S U M A R U L — N U M Ă R U L U I 3

ntvu v á n a l o i
99 pescari Dr. Adalbert Ssalay : Zimbrii lui Cantemir (despre Zim­
Furnzorul 99 turişti bru, Etan şi Saiga) — — _ _ _ o7—65
Curţii Regale
Ieronim Stoichiţia: Cu învăţăceii — — — — — — — 65—70
Dr. Ludovic Rodewald: Caracterul Ornito-geografic al
regiunei Deltei Dunărei —.— — — — — 70—72
Blue Upricht: Cârligul Pescarului — — — — — — — 72 — 75
Discuţii— — — — — — — — — — — — — — _ 76 — 78
Ing. C. Ceauşu : O rectificare.
Col. C. Rosetti-Bălănescu : La .Art, 32"
„C." : Confiscarea armelor de vânătoare cu glonţ.
Noul permis de vânătoare.
Din munţi şi din câmpii— — — — - _ _ — — _ 7 9 _ g o
Corn preistoric ?
Lup negru.
„Pacea muntelui".
Cărţi-reviste — — — — — — — — — —. — — _ — 81—82
Ştiri mărunte — — — — — — — — — - — — — 83—84

un prepelicar şi o căţea Springer. A se a d r e s a :

C. Dimitriu, Timişoara II. Str. Zurich 21.

Ru^ăm
este unicul mijloc pentru conservarea bocancilor. Conţine pe Dnii Maior Nicolae Pădureanu şi Maior Du­
untură de peşte, care moaie pielea, cauciuc natural dizolvat mitru Costăchescu să ne dee adresele lor actuale.
şi eteruri, cari astupă porii pielei, împiedecând apa să
pătrundă în încălţăminte. Numărul 2 al revistei noastre nu i-a găsit.
întrebuinţând uleiurile scumpe, ca uleiul de ricină, sau
altele, n'au nici un efect, deoarece apa fiind specific mai
grea, ridică la suprafaţă
pătrunde în pori şi distruge
aceste uleiuri din porii pielei,
pielea.
S C O A R Ţ E
Consecinţe: pierderi de bani, picioare umede,
penttu
guturai, etc, etc. Colecţia • .fila

I
Unsoarea cauciucată „Schmoll" este de o calitate fără
concurenţă şi în comparaţie cu preţul uleiurilor, foarte
e f t i n ă.
Dacă furnizorul Dvoastră nu are această marfă, ru-
gaţi-l să comande. Mărimile din comerţ sunt: No. III,
Vi'kg., Vi kg. şi i kg.
Livrăm scoarţe de pânză, pen­
NU SE USUCĂ!!
tru a fi utilizate la legarea co­
A l t e produse ale fabricei „ S c h m o l l p a s t a " Braşov: lecţiei 1940 a revistei noastre,
C r e m ă d e g h e t e î n c u t i i şi t u b u r i . cu preţul de 140 Lei, plus 20
Ceară pentru parchete, pentru mobile fine. peutru automo­
b i l e şi m o b i l e v o p s i t e . Lei porto şi ambalaj, inclusiv
G A L O Ş I N p e n t r u g a l o ş i şi p e n t r u Î m b r ă c ă m i n t e a c o n f e c ţ i o ­
nată din cauciuc.
paspartuuri pentru aplicarea
C E A R Ă pt. S K I U R I , r e n u m i t a m a r c ă d i n străinătate „ULLR". copertelor.
C u t i i l e m a r i sunt e f t i n e , c ă c i n u c u m p ă r a ţ i t i n i c h e a .

DE VÂNZ\RE
câini de vânătoare: Prepelicari, etc.
a) Căţei de r a s a : brac german, setter irlandez Neo-Ballistol-Klever
griffon (drahthaar) baset-copoi pentru munte (Ge- Azi ştiu deja toţi vânătorii, că „ N e o -
birgsdachsbracke), foxterrieri. b) Câini tineri cu Ballistol"-ul este uleiul de arme ideal
început de dresaj, c) Câini perfect dresaţi. Nu este Încă îndeajuns cunoscut, că . N E O -
B A L L I S T O L " în aceeaş « e m e e un miiloc
excelent de desinfectare şi de profilaxie. Ca să
M e n ţ i u n e ! cunoaşteţi toate însuşirile excelente ale acestui
Primesc pentru educare si dresaj sistematic prepelicari, spa- uleiu ile armă, cereţi'prospect gratuit,
nieli etc. pentru cursul din anul curent. Primesc pentru re­ „NEO-BAIXISTOL* poate fi cumpărat în toate
educare câini dresaţi, cu defecte, asemenea pentru întregirea magaziile de specialitate, şi poate fi cumpărat şi
dresajului câ ni puţin dresaţi Resultat garantat. Referinţe direct din depozit.
prima în toată ţara. F. W\ Klever, Fabrica chimică Koln
Numai amatori serioşi să se adreseze pentru oferte si infor- Reprezentant si depozit pentru România:
maţiuni, indicând detailat toate dorinţele. Adresau (ataşând GUSTAV SCHOGER
mărci poştale Lei 7.— pt. răspuns). SIBIU, Str. Dârstelor No- 6
Crescătoria şi dresajul:
Homorod I. Jud. Târnava Mare

Apare la 15 a fiecărei luni / Preţul unul număr 30 lei / Abonamentul De un an 320
pe jumătate an 170 lei / Redacţia şi administraţia. Sibiu, Str Carmen Sylva No. 12
(Reg. special Trib. Cluj, No. 9.)
ZIMBRU LUI CANTEMIR*)
DESPRE ZIMBRU, ELAN ŞI SAIGA
Dimitrie Cantemir, Domnul Moldovei, în lucra­
rea sa din 1716, Descripti.o Moldaviae, printre ani­
malele sălbatice ale tării sale, pomeneşte trei, cu
nume ioarte discutabile şi ue aceea, interpretate în
tot atâtea chipuri, câţi cercetători s'au ocupat până
acum de ele. Dar aceste divergenţe mai sunt şi u n
indiciu, că baza dela care pleacă unii interpreţi tre­
buie să fie greşită, iar probele pe care îşi sprijinese
tezele fără temeiu. î n t r u c â t printre aceste animale
în discuţie încă, e vorba şi de româno-maghiarul
zimbru şi de bour, ba mai fiind semnalat şi elanul,
rândurile lui Cantemir au un interes deosebit; sim­
ţim şi noi nevoia sa ne lămurim asupra înţelesului
lor adevărat.
I.
Textul original al lui Cantemir (p. 32), în tra­
ducere, sună în chipul u r m ă t o r :
„In munţii dinspre apus ai Moldovei trăieşte
un animal sălbatic, despre care aproape aş îndrăzni
să spun că e animalul sălbatic propriu ţării noastre.
Poporul moldovean îl numeşte ZIMBB! E de mă­
rimea boului domestic, are însă capul mai mic şi
lungăreţ („caput minus et oblungum"), gâtul şi pân­
tecele mai svelte, picioarele mai înalte, coarnele
mai subţiri şi mai înălţate (erectiora), ale că­
ror vârfuri foarte ascuţite înclină puţin înafară.
E- un animal foarte sălbatic şi iute, care se
poate căţăra, în felul caprelor, pe prăpăstiile mun­
ţilor, de unde numai cu puşca, ucis sau rănit, mai
poţi pune mâna pe el. Acesta este animalul, al că­
rui cap 1-a ales Dragoş, voevodul descălecător, drept
stemă a Moldovei".
In descrierea capului e foarte posibil cred, ca
et din „minus et" să fie n u m a i o greşală de tipar şi
că original textul trebuie să fi sunat „caput minus
est oblungum", în traducere: „capul e mai puţin
lungăreţ, decât al boului". Totul pledează pentru
presupunerea că, pentru descrierea lui greşită, Can­
temir s'a servit de steme vechi, r ă u desenate. Pre­
scripţiile vechi p e n t r u reprezentări heraldice accen-
tuiază chiar, că animalele trebuiesc redate „stili­
zat", adică nu în copie după n a t u r ă , ci mai svelte
şi în linii puţine. Reaua descriere e astfel explica­
bilă şi Cantemir a făcut-o aşa, pentrucă el n'a
văzut niciodată zimbrul, ci şi-a luat informa­
ţiile despre el doar - dela vreun vânător sau poate
chiar numai dela vreun prieten al vânătorului, ca-
re-1 va fi văzut şi el cândva, în tinereţele lui şi din
depărtare.
Descrierea, în care nici nu se pomeneşte de co­
coaşa, barba sau coama animalului, se potriveşte
mai curând unei vite domestice recăzute în sălbă-
iacie; cu excepţia n u m a i a uşurinţei lui de a se ur-
*) (NR) Ne bucurăm, că putem da un nou 'studiu al Dlui Dr. Szalay,
interesant şl important pentru patria noastră. Amintim, că studiul Dlui Sza.
lay, .Bourul din Ardeal" apărut în No. 12 '1937 al „Carpaţilor" a fost premiat
da Academia Română.
VÂNĂTOARE / PESCUIT / CHÎNOLOGlE
DIRECTOR, PROPRIETAR RĂSPUNZĂTOR.
Dr. IONEL POP
A N U L IX // No. 3 // 15 M A R T I E 1941
<fc Dr. ADALBERT SZALAY - sim»
ca. Boul domestic urcă foarte greu muntele, după-
cum şi bourul trebuie să fi fost un urcător medio­
cru, căci doar t r ă i a în câmpie şi pe dealuri joase.
Vânătorii şi zoologii nu ştiu că animalele domestice
recăzute in săibătăcie, în veacul al X V l l I - l e a mai
existau încă pretutindeni în Europa. Ştiu dela di­
rectorul Kimakovicz că, de pildă, cai sălbatici aler­
gau prin pădurile secuieşti p â n ă mai acum 70—80
de ani. Aceştia altădată erau prinşi şi puşi la ham,
dar erau a t â t de sălbatici, că rupeau toate căruţele
şi trebuiau lăsaţi iarăşi liberi. Sunt instructive în
această privinţă şi datele pe care le-am comunicat
în studiul meu Boves indomiti. E prea puţin vero­
simil ca, pela 1710, poporul să fi n u m i t zimbru vreo
astfel de vită resălbăticită; vedea doar că nu e de­
cât boul domestic obişnuit (V. War der TJr ein Wild-
rind, pp. 107, 112, 113). I n cazul nostru, astfel, n u
poate fi vorba de vreo asemenea vită.
Dar descrierea lui Cantemir nu se potriveşte
nici pentru bour; nu e pomenit principalul lui semn
distinctiv: coarnele uriaşe. Şi-apoi bourul urca
greu munţii; la munte nici nu e pomenit de nimeni;
cel mult în văile munţilor. — Un lucru însă este si­
g u r : oricum 1-a descris (după steme), sau oricum
şi-a închipuit Cantemir zimbrul, pe care el nu 1-a
văzut niciodată, cel care i 1-a pomenit vorbea în-
tr'adevăr despre ZIMBRU! P e n t r u c ă zimbrul şi
numele lui era foarte cunoscut în 1716 acolo, unde îl
plasează Cantemir, adică în munţii dinspre Apus ai
Moldovei, i a r aceştia erau tot u n a cu munţii Secui­
mii. Aceleaşi turme păşteau în munţii care despăr­
ţeau Moldova de Secuime, trecând când pe o parte
când pe alta, dupăcum era mai bună sau mai rea
păşunea. Astfel e cu neputinţă să spui că animalul
pe laturea ardeleană e stins, în timp ce pe cea mol­
doveana vieţuieşte încă, sau invers. E pomenit doar
tocmai în aceşti munţi de hotar încă mulţi ani şi
după 1716 (de pildă Csiba 1714, Sulzer 1781, Fichtel
1776).
F a p t e că şi Cantemir de speţa zimbrului îşi în­
chipuie animalul, ceeace se vede şi de-acolo, că îl
crede identic cu bourul din stemele moldovene. Po­
vestind vânătoarea lui Dragoş, el adaugă: „Dragos
invenit bovem sylvestrem, Moldavis dzimbr dic-
tum", adică „Dragoş dădu peste un bou sălbatic, pe
care Moldovenii îl numesc zimbru". Textul acesta,
traducerea din 1875 îl redă fals, în u r m ă t o a r e a for­
mă: . . . „pe care moldovenii îl numesc bouru" (V.
pt. aceasta şi preţiosul articol al lui Botezat, 1913
p. 18, 19, şi Carpatii 1933/3.) — Cantemir, fireşte
cunoştea bine aceste steme şi astfel e cu a t â t mai
probabil, că animalul îl reconstituie în descrierea
sa după asemenea steme şi peceţi! Şi tocmai aici e
pricina că el nu ştie nimic despre cocoaşa şi coama
animalului, care în aceste steme nu se pot vedea.
Pomenirea numelui de zimbru şi plasarea patriei
animalului în munţi, r a p o r t a r e a lui la stema MoL
dovei şi împrejurarea că animalul era pe atunci
încă un animal sălbatic important si bine cunoscut
în Moldova, dar mai ales confirmarea lui Cantemir,
ca poporul uni Moldova îl numeşte zimbru toate vin
ca argumente liotărîtoare, că acesta e într'adevăr
zimbrul .şi nimic altceva. — Repet, nicicând nu s'a
pomenit şi e cel mai neverosimil lucru din lume. ca
numele îndeobşte cunoscut, al unui animal încă in
viată, oamenii locului să-1 fi uitat!
Şi totuşi sunt mulţi care mai identifică zimbrul
lui Cantemir cu bourul, spunând că acela trebuia
să mai existe pe acea vreme în Moldova, pentrucă
el cu puţin înainte mai t r ă i a încă chiar şi în Ger­
mania, mai înaintată în cultură, ceeace ei ar putea
proba cu următoarele date:
a) I n Pomerania textele îl pomenesc în veacul
al XlV-lea (In lucrarea mea „Hundert irrige >V. B."
la pp. 49—55, am dovedit cu amănunte că nu-I po­
menesc).
b)Stella vorbeşte în veacul al XV-lea de urus-
ul prusian. (In lucrarea mea „Hundert Irrige, p. 56,
am a r ă t a t că Stella, care scrie în 1518, nu vorbeşte
despre el).
c) Herberstain în veacul al XVI-lea, în Mosco-
via, n'a văzut pe acest bos primigenius; n'a văzut
decât pielea şi o bucată a unui exemplar provenind
dintr'un parc polonez („Hundert Irrige W. B." pp.
75 şi 77). Liber nu mai era găsit atunci nicăieri pe
lume!
d) Gratiani a văzut în 1563 (nu în 1669) la Kö­
nigsberg câţiva viţei de aceştia (1. c , p. 58), pe care
principele prusian i-a primit în dar din acelaş parc
polonez.
e) Parcul acesta se afla în J a k t o r o v k a şi aci su­
D. Procolieffi
pravieţuiau ultimele exemplare ale bourului. In
1599 (nu 1549) se mai puteau n u m ă r a aci 24 de ca­
pote si în 1627 s'a stins cel din urmă; o ştim aceasta
din lucrările lui J a r o c k i (1830) şi Halinski (1843).
Gratiani în schimb nu scrie nimic despre stingerea
animalului.
f) Minister vorbeşte ce-i drept, citând pe Bon-
finius!, de două felina de boi sălbatici în Ardeal la
1559, de boul cu coamă şi de urus, dar sub amân­
două numele se ascunde zimbrul singur. (V. „Hun-
dert Irrige W. B.", p. 82; deasemeni lucrarea mea
„Bourul din Ardeal", „Carpaţii" 1937, p. 335). Sub
„urus" atunci toată lumea înţelegea zimbrul. Boul
cu coamă iarăşi nu putea să fie decât zimbrul, căci
numai acesta avea coamă. Aşa că şi aici e vorba nu­
mai de un fel de bou sălbatic, ceeace dovedeşte şi
D. Nedici în lucrarea sa întinsă şi deosebit de pre­
ţioasă (o lucrare monumentală!) „Istoria Vânătoa­
rei" 1940, la p. 571.
g) Nicolae t o s t i n , deşi cronicar moldovean, la
1700 nu cunoaşte animalul numit bour din legenda
descălecării lui Dragoş şi nici acest nume al lui.
Povestind celebra vânătoare a lui Dragoş, a d a u g ă :
„Fiara aceasta ce-i zic bour, poate că au fost zim­
bru şi pre numele fiarei se numeşte locul acel Bou­
renii" (M. Kogălniceanu, Cronicele României I,
(1872), p. 84). Ue aici reiese limpede că el — pe vre­
mea lui Cantemir! — cunoştea încă bine şi zimbrul
şi numele lui şi că acesta trebuia să mai existe încă
-
atunci în Moldova. Dai bourul trebuie să se fi stins
demult, căci cronicarul nu ştie nimic nici de el,
nici de numele lui.
h) Că boul primitiv trebuie să fi trăit cel mult
Zimbrii.
până pela 1460 în Moldova, ani de­
monstrai-o în lucrarea „Bourul din Ar­
deal". Ultimul indiciu despre el, aici, e
pe inelul lui Bogdan al III-lea, care
poate să fie din veacul XV.
i) Blocul munţilor pe latura moldo­
veana e mult mai îngust decât pe cea
ardeleană şi astfel se poate presupune
că zimbrul în Ardeal s'a putut menţine
cu vreo 30 de ani mai mult decât în Mol­
dova. I n schimb bourul se va fi menţinut
cu câţiva ani mai mult în Moldova, pe
atunci mai puţin înaintată, în tot cazul
mai puţin locuită. In lucrarea mea „Po-
lyphyl Rinder abst", la pp. 190—196, ară­
tam că omul de azi nici nu-şi poate în-
chipui cât de preţios si cât de căutat era
odinioară bourul şi că el de aceea s'a
stins mai curând decât zimbrul, nu nu­
mai în Germania, ci pe tot cuprinsul pă­
mântului, pentrucă fără excepţie şi
numaidecât era prins şi înjugat ori unde
se ivea. Goni acesta sălbatic era mult mai
tare şi mai rezistent faţă de boli, decât
boul domestic, de aceea avea un pret
foarte ridicat; odinioară era o adevărată
comoară. F r a pentru orice norocos un
ban găsit!! Tot atât de căutat trebuie să
fi fost acest valoros animal, fără îndoială,
şi în Moldova şi pins tot, pe măsura ce se
înmulţeau aşezările omeneşti; nu trec
astfel nici 100—150 de ani dela întemeiere Elan.
şi el dispare şi de aici cu totul. Ceeace
nici nu putea să se întâmple altfel. 1710, existenţa zimbrului şi cu atât mai puţin a bou­
k) In părţile de vest, de mijloc sau de sud ale rului. Dar şi mai imposibil e să vorbeşti în Moldo­
Germaniei, în Ungaria, în Austria sau în Balcani, va de bos priinigenius, căci despre acesta s'a dove­
la 1200 nici un bos priinigenius nu mai trăia liber. dit, că a fost dispărut pretutindeni cu sute de ani
In Polonia s'ar fi stins cel mai târziu la începutul înaintea zimbrului. Nu se poate vorbi nici din cau-
veacului al XIV-lea, dacă cele din u r m ă exemplare Moldova e o regiune prea de sud a Europei,
nu a r fi fost păzite cu gri je într'un parc regal în­ vecină în tot cazul cu cea mai sudică parte a Ru­
chis, — care deci, din punct de vedere al răspândirii siei şi acolo nicăieri, nici în sălbăticia Caucazului
zoologice, nu pot intra în socoteală. — Nici Megen- şi nici chiar peste Ural, în Asia, nu s'au p u t u t men­
berg în veacul al XIV-lea („Hundert I r r i g e W. B.", ţine bourii până aşa de târziu, căci au fost demult
p. 29), nici Albertus Magnus în v. X I I I nu mai cu­ prinşi şi puşi la muncă. — Dacă la 1716 ar mai fi
noaşte acest animal şi numai după izvoare mai trăit în Moldova bourul, el nu putea să supravieţu­
vechi vorbeşte despre el nelămurit (V. „Hund. Ir­ iască decât în ascunzişurile cele mai sălbatice ale
rige W. B . ' \ pp. 2!) şi 39—43). — In Rusia nu avem munţilor, adică pe munţii de hotar ai Ardealului şi
niciun indiciu acceptabil despre existenţa lui după pe întinderile neumblate ale munţilor secuieşti. Mai
1400 (V. Wisente in Asien), pentrueă Jovius îl po­ cu seamă însă pe aceştia din urmă, unde era mult
meneşte numai cu numele. Cuvintele lui „uri et bi- mai ferit decât pe fâşia îngustă a Carpaţilor depe
sontes" trebuiesc raportate Ia v. X V ; ele r ă m â n to­ latura moldoveana — şi, în acest caz, e peste putin­
tuşi fără valoare căci, formulate după exemplul lui ţă ca în Ardeal să nu se fi auzit niciodată nimic
Bonfinius, amândouă ne indică, foarte probabil zim­ despre el. A r fi absurd, evident, să presupună cine­
brul, sau dacă nu, atunci, ca întotdeauna, trebuiesc va, că bourul n'avea să treacă niciodată graniţa, pe
raportate la vremuri mult mai vechi! (V. „Hundert care zimbrul o trecea în fiecare zi.
Irrige W. B " , p. 11 d şi 92). Nu există aşadar nici un punct de sprijin, nicio
Să nu pierdem apoi din vedere o constatare im­ analogie, care să îndreptăţească presupunerea exis­
portantă a zoologiei istorice, că, anume, toate ani­ tenţei lui bos priinigenius în Moldova la această
malele sălbatice în curs de dispariţie din Europa, se dată necrezut de târzie, la 171(i. Şi, pentru susţine­
sting mai curând în părţile de sud şi de vest şi că rea unei asemenea teze, ce dovadă mai puţin înte­
ele se menţin mai mult tini]) în regiunile de nord­ meiată s'ar putea aduce, decât tocmai lucrarea r ă u
e s t . Am a r ă t a t acest lucru în mai multe lucrări ale interpretată a credulului şi neorientatului Cante-
inele, aşa de pildă pentru zimbru şi bour în „Bourul mir în această materie. — Cine ar vrea să probeze
din Ardeal" (p. 350), pentru elan în „Süddeutsehe prezenţa lui bos priinigenius la 1716, acela n'ar pu­
Klebe" (p. 333). Pomenesc aceasta şi în lucrarea tea-o face decât întemeindu-se pe date concrete, ne­
„Zimbrul unguresc" (A magyar böleny), în partea contestate; şi a r mai trebui să răspundă, în acelaş
despre zimbrul din sudul Ardealului şi in altele. timp, la întrebarea, cum de n'au fost prinşi a t â t a
Urmează de aici că nici în Rusia nu s'au petrecut vreme aceşti boi, cum au putut fi lăsate să alerge
lucrurile altfel. Si dacă în această ţară zimbrul lip­ fără stăpân aceste comori, cum a p u t u t fi lăsat ne­
s e ş t e în veacul al XVII-lea, atunci dispariţia lui, întrebuinţat acest câştig care se oferea g r a t u i t e-
fireşte, a început dela sud, din regiunile cu o popu­ goisinului speţei umane?
laţie mai densă şi mai civilizată. Adică, e cu nepu­ 1) S'a mai ivit şi părerea că, în Moldova zim­
tinţă să presupunem în sudul imperiului ţarist, Ia brul stingându-se mai curând decât bourul, numele
lui a trecut asupra boului străbun încă în viaţă,
care s'a numit de atunci începând zimbru. — Aici
iarăşi trebuie să reamintim, că în Carpaţii moldo-
veneşti-secuieşti prezenţa zimbrului, cel puţin până
la 1776, e un lucru cert. Zimbrii aceştia pot fi arde­
leneşti sau moldoveneşti deopotrivă şi astfel, de o
stingere mult mai timpurie a zimbrului în Moldo­
va nici măcar vorbă nu poate fi. Nu cunoaştem
vr'un caz, în care numele unui animal încă în viaţă
şi îndeobşte cunoscut, cum era zimbrul, să ti trecut
asupra unui alt animal, care nu mai era câtuşi de
puţin cunoscut, cum era bourul. I n Germania de
pildă, lucrurile s'au petrecut tocmai invers. Acolo
bos primigenius (Ur) era cel mai cunoscut, mai pre­
ţuit, mai frecvent. Zimbrul era mult mai r a r (am
demonstrat-o cu a m ă n u n t e în lucrarea mea „Wi-
sent in Ortsnamen", pp. 64—70) şi oamenii locului
nici nu-i dădeau importanţă. „Ur"-ul stingându-se
curând în cele mai multe părţi ale Germaniei, nu­
mele foarte cunoscut al acestuia (Ur adică Auer-
ochs) trece mai târziu, acolo, la Germanii de vest
şi de sud şi atunci când acolo amândouă animalele
se stinseseră demult, asupra zimbrului, mai puţin
cunoscut, dar mai trăind încă în colţul nord-estic al
Prusiei şi despre care învăţaţii vremii greşit cre­
deau, că e celebrul Urochs al străbunilor. Zimbrul
însă nu s'a stins înainte de Cantemir, ci a t r ă i t fără
întrerupere până după Cantemir, şi astfel e peste
putinţă, ca numele de zimbru, întrebuinţat de cel
puţin o mie de ani, să fi putut trece, animalul fiind
însă în viaţă, asupra altui animal. Numai la popoa­
rele vechi de tot se întâmpla, dar din motive reli­
gioase, ca să nu fie îngăduită pronunţarea nume­
lui cunoscut al u n u i animal în viaţă şi să i se
dea alt nume, inventat. Astfel de nume date vor fi
şi numele ungureşti ale lupului, cerbului, ursului.*
Dacă bourul ar mai fi trăit într'adevăr în Moldova
la 1716, numele lui, îndată ce el tot timpul a exis­
tat în această ţară, nu putea m u r i n i c i o d a t ă ! . . . a-
dică şi la 1716 trebuia să fie cunoscut. Exemple con-
tarii nu se găsesc nicăeri; nu s'a întâmplat nicăeri
ea numele zimbrului să treacă asupra lui bos
primigenius; procesul a fost totdeauna invers:
numele lui bos primigenius a trecut asupra zim­
brului (V. I r r i g e W. B., p. 28). Toată teoria r ă m â n e
deci intenabilă. Numele vreunei speţe animale din-
tr'un loc nu se poate pierde în niciun caz înain'te
de a se stinge speţa animală însăşi din acel loc!
m) Limba şi poporul român cunoştea odinioară
bine şi zimbrul şi pe bos primigenius (V. „Bourul
din Ardeal"). Românii au î m p r u m u t a t cuvântul de­
là Bulgari, delà ei au î n v ă ţ a t numele de zimbru,
depe timpuri când zimbrii trăiau în toate aceste
părţi în n u m ă r considerabil. Şi în Moldova, dar şi
în Muntenia descoperim o serie î n t r e a g ă de nume to­
pice pornind de la zimbru, după cum şi în Bulgaria în­
tâlnim numele topice slave „zubr" (=zimbru) ; în timp
ce numele topice având la bază bourul sunt destul de
rare peste tot. Mai departe apoi, nici vorbă nu poate
fi ca bourul să fi prosperat după 1200 pe sesurile din
cuprinsul României, căci doar tocmai acestea au
fost cele mai populate şi tocmai pe acestea au pierit
boii sălbatici mai curând; bourii a t â t de căutaţi au
dispărut peste tot cu câteva sute de ani mai curând
decât zimbrii, pentrucă au fost prinşi şi înjugaţi.
