e ş te cro n o lo g ia
Ţ e re î R om âneşti' d e s p re în c e p u tu l d o m in a ţiu n e î Cra-
io v e î" , citim :

„ D i n p o p o r u l R o m a n i l o r s t r ă m u t a ţ i în M i s i a , d e s p ă r ţ i n -
d u - s e câ ţî-v a a u r e t r e c u t D u n ă r e a la T u r n u - S e v e r i n u i u î (ca-
dilicul M e h e d i n ţ ) , şi d o m i n â n d c e le cinci c a d ilic u r l a l e C r a ­
io ve i d e la m u n ţ i p â n ă la D u n ă r e , şi rîul O l t u l , n o b i l i i lo r
’şi a u a l e s c o n d u c t o r d i n n e a m u l B a s a r a b i l o r , şi î n m â n â n -
d u î f r â n e l e s t ă p â n i r e ! (scot s-y/sioidavreg afay %â nrfial.uî) l’a u
p r o c l a m a t B a n o v i t z , s a u B a n , şi s c a u n u l s e u l ’a u p u s d in -
t r ’u n t â i u î n T u r n u - S e v e r i n în c a d ili c u M e h e d i n ţ , m a î p e
u r m ă la S t r e h a i a în a c e l a ş i ca dili c, şi î n u r m ă la C r a i o v a .
C â n d î n s ă s ’a făc ut a c e a s ta .. n e c u n o s c u t este.

A p o î s u b titlul „Scrie N iceta C h o n ia t anul 1 1 8 5 “,

u rm e a z ă :

„ D o m n i n d Isac A nghel aulocratorul C onstantinopolului

s ’a u r e s c u l a t fraţii R o m â n i Fum voi P e t r u şi A s a n , ( ca ri a-
v e a u c l ă d i t ă o b i s e r i c ă cu h r a m u l s â n t u l u i M a r e l u i AAucenic
D i m i t r i e în p a t r i a lor) î n d e m n â n d p e R o m â n i şi p e B u l g a r i
la u n i r e , z i c â n d că ’i v a a j u t a M a r e l e m u c e n i c , şi î n ţ e l e g â n -
d u - s e a u p o r n i t c u g r a b ă c ă tr e S la v i a a p o i c o b o r â n d m u n ­
te le şi a j u n g â n d şi î n c ă e r â n d u - s e cu p o m e n i t u l î m p ă r a t , şi
î n v i n g â n d u - s e P e t r u şi A s a n , f u g i n d a u t r e c u t D u n ă r e a la

' ) Ιττορία τ η : Β λ α /ία ς ΙΙολιτική καί Γεωγραφική άπό ττ,ς όρχα ω τά της «ύτης
κατα;άα$(ιΐς έ'ω ; τ δ 1 7 7 4 ί'τΗς. Ι'.’ν ϋιεννη Λ’Βςτρίας 1 8 0 6 ..
 64

locuinţele lo r, d a r nu aii î n c e t a t s ă ’ş î u r m ă r e a s c ă s c o p u l
lor. Şi u n i n d u - s e R o m â n i i c u T ă t a r i i , ia ră -ş î a u n ă v ă l i t
a s u p r a G r e c i l o r şi g ă s i n d p e I o a n C a n t a c u z i n C e s a r u , c u m ­
n a t u l m e n ţ i o n a t u l u i I m p e r a t , a ş e z a t c u a r m a t a sa î n t r ’o c â m ­
p ie , s ’a u a s c u n s P e t r u şi A s a n cu a r m a t a l o r î n t r ’o p ă d u r e .
In t i m p u l n o p ţ i i p e neaşteptate au năvălit a s u p r a a r m a te i
g r e c e ş t i şi a u m a s a c r a t - o î n câ t a b i a a u s c ă p a t C e s a r u l de
p e r ic o l cu p u ţ i n i o a m e n i a î se i, ia r b a i a r a c u r i l e cu l a g ă r u l
şi cu v e s t m i n t e l e sale aurite l u â n d u - l e P e t r u şi A s a n , s ’a u
î n c ă l ţ a t în c i s m e roşii d o m n i n d s i n g u r i . Ia r P e t r u şi d i a d e m ă ,
îm părătească punendu-şi pe cap, se lăuda cu s e m e ţ i e că
v e d n i c v o r îi R o m â n i i î n v i n g ă t o r i i m p e r i u l u i G r e c i lo r . Cu
a c e s t p r i l e g i u a u p u s s t ă p â n i r e P e t r u şi A s a n a s u p r a A n -
h e l o n e l u i c ă l c â n d şi p r e s t e V a m a . D e aci s e î n v e d e r e a z ă că
a c e ş ti d o i fraţi s î n t d i n s t ă p â n i t o r i i c e l o r cin ci c a d ili c u r î ale
C r a i o v e î , căci a c o l o e s t e b ise rica cu h r a m u l m a r e l u i m u c e n i c
D i m i t r i e n u m i t ă B ă n e a s a , atât de veche, în cât din nici
veri o istorie românească, sau din vre-un hrisov să se
arate cine s'o fi edificat. ')
Se pare că em igrarea R o m a n ilo r în C r a i o v a şi î n cele
c i n c i c a d ilic u r î a le e i c ă tr e a c e s t v e a c s ’a î n t â m p l a t . E s t e d e
c e r c e t a t t o t u - ş î în ce a n s ’a p e t r e c u t s t r ă m u t a r e a R o m a n i l o r
c u B a n u l B a s a r a b d i n M e s i a î n s u s î n a c e s t e c i n c i c a d ili c u r î" .

