Sunteți pe pagina 1din 10

PETRU DEMETRU POPESCU

LEGENDEsi
POVESTIRI
IS RICE
llustraf ii: Dumitru Marig
W
@
Dqturie .........6
Pddureasdlboticd .. ... . .. ...
.
pwelelebdlrdrnthngiflilluiDecebol .........12
I\elepnune giiltejie . .............16
DecebalyT,raim ....... . .18
Cinciluptdtori ...........22
Legendabucfu;rwthi .......24
InoruI'hleazului ,........27
Sus, pe creste, Iaposada .. . . . . . .... 28
frumoasoBistragineinfricatolvlolda .........30
DreptalealuiBodglLtr ..... .........33
liulpescarului ...........36
Codrulceliteaz ..........38
pologul,sdgeotogighioaga, ........40
Cd,na4aJhaului. ........A
Bolorcnul .......+4
Legerrdahorei ........ ....46
Strigrf,tul . .......48
lllindricel .... . .50
"trleautldche .. . . . .... .. 52
Putercawcullil ...........54
\otrnculd,epe Siret ... ............56
Legend,altdiLsanuhi .......58
Sdruhddezi:rrLciodlldl .... ........60
Irvorul luminii ...........63
iVtogenirea ......64
ld,qdduialo, ......66
PaharuJjefifetd,esw..... ........68
Horeo este olegendd ... . . .72
Pandlaunult ............7+
$oimu1 .. .......76
Cixstesjorfienie ..........78
UnurmogoliltejilordelaVoslui .............80
Dupdsteaq, bdieli! .. ......83
Mdnucq. .......84
@enadieruI ............. 86
Mdrnldeeralbe gimici .. .. .. . . . .... 88
Un tricolor pentru LLrre ... .........90
SleJffilutrvn ............92
pore$e despreunire....... ........95
wnmvile
ll

',:r,
iteazul rege al geto4acilor,
. 'i! Dromichete, isi timise
i,;) nlii la Duwire fentru aJ
';:ti
intdmfina le regele
macedanean L$mach. Acnta
w pregatea sa treacii cu
numeroasa sa ostire late fluuia
pentru a cotrofi ld,md.ntul
geto4acilor, o ameni p as.nici,
hamiti si trriceputi.

Solii lui Dromichete erau tt_ei barbali, luptatoli@


neinfricali si oameni de cea mai aleasa simlire, ii cheiiia
Murceneu, Comes si Brazda. Cu ei duceau daruri pentru
ca acesta sa nu-i atace pe locuitori, ci sA se intoarcb la el acasa. '

Care erau aceste daruri? Murceneu avea in mAini un vas de lui plin cu apa de izvor, Comes
purta spice de gr6u, care cre;teau bogatin lanuri inalte pe meleagul ace$a, iar Brazde
fnea,
atdrn6nd cu capul in jos, un erete ucis, str6puns de o sageata. c6nd ajunsera in fafa regelui
macedonean, ostasii lui Dromichete se inchinari ;i transmisera solia stap6nului lor Lisimach se
innegura, dar vizind ca cei trei purtau in m6ini fiecare c6te ceva, ii intrebi ce reprezentau acele
lucruri. Murceneu ii rispunse senin:
- Acestea sunt darurile pe care !i le trimite marele nostru rege, Dromichetel

$i, fara sa astepte un r5spuns, tr6nti vasul cu putere, incet acesta se sparse ;i apa din el se impr6;tie.
- Ce a fost asta? intrebd Lisimach.
- Aceasta inseamni ca vasul este f6cut din pim6ntul nostru, iar apa care era in el e$e din f6ntdnile noa$re.
Astfel, regele nofu ili tdmite vorbi ci nu avem pdmdnt;i ap6 de dat!
La r,indul lui, Comes fr6nse trupul fraged al spicelor:
- Nici rodul cAmpiilor noastre si al m6inilor noastre nu este de datl
in schimb, Brazda inainti p6na l6nga Lisimach care nu descdlecase si ii intinse eretele ucis:
- Regele Dromichete ifi daruiege acest erete!
Lisimach privi pasdrea ucisd de sAgeate ;i parcd un fiorii stribitu intreaga fiinla. Dar se st6p6ni ;i zrse:
- lnseamnd ci regele t6u imi incuviinfeazi tot v6natul acestor linuturi. Voi trece Dundrea pentru a-mi lua
darul in primire!
- Nicidecum, spuse Brazda senin, eretele cutezdtor spre meleagurile noastre esti chiar tu, rege Lisimach.
Regele meu ili trimite vorbd cd, daci ili vei mdna armiile incoace, sagelib noastre $i vor face pe deplin datorial