In Moldova de nord zimbrii au p u t u t să ajungă în
veacurile X V I I şi X V I I I numai din munţii secu­
ieşti. Din Rusia şi Polonia în nici un caz nu puteau
să vină, căci în părţile meridionale ale Rusiei de­
mult nu mai t r ă i a niciun zimbru. (V. Wisente in
Asien).
n) Pecetea uzată a lui Bogdan al III-lea, cu chi­
pul bourului, trebuie să fie mai veche, din veacul
X V şi din această pricină are animalul încă înfăţi­
şare de bos primigenius; doar coarnele a r putea fi
ceva mai lungi. In schimb, pe toate stemele moldo­
veneşti, pe care le-am văzut, i i g u r a e un cap auten­
tic de zimbru. Nici nu putea să fie altfel. In toate
stemele lumii t a u r u l sălbatic e zimbru! Reprezen­
tarea heraldică a t a u r u l u i sălbatic, după prescrip­
ţia oficială, se făcea prin cap de zimbru. Zugravul
sau gravorul copia chipul animalului de pe steme
mai vechi. Bourul doar, ca animal în fiinţă, a fost
uitat mai târziu. Ba era de-a-dreptul credinţa, că
bourul e numai numele heraldic al capului de zim­
bru din stema ţării, iar animalul bour nicicând n'a
existat. Aşa nu mai era niciun motiv să fie desenat
în stemă alt cap, decât al zimbrului. Cantemir deci
putea să spună cu tot dreptul: „Acesta este anima­
lul — adică zimbrul — al cărui cap e stema Moldo­
vei". Oeeace e iarăşi o dovadă, că zimbrul lui e în­
tr'adevăr zimbrul şi nu altceva. Dar aceste impor­
tante fapte mai pledează şi pentru afirmaţia că
bourul în această vreme era stins demult şi că
chiar şi numele i-a fost uitat.
Din toate acestea reiese limpede că, zimbrul lui
Cantemir nu poate fi altceva, decât ceeace îl arată
şi numele, adică într'adevăr zimbru!
II.
Cantemir mai descrie şi un alt animal ob­
scur, anume ANTILOPA-SAIGA, în chipul urmă­
tor: „Pe amândouă laturile Nistrului se pot întâlni
uneori „bubali" (nu bivoli) sălbatici (Bubali syl-
vestres), dar aceştia, se pare nu sunt de baştină, ci
au trecut pe ghiaţa Nistrului, din ţările vecine,
Ucraina şi T a r t a r i a (adică Podolia), alungaţi de
vânturile de mează-noapte, care bântuie iarna pe
EICGIG locuri"»
Cuvântul sylvester, adăugat la nume de ani­
male, nu înseamnă „de p ă d u r e " ci simplu „sălbatic"
(românescul „sălbatic" derivă şi el dintr'un lat.
„silvaticus ), în opoziţie cu „domestic", ceeace se
poate dovedi cu n e n u m ă r a t e date vechi. (V. lucra­
rea mea Namen des Wisents, la capitolul Bos silves-
tris). Aici deci nicidecum nu poate fi vorba de bi­
volul domestic, care în Moldova era obişnuit. Profe­
sorul Entz, eminentul zoolog, a demonstrat mai în­
tâi (1879), că aici poate fi vorba n u m a i de antilopa-
saiga, care mai înainte străbătea în turme, ridicân-
du-se uneori la mii de capete, stepele Rusiei meri­
dionale. Că aceste turme de antilope aveau într'a­
devăr obiceiul să treacă i a r n a pe gheaţă râurile
mari, o dovedeşte Pallas-ul rusesc 1811, I, p. 252:
„Saigalele câţiva ani înainte au trecut în grupuri
mari Volga, pe gheaţă, îndreptându-se spre răsărit".
(Lucrările de istorie n a t u r a l ă a r a t ă şi ele că această
antilopă europeană era un animal călător, care în
fiecare toamnă migra spre sud, iar p r i m ă v a r a se
reîntorcea.
E cert că aici Cantemir vorbeşte despre un ani­
mal rătăcitor de stepă, la care frigul prea mare nu-i
place şi care, în î m p r e j u r ă r i obişnuite, în Moldova
nu e de găsit, ci trece aici n u m a i temporar, iarna.
Acesta nu poate să fie animal domestic sălbătăcit,
căci D. Cantemir îl a r a t ă a fi un animal oarecum
strein şi nu putea să numească „bivol sălbatic" un
animal domestic. Dar nici bos primigenius nu poate
să fie, căci despre existenţa lui în Rusia la 1716 nu
se mai poate vorbi. (V. Wisent in Asien). Dacă ar
mai fi existat undeva de aceştia, cu sute de ani
înainte s'ar fi unit locuitorii câtorva sate să-i prin­
dă şi să-i î m p a r t ă între ei. (V. Polyph. Rinderabst).
Mai puţin putea să fie însă ZIMBRU! O aseme­
nea supoziţie descrierea o exclude de-a-dreptul. In
stepele sarmate acesta nicicând nu putea să trăias­
că, a r fi pierit în lipsă de pădure. D a r nici în Podo-
lia nu se mai găseau atunci zimbri, demult. (V. Wi-
sente in Asien şi 100 I r r i g e W. B., p. 78). Aceasta e
foarte important de ştiut şi niciodată nu tirebue
pierdut din vedere că, dacă cineva ar vrea să vor­
bească de zimbri în Moldova, pe şesurile Nistrului,
trebuie mai întâi să aducă dovezi concrete, eă pe
stepele fără arbori ale Podoliei t r ă i a u atunci tur­
me călătoare de zimbri refractari la frig!
Zimbrul european e u n animal legat de pădure;
el nu se poate n u m ă r a printre animalele rătăcitoare,
tocmai pentrucă nu e un animal de stepă. Corespun­
zătorul său din America însă t r ă i a în prairie, de-
aceea m i g r a în fiecare an, eu regularitate, dinspre
nord spre sud şi invers, ceeace i-a înlesnit mult stâr­
pi rea. Dar tocmai v â n t u l rece putea fi mai puţin
pricină de m i g r a r e pentru zimbrul dela noi, căci
abia se găsea animal care să suporte mai uşor fri­
gul decât el, în timp ce la căldură, dimpotrivă, pie­
rea. Şi despre bisonul american ştim cum rabdă fără
să clintească şi cel mai furios „blizzard", acel ura­
gan îngheţat de zăpadă, de a cărui grozăvie, din fe­
ricire, noi nici măcar ideie n'avem. Unui asemenea
animal de un pic de crivăţ nici că-i pasă; avea des­
tulă parte de el cu siguranţă şi în Carpaţi.
Cu istoria cuvintelor bubalus, bufalo, bivol
m'am ocupat în multe lucrări de ale mele, căci
mi-am făcut o specialitate din istoria numirilor de
boi sălbatici. Lucrarea mea „Die Namen des Wi-
sents und der Wildrinder" se ocupă de istoria şi li­
t e r a t u r a a unui n u m ă r record de 3000 de nume. (Mai
vezi şi: 100 I r r i g e Wisent B., p. 24; Wisent in Brehm
pp. 64—66; Bourul din Ardeal, pp. 329, 338; Wei-se
Biiffel, 1914; Meerochs, pp. 97—101; Istoria cuvân­
tului buffalo în Die Namen des W. e t c ) . — Bntz e
de părerea că D. Cantemir în textul citat întrebuin­
ţează cuvântul bubalus luându-se după autorii cla­
sici care, sub acesta, înţelegeau pe Antilope bubalis
de azi şi nici decum bivolul domestic, care pentru
ei era cu desăvârşire necunoscut! Aceasta în timp
ce poporul numea cu acelaş cuvânt boul străbun,
al cărui nume latin urus, de origine germană, nu-1
cunoştea. — După mine însă Cantemir nu pare să
fi fost atât de versat în istoria civilizaţiei romane,
ca să fi avut_ cunoştinţă despre aceasta. E mult mai
probabil ca şi el să fi imitat pe acei n e n u m ă r a ţ i au­
tori vechi, pentru care orice animal necunoscut lor,
dar cu coarne, chiar şi elan-ul american şi gaur-ul
(Bibos gaurus) indian, ba chiar şi zimbrul (euro­
pean şi american) şi bourul, nu aveau decât un nu­
me, bubalus, sub diferitele lui forme Biiffel, buff,
buffe, buffalo, adică bivol, care era atunci numele
generic al t u t u r o r animalelor sălbatice în genul
boului. Căci doar tocmai pe această cale a ajuns şi
zimbrul american la îndeobşte cunoscutul său nume
de buffalo ( = b i v o l , în limba italiană şi engleză),
iar la Germani la cel de Biiffel. (V. Istoria cuvân­
tului buffalo), deşi, după cum bine ştim, zimbrul
n'are nici u n fel de înrudire cu bivolul şi nici popo­
rul român, nici cel maghiar, n'au numit nicicând
zimbrul bivol sau bivol sălbatic şi Ujfalvi, care sus­
ţine acest lucru (fără să fie istoric, ci doar un sim­
plu scriitor vânătoresc), e în eroare, ceeace am de­
monstrat în capitolul „Date greşite" din lucrarea
mea Zimbrul unguresc (A m a g y a r boleny). Străbu­
nul bivolului domestic nu e zimbrul european sau
asiatic, ci un animal care trăieşte şi azi şi mai e
încă foarte prosper şi în stare sălbatică, numit arni,
adică bivolul-arni din India care, la vedere, are a-
eeeaşi înfăţişare ca şi domesticitul său urmaş, din
Europa. Bivolul domestic deci e u n animal de im­
port, adus din Asia, pe care antichitatea romană
încă nu-1 cunoştea.
Rezultă din acestea că bivolii sălbatici ai lui
Cantemir nu pot fi altceva decât saigale, aşa cum
am mai avut prilejul să a r ă t şi în Bourul din Ar­
deal, la p. 348.
Acum asupra numelui ei—saiga—câteva observa­
ţii: Numele acesta mai demult era necunoscut. Grecul
Strabo o numea kolos, Gesner la 1560 (p. 40) colon,
Aldrovandi la 1620 şi 1642 Suhak Scytharum. Gme-
lin e cel dintâi care o pomeneşte sub numele de sai­
ga, la 1752 (Voyage à Sibérie et K a m t s c b a t k a I, p.
179), dar notează că, în regiunea Irkutsc, moscul (le
musc) se numeşte aşa (Buffon X I I , p. 199). I n a
doua lucrare, mai m a r e (Novi Commentarii Ac. Pe-
tropolit. V ,1760, pp. 345, 346), n'o mai numeşte sai­
ga, ci ibex imberbis ( = i b e x fără barbă) şi spune că
se găseşte şi în regiunea Volgei şi Donului. Numele
de saiga al animalului a devenit general numai în
u r m a descrierii lui Buffon din Histoire N a t u r . X I I ,
1764, p. 198.
Ediţia X I I I Linné, dela Viena 1767, I. p. 97, o
mai numeşte şi capră tătărească (Capra t a r t a r i c a ) .
Gray 1852, p. 52, crede, că acest nume trimite la Al­
drovandi, al cărui epitet de „scitic", din numele ani­
malului, redactorul ediţiei dela Viena la tălmăcit
prin „tătăresc". Foarte interesant e şi numele de
tap unguresc al acestui animal. Numele a pornit de-
acolo eă Buffon, la 1764 (p. 200), spune cum în mu­
zeul din P a r i s „Cabinet du Roi" se poate vedea o
pereche de coarne de saiga, care acolo au i n t r a t sub
titlul de „Cornes du Bouc de Hongrie". Potrivit a-
cestui nume Buffon (p. 198) socoteşte că p a t r i a ani­
malului e şi U n g a r i a ! După el a spus-o apoi şi For-
ster (Descriptiones animalium ad maris australis
terras, 1774 şi 1844, p. 39) şi Sundevall, 1847, p. 266
şi alţii. După noi însă ceva greşală trebuie să fie
la mijloc: aceste coarne sau nu sunt din U n g a r i a
sau au ajuns şi în U n g a r i a din altă parte.
Notă. iOelui care nici după toate acestea n ' a r fi
rămas convins eă bubalus-ul lui Cantemir e laiga,
îi propun să citească lucrarea detailată, din 1865, a
lui Glitsch despre felul de viaţă al saigalei: în acea­
sta va recunoaşte n e a p ă r a t bubalus-ul în chestiune!
III.
Un al treilea animal al lui Cantemir, obscur
şi acesta, păstrează aproape în întregime trăsătu­
rile elanului, cu a m ă n u n t e în
„Bourul din Ardeal" p. 348. Textul lui spune: „De
pomenitele oi domestice (adică oves alpestres et
sorroccenses) foarte mult se deosebesc nişte oi săl­
batice (oves sytvaticae), de care greu îmi vine a
crede să se mai găsească şi altundeva. Buza de sus
le a t â r n ă în jos vreo două palme (ad duas palmas
in t e r r a m protensum) şi din această pricină sunt
nevoite să pască mergând înapoi. In grumaz, care e
neobişnuit de scurt, nu au vertebre introducerea ve­
che din 1675 cetim: „nu are înclieiatura") şi aşanu-şi
r»ot întoarce cartul nici la dreapta nici la stânga.
Picioarele deşi le au scurte, sunt totuşi foarte iuti,
încât câinii de vânătoare abia (vix) le pot ajunge. P e
deasupra mai au u n simt al mirosului atât de ascuţit
încât, dacă vântul abate mirosul spre ele, dela o
milă nemţească depărtare pot să simtă vânătorul
sau fiara potrivnică şi să scape cu fuga; când se
apropie însă împotriva vântului, simt n u m a i când
să le prindă".
P e n t r u descurcarea acestei confuze descrieri
trebuie să recurgem la amănuntele cunoscute de is­
toria naturală. Ceeace se poate desprinde totuşi din
ea, este că:
1. D. Cantemir pe acest animal niciodată nu 1-a
văzut, ci n u m a i a auzit de el. Si încă nu dela vreun
vânător, pentrucă acela n'ar fi p u t u t vorbi nici de
păscutul deandărătelea, nici de lipsa vertebrelor, —
acestea sunt doar absurdităţi — ci dela vreun citi­
tor de literatură.
2. Cantemir nu şi 1-a închipuit nici cerb şi nici
vreo altă vită sălbatică, ei mai curând ca ceva ase­
mănător cu oaia.
3. El aşa avea convingerea, că un atât de ciu­
dat fel de animal nu se mai poate întâlni nicăieri;
că era deci indigen.
4. Şi din aceasta mai reiese şi că nu-1 considera
identic câtuşi de puţin cu animalul descris de el
sub numele de „bubalis sylvestris", căci despre a-
cesta a precizat că nu e indigen.
5. Dar se mai vede şi că în literaturile streine
el nicăieri nu citise despre un asemenea animal, în­
cât ideie nu putea avea că, de pildă, Albertus Mag-
nus a numit elanul (pe care Cantemir deloc nu-i cu-
Elan (reproducere după Conrad Gesner şi Forcr, 1606).
noştea) equicervus şi alches, Cardanus şi alţii mag-
num animal, iarăşi alţii onager; pentru el nu era
deci nicio piedică să-şi considere animalul necunos­
cut oaie sălbatică, chiar dacă în realitate acesta era
elanul, — doar el nu văzuse această „oaie sălbatică"
niciodată.
P ă r e r e a noastră că, descrierea aceasta, auzită
de Cantemir dela alţii, la origine, nu putea să se a-
plice decât elanului, o întăreşte faptul că cele trei
t r ă s ă t u r i mai caracteristice, atribuite animalului,
sunt tocmai buza lungă şi a t â r n a t ă , păscutul deandoa-
selea şi ţinuta ţeapănă, din lipsă de încheieturi. Aceste
lucruri însă, care să coincidă atât de neaşteptat,
toate trei deodată, nimeni nu le-a spus vreodată
despre vreun alt fel de alt animal, decât despre
elan; despre picioarele acestuia s'a născocit că sunt
ţepene ca nişte beţe, fără încheieturi. La Pliniu L.
V I I I , O. 15, § 16 şi Solinus Cap. 32 şi 33 elanul e de­
scris în chipul u r m ă t o r : „Buza de sus a alces-ului
e foarte lungă, din care pricină paşte mergând îna­
poi, căci dacă ar merge înainte, buza i s'ar îndoi.
Membrele-i sunt fără încheieturi şi de aceea, când
vrea să doarmă, nu poate să se culce, ci se reazimă
de vreun c o p a c " . . . etc. Acestea aşa sună, ca şi când
Pliniu le-ar fi copiat dela Cantemir. Legendele de
felul acesteia erau extrem de răspândite şi, în curs
de 1700 de ani, au fost repetate de mii de ori. Poate
chiar şi Indienii americani le-au împrumutat, pen­
tru uzul elanului lor, căci povestea cu epilepsia ela­
nului ştim că într'adevăr au împrumutat-o. Poves­
tea aceasta cu epilepsia, după cum chiar cercetă­
rile mele au constatat-o, poate fi u r m ă r i t ă înapoi
cel mult până la 1400. (V. Der grimme Scheich, p.
148). Dar pentru aceea Hildegardis seria pela 1150
încă în Physica lui, că ficatul de elan e bun pentru
cei care au în cap „paralysis". Nu pare să înţeleagă
însă sub aceasta epilepsia. (V. Süddeutsche Elche,
p. 334. I n ambele lucrări ale mele dau o schiţă amă­
n u n ţ i t ă şi a istoriei numelui de elan, „onagru" (mă­
gar sălbatic).
Revenind la buza a t â r n a t ă , păscutul deandără-
telea e t c , din asemenea legende numaidecât se poa­
te recunoaşte elanul, oricum s'ar numi. Numele aici
e cu totul neglijabil; numele adevărat al animale­
lor rare, în vechime, era doar de multe ori necunos­
cut, — şi nici Cantemir n'ar putea să ne aducă do­
vezi, dacă animalul său avea într'adevăr formă de
oaie sau nu. Cât de mult dau greş comparaţiile de
acest fel ale celor vechi, mai bine o aflăm tocmai
din istoria elanului. Solinus de pildă 1-a asemănat
cu catârul din pricina culorii şi urechilor lungi, dar
se ajungea la asemenea comparaţii şi pentrucă ela­
nul era r a r de văzut cu coarnele lui ca nişte lopeţi,
iar femela era fără coarne. Elanului de aceea i se
zicea adesea m ă g a r sălbatic, adică onagru, — şi a-
cest nume era doar mult mai gogonat decât cel de
oaia sălbatică dat de Cantemir. A m accentuat şi în
lucrarea „Hundert Irrige W, B." la p. 12 g şi 13 i,
că, întrucât cei vechi numele animalelor rare nu le
cunoşteau, la descrieri de asemenea animale numele
e de multe ori neglijabil. Albertus Magnus descrie
doar zimbrul sub 12 nume, crezând de fiecare dată
că are de aface cu o altă specie de animal, deşi esen­
ţialul descrierii ( = î m p r o ş c a r e a băligarului, după
povestea lui Aristotel) e acelaşi la toate. Am amin­
tit că speţa unui animal, în cele mai multe cazuri,
mai uşor se poate determina din anumite expresii
cunoscute şi specifice ale descrierii lui. Tot aşa şi
în cazul lui Cantemir.
E de notat că, în toată l i t e r a t u r a dinainte de
Cantemir, lipsa de încheieturi, rigiditatea membre­
lor, a fost atribuită totdeauna numai elanului şi
niciodată altui animal. I a r păscutul deandoaselea a
fost pus în legătură n u m a i cu două animale, cu ola­
nul şi cu Bos opisthonomus din Africa, pomenit de
Herodot, sub care trebuie să se înţeleagă un animal
domestic, cu coarnele îndreptate înainte care, dacă
ar fi păscut normal, coarnele, afirmativ, i s'ar fi
înfipt în pământ. (Istoria lungă a acestui animal şi
toată l i t e r a t u r a asupra lui, am expus-o în lucrarea
Namen d. Wisents). Fireşte, şi aceasta e n u m a i o
poveste, nimeni n'a afirmat totuşi acest lucru des­
pre saiga, care era şi ea un animal foarte puţin ru-
noscut. N u m a i Strabon dintre clasici aminteşte că,
kolos-ul când bea, aceasta o face pe g u r ă şi pe nas,
ceeace spune după el şi Pallas. Dar Brehm a dove­
dit-o, că şi aceasta e numai o născocire, care a ple­
cat dela o aparenţă. Adevărul anume, e că iedul de
tot t â n ă r (numai acesta!) al saigalei, dacă este foar­
te setos, îşi v â r ă în lichid şi nasul, ca şi când ar bea
şi pe nas. Despre aceasta iată ce spune Glitsch la
p. 229: „Junge, aus der Schale mit Milch getränkte
Ziklein senken Maul und Nase zugleich tief in die
Flüssigkeit und scheinen ebenso herzhaft durch die
Nüstern das Getränk einzuziehen, als durch den
Mund".
E semnificativ că Gesner, care în veacul al
XVI-lea trece în revistă întreaga l i t e r a t u r ă asupra
animalului, despre lungimea buzei de sus a saiga­
lei nu ştie nimic şi nici Aldrovandi la 1642, p. 763.
Numai Schneeberger se referă, dar nu la buza ei
de sus, ci la nas, care se lungeşte ea la porc: „Ani­
mal rostro in acutum porrecto u t porci" (Gesner,
1560, p. 41). Gesner dă şi desenul animalului dar,
după cum însuşi mărturiseşte, numai din închipuire.
(V. 100 Irrige W. B., p. 13). I n acest desen nu se ve­
de buză, ci un scurt r â t într'adevăr de porc, care, la
păscutul înainte, nu putea să împiedice de fel ani­
malul.
Dar nici după Cantemir n'a mai pomenit ni­
meni de buza saigalei şi eu atât mai puţin de lun­
gimea ei. Gmelin la 1760 (N. Comment. P e t r . V,
345 vorbeşte numai de proeminenţa nasului: Le nez
plus eleve et plus proeminent. Aşa o citează aceas­
ta şi Buffon X I I , 1764, p. 200, iar Desmarest
1820 p. 452 se exprimă: La saillie de leur nez.
H a m Smith 1827, IV, 227, tot n u m a i de nas
mai lung vorbeşte şi tot aşa şi Giebel 1855, 313.
O. Keller 1909, I. 296 pomeneşte de vorhängende
Näse". După Brehm 1891, I I I , 417 nasul si
gura-i au o formă ciudată de trompă (=Beutel-
nase). Despre baza de sus nu e vorbă nicăieri,
pentrucă aceea era normală.
Din l i t e r a t u r a mai veche deci Cantemir
nu putea să-şi î m p r u m u t e descrierea. O des­
criere a m ă n u n ţ i t ă a botului saigalei o găsim
numai în zoologia modernă, care pe noi ne inte­
resează aici pentrucă ea încă odată ne dove­
deşte că ..oaia sălbatică" a lui Cantemir nu
poate să fie saiga. Glitsch 1865, pp. 219, 220,
spune a n u m e : „Die Nase ist höchst merkwürdig
gebildet, durch ihre Grösse und abenteuerliche
Form; sie wölbst sich gewaltig nach oben und
auszen, und endet kurz abgestumft in den 2
weiten Nüstern von beinahe ein Zoll Durch­
messer. Die Nase is auszerodentlich beweglich,
weil sie viele Muskeln besitzt und ist in bestän­
diger Formveränderung begriffen. In völliger
Ruhe wie auch auf der Flucht hängt die Nase bei
weitgeöffneten Nüstern schlaff herab und
reicht dann bei alten Tieren um eine gute
Handbreit über die Oberlippe herunter,
schlenkert hin und her und bildet so einen förmli­
chen ungestalteten Rüssel. Beim Äsen und W i t t e r n
wird sie scharf nach rückwärts und niedergezogen.
Ihr Ansehen erinnert dann an die Nase von Hircus
thebaicus. Die H a u t ist dann in viele Fältchen quer­
gerieft und die Nüstern sind zusammengezogen,
wie geschlossen". — Să presupunem, că această
descriere atât de exactă a animalului, şi observarea
lui foarte precisă, ar fi făcut-o cineva înaintea epo-
cei lui Cantemir, acesta şi ar fi p u t u t spune că
animalul are trompă, care îi a t â r n ă în jos câteo­
dată, n'ar fi n u m i t însă nici decum această
proeminenţă buză de sus. Descrierile vechi stau do­
vadă că, încă depe atunci, vânătorii au făcut foarte
just observaţia, că saiga are nasul lung. Nas îl nu­
mesc şi Schneeberger, Gesner, iar mai târziu Gme­
lin, dar nici unul buză. Şi cu atât mai puţin ar fi
p u t u t spune că animalul paşte mergând înapoi, că
e cu gâtul scurt şi că n'are încheieturi. Din această
conexiune reiese limpede că, în timpul lui Cante­
mir, toate acestea nu le putea spune cineva, decât
numai despre elan.
Cu atât mai ciudată e şi nici nu credem să fie
altceva, decât o eroare, observaţia introdusă, fără
nici u n motiv plauzibil, de secretarul Academiei din
Petrograd, la lucrarea lui Gmelin din 1760, că
a n u m e : „Le saiga ne pait qu'en r é t r o g r a d a n t "
(=saigaua nu paşte decât păşind înapoi). Du­
pă el o repetă şi Buffon la 1764 p. 200, responsabil
însă nu rămâne decât primul. Mai că ne vine să
credem, că dela Cantemir şi-a î m p r u m u t a t cuvin­
tele. Dela Buffon apoi mai ales după 1800, mulţi au
reprodus această interesantă afirmaţie, aşa Pallas
(Spicil. Zool. 1777, X I I , p. 21), Desmarest 1820, H .
Smith 1827, IV, p. 227, Giebel 1858, p. 402 etc. Brehm
însă, care el însuşi a crescut o saiga, desminte în
chipul cel mai categoric (1891 III, p. 417) această le­
gendă: „Sie weiden ruhig vorwärts gehend". I a r
Glitsch, cel mai bun cunoscător al animalului, care
a crescut mai multe saiga, spune la 1865, p. 227:
„Dass sie im Weiden sich rückwärts bewegen, ist
ein merkwürdiger I r r t u m , von dessen Grundlosig­
keit sich ein jeder leicht überreugen kann, welcher
Gelegenheit h a t das Tier einmal lebend zu beobach­
ten".
'S
Saiga.