M a î întâiu, c eea ce p re tin d e a n o n im u l că scrie Ni-

chita C h o n ia tu l este neexact, a p ro a p e falş.— C h o n ia tu l
c â n d v o r b e ş te d e căpeteniile rescoaleî, P e tr u şi A san,
(iice că „ erau din acei ba rb a ri locuitori d in m u n te le
H a e m u cari s e n u m e a u mai d e ’n a in te M isi iar a cum
V a l a c h i ap o i că a u zidit o biserică în patria lor,

>) . . . U ’v T E uO sv JJ.SV o f,X o v TOUţ SutO TOUT«<; âSsXcJOU? S iv a t TtOV TjYS[J.OVS’J O -

v t i o v t o ) v t k v t s x a S S iX ix îf.o v t r ţ Ix sţ s a x iv r l o g x a ^ o u a a t o u
 o{xaoTU go? A7}[j.y)T0t0u £ x x X r]a ta , M n a v s a x a X s Ţ o a s v r j, jZ a k a iO T d v r] , . ( o ţ ev o u 3 s j.u a

t r,ţ P o u p . s 'v a ţ f o t o p t a , rj i v */ouaopou X o> c p a îv s a & a i t o v x a u x r jv o V /.o 8 o i;.r)aav x a.

 65

în m u n te le H a e m u ; ') şi m aî d e p a rte c â n d vin e în­

vingerea lu i P e tr u şi A s a n dice chiar aşa : şi
speriindu-i
aşa î-aâ împrăştiat, în cât începătorii răscoalei
acesteia, şi căpeteniile cu prietenii lor ca şi turma
cea de porci din Evanghelie în mare, aşa şi ei în
Dunăre sărind, au trecut la Schiţii din vecinătate “
S w o to u . 2)
C o n s ta tă m aşa dar, că, ca să p o a tă tra g e conclusia
sa falşă c u m că P e tr u şi A sa n ereau d in stăpânitoriî
celor cinci ju d e ţe ale C ra io v e i a n o n im u l n o s tru a tre­
b uit să falsifice m aî în tâ iu p e bietul N ichita C h oniat,
căruia nicî p rin g â n d nu î-a tre c u t d e vre-o stăpânire
a celor doi V alachi din m u n te le H a e m u , a su p ra celor
cinci ju d e ţe ale C raiovei.
D a r să ve n im la S â n tu l D u m itr u şi la pasagiul cu
pricina.
A n o n im u l d in to te neexactităţile p u s e p e spinarea
n e v in o v a tu lu i C h o n ia t, trage c u m se v e d e conclusia
că, se adeverează cum că aceşti doi fr a ţi sînt din
stăpânitoriî celor cinci cadilicuri ale Craiovei, p e n ­
t r u că aci la Craiova se află biserica cu hram ul
S â n tu lu i D u m itr u , atât de veche, că nicî în vre-o
istorie Românească, nici din v re-u n chrisov n u se
d o v e d e ş te cine s ’o fi clădit.
C u m n u se d o v e d e ş te d in nicî o istorie şi din nicî
u n hrisov, cine s ’o fi clădit, c â n d şi inscripţia lapi­
dară, ca şi din h r is 6 v e s e d o v e d e a că e ste d e la r ă ­
p o s a tu l M atei B asarab V o e v o d ?