i,
fi\

-s-z-$.*
..
'^t

I.
\
sdl&m* 'red"

Adatd. niste cercetasi


t, ilnlttatrepnin
- Burebisia aduimp.
caerd intrarea unor dldreti
romani pddurea dc
i,n k
\ loalele muntelui. De i,ndntti

Unul dintre cerceta;i, Terise, ii spuse:


- Marite Burebista, romanii au pEtruns intr-adevar in padure. Sunt cildri, cel putin o cohorta I

Burebista vorbi atunci celor de fatd:

. - P6durea e a noastri, nu uitatil irloi suntem ai padurii si ai acestui pam6ntl Cei care il incalca cu dorinta
de cucerire sunt sortili pieirii. lar cei care vor scapa cu viald, nu vor scepa de vrala codruluil

. - Roste$e-li gdndulintreg, Burebistal zise un luptator. Tu, conducdtorul si regele no$ru, nu vorbesti astfel
despre paduri f6ri vreun temeil
- Da, temeiul exista! Romanii au fost vazuli la marginea padurii silbatice, pidure ce parcb ar fi aparut in
urma unei ninsori cu arbori ;i frunze.
- Romanii? Dar ce cauti Roma pe meleagurile noastre?
. - cilcat hotarul, inseamna ca vor sau pace, sau luptal... De vroiau pace, veneau p6na aici cu
DacE ne-au
soli, sE ne spun6 si noui despre gdndul lor cel bun. De vreme ce ie ascund in umbra copacilor, inseamn6 c6
nu le e in g6nd paceal
batrenul care trecuse peste suta de ani, falnic ;i acum, ager in priviri, ciut6 cu nedumerire spre
^ lYbot,
Burebista:
- Au cutezat a tulbura duhurile padurii? Cum vom putea intra noi acolo pentru a-i pedepsi?
Burebista ii puse b6trinului m6na pe um6r:
- Duhurile padurii exista!

,'{,Sq
*1d
ii intorc6ndu*e spre marele preot Deceneu, ?l cercet,i din priviri:
- Spunei lui Rubos de ce noi, dacji, nu ne speriem de duhurile padurii!
Deceneu se apropie ;i el de Rubos:
- Duhurile p6durii sunt ale noastre, Rubos, ale celor care au trait aici inaintea noastrA si care au apdrat la
vremea lor pim6ntul acesta, Ei au urcat dupi moarte in trupurile copacilor, in seva lor, ajungdnd p6na sus, la
coroana de frunze. Sunt ascunse in tufi;uri sau alearga inca pe potecile intortocheate ale padurii noastre
silbatice. Ochii mla;tinilor sunt ochii lor care nu ;i-au stins inca luminile. Noi cunoa$em fiecare potec6 ;i fiecare
tremurare a frunzei, pentru cA pEdurea ne este prietena, ne priveste ca pe frali, iar pe romani cu dupminie.
Calaretii strabaturd c6mpia, inci in roua diminefii, merg0nd tot timpul in galop si nu se oprira dec6t la
liziera padurii. Burebista descaleca si impreund cu el ;i calarelii din fala.
-Va trebui sd vedem dupd urmele cailor, zise Burebista, c6!i dqmani au pdtruns in p6dure!
- Si noi am incercat, zise Terise, dar n-am izbutit!
Atunci Rubos se apleca si privi cu atentie urmele. Parci ar fi vrut si pdtrundi in ele, sE citeascd la fel ca in
stelele cerului.
Burebi$a il
privea cu mirare, dar Rubos citea intr-adevdr urmele. Avea acest dar - deslu;ea in negura
prafului numarul cailor si al c6larelilor. C6nd se ridici, ochii ii erau plini de lumina:
- Sunt vreo doui sute de calareli, Regel
Burebista z6mbi mullumit, C6t de nepreluit era Rubos in clipa aceea.
- Acum putem p6trunde in pidure! zise cu hot6rdre.
C6nd calul lui Burebista pdsi primul pe poteca din pidure, batr6nul Rubos, careil urmase merg6nd pejos,
ii arata regelui urmele care acum erau foarte clare. Merserd ei ce mersera ;i, deodati, Rubos prinse capastrul
calului lui Burebista. Ager, calul cel aprig al regelui se opri. Burebista il cerceti din priviri pe batrdn:
- Ce ne mai spui, Rubos? _ \.
-e d
1'
,
f&=*s