 Vedem deci că, în l i t e r a t u r a dinainte de Cante-
mir, dar nici în cea d e ' d u p ă el, nimeni nu vorbeşte
de buza lungă a t â r n a t ă a saigalei şi astfel nici unul
din prietenii lui Cantemir nu putea să citească des­
pre o aşa ceva. Cu a t â t mai puţin despre păscutul de-
andărătelea şi de gâtul ei ţeapăn. Informatorul lui
Cantemir nu putea să citească sau să audă aceste
trei legende despre alt animal, decât numai despre
elan, pe care, aşa se pare, 1-a confundat cu un al iul,
cu saiga de pildă. Mai probabil e însă că izvorul,
din care a p u t u t să pornească informaţia lui Cante­
mir, în realitate vorbea despre elan, pe care, cei în
mintea căruia s'a produs substituirea, niciodată nu
1-a văzut, ci n u m a i a auzit vorbindu-se despre ei şi
cum elanul apărea în p ă d u r e obişnuit fără podoaba
caracteristică a capului, îl putea uşor socoti —
din desenul de pela 1600 — un fel de oaie sălbatică.
Vânător însă în niciun caz nu putea să vorbească
de gâtul ţeapăn al saigalei, când ceeace o caracte­
rizează pe aceasta e tocmai obiceiul de a-şi observa
u r m ă r i t o r u l (Brehm 1916, p. 227), lucru pe care putea
să-l reţină orice vânător.
Rândurile acestea ale lui Cantemir însă, deşi
cuprind descrierea elanului, nu constituie câtuşi de
puţin o dovadă despre existenţa elanului în Moldo­
va la acea dată; ele nu sunt decât ecoul unor amin­
tiri mai vechi. P r i e t e n u l care i-a povestit toate a-
cestea, n u m a i în descrieri vechi ale elanului le-a
p u t u t citi, dacă nu le-a adoptat din tradiţii m a i
vechi pe care vânătorii b ă t r â n i le mai puteau păs­
t r a încă. N ' a r fi imposibil însă nici ca principele
moldovean să fi descris, sub nume diferite, fără să
ştie, de două ori saiga. Procedeul acesta în scrierile
vechi e foarte frecvent. (V. 100 Irrige Wis. Bel., pp.
13, 38). Cei vechi nu observau că autorii prezentau,
sub felurite nume, acelaşi animal; p e n t r u ei câte
nume, atâtea animale deosebite existau. I n lucrarea
„Namen d. Wisents" am scos din l i t e r a t u r a veche,
de pildă, nu mai puţin de treizeci de nume p e n t r u
Antilope bubalis! Exemple de acestea se găsesc mult
şi la Albertus Magnus; n'avem decât să cităm cazul
zimbrului. E l a n u l figurează la el în locuri diferite sub
numele de alches, aloy, equicervus, iar la alţii sub
nume ca machlis, tragelaphus, onager şi inagnuin
animal. Numele girafei la Albertus Magnus s u n t :
camelopardalus, oraflus, anabula şi seraph/
P â n ă când noţiunea „Antilopinae" lor n'a fost
cunoscută zologia nu ştia unde să claseze saiga. O so­
cotea un fel de capră sălbatică, aşa cum Arabii şi azi
mai consideră capre antilopele mai mici. La capre a
clasat-o şi Buffon în 1764, cu toate că el a fost pri­
mul care a cuprins într'un grup deosebit, botezat
„Gazele" 13 feluri de antilope. Ediţia a X Linne la
1758 încă nu ştie nimic despre acest grup şi nici pe
saiga n'o cunoaşte. Grupul propriu al „Antilopi-
nae"-lor numai Pallas 1-a creiat, în 1777 (Spic. zool.
X I I , p. 21). I n acest chip evoluţia cunoştinţelor asu­
p r a numelui şi speţei saigalei a s t r ă b ă t u t următoa­
rele etape:
a) Herberstain în Comentarii Rer. Moscovitic 1549,
semnalează ca oaie sălbatică (ovis sylvestris) acest
animal, pe Tanais adică pe Don (V. Gesner 1560, p.
40). — b) După acest izvor se pare că o numeşte şi
Sehneeberger „animal ovi simillimum" (animal ase­
mănător mai mult cu oaia) şi c) tot aşa şi Gelenius
„animal asemănător cu oaia sălbatică" (animal si-
mile ovi sylvestri). — d) Aldrovandi, al cărui izvor
e Joachim Camerarius (1600), la 1620 şi 1642, p. 763
n'o mai aseamănă cu oaia, ci cu capra sălbatică
(sylvestri caprae simile). — e) Gmelin la 1752 o sem­
nalează ca u n fel de căprioară, dar f) la 1760 îi atri­
buie numele de ibex imberbis (capră sălbatică fă^ă
barbă). — g) La Buffon în 1764 e capră sălbatică
(chevre sauvage). h) La Linne, ediţia X I I I - a , din
1767 e capră tătărească (Capra tartarica). Ve­
dem deci că, înafară de Herberstain şi cei doi
reproducători ai săi, dela Aldrovandi încoace
toţi cercetători califică saiga de capră sălbatică.
N u m a i târziu şi n u m a i după studierea temeinică a
antilopinelor a ieşit la iveală n a t u r a ei de antilopă.
— i) La această grupă pe saiga a clasat-o mai î n t â i
Pallas (Spic. zool. 1778, X I I , p. 21; v. şi Sundevall
1847 pp. 81, 226). — k) Numele şi cuvântul actual de
saiga a văzut lumina zilei m a i întâi la I. G. Gmelin
în 1752 (Voyage â Siberie et Kamtschatka I. p. 179;
în altă ediţie I, 212). — 1) O lucrare a m ă n u n ţ i t ă şi
valoroasă a mai scris asupra ei Glitsch (Bulletin
Soc. Imp. des Naturalistes, Moscou 1865). — Mai nou
James Murie a scris u n studiu temeinic asupra sai­
galei (Proc. Zool. Soc. London 1870, p. 451), în care
a r a t ă că ea este u n animal intermediar între oaie şi
antilopă, o oaie-antilopă (mouton antilopin, v. Pou-
sargues 1898 p . 171).
După cum a m spus, mulţi autori socotesc, îm­
potriva celor spuse, „oaia sălbatică" a lui Cantemir
saiga, străduindu-se să aducă în sprijinul tezei m a i
multe argumente, pe care ne vedem obligaţi să le
discutăm:
1. Saiga de sigur seamănă mult mai bine cu ca­
p r a sau cu oaia, decât cu cerbul sau cu boul sălba­
tic. Acesta e u n fapt, dar u n fapt care nu spune ni­
mic, căci e numai o asemănare formală şi cum Can­
temir n'a văzut niciodată animalul, putea foarte
uşor să greşească.
2. Mirosul îl are ascuţit ce-i drept, dar aceasta
e o însuşire generală la aproape toate animalele
sălbatice; tot aşa şi iuţeala la fugă.
3. Despre gâtul saigalei nu se poate spune nici
decum că e „neobişnuit de scurt", căci nu e cu ni­
mic mai scurt decât al oii sau caprei; ba când fuge
şi-1 întinde bine şi înainte şi în jos. Glitsch, care lo­
cuia în Sarepta (Rusia), în p a t r i a saigalei deci, şi
care a avut prilejul să observe mai multe saigale
decât oricare altul din zoologi, ne comunică anume
că gâtul i-e lung de 11 ţoii şi foarte mobil: „Der um-
fangreiche Kopf schwankt im Laufe zur Erde ge-
senkt, am nach vorn geneigten langen diinnen Hal-
se" (p. 220). — Cum a ajuns atunci Cantemir să vor­
bească de gât scurt? Din motivul simplu că el n'a
descris saiga, ci elanul, căci n u m a i elanul avea gâ­
tul aşa de scurt, ca să bată la ochi t u t u r o r a şi des­
pre el afirmă şi discrierile vechi acest lucru. Aşa ci­
tim şi la Gesner (Icones 1560, p. 55): „Collum bre-
vius quam pro corporis modo". Animalul cu gâtul
„neobişnuit de scurt" al lui Cantemir nu poate fi
deci saiga cu gâtul lung.
4. Saiga din capul locului nu e un animal speci­
fic Moldovei, cum afirmă Cantemir; dimpotrivă, în
Moldova ea este o r a r i t a t e chiar în veacul al X V I I I -
lea, ceeace reiese din faptul că aici a p ă r e a numai in
iernile foarte grele şi că pela 1750 Nistrul (Dnjepr)
era limita apuseană a răspândirii sale şi nu Moldo­
va, ca înainte. (Cf. Glitsch 1865, p. 209).
5. I n toată descrierea lui Cantemir deci, nu e
nimic ce ne-ar putea face să ne gândim la saiga.
P e n t r u c ă în acea descriere trei t r ă s ă t u r i se ridică
dominant deasupra celorlalte şi ne reţin t o a t ă aten­
ţia, a n u m e : buza de sus a t â r n a t ă de două palme,
păscutul deandărătelea şi inflexibilitatea gâtului,
din lipsă de vertebre. (Logic ar u r m a ca, în acest
caz, gâtul să fie şi mai flexibil, întocmai ca braţele
polipului). Numai aceste trei însuşiri principale
ne-ar putea duce la identificarea animalului. Dar
aceste trei caracteristice sepot citi de n e n u m ă r a t e
ori în descrierile vechi ale eleanului şi astfel numai
despre acesta poate fi vorba. Căci doar am văzut că
CARP AŢII •:- 1041. No. 3
gâtul saigalei e chiar foarte mobil şi că buza ei de
sus nu e nici atât de lungă măcar, cât să se poată
observa. Ceeace ne reţine atenţia la ea e doar, că
nasul e foarte lat şi bombat în sus, ea şi când a r fi
umflat; luat în sine însă e mai scurt decât la porc
de pildă. Că nu paşte regresiv o ştim azi cu preci-
ziune. (Cf. Brehm şi Glitsch).
Şi care e concluzia? O. Keller 1909, p. 283, încli­
nă să creadă că păscutul deandărătelea, n u m a i cei
care n'au văzut-o în fiinţă, au p u t u t să-1 p u n ă în
sarcina saigalei, când acest lucru se afirma despre
elan. D a r cum şi elanul şi saigaua îşi aveau p a t r i a
în Rusia, confundarea lor s'a p u t u t face uşor. Şi
pentrucă elanul avea, afirmativ, încheieturi rigide,
s'a extins, fireşte această particularitate şi asupra
saigalei. După mine însă toate acestea nu pot fi va­
labile decât pentru l i t e r a t u r a de după Gmelin (1752).
CU ÎNVĂŢĂCEII...
Spicuesc în mormanul de întâmplări trăite în
decursul anilor. Mi se opresc gândurile la unele epi­
soade deosebit de plăcute, care pare-că cer să fie
scrise.
Totdeauna mi-a făcut o deosebită plăcere şi bu­
curie să introduc elemente tinere — viitori Nimrozi
— în tainele vânătoarei, le-am dat nu numai sfaturi,
ci i-am luat cu mine, i-am condus personal ca să-şi
împuşte primul lor cocoş de munte, căprior sau cerb.
Am trăit cu ei clipe de puternică emoţie, m'am bu­
curat cu ei când încercarea era încununată de succes.
Erau veseli învăţăceii mei dragi, mândri şi mul­
ţumiţi. Tot aşa de vesel şi poate şi mai mulţumit
eram eu, dupăce mi-a reuşit să-i sfătuesc, să-i con­
duc, să le deschid şi să le citesc cartea de aur a na­
turii, a vânătoarei şi să-mi scriu în paginile vieţii lor
vânătoreşti numele meu, să mă strecor în inima lor.
Poate am fost cam egoist, poate că am fost cam
orgolios. Nu ştiu cum voi fi apărut în ochii învăţăcei­
lor mei, dar a fost frumos, au fost ceasuri şi zile pe
care nu le voi uita niciodată.
# # * Pe Toma îl va fi purtat gândurile la necazurile
Suntem în Munţii Sebeşului în primăvara anului
1927.
Bunul — prea bunul — meu prieten Ionel P. şi-a
adus cu sine copilaşul (azi voinic ca şi tatăl său) ca
să fie cu noi cele vre'o câteva zile pe care le petre­
ceam pe acelea timpuri an de an, primăvara la sfâr­
şit de Aprilie în munţii noştri dragi, la vânătoarea
de cocoşi de munte şi la pescuit de păstrăvi.
Pitu (cu acest nume este alintat şi azi voinicul
prietenului meu) avea vre'o 13 ani, era micuţ — ce­
va mai înalt ca puşca tatălui său — vesel, asculta cu
ochi sclipitori şi ne urmărea cu încordare poveştile
noastre vânătoreşti, până seara târziu. Simţeam şi
vedeam, că ar fi pentru el cea mai mare fericire să-1
duc cu mine în vre'o dimineaţă în bătaia cocoşilor şi
ştiam că va fi în culmea fericirei dacă i-ar succede
să doboare şi el un cocoş de munte. După o seară de
poveşti în casa noastră de vânătoare, despre căpriori,
cerbi, urşi, cocoşi şi după ce am făcut planul pentru
a doua zi dimineaţa, i-am spus lui Pitu că-1 voi lua
cu mine în bătaia din Valea-Mare. I-am spus să ia
arma tatălui său, că poate îl voi pune la încercare la
un cocoş. Nu ştiu dacă a închis băiatul vre'un ochiu
î n a i n t e cu 50 de ani, pe vremea lui Cantemir, lu­
mea nu ştia încă nimic nici despre saiga, nici des­
pre inexistenta ei buză extraordinar de lungă, nici
despre gâtul ei ţeapăn; Cantemir deci n'avea să-şi
ia datele dintr'o l i t e r a t u r ă inexistentă asupra sai­
galei!! I n l i t e r a t u r a mai veche aceste trei particu­
l a r i t ă ţ i frapante numai referitor la elan se pot citi.
Chiar şi n u m a i întâlnirea acestor trei t r ă s ă t u r i e o
dovadă absolută p e n t r u provenienţa lor şi la înce­
putul veacului al XVIII-lea, ele cu niciun temeiu
n u pot fi r a p o r t a t e la saiga. Asemănarea elanului
cu oaia e şi ea, desigur, mai mică greşală, decât cea­
laltă asemănare, atât de răspândită în l i t e r a t u r a
universală, cu m ă g a r u l sălbatic, — încât poate fi
iertată.
Rândurile critice de mai sus, aşa cred, cuprind
rezolvirea definitivă a „Problemei Cantemir".
de: IERONIM STOICHIŢ1A
toată noaptea, dar la 3 dimineaţa când a venit paz­
nicul, Badea Toma (plecat de vre'o doi ani dintre noi
în terenurile vânătoarei veşnice) copilul era sculat,
îmbrăcat şi ardea de neastâmpăr să plecăm.
Afară era noapte rece. Cerul clar, plin de stele.
Nu adia vântul. Brumase. Toate condiţiile pentru bă­
taie bună de cocoşi.
Toma cu lampasul de mână înainte. După el Pi­
tu, urmat de mine. După vre'o 40—50 minute, am a-
juns în apropierea bătăii. Toma a stins lampa a aşe­
zat-o frumuşel la un loc cunoscut lângă un brad, iar
noi am mai înaintat vre'o 100—200 paşi prin întune-
rec şi ne-am aşezat pe muschiu moale de brad, şi as­
cultam încordaţi.
Cerul senin, presărat cu miile de stele cari lică­
reau printre brazi. Nici o adiere de vânt şi totuşi bra­
zii îşi cântau veşnicul lor cântec cu vâjeiri uşoare şi
blânde. Părăul din Valea Mare îşi murmura povestea
de totdeauna.
In aşteptare timpul se scurgea încet şi noi stam
şi ascultam în liniştea mare, fiecare cu gândul său.
şi lipsurile dela căscioara lui din costa lui Ivănuş, eu
eram curios cum se va purta copilul prietenului meu
drag în faţa primului său vânat serios, iar el, desigur,
că în fantezia lui de copil plăpând vedea cocoşi
uriaşi, rotindu-se în bătaia lor de dragoste învăpă­
iată.
Nici o mişcare. La răsărit ca o părere se iveau
zorile, timide şi nesigure în lupta lor cu întunerecul
nopţii, care se ţinea agăţat cu încăpăţinare de ramu­
rile stufoase ale brazilor seculari.
Clac . . . tac . . . clac . . . Ara tresărit la primele
glasuri tainice şi misterioase ale cocoşului, care de­
odată cu zorile se deştepta cu gândul la d r a g o s t e . . .
Toma îmi şopti aplecat uşor spre urechea mea
că nu-i departe cocoşul şi că i-se pare că ceva mai
încolo aude încă unul. Auzeam respiraţia repede a
copilaşului şi desluşeam bătăile repezi a inimei lui.
S'a lipit de mine cu încredere şi îi vedeam ochii scli­
pind şi fixaţi întrebători şi stăruitori asupra mea.
S'a apropiat pentru el — micuţul vânător —
momentul mare şi decisiv. I-am şoptit să fie cu mare
grije şi să facă întocmai cum voi face eu şi să-şi păs­
treze calmul şi stăpânirea de sine.
 . -
Luptă v o i n i c e a s c ă .
Cântatul cocoşului se înteţeşte din minut în mi­
nut. Se mai aud încă 2—3 cocoşi în acelaş freamăt
al dragostei.
Se lumina încet, începeam să desluşim siluetele
brazilor, stelele erau tot mai palide.
Cor . . . cor . . . ps . . . ps . . . Trec vre'o câţiva si­
tari iar cocoşul nostru „ascute" mereu. Trebue să fie
aproape de tot.
Caut cu binoclul din brad în brad în jurul nos­
tru. Străpung cu privirea creangă după creangă. Sunt
brazi stufoşi, înalţi de 30—40 metri. Mi se pare că
l-am descoperit, insă a trebuit să mă conving că-i
numai o crenguţă de brad mai stufoasă, care aducea
cu silueta cocoşului înfoiat. Ne sfătuim în şoaptă cu
badea Toma şi suntem amândoi de părere că trebuie
să mai înaintăm, pe cântatul cocoşului, vre'o 30 me­
trii, până la un mic luminiş ce se deschidea în faţa
noastră, de unde apoi vom avea vedere bună către
brazii voinici din împrejurimi. Da . . . da . . . de acolo
trebuie să vedem cocoşul, şi-1 vom avea în bătaia
puştii.
Copilul se uită la noi cu sfinţenie, ca la gene­
ralii cari iau ultimile măsuri în vederea bătăliei imi­
nente şi decisive. Ii încarc cu grije arma, punând în
fiecare ţeava câte un cartuş cu alice de 4 mm. Ii în­
chid arma, o împiedec, i-o pun în mână şi începem
„apropiatul", acest mers, de multe ori plin de acro­
baţii în căutarea cocoşului.
Cocoşul nostru se poartă bine, „cloncăne" şi „as­
cute" neîncetat.
S'a luminat binişor. Eu înainte, Pitu după mine,
încadrat de badea Toma. Când ascute cocoşul sărim
doi paşi repezi ca să rămânem nemişcaţi în orice po­
ziţie când termină cocoşul ascuţitul.
Doi p a ş i . . . încă doi şi încă vre'o câţiva şi sun­
tem în luminişul dorit. Stăm lipiţi toţi trei de trun­
— -i ____ -
chiul unui brad gros şi ne încordăm privirile pentru
a descoperi cocoşul, care simţeam că e aproape,
chiar foarte aproape. Oricât ne sileam ochii. . . nu-i,
şi n u - i . . ., iar el îi da înainte cu cântatul. Mai deslu­
şeam versul alor încă doi cocoşi, şi nici aceştia nu
erau departe.
Unde să fie cocoşul nostru? In bradul din faţa
noastră la vre'o 10 paşi sau după acest brad, în al­
tul? Mi s'au obosit ochii în căutare, am dat binoclul
lui Toma să caute amănunţit crenguţă după cren­
guţă . . . nu-1 găsim şi încep să vină găinile în bătaie.
,,Cat. . . C a t . . . C a t . . ." Una, două . . . vre'o câte­
va
S'a luminat bine . . . trebuie să pornim.
Mai facem vre'o câteva sărituri şi ajungem la
bradul din faţa noastră. Cocoşul îi deasupra noastră
— de acolo se aude cântatul lui. înconjurăm bradui
de două ori de trei ori, dar cocoşul nu-1 descoperim.
Parcă îi făcătură — vorba lui Toma.
Deodată sus de tot, in bradul al doilea — lângă
noi — aproape de vârf, mi se pare că mişcă o cren­
guţă. Pun binoclul la ochi. . . Da, e cocoşul care „ro­
teşte" înfoiat. . . Distanţa vre'o 30 metri. II vede şi
Toma, îl descoperă şi băiatul. Ii deschid arma cu
grije . . . o ridică . . . ţinteşte scurt şi Valea Mare dă
ecoul repetat al bubuitului pustei, iar cocoşul lovit
în plin se prăvăleşte la picioarele noastre ca un snop.
Toma îl ridică, iar copilul îl ia în braţe, îl nete­
zeşte şi îi mândru şi satisfăcut de primul lui vânat.
A răsărit soarele . . . cocoşii ceilalţi au încetat cân­
tatul.
Am plecat din bătaie, am eşit în potecul princi­
pal care duce spre casa de vânătoare. Acolo ne-am
despărţit şi eu am luat-o spre Oaşa Mică să observ
vre-un căprior voinic că peste două zile e prima Mai
şi se deschide sezonul ţapilor. Toma cu Pitu a luat-o
spre casă. Pitu îşi ducea cocoşul, ca pe un lucru
scump şi Doamne fereşte! nu l-ar fi dat lui Toma să-1
ducă — doar e cocoşul lui — e primul lui vânat ma­
re. Mândru i-a arătat tatălui său acest trofeu, iar
în jurul mesii ne-a povestit amănunţit toate momen­
tele apropiatului până la împuşcare.
A mai împuşcat de atunci băiatul cocoşi şi va
mai împuşca încă mulţi, însă primul cocoş nu-1 va
uita niciodată. Nu-1 va uita nici pe badea Toma şi
cred că nici pe mine.
* • • dânşii recunoştinţă, obiectivitate, etică şi omenie. A-
Suntem în toamna anului 1934, către sfârşitul
lunei Septemvrie în Munţii Gurghiului. E muget plin.
Răsună văile de glasul cerbilor.
Eu eram de aproape o săptămână la casa dc
vânătoare din Muntele Bucin şi aşteptam cu nerăb­
dare sosirea prietenului meu Ionel.
In fine, la 25 Septemvrie soseşte însoţit de Pitu
— acum înalt aproape cât tatăl său —, cu maşina lor
Peerless, cu care au călcat mulţi ani de-a-rândul dru­
murile grele ale diferitelor terenuri din munţii noştri.
Au sosit încărcaţi cu toate bunătăţile în cantităţi im­
pozante aşa cum se cuvine la o expediţie serioasă.
(Notez aici că Ionel are obiceiul ca să facă cumpă­
rături pentru vânătoare în cantităţi neverosimile. E
cu mare grije să fie din toate şi cât se poate de mult.
Eu îl numesc „angrosistul" şi nu-i nici o mirare că
proprietarul unui magazin cu alimente şi delicatese
din Cluj şi azi se tângue că şi-a pierdut în el cel mai
valoros client). Le-am ajutat la despachetat, am aşe­
zat mormanul de alimente (nu lipsea nici oala de o
ferie plină cu sarmale) în camera rece de alături, iar
după ce totul a fost rânduit în casa noastră, ne-am
aşezat la gura sobei şi am întocmit planul viitoarelor
acţiuni vânătoreşti.
Mugetul era în toi şi în seara aceia din curtea
casei am' ascultat sbieratul cerbilor din plantaţia în­
tinsă din dosul casei, spre vârful Borzon. Am putut
desluşi sigur cel puţin 10 cerbi. Şi când te gândeşti
că prin anul 1920—21, când am luat in arândă acest
teren abia auzeai ici-colo, şi nu în fiecare zi, doar
câte un cerb mugind singuratic în întunerecul nopţii.
Grija, ocrotirea şi cruţala şi-a adus în decursul
anilor roadele bine meritate, ca acum, vai! să recol­
teze alţii rodul muncii şi dragostei noastre dte 20 ani.
iar — ce-i mai revoltător — în loc de recunoştinţă
să auzi în revistele de vânătoare ale uzurpatorilor dc
azi, glasuri de critică nedreaptă la adresa vânători­
lor români, cari le-au creiat şi lăsat un eldorado al
vânatului nobil. . . Peste orice deosebiri, peste vrăj­
măşii, simţul de corectitate şi de etică vânătorească
ar trebui să le dicteze alt ton şi alte sentimente veci­
nilor, cari au pus stăpânire pe bunul nostru . . . Dar
ne-am împăcat cu gândul ca să nu aşteptăm, deia
cestea pentru „cavalerismul" lor, pentru mentalitatea
şi structura lor sufletească, sunt concepţii necunos­
cute.
Să ne întărim inimile, să ne deschidem ochii şi
să tragem toate, dar absolut toate învăţămintele pen­
tru viitorul care va aduce şi trebue să aducă împli­
nirea dreptăţii noastre . . .
Să uităm pentru moment prezentul acesta moho­
rât şi sfâşietor de dureros şi să depanăm întâmplă­
rile trăite în munţii noştri dragi între cerbii noştrii,
în timpul mugetului din 1934.
A doua zi dimineaţa am eşit cu Ionel şi am hoi­
nărit o mare parte a terenului, am cercetat cu bino­
clul în toate părţile şi „am trecut în revistă", vânatul
şi ne-am făcut planul pentru zilele următoare pentru
„capitalul" din înfundătura Borzon şi cel voinic din
„Pârlitură". A fost o tură de recunoaştere întorcân-
du-ne foarte mulţumiţi de cele constatate şi cu pla­
nuri mari pentru acţiuni de mare anvergură.
Am decis — după desbateri amănunţite, trăgând
în sfatul nostru şi pe cei doi paznici — ca Ionel să
rămână la casa din Bucin, încercându-şi norocul in
plantaţia întinsă din dosul casei, iar eu să-1 iau pe
Pitu şi să trecem în revirul apropiat al Praidului, să
încercăm la un cerb în plantaţia F. mărginaşe cu
Creanga-Mare din terenul Sovata. îndată după masă
am plecat cu maşina până la casa de vânătoare din
terenul Praid — la distanţă de 6 knt — şi de acolo
însoţiţi de paznicul Traian şi paznicul locului G. am
luat-o spre plantaţia F.
Era o zi caldă cu soare şi după un marş voini­
cesc de două oare am ajuns pe la ora patru la locul
plănuit. Plantaţia F. se întinde până în graniţa tere-
„Din observator".
nului Sovata spre Juhod, unde e pădure seculară şi
de unde vin cerbii spre înserate cu ciutele lor în
plantaţie ca să alerge în goană sălbatică duşi de dra­
goste învăpăiată, şi să mugească noaptea întreagă ca
la ivirea zorilor să se retragă în scutul codrului se­
cular din Juhod.
Tăetura aceasta — unde nici vara nu pasc vitele
— formează o adâncitură cu pante dulci. Un fel de
moldă mare în mijlocul căreia într'un grup de brazi
rămaşi netăiaţi, ca sămânţari, avem observatorul în­
tocmit cu dibăcie de paznicii noştri la o înălţime de
vre'o 7 metri. Un cuib plăcut şi încăpător pentru 4—5
persoane.
Acolo ne-am aşezat frumuşel cu toţii gata a face
faţă evenimentelor de vor veni.
Pitu purta o carabină cu lunetă, Magnum 8 X 6 0
de mare razantă. Armă bună, precisă şi încercată.