') V e z i p e l a r g Ş i n c a î C h r o n . R o m â n i l o r , a n . 1 1 8 6 ş i u r m ă t o r i i .
2) Ş i n c a î p a g . — 2 2 2 — 2 2 3 .
 66

A n o n im u l— d u p e toate calculile n ’a scris de câl d u p e

anul 1 774, u n d e se o p re s c e istoria lui, şi înainte de
1806, când ea se p u n e în circulaţie fiind tipărită la
V iena cu Cheltuiala cinstiţilor şi iu bitorilor d e neam
fraţiî T u n u sliî, adecă tocm ai p e c â n d şi inscripţiile de
p e uşa bisericii se p u te a u citi d e orî-cine, şi hrisoavele
D o m n e ş ti ereau c u n o s c u te şi p u s e în lucrare ca orî-ce
d e c re t D o m n e s c , prin reluarea m oşiei C raiovei în p o ­
se siu n e a bisericii d e către chiriarchul Eparchiei.
A tunci c u m se explică toată fabula în c e p â n d cu
„scrie N ichita Choniat", şi te rm in â n d cu „că sântul
D u m itr u e ste aşa d e vechiu, că nicî d in chrisoave
nici d e aiurea nu ’i s e p o a te d a d e urm a fondărei e î.“ ?
E x plicaţiunea am s p u s ’o d e la î n c e p u t ; — s e ur­
m ăre a u n s c o p p e n tr u u n î n d u o it interes, în interesul
A n o n im u lu i, căruia se v e d e că ’î v a fi p u ia t în cap
ideea că se trage în linie d rea p tă d in P e tru şi A san
sa u din ver-un P a l e o l o g orecare ; şi în al A celora că­
să şi dea adetnl m oşiei
rora le căzuse cu g re u ca
hrănească, să înbrace şi
S â n tu lu i D u m itru .... şi să
să înveţe carte pre acei copii săraci de părinţi....
d u p e c h riso v u l lui Racoviţă.
D a c ă a n o n im u l a fost C ra io v e a n sau n u — , nu
ş tiu — , ri’am p u tu t afla— ; aii trecut şi s ’au sc h im b a t
aţâţi C a im a c a m i şi alţi M e g h is ta n i— unii chiar fii de
D o m n i, aţâţi V asilopoli, Vasiliadis, C raiovici '), Calo-
io v an i şi Pipero-fagis 2).... prin C raiova, în cât cu g reu

' ) L i t e r a l i r n c n t e fiu d e r e g e — P r i n ţ i r e g a l i .
2) U n p r e lin s d e s c e n d e n t d in Im p craţii' B iz a n tin i p e tre c ă to r m a i m u lţi
a n i p rin C raiova 1 8 4 5 — 1849.
 67

le poţi d a d e rost. P o s itiv e ste că editorii istoriei ’l-au

c u n o scu t, d u p ă c u m se trădează singuri şi la finele
v o lu m u lu i u n d e d u p e ce în d o s u l p a g in e î 3 6 7 p u n
c uv in te le „finele Istoriei V alachieî Tel»g -i% isoQiag w
BXayjag im ediat p e p a g in a u rm ă to a re s e v e d e titlul
acesta c u litere m a ju s c u le : „ A p e n d ic e aceluiaşi a u to r
la istoria D a c iei" it a p a p t iiu a •cit avtîi ZvyyQacptcog ttg
vtp> Ignoiav irig /luv.iag
A decă a p e n d ic e le aceluiaşi Anonim zero, p re care
editorii îl ştiau.
I n te n ţiu n e a d e a mistifica a d e v e r u l ese şi m ai la
e v id e n ţă din aceia, că a n o n im u l a a v u t grije ca să nu
fie prins, p e n tr u că la pag. 2 7 4 v o r b in d d e s p re fap­
te le lui M atei B asarab şi d e s p re m ultele biserici şi
m o n a s tiri ale Lui, evită cu to tu l p e Sânt. D u m itru ,
iar la pag. 3 3 1 p u n e p e S â n tu l D u m itr u fără epitetul
d e Băneasa în tre M o n astiri, iar n u în tre b i s e r i c i ; pre
c â n d D io n isie F o t in o la viaţa lui M ateiti între m ultele
şi aceleaşi biserici u itâ n d d e ce s p u s e s e la pag. 114
m e n ţio n e a z ă şi p e biserica Domnească la C raiova.
La unul intenţia urm ărită cu g r i j e ; la F o t in o b u n a
credinţă.
F ireşte că epitetul d a t bisericeî n o a s tre d e a n o n im u l
T u n u s lii d e Băneasa, n u e ste fără im p o rta n ţă , dar
im p o rta n ţa n u m a i în tru cât r e s p u n d e a sc o p u lu i u r m ă ­
rit, — ca să nu fie ceea ce era înrealitate biserica
Domnească, adecă Basarabească, ci M onastire.
Iată cine şi în ce s c o p a in v e n ta t cel dintâiu le­
g e n d a g e n e a lo g ie i A sanică a bisericeî n o s tre ! Iată ce
este, şi a cui e ste această faim oasă Istorie a Valachieî
afilotimilorş\ naţionaliştilor C raiovenîfraţii Tunuslii,
 68