,*.i "--.*
- Marite Rege, urmele sunt proaspete. Romanii se afld in apropierea noastrd, poate chiar
dupa copacii din fa{al
intr-adevir, locul unde opriseri era un mic luminis. De acolo pddurea isiincepea din nou
fiinta bogata. Rubos avusese dreptate, din spatele copacilor, desprinz6ndu*e parca dintr-un
tablou, se ivird capetele cu coifuri ale romanilor.
Dacii ramaser6 nemiscati, in fruntea romanrlor se putea vedea statura impunatoare a
generalului Consatus. Burebista intelese. il cunogea pe generalul roman care venise la el, cu
un an in urmi, cu solie de la mindrul Cezar. Acum venise pe ascuns sd vadd ce se mai
petrece pe aici, pentru a-l vesti pe stapAnul siu. Adusese cu el de(ui luptatori pentru a face
fat6, in cazul unei ciocniri cu locultorii acelor pdm6nturi, Se pare cd isi incheiase misiunea si
vdzuse destule. Acum alesese calea padurii, nestiut, urmdnd linia ei si merg6nd numai spre
sud. Intentiona sd treaci Dun;rea la taberele romane instalate l6ngi munlii Haemus. Nu;tia
c6 pidurea era ins.elatoare pentru ei ;i drumul ducea spre mla;trna.
Romanii nu mai erau pe cai. ii ldsaseri undeva, in padure, drumul pe jos devenind astfel
mai usor. Burebista ridica m6na si striga in graiul dacilor:
- PredaJi-va imediat!
Drept r;spuns, Consatus, care inlelesese mai mult dupb gesturi vorba lui Burebista,
apuci sulila;i, in clipa urmatoare, o zu6rli cu putere asupra lui Burebista. Regele se feri, iar
sulrla, in loc sa i se infiga in piept, ii lovi cu putere braful st6ng. Burebista isi scoase sabia din
teac6 si porunci atacul. Desl rana ii s6ngera, conduse lupta dintr-un bun inceput.
i;i ficu loc spre Consatus
Sdbiile se incrucisard. Burebista, dupd ce dobori doi cohortagi,
I
si, ajung6ndu-1, il ataca. Luptar5 a$fel un tirnp, p6na cAnd Bureblft il lovi pe general in
l1
bratul drept, facandu-l sd scape spada din m6na. Urmi o noui lovituri, data drept in
I

crestetul capulu - generalul se pribu;i in tarana, intr-un lac de s6nge.