Stam liniştiţi cu toţii şi paznicul G. ne spunea că
aici în fiecare zi către orele 5 vin dinspre Juhod din
pădure vre'o 7—8 ciute şi doi cerbi mai tineri, iar
după ce se întunecă mai vin şi alţi cerbi şi mugesc
cât îi noaptea de lungă. Iar când încep a se ivi zorile
cerbii cei tari se retrag în pădure, rămânând numai
tineretul uşuratic care apoi se retrage şi el când soa­
rele e de o suliţă-două pe cer.
De fapt am observat urme în toate părţile şi bră­
duleţi cojiţi de coarnele cerbilor.
Cu Pitu ne-am înţeles că dacă va eşi vre'un cerb
potrivit şi îi voi şopti să tragă să fie gata, să ocheas­
că bine, acolo unde se mărgineşte spata cu coastele.
I-am spus să nu se grăbească şi dacă cerbul va fi în
mişcare sau se va opri fără să-i ofere ţintei spata,
să nu tragă, pentru că îl voi opri eu cu scoica în po­
ziţia cea bună.
Au . . . Au . . . oh . . 6 . . 6 . . . se aude desluşit
sbierătul unui cerb din plantaţia Creanga Mare, în
dreapta noastră în terenul Sovata. Distanţa aprecia­
tă în linie dreaptă cam 1 km.
In tăetura noastră nici'o mişcare, iar din Crean-
ga-Mare auzim şi al doilea cerb cu glas puternic. Era
aproape ora 5 şi eu stam ca pe jeratec pentru că mi­
se părea, că glasul unuia dintre cei doi cerbi ar fi al
cerbului capital de 14, pe care îl observasem în
Creanga Mare cu vre'o câteva zile înainte. Dacă mai
întârziu mult nu voi mai putea ajungeţ la aceşti doi
cerbi, pentru că spre ora 6 se înserează, iar aşa pe
la 6V2, nu va mai fi lumină suficientă pentru puşcă-
tură sigură.
Am identificat aproape cu preciziune locul unde
sberau cei doi cerbi. Erau eşiţi din pădurea din spre
Sebeş şi desigur erau în tăetura în jos de cabana
de vânătoare spre terenul Praid. De unde mă aflam
era prilej de apropiat minunat deoarece din graniţa
terenului Praid duce o vălcea mică cu un şir de
brazi, până aproape de locul unde sberau cerbii mei.
Ce să fac?
Am fost promis băiatului că îl ajut să-şi îm­
puşte primul său cerb. Eram în aşteptarea lui şi în
tot momentul se putea ivi, iar din Creanga Mare mă
ispitea glasul puternic al voinicului de 14.
Era ora 5 şi vre'o câteva minute, când deodată
re pomenim în faţa noastră cu 4 ciute cari cu paşi
grăbiţi înaintau către micul platou din stânga noastră
şi aproape în acelaş moment se repede din boschetul
de brazi din dreapta noastră Un cerb în mijlocul
lor şi le împrăştie luându-se după una din ele.
Am văzut îndată că e un cerb mai tânăr, deşi
în trup era destul de puternic. Avea 8—sau 10 ra­
muri aşadar bun pentru băiat. E doar primul lui cerb,
şi nu e bine să înceapă cu capital. Pentru aceştia
va avea încă timp când vor mai trece ani şi ani şi
îşi va aduna cunoştinţe şi experienţe.
Cerbul nostru voia să treacă grăbit cu ciuta sa
în stânga, Când a fost exact în faţa noastră la o dis­
tanţă de vre'o 80 paşi am sberat din scoică şi cerbul
s'a oprit ca la comandă, iar băiatul, care sta gata
cu armia rezemată, a tras. Cerbul a chitat lovitura
bună şi în goana morţi a luat'o spre pădure, dispă-
rându-ne vederii după vre'o câteva salturi.
I-airi strâns mâna băiatului şi l'am asigurat că
cerbul e al nostru, numai va trebui să-i dăm puţin
răgaz şi să aşteptăm cu urmăritul şi căutarea. Am
aprins o ţigară, am imbiat şi paznicii şi ascultam
concertul din Creanga Mare.
Soarele era pe sfinţite, deci timpul suprem dacă
mai voiam să fac ceva cu aceşti cerbi. Pitu încă ardea
de dorinţă să-şi vadă cerbul şi aşa după vreo 10—15
minute ne-ant scoborât din observator, am mers la
locul unde a tras în cerb. Am aflat imediat sânge
de culoare deschisă şi spumos — deci lovitură în
plămâni — am luat pe dâra de sânge, iar după vre'o
80—100 paşi în pădure am aflat cerbul mort.
Era un cerb bun cu 8 ramuri.
Mare, foarte mare i-a fost bucuria băiatului.
L'am aşezat frumos pe cerb şi i-am aplicat cu o
vergea potrivită loviturile cari i-au făcut intrarea
în şirul vânătorilor de cerbi.
A m dispus la repezeală ca paznicul G. să go­
lească cerbul să-i ia coarnele şi împreună să vină
apoi pe potecul principal la cabana din Creanga
Mare — distanţă de o oară bună — unde ne vom în­
tâlni. Eu cu paznicul Traian am luat'o repede, a-
proape în fugă către cei doi cerbi, cari mugeau mereu
şi puternic.
Se însera şi mai aveam aproape o jumătate de
km. când deodată în stânga noastră sbeară un cerb.
Avea glas slab şi eram convins că-i vre'un codan
tânăr, care nu merită nici'o atenţiune. Ne sileam cu
paşi repezi către concertul de care ne mai despărţea
200—300 metri.
Era timpul suprem. Peste vre'un sfert de oară
va fi prea întunerec şi o puşcătură sigură nu va mai
fi cu putinţă.
„Codanul" nostru încă ropgresa paralel cu noi
sberând într'un tenor de juncan tânăr.
Am sberat de 2—3 ori puternic şi răsboinic ca
să-1 alung, deoarece mi-era teamă că va eşi în calea
noastră, poate în momentul hotărâtor şi apoi speriat
o va lua la goană chiar spre cei doi cerbi spre care
râvneam şi îmi va zădărnici toată truda. Rezultatul
sberatului meu a fost însă chiar contrariu celui aş­
teptat. „Codanul" în loc să o ia la sănătoasa speriat
de pornirea mea răsboinică, răspunde cu glasul lui
slăbănog în nuanţe de amjeninţare şi de luptă iar în
momentul următor auzim în faţa noastră răpăitul
uscăturilor sub paşii lui şi deodată apare la vre'o
40 paşi, stând cu faţa spre noi.
Era deja aşa de întunerec că nu miai puteam
desluşi cu ochii liberi ce are în cap — îi vedeam
numai silueta de cerb mare. Am ridicat arma, am
aşezat'o pe umărul lui Traian ca să-i desluşesc coar­
nele prin luneta armei.
 M'am cutremurat când luneta în loc de coarne Ajunşi la cabană am găsit pe prietenul Simon
slabe de „codan" mi-a arătat o pădure de ramuri pe Nemeş, în tovărăşia paznicului Maier. Acest Maier
nişte lăstari enorm de lung şi groşi. Mi-am dat re­ Vasile brigadier în terenul nostru, e un om voinic,
pede seama, că în faţa pustei mele încă nu a stat blând şi bun ca pâinea. Un om de treabă şi tovarăş
niciodată un cerb aşa puternic. Era un adevărat ca­ de încredere. Doamne! la câţi din paznicii aceştia
pital. simpli nu găseşti adevărate caractere. Oameni mo­
O puşcătură în piept era imposibilă fiindu-i a- deşti şi cuviincioşi şi de o credinţă rară. Eu i-am
coperit pieptul de nişte crenguţe, iar în cap nu am considerat totdeauna de prieteni buni şi apropiaţi, cu
voit să trag. Am stat aşa 2—3 secunde, gata să tri­ care am împărţit greutăţile şi am fost părtaş la multe
mit glonţul îndată ce se va întoarce ca să-mi ofere bucurii. Pe mulţi dintre ei i-am primit cu drag în suf­
o parte potrivită, ca să fiu sigur că lovitura va fi letul meu şi le port recunoştinţă pentru credinţa şi
mortală. alipirea lor şi îmi rămân adevăraţi prieteni buni şi
părtaşi celor mai frumoase amintiri ale vieţii mele.
Traian — fără binoclu — habar nu avea că în
faţa noastră e un cerb capital. După 2—3 secunde Pitu cu paznicul său încă sosise la cabană cu
cerbul îşi întoarce capul gata să sară. In acel mo­ cerbul lor, aşa că eram o adunare întreagă de vâ­
ment crucea lunetei era deja potrivită în gâtul lui nători într'o atmosferă plăcută în neuitata noastră
puternic, acolo unde se mărgineşte cu spata — şi cabană din Creanga Mare. Toţi admirau cerbul meu
gloanţele de Breneke 8.64 — şi-a făcut datoria. Cer­ voinic, pe care l'am proptit de un perete al cabanei
bul a căzut grămadă în locul în care stătea. Vre'o lângă cerbul băiatului.
câteva smucituri din picioare şi acest crai al munţilor Desigur cu toată admiraţia pentru cerbul meu,
era nemişcat la picioarele noastre, cu un corn îm­ Pitu îşi învăluia cu toată dragostea şi mândria cer­
plântat în pământ. bul său. Era al lui şi era primul lui cerb.
Ceialalţi doi cerbi fără să ţină seamă de pocni­ Desigur că nu va uita nici'odată după masa şi
tura pustei, dau înainte cu sberatul de răsuna valea, seara aceia minunată, iar trofeul dobândit va fi unul
iar coasta din faţă reda întreit ecoul glasurilor pu­ dintre bucuriile lui vânătoreşti de totdeauna.
ternice. Maier era vesel că are carnea dela doi cerbi, ca
Nu ştiau că aproape de ei a căzut cel mai tare să o poată împărţi între oamenii săraci din cătunul
cerb al regiunei şi că un vânător mulţumit şi fericit Ilieşi. De câte ori cădea vre'un cerb, grija lui era
sta nemişcat lângă el, cu capul descoperit ţinând cu ca să ajungă carnea la oamenii săraci ai locului.
o mână vârful coroanei puternice. Acest uriaş blând şi bun în loc de recunoştinţă a fost
Am stat în reculegere pioasă aproape o jumă­ denunţat — acum în zilele amare ale bejeniei — chiar
tate de oră lângă cel mai puternic cerb al vieţii melz de aceia pe care i-a ajutat, iar autorităţile maghiare
de vânător. Era întradevăr un capital. Avea 16 ra l'au arestat şi bietul om a fost târât în temniţele lor
muri şi coroana cu lopeţi impresionante. Lăstare vre'o 40 zile şi abia acum de curând a scăpat şi a
lungi foarte groase şi masive. trecut în Ţară.
Şi cerbul acesta
avea glasul de codan p*v
tânăr nevârstnic! Din
acest caz tipic se ve­
de, că nu totdeauna
te poţi orienta după
glasul cerbului. Am
văzut şi am constatat
cerbi tineri cu glas
puternic de bas pro­
fund şi invers. Totuşi
acestea sunt excep­
ţii şi rămâne în pi­
cioare regula gene­
rală că cerbii mai
bătrâni şi mai puter­
nici au glas mai gros
şi mai pătrunzător.
După vre'o ju­
mătate de oră de
priveghere Traian a
golit cerbul, i-a des­
prins capul, 1-a luat
în spate şi am plecat
spre cabana care era
la o distanţă de vreo
30-40 minute. Era lu­
nă nouă şi cerul pre­
sărat cu stele. In drum
spre casă am auzit şi
alţi cerbi mugind.
G l o n t u l a atins s a m b u r e l e . v i e t i i . .
 Uită suferinţele frate Maier, întăreşte-ţi inima
şi să ai convingerea şi credinţa tare aşa cum o am şi
eu că ne vom mai întâlni noi în Creanga Mare, la noi
acasă!
A doua zi ne-am luat rămas bun dela prietenul
Nemeş şi dela Maier, am trecut la Bucin, unde mare
a fost bucuria, când am aflat că şi Ionel dobândise
un cerb voinic. Poveşti neuitate până târziu seara în
casa încăpătoare şi prietenoasă din muntele Bucin.
CARACTERUL ORNITO=GEOGRAFIC
AL REGIUNEI DELTEI DUNĂREI de Dr.
Delta Dunărei este în privinţa ornitogeografică
una din cele mai interesante regiuni ale globului
nostru pământesc.
Astăzi, când se cunosc majoritatea formelor,
care clocesc sau trec prin Deltă, suntem în stare de
a specifica caracterul ornitogeografic al acestei re­
giuni.
Acest caracter este dependent de tipul faunistic
resp. ornitologic ce-1 prezintă ansamblul păsărilor
stătătoare, migratoare şi trecătoare din Delta Du­
nărei.
Condiţionat este acest caracter de drumurile
multiple şi constante ale păsărilor trecătoare prin
Deltă, care vin din diferite regiuni faunistice înde­
părtate şi îmbogăţesc astfel tipurile avicole ale a-
cestei regiuni pentru un timp mai lung sau mai scurt.
După cum ştim, nordul lumei vechi se împarte
îh privinţa faunistică în 2 regiuni principale: 1) re­
giunea arctică şi 2) regiunea palearctică.
Delta Dunărei face parte din regiunea a doua,
deci din cel palearctic. Aceasta la rândul c(i se îm­
parte în 6 tipuri faunistice, bine distincte, după cum
urmează: 1) Tipul siberian. 2) Tipul european. 3)
Tipul mediteranean. 4) Tipul mongolic. 5) Tipul ti-
betan şi 6) Tipul chinez.
Deoarece pedeoparte Delta Dunărei este aşe­
zată în mijlocul unor drumuri de pasaj, venind din
regiuni diferite şi foarte îndepărtate, pe de altă parte
însă este aşezată într'o regiune, unde era posibil din
punct de vedere geografic şi climateric să pătrundă
şi deci să se amestece mai multe tipuri faunistice'
avicole întreolaltă, se impune o analiză amănunţită
a celor mai însemnate specii ale Deltei, pentru a a-
junge la stabilirea caracterului ornitogeografie al
faunei avicole a ei.
Pentru a putea face acest lucru trelbue să privim
separat cele 2 mari grupuri de păsări, care se pot
observa în Deltă, şi anume: 1) păsările, care clocesc
în Deltă şi 2) cele, care trec prin Deltă în timpul pa-
sagiului sau care vin ca oaspeţi de iarnă în Deltă.
Privind ansamblul păsărilor clocitoare din Delta
Dunărei putem constata, că majoritatea acestor pă­
sări aparţin tipului faunistic european. Pe lângă a-
ceste forme însă clocesc în Delta Dunărei o mulţime
de forme, aparţinând altor tipuri, care prezintă un
interes deosebit, mai ales, că prezenţa acestor forme
dă Deltei Dunărei un aspect absolut particular.
De o importanţă covârşitoare între aceste forme
străine sunt cele ale tipului mediteranean.
Acum stă şi ea părăsită şi prădată de oameni răi cu
porniri duşmănoase şi sălbatice, iar vânatul nostru
drag, ocrotit şi grijit de noi în şirul lung al anilor e
urmărit şi măcelărit fără milă.
Trebue să se răsbune nedreptăţile acestea stri­
gătoare la cer şi va veni ziua mare a Dreptăţii ro­
mâneşti.
Dar mai am şi alţi învăţăcei dragi. In numărul
viitor ii voi duce să împuşte căprior, capră neagră!
LUDOVIC RODEWALD
Biolog şi Insp. de vânătoare, Tulcea
In malurile înalte ale braţelor Dunării clocoteşte
c formă de o frumuseţă extraordinară, care îţi în­
cântă ochiul prin variaţia culorilor penelor şi prin
eleganţa zborului. Este Merops apiaster-Prigoarea,
c formă mediteraneană-tropicală.
In stufăriil© Deltei clocesc următoarele specii,
aparţinând tipului mediteranian: Phalacrocorax pyg-
maeus-Cormoran pitic, Netta rufina-Raţa cu moţ,
Larus melanocephala-Martinul cu capul negru, Ar­
dea purpurea-Stârc purpuriu, Egretta garzetta-Egreta
mică, Ardeola ralloides-Stârcul galben, Plegadis lal-
cinellus-Ţigănuş, iar ici colo mai vine în vizită pasă­
rea legendară Phoenicopterus ruber-Flarriing. In pă­
durile Deltei şi ale marginilor ed clocesc speciile me-
diteranene Gyps fulvus-Vulturul pleşuv sur, Neo-
phron perenopterus-Vulturul pleşuv alb, şi Falco bi-
armicus-Şoimul. De multe ori ne vine în vizită şi o
specie caracteristică părţilor răsăritene ale regiunei
mediteranene şi anume: Pastor roseus-Lăcustarul.
Este foarte interesant, că în Delta Dunărei există
şi o mulţime de forme, aparţinând tipului mongolic
Delta Dunărei şi împrejurimile ei după mulţimea
acestor forme pot fi chiar numite „o oază a tipului
faunistic mongolic". Iată lista formelor de tipul mon­
golic: In pădure: Aegypius monachus-Vulturul pleşuv
negru, Athene noctua-Cucuvaq, Falco naumanni-
Vânturel mic şi F. cherrug-Şoimul dunărean.
In stepă: Aquila nipalensis-Acvila de stepă,
Syrhaptes paradoxus-Potârnichea de stepă, Anthus
richardi-Fâsa pintenată.
In Delta propriu zisă: Pelecanus onocrotalus-
Pelicanul comtm, P. crispus-Pelicanul creţ, Casarea
ferruginea-Călifarul roşiu, Tadorna tadorna-Călifa-
rul alb, care cloceşte însă şi pe ţărmul Mării Nordu­
lui, formând acolo un areal izolat, Recurvirostra
avosetta-Culicul cu cioc întors şi Himantopus himan-
topus-Culicul cu picioare de barză.
Pe câmpiile din imediata apropiere a Deltei clo­
cesc păsările de tipul mongolic Otis tarda-Dropia şi
Anthus campestris-Fâsa de câmp.
Tipul tibetan este la noi în Deltă foarte slab
desvoltat, deoarece acesta este caracterizat prin
forme alpine. Unica formă care cloceşte la noi şi se
găseşte şi în regiunea tibetană este Aegypius mona­
chus-Vulturul pleşuv negru, care este însă tipică şi
pentru regiunea mongolică, deci este o formă mongo-
lo- tibetană.
Tipul chinez este la noi în Deltă foarte slab
desvoltat. Depărtarea mare şi podişul Tibetului au
V. A r n o l d >
împiedicat formele chineze să imigreze până în
Deltă. Cu toate acestea ne frapează prezenţa unor
specii ia noi, care se găsesc în regiunea palearctică
şi în China, neavând altă răspândire.
Aceste forme) sunt: Egretta alba alba-Stârcul
alb mare, Nyroca nyroca-Raţa ţigănească, Cygnus
olor-Lebăda mută, Sterna albifrons-Pescăriţa mică,
Pica pica-Ţarca, Platalea leucorodia-Lopătar, Aquila
clanga-Vulturul ţipător mare şi Phalacrocorax carbo-
Cormoranul mare.
Este foarte greu de constatat, unde ar aparţinea
aceste forme susamintite, majoritatea acestora insă
s'au răspândit după toate aparenţele din Europa spre
China, deoarece arealul lor de răspândire este cu
mult mai mare în Europa decât în China. Deci trebue
să fie forme palearctice imigrate în China.
Expunerile acestea sumare ne arată compoziţia
ornitologică extrem de interesantă a păsărilor din
Delta Dunării în timpul verii. Am văzut că pe lângă
majoritatea formelor palearctice clocesc în Deltă şi
o mulţime de forme mediteranene, mongolice, tibe-
tane şi chineze, dând astfel Deltei Dunărei un aspect
cu adevărat exotic, mai ales, dacă socotim situaţia
ei mai mult central-europeană decât sudest-euro-
peană.
Toamna, iarna şi primăvara se schimbă acest ca­
racter complet. Formele mediteranene şi celelalte
dispar şi apar acuma speciile de pasaj şi oaspeţii de
iarnă, care aparţin mai ales regiunei arctice şi ti­
pului siberian.
Păsările, care trec prin Deltă în timpul pasaju­
lui şi ne vin din regiunea arctică, unde clocesc, sunt:
Anser albifrons-Gărliţa, Branta bernicla-Gâsca cu
O î m p u ş c ă t u r ă .'
inel pe gât (f. rar), Branta ruficollis-Gâsca cu gâtul
roşu, Squatarola squatarola-Ploier argintiu, Limosa
laponica-Sitar ruginiu de mal, Tringa ferruginea-Fu-
gaciu roşietic, Eriola (Tringa) minuta-Fugaciu pitic,
Larus hyperboreus-Martin de ghiaţă, Nyroca marila-
Raţa montană, Anser erythropus-Gârliţa mica, Bu-
teo lagopus-Şoricar încălţat, Charadrius hiaticula-
Prundăraş gulerat, Ch. morinellus-Prundăraş de mun­
te, Crocethia alba-Prundăraş de nisip, Stercorarius
pomarinus-Lup de mare mijlociu şi Stercorarius para-
siticus-Lup de mare parasitic.
Dintre păsările, aparţinând tipului siberian ne
vin: Strix uralensis-Huhurez cu coada lungă, Glau-
cidium passerinum-Cucuvae pitică, Turdus musicus-
Sturzul viilor, St. pilaris-Sturz de iarnă, Colymbus
arcticus-Fundac polar, Mergus serrator-Bodârlău
moţat, M. albellus-Ferestraş mic, Oedemia nigra-
Raţa catifelată neagră, Bucephala clangula-Raţa su­
nătoare, Anas penelope-Raţa fluerătoare, Anas acu-
ta-Raţa cu frigare, Cygnus cygnus-Lebăda cântătoa-
re, Totanus erythropus-Fluerar negru, T. nebularia-
Fluerar cu picioare verzi, Limicola falcinellus-Prun-
dăraş de nămol, Lymnocryptes minima-Surda, Capel-
la stenura-Becaţina comună, Capella megala-Dubla,
Numenius brachyata-Fluerar mare şi N. tenuirostris-
Fluerar cu cioc subţire.
Majoritatea acestor forme rămâne şi peste iarnă
la noi, mai ales speciile de raţe siberiene.
Este interesant, că iarna ne vine ca oaspe şi o
specie de tipul tibe tan şi anume: Montifringilla niva-
lis-Cinghiţa alpină.
Deci putem constata în timpul pasajului o varie-
tate extrem de mare de forme arctice şi siberiene pe
lângă cele palearctice de pasaj.
Această expunere sumară ne dă o sumă de 74
specii de păsări străine, care clocesc sau trec prin
Deltă, determinând caracterul special ornitogeografic
al acestei regiuni unice în felul ei.
Vara o combinaţie de tipul european cu cel me­
diteranean, completat cu cel mongolic, tibetan şi
chinez, iarna o combinaţie de tipul arctic cu cel si­
berian, toamna şi primăvara un conglomerat de toate
tipurile susamintite, făcând această regiune ca una
dintre cele mai variate din punct de vedere ornito­
geografic.
CÂRLIGUL PESCARULUI
A avut cineva curiozitatea să judece argumen­
tele cu cari se laudă vânătorii şi pescarii pentru a
dovedi fiecare superioritatea tagmei lor? Ar fi inte­
resant să aşezi aceste argumente faţă în faţă şi să le
cântăreşti cu un ochiu de vânător şi altul de pescar.
Din nefericire sunt puţini cei ce practică ambele „pa­
r
timi" în aceiaşi m ăsură frăţească şi din aceasta cau­
ză verdictul nu ar putea avea valoarea unei sentinţe
drepte. Ajungem acolo unde suntem cu ,,o problemă
care trebue lămurită" (ştiţi: silvicultorii şi vânătoa­
rea) care pe măsură ce se lămureşte întăreşte tot
mai mult argumentele taberei contrare.
Mă iertaţi că nu încerc eu să aduc duşmanii fa­
ţă în faţă şi să lămuresc chestiunea. N'am calitatea.
Sunt vânător vechi (nu bătrân!) şi foarte, foarte
proaspăt pescar. Emoţiile mele vânătoreşti au un tre­
cut, iar cele pescăreşti n'au avut timpul să se sedi­
menteze şi au caracterul unei taine care se va lămuri
abia de aci în colo. Sunt pescar născut în primăvara
anului 1940, iar Dl Rosetti-Bălănescu, a hotărât că
pescarul devine pescar abia după 11 ani. Deci Vă
rog să-mi daţi un răgaz de încă 10 ani. Dar până a-
tunci iertaţi-mă să arunc din când în când câte o
şoaptă de „chibiţ".
Vânătorii cred că sunt mai grozavi decât pes­
carii, mai ales prin calitatea mult superioară şi mai
complexă a sculelor lor de vânătoare. Puneţi faţă în
faţă — argumentează ei — arma de vânătoare cu
vergeaua de pescuit. O armă de vânătoare, chiar de
cea mai neînsemnată calitate se cumpără cu mii de
lei, iar vergeaua nu costă — dacă vrei — niciun leu
căci serviciul ei îl poate face la nevoe cu succes un
băţ de alun sau o prăjină de fasole. Şi de ce mai ai
nevoe afară de vergea? De o sfoară, care la strâm­
toare iarăşi nu costă bani; două-trei sfori luate depe
In privinţa vânătoarei se deschid vânătorilor
noştri şi celor europeni posibilităţi extraordinare pen­
tru câştigarea unor trofee ornitologice rare. In loc
să pleci în regiunea arctică, în Siberia, Mongolia, în
ţările mediteranene etc, este destul să vii în timpul
potrivit în Deltă, spre a putea câştiga trofeele cele
mai rare ornitologice, aparţinând tipului faunistic al
celor mai îndepărtate regiuni ale lumii vechi.
Iată importanţa şi valoarea Deltei Dunărei, care
trebue înţeleasă şi cultivată ca o regiune unică în
Europa şi ca un dar dumnezeesc, dat din belşug ţării
noastre.
de BLUE UPRIGHT
pachetele aduse delà prăvălie, legate cap la cap te
scapă şi de acest gând. A mai rămas ceva? Da, câr­
ligul. Adică o cheltuială de 2—3 lei dar dacă lipsa
e mare un ac îndoit face serviciu excelenţi. Mai ai
nevoe de . . . râma greţoasă şi eşti înarmat până în
dinţi.
Şi acum pofteşte D-ta pescarule, care cheltuesti
doi lei pentru a fi complect echipat şi măsoară-te cu
vânătorul! Nu încerca să discuţi! N'ai timp să-ţi des­
chizi gura, căci până îţi va înşira el toate ce-i tre-
buesc pentru vânătoare cădeţi amândoi de oboseală.
El vorbind şi tu ascultând.
Argumentele lui sunt, să recunoaştem serioase.