şi ce valoare istorică are p e n tr u noi C a p ito lu l B. de

sub titlul:

r io ig bf.uXeC ’>'/ X Q o i'o lo y ic t -trjg F n ţiă v a c , 'iţc c g a g t t e q l ă tflp js

v îjS d e a n o z e la g i j j g K ^ c ă c o -fa g !

O fabulă in v en ta tă în C ra io v a în tr’u n a n u m it s c o p !

* *
#

Originele Craiovei— se p e r d în n e g u ra veacurilor

t r e c u t e —zic u n i i ; — în e v u l m e d i u — rep e tă alţii!
C raiova, cetatea R egelui Iovan-loaniţiu-Caloian-Io-
niţă d u p e cei m ai m ulţi îm p r e u n ă cu P ărinţii ora­
şulu i nostru.
C ra io v a n ’a re nimic de-a face cu R egele Ioaniţiu
etc. a zis b ă tr â n u l L a urian şi a întărit M agistrii n o ş ­
tri! d e Istorie c a : H ă s d e u , X e n o p o l şi alţii.
D a r ev u l m e d iu e ste lung, — şi dacă Craiul Ioaniţiu
n ’are d e a face cu C ra io v a —, v a fi a v u t d e a face
C ra io v a cu v e r-u n R ege sa u C r a i ; - d a r c â n d — şi care ?
D - n u X e n o p o l p rim e şte d e riv a ţiu n e a C ra io v e i d e la
Kp<M=Kp<MEKd — , d a r n u prim e şte p e regele C u m a n ilo r
Ionas. ‘)
D - n u Iosif Bălan u n e m in e n t p ro fe s o r d in C a ra n ­
seb eş, n u v rea nici u n a nici a lta; şi n u din a m o r
p r o p riu ca B ănăţian, că C ra io v a d e p e reul Mehadica
ar fi m ai v e c h e d e cât cea d e lângă J iu — , ci p e n ­
tru că, cu v â n tu l Craiova ar fi d e riv e n d d e laUpanna»

') B . P . H ă s d e u , N e g r u V o d ă . 1 8 9 8 p. L X X X V 1 I. X e n o p o l op. c. V .
11, p . 1 6 1 .
 69

Kjmnoba care în se m n e a z ă M a rg in e — d e la M argine, ca

şi reul C ra io v a ce d ă în C e r n a şi altele. ‘)
Ceia ce p o t e să se a d a o g e la a rg u m e n te le d-luî
Bălan e ste şi u r m ă to ru l fapt sc ăp a t p o a te din v e d e re
p â n ă a c u m , adecă, că, şi noi — ceî d e dincoa, ca şi
fraţii B ă n e ţe n î d e d in co lo d e m u n te , a v e m nu n u maî
m ai m u lte C r a io v e , 2) d a r şi zecimi d e alte sate şi
locatităţi omonime , din care n u m a i n o i am constatat
vre-o 7 0 , şi nu m ai d e parte, d e cât în c u p rin su l ve-
clieî Dacii ripensis — d intre O lt şi Tisa. — A şa d e
e x e m p l u : V e rc io ro v a , C o rn ii, C r u ş o v u , O reviţa, Li-
p o v e , Slatina, Eşalniţa, Iablaniţa, A lm ăju etc. până
la 7 0 *).
O r c u m , d e la Crai sa u d e la Craină, rădăcina ca
şi c u v â n tu l întreg fiind slav, n e d u c e la acel p o p o r
d e la care n e a rem as a p ro a p e întreaga n o m e n c la tu ră
a to p o n im ie i V echeî Dacii,— la Sclavini, cari a u c o n ­
vieţuit cu, şi s’au a b s o rb it d e elim en tu l D a c o - ro m a n
— , a d e c ă în seco lu l V I— Vll-lea.
O m o n im ita te a con sta tată m aî s u s atâ to r localităţi, re-
urî şi comune to c m a i în reg iu n e a O lten ie i, B anatu
T e inişian şi H a ţ e g e ste o p ro b ă m aî m ult.
C e s tiu n e a c o n tin u ită ţei e le m e n tu lu i latin în Dacia
T rajană, nu se m aî discută astăzi, d e cât d o a r de

') B ib lio te c a N o a s tr ă 1 5 — 17. N u m ir i d e lo c a lită ţi. C a r a n s e b e ş .