Cohorta;ii, vaz6nd pieirea comandantului lor, intrard in panic6. Unul dintre ei, care pdrea
o cdpetenie, didu semnaLul de retragere, iar romanri incepur; retragerea, merg6nd cu
spatele spre pidure.
Burebista le facu un semn ostastlor sii si stea pe loc:
- Sa-i l6sdm in seama padurii!
zic6nd acestea, se puse pe asteptat. Dupa un timp oarecare, didu semnalul de
!i,
urmdrire, Meneri asa un timp. Dup6 urmele pa;ilor gi copitele cailor, se vedea cd romanii
paseau pe l6nga cai, pentru a putea strabate desisul pddurii.
Deodatd, Burebista se opri in loc. Auzise ceea ce se a$epta sA audi: gemete. Erau ale
celor care se inecau in mlastind. Se auzea si nechezatul cailor care, asemenea oamenilor, erau
inghititi de sm6curi. Burebista socoti c; nu are rost sd meargi mai departe, pEdurea cu
mla;tinile ei isi facuserd datoria. Regele dacilor se intoarse cu ochii inrourati de bucurie ;i
striga cu glas de tunet:
- Si binecuv6ntdm padureal P5durea noastra salbatici! Pbdurea noastrE stramofeasci,
care i-a biruit azi pe du;mani! Sd binecuv6ntdm mlastinile iare au cuprins, cu bratele lor
inselitoare, trupurile cotropitorilor! Sa binecuvdntam acest minunat pdmAnt care, cu toau
fiinfa lui, ne apSra de vrajmagi ;i care ne hrineste cu toate bogEliile lui. Sa-l binecuvantdm
si sa-l pizim ca pe cel mai scump lucru I Pentru a fi liber si infloritor in vecil ,
idrxx*fue
##'rsfutwedrw$

A
gryuarg gny,h1! Qfrcdpeteniile dace il ridicard le scut le
; Decebal. fiul lui Scorilo, pentru a le
fi rege bui si drelt.
Dapd ce se urca pe tron, Decebal se dnuedi nu numai aiteaz
;;i i,n\anp\, dnr si neobosit. Cd,t era ziua de mare, el se afl,a
pretutindeni, acolo uwfu se sintea neuoia ajutoiului, siu.

lntr-o zi, insolit de trei din fostii sai prieteni din copibrb, acum luptatori de nadejde
si temuti, plecara pe
cai iuti sa cunoasca mai bine oamenii, locurile gi intdmplarile. La miezul zilei, la poale
de munte, dlJura pe*e
un batr6n care locuia intr-o coliba, singuratic precum cucii padurii, dar cu priviri semete;i senine
Cai;re1li
descalecari ;i batrdnul Ie iesi in int6mpinare:
- Fii bine venit in imparalia mea, rege al tuturor dacilor! Eu, Zamagedas, ma inchin puterii talel
Decebal se inveseli:
- Si care e imparatia ta, Zamagedas?
- intinsi, incepe din pragul colibei ;i se intinde c6t vezi cu ochiil
E mare si

- Aha! InseamnE cA ii tu etti puternic si nu se cade sa mi te inchinil


- Ba da, pentru ci e;ti regele nostru, iard eu un dac de r6nd, nici mdcar at6t de puternic pe c6t
am fost odat', la tinerelel Dar pentru ca te-ai ostenit p6na aici, cred c6 n-ar strica sa te
cu cateva povete.
dasc5iesc '* ,u

Decebal se insenina si se inveseli:


-Mare trebuintd am de povetele tale, Zamagedas. Ca si de ale tuturor b6tr6nilor
neamului nostru dac ce au trait multe si au v6zut si mai multel
- Asta asa-i. Fiti buni si legafi-va caii de arborele acela gi sa mergem!
Decebal se minun6:
- Unde sd mergem, Zamagedas, ;i de ce nu pe cai?
- Pentru ci eu, iaci, sunt sarac s.i n-am cal. Cum ar veni ca voi sA calarn, iar eu sb alerg dupa voi sa va
ajung I

Decebal era vesel din cale afar6. Ficu semn insolitorilor sai si legara caii de arborele aratat.
- !i acum, unde vom merge?
- Pai, prin imparatia mea, Numai aia te voi putea povafui!
fi plecara cu tolii prin imparalia batrdnului, lVergdnd asa, ajunseri la un izvor care Flnea
dintr-o $6nca. Avea apa limpede ;i rece ca gheata. Toli sorbira apa
si i;i racorira fruntile.
Atunci Zamagedas zise:
- lata prima mea povale, Regel Limpede sa-!i fie mintea si inima ca apa acestui
pentru a infaptui doar lucrurj de laudal
Decebal se insenine. ,
- N-am sa uit niciodata aceaste povatAl