Că adică are nevoie de armă cu alice pentru vânatul
mic, de armă cu glonţ pentru vânatul nobil, praf de
puşcă cu şi fără fum, tuburi de cartuşe, dopuri de
sertisaj, alice, alice-poşte, glonţ rotund, glonţ Bre-
necke, glonţ cu cămaşe, glonţ fără cămaşe, glonţ cu
capul moale, cu capul tare, cu capul gol şi câte al­
tele. Dacă s'a hotărât să cumpere cartuşe gata, tre­
bue să se hotărască pentru una, două, sau chiar trei
stele. Dar crezi că a terminat? Ferit-a Dumnezeu! O
jumătate de oră o să-ţi vorbească numai despre ali­
ce cari poartă cifre tainice delà 12 până la 0, sau
chiar două zero (nu o scriu cu cifre din decenţă faţă
de vânători), iar în ultimul timp aceiaşi alică poartă
alte cifre unele cu fracţiuni de jumătăţi, altele îără.
Află că la prima scală de numerotare cu cât cifra
e mai mică cu atât mai mare e alica. Iar în scala cea
nouă nu e aşa; pe măsură ce creşte numărul se în­
groaşe şi alica. Dar nici cu aceasta nu s'a terminat
apologia teribililor plumbi de puşcă. Sunt alice moi,
sunt altele tari şi nu mai ştiu câte altele.
Şi toate acestea argumente ţi se servesc într'o
expunere asemănătoare pocnitului asurzitor de pus-
 ut 4b
5 Z
1
1/0
că, sau dacă ai norocul ca vânătorul să fie mai do­
mol sau bătrân scapi mai uşor. Cam cum scapă uliul
dintr'un cârd de gâşte agitate.
Degeaba, fiecare breslar îşi modelează sufletul
după ocupaţia ce are şi poate din aceasta pricină
pescarul e mai puţin sgomotos în discuţii; e obişnuit
să ,.lucreze" în linişte şi cu gesturi moderate.
Am ascultat şi eu adesea aceste argumente şi nu
am răspuns. N'am răspuns fiindcă nu am ajuns la
vorbă. Dar acum sunt singur, fără vânător în fata
mea şi din fericire mă simt recules din zăpăceala ul­
timei şedinţe, când a trebuit să ascult din nou seria
alicelor, a glonţului îmbrăcat, desbrăcat, etc, etc.
Şi vreau să răspund.
Nu voi înşira aici întregul arsenal al pescarului,
care e cel puţin atât de bogat ca cel al vânătorului,
m'am hotărât să dovedesc calm şi liniştit că cea mai
neînsemnată sculă a pescarului — cârligul — e cel
puţin atât de complex ca toată seria alicelor şi gloan­
ţelor vânătoreşti.
Da, e adevărat că cârligul se poate face dintr'un
ac îndoit, după cum am văzut că şi vânătorii mai
modeşti cioplesc cu cuţitul alice sau poşte din rămă­
şiţele unui tub de plumb găsit în stradă. Dar cu acul
curbat pescuim cel mult până la majorat şi prindem
doar crăiţe sau moace. Când ne-am hotărât să fim
pescari serioşi — ne ducem la prăvălie. Şi acolo ni
se spune că cârligele au diferite mărimi — ca şi ali­
cele. Numai că scala pescărească e mai bogată decât
1
cea vânătorească. Pescarul începe / o şi merge până
la 17. Şi aici cifra mare înseamnă cârlig mic şi in­
vers. Vânătorii se laudă că în ultimul timp au intro­
dus o nouă scală, care merge invers decât cea ve­
che. Fiţi liniştiţi, şi pescarii au reuşit să se încurce.
Şi ei au adoptat o nouă scală care începe cu 000 (ceea
ce corespunde cu n-rul 17 din vechea scală) şi merge
trecând prin 00,—0,—1,—2 până la 15. Cârligul Nr.
1
15, este egal cu cel vechi / o - In urma acestei noui
numerotări — dealtfel fără rost — se întâmplă că
intrând în două prăvălii diferite şi cerând de exem­
plu un cârlig n-rul 1, în prima prăvălie, îţi pune în
mână o ancoră sdravănă, iar în a doua îţi dă o mar­
fă ce ţi se pierde printre degete. O descoperi abia
după ce ţi-a intrat deabinelea în carne (Fig. 1).
Dar nedumerirea şi încurcătura pescarilor nu se
opreşte aici. Din nefericire acelaş număr de cârlig
fie după scala veche sau nouă, cumpărat dela firme
deosebite arată mici diferenţe. Ierarhizarea cârlige­
lor nu a primit încă o stabilitate internaţională şi
fiecare producător se conduce în stabilirea lor după
tradiţia casei ş i . . . puţin capriciu. Să nu vă închi­
puiţi că acest neajuns e mic, pescarul conştiincios
obişnuit a da ocupaţiei lui un caracter de îndeletni­
cire ştiinţifică, joară pe tot ce vrei că nereuşita unei
zi de pescuit se datoreşte faptului că cârligul nr. 7
cumpărat cu o zi înainte n'a fost tocmai 7, ci mai
aproape de 6 sau 8. Pune-te acum d-ta vânătorule şi
« 7 e 5 */ 3 î / o oo w
caută în ce constă această diferenţă şi vei constata
că ea se măsoară cu abia câteva zecimi de milimetrii.
Observaţi fineţa dlor vânători? D-voastră cari tra­
geţi în epure cu n-rul 10 sau 8, iar iarna, când frigid
îndeasă blana, cu n-rul 6 sau chiar 4. Aceasta bru­
tală desconsiderare a raportului între vânat şi mij­
locul de ucidere transpusă în viaţa pescarului ar în­
semna să prindem; păstrăvul când cu harponul, când
cu un cârlig descoperit sub lupă.
Dar pescarul e practic şi se descurcă şi în pro­
blema grea a nestabilităţii scalei. Când intră în pră­
vălie să cumpere cârlige, nu mai ţine seamă de ca­
priciile lui Ziegespeck, Storck, Belaco sau Hardy, ci
scoate rigla din buzunar şi măsoară cârligele. Mă­
soară distanţa între vârf şi partea internă a cotului
(Fig. 2). Şi el ştie că pentru păstrăvi lărgimea bună
variază între 3—6 milimetrii, pentru lipan 3—5 mm,
pentru clean şi crap 6—11 mm, mreană 9—12 mm. şi
aşa mai departe. Aşa recomandă Fellner. Şi ştiţi cine
e Fellner? Un fel de Comşa în ale vânătoarei. Ca­
saţie !
(Mă iertaţi Ionel şi Ieronim că nu chem de măr­
turie autoritatea voastră vânătorească, dar vedeţi,
din păcate voi aveţi şi calitatea de excelenţi avocaţi
şi ştiţi să transformaţi acelaş argument, când în pâi­
ne bună când în . . . cărămidă).
Dar să rămânem la discuţie. Alica vânătorească
se poate defini printr'o noţiune de algebră: un obiect
sferic. Dar cârligul e un complex anatomic. Priviţi la
figura alăturată (Fig 3) şi constataţi că partea a se
cheamă vârful sau capul cârligului, având şi o lim­
buţă ( b ) aspră şi ascuţită, partea a - c , este braţul,
c-d, este cotul sau genunchele, iar de aici se conti­
nuă în picior ( d - e ) care se termină în ochi sau ureche
( t ) . Ii mai lipsesc ceva măruntaie, vre'o câteva coas­
te şi puţin creer ca să fie aproape . . . homo sapiens.
In evoluţia lor cârligele s'au diferenţiat încetul
cu încetul în adevărate grupuri de rase. Cu toate că
această evoluţie nu pare a fi ajuns încă în faza ei
terminală şi cu toate că între diferitele rase deja bine
determinate există forme de tranziţie — ca şi între
rasele umane — totuşi se pot desprinde de pe acum
3 tipuri rasiale bine definite. Priviţi-le în figura ală­
turată (Fig. Nr. 4).
Primul — „Sneck-bent" —• pare a fi strămoşul
primordial, are aspect rigid cu un cot aproape per­
pendicular pe linia braţului şi a piciorului. Urmaşul
lui: „Round-bent" a luat o formă mai rotundă, cu un
cot cu trecerea în formă de cerc dela braţ la picior.
Cel de al 3-lea — „Limerick" — reprezintă forma
modernă aerodinamică — sau mai bine zis hidrodi­
námica. In acest ultim tip s'a eliminat tot ce a fost
empirisml sau capriciu în construcţia cârligelor şi î'a.
făcut apel la cunoştinţele de mecanică. Plecând dela
picior trecerea la cot se face aproape pe neobservate,
în schimb unghiul extern al cotului se înfundă adânc
sub braţ, prin ceea ce vârful cârligului se împinge
puţin înlăuntru. Prin această modificare a formei la
aparenţă puţin însemnată s'a obţinut un lucru de
mare importanţă. Cercetaţi cu atenţie. Inchipuiţi-vă
că prin sfoara legată de ochiul cârligului trageţi spre
d-voastră cârligul. Cum faceţi când smunciţi să agă­
ţaţi peştele. In cazul cârligului „Limerick" vârful câr­
ligului se mişcă aproape în linia de tracţiune, deci în
acel moment vârful cârligului isbeşte aproape perpen­
dicular suprafaţa în care urmează a se înfige. Cârli­
gele „Round-bent" şi
„Sneck-bent" lovesc
in carne ceva mai
pieziş şi prin aceasta
par a fi mai puţin a-
gere în prinderea peş­
telui. Aşa spune la
carte. In realitate
pescaru cari au ex­
perimentat toate va-
riaţiunile de cârlige
declară că toate sunt
bunei... dacă le ajută o
mână sprintenă. To­
tuşi lumea pescăreas­
că dă mai mare prefe­
rinţă „Limerick"-ului.
Avem şi o patologie a cârligelor. Şi încă una bo­
gată. Cu toate defectele „fizice" ce prezintă ele, ră­
mân totuşi foarte bune, ba unele din ele au primit
noui calităţi chiar prin defectele lor.
Astfel avem cârligul cu capul puţin aplecat în
dreapta sau spre stânga. Un fel de torticolis, prin
care capul iese din linia de plan a cârligului cu sco­
pul evident să înhaţe mtai uşor peştele. Natura a pro­
dus aici o varietate superfluă, fiindcă în realitate a-
cest cârlig nu s'a dovedit mai bun decât cel cu capul
drept. I-se dă oarecare preferinţă de pescarii râmaci,
cari susţin că prin capul aplecat se poate trage râma
în ţapă cu mai multă uşurinţă.
Altul a rămas cu capul după chipul şi asemăna­
rea strămoşească, dar îngână cu limba alături, la
dreapta sau stânga. Nici din aceasta creatură nu a
eşit un deosebit avantaj pentru pescar, ba din contră
unii pescari se plâng că se încurcă şi se pierde prea
adesea în rădăcinile şi plantele din apă.
Un cârlig ciudat, cu aparenţă de defect grav s'a
construit în Anglia de cunoscutul pescar Pennel. Pe
semne englezul a înţeles mai bine decât oricare altul
toate însuşirile bune şi rele ale celor trei forme de
bază de cârlige şi a încercat să construiască o nouă
formă care să moştenească numai calităţile bune ale
strămoşilor.
Dânsul desconsideră „Limerick-vX, dar nu este
mulţumit nici de „Round-bent" şi nici de Sneck-
bent". „Limerick"-ul — zice el are marea calitate că
se înfige puternic în gura peştelui. . . când reuşeşte.
Dar din cauza formei ce are — cu braţul şi vârful
adânc aplecat înspre lăuntru nu reuşeşte întotdeauna
să se agate în gura peştelui. A rămas, după părerea
lui prea puţin spaţiu liber între picior şi vârful câr­
ligului şi din această pricină buza peştelui se isbeşte
în picior şi nu în vârful prea aplecat şi ascuns sub
picior. La celelalte două forme, vârful cârligului a
rămas la distanţă suficientă de picior, dar tocmai
din aceasta cauză prinde adese în sec.
Englezul cântărind aceste defecte a căutat să le
elimine şi să scoată calităţile bune ale fiecăruia ca
să le concentreze într'o nouă varietate de cârlig. A
scos din cârligul „Sneck-bent" calitatea bună a lăr-
gimjei utile între vârf şi picior, iar din „Limerick" în­
suşirea practică a unghiului mort redus. Le-a turnat
la olaltă, le-a amestecat şi după multă trudă a eşit
o corcitură urâtă dar foarte practică (Fig. 4 a). Noul
descendent a moştenit girra largă a „Sneck-bent"-ului
dar nu a rămas nimic din „Limerick". S'a recurs a-
tunci la o intervenţie chirurgicală brutală şi a produs
o lordoză tocmai în
regiunea gâtului. A
rămas urât, dar „Pe­
nnel" este foarte
mândru de calităţile
lui excepţionale şi
nu conteneşte a-i a-
duce laude în toate
împrejurările. Totuşi
nu a găsit o între­
buinţare universală,
dar a rămas cârligul
— elită al pescarilor
Houn J-ienf muscari englezi.
In ultimul timp
s'a născut şi un
monstru. Ii lipseşte
limba, iar tatăl acestui monstru •— americanul
Jamison — văzându-1 atât de pocit i-a sucit capul cu
gândul evident să-1 ucidă. N'a murit dar a rămas
fără limbă şi cu capul sucit (Fig. 5). E bine că a ră­
mas în viaţă! Se spune că cu toate că îi lipseşte lim­
ba, prinde excelent şi are marele avantaj că nu pro­
duce decât o leziune minimală şi se scoate cu mare
uşurinţă din gura peştelui. Este cârligul care se poa­
te folosi cu mult succes la prinderea peştilor pentru
clocitorii sau repopulare. Şi mai prezintă şi o mare
bucurie pentru pescar, fiindcă te dispensează să porţi
în buzunar o pereche de foarfeci, ca să-ţi scoţi pan­
talonii din gura cârligului. Mi se pare că la noi nu a
fost încă încercat, dar dacă 1-a încercat cineva să
ştiţi că e bun. Dacă nu va fi bun, experimentatorul
ghinionist l-ar fi judecat de mult la moarte în coloa­
nele „Carpaţilor", altfel tace ca să râdă de panta­
lonii noştrii roşi de dinţii cârligului.
S'au născut şi gemeni, dar totdeauna lipiţi — ca
surorile siameze. Acest cârlig dublu are o întrebuin­
ţare relativ îngustă. Se foloseşte doar la confecţio­
narea muştelor artificiale pentru somoni. La noi îl
întâlnim rar în colecţiile muştelor pentru lipani. Se
presupune că la lipani sunt mai bune decât cele sim­
ple fiindcă s'ar înfige cu mai multă uşurinţă în gura
moale a lipanului. Se mai întrebuinţează în pescuitul
staţionar la momeala cu peşte natural.
Avem şi trei gemeni, născuţi teferi şi ageri mai
ales în prinderea peştilor carnivori (Fig. 6), Natura
le-a dat trei limbi ascuţite, tot atâtea braţe şi picioa­
re, dar numai un singur ochi comun. E cârligul care
caută potcă cu tot dinadinsul, cu ori câtă grije îl vei
înconjura te prinde de haină sau piele. Şi când crezi
că ai scăpat de o gură te prinde cu a 2-a şi cu a 3-a.
Poţi să încerci toate metodele infailibile, nu mai lasă
pantalonii din ghiară până nu tai cu foarfecile un ro­
togol din ei. Iar când ajungi acasă şi acoperi cuviin­
cios cu palma spărtura de un deget, familia are mo­
tive serioase să se întrebe dacă ai fost la pescuit sau
la duel.
Nu e agreat de pescari şi poate chiar din acest
motiv i-s'a rezervat o sferă de activitate ingrată. L-au
legat de coada nălucelor de metal şi e silit să alerge
cât îl ţine viaţa în urma acestor fantome străluci­
toare.
Degeaba îşi încearcă dinţii în pielea de metal a
nălucei, aici nu are ce prinde. Dar se răsbună cu
vârf şi îndesat când peştele răpitor crede a descoperi
în nălucă un peşte bolnav în luptă grea cu curentul
apei. Vai de acel peşte cu gânduri de canibal, căci în
momentul când a înghiţit prada înşelătoare simte
trei fulgerări de cuţit în fălcile lui crunte. Ghiarele
ascuţite intră adânc în carnea prăzii luându-şi răs-
bunare pentru viaţa-i ingrată de sclav rătăcitor.
Avem cârlige „oarbe", născute fără ochi, la cari
piciorul se termină drept parcă ar fi amputat, sau
în locul ochiului apare un alt organ care se aseamănă
UN PARADIS DISTRUS
A m avut fericirea să-mi petrec anii adolescenţei In
colţul de sud-ost al Carpaţilor. Îmi aduc a m i n t e de icoa­
nele m i n u n a t e ale Văii i i m i ş u l u i şi a P r a h o v e i cu o floră
neîntrecută, bogată, variată, splendidă. Apa T i m i ş u l u i şi
P r a h o v i ţ a se p r ă v ă l e a u la vale verzi-smarald, cu ful­
gerarea d e a s ă a păstrăvilor. Pe subt crengile plecate să­
geta pescăruşul verde şi m i e r l a de apă se tupila pe bolo-
vanii-insule.
Azi se m a i g ă s e s c în acele m i n u n a t e ape păstrăvi?
Oare pescăruşul şi m i e r l a de a p ă m a i înviorează peisajul?
Prahoviţa se varsă la Azuga în P r a h o v a : u n u l din râu­
rile cele m a i î n c â n t ă t o a r e ale m u n ţ i l o r noştrii. şi după-
cum îmi aduc a m i n t e , ca şi alţi o a m e n i din vremile vechi.
— o apă a b u n d e n t ă în păstrăvi. Apoi s'au a ş e z a t aici fa­
brícele. A z u g a a devenit u n orăşel i n d u s t r i a l şi fabrícele
au început s ă verse în cristalul Prahovei m u r d ă r i i l e lor
grele. F ă r ă respectul legilor, fără control, a u început şi
continuă încă s ă o t r ă v e a s c ă apa, u c i z â n d toate vietăţile
ei. P ă s t r ă v i i s'au î m p u ţ i n a t , apoi a u pierit. In locul clă-
bucilor străvezii, în care se f ă r â m a a p a f r ă m â n t a t ă , în
coturi azi se a d u n ă s p u m e l e murdare, uleioase, a scursu­
rilor de fabrică. Apa Prahovei s c h i m b ă culoarea zilnic,
cu o ureche astupată (Fig. 7). Sunt cârlige cu între­
buinţare limitată, nici unul nu se întrebuinţează la
confecţionarea muştelor, unde şi-a luat locul în mod
exclusiv cârligul cu ochi. Ambele se folosesc la pes­
cuitul staţionar cu momeală naturală (râme, lăcuste,
etc).
Credeţi că am terminat? A nu! Abia am înce­
put, abia am atins în fugă o parte din însuşirile va­
riate şi complicate ale armei noastre. Dar cu toate că
ar fi multe de spus mă opresc. Mă opresc fiindcă
mi-e teamă că vom convinge cu prea mare uşurinţă
prietenii din tabăra contrară şi vor năvăli — arun-
cându-şi arma — în tranşeele noastre. Şi fiindcă ei
nu sunt pregătiţi sufleteşte pentru branşa noastră se
va naşte bucluc. Mi-e teamă că vor suferi o deziluzie
văzând munca noastră în linişte şi şoaptă în loc de
bubuituri de arme şi urlete de gonaşi. Deci iubite nou
adept, treci purgatoriul meseriei noastre şi schimba­
te. Află că la noi norul de fum şi bubuitul care cu­
tremură pământul şi apele e crimă şi nu virtute, ca
la voi. Şi când vrei să te lauzi cu isprăvile tale ex­
traordinare nu e nevoe să sperii lumea imitând răc­
netul hamerless-ului tău, ci rămâi mut, te propteşti
zdravăn în picioare, întinzi cât poţi braţul stâng şi
loveşti voiniceşte cu muchea mâinei drepte bicepsul
cât mai aproape de umăr, ceea ce însemnează: „atât
de mare a fost"! Dar pregăteşte-te cuminte şi treptat
pentru această „vorbă", altfel ajungi să râdă lumea
la baie de vânătaele şi bătăturile tale profesionale.
d u p ă c u m r ă v a r s ă u n a sau cealaltă fabrică speciala ei
m u r d ă r i e în ea.
Oare de ce e atât de n e g l i j a t ă a c e a s t ă splendidă apă,
din partea autorităţilor care a u datoria să controleze a-
plicarea m ă s u r i l o r de a p ă r a r e a peştilor î m p o t r i v a otră­
virii cu rezidiile fabricelor? Valea Prahovei, înşiruire de
m i n u n a t e s t a ţ i u n i climaterice, e lipsită de f r u m u s e ţ a unei
ape curate de m u n t e , e lipsită de u n a dintre atracţiile ei
principale n a t u r a l e — posibilitatea ca vizitatorii ei s ă exer­
cite sportul pescuitului. Câţi amatori n u s'ar î n ş i r a pe
zecile de km. de apă de m u n t e în c ă u t a r e a p ă s t r ă v u l u i , —
dacă P r a h o v a ar redeveni ceea ce a lăsat-o D u m n e z e u să
fie, şi n u o rabdă o a m e n i i s ă r ă m â n ă : raiul păstrăvilor.
In 2 ceasuri sportivul din Capitală ar fi pe m a l u l ei, du­
când şi m a i m u l t ă v i a ţ ă — v a r a — în s t a ţ i u n i l e de acolo.
Şi toate aceste au u n s i n g u r leac: Să fie aplicată le­
gea, industriile care î n o a t ă î n bani să fie obligate de fapt
s ă facă î n s t a l a t i u n i l e de epurare a apei, de evitare a otră­
virii P r a h o v e i !
Direcţia V â n ă t o a r e i şi a pescuitului în apele de m u n ­
te, chiar Oficiul N a ţ i o n a l de T u r i s m au datoria s ă inter­
vină. Şi fără întârziere! S. S. R.
 DISCUŢII
j.
O rectificare
Viaţa cinegetică a României, în desvoltarea ei ne­
încetată, îşi are o g l i n d a l u n a r ă în slova celor d o u ă re­
viste v â n ă t o r e ş t i ale noastre. Cuprinsul lor are şi o va­
loare d o c u m e n t a r a , şi cei de azi, ca şi cei de m â i n e îşi
trag cunoştinţele din p a g i n e l e „Carpaţilor" şi a „Revistei
Vânătorilor".
Din a c e a s t a cauză, şi fiind în c u n o ş t i n ţ a n e m i j l o c i t ă
a faptelor, îmi ţin de datorie să fac u r m ă t o a r e l e două
rectificări:
In articolul „Contribuţiuni la cunoaşterea valoarei
economice a vânatului nostru' 1
publicat în Nr. 12/940 al
Revistei Carpaţii, DI Dr. George D. Vasiliu Şeful Secţiei Ci­
negetice din Institutul N a ţ i o n a l Zootechnic, tinde să de­
finitiveze ca adevăruri, u n e l e a f i r m a ţ i u n i cari nu cores­
p u n d realităţilor.
In s u s zisul articol se afirmă: „ D u p ă statistica v â n a ­
tului î m p u ş c a t î n 1938/39 întocmită prima dată la noi in
ţară, de către S e c ţ i u n e a Cinegetică a I n s t i t u t u l u i Naţio­
n a l Zootechnic, e t c . . . , i a r m a i departe, la u r m ă a d a u g ă :
„Au î n s ă m e r i t u l de a fi primele î n istoria v â n ă t o a r e i
noastre. Ele au fost obţinute prin munca migăloasă de fie­
care zi a personalului Secţiunei Cinegetice din Institutul
Naţional Zootechnic şi cu c o n c u r s u l neprecupeţit al D-lor
Inspectori de v â n ă t o a r e judeţeni", p e n t r u ca la u r m ă s ă
închee: „Secţiunea Cinegetică d i n Institutul N a ţ i o n a l Zoo­
technic trece steagul c a m a r a z i l o r dela Institutul de Cer­
cetări Forestiere, s p u n â n d u - l e : Noi am început, voi con­
tinuaţi până la biruinţă".
Şi a c u m s ă a r ă t ă m r e a l i t a e a a ş a c u m se prezintă.
î n c e r c ă r i statistice s'au făcut şi î n a i n t e şi ca să pre­
cizăm, d ă m cele î n c e p u t e de s u b s e m n a t u l î n c ă d i n a n u l
1932. S'au c o n c e p u t formulare p e n t r u s t a t i s t i c a generală,
poate prea complicate, dar cari într'o b u n ă m ă s u r ă a u
fost complectate şi î n parte chiar centralizate. N u m a i cu
o m e n t a l i t a t e şi o politică v â n ă t o r e a s c ă greşit î n d r u m a t ă ,
care a m e r s p â n ă acolo că a c o n f u n d a t rostul v â n ă t o a r e i
cu a r e n d a r e a dreptului de v â n a t şi care judeca activita­
tea d u p ă n u m ă r u l hârtiilor intrate, nu s'a putut a j u n g e
la u n rezultat. Materialele au r ă m a s neprelucrate din
lipsă de personal.
Tot la î n d e m n u l s u b s e m n a t u l u i , spre a pune la dis­
poziţie vânătorilor a m a t o r i s t r ă i n i date precise a s u p r a te­
renurilor de vânat din ţară, a m cerut şi primit dela o
m a r e parte din arendaşii principali, toate datele necesare
cu lămuriri, m e m o r i i şi fotografii. Pe m ă s u r ă i n s ă ce so­
s e a u aceste date erau î n m o r m â n t a t e într'un sertar, ca s ă
n u m a i v a d ă l u m i n a zilei.
Mai târziu, î n a n u l 1938, la p r o p u n e r e a d-lui Inginer
Silvic A. Comşia, pe a t u n c i Inspector G-ral al Vânătoarei,
s'a e m i s ideea de a se lega s t a t i s t i c a de individ şi deci de
p e r m i s u l de vânătoare. Rezultatul n u a întârziat s ă se
arate, i a r datele statistice s u n t a c t u a l centralizate cu tot
i n c o n v e n i e n t u l lipsei de personal.
La acestea trebue a d ă u g a t ă o altă lucrare concepută
tot de d-sa şi a n u m e trimiterea de schiţe de p l a n ocoale­
lor silvice, cari u r m a u s ă le complecteze cu date privind
repartiţia şi densitatea v â n a t u l u i în vederea întocmirei
u n e i hărţi zoogeografice. Toate aceste date se g ă s e s c la
Direcţia Vânătoarei şi dl Dr. V a s i l i u are c u n o ş t i n ţ ă de
ele.
Pe acele t i m p u r i a m judecat destul de a s p r u dispo­
ziţia dată de dl Comşia de a n u se da m a t e r i a l e l e statis­
tice la î n d e m â n a celor ce se interesează de a c e a s t ă ches­
tiune, p â n ă ce n u s u n t prelucrate şa publicate de către
i n s t i t u ţ i a s u b conducerea căreia s u n t adunate, deoarece
în judecata mea, c o n d u s n u m a i de grija a s i g u r ă r e i b u n u ­
lui m e r s al treburilor instituţiei, g ă s e a m foarte logic ca
aceste m a t e r i a l e să stea la dispoziţia celor interesaţi, cu
atât m a i m u l t cu cât conducerea treburilor vânătoreşti,
era departe de a le da i m p o r t a n ţ a ce o m e r i t a u şi deci de
a p u n e la î n d e m â n ă mijloacele necesare. Ca dovadă a
celor de m a i s u s stă concursul dat de s u b s e m n a t u l auto­
rului articolului prin: corectarea datelor greşit prezen­
tate de către o parte din l u m e a vânătorească, care din a-
n u m i t e interese exagerează s a u d i m i n u i a z ă cantitatea de
v â n a t recoltat; prin p u n e r e a la dispoziţie a materialelor
statistice deja existente la Direcţia Vânătoarei; c u m şi
prin î n d r u m a r e a evaluărei şi interpretărei acestor date,
fapt credem de o i m p o r t a n ţ ă capitaîă.