-) I n d i s t r i c t u l M e h e d i e î : — R â u l Craiova a f l u e n t a l C e r n e 'i, comuna
Craiova — G lobu-C raiova, v ezi şi Q r is e lin i o p . cit. p a g . 1 2 3 . L a n o i în
O lte n ia o s e b it d e C ra io v a n o a s tră , C ra io v a D e a l corn. C â z ă n e ş tî ju d . M e-
h cd in ţ, p â râ u l C ra io v a a flu en t al C e r n e i la h o ta ru l M e h e d . pi. C lo şan î,
v e z i M arele D ic ţio n a r g e o g ra fic al R o m â n iei.
3) P r e s b i t e r i a t e l e D i e c e s i i C a r a n s e b e ş , C a l e n d a r r o m â n u l u i p e 18 9 9.
 70

vecinii şi aliaţii n o ştri M a g h i a r i ; — altfel e ste c o n s ta ­

tat că Basarabii, ca şi Sarabil şi-au a v u t sediul lor
to cm ai în această re g iu n e d intre Tisa şi Olt, cu J iu l—
vechiul R h a b o n sau A rh a b o n , 'Aşafiiav nouuiog şi C erna-
7ierna la mijloc. ')
C el cari a u nul. şi Comuna Craiova de
bo tez a t
d in co lo d e m u n te , a bo tez a t şi ţinutul-moşia şi apoi
Craiova-Craiovifa şi p e cele lalte d e d in c o a c e ; şi
m al p robabil întâiu acolo, u n d e ’şl-au a v u t scaunul,
şi a p o i m a l la ş e s ; — în t o t cazul c u câte-va veacuri
'n ain te d e a se auzi d e n u m e le C u m a n ilo r. 2)
Aşa d a r în evul al VI şi al Vll-lea tre b u e s c cău­
tate originele oraşu lu i n o s tru , şi ră m â n e d e a se cer­
ceta, dacă Sclavinil, — sau dacă m al în u rm a lor ver-
u n u l din prim ii B a n - S a r a b i= B a s a r a b i au a v u t ver-un
Crai ore-care, sa u că reul — o r ţin u tu l C raiova, au
fo st veri-o dată d e la margine.
P e n tr u n o i r ă m â n e c o n sta tat că şi oraşul ca şi
m o şia p ro p riu zisă Craiova care se c o n fu n d ă , au
fost m o şie d e stră m o ş ie a Basarabilor — un neam ce
’î erea numele de moşie Basarabeşti.
•X - *
*

C e le m aî re c e n te date istorice d e s p re C ra io v a şi
înplicit d e s p re biserica S fântului D u m itr u , dacă n u m e
înşel, sînt d o e im p o rta n te o p e r e ; Enciclopedia Ro­
m ână d in S i b i u ; şi Marele Dicţionar geografic al
R om âniei, Bucurescî.

‘) B . P . H ă s d e u . E t i m o l o g i c u m M a g n u m — B a s a r a b ă . — N e g r u V o d ă .
2) X e n o p o l I s t o r i a R o m â n i l o r , v o i . II . p a g . 4 0 — 5 0 — 5 2 .
 71