Totodată materialele statistice dela expoziţia din
1940 a u fost întocmite şi cu c o n c u r s u l s u b s e m n a t u l u i atât
î n ce priveşte verificarea cât şi într'o oarecare măsură,
m o d u l de prezentare. N u - m i fac din a c e a s t a u n titlu de
glorie, deoarece m a t e r i a l u l prezentat este departe de a fi
ceva definitiv. Toate aceste date trebuesc corectate d u p ă
o serie de factori şi comparaţii, spre a se p u t e a c ă p ă t a re­
zultate — cât m a i apropiate de realitate.
Acestea a u fost motivele, care a u d e t e r m i n a t publica­
rea datelor statistice culese, şi socotesc, că acest valoros
m a t e r i a l brut nici n u p u t e a fi publicat subt s e m n ă t u r ă
privată, a p a r ţ i n â n d ele Ministerului. O publicare grăbită,
poate a v e a darul noutăţii, dar are m a r e l e defect al lipsei
de temeinicie.
Tot din lipsă de informare p r e c i s ă Dl S. V u l c u i n
articolul d-sale „ P ă s t r ă v u l Curcubeu (American) î n apele
noastre de m u n t e " publicat î n Nr. 9—10/1940 al revistei
„Carpaţii", dă aprecieri şi a f i r m a ţ i u n i cari n u corespund
tocmai realităţei. Cităm: „Dl Dr. Vasiliu, specialist teo­
retic şi practic, este u n u l d i n cei m a i b u n i c u n o s c ă t o r i din
ţară a problemei p e s c u i t u l u i î n apele de m u n t e , u n exce­
lent organizator al problemei, datordndu-se fiinţa legei
în prezent în vigoare, tot activităţei, d-sale" . ..
Aprecierile d-lui S. V u l c u s u n t n a t u r a l b a z a t e pe re­
zultatele aparente văzute î n a n s a m b l u l lor, fără î n s ă a
c u n o a ş t e m o d u l c u m s'a p u t u t a j u n g e la ele. L a aceste
rezultate a contribuit î n cea m a i l a r g ă m ă s u r ă m u n c a şi
priceperea n e c o n t e s t a t ă î n m a t e r i e a d-lui B r ă t e s c u Voi-
neşti, Inspectorul General de pescuit, care n u n u m a i că
a dat directive, dar foarte adesea v e n e a şi lucra la birou
referatele ş i deciziunile curente. I n ce priveşte l e g e a pes­
c u i t u l u i î n apele de m u n t e , la v e n i r e a d-lui Dr. V a s i l i u ,
era de m u l t definitivată şi p u s a l a punct. La a c e a s t a a u
lucrat i n t e n s dl I. B r ă t e s c u Voăneşti, Dl Prof. Lalu, Ionel
P o p , dl Istrate, dl C. Gh. A l e x i a n u , Consilier Crăciunescu,
Al. B r ă t e s c u Voineşti şi alţii, cari a u discutat şi întors
pe toate părţile problema p e s c u i t u l u i î n apele de m u n t e .
N a t u r a l că aceste a f i r m a ţ i u n i ale d-lui V u l c u s u n t
datorate n u m a i lipsei de posibilitate de informare.
Ing. C. C E A U Ş U
Subdirector Dir. V â n ă t o a r e i
II.
La „Art. 32«
Cu o amabilitate şi c u v i n t e cari m i - a u c a m înspăi-
m a t modestia, d. D. Aniţei, binevoeşte să m ă a l e a g ă ar­
bitru în pricina d-sale cu art. 32. (A se vedea „Art. 32",
„Carpaţii" 1/1941, pag. 19). Ii m u l ţ u m e s c pentru deosebita
cinste.
R e z u m pricina: d. Aniţei v e n e a de departe, î n sanie,
spre casa p ă r i n t e a s c ă ; u n biet iepure r ă n i t de braconier
îi iese în cale, fugărit de u n d u l ă u ; cu puterile din u r m ă
.iepurele s'a ferit odată, de două ori din dinţii bestiei; d. A-
niţei p u n e capăt tragediei: cu u n foc sfârşeşte iepurele de
chinuri, cu altul câinele; c â n d s ă plece cu s a n i a m a i de­
parte, apariţia j a n d a r m u l u i : i n s t r u m e n t a r e p e n t r u delict,
potrivit art. 32: u r m ă r i r e de v â n a t r ă n i t pe teritoriu
străin. Dl Aniţei protestează: n'a vânat, n'a urmărit, a
c u r m a t u n chin. Şi se i n d i g n e a z ă contra art. 32, care, din-
tr'un cuget curat de a d e v ă r a t ă omenie, face u n delict cu
toate supărările ce i se leagă.
Şi m ă întreabă: eu ce-aşii fi făcut?
R ă s p u n d : aşi fi făcut, foarte probabil, ca şi d-sa, —
cu condiţia s ă n u profit î n nici u n fel de iepure, bineîn-
.ţeles. In tot cazul să-mi dea voie sâ-i s t r â n g m â n a , de de­
parte, p e n t r u c ă a făcut a ş a c u m a făcut. Prietenii acestei
reviste a m î n v ă ţ a t să-i r e c u n o a ş t e m destul d-lui Aniţei
delicateţa de simţire ca s ă n u ne î n d o i m de cugetul curat
care 1-a m â n a t î n a c e a s t ă pricină. Noi îl c u n o a ş t e m .
Dar să n u se supere d-sa nici pe j a n d a r m , nici pe
art. 32: nici unul, nici altul n u citesc „Carpaţii".. . .
Se vede î n s ă i m e d i a t că din cazul p u s de d. Aniţei
se desprinde ceva care depăşeşte cu m u l t u n biet articol
de lege. Ceeace vine a c u m în discuţie e foarte d e s b ă t u t a
problemă a intenţiunii în Drept. Subiectul e vast şi inte­
resant. Dar pentru nevoile noastre ne putem m ă r g i n i la
u n aspect.
P o a t e legea s ă ţ i n ă s e a m a de toate a s c u n s e l e intenţii
ale fiecăruia? N u poate. Şi nici n u vrea, adesea. B o l n a v u l

c o n d a m n a t , de pildă, chinuit, s f â ş i a t de dureri cumplite,
n u poate fi izbăvit totuşi, nici de medic, nici de rudă. „0-
morul din m i l ă " nu-1 a d m i t e legea. Intenţia poate fi bună
şi curată, dar m o t i v e de ordin moral, de teamă de abu­
zuri, p r e c u m p e n e s c pentru legiuitor. Legiuitorul nu îngă­
duie — altă pildă — nici s ă furi, deşi ai fi vrut n u m a i s ă
ajuţi u n m u r i t o r de f o a m e . . . Intenţia era de cea m a i
curată omenie. Intenţia . . . D a r n u s'a descoperit î n c ă
mijloc care s ă poată desvălui intenţia — cea bună, de cea
rea. Şi ar fi prea uşor, In adevăr, ca delictul s a u c r i m a
să ia m a s c a bunei intenţii. Se zice că şi iadul e pavat cu
bune intenţii. Cât despre Ilie Taegât — din m a r g i n e a sa­
tului, ştiţi, — ar deveni deodată cel mai plin de u m a n i ­
tare i n t e n ţ i u n i : toţi iepurii n'ar m a i fi fiind decât şchiopi
şi schilozi peste c â m p u r i . . .
M'am făcut oare destul de înţeles? N ă d ă j d u e s c .
Are vreo v i n ă art. 32? Desigur că nu. Intenţiile nu-1
privesc. Şi nici n'ar p u t e a s ă le prevadă şi înşirue pe toa­
te, şi nici n'ar p u t e a s ă desvălue, în a d â n c u l ei, u n a m ă ­
car.
Şi are j a n d a r m u l vreo vină? N'are. Ba da, staţi, are.
Are d i n t â i u că n u citeşte „Carpaţii"; şi-apoi p e n t r u c ă a
fost superficial. Căci, în cazul în speţă, s'a a g ă ţ a t n u m a i
de art. 32. Ar fi trebuit, dacă cunoştea legea, s ă aibă în
vedere şi art. 6, prin care nimeni n'ar voie s ă vâneze pe
teren străin, şi art. 32 cu pricina, şi art. 73 cu s a n c ţ i u n i l e
la art. 6, şi art. 80 cu s a n c ţ i u n i la art. 32 — şi, în fine,
art. 75 care pedepseşte v â n ă t o a r e a prin mijloace neper-
mise: căci v â n ă t o a r e a din sanie e mijloc n e p e r m i s potri­
vit prevederilor în vigoare. M a x i m de pedeapsă, în acest
caz, aşa: 2 ani închisoare şi 5000 lei a m e n d ă . . .
Mă cutremur, d-le Aniţei! Eraţi în sanie, nu?
Dar, cu cât împlinirea unei fapte bune e m a i împrej­
m u i t ă de primejdii, cu atât e m a i de preţ, nu-i aşa?
Şi cu toate că n u se prea potriveşte cazul nostru cu
la ce se g â n d e a contesa La Suze, îmi place să termin cu
u n adorabil c u v â n t al acestei ades îndrăgostite d o a m n e :
In cumpanâ...
„Tout le devoir du m o n d e ne v a u d r a j a m a i s u n e faute
que l'on c o m m e t pai tendresse*. Tôt de i n i m â e vorba, d-le
Aniţei, nu? . . .
Col. C. llosetti-Bălănesat
III.
Confiscarea armelor de vânătoare
cu glonţ
Dl Coriolan Vida, Preşedintele U n i u n e i de v â n ă t o a r e
„Cerbul" din Reşiţa, ne-a adresat la 20 Februarie o tele­
g r a m ă , cerându-ne m o d e s t u l nostru ajutor. S ă l ă m u r i m
pe cei în drept, că este eronată m ă s u r a , care s'a luat în a-
ceea parte a ţării: toate a r m e l e de vânătoare cu glonţ
vor fi confiscate, trecute în patrimoniul statului, şi apoi...
trimise la Târgoviştc pentru a fi distruse.
A m făcut ce biata a m putut, în special a d r e s â n d u - n e
„Uniunei" noastre din Bucureşti, şi sperăm, că a r m e l e ca­
m a r a z i l o r noştri bănăţeni a u putut evita p u ţ i n g l o r i o a s a
soartă ce li se m e n i s e . Dar a c e a s t ă c h e s t i u n e cere s ă fie
d i s c u t a t ă şi public, deoarece adeseori şi aproape pretu-
tindenea î n t â l n i m porniri împotriva acestor fel de a r m e
de vânătoare. Iată deci câteva, foarte succinte conside­
rente, care tind a arăta, că a r m e l e de v â n ă t o a r e cu glonţ,
nu trebuesc tratate altfel, ca celelalte a r m e de v â n ă t o a r e .
Mai întâi: P e n t r u unele regiuni, pentru a n u m i t fel
de v â n ă t o a r e a r m e l e cu glonţ s u n t cu desăvârşire nece­
sare. Să n u i n s i s t ă m a s u p r a dispoziţiunilor legale, c a r e
ne poruncesc, cu s a n c ţ i u n i severe, că în unele s ă l b ă t ă c i u n i
(d. e. cerb, căprior, capră neagră), n u este î n g ă d u i t s ă
tragem decât cu glonţ. La u r m a urmei o dispoziţiune le­
g a l ă poate fi atât de u ş o r m o d i f i c a t ă cu u n decret-lege de
două şire, apărut in „Monitor". Dar c u m vrei să v â n e z
eu mistreţul, cerbul, ursul, d a c ă n u a m a r m ă cu glonţ?'
S ă trag cu poşuri, s a u s ă m ă întorc la s t r ă b u n a m e t o d ă ,
să tai scrijele din piciorul c e a u n u l u i şi să-mi încarc a r m a
.lisa cu a c e s t e . . . proiectile? In chip legal, în chip corect,
cu n ă d e j d e de s u c c e s şi de cât m a i p u ţ i n ă s u f e r i n ţ ă pen­
tru v â n a t , s u n t cazuri, când n u pot v â n a decât e x c l u s i v
cu a r m a cu glonţ. Aşadar, deosebirea, pe care o fac ade­
seori funcţionari neversaţi î n m a t e r i a vânătoarei, că „poţi
v â n a şi cu a r m a cu alice, cea cu g l o n ţ e superfluă", se
î n t e m e i a z ă tocmai pe lipsa de cunoştinţe a acestor feţe
oficiale.
Dar să m e r g e m m a i departe. N u a v e m nici u n cu­
v â n t de spus, p e n t r u a p ă s t r a în s t ă p â n i r e a v â n ă t o r i l o r
„carabinele transformate", pe care le î n t â l n i m a t â t de
des. Aceste s u n t într'adevăr a r m e militare, furate d i n ave­
rea statului, şi cărora li s'a f ă c u t o . . . toaletă, p e n t r u a
fi m a i greu recunoscute, s a u p e n t r u a fi m a i î n d e m â n o a -
se la vânătoare. Iar cartuşele cu care se trage din ele s u n t
de a s e m e n e a b u n u r i furate dela stat. Deci toate aceste
„arme de v â n ă t o a r e " trebue s ă fie restituite, pot fi con­
fiscate pe b u n ă dreptate. S ă n u m a i vorbim de ele, ci de
adevăratele a r m e de v â n ă t o a r e , cu glonţ.
O carabină, u n drilling — fiindcă şi acesta e „ a r m ă
cu glonţ" — reprezintă o avere, cel p u ţ i n atât de mare,
ca o a r m ă cu alice, obişnuită. P â n ă s ă a j u n g ă u n biet vâ­
nător s ă aibă o a s e m e n e a a r m ă , visează la ea cu anii, o
caută p r i n toate cataloagele, se sfătueşte cu toţi prietenii,
— îşi trage dela gură, m a i m i n ţ e ş t e şi pe cruţătoarea so­
ţie, care n u are s i m ţ p e n t r u a s e m e n e a c h e l t u e l i . . . fără
rost, ca î n sfârşit s ă aibă o c a r a b i n ă cu repetiţie, s a u o
a r m ă cu glonţ b a s c u l a n t ă . A î n g r o p a t î n ea trudă, bani,
i n i m ă , iluzii, nădejdi. E deci pentru el o m a r e valoare. Şi
iată, trebue s ă o predee, la cutare c a z a r m ă , s a u primărie,
s a u post de jandarmii. Intr'un colţ de c a m e r ă u m e d ă s t a u
a r u n c a t e zeci şi sute de arme, bune-rele. A r m a cea s c u m ­
pă şi îndrăgită, face o curbă p r i n aier, şi cade şi ea dea­
s u p r a m o r m a n u l u i , ca în c u r â n d s ă fie acoperită de alte
şi alte arme. O v a m a i vedea vreodată? Oare nu-i v a f i . . .
s c h i m b a t ă ? In ce hal o v a m a i vedea? m â n c a t ă de r u g i n ă ,
inutilizabilă, cu oţelele rupte, cu p a t u l c r ă p a t . . . In m e ­
toda de a s t r â n g e şi a „păstra" a r m e l e s c u m p e de v â n ă ­
toare, şi m a i ales cele cu glonţ, a t â t de g i n g a ş e , e o bru­
tală nesocotire a valorii, care n u e n u m a i a bietului vâ­
nător, ci e o a r e c u m şi a c o m u n i t ă ţ i i .
„Da, î n s ă a r m e l e cu glonţ prezintă u n pericol înzecit
pentru s i g u r a n ţ a publică". S u n t într'adevăr vorbe goale
aceste a r g u m e n t a ţ i i . Să v e d e m : Câte crime, câte atentate
s'au s ă v â r ş i t cu a s e m e n e a a r m e de v â n ă t o a r e cu glonţ?
Spre r u ş i n e a şi durerea n o a s t r ă , î n anii d i n u r m ă a u
fost s ă v â r ş i t e sute de o m o r u r i — c r i m e cu s u b s t r a t poli­
tic, — şi de s u s în jos, şi de jos în sus. D i n cele m u l t e
sute (oare n u mii?), a fost vre-una s ă v â r ş i t ă cu a r m ă de
vânătoare, s a u m a i apropiat de discuţia n o a s t r ă , cu a r m ă
de v â n ă t o a r e cu glonţ? I m a g i n a ţ i - v ă u n atentator, care
pândeşte v i c t i m a la colţ de stradă, s a u la ieşire din gară,
în spate cu u n drilling, s a u cu u n „Brenecke" 8X64, l u n g
de u n s t â n j e n . E ridicol! Se va s p u n e însă, că a r m e l e cu
glonţ de v â n ă t o a r e poartă departe. N e r u g ă m a ni se ară­
ta, ce atentate s'au s ă v â r ş i t la noi s a u aiurea, t r â g â n d u -
se dela d i s t a n ţ ă de 100, 200 s a u 300 metri. Toate a u fost
s ă v â r ş i t e la distanţe m i n i m a l e , între împrejurări care
deadreptul exclud utilizarea unei a r m e de v â n ă t o a r e cu
glonţ.
D a r s ă trecem dela a r m ă la om. In cei din u r m ă zece
ani, bietele n o a s t r e a r m e de v â n ă t o a r e au făcut de n e n u ­
m ă r a t e ori d r u m u l . . . pribegiei, întorcându-se unele la . . .
vetrele lor. Cine a u r m a t i m e d i a t poruncile de s t r â n g e r e
a armelor? Vânătorii cinstiţi, cei cu hârtiile în regulă,
cei cu sufletul şi cu g â n d u l în regulă, cei pe care autori­
tăţile îi ştiu că a u la casa lor a r m ă , pe care îi pot con­
trola oricând, pe care îi cunosc. Braconierii, bandiţii, a-
tentatorii s'au l ă p ă d a t de uneltele lor tăinuite? Nici po­
veste! S ă se descopere ei ca purtători de a r m e fără per­
m i s , şi s ă înfunde p u ş c ă r i a „pe gratis", — s a u să se lip­
s e a s c ă de mijloacele îndeletnicirii lor? Aşa a u r ă m a s răs­
p â n d i t e în ţ a r ă zeci de m i i de revolvere (ce b l ă s t ă m a t ă
a r m ă ! Nu produci cu ea decât atentate şi accidente. In
afară de militari, a ş opri portul ei cu desăvârşire!), şi
m i i şi m i i de a r m e clandestine, în m a r e parte a r m e mili­
tare furate. Ne r u g ă m s ă se cerceteze de nou: între toţi
atentatorii şi infractorii, câţi au fost posesori de p e r m i s
de vânătoare? Noi a m putea p u n e r ă m ă ş a g , că nici unul,
şi n u v a fi o m cu j u d e c a t ă şi de bunăcredinţă, care n u v a
c o n s t a t a a l ă t u r e a de noi, că v â n ă t o r i i s u n t o a m e n i de
omenie, de ordine, departe de b a n d i t i s m e şi atentate.
î m i a r g u m e n t a însă odată o faţă oficială. „Bine,
bine! D-ta v â n ă t o r n u vei utiliza a r m a î n scopuri nele­
giuite. Dar cine m ă asigură, că n u va a j u n g e a r m a D-tale
în m â i n i păcătoase"? Iarăşi vorbă fără rost. Eu a r m a mi-o
grijesc ca ochii din cap. De s'ar î n t â m p l a să d i s p a r ă d i n
locul ei, n e î n t â r z i a t aş face tărăboi, reclamaţii, cercetări
e t c . — La „rebelii" din Ianuarie s'au g ă s i t vre-o zece m i i
de „arme de vânătoare" (e de v ă z u t ce fel de a r m e sunt a-
ceste într'adevăr). Dar de u n d e şi le-au procurat ei oare?
Le-au furat de p r i n casele vânătorilor? Atâta a m a r de ar­
m ă furată pe neobservate? De u n d e ! A v e a u pe la prefec­
turi, poliţii, etc. m a g a z i i întregi de arme, a d u n a t e de pe
la v â n ă t o r i în u r m a diferitelor porunci generale s a u spe­
ciale. Le-au l u a t ca din prăvălie, — a d e c ă cei m a i m u l ţ i
le-au p r i m i t . . . cadou, dela cei ce trebuiau s ă le păstreze.
Şi între aceste, câte a r m e cu glonţ? De sigur, că foarte
puţine. Şi ce s ă facă cu aceste a r m e de v â n ă t o a r e cu
glonţ? De u n d e cartuşe? U n d e e p r ă v ă l i a din R o m â n i a
care m a i are u n s i n g u r cartuş de a r m ă de v â n ă t o a r e cu
glonţ?
Când scriu aceste lucruri îmi fuge privirea spre pa­
noplia u n d e ar trebui să stee î n ş i r a t e f r u m o s ca şipcile
orgăi, armele mele de vânătoare. î m i i m a g i n e z la locul ei
c a r a b i n a b a s c u l a n t ă , cu u n s i n g u r foc 6,5X56, întruchi­
p a r e a s u p r e m u l u i m e ş t e ş u g armurier, î n c ă l e c a t ă de o lu­
netă cu m a r e luminozitate, de e x t r e m ă precizie; — l â n g ă
ea are locul u n „ M a g n u m " 8 X 6 0 cu care a m î m p u ş c a t în
locurile a c u m răpite atâţia cerbi, cu care şi-a î m p u ş c a t
şi fiul m e u primii lui cerbi; — a l ă t u r e a e „lăstarul" Bre­
necke 8X64, pe care a m dat preţul alor d o u ă perechi de
boi îngrăşaţi, — m a i a r e loc acolo, n e m i ş c a t ă de 25 de
ani, o b ă t r â n ă a r m ă , î n c ă tot voinică, cu care u n oare­
care B a r o n Mannsfeld din V i e n a î m p u ş c a s e prin a n i i 18
90 elefanţi şi lei, şi rinoceri. P e a t u n c i era a r m ă neîntre­
cută, ieşită din m â n a vestitului J o h a n n Springer. Eu a m
m a i doborât cu glonţul ei de cal. 20 vre-o 3—4 mistreţi,
pe când e r a m t i n e r e l . . . Şi privind a ş a aceste locuri ră­
m a s e goale, şi altele de l â n g ă ele, m ă g â n d e s c şi m ă căz­
n e s c s ă ghicesc, care ar fi oare a r g u m e n t u l valid, pentru
ca aceste a r m e de preţ mare, atât de s c u m p e m i e , cu
desăvârşire inofensive din p u n c t u l de vedere al securităţii
publice, s ă fie d u s e la . . . Târgovişte şi să fie „topite", —
c u m s e j ă l u i a Dl preşedinte Coriolan Vida d i n Reşiţa?
Şi Direcţiunea v â n ă t o a r e i şi „ U n i u n e a " a u datoria
s ă l ă m u r e a s c ă pe cei de s u s în a c e a s t ă materie, — şi n u
de m â n t u i a l ă , ci cu toată r â v n a şi energia. P r e a p u ţ i n m ă
vor m â n g â i a ş e m e l e de o r g a n i z a r e ale serviciului v â n ă t o a ­
rei, s a u expoziţiile de v â n ă t o a r e , s a u revistele, — d a c ă
a r m e l e m e l e cinstite vor fi topite la Târgovişte! Şi plân­
gerea bieţilor vânători r ă s p â n d i ţ i pe toate depărtările ţă­
rii se pierde în datul din u m e r i n e p u t i n c i o s al d o m n u l u i
j a n d a r m s a u ofiţer inferior, care „capătă ordin", — iar
d i s c u ţ i u n i l e „academice" din periodice s u n t celebrul g l a s
d i n pustie. „C".
IV.
Noul permis de vânătoaie
D i r e c ţ i u n e a V â n ă t o a r e i a alcătuit pentru a n u l 1941—
42 u n n o u tip de p e r m i s de v â n ă t o a r e , i n afara u n o r m o ­
dificări de text, şi o m a i exactă precizare a u n o r opre­
lişti, modelul n o u n u va m a i a v e a s i s t e m u l categorisirii
opocelor libere prin graficul cu pătrăţele obişnuit, ci va
înşira u n a după alta speciile de v â n a t , a r ă t â n d u - s e în
dreptul fiecăreia de când p â n ă când e liberă v â n a r e a ei.
A m i n t i m , că la Direcţia V â n ă t o a r e i se s t u d i a z ă s i m ­
plificarea procedurei de dobândire a p e r m i s u l u i . Se tinde
a se e l i m i n a seria de retorte biurocratice prin care trebue
să treacă biata petiţie — şi o m u l d u p ă ea — p â n ă să re­
zulte u n p e r m i s de vânătoare. Găsirea u n u i s i s t e m m a i
expeditiv n u e î n s ă lucru uşor, a v â n d în vedere, că tre-
b u e s c a r m o n i z a t e cu interesele vânătorilor şi cele ale ad-
m i n i s t r a ţ i u n e i fiscului, şi cele ale serviciilor de s i g u r a n ţ ă .
Intr'o conferinţă, la care a u l u a t parte şi delegaţii Minis­
terelor de F i n a n ţ e şi de Interne, s'au prezentat diferite
proiecte, voind s ă se i n t r o d u c ă noul s i s t e m chiar d i n a n u l
acesta. S'a căzut î n s ă de acord a s u p r a a m â n ă r i i pentru
a n u l viitor, pe deoparte pentru a m a i c o n s u l t a şi l u m e a
v â n ă t o r e a s c ă din afară, a m a i colecta n o u i idei, şi apoi a
desluşi de cu b u n ă vreme publicul a s u p r a nouei metode.
S p e r ă m , că la a c e a s t ă rubrică destinată discuţiilor,
să î n r e g i s t r ă m şi în a c e a s t ă m a t e r i e opiniile cetitorilor
noştrii.
 mmm
Corn preistoric?
Am văzut cornul de cerb, după care alătur aici
o fotografie la casa dlui Serghie v. Watzel, fost pro­
prietar al moşiei Sculeni jud. Iaşi (dincolo de Prut).
Dimensiunile lui sunt impunătoare: Lungime 1,16 m.
Grosime la locul cel mai subţire, din jos 18, din sus
18 cm. Greutate 4,30 kg.
Cornul a fost scos de pescari înainte cu 5 ani din
apele Prutului lângă Sculeni, deci într'o regiune care
nu are cerbi şi foarte îndepărtată de terene care adă­
postesc acest vânat. E un corn lăpădat. Coloarea e
brun-roşiatică (normală!), nicăiri nici cea mai mică
rozătură sau frântură, corn bine conservat, nepetri-
ficat.
Din împrejurarea, că nu are urme de lovituri şi
Corn de cerb din Sculeni, jud. Iaşi.
rozături deduc, că nu a putut fi adus de apele Pru­
tului din depărtare mare de unde trăiesc cerbi. Co­
loarea şi împrejurarea, că nu e petrificat ar indica
o vechime mai mică.