In E n c iclo p e d ia , la c u v e n tu l Craiova în partea is­

torică găsim , s u b s e m n ă tu ra e m in e n tu lu i şi naţionalis­
tului p ro fe so r liceal, M. Strajan, u n adm irabil resu m a t
al tu tu lo r părerilor e m ise a su p ra orig in e lo r C raioveî
şi a istoriei eî p ositive, cu p ărerea sa pe rso n a lă că
aceste origine se perei în negru evului mediu.
N u t o t ast-fel p u t e m zice şi d e s p re p a rte a istorică
din M arele D ic ţio n a r geografic al R om âniei, d in care
1111 ştii să distingi, ce este p ro p riu al a u to ru lu i s a v a n ­
tului corp, şi ce e ste al D -luî H ă s d e u ; p e n tr u că m aî
întreagă această parte istorică, afară d e câte-va pasage
d e la finit, n u e ste de cât un re s u m a t c o n fu s al ori­
g in elo r C raioveî, fără a le cita d e cât od a tă , când
v o rb in d d e s p re regele C u m a n ilo r Io h anes z ic e : „ acest
mare rege după părerea D -luî lia şdeu este fon da ­
torul Craioveî — cetatea Regală", de u n d e te lasă
să crezi (dacă nu vei fi ştiind cărei p e n e ilustre să
da to re a ză originele — pre care le copiază estropiat), că
to t ce a s p u s au to ru l D icţionarului ar fi a p a rţin e n d
v a s te lo r sale c u n oştinţe. — D a r şi aşa — D icţionarul
se v e d e , n ’a ştiut p e N e g ru V o d ă al D -luî H ăsdeu.
— C e e a c e ’î ap a rţin e p ro p riu D icţionarului e ste de
u n d e în ce p e cu „Reamintim că Craiova este locul
de reşedinţă al banilor etc., e tc .“ — P o a te că va fi
fost re ş e d in ţă ! — M a î la v ale: „Patronul vecheî bise­
rici Sfântului Dumitru servă de scut oraşului" .—
R e c o m a n d ă m acestă desco p e rire D -luî P rim a r al C ra io ­
v eî! Şi în fine că „D-nu Tocilescu a constatat prin
strada Mărgăritărelul cum trece limesul roman
cunoscut sub numele Brazda lu î Novac". — Noi
 72

r e c o m a n d ă m D icţionarului p e Istriana neuitatului

bă trâ n u lu i L aurian 1 845, şi Dacieri v o n D -r. 1. Nei-
g e b a u r K r o n s ta d t 1851.
A traşi d e curiositate d e fru m u şeţile istorice ale
D icţionarului, am căutat câte-va localităţi d in prejm a
C raiovei, ş iam spicuit n e ş te a d e v ă ra te mărgăritărele,
care ar fi păcat ca să rem â e n e c u n o s c u te d e puţinii
cititori aî ac esto r schiţe.
A şa sp re e x e m p l u :

„Negoeşll, c o m u n ă rur. p l a s a A m ă r a d i a , ju d . D o l j , ..... în

t i m p u r i l e cele m a i vec h i a a p a r ţ i n u t fam ilie i B r ă i lo iu , c a r e a
f o s t tr e c u tă ca ze str e u n u i P r i n c i p e , g r a f - a u s t r i a c p r i n c ă s ă ­
t o r ia sa cu o fiică a lui N e a g o e B a s a r a b , a p o i a fost d e v e ­
n it m o ş t e n i r e Iul B r ă i l o i u C o r n i ţ o i u , şi în f in e v e n d u t ă lui
P aciurea, pe tim pul lui V o d ă S u ţ u , e t c “ . A c e s t g a l i m a t i a
c l a s i c n ’a r e n e v o e , d e co m en ta riu . A lta:
Craioviţa, B a lta , pl. O c o l u ju d . D o lj, p e c a r e c r e ş te t r e s ­
tie şi p a p u r ă „ N u z e u ! v o r fi c r e s c â n d şi broşte! —
A p o i şi m a î n o s t i m ă :
Creţeştî. M ă n ă s t i r e ju d . D o l j , pl. D u m b . d . s. c o m u n a
B r e a s t a ; s a tu l C r e ţ e ş t î ; e s te î n r u i n ă ; se c r e d e că a fost
fondată de haiduci d i n t i m p u r i v e c h î . “

S ă v e d e că au to ru l ’şî a cules aceste date d e la

u n p e rs o n a g iu m e n ţio n a t în articolul m eu „O dulce
amintire" publicat în Ziarul C arpaţiî N o . 3 5 din 1884,
în care am r e p r o d u s şi inscripţia ruinei fosta M o n a s ­
tire d e la C reţeştî — sa t care d e la regulam , organic
s ’a desfiinţat.— D a r să n e înţelegem !— p u b lic â n d in­
scripţia, din care se v e d e că fo n d a to ru l bisericeî a fost
viteazul c o m a n d a n t al roşilor lu î M ateiu Basarab,
 73

a n u m e paharnicul Barbu Brădescu, e u n ’am s p u s

că B ră d e sc u sau v e r-u n B ră d e sc ore-care să fi fost
haiduci! D e altfel afacerea priveşte p e amicii m ei
M iş u N. S e u lesc u , p ro fe s o r u n iversitar şi N . P. Ro-
m a n e s c u , d e p u ta tu l şi P rim a ru l C raioveî, ca u rm aşi aî
luî B ră d e sc u să se explice cu D icţionarul c u m v o r voi.
E u , p e n tr u respectul ce ’l-am p e n tr u înaltele p e r­
s o a n e din fruntea D icţionarului, care n u p o t fi atinse
prin observaţiile m ele d e m aî sus, r e p r o d u c inscripţia
M o n . C re ţe ş tî d u p e Carpa ţii:

„ A c e a s tă s f â n tă şi D u m n e z e i a s c ă m ă n ă s t i r e C r e ţ e ş t î fosta
f ă c u t ă d i n t r ’u n t â i i i d e D u m n e a l u i B a r b u B r ă d e s c u biv e l p a ­
h a r n i c , şi î n v e c h i n d u - s e şi d e t o t s t r i c â n d u - s e z i d u l , acum a
cu m i l a şi a j u t o r u l luî D u m n e z e u d e i z n o a v ă şi d i n t e m e l ie
a u p r e f ă c u t ’o şi a u z i d it’o D -l u î C o n s t a n t i n B r ă d e s c u bivel
clucer nep o tu l B arbuluî paharnic, î n f r u m u ş e ţ e n d - o şi î n p o -
d o b in d - 0 precum se v e d e c u t o a t ă c h e l t u i a l a şi o s t e n e a l a
D -luî, unde să prăznueşte sfântul şi m a r e l e p r o o r o c l o a n
B o t e z ă t o r u l , î n zi le le p r e a lum inatului nostru Domn loan
C onstantin N icolae voevod la l e a t u d e la f a c e r e 7 2 6 5 , ia r
d e la n a ş t e r e 1757 A u g . 5 . “

Cel pu ţin să s e ştie c u m se scriu şi astă-dî datele

n o s tre istorice d e către a utori anonim î.

O ri cât d e paradoxală se v a fi p ă ru t, afirmarea

m e a d e la în c e p u t — , ră m â iu în credinţă că am d e s­
coperit a d e v ă r u l : S ântul D u m itr u tre b u ia să fie un
m in o r rătăcit d e preste D u n ă re , ca să-î s e p o tă î m ­
părţi m oşiile, c u m s ’a u îm p ă rţit ha in e le luî C hristos.
 74

Iar C raiova trebuia să-şî justifice n u m e le d e cetatea

Craiului — cetate regală, — fie că acel Craiu s ’ar fi
n um it Io v an sa u H asan.
D in fatalitate, c u p id itate a şi ig n o ra n ţa d â n d u -ş î m âna,
au făcut ca legenda născocită d e u n c o n d o tie re — un
a d e v ăra t haiduc d u p e (expresia D ic ţio n a ru lu i G e o ­
grafic), ră m a s în u m b ra a n o n im a tu lu i, să trecă d rep t
o axiom ă , şi să p rin d ă rădăcini aşa d e adânci, în cât
nici d u p e un secol n u n e p u te m s c u tu ra d e d e n s a . 1)
Ba ce e m ai m ult, că ’şî au a ju n s în d o itu l s c o p , fă­
c â n d p e d e o parte să se uite n u m e le cel ilustru al
fo n d ato rilo r adevăraţi, iar p e d e alta să i se îm partă
creştineşte averea.
D o s a ru l d e u n d e am extras actele re p r o d u s e , nu
este e p u is a t;— el c o n ţin e şi alte acte, d a te şi socoteli
etc. etc., care însă nu-şi a u locul aici. C eia ce ’şî mai
p o te afla aci locul, este d o a r că, n u -m a î m u lt d e cât
d u p ă o ju m ă ta te d e s e c o l - 1 846, M onumentala B i­
serică erea de je a ru in ă — c u m se v e d e aci alăturat,
iar sutele d e mii d e lei a d u n a te din arenzile anuali
ale m oşiilor Punghina şi Viişioara — (căci C raiova
erea dejea îm părţită) destinate, ca s ă ’î aibă to a tă ico-
n o m ia şi îngrijirea atât la cele ce se strică şi spre
p o d o a b a ei p e din afară şi p re din n ă u n tru , şi pentru
hrana , îmbrăcămintea şi învăţătura acelor copii
săraci de părinţi şi plata dascălului rumânesc,..... “
s ’au lipit d e d e g e te ....... blag oslovene.

* *
*

[) Şi astăzi pe scu tu l oraşu lu i s e v e d e u n în c h ip u it R e g e Ioaniţiu,

in v e n ta t d e re g re ta tu l P rofeso r d e d e s e m n S ălejean .
 75

D a c ă cele d o ă genii ale neamului' R o m â n e s c : Eliad

şi Hăsdeu, ar fi c u n o s c u t, nu to te actele, ci nu m ai
u nul din cele ce am r e p r o d u s m al sus, s în t s ig u r că
şi Cel dintâiu cu in g eniul să u p ro d ig io s, ca şi Cel
din urmă cu vastele sale cu n o scin ţe şi p u te re d e ar-
g u m e n ta ţiu n e , ar fi a ju n s d e m u lt la aceeaşi conclu-
siu n e adecă, „ C ă atât biserica Sfântului D u m itr u , ca
şi cetatea C r a io v a sînt în a d e v ă r n o d u l care nu lasă
a se r u p e firul istoriei n o s tre dintre secolul al V l-lea—
Xlll-lea; “ însă fără R egele Ioaniţiu sa u I o n a s ; şi că
atât una cât şi cea altă fiind u n a şi aceiaşi moşie
d e stră m o ş ie a B asarabilor S e v e rin e n i, Aceştia sînt şi
unicii şi adevăraţii lo r f o n d a to r i,— şi că înfine n u m ai
lor şi neamului lor strălucit p rin d e m n u l d e denşil
m o şte n ito r, înţeleptul şi piosul M ateiu şi a gene­
roase! sale soţii Elena Doamna, se da to re a ză fiin ţa
şi dăinuirea acestei c e tă ţi.... C r a i o v a ! !
* «
*

C a o d a to rie d e r e c u n o s c in ţă pe rso n a lă, n u p o t

term in a m aî bin e d e cât, t o t cu c u v in te le neuitatului
autor clasic p ro fe so ru l d e a rh e o lo g ie Odobescu :
„...Mateiu Basarab dacă n ’a fo st s in g u ru l e ro u al
ţărei Rom âneşti, n e g re şit c’a fost cel m aî m a re d o m ­
nitor al eî, cel ce a ştiut să îm p r e u n e p u te re a a rm e ­
lo r d e apărare, cu regularea p ro g re s u lu i şi o rd in e! în
n ă u n tru . D e câte or! am urcat m u n te le A rn o teî, u n d e -
m o rm â n tu l luî de m arm o ră stă a scu n s î n tr ’o m o d e stă
capelă, aleasă chiar d e dânsul p e n tr u u ltim u ’î locaş,
a m sim ţit în m ine cucernica m u lţu m ire ce inspiră ere-
 76

dincioşilor, u n p e lerinagiu la locurile sânte. D e ce

tre b u e însă să trecem m u n ţi şi dealuri, să s u im stânci
selbatice ca să g ă s im le s p e d e a consacrată un e i aşa
g lo rio a se m e m o rii! N ’ar trebui oare ca naţia noastră
s ă ’şî arate, î n tr ’u n chip mai în v e d e ra t, rec u n o ştin ţa
către unii bărbaţi iluştri ca M ircea B ă trîn u l, ca Ştefan
cel m are, ca M ihaiu viteazul, ca M ateiu Basarab ....?
A ceia s în t eroii ţereî ! A c e l o r a s ă l e r id ic a ţi m o ­
num ente !
 T a b la de M aterie.

Prefaţă . .........................................................................P ag in a 5 şi 7
Craiova — Bănie 1 ................................................................. 9
Cetatea Banilor. Casele Bănescî . . . . „ 18
Monastirea Bucoveţ .................................................... ............. 28
Fo n tâ nă B a s a r a b .............................................................. ............. 37
Biserica Sântul D u m i t r u ....................................................... 44
 E R A T A

C etito ru l e s t e r u g a t, ca în a in te d e a c eti cartea, s ă b in e v o ia s c ă a ia c e

în d re p tă rile d e m a i jo s :

1*«K- R ândul I n loc de S e v a îndre pla

51 21 a d in T ârgovişte li a d i n T â r g o v i ş t e

51 21 C raiovam C raiova.
51 25 la d rep ta, la d reap ta,
51 26 ea m ai frum oasă cea m a i frum oasă
51 28 sclu p tată scu lp tată
55 18 spune spun
57 35 rebi tre b i
59 24 rev in d ice revendice
59 25 h iro n o m u l clironom ui
63 30 î loXtxiy.yj 1’oXlTBtf,
72 27 re g u la m , o rg an ic re g u la m e n tu l o rg an ic