Ar merita să fie cercetat de specialişti, care ar
putea lămuri provenienţa şi vechimea lui.
Alexandru Flondor—Iaşi
Lup negru
In seara zilei de 11 Ianuarie 1941 mă aflam la
pază de vulpe, pe un colnic, care nu era mai departe
de 150 metri de satul Cernica. Şedeam de vreo ju­
mătate de oră, când văd pe albul zăpezii, venind în
fugă mare pe drum, drept spre mine, un animal, des­
pre care în primul moment am crezut, că e o vulpe.
Ajuns cam la 35 metri de mine, pe semne m'a simţit,
şi cu un salt larg s'a întors nizuind să ajungă în adă­
postul pădurii, In primul meu foc a căzut grămadă.
Lovit — după cum am constatat mai târziu, de 8 ali­
ce, dintre care unul în cap şi două în regiunea ini-
mei. Apropiindu-mă, spre cea mai mare mirare a
mea am văzut, că e un lup, de culoare complect nea­
gră, cum nici nu credeam: să se afle. Era un lup ma­
re, care dacă am crede în vechea vorbă vânătorească
avea şapte ani, potrivit cu cei şapte ficaţi găsiţi în
el. Pe lângă culoarea cu totul neobişnuită, e curios,
că acest lup ab©a la ora 7 seara umbla prin nemijlo­
cita apropiere a satului, pe drum.
Sunt convins, că făcându-se scara de culoare a
lupilor — cum a făcut d, e. Polonia la expoziţia Ber­
lin, cu lupii frumoşi pe care i-a expus — lupul meu
ar ajunge la extremitatea întunecată.
lonescu Călineşti, Bucureşti
„Pacea muntelui"
Ne-am refugiat într'un ascuns colţ de! berărie,
din faţa ţigănuşilor, care strigau bucuroşi de vânza­
rea bogată, senzaţiile unui moment deosebit de sânge­
ros din tragedia răsboiului. Ne-am mutat de grabă
în lumea care ne e dragă la toţi-trei: muntele, şi am
încercat să aducem în zbuciumul oraşului mare, ceea
ce e caracteristic lumei brazilor: Pacea.
A. C. făgărăşanul, a tăcut prelungit, evident
mâncat de un gând.
— „Pacea muntelui" e o vorbă în dulceaţa căreia
ne place să ne legănam. Viaţa muntelui e una aspră,
şi vietăţile lui nu pun zăgazuri. . . morale în faţa po-
runcei mari, hrana. Iată ce mi-a povestit zilele tre­
cute Gheorghe Toacşe din Copăcel, cu care vânasem
înainte de celalalt războiu, în copilăria mea.
„In Ianuarie anul trecut, pe zăpadă mare, au ie­
şit la mistreţi. După un timp, câinii au dat glas şi
apropiindu-se vânătorii, au descoperit sălbătăciunea
înfundată subt un brădui, şezând, de numai râtul i
se vedea de subt cloambele pline de zăpadă. împuş­
căturile au culcat-o pe loc.
„Scoţindu-o din cotlonul ei, — era o scroafă
mare, — oamenii au băgat de seamă numaidecât un
lucru curios: scroafa era începută la ceafă, unde îi
lipsea din carne o bucată, cât doi pumni de om. Ra­
nă proaspătă, cu sânge. In altă parte, prin burtă,
urmă de glonţ intrat şi ieşit. Rană veche de câteva
zile, — cum au judecat vânătorii. Intrigaţi de cele
aflate, au cercetat locul în jur, şi s'au lămurit curând.
Zăpada era plină-plinuţă de urme de jder, în jurul
cotlonului, în care s'a retras scroafa.
„Cele întâmplate au putut acum fi uşor recon­
stituite: Scroafa rănită greu s'a tras în zăcătoare,
unde s'a betejit tot mai rău, până a ajuns într'un sta­
diu de extremă slăbiciune şi toropeală. A dat de ea
un jder, simţind şi mirosul dulce al sângelui, a mai
venit unul, poate mai mulţi. Au tăbărât pe acest ani­
mal mare, dar în neputinţă a se apăra şi au început
a-1 mânca, de viu.
,,Un moment curios mi se pare împrejurarea, că
jderii au început scroafa la ceafă, — deci în locul de
predilecţie a mustelidelor, când atacă prada. Cu toa­
te că la scroafă nu putea fi vorba să o omoare rupân-
du-i artera jugulară, cum fac cu iepurii, puii de că­
prioară e t c " .
Prietenul B. P. şi-a adus şi el aminte de o în­
tâmplare, care stă alăturea de ceea povestită de A.C
— Trebuiau să fie împuşcate câteva ciute, în-
mulţindu-se peste măsură. Treaba asta o fac de obi-
ceiu paznicii. Dar am avut un oaspe, care găsea plă­
cere în împuşcăturile de glonţ frumoase, pe care le
putea face din observatoarele din teren, asupra ciu­
telor, ce ieşeau multe prin tăieturi. Era de asemenea
zi de iarnă. Oaspele trage în o ciută când cădea sara.
Invidie.
Ciuta se prăbuşeşte în foc, mai ridică odată capul,
mai dă cu picioarele, apoi se întinde. Prin binoclu nu
se mai vede nici o mişcare. — E moartă.
„Zăpadă mare, sară, până la ciută vre-o 200 me­
trii la deal prin tăietura încâlcită, pe coastă rea: ră­
mâne ciuta acolo unde a căzut, ca mâine dimineaţă
să vină paznicii, să o aducă la casă.
„Dimineaţa paznicii găsesc ciuta încă vie, nemiş­
cată din locul în care a căzut, — cu o pulpă com­
plect mâncată. Urmele de vulpe din jurul bietului
animal, trădează grozăviile nopţi' trecute.
„Oaspele a primit o dojana prietenească, — paz­
nicul care îl însoţea una zdravănă, pentru grava ne­
glijenţă de a nu fi mers la animalul rănit, îndată du­
pă foc".
Am găsit în amintirile mele şi eu, ceva asămă-
nător, şi fără plăcere am povestit, cum după iarna
de acu-s doi ani, când ne mureau căprioarele pe ca­
pete, am observat într'o margine de tăietură adunare
mare de paseri, ceartă şi înjurături, ca totdeauna
când se strânge ţărcărie şi găiţărie. M'am apropriat
şi am găsit o căprioară căzută, murind. Avea însă
ochii scoşi de nerăbdătoarele păsări.
Nu ne-au înveselit aceste aspecte ale „păcii mun­
telui". Apoi, urmând cu poveştile, ne-a mai împăcat
gândul, că toate aceste şi alte dureri, sunt cerute fă­
ră iertare de râul vieţii, şi sunt măsurate cu zgârce­
nie, rar picurându-se un mărgăritar roşu sau pornin-
du-se o durere fără aspra poruncă a traiului.
Iar când din stradă a pătruns agitatul urlet al
unei „ediţii speciale", care vestea vre-un minunat
rezultat al unui raid aerian asupra Continentului sau
al Insulei, — cu sute de oameni ucişi claie peste gră­
madă, s'au şters toate petele din faţa muntelui, şi
ne-a apărut el din nou curat, frumos, liniştit, în pace
senină. Nemo
 11II l I I 1 1 1 1 Li 1 1 I I 1 1 l i 1 1 1 1 li 11 M l i i i i 1 1 l i i l i 11111
Mihail Gr. Romaşcu: Vânătoarea în România 1920—1940.
(Cartea R o m â n e a s c ă , Bucureşti). „O expunere a s u p r a evo­
luţiei vânătoarei în R o m â n i a în cursul anilor 1920—1940",
— a ş a îşi caracterizează autorul lucrarea, care după în­
făţişarea deosebit de f r u m o a s ă şi elegantă, la p r i m u l m o ­
ment te făcea s ă crezi că ai în m â n ă o lucrare de litera­
tură, o cântare a Naturei. N e s f ă ş i a t ă în capitole, şi nici
u r m â n d m o n o t o n u l fir cronologic al anilor, autorul reu­
şeşte să prezinte i m a g i n e a acestei epoce, pe care noi a m
numit-o u n a de renaştere a v â n ă t o a r e i r o m â n e ş t i . Ni se
înfăţişează pe lângă desvoltarea legislativă şi cea de or­
ganizare, m a i ales evoluţia n o ţ i u n e i vânătoarei şi a s u ­
fletului şi vederilor vânătorilor noştri. Spre o nobilare,
spre ideea de b u n c o m u n , spre s e n t i m e n t u l datoriei de o-
crotire a u n u i vânat, ce n u poate să reziste drăceştilor
mijloace de pustiire născocite de vremile noui. — I n v r â s -
tată cu p a s a g i i de analiză şi c o n t e m p l a ţ i u n e , cu date isto­
rice şi constatări de fapte, g ă s i m o serie întreagă de sta­
tistici, grafice, tablouri etc. U n e l e înfăţişează stări cert
stabilite. Altele î n s ă s u n t foarte aproximative, şi e între­
bare dacă facem u n serviciu publicându-le fără foarte s u s ­
ţinute rezerve. Cetind — uşor şi cu plăcere — a c e a s t ă lu­
crare, îţi r ă m â n e i m a g i n e a g e n e r a l ă a desvoltării v â n ă ­
toarei în cele două decenii din u r m ă , fără a fi nevoie s ă
analizezi p â n ă în a m ă n u n t e lucrurile. E o carte s u c c i n t ă ,
de valoare.
Revista Vânătorilor (Nr. 15—II—1941). Al douilea n u ­
m ă r apărut subt s t e a u a reorganizării, c o n d u s ă de Dd. Dr.
G. D. Vasiliu şi G. Lehrer. F a ţ ă de f r u m o s u l n u m ă r de în­
ceput de an, chiar u n progres. S u n t e m încredinţaţi, spre
bucuria noastră, că R. V. a trecut t i m p u l de criză — c a m
l u n g ă — prin care i-a fost dat să străbată şi a început o
epocă de rodnică înflorire. Din bogatul c o n ţ i n u t remar­
c ă m articolele deosebit de importante: „Biologia şi V â n ă ­
toarea" (Dr. M. A. Ionescu), „Problema câinilor şi v â n ă ­
toarea" (Dr. L. Rodewald); „De vorbă cu p ă d u r e a " (A. P o -
pescu-Gorj); „Păsările şi r e g i m u l a l i m e n t a r " (Măria S.
Lungu). Ţ i n e m să m u l ţ u m i m sorei n o a s t r e m a i în v â r s t ă
pentru greşelile ce ne-a găsit în n u m ă r u l n o s t r u d i n 15
Ianuarie: întârziere de 5 zile (în realitate de 3!) la apari­
ţie şi prea m u l t e erori de tipar. Aceasta r e m a r c ă v a fi u n
b u n a r g u m e n t în discuţiile noastre cu tipograful, în sar­
cina căruia cade vina, în u r m a a g l o m e r ă r i i de lucrări. S ă
servim „Revistei" şi noi u n sfat c a m a r a d e r e s c : Cri:! cile
sunt necesare, utile — m a i ales, când ele se îndreaptă
spre serviciile publice şi o a m e n i cu î n s ă r c i n ă r i publice.
Dar ele să fie făţişe, deschise. Aluziile, m i c i l e note cu ac
a s c u n s între petale de roză, î n ţ a p ă şi n u vindecă. A m
văzut şi în n u m ă r u l p r i m şi v e d e m şi în acest al doilea
n u m ă r din n o u a eră a „R. V". acest g h i m p e îndreptat
spre „Direcţia Vânătoarei". (Nota referitoare la a c ţ i u n e a
de redresare a caprei negre dela p a g i n a 55). F ă c â n d chiar
obiectivă şi făţişe critică, în m o d inevitabil se a t i n g s u s ­
ceptibilităţi, se pricinueşte scârbă. Dar cel p u ţ i n ai nă­
dejdea îndreptării. „înţepăturile" produc durere — poate
c a n g r e n ă —, fără s ă folosească nimic. Şi cel p u ţ i n l u m e a
n o a s t r ă a v â n ă t o r i l o r ar trebui s ă fie c u p r i n s ă în u n cer
senin.
Magyar Vadâszujsâg (Budapesta, No. 5—II—1941). Di­
rectorul revistei, Gyongyos-Halâszi T a k â c h Gyula, face
propuneri referitoare la „revizuirea contractelor de aren­
dare de vânătoare din Ardeal". Nu e m u l ţ u m i t cu pro­
iectul ca aceste contracte s ă se revizuiască, ci s p u n e u r m ă ­
toarele: „Va trebui s ă se repare proporţia sexelor (la vâ­
n a t u l mare) şi deodată cu a c e a s t a se vor reduce i m e d i a t
şi groaznicele d a u n e de vânat, subt povara cărora în cei
22 de ani, bieţii fraţii noştri s ă c u i erau g a t a s ă se prăbu­
şească. Contingentarea v â n a t u l u i , cu toate că m ă s u r a e
u n a r o m â n e a s c ă , apoi inspectoratele de v â n ă t o a r e d u p ă
modelul r o m â n e s c , le aprobăm. Dar dacă a m s p u s A, s ă
fim consecvenţi şi să s p u n e m şi B! D a c ă p r e l u ă m orga­
nizaţia r o m â n e a s c ă de vânătoare, s ă i m i t ă m pilda româ­
n e a s c ă şi în ceea ce priveşte arenzile teritoriilor de vână­
toare. Când a u intrat românii cu m u z i c ă m i l i t a r ă şi a u
p r e l u a t temporara d o m i n a ţ i e în p ă m â n t u l m i l e n a r u n g u ­
resc, p r i m u l g â n d le-a fost să declare de nevalabile toate
contractele de a r e n d ă de v â n ă t o a r e încheiate subt regi­
m u l u n g u r e s c , i a r nouile licitaţiuni le-au ţinut d u p ă gus­
tul gurei lor . . . S ă a r u n c ă m dracului p l a n u l u n o r revi­
zuiri greoaie, şi î n s e m n u l simplicităţii, a reciprocităţii şi
a justiţiei s ă reziliem cu o s i n g u r ă m ă s u r ă a prezidenţiei
de consiliu toate contractele de arendare". A m reprodus a-
ceste p a s a g i i din articolul unei c o n d u c ă t o a r e personali­
tăţi a v â n ă t o a r e i ungureşti, pentru a se vedea, că în con­
cepţia de acolo ce î n s e m n e a z ă cuvântul „justiţie" şi „co-
rectitate". C o n s t a t ă m d i n partea n o a s t r ă u n s i n g u r lucru:
E o altă a f i r m a ţ i u n e c a l o m n i o a s ă aceea, care afirmă, că
î n 1918—20 s a u oricând d u p ă aceea, vre-un g u v e r n r o m â n
ar fi a n u l a t contractele de arendare a terenurilor de vâ­
nătoare, încheiate subt r e g i m u l u n g u r e s c . S o m ă m pe
d o m n u l T a k â c h s ă ne î n ş i r u e cazuri concrete, cu date po­
zitive, pe care s ă le d i s c u t ă m . Dacă e corect va recunoaşte,
că din l i p s ă de a r g u m e n t e s'a refugiat la o a f i r m a ţ i u n e
î n t e m e i a t ă pe fantezie. — Se vor rezilia fără m o t i v legal
contractele vechi şi b u n e de arendare, a d u c â n d u - s e p a g u ­
be e n o r m e celor ce a u învestit î n ele parale? Va fi cine s ă
le plătească! F i i n d c ă s ă n u se uite: „Vine sura la m ă ­
sură"!
Handbuch der Deutschen Jagd (W. Bieger, Ed. P a u l P a -
rey, Berlin, Voi. II, coaiele 8—17. R m . 4,90 cu reducere
de 25% pentru R o m â n i a ) . Cu r e g u l a r i t a t e sosesc r â n d pe
r â n d singuratecele caiete din care se c o m p u n e m a r e a o-
p e r ă cinegetică, pe care o editează P a u l P a r e y din încre­
dinţarea U n i u n e i „Deutsche Jăgerschaft", subt conduce­
r e a Dlui W. Bieeer. E al şaselea caiet v o l u m i n o s , care n e
vine a c u m , şi r â n d pe r â n d se desprinde a m p l o a r e a ine-
g a l a t ă a acestei opere, care va cuprinde total 8 caiete, fie­
care de 160 pagini. Caietul al Vl-lea are î n c o n ţ i n u t u l s ă u
parte din tratatul de balistică v â n ă t o r e a s c ă , apoi capito­
lele „câini de vânătoare", „şoimăritul", „obiceiuri v â n ă -
toreşti". P r i v i n d cu interes n e n u m ă r a t e l e i l u s t r a ţ i u n i cu­
p r i n s e în acest caiet, v e d e m frumoasele cornuri de pul­
bere utilizate de vânători pe vremea armelor cu percu-
siune. Ne a m i n t i m m i n u n a t e l e a s e m e n e a cornuri pe care
le făceau bătrânii noştri din coarne de cerb şi le încrus­
tau cu m a r e măestrie. Aceste vechi cornuri s u n t elemente
ale artei noastre populare, tot atât de interesante şi fru­
m o a s e , ca încrustările în lemn, cusăturile. Deoarece aceste
obiecte n u m a i a u azi utilitate practică ele n u se m a i con­
fecţionează, m o t i v pentru care ar trebui a d u n a t e şi îngri­
jite cele existente. „Handbuch der D e u t s c h e n Jagd", î n
d o u ă v o l u m e , cu cea 1200 p a g i n i şi m u l t e ilustraţiuni, se
poate c o m a n d a dela editură, direct, s a u prin oricare li­
brărie m a r e din R o m â n i a . Preţul operei complecte e R m .
38,40, — scoarţele R m . 1,80. P e n t r u cumpărătorii din Ro­
m â n i a editura acordă u n rabat de 25%.
Deutsche Jagd (Ed. I. N e u m a n n N e u d a m m , N-rii 43—
46). Redacţia revistei face m u l t h a z a s u p r a u n u i articol
serios pe care îl p u b l i c ă ziarul „Lipische A l l g e m e i n e An-
zeiger" şi care m e r i t ă să fie pomenit şi de noi, p e n t r u a
se vedea, că năzbâtiile nu sunt a p a n a j u l corespondenţilor
gazetelor noastre. Iată ce publică gazeta, după corespon­
denţa u n u i colaborator. In Anatolia, n u de m u l t , trei
tăietori de l e m n e s'au p o m e n i t în faţă cu u n urs enorm.
Au încercat s ă se apere cu securile, dar u r s u l s'a repezit
la u n u l dintre ei, i-a s m u l s din m â n ă securea şi a tăiat
cu ea pe doi dintre o a m e n i , al treilea abea p u t â n d să se
salveze cu fuga, r ă n i t şi acesta. — U r s u l are î n s ă brâncă
şi n u m â n ă . N u m a i o a m e n i i şi m a i m u ţ e l e a u m â n ă , cu
care pot prinde d. e. securea. Omul m a i prinde în m â n ă
şi p e a n a de scris, şi s ă v â r ş e ş t e cu ea m u l t e grozăvenii şi
crime . . . N u e lipsită de savoare împrejurarea, că a c e a s t ă
„poveste adevărată" a apărut într'un ziar i m p o r t a n t din
r e g i u n e a unde a trăit şi a m u n c i t Brehm la m o n u m e n t a l *
lui operă „Tderleben" . . . Din diferitele articole vedem, că
m e m b r i i trupelor de o c u p a ţ i u n e g e r m a n e v â n e a z ă h a r n i c
în ţările respective. Aşa r e m a r c ă m u n interesant articol
s e m n a t G. N. care descrie o v â n ă t o a r e de raţe în Bretagne.
Jägermeister Dr. Rock scrie despre „Intemeiarea unor
noui revire cu mufloni". Sprijinit pe cunoştinţe practice
temeinice, fără să neglijeze c o n s i d e r a ţ i u n i ştiinţifice, auto­
rul a r a t ă metodele bune p e n t r u colonizarea muflonilor, cu
s i g u r a n ţ a reuşitei. — Med. vet. Schulze arată m ă s u r a m a ­
re în care vulpile şi b u r s u c i i s u n t purtătorii trichinozei.
Sfătueşte, ca s ă n u se lase ca m o m e a l ă cadavrele acestor
a n i m a l e , î n a i n t e ca u n pricepător să fi constatat că ani­
m a l e l e nu erau bolnave de trichinoză.
D e r D e u t s c h e J ä g e r (Ed. F. C. Mayer, München, N-rii
43—46). F o r s m e i s t e r G. S w a r t i n s i s t ă a s u p r a adevăratei
arte, pe care o reprezintă d e r m o p l a s t i a m o d e r n ă . „Cine a
a v u t o c a z i u n e a să se familiarizeze m a i d i n a d i n s u l cu u n
atelier de m a i s t r u - d e r m o p l a s t , s a u chiar s ă lucreze acolo
subt conducerea m a i s t r u l u i , va şti, câte condiţiuni prea
labile trebue s ă î n t r u n e a s c ă acesta, pentru a p u t e a crea
o operă, care s ă facă faţă pretenţiunilor v â n ă t o r u l u i cu­
n o s c ă t o r b u n al naturei şi chiar să-i procure plăcere prin
perfecţiunea i m a g i n e i . Cel ce n u are darul de a fi u n b u n
observator, n u are c u n o ş t i n ţ e a n a t o m i c e temeinice, n u e
v â n ă t o r s a u iubitor al naturei, şi în a c e a s t ă calitate n u a
avut o c a z i u n e a să observe repetat v â n a t u l în libertatea
lui, să-1 deseneze, să-1 fotografieze, cel ce n u are darul do
a şti modela, n u va deveni n i c i c â n d u n d e r m o p l a s t - m a i s -
tru, ci va r ă m â n e u n cârpaciu. Artistul-dermoplast e in
s,ceeaş v r e m e u n a n a t o m , zoolog, fotograf şi preparator.
El va p u t e a s ă creeze opere perfecte n u m a i dacă are o
temelie de cunoştinţe de istorie naturală, de înclinare ar­
tistică, — şi dacă va a v e a răbdarea unei practice îndelun­
g a t e şi c o n ş t i i n c i o a s e " . . . — Profesorul Dr. H. Krieg con­
ducătorul u n u i i n s t i t u t de cercetări zoologice din Mün­
chen şi vechiu călător î n ţările tropicale, sfătueşte să se
r e n u n ţ e la aducerea şi la încercarea de a ţinea la noi în
captivitate a n i m a l e din acele ţări. încercările se sfârşesc
cu tragedie şi pentru aceste biete fiinţe expatriate, şi pen­
tru o m u l care le-a îngrijit şi le-a îndrăgit. D ă impresio­
n a n t e exemple ca d. e. u n p a v i a n , care a orbit din c a u z a
h r a n e i etc. — Subt s e m n ă t u r a M. W. ni se a r a t ă c u m fa
bricau cei vechi o „fluerice" cu care c h e m a u cocoşeii de
p o t â r n i c h e p r i m ă v a r a , în t i m p u l împerecherii. Deoarece
azi n u se g ă s e s c în comerţ a s e m e n e a i n s t r u m e n t e şi ele
pot fi utilizate cu folos, d e s c r i e m aici m o d u l foarte s i m ­
plu î n care se pot „fabrica" ele. L u ă m u n cilindru de l e m n
uscat, d. e. ţeava de soc, cu pereţii subţiaţi şi cu apertura
l a r g ă în d i a m e t r u de 2V?—3 cm, şi l u n g ă de 5—6 cm. In
apropierea u n u i capet îi t ă i e m u n şenţuleţ, jur împrejur.
L u ă m o b u c ă ţ i c ă de băşică de porc, o u m e z i m , o întin­
d e m peste capetul ţavei unde a m făcut şenţuleţul şi o le­
g ă m acolo, strâns, întins, cu o aţă subţire, tare. Când se
va usca, băşica r ă m â n e foarte î n t i n s ă , ca pielea unei da­
rabane. Cu u n ac perforăm precis în mijloc beşica, t r a g e m
prin apertură u n fir de aţă, f ă c â n d u n nod z d r a v ă n din­
afară „darabanei", aşa, încât firul de aţă să atârne de-
a l u n g u l ţevei şi s ă i a s ă binişor afară pe gura deschisă.
F r e c ă m cu colofoniu acest fir de aţă. Apoi îl p r i n d e m
între degetul m a r e şi arătător, şi t r a g e m d e a l u n g u l lui.
Dă u n ton, care i m i t ă perfect c h e m a t u l cocoşelului. D a c ă
tonul e prea adânc, m a i t ă i e m ceva din capetul ţevei,
p â n ă obţinem tonul potrivit. (Aparatul s e a m ă n ă deci cu
„buhaiul" din datinele n o a s t r e de Anul-nou). P r i m ă v a r a ,
d a c ă ne a ş e z ă m într'un loc acoperit şi c h e m ă m cu acest
m i c aparat, se prezintă cocoşeii de p o t â r n i c h e r ă m a ş i fără
pereche. Dar p r i m ă v a r a n u e î n g ă d u i t să se î m p u ş t e po-
târnichi! Deci se va utiliza n u m a i în cazul, d a c ă e nece­
sară rărirea cocoşilor s u p r a n u m e r a r i care c o m p r o m i t
prăsila, şi d a c ă . . . legea ar a d m i t e aceasta. — U n cores­
pondent al revistei relatează, că a scos din g a u r a u n u i
h â r c i o g o n e v ă s t u i c ă , care o c u p a s e c a s a străină. In afara
proviziilor de g r â n e ale h â r c i o g u l u i , a g ă s i t în „casă" ca­
davrul fostului s t ă p â n , apoi alor doi şobolani, şi a u n u i
iepure întreg. Se întreabă pe drept c u v â n t autorul, c u m
a putut n e v ă s t u i c ă să tragă prin borta î n g u s t ă a vizuinei
de h â r c i o g trupul greu al u n u i iepure?
W i l d u n d H u n d (Kd. P a u l Parey, Berlin, N-rii 43—46).
F o r s t m e i s t e r Claassen, din r e g i u n e a Moseritz, arată că în­
cepând din a n u l 1933 p â n ă a c u m au fost î m p u ş c a t e în
partea locului o serie î n t r e a g ă de vulpi „negre". Culoarea
acestor vulpi e dela sur-negrie p â n ă la n e a g r ă complect.
La început se credea, că e vorba de î n c r u c i ş a r e cu vre-o
vulpe argintie, ce va fi scăpat dintr'o crescătorie, î n s ă
e x a m i n ă r i l e făcute din partea u n o r specialişti a u consta-
tatat, că a n i m a l e l e erau vulpi obişnuite, cu o varietate de
culoare, m e l a n i s m . Curios e, că acest m e l a n i s m există la
m u l ţ i indivizi din a c e e a ş regiune, şi chiar se arată, că a
fost observat u n întreg Cuib de vulpe, cu toţi puii n e g r i
A fost î m p u ş c a t ă şi o vulpe, care avea de altfel culoarea
n o r m a l ă , n u m a i pe burtă era n e a g r ă ca tăciunele. — Re
vista continuă, cu intermitenţe, rubrica sa veche „Zoolo­
gia vânătorului". Zoologi de p r i m a clasă scriu a c e a s t ă
rubrică didactică, trecând în revistă iară şi iară a v i f a u n a ,
care interesează pe vânător. De l u n g i ani, de zeci de ani,
revistele g e r m a n e s u s ţ i n a c e a s t ă preocupare a lor, de a
î n v ă ţ a zoologie pe cetitorii lor. N u se feresc de inevita­
bilele repetiţii, — şi bine fac —, r e l u â n d aceleaşi paseri,
descriindu-le cu vorba şi cu i m a g i n e a . Ornitologii noştri
ar întreprinde o foarte utilă operă, dacă, ar u r m a e x e m ­
plul, r â n d pe rând î n l ă t u r â n d c r a s s a n e c u n o ş t i n ţ ă î n care
se g ă s e s c cei m a i m u l ţ i v â n ă t o r i în m a t e r i e de ornitolo­
gie. — Sătenii dintr'o c o m u n ă din Germania, au fost alar­
m a ţ i de prezenţa u n u i „monstru" într'o peşteră din m i j ­
locul comunei. Expediţia v â n ă t o r e a s c ă , care s'a organizat
a constatat u r m ă t o a r e l e : U n viezure voinic şi bătrân, şi-a
ales ca loc de hibernare o ş u r ă din m i j l o c u l c o m u n e i . Şi-a
s ă p a t d r u m pe subt poartă, î n m i j l o c u l surei, pe subi
g r ă m a d a de crengi uscate a d u n a t e acolo pentru focărit,
şi-a s ă p a t casă, apoi, g ă s i n d u n s a c cu jiluituri 1-a spart,
şi-a a ş t e r n u t pat moale. Când era frig tare se t r ă g e a subt
p ă m â n t , c â n d era m a i căldicel se întindea pe patul de ji­
luituri. P ă c a t , că a u o m o r â t u n a n i m a l atât de deştept... .
T u l e r a m i a (U. S. A. P u b l i c Healt Reports, W a s h i n g ­
ton, 1940). N u m ă r u l o a m e n i l o r î m b o l n ă v i ţ i î n cursul a n u ­
lui 1939 î n U. S. A. de a c e a s t ă boală prezintă o i m p o r t a n t ă
creştere, şi în creştere e şi n u m ă r u l cazurilor m o r t a l e .
Aşa, î n c â t este indicat, ca serviciul s ă n ă t ă ţ i i publice s ă s e
sesizeze în m o d serios şi s ă iee m ă s u r i . In 1939 a u fost
r o t u n d 2200 îmbolnăviri dintre care 150 letale. î m b o l n ă ­
virile s'au p r o d u s în toate statele U. S. A. şi s'au p u t u t
descoperi ca izvor de infecţiune 24 diverse specii de ani­
male. Iepurii şi caninii a u fost în m a i bine de 90% a ca­
zurilor c a u z a directă a îmbolnăvirii oamenilor. Se cere,
ca pe cale legislativă s ă se îngrădească, comerţul cu ie­
puri şi canini, fiind s u p u s u n u i control serios. A c e a s t ă
m ă s u r ă a fost i n t r o d u s ă p â n ă a c u m de trei state: Con-
necticut, N e w H a m p s h i r e şi Ohio.
Bonnycastle, Dale Jr.:Too many deer. (Rod and gun in
Canada, VI/1940). In subtitlu: „Pentru fermieri şi grădi­
nari cerbii au devenit o a d e v ă r a t ă plagă". Cerbii a u fost
colonizaţi în N e w Scoţia prin anul 1894, şi t i m p de 22 de
ani s'au b u c u r a t de o complectă protecţiune. In t i m p u l a-
cesta s'au înmulţit şi s'au răspândit pe întreg î n t i n s u l
provinciei. Agricultorii cer e x t e r m i n a r e a lor. D u p ă statis­
t i c e l e făcute, a u fost î m p u ş c a ţ i legal, î n c e p â n d din 1916
peste 37.000 cerbi. Apoi trebue să. se p u n ă u n m a r e n u m ă r
în contul braconierilor, a urşilor şi a m â ţ e i - p u m a . Măsu­
rile de apărare a agriculturei d a u foarte m i c i rezultate,
şi cu toată v â n ă t o a r e a şi pierderea din alte motive, n u ­
m ă r u l cerbilor şi deci şi d a u n a e in creştere. R e c l a m a ţ i u -
nile agricultorilor s u n t întemeiate, — m ă s u r i de restrân­
gere a n u m ă r u l u i cerbilor se i m p u n , — ele î n s ă trebue să
fie raţionale, n e l ă s â n d în afară de socotinţă nici valoarea
e c o n o m i c ă a acestui v â n a t şi nici ceea pe care o repre­
zintă o c a z i u n e a de recreaţiune şi de destindere ce oferă
v â n a r e a lor. Măsurile n u trebue s ă fie unilaterale. D u p ă
o protecţiune exagerată n u e î n g ă d u i t să u r m e z e o epocă
de stârpire.

Mulţumim următorilor cetitori ai noştrii, care ne-au
adus noui abonaţi : I. Ciortan, Bucureşti; Cpt. E. Vescu, P l o ­
ieşti ; Robert Murat, I a ş i ; Dr. V. Mitter, S i b i u ; Ing. Adrian
Braha, L u p e n i ; Tr. Georgescu, P l o i e ş t i ; Ing. I. Filipovici,
Lugoj; Dr. Ştefan Fabius, B u c u r e ş t i ; Cezar Opreanu, S i b i u ;
Nicolae Boruzescu, Caracal; Lt. Col. Al. Vâtămanu, Bucureşti;
Silviu Suciu, B r a ş o v ; A n g h e l Capră, Mavrodin—Teleorman ;
Ernest Gerber, B u c u r e ş t i ; Dentist Biicher, L u g o j ; Victor Tă-
lăus, B a n l o c ; Vasile Bogar, Sarlota; Petre Dulamă, Comar­
nic ; Dr. Victor Ancuşa, Sibiu; Lt. Col. D. Stănoi, Sighişoara;
D. Chisăliţă, Sighişoara; Silvan Popescu, Horodnicul de jos
B u c o v i n a ; D. N. Niţescu, Bucureşti, D . Ioan Bârsan, Buteni.
•••
Cunoscutul scriitor cinegetic rus, Nicolae Baikov,
care trăieşte în Charbin, scrie în „ M a n d c h u r i a D a i l y
N e w s " o serie de articole, descriind recentele lui excur-
siuni v â n ă t o r e ş t i î n pădurile seculare ale m u n ţ i l o r Ta-
tung, din partea nord-ostică a Mandjuriei. Intre altele
enarează u r m ă t o a r e a a v e n t u r ă : Era o zi de i a r n ă crân­
cen de rece. însoţit de u n trapper, prieten cu m i n e , căl­
cam a n e v o i o s z ă p a d a înaltă din p ă d u r e a părăsită. Stră­
b ă t e a m o cărăruie înzepezită, a s u p r a căreia crengile co­
pacilor se p l e c a u adânc, aşa, încât z ă p a d a de pe aceste
se s c u t u r a î m b e l ş u g a t ă pe noi. Deodată trapperul se opri,
îşi luă din spate c a r a b i n a şi se l ă s ă pe vine. Era să cad
peste el, atât de fără veste făcu în faţa m e a aceste m i ş ­
cări. „Ce s'a întâmplat"? îl întrebai. A r ă t ă spre u n m i c
l u m i n i ş şi îmi şopti: „Nu vezi"? La î n c e p u t n u desluşii
decât u n stejar gigantic, c a m la 150 paşi de noi, î n a m i n ­
tita răritură. Abea dupăce a m e x a m i n a t cu b ă g a r e de sea­
m ă m a i mare, a m distins în crengile copacului două fi­
guri. „Ce figuri s u n t cele din copac"? m ă întrebă trappe­
rul. „Doi o a m e n i " — răspunsei. Trapperul d ă d u din cap:
„Unul e u n om, celalalt e u n u r s . Apoi râse î n f u n d a t şi
declară, că în v i a ţ a lui î n c ă n u a văzut u n u r s s t â n d de
vorbă p a ş n i c cu u n om, călare pe crengi de copac. „Ştii
de ce s t a u acolo? Iată, priveşte încolo". U r m ă r i i direcţia
în care îmi arăta, şi la t u l p i n a copacului zării u n a n i m a l ,
tupilat în zăpadă. Imediat recunoscui, că era u n tigru de
m a n d j u r i a — acel a n i m a l enorm, înfricoşat, n e î n t r e c u t de
puternic şi s â n g e r o s . Trapperul a ridicat a r m a şi a tras.
Răcnind, tigrul lovit a sărit în aier, căzu apoi la p ă m â n t ,
se zbătu o clipă . . . apoi cu o a r u n c ă t u r ă l a r g ă d i s p ă r u
în l ă s t ă r i ş u l din apropiere. In s e c u n d a u r m ă t o a r e căzu
din copac ursul, greu, ca u n sac, şi d i s p ă r u şi el în de­
sime. A m m e r s la copac şi a m g ă s i t n u m a i d e c â t pete de
sânge. Chinezul din arbore ţinea încă c u p r i n s ă c r e a n g a
pe care călărea, şi n u a voit s ă se dee jos decât după
m u l t e î n d e m n u r i şi r u g ă m i n ţ i din partea n o a s t r ă . Tre­
m u r a ca v a r g a şi în ochi avea groaza morţii. Cu greu
a m putut înţelege, din vorbele bâlbâite ale o m u l u i , ce se
î n t â m p l a s e : Mergând d e a l u n g u l unei cărări, fără veste a
dat peste tigru, şi c u m a putut de iute, s'a u r c a t î n ste­
jar. Când colo, în stejar şi ursul, care se u r c a s e acolo tot
de frica tigrului. P r i m e j d i a c o m u n ă i-a făcut tovarăşi, şi
au stat atârnaţi î n crengi o b u n ă b u c a t ă de vreme, p â n ă
a sosit m â n t u i r e a nesperată.
M e n ţ i o n ă m , că Nicolae B a i k o v — autor al m a i m u l ­
tor cărţi devenite celebre — e vrednic de toată crezarea.
• ••
P r i n Decizia Ministerului Agriculturii şi Domenii,
Nr. 3141, Jr. 2512/1941, se p r i m e s c demisiile D-lor:
a) 1. Maior E u g e n Ciorogariu Inspector de v â n ă t o a r e
al jud. Arad; 2. Maior Nicolae S c r i b a n Inspector de vâ­
n ă t o a r e al jud. Dorohoi; 3. Mador llie I o n e s c u Inspector
de v â n ă t o a r e al jud. Mehedinţi; 4. Maior Virgil Protopo-
pescu Inspector de vânătoare al jud. R o m a n .
b) Se deleagă, î n m o d provizoriu, cu conducerea In­
spectoratelor de v â n ă t o a r e r ă m a s e vacante, p r i n aceste
d e m i s i u n i D-nii:
1. Dr. Aurel Raicu pentru Inspectoratul de v â n ă t o a ­
re Arad; 2. Dr. D. V e r e a n u pentru Inspectoratul de v â n ă ­
toare Dorohoi; 3. Lt. Col. Nicolae P e t r e s c u pentru Inspec­
toratul de v â n ă t o a r e Mehedinţi; 4. Gheorghe S a l u pentru
Inspectoratul de v â n ă t o a r e R o m a n .
c) Se retrage delegaţia de Inspoctor onorific de vâ­
n ă t o a r e D-lor:
1. I. Ar. Popovici Inspector onorific de v â n ă t o a r e şi
pescuit al jud. N e a m ţ ; 2. Cyru C. Iliescu Inspector ono­
rific de v â n ă t o a r e şi pescuit al jud. Ialomiţa.
d) Se deleagă, în m o d provizoriu, cu conducerea a-
cestor Inspectorate D-nii:
1. Carol Marighetto, a c t u a l Inspector onorific de vâ­
nătoare şi pescuit în A d m i n i s t r a ţ i a Centrală, pentru jud.
N e a m ţ ; 2. A t a n a s i e Ciurea, Avocat din Călăraşi, p e n t r u
jud. Ialomiţa.
Aceste delegaţiuni se d a u cu caracter onorific.
• « •
P r i n Deciziunea M i n i s t e r i a l ă dela Jr. Nr. 1719 din C
Februarie 1941, Dl I n g i n e r P a s c u Dobrescu, Şeful Ocolu­
lui Silvic-regim Giurgiu, a fost n u m i t i n s p e c t o r Onorific
de V â n ă t o a r e în A d m i n i s t r a ţ i a Centrală.
•••
A v â n d domiciliul ca refugiat la T. Severin a m ob­
servat la 23 i a n u a r i e a. c , zi cu ceaţă şi c â m p u r i pretu­
tindeni acoperite cu zăpadă, ridicându-se din p â r â u l ce
trece prin g r ă d i n a b o t a n i c ă a Liceului „Traian" şi care
1
se v a r s ă în D u n ă r e u n „sitar de baltă ', l u â n d u - ş i zborul
pe D u n ă r e în jos. i o t pe acest p â r â u a m observat cu 2
Zile m a i târziu adecă la 25 I a n u a r i e a. c. pe o zi f r u m o a s ă
cu soare şi cald o codobatură. Oare să fi venit m a i de
vreme, ori s'a oprit peste i a r n ă la Dunăre?
Dr. Alex. Pop, m e d i c
• # *
Monitorul Oficial No. 50 din 28 Februarie 1940 p u ­
blică u r m ă t o r u l Decret-Lege (No. 463):
Art. 1. Se m o d i f i c ă articolul 102 din legea p e n t r u pro-
tecţiunea v â n a t u l u i şi r e g l e m e n t a r e a vânătoarei, î n sen­
sul u r m ă t o r :
„Ministerul Agriculturii şi Domeniilor va executa pre­
zenta lege prin u n o r g a n nutnit Direcţiunea E c o n o m i e i
V â n a t u l u i , sub conducerea u n u i tehnician, recunoscut
drept specialist în materie, între studiile sale a c a d e m i c e
trebuind să figureze şi v â n ă t o a r e a ca atare".
Art. II. Se abrogă articolele 103 şi 104 din legea pen­
tru protecţiunea v â n a t u l u i şi r e g l e m e n t a r e a vânătoarei,
iar atribuţiunile organelor cuprinse î n aceste articole vor
trece în î n t r e g i m e a s u p r a c o n d u c ă t o r u l u i Direcţiunii Eco­
nomiei V â n a t u l u i .
Conducătorul S t a t u l u i R o m â n şi Preşedintele Consi­
liului de Miniştri, General Ion Antonescu, Ministru agri­
culturii şi domeniilor, General de Corp de Armată Ion
Sichitiu".
Acest Decret-Lege e însoţit de u r m ă t o r u l raport al
Dlui Ministru al Agriculturii şi Domeniilor:
„Domnule General,
Legea v â n a t u l u i , p r o m u l g a t ă î n a i n t e cu 20 ani si de
atunci r ă m a s ă î n a n s a m b l u l s ă u aceeaşi, are nevoie de o
revizuire generală, pentru a corespunde î m p r e j u r ă r i l o r
de azi.
î n a i n t e de a proceda Ia m o d i f i c a r e a în î n t r e g i m e a
legii v â n a t u l u i , — l u c r u ce va necesita t i m p de 6 luni,
conform p r o g r a m u l u i nostru, — s o c o t i m că este î n inte­
resul b u n u l u i m e r s al serviciului să s i m p l i f i c ă m d e o c a m ­
dată m e c a n i s m u l de conducere al Direcţiunii vânătoarei.
Articolul 102 din legea v â n a t u l u i i m p u n e m i n i s t e r u ­
lui u n o r g a n cinegetic cu dublă c o m a n d ă , a t u n c i c â n d
zice: „ministerul v a executa legea prin inspectorul gene­
ral şi u n serviciu al vânătoarei, la conducerea căruia se
va n u m i u n specialist".
Această dublă c o m a n d ă este î n t ă r i t ă apoi p r i n art.
104, în virtutea c ă r u i a controlul executării legii v â n a t u l u i
se încredinţează aceluiaşi inspector al v â n ă t o a r e i care lu­
crează direct sub ordinele m i n i s t r u l u i .
Iarăşi art. 103 al m e n ţ i o n a t e i legi, m a i prevede şi
u n consiliu permanent de 12 membri, care funcţionează
pe l â n g ă Serviciul vânătoarei, cu atribuţii de a da avize
pentru m i n i s t r u .
Atât inspectorul general al vânătoarei, cât şi consi­
liul p e r m a n e n t , sunt organe cu caracter onorific, deşi cei
d i n t â i u a fost salarizat în ultimii 3 ani, iar cei din urmă.
a u primit jetoane.
 D a c ă în perioada iniţială a desvoltării economiei vâ­ stare să se coboare la „răsplata" pe care vedem cu uimire
n a t u l u i ţării, s'a simţit nevoia u n u i m e c a n i s m a u x i l i a r că o p u n în practică cei ce u z u r p e a z ă holda altora" . . .
şi tutelar, pentru a fi a t a ş a t Direcţiunii vânătoarei, azi
c â n d se pretinde c o m a n d a m e n t unic, simplificarea şi re­ * * #
ducerea birocratismului, economisiri bugetare şi concen­ TABLOU
trarea răspunderilor în p e r s o a n a executivă, s u n t e m de de terenurile comune de vânătoare ce se arendează pentru drep­
părere că, atât inspectorul general al v â n ă t o a r e i cât şi tul de vânat, de câtre Direcţiunea Economiei Vânatului.
consiliul p e r m a n e n t , trebuesc desfiinţate, u r m â n d ca toate
atribuţiunile acestor două organe să treacă a s u p r a direc­ Termenul
torului vânătoarei. In acest scop: Comuna Judeţul Suprafaţa Estimaţia
maxim
Conform dispoziţiunilor decretelor-legi Nr. 3.052 din
5 Septemvrie şi Nr. 3.072 din 7 Septemvrie 1940, a m onoare Livadea Prahova 1.434 Ha. 2.20Ö lei
a v ă î n a i n t a , pentru aprobarea şi s e m n ă t u r a D o m n i e i - Ciofliceni Ilfov 1.020 „ 1.000
Voastre, a l ă t u r a t u l decret-lege, relativ la modificarea art. Cucuruzu Vlasca 3.166 „ 7.500
102 şi abrogarea art. 103 şi 104 din legea vânatului". Maderat Arad 5.182 jug. 3.900
V o m reveni a s u p r a acestei modificări a Legei v â n ă ­ Gura Văii 780 Ha. 700
toarei care s c h i m b ă în m o d esenţial structura organiza­ Plescuta 991 „ 1.600
ţiei noastre vânătoreşti. Talagiu 1.857 „ 1.500
• # * Aciuţa 1.082 „ 1.500
Ca şi î n anul trecut, îmi fac o datorie a Vă face cu­ Vaidei Hunedoara 3.800 jug. 3.000
n o s c u t primele apariţii ale p ă s ă r i l o r călătoare în regiu­ Lunca Turda 2.870 „ 700
n e a noastră. Astfel în ziua de 17 Februarie pe u n t i m p Posaga de sus 10.350 , 1.200
p r i m ă v ă r a t e c , cu soare cald, a m văzut p r i m u l stol de po- Iablaniţa Severin 14.830 .. 4.300
.rumbei popeşti, c a m 6—8 bucăţi, în r e g i u n e a Spătăreşti,
la 4 k m . de Fălticeni, pe Valea Moldovei. şi pentru pădurile Statului :
Arhitect A. I. Vârnav — Fălticeni Bulgăreasca f 258 Ha
• •• Cornetu \ 167 2.000 lei
Revistele g e r m a n e de v â n ă t o a r e a u stabile ştiri refe­ Ocol silvic, Slăveşti, Teleorman
ritor la rezultatele g o a n e l o r pe care le a r a n j e a z ă milita­
rii în ţările ocupate. Cetim între altele, că două zile de Crevedia-
mare Vlasca 1.445 Ha 1 000 Lei 7
vânătoare, î n cerc, o r g a n i z a t e de militari î n C h a m p a g n e ,
î n h o t a r u l a lor d o u ă sate a u dat 541 resp. 770 iepuri. In Vartop Dolj 3.218 „ 2.200 7 ft
urmare sunt şi î n F r a n ţ a regiuni bogate în v â n a t . Slasoma Mehedinţi 1.568 „ 800 7 n
Covasinti Arad 3.804 , 5.500 7
Caiata R.-Sărat 1.137 „ 1.800 7
Tribunalul din Heilbronn, Germania, a pedepsit cu Stoiniceni-
câte 3 l u n i î n c h i s o a r e corecţională pe doi ţărani, tată şi Prajescu Baia 4 910 „ 2.600 7
fiu, care a u p u s curse pentru vulpi, fără a avea dreptul Iaras Braşov 597 „ 4.500 7
de vânătoare. Cursele le a ş e z a s e r ă pe p ă m â n t u l lor, în a- Sâbăreni Ilfov 1.100 „ 2.700 7 }f
propriere î n g r o p â n d u n viţel pierit, ca s ă a t r a g ă vulpile.
Cu toată t ă g a d a î n c ă p ă ţ î n a t ă a celor doi, fapta lor a fost Ofertele vor fi d e p u s e până la data de 29 Martie 1941.
stabilită şi s a n c ţ i o n a t ă . — N u ar strica dacă s'ar p u n e Ciupenii Noi Dolj 4.007 Ha 2.500 Lei 7
m a i m u l t ă grije şi la noi pentru stârpirea braconajului Obştea Capu
de felul acesta. In special iernile trecute au făcut m a r i Codrului Câmpulung 246 „ 800 7
d a u n e câteva bande de braconieri, care a u otrăvit vulpile Valea Rea Bacău 1.624 , 2000 7
pe distanţe enorme. In Ardeal a u fost constatate şire de Bucerdea-
j u m ă r i otrăvite, î n t i n s e pe zeci de km. unele, cu rezulta­ Gramoasă T.-Mică 6.620 „ 3.000 7
tul stârpirei vulpilor în m a r i locuri. Beclean Făgăraş 1.500 , 1.500 7
• # # Cipau T.-Mică 2 838 „ 1.000 7
P r i n Decizia Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, Valea Danu­
Jl. Nr. 2707/1941, Dl Constantin Ivănescu, a fost d e m i s din lui Argeş 1.092 „ 900 » 7 if
f u n c ţ i u n e a de i n s p e c t o r onorific de v â n ă t o a r e în Admi­ Bulbuc Hunedoara 2 0 1 5 jug. 750 7 X
nistraţia Centrală, fiind c o n d a m n a t pentru fals î n acte Valea Mare 3.004 „ 750 7 „
publice. Ofertele vor fi d e p u s e până la data de 6 A p r i l i e 1941.

E x t r a g e m din scrisoare pe care o p r i m i m dela u n PĂDURI:

foarte distins v â n ă t o r şi scriitor cinegetic, de origine ger­
m a n ă : „înţeleg cu desăvârşire a m ă r ă c i u n e a , care se des­
prinde din diferitele articole şi note ale v â n ă t o r i l o r ro­
m â n i , care a u a v u t teritorii de v â n a t în Ardealul cedat
Ungariei. Vânătorii r o m â n i , jertfind s u m e i m p o r t a n t e şi
m u l t ă trudă a u ridicat la u n n e b ă n u i t de înalt nivel re-
virele cu v â n a t nobil. Ei s'au întemeiat pe o situaţie de
drept, şi n u a u p u t u t nici m ă c a r b ă n u i n e g a ţ i u n e a de
drepturi la care s u n t azi s u p u ş i şi victime. Ce e de m i r a t
e m a i ales a t i t u d i n e a deadreptul r u ş i n o a s ă a m u l t o r per­
sonalităţi din l u m e a v â n ă t o r e a s c ă u n g u r e a s c ă , care s'au
p u s pe p u n c t u l de vedere al negării oricăror drepturi câş­
tigate de v â n ă t o r i i r o m â n i şi pe p l a t f o r m a răpirei acelor
teritorii. U i t ă aceşti „domni", cu cât c a v a l e r i s m şi c a m a ­
raderie v â n ă t o r e a s c ă a u fost primiţi m u l ţ i dintre ei în
R o m â n i a , atât de posesorii terenurilor, cât şi de autori­
tăţi. Dar se vede, că „nobleţă" lipseşte tocmai acolo, u n d e
se afirmă m a i m u l t şi u n d e se b o m b e a z ă m a i tare piep­
turile. Aceşti d o m n i a c u m se u m f l ă în pene, în p o s t u r ă de
cuceritori, cu toate că ei n u au cucerit n i m i c , ci a u pri­
m i t pe tavă o parte de ţară, cadou . . . temporar. S ă n u
uite, că după refacerea nedreptăţii poate vor m a i bate la
u ş a vânătorilor r o m â n i , care vor r ă m â n e ceea ce a u fost
şi înainte: într'adevăr vânători, camarazi. Dar, sperăm,
că uşile vor r ă m â n e î n c h i s e pentru aceia, care c a m a r a ­
deria o ştiu r ă s p l ă t i n u m a i cu u r ă si jaf. Vânătorii ger­
m a n i , care au fost primiţi în R o m â n i a p ă s t r e a z ă o ade­
vărată s t i m ă şi iubire ţării şi o a m e n i l o r ei. Ei n u ar fi în
Pădurea: Musa mică, Piciorul Caprei, Gurca, Cislău,
Ursoaia, Ţigăneşti si Hartagul; Ocolul Silvic : Cislău; Judeţul:
B u z ă u ; Suprafaţa: 9.179 Ha.; Estimaţia: 9.200 L e i ; Termen
maxim : 5 ani.
Pădurea : Ruica-B, Uciumeni; Ocolul Silvic : Giurgiu;
Judeţul: V l a s c a ; Suprafaţa: 548 H a . ; Estimaţia: 6.500 L e i ;
Termen m a x i m : 5 ani.
Pădurea: Tihuleşti, Cozieni Seria II, Găvanele S e r i a l i i ;
Ocolul Silvic: Parscov; Judeţul: Buzău; Suprafaţa: 2.477 H a . ;
Estimaţia: 1,000 L e i ; Termen m a x i m : 5 ani.
Pădurea : Mraconia; Ocolul Silvic : Orşova; Judeţul: Se-
verin; Suprafaţa : 2.653 H a . ; Estimaţia : 2*000 L e i ; Termen
m a x i m : 5 ani.
Pădurea : B Alota; Ocolul Silvic: Bobicesti; Judeţul:
Romanaţi; Suprafaţa: 1.200 Ha ; Estimaţia: 2.040 L e i ; Termen
m a x i m : 5 ani.
Pădurea : Cetăţuia; Ocolul Silvic : Perişor; Judeţul: Dolj :
Suprafaţa: 353,66 H a . ; Estimaţia: 1.000 L e i ; Termen m a x i m !
5 ani
Ofertele vor fi d e p u s e până la data de 10 Aprilie 1941.
ora 12 a. m.
Amatorii vor înainta oferte închise, sigilate şi timbrate, până
la 20 Martie 1941, orele 12 a. m., la Direcţiunea Economiei Vâ­
natului, Str. Polonă Nr 8 Bucureşti.
Pe plicul închis se va specifica: „Ofertă închisă pentru
terenul judeţul